Particularitățile expertizei medico-legale pe [307514]

Universitatea de Medicină si Farmacie “Iuliu Hațieganu”

Cluj-[anonimizat] :

Conf. Dr. [anonimizat]: [anonimizat]

2016

Partea generală

Introducere

Cuvântul antropologie este de origine greacă (anthropos = om; logos = știință). [anonimizat] a [anonimizat]. Scopul este de a [anonimizat].(1)(2)

Identificarea scheletelor, a rămășițelor în stare avansată de descompunere are importanță atât legală cât și umanitară. [anonimizat], [anonimizat].(1)(3)

Descoperirea scheletelor

De celele mai multe ori descoperirea scheletelor este întâmplatoare. [anonimizat], de către copii în timpul jocului.

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat].(4)

De asemenea pot fi găsite și prin cercetări efectuate ca urmare a unor sesizări (denunț, plângere). [anonimizat], moarte suspectă sau violentă.(5)

Înainte de începerea investigațiilor trebuie stabilit un perimetru de siguranță pentru a împiedica distrugerea evidențelor.(6)

Se face o documentare antropologică la fața locului însoțită și de fotografierea locului și pieselor. (7)

[anonimizat], cu foarte mare grijă pentru continuarea investigațiilor.(2)

Dacă oasele descoperite se dovedesc a [anonimizat].

Evaluarea semnelor de agresiune la nivelul oaselor descoperite se face cu mare atenție. Este important să se determine dacă semnele au fost cauzate pre-, peri- sau postmortem. Importanță mare are stabilirea tipului de traumă și mecanismul ([anonimizat]) [anonimizat], instrumentului care a provocat semnele de agresiune.

[anonimizat], înalțimii, originii, eventualelor patologii sau anomalii permit stabilirea unui profil biologic, a [anonimizat] . De asemenea hainele și alte materiale din jurul oaselor pot aduce informații utile (FOTO 1).(8)

FOTO 1 (9)

[anonimizat], crearea unui portret cât mai apropiat de cel al victimei. Prin apelarea la mijloacele media pentru răspândirea portretului foto cresc șansele identificării victimei.(4)

Apartenența la specia umană

Pentru un schelet bine conservat și într-o [anonimizat]. Craniul și dinții fac greu de confundat scheletul uman cu cel al unui mamifer. În ce privește craniul uman acesta prezintă un viscerocraniu lat și o calotă rotundă. Mandibula umană are forma literei U, pe când mandibula la animale este separată median și are forma literei V. La animale proiecția nazală este semnificativă, iar la om este minimă. Chiar și în afara craniului este simplu de diferențiat un schelet uman bine conservat.(10)

Problema de apartenență la specia umană se pune mai ales atunci când sunt descoperite numai fragmente osoase.

Există diferențe între oasele de origine animală și cele umane: mamiferele au în general oase mai compacte și mai grele decât cele umane. Oasele care provin de la animale de pădure sunt de multe ori mai închise la culoare. Raportul de mărime între compacta și medulara osoasă oferă informații valoroase.(4)

Frecvent se face confuzie între oasele care provin de la animale cum ar fi câini, pisici, oi, porci și cele ale copiilor (FOTO 2). Există diferențe între oasele ce provin de la un copil și cele care provin de la un adult nu doar în ceea ce privește mărimea.

FOTO 2 femur de sugar (dreapta), femur de pui

de găină (stânga)(11)

Dacă nu se reușește stabilirea diagnosticului de os uman macroscopic, se recurge la metode morfologice sau histologice. Secțiunile de os uman au în general formă poligonală și virtual, osteoni cu canale Haversiene de dimensiuni egale în timp ce numeroase specii domestice prezintă o aranjare plexiformă, uneori liniară a osteonilor de dimensiuni variabile.

Polarizarea optică a unor segmente fine din compacta osoasă reprezintă o opțiune pentru a demonstra specificitatea umană. Se introduc două filtre în calea fascicolului de lumină. Osteonul de origine umană întrerupe lumina polarizată determinând întreruperi în formă de cruce în centrul cărora se află canalele Haversiene.(4)

Biologia moleculară. Testele ADN oferă câteva opțiuni în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a face diferența între un os de origine umană și unul de altă origine. Izolarea ADN-ului din oase depinde de condițiile în care se află osul găsit. ADN-ul poate fi în faza avansată de degradare sau specia poate conține cantitate mare de substanțe inhibitoare de PCR. (12) Soluția de bază pentru aceste inconveniente este amplificarea locilor STR. (13)

Dacă amplificarea reușește și contaminarea, cu bacterii, fungi, este exclusă în același timp, specificitatea umană se consideră a fi demonstrată. Dacă încercarea de amplificare eșuează este imposibil pe baza ADN- ului nuclear să afirmi cu certitudine dacă osul este de origine umană sau nu. (8)

Soluția este studiul ADN-ului mitocondrial, care se găsește în celule într-un număr de copii mai mare decât ADN-ul nuclear.(14)

De asemenea localizarea, celulară, structura cromatinei, activitatea transcriptazei influențează diferența dintre ADN-ul mitocondrial și ADN-ul nuclear. Cel mitocontrial tinde să fie mai stabil decât cel nuclear.(12)

Diferența histologică între țesutul osos uman și cel animal pe baza canalelor Haversiene este prezentat în Tabelul 1. (4)

Tabelul 1 : Diferența histologică între țesutul osos uman și cel animal pe baza canalelor Haversiene

Identificarea osteologică

Rămășițele umane descoperite pot fi parțial sau total scheletizate (FOTO 3). În ceea ce privește integritatea fizică acestea pot fi complete sau doar anumite părți. În funcție de mediul ambiental se poate găsi un schelet complet in situ, adică într-o poziție anatomică corectă, de exemplu în sol. În schimb, corpurile aflate în aer liber sau la adâncime mică în sol pot fi atacate de animale, alterând astfel integritatea lor.

FOTO 3 (9)

O primă întrebare ce se pune atunci cand se găsesc mai multe rămășițe osoase împrăștiate este dacă acestea aparțin unui singur schelet sau mai multor schelete (FOTO 4). Astfel dacă există mai multe oase de același fel, există mai mult de un individ. De exemplu patru humerusuri drepte indică faptul că există cel puțin patru indivizi. De asemenea, dacă se încercă reconstrucția unui schelet, din rămășițele găsite se pot observa oasele care nu se potrivesc, prin forma și mărimea scheletului respectiv. Trebuie excluse patologiile care ar putea duce la diferențe între oase aparținând aceluiași individ, cum ar fi paralizia.

FOTO 4 (9)

Stabilirea intervalului postmortual

Stabilirea timpului trecut de la moartea individului până la descoperirea lui este de mare importanță. Pentru cazurile medico-legale în România stabilirea limitei de 20 de ani a intervalului postmortem este relevant din punct de vedere juridic( ART 162 din Noul Cod Penal: termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoană fizică este de 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoare mai mare de 15 ani). Oasele găsite, cu o vechime mai mare decât această perioadă, sunt utilizate pentru studii arheologice sau istorice. În alte țări, cum ar fi SUA, limita este de 50 de ani. Determinarea și împart cadavrele sheletizate în cadavre de interes legal și de interes arheologic.(7)

Estimarea intervalului postmortual este un proces complex, cu multe variabile date de descompunerea țesutului moale și distrugerea osului.(15)

Există două clase mari care depind de stadiul de descompunere a cadavrului: prima, în care există țesut moale prezent și a doua în care există doar rămașițe scheletale.(16)

Descompunerea osoasă se referă la modificările apărute la nivelul osului cauzate de condițiile ambientale în timpul intervalului postmortem. Factorii taponomici și modificările de mediu își lasă amprenta asupra scheletului. Solul, pH-ul și umiditatea lui au un efect asupra ratei de descompunere și eroziune a osului. Condițiile ambientale reprezintă astfel un dezavantaj și de multe ori stabilirea intervalului postmortem reprezintă o provocare. Pe cadavrele scheletizate, intervalul postmortem se stabilește aproximativ și se ține cont de mai mulți factori.(17, 18) Mai pot influența descompunerea cadavrelor: sfâșierea lor de către animale, trauma, înălțimea și greutatea corpului, îmbălsămarea, temperatura.(19)

Modificările vizibile la nivel osos apărute la un interval mai mic de 50 de ani de la deces în mediu de sol sunt:

lipsa semnelor macroscopice de adipoceară

defecte extinse de suprafață osoasă

detașarea corticalei

peliculă brun-negricioasă intensă de microorganisme

incizii adânci la nivelul straturilor exterioare ale osului compact

sisteme lamelare exterioare roase

torsiune tisulară

osul poate fi rupt manual

Următoarele modificări exclud un interval mai mic de 50 de ani în sol:

absența adipocerei

reducere semnificativă sau absența fluorescenței UV(4)

Dacă una sau mai multe din aceste modificări se găsește la un os care nu prezintă semne că ar fi fost expus la condiții exterioare, atunci un interval postmortem mai mic de 50 de ani poate fi exclus. Acest lucru nu este posibil în cazul în care se găsește masă adipocitară pe secțiunea proaspăt investigată.

Numeroase tehnici fizice și chimice nu au arătat un avantaj major față de examinarea macroscopică.

Fluorescența în lumina UV a secțiunii transversale este una din metodele folosite pentru a estima intervalul postmortem. Cu cât este mai mare intervalul, fluorescența tinde să dispară dinspre exterior. După aproximativ 100 de ani rămâne un mic inel central care va dipărea și el (FOTO 5).

