. Particularitatile Executiei Bugetare Prin Intermediul Trezoreriei la Nivelul Consiliilor Judete

1.organizarea finanțelor publice locale

1.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE LOCALE

Cu câteva decenii în urmă s-a răspândit în unele țări europene noțiunea de “ finanțe ” cu înțelesul de bani și venituri publice destinate cheltuielilor statului, precum și expresia “finanțe publice” cu sensul de diferite mijloace prin care statul, orașele, comunele, instituțiile își procură resursele necesare îndeplinirii activității lor.

Statul, organele de stat, autoritățile publice locale, instituțiile publice sunt entități de autoritate publică exercitateă în interesul colectivităților. Ele sunt de asemenea și entități economice în sensul că funcționarea și întreținerea lor necesită un consum de valori materiale sau bănești. Pentru aceasta sunt necesare acțiuni de economie financiară, (acte , mijloace sau procedee) pentru formarea, procurarea și întrebuințarea fondurilor bănești destinate statului și celorlalte colectivități publice.

Finanțele publice au ca obiect regulile fundamentale, organele și procedurile care permit statului, autorităților publice locale și instituțiilor publice îndeplinirea tuturor atribuțiilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare. Aceste reguli și proceduri trebuiesc aplicate într-un regim de drept public.

Veniturile și cheltuielile bugetare, indiferent de buget se prezintă sub aspect juridic, politic și economic.

Finanțele publice, inclusiv finanțele publice locale, au regim de drept public și de aici efectele economico-sociale ale procurării și întrebuințării fondurilor bănești ale statului și ale autorităților publice locale.

În baza opțiunilor politice se stabilesc atât ordinea și proporția cheltuielilor publice pentru administrație, învățământ, siguranță, justiție, ordine publică, etc., cât și felul și tariful impozitelor și taxelor, împrumuturilor și a celorlalte mijloace de procurare a fondurilor bănești necesare statului și autorităților administrației publice locale precum și repartizarea acestora între cetățeni și persoane juridice.

Atât cheltuielile cât și veniturile sunt mijloace de intervenție a statului pe plan economic și social. Finanțele publice se află în raport de cauzalitate cu conjunctura economică.

Componentele structurale ale finanțelor publice au apărut și evoluat condiționate de trebuințele bănești publice și de dezvoltarea economică.

La structurarea finanțelor publice pe două sau mai multe niveluri au condus doi factori esențiali : istoria politică, adică activitatea forțelor care au acționat în istorie pentru formarea națiunilor și motivațiile economice care justifică de ce anumite funcții ale finanțelor publice pot opera la un nivel mai centralizat, iar altele pot fi descentralizate.

Din punct de vedere economic, creșterea rolului și ponderii finanțelor locale în cadrul finanțelor publice generale trebuie argumentată prin influențe economice pozitive asupra economiei locale, și a economiei naționale în general, datorită ”descentralizării ” finanțelor publice.

În lume se operează cu niveluri diferite de descentralizare, de la țară la țară. Astfel în SUA sistemul finanțelor publice cuprinde finanțele a celor 50 de guverne ale statelor componente, ale districtului Columbia și a circa 80.000 de administrații locale. Canada, Australia și Germania și-au organizat finanțele publice pe trei niveluri, în timp ce Olanda, Marea Britanie și Franța operează numai cu două niveluri, central și local.

În România, până în 1924 nu existau, în general nici un fel de date statistice publicate cu privire la finanțele locale. Începând cu 1924, s-au publicat cifrele evaluărilor bugetare pe județe și pe comune.

La noi, primele impozite și taxe locale au fost stabilite prin Regulamentul organic care a înființat zeciuiala patentelor și capitația tuturor locuitorilor cotribuabili ai orașelor și accizele orașelor asupra băuturilor și tutunului.

Impozitele și taxele locale au fost însă reglementate prin legea maximului taxelor și contribuțiilor comunale din 1923, o reeditare a legii cu aceeași denumire din 1903. Această lege prevedea 49 de feluri de taxe și impozite pe care județele și comunele le puteau percepe cu aprobarea ministrului de interne.

În favoarea comunităților locale, Legea contribuțiilor directe din 1923 a mai prevăzut așa-zisele adiționale, adică diverse tipuri de cote variabile din impozitul pe spectacole, automobile, succesiuni etc.

Trebuie arătat că un moment de referință îl constituie anul 1929, când a apărut Legea pentru organizarea administrației locale, care era întemeiată pe principiul descentralizării și autonomiei administrative locale.

Istoria finanțelor locale în România începe în anul 1933, până atunci dominând tendința centralistă a autorităților publice, prin Legea administrațiilor locale din 1929 nefixându-se norme precise și complete referitoare la organizarea financiară a administrației locale.

Legea din 14 aprilie 1933 expune bazele primei organizări unitare a finanțelor locale, determinând sarcini obligatorii și facultative ale unităților administrative și prevăzând resursele de venituri corespunzătoare pentru executarea lor (venituri ordinare, venituri extraordinare și venituri cu destinație specială ).

Legea administrativă din 14 august 1938 oferă un cadru funcțional finanțelor locale bazat pe un sistem mixt de procurare a veniturilor bugetelor locale ( transferul de la stat, precum și impozite și taxe locale, în acest sens fiind prevăzute un număr de 19 taxe și impozite locale, supuse periodic unor modificări vizând fie numărul, fie gruparea și sistematizarea acestora ).