FOTO 5: Fluoresncența în lumina UV a secțiunii transversale a unui femur cu vârsta postmortală de 5 ani (stânga) și de 50 de ani (dreapta)(20).

Tabelul 2: Modificările structurale fizico-chimice și serologice ale oaselor în funcție de perioada de înhumare(21)

O noua metodă este determinarea citratului în os. Se cunoaște că la o persoană în viață citratul se găsește în concentrație de 1,5- 2,0 wt%, fiind un acid tricarboxilic important în ciclul Krebs. Aproximativ 90% din cantitatea de citrat din organism se găsește la nivelul oaselor. (16)

Un studiu realizat de Henry P. Schwarcz et al. a arătat o medie a citratului de 2.0 ± 0,1 wt% fără diferențe de vârstă și sex. Citratul conținut în oase scade cu o regularitate remarcabilă. Se pare că, mediul (temperatura, umiditatea relativă, adâncimea gropii, etc) nu are o influență foarte mare asupra pierderii de citrat. Excepție face temperatura mai mică de 0 grade Celsius, temperatură la care citratul nu se pierde. Este util citratul pentru a afla intervalul postmortem cu o limită de 100 de ani și o eroare de minim 1% din vârstă, la cadavrele care au stat la temperatură mai mare de 0 grade Celsius. (16)

Sfâșierea cadavrului de către animale este cunoscută și poate ajuta medicul legist în stabilirea intervalului post mortual.(19)

Când nu sunt atacate de animale, rămășițele urmează stadiile normale de descompunere. Când sunt sfâșiate dezarticularea variază în funcție de vechimea cadavrului, ajutând la estimarea datei morții (FOTO 6). Nu este recomandat sa fie folosită singură această metodă, dar poate fi de un real folos.(22)

Tabelul 3: Stagiile dezarticulării datorate sfâșierii de către animale(22):

FOTO 6 Cadavru sfâșiat de animale(7)

În ajutorul investigațiilor făcute asupra osului vin și elemente adiționale: îmbrăcăminte, monede, unelte, arme care pot data din perioada în care a murit individul. De asemenea locul unde au fost găsite poate oferii informații utile.

Stabilirea sexului

Estimarea sexului este unul din cei mai importanți parametrii în cazurile de medicină legală și reprezintă un pas integral și primordial pentru crearea unui profil biologic în examinarea rămășițelor scheletale.

Estimarea corectă a sexului este vitală și în estimarea vârstei, originii și staturii, acestea fiind sex-dependente, deoarece există diferențe vizibile între pattern-ul de îmbatrânire și creștere între sexe și variații ale trăsăturilor morfologice legate de origine. Astfel la adult, estimarea sexului este primul pas în procesul de identificare a scheletului.(23)

Determinarea morfologică a sexului se face prin evaluarea dismorfismului sexual al trăsăturilor scheletului, termen utilizat pentru diferențele morfologice între cele două schelete, masculin și feminin, produse de către hormonii sexuali. Cel mai frecvent se utilizează metodele morfologice și morfometrice și au o acuratețe ridicată în ciuda noilor tehnici apărute.(24, 25)

Acuratețea analizei în determinarea sexului depinde de oasele disponibile și de starea în care se găsesc acestea. În cazul scheletelor grav descompuse, incomplete, în care nu se pot aduna suficiente date prin metodele clasice, se suplimentează cu metoda moleculară.

Regula unanim acceptată este că, în determinarea sexului scheletul mai puțin pronunțat, mai ușor, cu trăsături mai mici este de feminin. Eminențele frontale și parietale sunt singurele excepții ale acestei reguli.

Zonele preferate pentru studierea sexului sunt pelvisul și craniul. Pe lânga pelvis și craniu oasele lungi sunt cele mai studiate elemente, urmate de coaste, vertebre, claviculă, stern și oasele mâinii și picioarelor.

Astfel, dimensiunea globală și locurile de inserție musculare la nivelul bazinului, precum și celelalte părți ale scheletului sunt considerate trăsături dismorfice sexule. Bazinul femeii este adaptat pentru naștere, fiind mai lat cu diametrul transversal mai mare. Principalele trăsături dismorfice sexuale ale pelvisului sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4: Trăsăturile dismorfice sexuale ale pelvisului (4)

FOTO 7 Pelvis de bărbat (stânga) și de femeie (dreapta) (26)

În ce privește craniul, trăsăturile în totalitate masculine sau în totalitate feminine sunt foarte rare. Trăsăturile folosite pentru evaluarea morfologică sunt clasificate în funcție de gradul de proeminență, variind de la foarte feminin, feminin sau indiferent la masculin sau foarte masculin. Diagnosticul de feminin, indiferent sau masculin se stabilește prin efectuarea unei evaluări globale a tuturor trăsaturilor studiate (FOTO 8).

FOTO 8 Craniu bărbat și craniu femeie (6)

În următorul tabel (tabelul 5) sunt prezentate trăsăturile dismorfice sexule ale craniului (4)

Tabelul 5 : trăsăturile dismorfice sexule ale craniului (4)

Stabilirea sexului pe baza pelvisului are o acuratețe de 90%, iar pe baza craniului 80%, combinate cele doua metode având o acuratețe de 97% (sex det).(27, 28)

Pentru a înlătura subiectivitatea și lipsa dovezilor clare în examinarea prin metoda morfologică, s-au dezvoltat metodele morfometrice. Dintre acestea analiza funcției discriminante este cea mai bună metodă. Aceasta implică măsurători de lungime, distanță, aplicate pe probele care se presupun a fi dismorfice sexual și utilizarea acestora pentru a dezvolta funcții discriminante care permit determinarea sexului.

O altă metodă mai obiectivă pentru evaluare este cuantificarea trăsăturilor morfognostice tradiționale.

S-a încercat prin metode variate standardizarea trăsăturilor morfologice ale craniului cum ar fi cavitatea orbitală, rotundă sau ascuțită, proces mastoid voluminos sau mic, etc.

Pot exista variații mari în domeniile de suprapunere la metodele morfostatistice și morfometrice, ale trăsăturilor investigate, astfel încât sexul nu poate fi determinat. Acest lucru se întâmpla în cazul copiiilor până la pubertate când trăsăturile sexuale nu sunt suficient dezvoltate.

S-a observat că imagistica osteologică asigură o acuratețe similară cu alte metode clasice în determinarea sexului. Astfel, radiografia digitală poate fi considerată o alternativă precisă de măsurare în cazul oaselor carbonizate, degradate, descompuse, unde nu se impune direct macerarea.

CT-ul și RMN-ul sunt tehnici imagistice cu rol în îmbunătățirea metodelor actuale folosite în medicina legală.

În ultimii ani scanarea prin CT postmortem a devenit un instrument interesant în practica legală. Este utilizată pentru determinarea sexului și a vârstei. Poate fi ușor reprodusă și tinde să aibă aceași acuratețe ca și cea dată de analiza trăsăturilor morfologice.

Avantajele utilizării analizei CT sunt:

facilitarea indentificării persoanelor decedate necunoscute

evitarea consumului de timp, necesar proceselor de macerare

este nondistructivă

disponibilitatea unor seturi mari de date recente de la populații diferite.(29)

Totuși studiile sistemice privind identificarea sexului pe baza analizei CT trebuie continuate.

Un prim studiu publicat în 2016, realizat de Korakot Nganvongpaint et al. a examinat diferențele dintre oasele ce aparțin sexului feminin și cele ce aparțin sexului masculin utilizând fluorescența în raze X.(28)

În craniu, trei elemente( S, Ca, Pb) sunt signifiant mai crescute la bărbat și cinci elemente (Si, Mn, Fe, Zn, Ag) plus elementele ușoare( număr atomic sub 12) sunt mai mari la femei. În humerus și osul coxal, nouă elemente( Pb, P, Ti, Fe, Zn, Ag, Cd, Sn, Sb) sunt signifiant mai crescute la bărbați și unul la femeie(S). (30)

Rezultatele studiului a avut o acuratețe în estimarea sexului de 60% pentru craniu, 63% pentru humerus, 61% pentru osul coxal și 67% când au fost combinate.(28)

Rezultatele nu au o acuratețe foarte mare, însă poate fi un prim studiu în dezvoltarea unei noi metode de identificare a sexului la cadavrele scheletizate.(30)

Metoda moleculară oferă informații mai precise decât metodele clasice și este liberă de modificări care fac evaluarea mai grea. Metoda PCR multiplex utilizează două ținte de amogelină de dimensiuni diferite

Dezavantajele metodei moleculare sunt echipamentul sofisticat și mai greu accesibil, posibila contaminare a ADN-ului, substanță insuficientă.(24)

Determinarea vârstei

Estimare vârstei este un pas esențial în identificarea rămășițelor scheletale și în analiza arheologică a probelor umane. Reprezintă unul dintre parametrii cheie care poate fi stabilit în încercarea identificării scheletului.(31)

Antropologia și medicina legală dispun de numeroase metode de investigare în vederea determinării vârstei unei persoane neidentificate.

Pe baza acestor investigații fenomenul îmbătrânirii populației este corelat cu apariția consecutivă de urme la nivelul oaselor.

Există numeroase metode neinvazive (macroscopic, starea dentiției, aspectul general, radiologia) și invazive (analize chimice și histologice ale dinților sau țesutul osos compact al oaselor lungi).(4)

Investigațiile folosite depind de părțile de schelet disponibile pentru analiză. Oasele prezintă în mod natural rezistență diferită la procesele taponomice. Natura morții poate de asemenea influența acest proces, de exemplu un impact de mare viteză produce fragmentare sporită.