În cazul insuficienței veniturilor, administrația locală putea contracta credite interne și, în mică măsură, externe.

După 1989, încercarea de descentralizare și de creștere a autonomiei locale în lumina prevederilor Constituției a fost timidă, ea concretizându-se, până în prezent, în adoptarea noilor legi în domeniu.

Organizarea distinctă a finanțelor locale, pe baza autonomiei financiare a administrațiilor locale, permite degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli, reducerea numărului și amploarei fluxurilor bănești între cele două niveluri structurale ale finanțelor publice, precum și o mai clară urmărire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Până la urmă, separarea finanțelor locale de cele centrale, ca și în alte domenii, este determinată de rațiuni de eficiență. Finanțele locale satisfac mai bine și mai eficient cerințelor de utilități publice în teritoriu. Problema care rămâne deschisă este până unde se poate întinde autonomia financiară, cu alte cuvinte, cât ar trebui să reprezinte centralizarea și cât descentralizarea în domeniul finanțelor publice.

Gradul de centralizare financiară diferă în funcție de concentrarea administrației țării, de măsura în care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Oricum, obiectivele și acțiunile majore, de interes național, strategic, cele care afectează pe toți cetățenii, cum sunt apărarea, ordinea publică statală, relațiile externe, protecția mediului și a cetățeanului, precum și politicile macrosociale de regularizare, stabilizare și bunăstare, sunt finanțate din fonduri centrale.

Efectele obținute în funcționarea finanțelor colectivităților locale se referă mai întâi la preluarea unor atribuții ale finanțelor autorităților publice centrale, apoi la creșterea necesarului de resurse financiare pentru finanțarea cheltuielilor locale, ceea ce a dus în ultima vreme la obținerea dreptului de a se împrumuta pe piața capitalului de împrumut. De asemenea, finanțele locale au câștigat largi competențe în materie de control juridic și bugetar, autoritățile locale dispun de un sistem contabil propriu.

În România, organizarea teritorială a finanțelor publice este așezată pe împărțirea țării în unități administrativ-teritoriale. Ea apare astfel structurată pe niveluri ierarhice în limitele fiecărei unități administrative: județe, municipii, orașe, comune. Organele financiare locale, care funcționează în aceste structuri, acoperă prin activitatea lor întregul teritoriu al țării și îndeplinesc atribuții cu caracter financiar în toate localitățile.

Din punct de vedere juridic, organele financiare teritoriale sunt instituții ale administrației publice, cu administrație și gestiune proprie de instituție. Sfera lor de acțiune diferă, după nivelul organizatoric, astfel:

Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, la nivel de județ și municipiul București;

Administrațiile financiare, la nivelul municipiilor și al sectoarelor municipiului București;

Circumscripțiile financiare la orașe;

Percepțiile rurale și agențiile fiscale, la nivelul comunelor.

Toate aceste organe sunt îndrumate și controlate de către Direcția Generală a

Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat din Ministerul Finanțelor. Actuala organizare teritorială a finanțelor publice datează din 1992.

Finanțele locale ocupă azi un loc esențial în procesul transformării societăților moderne care sunt angajate în realizarea descentralizării colectivităților teritoriale. Partea integrantă a finanțelor publice, finanțele locale au fost un timp lung considerate ca ceva secundar. Relativ recent s-a recunoscut locul pe care-l ocupă ele în cadrul finanțelor publice și influența pe care o exercită asupra economiei naționale.

În majoritatea țărilor dezvoltate, finanțele locale au luat în zilele noastre o amploare considerabilă, ceea ce corespunde inițiativelor din ce în ce mai largi acordate colectivităților locale.

1.2 AUTONOMIA FINANȚELOR PUBLICE LOCALE

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care îi asigură suportul material al funcționării. Există și un alt argument puternic, și anume acela, conform căruia, comunitățile locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică și, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

În statele democratice, administrația locală se bazează pe principiile descentralizării și autonomiei locale. Aceasta necesită un cadru legislativ și mecanisme necesare adecvate privind finanțele administrațiilor locale. Prin asemenea reglementări se urmărește: delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor, de cel aflat în proprietatea statului; crearea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin acestora; asigurarea condițiilor pentru asumarea responsabilității privind dezvoltarea locală.

Descentralizarea administrației publice, care implică descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei locale din punct de vedere administrativ și financiar, acționează în vederea conștientizării gradului de implicare a colectivităților locale în gestionarea problemelor cu care se confruntă, precum și a construirii politicii proprii de creștere a performanțelor economice și de îmbunătățire a vieții sociale a cetățenilor colectivităților, prin definirea și asumarea responsabilităților locale.

În contextul dezvoltării reformei în administrația publică al investirii cu mai multe atribuții a autorităților publice locale în structura finanțelor publice s-a accentuat distincția finanțelor publice locale ale autorităților administrativ teritoriale față de finanțele centrale ale statului.

Deși încă din anul 1991, în conformitate cu noua Constituție adoptată în același an, s-a creat cadrul instituțional al administrației publice locale, la forma actuală de organizare și descentralizare s-a ajuns abia după înființarea în 2001 a Consiliului Guvernamental pentru Monitorizarea Reformei Administrației Publice urmată de crearea Unității Centrale Pentru Reforma Administrației Pubentru Reforma Administrației Publice.