Metoda sau metodele alese pentru estimarea vârstei trebuie să îndeplinească anumite criterii:

acuratețea acestora trebuie testată folosind metode valide statistic și descrise în termeni definiți concret

metoda trebuie să fie suficient de precisă pentru aplicarea de rutină în medicina legală

să fie prezentate comunității științifice.(32)

Sexul și caracterele specifice populației sunt de asemenea importante. În majoritatea cazurilor de medicină legală, este puțin probabil ca sexul să fie estimat în mod fiabil la minori mai ales la scheletul pre-pubertar.

Vârsta individuală, stilul de viață, condițiile de trai, crează diferențe între vârsta cronologică și cea biologică. Vârsta biologică este cea care se poate estima.

La adulți, odată ce osificarea este completă, este mai dificil de realizat estimarea vârstei în momentul decesului.

Există dovezi care atestă că, metode diferite sau combiarea diferitelor metode la diferite vârste conduc la rezultate promițătoare.

Tineri

Starea dinților, stadiul dezvoltării dinților, reprezintă criteriile cele mai importante pentru estimarea vârstei la copii, urmată de osificarea cartilajelor de conjugare, în cazul în care primele nu pot fi folosite.

Diferențele de sex trebuie luate în considerare în evaluarea fuziunii diafizo-epifizare.(33)

Considerând că au fost luați în considerare toți parametrii necesari, poate fi evaluată estimarea vârstei la adolescenți cu o precizie mare, având eroare de doar câteva luni.(4)

Dinții

Dezvoltarea dinților este mai puțin afectată de mediu decât creșterea și maturarea scheletului.(34)

Specia umană are pe parcursul vieții două tipuri de dentiție: una temporară și una permanentă. Clark și Dyke au descris notația antropologică a dinților:

Temporari: Permanenți:

– incisiv central (i1) – incisiv central (I1)

– incisiv lateral (i2) – incisiv lateral (I2)

– canin (c) – canin (C)

– molar (m1) – primul premolar (Pm1)

– al doilea molar (m2) – al doilea premolar (Pm2)

– primul molar (M1)

– al doilea molar (M2)

– al treilea molar (M3)(26)

Dentiția permanentă:

Dreapta Stânga

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17

Dentiția temporară:

A B C D E F G H I J

T S R Q P O N M L K(26)

Dezvoltarea dinților este un criteriu important în estimarea vârstei cronologice, deoarece variațiile individuale sunt mici. Deoarece dentiția reprezintă pricipala cheie care permite vârstei la subadulți, există mai multe standarde dentare disponibile în literatura de specialitate.(35)

La copii și tineri tehnicile folosite pentru estimarea vârstei cronologice, bazate pe stadiul de maturare a dinților se împart în două, sisteme de scoruri și abordarea morfologică.(35)

Estimarea vârstei poate fi realizată utilizând evaluarea radiologică a dezvoltării rădăcinii și mineralizarea sau observarea macroscopică a patternului de erupție dentară.

Uzura dinților este o altă metodă, mai puțin fiabilă, în mare parte datorită faptului că uzura depinde de factori individuali, în special tipul de alimentație.

Există mai multe standarde aplicate la nivel mondial legat de formarea dinților: Moorrees et al, Demirjian et al și Ubelaker. Cele propuse de Moorrees sau Demirjian folosesc imagini vizuale (macroscopice și radiologice) ale stadiilor dezvoltării dinților, formulate după vârstă și sex.(36, 37)

O limitare particulară a standardelor de dezvoltare dentare este faptul că fiabilitatea estimării vârstei nu este uniformă de la naștere până la maturitate. În jurul vârstei de 14 ani, majoritatea dinților sunt dezvoltați complet și estimarea devine mai dificilă. În general la această vârstă al treilea molar este dintele care încă se mai dezvoltă. Însă acesta poate fi absent congenital sau are o mare varietate în formare și creștere.(38)

Dezvoltarea scheletului

Măsurarea dimensiunii osoase, forma și gradul de osificare în raport cu forma finală, iar aceasta poate fi utilizată pentru obținerea unei estimări a vârstei scheletale. Dat fiind că, schimbările progresive de dezvoltare și morfologie ale osului apar la perioade relativ previzibile, există o corelație pozitivă între vârsta scheletală și cea cronologică. Cea mai utilizată metodă pentru estimare se bazează pe analiza metrică și macroscopie, pe evaluarea morfologiei centrilor de osificare.(38)

Imaginile medicale ale celor vii oferă date utile ce vin în ajutorul estimării.

S-au facut numeroase studii care furnizează variate măsurători ce pot fi folosite pentru obținerea de estimări de vârstă atât pentru vârsta postnatală cât și pentru cea prenatală.

În ceea ce privește metodele bazate pe morfologia centrelor de osificare, gradul de conservare a oaselor folosite pentru examinare (intacte, descompuse) determină dacă aceste metode pot fi aplicate eficient. Cel mai frecvent se aplică pe oasele de la încheietura mâinii.(38)

Adulți

La adult factorii exogeni devin mai importanți odată cu înaintarea în vârstă. Examinarea macroscopică poate evidenția abraziune dentară, pierderea de dinți încă din timpul vieții, modificări de suprafață ale simfizelor, obliterarea suturilor craniene sau procese degenerative. Estimarea vârstei se face în absența markerilor cheie ai dezvoltării, depinde mai mult de degenerarea oaselor. Este mai complicat deoarece intervin factori individuali ( stil de viață, stare de sănătate ) care pot influența remodelarea scheletală pe parcursul vieții introducând o sursă în plus de interferență în evaluarea finală. Diferite părți ale scheletului pot ,,îmbătrânii,, în rate diferite, la același individ sau între indivizi.

Metode non invazive.

1 Osul Coxal

Simfiza pubiană. Estimarea vârstei bazată pe modificările apărute la nivelul simfizei pubiene a fost multă vreme metoda preferată. Modificările morfologice progresive ale suprafețelor articulare ce intră în formarea simfizei pubiene pot fi folosite pentru estimarea vârstei. Există mai multe faze prin care trec suprafețele articulare odată cu înaintarea în vârstă.

La tineri suprafața este rugoasă traversată de creste orizontale separate prin șanțuri bine delimitate cu extremități nedelimitate. La adulți suprafața devine mai netedă și inactivă. Extremitățile sunt clar definite. La vârstnic marginea ventrală este erodată într-o măsură mai mare sau mai mică. Rarefierea feței și a osificării neregulate apariția de granulații fine și de porozități (Figura 1).(38)

Figura 1: Fazele simfizei pubiene prezentate de Todd.(26)

Suprafața auriculară a osului iliac. Cu toate că modificările suprafeței auriculare nu sunt la fel de distincte, este totuși o modalitate utilă. Morfologia suprafeței articulare se schimbă regulat pe parcursul vieții.(39)

La tineri, suprafața auriculara este granulară și densă, iar odată cu înaintarea în vârstă devine netedă și apar macroporozități.(40)

2 Coastele. Extremitatea sternală a coastelor este un marker util. Se examinează forma, adâncimea, modificările pereților osoși și marginii înconjurătoare, textura și densitatea coastelor.(41, 42)

3 Sutura craniană. Odata cu vârsta, articulațiile fibroase din jurul oaselor craniului fuzează progresiv, iar prin studiul acestora s-au dezvoltat numeroase sisteme ce privesc gradul de închidere a suturilor ecto- și endocraniene.(43) Asfel sub 35 de ani se remarcă absența osificării suturale. La 40 de ani apare obliterarea segmentului posterior al suturii sagitale. La 50 de ani se observă obliterarea suturii coronale la nivelul bregme; la 70 de ani, obliterarea suturii scuamoase (FOTO 9, 10).(2)

FOTO 9 sutura craniană la copil sutura craniană la adult(6)

FOTO 10 sutura craniană adult matur sutura craniană la vârstnic(6)

4 Alte metode. Tehnici histomorfologice:

lungimea osteonului, tipul și densitatea

mărimea și numărul canalelor Haversiene

grosimea corticalei(44)

S-a realizat standardizarea pentru numeroase oase, cu grade variate. În general, metodele histologice sunt distructive, dar cu precizie crescută. Racemizarea aminoacizilor în dentină( sau oase sau țesut cartilaginos) este o metodă specializată, bazată pe transformarea graduală a aminoacizilor și este dependentă de temperatură.(45)

Există și la adulți metode de estimare prin folosirea dinților și care se bazează pe faptul că, rădăcinile dinților devin tot mai transparente odată cu înaintarea în vârstă. Metoda Lamendin, de exemplu, implică iluminarea rădăcinii unui dinte utilizând o cutie luminată, măsurarea lungimii zonei translucide din vârful rădăcinii. Vârsta poate fi exprimată utilizând acest raport.(4)

Cert este faptul că utilizarea metodelor combinate sunt capabile să ofere informații importante cu privire la vârstă, care permit estimările cu ± 5 ani având o precizie mai mare, la vârstă mai mică.(4)

Erorile apărute în estimarea vârstei la orice metodă morfologică folosită nu sunt constante, ele crescând de obicei odată cu înaintarea în vârstă.(38) La specimenele cu grade de degradare avansate, fragmentate, histologia reprezintă o alternativă recomandată.

Estimarea taliei

Talia reprezintă lungimea corpului, definitivată atunci când sudarea diafizo-epifizară este încheiată, aproximativ la 22-25 de ani. În jurul vârstei de 40-60 de ani talia scade cu 2-3 cm. Deoarece oasele lungi ale extremităților se află în raport liniar cu lungimea totală a corpului, acestea sunt utilizate pentru estimarea taliei. (4)

Există numeroase formule bazate pe modele matematice de regresii liniare care, prin determinarea lungimii oaselor lungi intacte sau fragmentate permit reconstruirea taliei.

Măsurarea oaselor lungi ale membrelor inferioare este mai utilă decât măsurarea oaselor lungi ale membrelor superioare în aprecierea taliei. Trebuie reținut faptul că oasele vechi și uscate sau cele arse sunt cu aproximativ 2 mm mai scurte. Există și diferențe rasiale în ce privește lungimea oaselor.

Tabelul 6: Formule de estimare a taliei la bărbați

Tabelul 7: Formule de estimare a taliei la femei (6)

Stabilirea identității

ADN-ul

Tehnologia modernă a revoluționat cunoștințele în majoritatea domeniilor, iar medicina legală nu este privată de această realitate.(46)

Analiza ADN este utilizată pe scară largă pentru identificarea victimelor după evenimente tragice cum ar fi crime, atacuri teroriste, catastrofe în masă.(47)

ADN-ul începe să se degradeze imediat după moarte, iar probele se găsesc în diferite stări de degradare în funcție de timpul scurs de la moarte și de mediu.(48)

Pentru a obține ADN din țesut osos necesar pentru analiza în scop medico-legal sunt necesare metode speciale de izolare. Șansa izolării ADN-ului ce poate fi amplificat depinde de starea de conservare și de gradul de degradare al ADN-ului. (49)

Medii specifice sau oase distruse de foc pot reprezenta mari provocări în vederea extracției ADN-ului. Se poate totuși, în multe cazuri, crea totuși în multe cazuri un profil STR. Acesta poate fi găsit printre profilele STR ale persoanelor dispărute și poate fi comparat direct. Cea mai importantă utilizarea testării ADN-ului este în faza de identificare în cazurile în care un profil STR antemortem se potrivește cu profilul biologic obținut de la o victimă prezumtivă.

Statusul dentar

Înregistrarea statusului dentar este o tehnică folosită în osteostomatologia legală. Se face un registru al dinților prezenți, dispăruți, caracteristicile particulare, utilizând o nomenclatură recunoscută. Eventualele tratamente ale dinților și suprafețele afectate sunte descrise în detaliu pentru fiecare dinte.(4)

Statusul dentar postmortem este de un real folos în investigații care poate fi folosit pentru a compara cu eventuale evidențe anterioare( profilul dentar al persoanei dispărute realizat antemortem).

Odontostomatologia medico-legală deține o poziție importantă în procesul identificării, în virtutea faptului că, o radiografie sau lucrare dentară, este păstrată atunci când cineva apelează la dentist, putând fi astfel folosită pentru comparare în caz de necesitate.(50)

Compararea radiografiilor

Reprezntă o metodă ce a fost aplicată cu succes pentru identificare. Ca și metoda precedentă, necesită existența unor explorări efectuate în timpul vieții pentru diferite cauze medicale.

Atunci când se fac astfel de comparații, se încearcă reconstrucția căii fascicolului cât mai precis posibil. Radiografia antero-posterioară a craniului sau radiografia dinților sunt foarte bune indicatoare pentru acest scop.

Computer tomografia este de asemenea util pentru compararea postumă. Astfel, imaginile virtuale prin raze X cu o cale a fascicolului oarecare sunt reconstruite pe baza datelor CT și comparate direct cu radiografiile realizate antemortem, utilizând tehnici de proiecție de intensitate maximă.

Compararea fotografiilor craniului și reconstrucția facială.

Din moment ce există fotografii tip portret pentru majoritatea oamenilor, compararea pozelor craniului oferă o opțiune pentru identificarea indivizilor.

Tehnica se bazează pe încercarea de a potrivii imaginea craniului pe o fotografie tip portret la un unghi potrivit, realizând astfel o suprapunere.

Ca parte a acestui proces, distanțele sunt plasate la puncte definite de pe craniu pentru a reprezenta grosimea medie a țesuturilor moi care trebuie să corespundă marginilor țesuturilor moi de pe fotografie.

Reconstrucția facială permite identificarea prin crearea corelației între mușchii feței și oasele craniene. Este o metodă folosită pentru identificarea persoanelor. Se bazează pe același pricipiu. În plus pentru aplicarea țesutului moale există metode grafice, iar mai nou s-au dezvoltat metode digitale.(51)(52)

Urme de leziuni

Leziunile suportate în timpul morții (perimortem) sunt, în general considerate relevante ca și posibilă cauză de deces. Ele trebuie diferențiate de leziunile suferite în timpul vieții ( antemortem ) sau după moarte ( postmortem ). Trebuie avut în vedere factorii de mediu care pot influența caracteristicile leziunilor în funcție de momentul producerii.(53)

Modificările postmortem.

Apar ca rezultat al unor acțiuni intenționate sau nu, realizate de animale, oameni, procesele de descoperire a oaselor( săpăturile), condițiile de mediu.

Cel mai important criteriu de diagnostic al modificărilor apărute după moarte este culoarea tăieturii ori a suprafeței fracturate, care de obicei este mai luminoasă comparativ cu altă suprafață a osului respectiv. În plus absența semnelor de descompunere pe tăietură sau suprafața fracturată, pe lângă semnele vizibile de decompoziție pe restul suprafeței sugerează o origine postmortem a injuriei.(53)

Atât timp cât osul încă deține proprietăți biomecanice în timpul traumei, modificările precoce postmortem pot să nu îndeplinească criteriile morfologice ale modificărilor postmortem tipice. Uneori este imposibil de stabilit dacă leziunea a fost produsă perimortem sau imediat după deces.(53)

În unele cazuri odată cu stabilirea circumstanțelor de deces, se poate afirma că leziunea a aparut după deces.

Modificările antemortem

Pentru a stabilii că leziunea s-a produs înainte de moarte trebuie să existe semne de vindecare, cum ar fi formarea calusului în cazul fracturilor osoase. Pot fi observate și semne indirecte produse de afectarea țesutului moale, care lasă urme pe os: absorția hematomului poate lăsa urme pe suprafața osoasă. De asemenea ca urmare a inflamației și distrugerii țesutului moale poate să apară osteogeneza reactivă.(54)

Modificările perimortem

În principiu, toate urmele de leziuni care nu pot fi incluse în celelalte categorii se consideră a fi produse perimortem. Din perspectivă medico-legală, probabilitatea ca modificările perimortem să fie în strânsă legătură temporală cu moartea nu poate fi exclusă.

Ținând cont de localizarea și severitatea leziunii, este important să se stabilească dacă a fost cauza morții sau asociată morții.

Tăietura sau suprafața fracturii realizată perimortem prezintă aceași culoare ca și restul suprafeței osoase și semnele descompunerii sunt de asemenea prezente.

Partea specială

Capitolul 1 : Introducere

Expertiza medico-legală a cadvrelor scheletizate are drept scop principal identificarea persoanei decedate și cauza morții sale.

Este necesară o experiență în domeniul osteologiei medico-legale pentru a putea studia cadavrele scheletizate, deoarece chiar și simpla stabilire a caracterului uman al rămășițelor necesită experiență. Rămășițele pot fi găsite fragmentate, parțial scheletizate, afectate de mediu.

Majoritatea scheletelor sunt găsite întâmplător, de oameni fără cunoștințe în domeniu existând astfel șansa de a fi distruse probe importante.

Odată descoperite probele trebuie adunate cât mai cu grijă posibil, de aceea este nevoie de oameni profesioniști și echipament adecvat.

Pentru identificarea persoanei se stabilește un profil biologic, ceea ce înseamnă determinarea sexului, vârstei, înălțimea și originea.

Dacă sunt prezente leziuni la nivelul oaselor, este important să se stabilească dacă ele au fost produse înainte, după moarte, dacă au cauzat moartea. De asemenea se poate stabilii prin ce mecanism s-a produs leziunea și posibilele obiecte care ar putea fi incriminate.

Studiul cadavrelor scheletizate cu scopul de a obține informațiile necesare stabilirii identității victimei și a cauzei morții reprezintă o provocare pentru medicul legist, având informații puține. Cazurile de cadavre scheletizate sunt puține, iar pentru a obține experiență e nevoie de timp.

În această lucrare de licență prin prezentarea cazurilor de cadavre scheletizate descoperite în județul Cluj între anii 2011-2015 am evidențiat particularități ale acestora ce au dus la crearea unui profil biologic și la identificarea acestora.

Capitolul 2: Materiale și metode

Pentru efectuarea studiului s-au folosit date culese din arhiva Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca obținute ca urmare a depunerii unei cereri către conducere. Documentele din care au fost culese și analizate datele sunt:

Rapoartele de expertiză medico-legală

Registele de activitate medico-legală

Criteriile de includere în studiu:

cadavre scheletizate total sau parțial

apartenența la specia umană

cadavre descoperite între anii 2011-2015

cadavre scheletizate găsite pe raza județului Cluj

S-a realizat repartiția cazurilor în funcție de sex care este variabilă calitativă dihotomială, an care este o variabilă cantitativă și felul morții, variabilă calitativă.

Obiectivele expertizei:

Care este mecanismul de producere a morții?

Dacă moartea este patologică sau violentă?

Care este cauza medicală a morții?

Dacă se constată urme de violență și care sunt caracteristicile acestora (formă, mărime, culoare, vechime)?

Dacă există o legătură de cauzalitate între leziunile constatate pe cadavru și cauza morții?

Care este data survenirii morțiii?

Care este sexul și vârsta cadavrului?

Materiale folosite pentru transportul și examinarea cadavrelor scheletizate:

Saci pentru transport, polivinil acetat, perii și sonde, cazan pentru spălare, fierestrău, bisturie, foarfece, compas antropometric, planșă osteometrică, bandă metrică, riglă antropometrică, aparat de fotografiat.