S-a elaborat în termen destul de scurt cadrul legislativ actual care reglementează coerent și armonizat european finanțele publice locale.

Noile reglementări contribuie la realizarea în practică a principiului autonomiei locale și sporește autonomia administrațiilor locale întrucât:

aceste reglementări definesc bugetele locale drept o entitate distinctă, independente de bugetul de stat;

legislația oferă consiliilor locale și consiliilor județene autoritatea de a stabili, constata, controla, urmări și încasa impozitele și taxele locale și alte venituri ale unităților administrativ teritoriale;

administrațiile locale au mai multe venituri aflate în mod direct la dispoziția acestora, care se varsă direct în contul lor și nu mai sunt repartizate de Ministerul Finanțelor;

criteriile de alocare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat vor fi puse la dispoziția autorităților locale, astfel încât, acestea stabilind prioritățile de cheltuieli să întocmească un buget echilibrat;

administrațiile locale au o autoritate sporită în ceea ce privește modul de utilizare a veniturilor proprii;

sumele de echilibrare de la Bugetul de Stat nu mai sunt direcționate, se lasă libertatea autorităților locale de a le aloca;

transferurile cu destinație specială de la Bugetul de Stat la bugetele locale se vor acorda numai pentru investiții finanțate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie și Guvernul;

nu mai este necesară nici o aprobare din partea vreunui organ sau instituție a statului pentru investițiile realizate integral din surse proprii;

autoritățile locale sunt autorizate să contracteze credite de la bănci comerciale române sau instituții financiare din țară fără vreo aprobare din partea vreunui organ sau instituție a statului;

autoritățile publice locale pot finanța acțiuni de interes local în beneficiul colectivității și pot încheia convenții și contracte pentru realizarea de lucrări și servicii de interes local;

excedentul bugetar de la sfârșitul anului nu se mai varsă la Bugetul de stat;

rolul Ministerului Finanțelor este limitat, în special la confirmarea faptului că sumele de echilibrare cerute de consiliile locale și consiliile județene sunt corecte și se bazează pe criteriile de alocare aprobate.

Sporirea autonomiei este însoțită și de responsabilități suplimentare:

cheltuielile trebuiesc dimensionate în linia veniturilor, atât pe termen scurt (în anul curent ), cât și pe termen lung (trei ani)

veniturile și cheltuielile trebuiesc echilibrate

cetățenii trebuie informați. Proiectul de buget trebuie făcut public ca cetățenii să aibă posibilitatea de a-l comenta

serviciul datoriei publice locale poate reprezenta maxim 20% din veniturile curente

administrațiile locale sunt în mod exclusiv responsabile de rambursarea creditelor pe care le contractează

Legea finanțelor publice locale reglementează în mod coerent și distinct chestiuni

legate de finanțele publice locale incluzând:

structura resurselor financiare disponibile autorităților publice locale și modul în care resurse ale administrației centrale sunt repartizate unităților administrativ teritoriale;

structura cheltuielilor pe care administrațiile locale le pot efectua;

regulile si procedurile de administrare a veniturilor locale astfel încât să se utilizeze cât mai rațional și eficient sumele provenite de la contribuabili;

responsabilitățile autorităților publice locale în ceea ce privește managemenul finanțelor locale.

Pentru a ști dacă descentralizarea este sau nu de dorit, trebuie plecat de la analiza

bunurilor colective. În legătură cu producția unor astfel de bunuri la nivel local, apar două efecte:

producția unui bun public local riscă să fie suboptimală, exceptând cazul în care colectivitatea respectivă stabilește obținerea unor remunerații de la colectivitățile învecinate corespunzător serviciilor folosite de acestea

producția optimă a unui bun public pune în discuție dimensionarea colectivităților și poate justifica regruparea lor sau cel puțin cooperarea dintre ele în domenii limitate.

Într-o lucrare din 1972, Oates a elaborat teorema descentralizării optime, care este

enunțată astfel: “Pentru un bun public a cărui arie de consum se întinde pe mai multe zone geografice (colectivități locale ) și al cărui cost de producție este același atât la nivel central, cât și la nivel local, va fi întotdeauna mai ușor ca acel bun să fie produs în cantități optime în sens paretian la nivel local decât la nivel central ”.

Pledoaria contemporană în favoarea descentralizării are la bază și alte motivații.

Descentralizarea este un factor de democrație față de înclinația numeroaselor state de a concentra puterea administrației numai în mâna autorității centrale. Plasând puterea în apropierea cetățeanului, descentralizarea îi permite acestuia să participe în mod real la opțiuni, să urmărească de aproape execuția deciziilor și să vadă în aleși mai degrabă reprezentanți decât mandatari.

Descentralizarea este un mijloc de a controla mandatarii, aleși sau numiți, de a evalua și de a corecta în permanență politicile publice puse în practică.

Descentralizarea permite o mai bună înțelegere a nevoilor unui membru local și a răspunsurilor date.

Descentralizarea permite un mai bun control al furnizării serviciilor publice. Acest fapt este impus de realitatea că, în cazul serviciilor publice, controlul utilizatorilor acestora nu este direct, ca în cazul serviciilor oferite de piață, ci între furnizori și utilizatori se interpun intermediari de genul: politicieni aleși și birocrați de tot felul. În lipsa unui control din partea utilizatorilor, există riscuri legate de supraproducție, costuri excesive, calitate slabă a serviciilor publice oferite.