Oasele sunt ambalate în pungi,care sunt etichetate atât în interior cât și în exterior. Pe etichete se menționează conținutul, locul, data, numărul cazului și numele examinatorului. Pentru fiecare schelet se folosesc mai multe pungi. Craniul și mandibula sunt ambalate separat de restul oaselor. În măsura în care se poate oasele din partea dreaptă sunt separate de cele stângi, iar bazinul este ambalat separat.

Examinarea scheletelor se face într-o încăpere cu iluminare corespunzătoare. Oasele trebuie manipulate cu grijă pentru a nu fi distruse. Pentru conservarea lor se folosesc substanțe precum polivinil acetatul, în concentrație de 5-10%.

Curățirea oaselor se face cu perii și sonde din lemn sau plastic. Spălarea se face în apă călduță. Uscarea oaselor se realizează în 24-28 de ore de la spălare, fără expunerea acestora la soare sau altă sursă de căldură care ar putea afecta integritatea oaselor.

În cazul oaselor ce prezintă țesut moale restant se folosesc bisturie, foarfeci, cuțite. Pentru curățirea totală de țesutul moale, oasele sunt fierte.

Pentru măsurarea craniului se folosește compasul antropometric.

Capitolul 3: Rezultate

S-a realizat studiul cadavrelor scheletizate descoperite în județul Cluj între 2011-2015. În anul 2011 au fost descoperite 2 cazuri, în anul 2012, 4 cazuri, iar în anul 2013 s-au descoperit 3 cazuri. În anii 2014 și 2015 nu s-a raportat nici un caz de cadavru scheletizat. (Figura 2).

Figura 2

Numărul cadavrelor de sex masculin este 7, iar al celor de sex feminin 2 (Figura 3).

Figura 3

În 2 cazuri moartea a fost una violentă. În celelalte 7 cazuri nu

s-a putut stabilii felul morții (Figura 4).

Figura 4

Cazul 1

În data de 09.07.2012 în orașul Cluj la intersecția străzilor București cu Anton Pann pe platforma unui fost abator a fost descoperit un cadavru parțial scheletizat. A fost anunțată poliția și Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca. Acesta a fost identificat după articolele vestimentare și încălțăminte ca aparținând lui B G, dispărută de la domiciliu din data de 25.04.2010 (FOTO 1).

FOTO 1

Oasele au fost ambalate și transportate cu grijă la IML Cluj-Napoca, iar în data de 10.07.2012 după o prealabilă pregătire s-a procedat la inventarierea și examinarea acestora la solicitarea Poliției Municipiului Cluj-Napoca.

Examinare:

Capul (FOTO 3). La nivelul marginii găurii occipitale se descrie o mică lipsă osoasă de aproximativ 0,5/0,5 cm de la care pornește o linie de fractură cu traiect antero-medial de aproximativ 2,5 cm (FOTO 2). În bază,la nivelul lojei anterioare și mijlocii stângi se constată prezența unui depozit negricios pe o arie de aproximativ 11/6 cm cu aspect grunjos și grosime maximă de aproximativ 0,7-0,8 cm. Acesta a fost prelevat în vederea examinărilor complementare (FOTO 4).

FOTO 2

FOTO 3

FOTO 4

Oasele viscerocraniului- la nivelul oaselor proprii nazale se constată prezența unor fracturi, dintre care unele consolidate; la nivelul peretelui anterior al sinusului maxilar stâng se evidențiază două zone de lipsă de substanță osoasă una de aproximativ 0,5/0,4 cm și o alta de 1/0,2 cm- neputându-se preciza dacă sunt leziuni traumatice sau modificări postmortem (FOTO 5).

FOTO 5

Dentiția. Se costată edentație totală la nivelul maxilarului superior și inferior, cu închiderea completă a alveolelor dentare.

Scheletul coloanei vertebrale. Vertebrele sunt prezente, integre cu colorație cenușie-negricioasă. Nu se constată leziuni traumatice la acest nivel.

Scheletul cutiei toracice. Claviculele, scapulele, coastele și sternul sunt prezente. Coasta Vl dreapta, prezintă două calusuri la nivel parasternal și medioclavicular. Nu se constată leziuni traumatice. (FOTO 6)

FOTO 6

Scheletul membrelor superioare. Oasele membrelor s-au recuperat în totalitate, se constată deformarea diafizelor ambelor oase humerale, cu prezența de calusuri osoase vicioase în stânga la nivelul jumătății proximale și distale, iar în dreapta la nivelul jumătății proximale. (FOTO 7)

FOTO 7

La nivelul unei drepte se constată prezența unui calus osos în jumătatea distală.(FOTO 8) Oasele carpiene,metacarpiene și falangele sunt integre, s-au recuperat în mare parte, precum și câteva unghii.(FOTO 9)

FOTO 8

FOTO 9

Scheletul bazinului. Ambele oase coxale, sacrul și coccigele sunt prezente.

Scheletul membrelor inferioare. Oasele membrelor inferioare sunt prezente bilateral. La nivelul acestora nu se constată leziuni traumatice vizibile macroscopic. Oasele femurale au lungimea de aproximativ 41 cm. La nivelul tibiei drepte în treimea distală se constată prezența unui calus osos, iar la nivelul peroneului calus osos în apropierea maleolei. Tibia stângă măsoară 35,5 cm. S-au recuperat în totalitate oasele tarsiene, metatarsiene și falange, inclusiv câteva unghii.

Folosind ca reper tibia, am estimat talia ca având 162,19 cm ( 2,9 x tibie + 59,24).

Diagnostic anatomopatologic macroscopic:

Cadavru scheletizat (FOTO 10)

Edentație

Fractură de calotă iradiată în bază

Colecție negricioasă la nivelul bazei craniene în etajul anterior și mijlociu, în stânga.

Fracturi consolidate la nivelul oaselor proprii nazale

Calusuri osoase la nivelul coastei Vl în dreapta, oaselor humerale, ulnă dreaptă, tibie și peroneu drept.

FOTO 10

Examinări complementare: depozit de la nivelul cutiei craniene – testul peroxidazei pozitiv sugerează prezența unui conținut proteic; hemoglobină umană slab pozitivă.

Discuții:

Felul și cauza medicală a morții numitei Bolog Ghizela nu pot fi precizate.

Fracturile de la nivelul calotei și bazei craniene s-au putut produce mai probabil prin cădere în cazul unei auto- sau heteropulsii, în condițiile stabilite de anchetă; intracraian s-a pus în evidență prezența unui depozit negricios – posibil colecție sangvină.

Moartea s-a putut produce cu aproximativ 2 ani anterior efectuării necropsiei, posibil la data dispariției: 25.04.2010

Cazul 2

La data de 09.06.2012, în pârâul Păstrăvului de pe raza comunei Gilău,a fost găsit un cadavru în stare avansată de putrefacție. Au fost anunțate autoritățile. În data de 10.06.2012 s-au mai recuperat din albia pârâului, humerusul drept și scapula dreaptă. În data de 11.06.2012 s-au mai recuperat craniul și câteva vertebre cervicale. În urma cercetărilor efectuate organele de anchetă au stabilit identitatea cadavrului, ca aparținând lui P D A, dispărut de la domiciliu în data de 21.02.2012. Cadavrul a fost ambalat și transportat la IML Cluj-Napoca la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj.

Examinarea:

Cadavru de sex masculin îmbrăcat cu geacă neagră de fâș, cămașă, bluză și tricou – culoarea nu poate fi stabilită datorită impregnării cu lichid de putrefacție, pantaloni jeans de culoare albastră; piciorul drept este detașat de restul corpului și este încălțat cu un bocanc de culoare neagră; cadavrul prezintă modificări avansate de putrefacție și scheletizare parțială. Nu s-au pus în evidență leziuni traumatice.

Capul. Se mai găsesc mici resturi de părți moi cu modificări avansate de putrefacție, negre, umede la nivelui calotei și a feței; oasele craniului sunt integre, măsurând 0,5-1 cm pe linia de fierăstruire; cutia craniană conține dura mater de culoare cenușie, pe alocuri negricioasă, de consistență gelatinoasă (FOTO 11-12).

FOTO 11

FOTO 12

Dentiția. S-a constatat lipsa diților 1.4, 1.6, 2.6 și 3.6; plombe la nivelul dinților 2.5, 3.7, 3.8, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.7; coroniță metalo-ceramică la nivelul 2,6; 1.8 și 4.8 neerupți (FOTO 13).

FOTO 13

Gâtul. Au fost recuperate 5 vertebre cervicale – atlasul care este atașat de craniu, axisul și următoarele trei vertebre; vertebrele sunt de culoare negricioasă-cenușie, se mai găsesc fragmente de părți moi, putrefiate. Apofizele tranverse prezintă modificări distructive de natură animală, nu se decelează linii de fractură (FOTO 14).

FOTO 14

Toracele. Modificări avansate de putrefacție, tegumentele sunt parțial păstrate, fară leziuni la nivelul lor, cutia toracică conține o magmă cenușie-negricioasă și multiple larve necrofore (FOTO 15).

FOTO 15

Coastele s-au recuperat în totalitate, la nivelu coastei Vll drepte, pe linia medioclaviculară se constată prezența unui calus osos, coastele ll – V în stânga, parasternal prezintă zone de eroziune; sternul este integru (FOTO 16).

FOTO 16

Scapula dreaptă este prezentă, integră (FOTO 17); scapula stângă s-a recuperat ulterior și prezintă lipsuri osoase importante la nivelul foselor supraspinoasă, este de culoare cenușie-negricioasă; claviculele sunt prezente bilateral, integre, prezentând eroziuni la nivelul epifizelor.