Principiile care stau la baza autonomiei locale sunt:

existența unor organe proprii de administrare reprezentând interesele cetățenilor colectivității respective;

statul poate percepe impozite de la comunitatea respectivă numai în virtutea legii;

comunitatea poate întreprinde sau antrena pe teritoriul său orice activitate considerată necesară și dorită de comunitate care nu este interzisă de lege.

Realizarea principiilor enunțate este posibilă numai dacă există o capacitate de

finanțare adecvată la nivelul local, metodele de finanțare locală fiind sub influența decisivă a statului. Ca urmare, statul deleagă, prin legislația fiscală, dreptul de a stabili impozite entităților locale, astfel încât să se asigure un echilibru corespunzător între activitățile pe care acestea le pot desfășura și sursele fiscale de care dispun.

Necesitatea autonomiei locale este impusă de următoarele circumstanțe:

ea este conformă cu un principiu propriu economiei de piață conform căruia fiecare inițiativă trebuie susținută în vederea creșterii eficienței;

la un nivel situat către baza societății se cunosc mai bine și mai operativ nevoile sociale ale colectivității respective;

există o diferențiere regională (spațială) a nevoilor și preferințelor indivizilor și colectivităților, ceea ce impune adecvarea finanțelor publice locale la condițiile locale pentru a satisface cât mai bine aceste nevoi;

administrarea unui mare număr de proiecte se poate realiza mai eficient dacă se respectă autonomia locală.

Totuși există anumite limite referitoare la punctul până la care descentralizarea

autorității poate fi realizată, chiar dacă aceste limite nu pot fi stabilite cu precizie. Deși regimurile de organizare locală sunt foarte variate, din punctul de vedere al dreptului administrativ, există trei sisteme:

sistemul autonomiei complete, care are în vedere libertatea deplină a comunităților locale de a-și administra activitățile fără ingerințe din partea autorității centrale;

sistemul autonomiei limitate, potrivit căruia autoritățile locale soluționează problemele principale, autoritatea centrală rezumându-se numai la controlul asupra unor aspecte prevăzute în lege;

sistemul tutelei, în care autoritatea centrală dispune de competență generală în rezolvarea problemelor de interes local.

În ceea ce privește formarea veniturilor locale, se disting, de asemenea, trei modalități:

constituirea veniturilor proprii necesare pentru acoperirea cheltuielilor, în virtutea dreptului de a percepe impozite și taxe;

completarea veniturilor proprii, cu sume defalcate din veniturile bugetului autorităților publice centrale;

finanțarea integrală de la bugetul central.

Gradul de autonomie rezultă, deci, din următoarele:

independența deplină sau parțială în formarea veniturilor;

competența atribuită pentru contractarea și gestionarea împrumuturilor;

asigurarea echilibrului bugetar și, respectiv, gestionarea excedentului sau a deficitului anual;

după cum organele administrațiilor publice locale au competența de a introduce impozite și taxe locale.

Desigur, autonomia finanțelor locale rezultă și din raporturile de interdependență față

de verigile superioare, în structura proprie a bugetelor locale, sau între bugetele locale, în general, și bugetul de stat, ca buget central.

1.3 STRUCTURA RESURSELOR PUBLICE LOCALE

Reglementarea veniturilor bugetelor unităților administrativ-teritoriale a evoluat în statele contemporane, subordonat necesității de acoperire a cheltuielilor acestor bugete în creșterea determinată de sporirea atribuțiilor administrațiilor locale de stat și de înființarea mai multor servicii și instituții publice de interes local finanțate din aceste bugete.

Determinat de creșterea permanentă a cheltuielilor bugetelor locale legislațiile financiare din statele contemporane cuprind dispoziții care au modificat și perfecționat repartizarea impozitelor directe și indirecte ca și a taxelor între bugetele de stat sau generale și bugetele locale, și de asemenea au promovat procedeele diverse de completare a veniturilor proprii ale bugetelor locale.

Dintre perfecționările repartizării impozitelor și taxelor între bugetul de stat sau general și bugetele locale este remarcabilă trecerea unor impozite sau taxe din categoria veniturilor curente ale bugetului de stat sau general în categoria veniturilor de asemenea curente ale bugetelor locale. Această trecere este denumită în literatura financiară franceză “transfer de fiscalitate” din bugetul general în bugetele locale , iar în statul nostru “atribuire în folosul bugetelor locale a unor impozite sau taxe cu caracter general”. Asemenea impozite și taxe sunt impozitele pe veniturile populației, taxele de timbru și alte impozite care au fost instituite ințial ca venituri ale bugetului de stat.

În România, în condițiile promovării autonomiei colectivităților locale sursele de constituire a veniturilor bugetelor s-au diversificat, apropiindu-se simțitor de cele practicate în țările democratice. Principalele categorii de venituri, așa cum sunt ele reglementate de Legea privind finanțele publice locale sunt:

Veniturile proprii care, la rândul lor, sunt grupate în trei categorii:

venituri curente

venituri din capital

venituri cu destinație specială.