FOTO 17

Coloana vertebrală prezintă importantă cifoză dorso-lombară, este rigită, vertebrele fiind complet sudate la nivelul T9-T12 și parțial sudate până la T4. (FOTO 18)

FOTO 18

Abdomenul. La nivelul abdomenului de asemenea se constată prezența unei magme cenușii negricioase, urât mirositoare, cu larve necrofore, cu greu identificându-se câteva anse intestinale.

S-au practicat secțiuni la nivelul tegumentului toraco-abdominal restant, fără a se constata infiltrate sangvine.

Oasele bazinului sunt integre; se constată modificări la nivelul articulației sacro-iliace, cu sudarea completă și desființarea articulației în dreapta.

Membrele superioare. Membrul superior drept a fost recuperat în totalitate, humerusul cu câteva resturi de părți moi, iar antebrațul și mâna dreaptă prezintă în totalitate părțile moi, cu modificări de putrefacție; se constată absența falangelor policelui drept; tegumentele de la nivelul mâinii sunt albicioase, încrețite și se detașează cu ușurință ( FOTO 19)

FOTO 19

De la nivelul membrului superior stâng s-a recuperat doar humerusul, epifiza proximală cu absența a jumătate din capul humeral (FOTO 20).

FOTO 20

Membrele inferioare. Coapsele și gambele s-au recuperat în totalitate, inclusiv părțile moi, cu modificări avansate de putrefacție, se mai disting structuri musculare de la nivelul coapselor- nu se pun în evidență leziuni traumatice, oasele sunt integre (FOTO 21).

În partea dreaptă, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele s-au recuperat în totalitate; în partea stângă s-au recuperat calcaneul și talusul, 2 metatarsiene și câteva falange (FOTO 22).

FOTO 21

FOTO 22

Diagnosticul anatomo-patologic macroscopic:

Modificări cadaverice distructive

Spondilită anchilozantă

Calus costal

Absența oaselor antebrațului și mâinii stângi; lipsuri osoase picior stâng

Concluzii:

Felul și cauza morții nu pot fi precizate

Nu s-au constatat leziunii traumatice sau linii de fractură, lipsa părților moi fiind consecința modificărilor cadaverice distructive și posibil consecința acțiunii distructive a faunei necroflore.

Moartea s-a putut produce cu trei-patru luni anterior datei efectuării necropsiei.

Cazul 3

În data de 14.06.2012 în apropierea râului Someș, pe raza comunei Florești a fost descoperit un cadavru scheletizat. Acesta a fost ulterior identifica ca aparținând lui I I. Cadavrul prezenta lipsuri osoase. Articolele vestimentare au fost găsite la distanțe diferite. Oasele au fost transportate la IML Cluj-Napoca, iar în data de 15.06.2012 s-a realizat examinarea acestora la cererea Poliției Municipiului Cluj-Napoca, Secția 6 Poliție Rurală Florești.

Pe resturile scheletale și țesuturile moi restante nu prezintă leziuni traumatice.

Folosind ca reper humerusul putem estima înălțimea cadavrului: 167,47 cm ( 3,08 x 31,5 + 70,45 +/- 4,05 cm)

Craniul. Este parțial acoperit cu țesuturi moi (în regiunea fronto-temporală și temporo-zigomatică bilateral), în stare avansată de deshidratare de culoare brun-negricioasă, întarite. Oasele calotei sunt integre, măsoară 0,4-0,6 cm pe linia de fierăstruire. Diametrul antero-posterior al craniului este de 18 cm; diametrul transversal măsurat la nivelul stâncilor temporale este de 10 cm. Dura mater prezentă, integră, netedă, de culoare verzui-cenușie. Substanța cerebrală apare ca o masă păstoasă, lichefiată, de culoare cenușiu-gălbuie. Oasele bazei craniului sunt integre, fară linii de fractură sau alte leziuni traumatice.

Dentiția. Se constată lipsa dinților (edentație completă) și atrofia proceselor alveolare.

Coloana vertebrală. Coloana vertebrală este separată în mai multe fragmente ( la nivel C3-C4 și dorsal T3-T4); sunt prezente pe alocuri țesuturi moi paravertebrale, în stare avansată de putrefacție, de culoare brun-negricioasă, precum și resturi de vegetație; fără fracturi sau alte modificări traumatice la nivelul vertebrelor; osteofitoza marginală la nivelul vertebrelor lombo-sacrate sugerează o vârstă înaintată.

Cutia toracică. Coastele sunt prezente după cum urmează: coasta l în dreapta, arcurile costale posterioare ale coastelor ll-Xll drepte, până la nivelul corespunzător liniei axilare posterioare – capetele osoase fiind neregulate; coastele l-lll stângi prezente, dar detașate, extremitatea vertebrală a coastelor lV-V și Vlll-Xll stângi capetele prezentând același aspect neregulat. Nu s-au identificat semne de fracturi sau alte leziuni traumatice. Claviculele, scapulele prezente bilateral, integre, parțial acoperite de țesuturi moi și resturi de vegetație. S-a recoltat sternul și un fragment costal pentru examinări ulterioare.

Membrele superioare. Humerusul drept este prezent, integru, parțial acoperit cu țesuturi moi de culoare brun-negricioasă, putrefiate. Lungimea humerusului drept este de 31,5 cm. Oasele antebrațului și mâinii drepte lipsesc. Oasele membrului superior stâng lipsesc în întregime.

Bazinul. Diametrul antero-posterior al bazinului este de 10 cm, diametrul transversal de 11,5 cm, iar cel oblic de 12 cm. Oasele coxale sunt prezente, integre, cu excepția aripilor iliace care lipsesc, marginile fiind neregulate cu aspect așchiat discret; sunt acoperite pe alocuri cu resturi de țesuturi moi de culoare brun gălbuie;

Membrele inferioare. Oasele femurale sunt prezente bilateral, nu se decelează urme de fracturi sau alte leziuni traumatice. Oasele gambei și piciorului lipsesc bilateral. S-a recoltat un fragment de la nivelul diafizei femurale stângi (extremitatea distală) pentru examinări ulterioare.

Diagnostic anatomopatologic. Macroscopic:

Cadavru scheletizat

Edentație completă

Absența oaselor antebrațului mâinii drepte, oaselor membrului superior stâng, oaselor gambei și piciorului bilateral, aripilor iliace, unor coaste.

Pe cadavrul scheletizat și putrefiat nu s-au decelat urme de fracturi sau alte leziuni traumatice. Unele elemente scheletale lipsesc, iar cele restante prezintă urme de degradare caracteristice pentru acțiunea animalelor

Având în vedere starea scheletului și lipsa țesuturilor moi, precum și lipsa unor segmente anatomice, nu se poate stabili cu exactitate cauza decesului.

Moartea s-a putut produce poate chiar în data de 10.05.2012.

Cazul 4

În data de 15.07.2011 a fost descoperit în comuna Florești la Muzeul Apelor într-o livadă un schelet, aparținând lui C I D în vârstă de 26 de ani. Scheletul a fost transportat la Institulul de Medicină Legală Cluj-Napoca unde s-a efectuat autopsia medico-legală la solicitarea Poliției Comunale Florești.

Se constată absența totală a părților moi.

Craniu. Aspect și configurație normală. Oasele neurocraniului și viscerocraniului nu prezintă leziuni traumatice vizibile macroscopic.

Coloana vertebrală. Prezentă în totalitate. Coloana cervicală prezintă atlas, axis și a treia vertebră cervicală atașată de craniu. Vertebrele sunt integre. Nu se constată leziuni traumatice la acest nivel.

Scheletul cutiei toracice. Claviculele, scapulele prezente bilateral, integre, coastele în totalitate. Sternul este prezent. Fără semne de fractură sau alte leziuni traumatice.

Membrele superioare. Oasele membrelor superioare s-au recuperat aproape în totalitate dupa cum urmeaza: humerusul bilateral, radiusul, ulna bilateral, oasele carpiene bilateral. Oasele metacarpiene și falangele s-au recuperat parțial, fiind găsite 2 falange și 2 metacarpiene de la nivelul mâinii drepte.

Bazinul. Găsit în totalitate, făra urme de fractură sau alte leziuni traumatice

Membrele inferioare. Oasele femurale, tibia și fibula prezente bilateral, nu se constată leziuni traumatice vizibile macroscopic. S-au mai recuperat câteva oase de la nivelul tarsului bilateral.

Felul și cauza medicală a morții numitului Căpușan Ionuț Dorel nu pot fi stabilite.

Pe fragmentele examinate nu s-au constatat leziuni traumatice sau linii de fractură, lipsa părților moi fiind consecința modificărilor cadaverice disctructive și posibil consecința acțiunii distructive a animalelor.

Moartea poate data cu aproximativ trei luni înainte de data efectuării necropsiei ( posibil la data dispariției 20.04.2011).

Cazul 5

În data de 13.06.2011 în Valea Dângăului au fost găsite oseminte, un craniu și articole vestimentare recunoscute ca parținând numitei A M. La cererea Postului de Poliție Căpușu Mare s-a efectuat autopsia.

Din istoricul medical reiese că, Abrudan Maria, 69 de ani, a fost internată înperioada 23.12.2010-07.01.2011 la Clinica de Psihiatrie ll Cluj-Napoca cu diagnosticul : Delirium suprapus unei demențe mixte, plagă prin tăiere pe fața anterioara a regiunii metacarpiene.

Craniul. Țesuturi moi epicraniene parțial prezente, prezintă modificări de putrefacție, pe alocuri părul se detașează cu ușurință. Cavitățile orbitare sunt goale. Nu s-au constatat leziuni traumatice sau linii de fractură Dentiția. Edentație completă maxilar superior, iar inferior sunt prezenți dinții 4.1, 4.2, 4.3 și 4.6.

Scheletul coloanei vertebrale. S-au recuperat un număr de 12 vertebre, dintre care 6 cervicale și 6 toracale; vertebrele cervicale l-lll erau atașate de craniu; vertebrele, atât cele cervicale și toracale sunt integre, pe alocuri cu resturi de părți moi. Nu se constată leziuni traumatice la acest nivel.

Scheletul cutiei toracice. S-au găsit doar câteva elemente: coasta l din stânga și două coaste din dreapta; manubriul sternal și clavicula stângă.

Scheletul membrelor superioare. Oasele membrelor superioare au fost recuperate parțial.

Scheletul bazinului și membrelor inferioare. Nu s-a recuperat nici un fragment.

Felul și cauza medicală a morții numitei Abrudan Maria nu pot fi precizate.

Pe fragmentele examinate nu s-au constatat leziuni traumatice sau linii de fractură, lipsa părților moi fiind consecința modificărilor cadaverice distructive și posibil consecința acțiunii distructive a mamiferelor.

Moartea s-a putut produce cu cca. 3-4 săptămâni anterior efectuării necropsiei( posibil la data dispariției 17.05.2011).

Cazul 6

În data de 05.11.2013 a fost găsit în Dej, pe strada C.D. Gherea în subsolul unui imobil un cadavru aparținând lui H V, cunoscut consumator de băuturi alcoolice în cantități apreciablie. Autopsia medico-legală a fost efectuată în 05.11.2013 la morga Dej, la cererea Poliției Municipiului Dej.

Cadavru de sex masculin în vârstă de 51 de ani, înălțimea de aproximativ 170-180 cm, parțial scheletizat, parțial mumificat. Semnele morții reale prezente prin zone de putrefacție. Semne de conservare: zone de mumifiere.

Nu se constată leziuni traumatice. Osul hioid este integru.

Dentiția. Edentație totală pe maxilar; prezența dinților 4.1 și 4.2 la nivelul mandibulei.

Felul și cauza medicală a morții nu pot fi stabilite din cauza modificărilor distructive.

Scheletul restant nu prezintă leziuni traumatice.

Moartea s-a putut produce cu aproximativ 3 luni anterior datei necropsiei (posibil la data dispariției – 15.08.2013).

Cazul 7

În data de 18.07.2013 la cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a efectuat autopsia numitului G S J de 36 de ani.

Cadavrul este separat de trunchi, datorită proceselor de autoliză. Un fragment de viscerocraniu, este detașatde restul craniului, reprezentat de o parte din solzul osului frontal, orbita stângă în întregime, orbita dreaptă cu lipsa peretelui lateral și parțial a celui inferior, lipsa procesului frontal al osului zigomatic drept.

Între porțiunea postero-laterală a craniului și restul craniului există o linie de fractură ecuatorială care pornește de la baza procesului zigomatic a temporalului stâng, se îndreaptă în sus și posterior continuându-se de-a lungul suturii temporo-occipitale stângi pentru ca la jumătatea acesteia să se inflecteze anterior pe deasupra bosei parietale stângi ajungând la sutura fronto-parietală stângă la 5 cm infero-lateral față de joncțiunea acesteia cu sutura sagitală. Se continuă medial până deasupra glabelei de unde coboară infero-medial spre aripa mare a sfenoidului continuându-se cu sutura infraorbitală apoi prin sinusul sfenoidal traversând baza craniului și se îndraptă spre punctul de pornire de-a lungul liniei ce unește fața antero-superioară cu cea posterioară a stâncii temporale stângi.

Scheletul: gât, torace, membre și coloană vertebrală fără leziuni traumatice.

Moartea a fost violentă. Se datorează unui traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, bazei și a viscerocraniului. Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu un corp dur (posibil topor).

Între leziunie descrise și deces există o legătură de cauzalitate directă.

Cazul 8

În data de 21.08.2012 a găsit un cadavru scheletizat aproape total în șura locuinței acestuia. Autopsia a fost efectuată în data de 22.08.2012 la cererea I.P.J. Cluj- Secția 2 Poliție Rurală Apahida.

Cadavru de sex masculin, în vârstă de 82 de ani, scheletizat în proporție de 70-80%, cu scheletizarea completă a extremității cefalice, a toracelui și abdomenului și mumificarea părților moi de la nivelul membrelor superioare și inferioare.

Fără leziuni traumatice vizibile macroscopic pe resturile tegumentare mumificate și la nivelul oaselor scheletului.

Capul. Gaură de trepan veche parietală dreaptă.

Toracele. Fracturi costale vechi consolidate.

Datorită scheletizării avansate nu se poate stabili cauza și felul morții.

Nu s-au decelat leziuni traumatice recente, în schimb s-au pus în evidență leziuni osoase vechi consolidate cu calus osos, cu mult anterioare decesului.

Cazul 9

La data de 06.08.2013 a fost găsit un cadavru în WC-ul din curtea locuinței. Din declararațiile mamei și a surorii reiese că acesta a fost ucis de către fratele său cu mai multe lovituri de topor în seara datei de 19.04.2012.

Autopsia medico-legală a fost efectuată în data de 06.08.2012 la morga institutului.

Cadavru de sex masculin în vârstă de 32 de ani, înălțimea de cca. 170 cm, cu modificări avansate de putrefacție precum și modificări de adipoceară.

Capul. Țesuturile moi epicraniene lipsesc în cea mai mare perte cu expunerea oaselor craniene, care sunt de culoare cenușie gălbuie, pe alocuri negricioase; la nivel parietp-occipital drept se constată un focar de fractură multieschilos de cca. 15/15 cm cu multiple eschile lipsă. La nivelul porțiunii inferioare temporo-zigomatic stâng există o zonă de distrucție osoasă, cu lipsa în totalitate a arcadei temporo-zigomatice drepte și cu fractura pereților sinusului maxilar (FOTO 23).

FOTO 23

De pe osul frontal, paramedian drept, din apropierea suturii coronare pornește o linie de fractură cu traiect postero-anterior, dinspre medial spre lateral care se oprește la nivelul plafonului orbitar stâng, având o lungime totală de aproximativ 12 cm.

La nivelul viscerocraniului, în drapta se constată o lipsă mare de substanță osoasă care include pereții sinusului maxilar, arcada temporo-zigomatică dreaptă și porțiunea anterioară din osul temporal; de aici iradiază o linie de fractură cu traiect vertical pe solzul temporal care se oprește în sutura parieto-temporală.

Moartea a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale în cadrul unui traumatism complex cranio-cerebral cu multiple fracturi craniene.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri active repetate cu corp tăietor-despicător (topor), în condițiile stabilite de anchetă, și pot data cu aproximativ 3-4 luni anterior efectuării autopsiei (posibil la data dispariției – 19.04.2012).

Între leziunile traumatice și deces există legatură de cauzalitate directă.

Capitolul 4: Discuții

Tabelul 8

Doar în doua din cele nouă cazuri s-a putut stabilii cu exactitate cauza morții.

Nu s-a pus problema apartenenței la specia umană, craniul fiind prezent în toate cazurile și făcând ușor de stabilit caracterul uman al cadavrelor.

Determinarea sexului atunci când sunt prezente craniul, pelvisul sau ambele se face cu precizie mare, aceast fapt fiind demonstrat de mai multe sudii.(27, 55, 56)

Importanța hainelor și a obiectelor din jurul cadavrului este subliniată și de alte studii realizate pe cadavre scheletizate. Distrucția hainelor poate indica traumatism perimortem, bijuteriile și stilul hainelor ajută la stabilirea sexului. Hainele și alte obiecte ale victimei pot fi recunoscute de către rude.(55, 56)

Cadavrele aflate la suprafață sau cele îngropate superficial sunt atacate de animale carnivore. Acestea pot să dezarticuleze și să împrăștie rămășițele, îngreunând uneori investigațiile.(57)

Capitolul 5: Concluzii

Expertiza medico-legală a cadavrelor scheletizate este complexă, necesită experiență din partea examinatorului și de multe ori nu se poate determina cauza decesului mai ales în lipsa semnelor de traumatisme care pot duce la deces.

Cazurile de cadavre scheletizate nu sunt frecvente în județul Cluj, între anii 2011-2014 fiind descoperite doar 9. Dat fiind numarul redus de cazuri, existenței unei evidențe a persoanelor dispărute și colaborării eficiente cu Institutul de Medicină Legală, identificarea cadavrelor s-a realizat fără mari dificultăți.

Semnele de traumatism trebuie căutate, iar dacă sunt descoperite acestea trebuie descrise în detaliu și dacă se poate, se stabilește mecanismul prin care s-au produs. Extrem de important este să se stabilească dacă există o legătură directă între leziuni și deces.

În cazurile în care au existat fracturi acestea au fost la nivelul craniului, cauzate de corp tăietor-despicător și au cauzat decesul.

Incidența cadavrelor scheletizate de sex masculin este mai mare decât a celor de sex feminin, fiind 7 cadavre de sex masculin și 2 de sex feminin.

Scheletizarea se produce mai repede la cadavrele aflate în mediu extern.