Veniturile curente sunt constituite preponderent din venituri fiscale în cadrul cărora

cele mai importante sunt cele provenite din impozitele directe de tip real, din impozitul pe profitul agenților economici de subordonare locală și, în mai mică măsură, din impozite indirecte. O altă parte a veniturilor curente sunt veniturile nefiscale: vărsăminte din profitul net al agenților economici de subordonare locală, vărsăminte de la instituțiile publice reprezentând venituri realizate de acestea din activități specifice, precum și diverse alte venituri.

În județul Covasna, impozitele și taxele care aparțin de competența Consiliului Județean se prezintă în felul următor:

Tab.1.1 – Impozitele și taxele locale pe anii 2004-2005 în județul Covasna

Venituri din capital sunt cele ce se obțin din valorificarea unor bunuri aparținând instituțiilor publice și venituri din vânzarea de locuințe construite din fondurile statului, iar sumele procurate pe această cale constituie surse de finanțare a investițiilor.

Veniturile cu destinație specială sunt reprezentate de taxe speciale instituite de consiliile locale pentru funcționarea unor servicii publice locale, amortizarea aferentă mijloacelor fixe aparținând serviciilor publice ce desfășoară activități de natură economică, sume rezultate din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al unităților administrativ-teritoriale și alte venituri, care se utilizează pentru realizarea investițiilor din competența autorităților administrației publice locale.

Veniturile atribuite îmbracă forma:

cotelor defalcate din impozitul pe salarii si a

cotelor adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale.

Modul de repartizare a impozitului pe salarii între verigile sistemului bugetar prin intermediul cotelor defalcate este următorul: 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora se desfășoară activitatea și 10% la bugetul județului respectiv. Începând cu anul 1999, se pot stabili și cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale, care să constituie venituri ale bugetelor locale.

Transferurile din bugetul statului îmbracă forma:

sumelor defalcate din unele din unele venituri ale bugetului de stat și

transferurile cu destinație specială din bugetul de stat.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și criteriile de repartizare a acestora pe unități administrativ-teritoriale, se aprobă anual, prin legea bugetului de stat și au drept scop asigurarea echilibrului bugetar al colectivităților locale. Transferurile cu destinație specială din bugetul de stat se aprobă, de asemenea, prin legea bugetului de stat și sunt destinate finanțării proiectelor de investiții care beneficiază de finanțare externă, la a căror realizare contribuie și Guvernul României, potrivit acordurilor încheiate cu organismele financiare internaționale.

Împrumuturile interne și externe pe care autoritățile administrației publice locale le pot contracta, pe termen mediu și lung, servesc două obiective: finanțarea investițiilor publice de interes local și refinanțarea datoriei publice locale.

Aceste împrumuturi se aprobă de către consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, cu votul a cel puțin două treimi din membri, putând fi garantate de către Guvern sau negarantate. Este prevăzută totodată o limită a îndatorării, totalul datoriilor anuale, neputând depăși 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe salarii.

Componența veniturilor care se prevăd în bugetele proprii ale județelor este evidențiată în legea bugetului de stat, astfel:

Venituri curente:

Impozitul pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene;

Alte impozite directe:

Alte încasări din impozite directe;

Alte impozite indirecte:

Taxe de timbru pentru contestațiile și plângerile asupra sumelor constatate și aplicate prin acte de control sau de impunere;

Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor județene;

Vărsăminte de la instituțiile publice:

Venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal – servicii publice de protecție a plantelor;

Alte venituri de la instituțiile publice;

Diverse venituri:

Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale;

Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți;

Venituri din concesiuni și închirieri;

Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii;

Încasări din alte surse;

Venituri din capital:

7. Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului:

Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice (de subordonare județeană);

Venituri din privatizare;

Venituri cu destinație specială:

8. Venituri cu destinație specială:

Taxe speciale;

Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat;

Venituri din fondul pentru drumurile publice;

Venituri din fondul de intervenție;

Venituri din fondul pentru locuințe;

Venituri din amortizarea mijloacelor fixe;

Donații și sponsorizări;

Sume acordate de persoane juridice și fizice în vederea participării la finanțarea unor acțiuni de interes public;

Venituri pentru finanțarea Programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor;

Venituri pentru finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință;

9. Cote și sume defalcate din impozitul pe venit:

Cote defalcate din impozitul pe venit;

Sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale;

Sume alocate de Consiliul județean din cota defalcată din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale și a bugetului propriu;

10. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru bugetele locale;

11. Subvenții primite din bugetul de stat:

Subvenții primite de bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe;

Subvenții primite de bugetele locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;

Subvenții primite de bugetele locale pentru finanțarea elaborării și/sau actualizării planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism;

Subvenții primite de bugetele locale pentru aeroporturi de interes local;

12. Subvenții primite de la alte bugete:

Subvenții primite de la alte bugete locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului.

Volumul resurselor financiare de care statul are nevoie pentru îndeplinirea funcțiilor și

sarcinilor sale, este indicate de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei considerate. Aprobând aceste cheltuieli, organele de decizie competente determină însăși volumul resurselor financiare necesare. În realitate, însă, între volumul cheltuielilor considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor sociale și volumul resurselor financiare posibile de procurat pe plan intern, nu întotdeauna există o concordanță deplină: fie cererea de resurse este mai mare decât oferta, fie invers.