Bibliografie

1. Katzenberg MA, Saunders SR. Biological anthropology of the human skeleton. John Wiley & Sons; 2011.

2. Belis V. Tratat de medicina legala. In: Editura Medicală;București; 1995. p. 585-622.

3. Klepinger LL. Fundamentals of forensic anthropology. John Wiley & Sons; 2006.

4. Dettmeyer R, Verhoff MA, Schütz HF. Forensic medicine: fundamentals and perspectives. In: Springer Science & Business Media; 2013. p. 378-96.

5. Perju-Dumbravă D, Mărgineanu V. Teorie și practică medico-legală. Cluj Napoca: Editura Argonant. 1996.

6. Dolinak D, Matshes E, Lew EO. Forensic pathology: principles and practice. In: Academic Press; 2005. p. 590.

7. Dogăroiu C,. Identificarea persoanei în medicina legală. In: Edituta AIT Laboratories, București; 2011. p. 90-139.

8. Cattaneo C. Forensic anthropology: developments of a classical discipline in the new millennium. Forensic Sci Int. 2007;165(2):185-93.

9. Prahlow JA, Byard RW. Atlas of forensic pathology: for police, forensic scientists, attorneys, and death investigators. Springer Science & Business Media; 2011.

10. Osteology M. Missouri Archaeological Society. Columbia, Missouri. 1990.

11. France DL. Human and nonhuman bone identification: a color atlas. In: CRC Press; 2008. p. 18.

12. Bataille M, Crainic K, Leterreux M, Durigon M, de Mazancourt P. Multiplex amplification of mitochondrial DNA for human and species identification in forensic evaluation. Forensic Sci Int. 1999;99(3):165-70.

13. Rucinski C, Malaver AL, Yunis EJ, Yunis JJ. Comparison of two methods for isolating DNA from human skeletal remains for STR analysis. J Forensic Sci. 2012;57(3):706-12.

14. Perju-Dumbrava D. Betianu BL, editor. Genotiparea ADN in expertiza medico-legala. Accent; 2004.

15. Spradley MK, Hamilton MD, Giordano A. Spatial patterning of vulture scavenged human remains. Forensic Sci Int. 2012;219(1):57-63.

16. Schwarcz HP, Agur K, Jantz LM. A new method for determination of postmortem interval: citrate content of bone. J Forensic Sci. 2010;55(6):1516-22.

17. Jaggers KA, Rogers TL. The effects of soil environment on postmortem interval: a macroscopic analysis. J Forensic Sci. 2009;54(6):1217-22.

18. Cardoso H, Santos A, Dias R, Garcia C, Pinto M, Sérgio C, et al. Establishing a minimum postmortem interval of human remains in an advanced state of skeletonization using the growth rate of bryophytes and plant roots. Int J Legal Med. 2010;124(5):451-6.

19. Buchan M, Anderson G. Time since death: a review of the current status of methods used in the later postmortem interval. Canadian Society of Forensic Science Journal. 2001;34(1):1-22.

20. Jamieson A, Moenssens A. Wiley encyclopedia of forensic science. In: John Wiley & Sons; 2009. p. 2091.

21. Dermengiu, D: Patologie Medico-Legala, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2002. In: p. 104.

22. Haglund WD. Scattered skeletal human remains: search strategy considerations for locating missing teeth. CRC Press, Boca Raton, FL; 1997.

23. Scheuer L. Application of osteology to forensic medicine. Clinical Anatomy. 2002;15(4):297-312.

24. Krishan K, Chatterjee PM, Kanchan T, Kaur S, Baryah N, Singh R. A review of sex estimation techniques during examination of skeletal remains in forensic anthropology casework. Forensic Sci Int. 2016;261:165. e1,165. e8.

25. White TD, Folkens PA. The human bone manual. Academic Press; 2005.

26. Iscan MY, Steyn M. The human skeleton in forensic medicine. Charles C Thomas Publisher; 2013.

27. Mays S. The archaeology of human bones. Routledge; 2010.

28. Thompson T, Black S. Forensic human identification: An introduction. CRC Press; 2006.

29. Ramsthaler F, Kettner M, Gehl A, Verhoff M. Digital forensic osteology: morphological sexing of skeletal remains using volume-rendered cranial CT scans. Forensic Sci Int. 2010;195(1):148-52.

30. Nganvongpanit K, Buddhachat K, Brown JL, Klinhom S, Pitakarnnop T, Mahakkanukrauh P. Preliminary study to test the feasibility of sex identification of human (Homo sapiens) bones based on differences in elemental profiles determined by handheld X-ray fluorescence. Biol Trace Elem Res. 2016:1-9.

31. Davies C, Hackman L, Black S. A test of the Whitaker scoring system for estimating age from the bones of the foot. Int J Legal Med. 2013;127(2):481-9.

32. Ritz-Timme S, Cattaneo C, Collins M, Waite E, Schütz H, Kaatsch H, et al. Age estimation: the state of the art in relation to the specific demands of forensic practise. Int J Legal Med. 2000;113(3):129-36.

33. Cardoso HF, Abrantes J, Humphrey LT. Age estimation of immature human skeletal remains from the diaphyseal length of the long bones in the postnatal period. Int J Legal Med. 2014;128(5):809-24.

34. Lewis ME, Flavel A. Age assessment of child skeletal remains in forensic contexts. In: Forensic Anthropology and Medicine. Springer; 2006. p. 243-57.

35. Williams G. A review of the most commonly used dental age estimation techniques. J Forensic Odontostomatol. 2001;19:9-17.

36. Demirjian A, Goldstein H, Tanner J. A new system of dental age assessment. Human biology. 1973:211-27.

37. Moorrees CF, Fanning EA, Hunt Jr EE. Age variation of formation stages for ten permanent teeth. J Dent Res. 1963;42(6):1490-502.

38. Franklin D. Forensic age estimation in human skeletal remains: current concepts and future directions. Leg Med. 2010;12(1):1-7.

39. Osborne DL, Simmons TL, Nawrocki SP. Reconsidering the auricular surface as an indicator of age at death. . 2004.

40. Lovejoy CO, Meindl RS, Pryzbeck TR, Mensforth RP. Chronological metamorphosis of the auricular surface of the ilium: a new method for the determination of adult skeletal age at death. Am J Phys Anthropol. 1985;68(1):15-28.

41. Ișcan MY, Loth SR, Wright RK. Metamorphosis at the sternal rib end: a new method to estimate age at death in white males. Am J Phys Anthropol. 1984;65(2):147-56.

42. İșcan MY, Wright RK, Loth SR. Age estimation from the rib by phase analysis: white females. Journal of Forensic Science. 1985;30(3):853-63.

43. Harth S, Obert M, Ramsthaler F, Reuß C, Traupe H, Verhoff MA. Ossification Degrees of Cranial Sutures Determined with Flat‐Panel Computed Tomography: Narrowing the Age Estimate with Extrema. J Forensic Sci. 2010;55(3):690-4.

44. Robling AG, Stout SD. Histomorphometry of human cortical bone: applications to age estimation. Biological Anthropology of the Human Skeleton, Second Edition. 2007:149-82.

45. Griffin R, Moody H, Penkman K, Collins M. The application of amino acid racemization in the acid soluble fraction of enamel to the estimation of the age of human teeth. Forensic Sci Int. 2008;175(1):11-6.

46. Perju-Dumbrava D, Mic I, Chiroban OS. The Limits Of Dna Testing Used As Evidence In Court. A Report Based On The Practice Of The Institute Of Legal Medicine Cluj-Napoca. Fiat Iustitia. 2013(1):11-6.

47. Alaeddini R, Walsh SJ, Abbas A. Forensic implications of genetic analyses from degraded DNA—a review. Forensic science international: genetics. 2010;4(3):148-57.

48. Lee EJ, Luedtke JG, Allison JL, Arber CE, Merriwether DA, Steadman DW. The effects of different maceration techniques on nuclear DNA amplification using human bone. J Forensic Sci. 2010;55(4):1032-8.

49. Fredericks JD, Ringrose TJ, Dicken A, Williams A, Bennett P. A potential new diagnostic tool to aid DNA analysis from heat compromised bone using colorimetry: A preliminary study. Science & Justice. 2015;55(2):124-30.

50. Birngruber CG, Obert M, Ramsthaler F, Kreutz K, Verhoff MA. Comparative dental radiographic identification using flat panel CT. Forensic Sci Int. 2011;209(1):e31-4.

51. Perju-Dumbrava D. Betianu. Elemente de identificare in practica medico-legala. In: Argonant; 2005. p. 82-90.

52. Hwang H, Kim K, Moon D, Kim J, Wilkinson C. Reproducibility of Facial Soft Tissue Thicknesses for Craniofacial Reconstruction Using Cone‐Beam CT Images. J Forensic Sci. 2012;57(2):443-8.

53. Moraitis PK, Spiliopoulou C. Identification and differential diagnosis of perimortem blunt force trauma in tubular long bones. Forensic Science, Medicine, and Pathology. 2006;2(4):221-9.

54. Houck MM. Skeletal trauma and the individualization of knife marks in bone. Forensic Osteology: Advances in the Identification of Human Remains, 2nd ed.Springfield, IL: Charles C Thomas. 1998:410-24.

55. Archer M, Bassed R, Briggs C, Lynch M. Social isolation and delayed discovery of bodies in houses: the value of forensic pathology, anthropology, odontology and entomology in the medico-legal investigation. Forensic Sci Int. 2005;151(2):259-65.

56. Kemkes-Grottenthaler A. The reliability of forensic osteology—a case in point: case study. Forensic Sci Int. 2001;117(1):65-72.

57. Moraitis K, Spiliopoulou C. Forensic implications of carnivore scavenging on human remains recovered from outdoor locations in Greece. Journal of forensic and legal medicine. 2010;17(6):298-303.