În România, în 2005 Guvernul a hotărât alocarea mai multor bani bugetelor locale astfel încât acestea vor primi o cotă defalcată mai mare din impozitul pe venit. Acum, comunele, orașele și municipiile vor avea la dispoziție 47% din impozitul pe venit încasat, în loc de 36%. De asemenea, bugetele proprii ale județelor vor păstra 13% din impozitul pe venit colectat, față de 10% până acum. Va crește și cota de echilibrare a bugetelor locale aflată la dispoziția consiliilor județene, de la 17 la 22 de procente.

Volumul resurselor financiare, susceptibile de a fi mobilizate la fondurile publice, este cu atât mai mare, cu cât mai puternic este dezvoltată economia națională a unei țări, iar activitatea desfășurată de agenții economici mai eficientă.

1.4 STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE LOCALE

Pentru menirea bugetelor locale și pentru stabilirea generică a cheltuielilor tuturor acestor bugete este remarcabilă dispoziția Legi finanțelor publice care prevede că, “din bugetele locale se finanțează, în condițiile stabilite de lege, acțiuni social-cultirale, obiective și acțiuni economice de interes local, cheltuieli de întreținere și funcționare a organelor administrației publice locale, precum și alte obiective prevăzute prin dispoziții legale. Veniturile și cheltuielile bugetelor locale se desfăsoară pe baza clasificației bugetare stabilite de Ministerul Finanțelor.”

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Cheltuielile prevăzute în capitolele și articolele de cheltuieli au destinația precisă și limitată.

În cursul execuției bugetare, când se fac propuneri de acte normative noi a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin bugetele locale, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloace necesare acoperirii golului de venituri sau sporului de cheltuieli.

Există posibilitatea ca un exercițiu bugetar să se încheie cu un excedent sau cu un defict.

Transferurile de la un capitol bugetar la altul nu mai depinde de Ministerul Finanțelor ci de consiliul respectiv.Aceste transferuri se pot face prin hotărârea consiliilor județene, înainte de angajarea lor, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.

Din dispoziția Legii finanțelor publice și din cuprinsul clasificației actuale a cheltuielilor bugetelor locale rezultă că din aceste bugete se efectuează următoarele categorii principale de cheltuieli:

Cheltuieli social-culturale privind bibliotecile județene, muzee, teatre și instituții muzicale, manuale școlare și alte cheltuieli privind învățământul, medicamente și alte cheltuieli ale instituțiilor sanitare, asistență socială și religie;

Cheltuieli pentru gospodărie comunală și locuințe având ca obiect întreținerea și repararea străzilor, iluminatul public, salubritatea localităților, întreținerea parcurilor și a zonelor verzi, locuințe din fondul locativ de stat, întreținerea și funcționarea altor unități din domeniul public și alte acțiuni de gospodărie comunală;

Cheltuieli pentru transporturi și comunicații cum sunt cele pentru drumuri și poduri, unități și instalații de comunicații și altele;

Cheltuieli economice și de cercetare științifică privind exploatarea unor resurse locale, ramuri și unități industriale de interes local, centre și oficii de calcul, precum și alte acțiuni economice;

Cheltuieli pentru serviciile publice și pentru organele sau autoritățile ce alcătuiesc administrația locală publică, cuprinzând atât cheltuielile de personal și materiale de funcționare, cât și cele de întreținere și de capital necesare acestor instituții și autorități publice;

Fonduri de rezervă bugetară, fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente

Rambursări de împrumuturi

Cheltuieli cu destinație specială

Alte acțiuni

Criteriile de repartizare a cheltuielilor între bugetele județelor, orașelor și comunelor sunt atribuțiile autorităților conducătoare ale administrației publice locale și instituțiile publice subordonate acestor autorități. Aceste criterii se pot aplica însă numai îmbinat deoarece atribuțiile legale ale consiliilor comunale sunt identice cu ale consiliilor orășenești, iar necesitățile județelor de servicii publice și de instituții subordonate acestor servicii sunt mult mai complexe față de cele ale orașelor și comunelor.

Creșterea generală a cheltuielilor bugetelor unităților administrativ-teritoriale pretinde sporirea corespunzătoarea veniturilor acestor bugete, și aceasta determină reglementarea unor procedee diversificate în special pentru completarea veniturilor ordinare ale acestor bugete.

1.5 ETAPELE PROCESULUI BUGETAR LOCAL

Originea cuvântului “buget” se găsește în vechea limbă franceză, și anume în expresiile “bouge”, “bougette”, înțelesul cărora desemnau o pungă de piele sau o pungă de bani. În România, termenul de “buget” apare pentru prima oară în Regulamentul organic al Munteniei și Moldovei pus în aplicare în 1831-1832, în care la capitolul 3 art. 117 apare termenul de “biudge”, dar și expresia “închipuirea cheltuielilor anului viitor”.

Așadar, în România, se poate vorbi de buget de stat în înțelesul juridic și financiar actual o dată cu Regulamentul organic, care instituie controlul asupra veniturilor și cheltuielilor publice.

Bugetul public național poate fi definit ca planul financiar al statului prin intermediul căruia are loc redistribuirea resurselor financiare în economie, pe de o parte, și stat și populație, pe de altă parte. Bugetul public național al României este specific statelor de tip unitar și nu se prezintă sub forma unui document unic ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete din care fac parte:

– bugetul de stat;

– bugetul asigurărilor sociale;

– bugetele locale;

– bugetele fondurilor cu destinație specială.

Fig. 1.1 – Structura bugetului public național

Procedura elaborării, aprobării și executării bugetelor locale are la bază principiul autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanțelor publice, cât si de Legea administrației publice locale nr. 69/1991.

Metodologia elaborării și execuției bugetelor locale este stabilită de Ministerul Finanțelor, ca și în cazul bugetului de stat.

Fig. 1.2 – Mobilizarea și repartizarea resurselor locale prin buget

Fig.

Fig.1.3 – Fazele execuției bugetare

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competența primarilor in cazul bugetelor comunale și orășenești și a președinților consiliilor județene în ceea ce privește bugetele județelor.

Proiectele bugetelor unităților administrativ-teritoriale se elaborează pe baza proiectelor de bugete ale administrației proprii din subordine, în etapele prevăzute pentru bugetul de stat.

Proiectele bugetelor locale, concentrate pe județe și municipiul București, se prezintă Ministerului Finanțelor în scopul corelării acestora cu proiectele de bugete ale ministerelor și altor organe centrale de stat. În cazul în care consiliile locale și județene solicită sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, sau transferuri cu destinație specială din bugetul de stat trebuie să comunice Ministerului Finanțelor propunerile de modificare față de anul în curs, potrivit metodologiei stabilite, cu precizarea cauzelor și cu fundamentările care determină aceste modificări până la data de 1 mai a fiecărui an. Până la data de 1 iulie, Ministerul Finanțelor, cu acordul Guvernului, comunică Direcțiilor generale județene limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unități administrativ-teritoriale, în vederea definitivării acestor bugete.

Conform dispozițiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competența consiliilor comunale, orășenești si județene. Din punct de vedere procedural, proiectele bugetelor anuale ale comunelor și orașelor (implicit al municipiilor) sunt supuse aprobării consiliilor locale de către primari, iar proiectele bugetelor județene sunt supuse aprobării consiliilor județene de către președinții acestora. Aprobarea trebuie să aibă loc în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru aprobarea bugetului de stat pe anul respectiv.

Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozițiilor Legii administrației publice locale privind procedura bugetară locală, sunt necesare următoarele acte procedurale:

publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă posibilitatea de a cunoaște prevederile de venituri și cheltuieli publice locale, de a le contesta (dacă este cazul) în termen de 15 zile de la data publicării lor;

supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, în prima ședință a acestor consilii după expirarea termenului de 15 zile de la data publicării, însoțite de raportul primarului sau al președintelui consiliului județean, precum si de contestațiile depuse împotriva datelor cuprinse în respectivele proiecte de bugete;

deliberarea prevederilor de venituri si cheltuieli bugetare de către membrii comisiilor locale si, respectiv, județene cu obligația de pronunțare asupra contestațiilor depuse, urmată de votarea pe articole și adoptarea bugetului local.

Potrivit Legii administrației publice locale nr. 69/1991 ședințele consiliilor locale convocate în scopul aprobării bugetelor locale, ca și ședințele în care se discută probleme ale bugetelor locale trebuie să fie publice.

În cadrul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat și se stabilesc impozitele, taxele si celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum și, dacă este cazul, împrumuturile și transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective.

Bugetele locale se adoptă (aprobă) prin hotărâri ale consiliilor comunale, orășenești și județene, pe baza votului majorității consilierilor în funcție. Dacă bugetul nu poate fi aprobat după două lecturi consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anului precedent, până la adoptarea noului buget. Pe parcursul exercițiului bugetar, aceleași autorități pot aproba rectificarea bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali d credite.

După aprobarea de către organele locale, Direcțiile generale ale finanțelor publice ale județelor și municipiului București întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor bugetele pe ansamblul fiecărui județ si pe celelalte subdiviziuni, împreună cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor, pe structura clasificației bugetare.

Execuția bugetelor locale cuprinde actele si operațiunile de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete. Execuția bugetelor locale revine organelor de decizie ale fiecărei unități administrativ-teritoriale iar răspunderea pentru execuția bugetelor locale revine organelor financiare din structura administrației publice locale, care urmăresc încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor în concordanță cu clasificația bugetară.

Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de către perceptorii și casierii din comune, de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri din organele financiare ale celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, asigurându-se încasarea veniturilor bugetare locale prevăzute de normele juridice în vigoare, finanțarea cheltuielilor acestor bugete în limita creditelor bugetare aprobate, încadrarea în echilibrul bugetar aprobat.

Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, la fel ca și execuția părții de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul „creditelor bugetare" întrebuințate cu aprobarea unor ordonatori de credite.

Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Ordonatorii secundari sau terțiari de credite bugetare sunt conducătorii instituțiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local, județean și Consiliu General al Municipiului București.

Procesul de repartizare se derulează astfel:

repartizarea efectuată de către ordonatorii principali între bugetul propriu și bugetele ordonatorilor subordonați;

repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari ai creditelor bugetare aprobate

pe unitățile subordonate și a celor cuprinse în bugetul propriu;

ordonatorii terțiari utilizează creditele ce le-au fost repartizate.

Competențele privind finanțarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali de credite bugetare. Finanțarea cheltuielilor se realizează prin deschideri de credite bugetare în limitele cheltuielilor aprobate, conform destinației și în raport de gradul de folosire a sumelor puse anterior la dispoziție.

Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale și ale instituțiilor publice finanțate din aceste bugete este supusă condițiilor specifice procedurii de angajare, constatare a lichidității, ordonanțare și plată a tuturor cheltuielilor din bugetul statului.

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează, în limitele prevăzute, de către Ministerul Finanțelor, prin Direcțiile generale ale finanțelor publice, la cererea ordonatorilor principali, în funcție de necesitățile execuției bugetare.

În situațiile în care în execuția bugetelor locale apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, până la încasarea veniturilor bugetare, pe seama împrumuturilor fără dobândă din resursele aflate în fondul de tezaur al statului, numai după ce a fost utilizat fondul de rulment. Valoarea acestor împrumuturi nu poate depăși 5% din totalul veniturilor estimate a fi realizate până la finele anului și nici fondurile ce pot fi rambursate până la finele anului.

Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seama contabile asupra execuției bugetare pe care le transmit Ministerului Finanțelor, prin Direcțiile generale ale finanțelor publice.

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuției bugetelor locale, la sfârșitul anului bugetar, după încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor, are loc întocmirea documentelor care privesc încheierea exercițiului bugetar pe baza cărora se elaborează contul de încheiere a exercițiului bugetar care se prezintă spre aprobare consiliilor județene și, respectiv, consiliilor locale până la data de 31 mai anul următor. În cadrul contului anual al execuției bugetului local se înscriu:

1. la venituri:

prevederile aprobate inițial;

prevederile bugetare definitive;

încasările realizate.

2. la cheltuieli:

creditele aprobate inițial;

creditele definitive;

plățile efectuate.

Pe baza acestor date se stabilește rezultatul execuției. Controlul preventiv și ulterior asupra modului de formare , de administrație și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale se efectuează de Curtea de Conturi și de către celelalte organe de stat potrivit normelor în vigoare.

2. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA TREZORERIEI FINANȚELOR PUBLICE

2.1 MODUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A TREZORERIEI FINANȚELOR PUBLICE

2.1.1 Istoricul și apariția trezoreriei finanțelor publice

Termenul de trezorerie a apărut în cadrul unei lungi evoluții istorice, care a condus, pentru început, la identificarea cu noțiunea de bani publici, iar, mai târziu, la crearea și centralizarea unei instituții sub o autoritate unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei și contabilității publice.

Pornind de la faptul că apariția finanțelor este rezultatul unui proces istoric îndelungat și complex, legat de apariția proprietății private, dezvoltarea forțelor productive și apariția statului, tratarea subiectului începe cu perioada când in România au fost puse bazele finanțelor de stat prin regulamentele organice ale Munteniei si Moldovei din anul 1831, ocupându-se in mod special de trăsăturile caracteristice ale finanțelor in condițiile planificării centralizate a economiei. Sub aspect bugetar, începând cu anul 1832 s-a trecut de la sistemul bizantino-feudal la sistemul de bugete anuale, ce cuprindeau veniturile colectate si administrate după anumite reguli si care erau supuse controlului organelor constituționale ale statului.

Bugetele statului au cunoscut un ritm deosebit de rapid dupa unirea principatelor, ajungandu-se, pana in jurul anilor 1914-1915, la o creștere a veniturilor bugetare de peste zece ori comparativ cu anul 1864, avand drept rezultat creșterea corespunzatoare a cheltuielilor de administrație, precum si a celor cu caracter economic si social-cultural. Dar, odata cu actul unirii din 1918, in cadrul statului român unitar s-a realizat si unitatea deplină a regimurilor financiare și fiscale de pană atunci, bugetul public cunoscând o crestere considerabilă si o oarecare perfecționare a instituțiilor financiare.

Sistemul financiar al Romaniei in perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprindea: bugetul general al statului; bugetele locale; imprumuturile interne si externe ale statului roman; instituțiile financiare si de credit ale statului; instituțiile de credit cu participarea statulul. Această structură nu avea insa un caracter unitar, sudat intre componentele sistemului de instituții financiare ale statului.

Perioada primului razboi mondial este caracterizată de o cădere a finanțelor statului si de creșterea inflaționistă a volumului bugetului, precum si de deficite cronice foarte mari ce s-au menținut și in primii ani după război. Urmează insă un reviriment al situației financiare și bugetare, insoțit de creșterea considerabilă a veniturilor, ritmul acestei creșteri depășind ritmul dezvoltării monedei incetinit in perioada anilor 1923 pană la stabilirea locului din 1927. Acestei perioade îi sunt, de asemenea, caracteristice bugete ordinare excedentare.

În perioada 1929-1934 nu au putut fi stăvilite deficitele nici in domeniul financiar nici in cel economic.

Încercarea de reorganizare a aparatului fiscal din 1933 a fost stopată dupa mai putin de un an, la o serie de legi speciale de impozite si taxe s-a renunțat, iar deficitele bugetare erau evidente.

Dupa anul 1945, mai ales incepand cu anul 1947, finanțele publice capată noi valențe, având în vedere noile relații de distribuire si redistribuire a venitului național, în relațiile de schimb precum si celălalte relații bănești.

In condițiile transformărilor în domeniul economic și social, in perioada 1948-1950 s-au petrecut însemnate schimbări și în sistemul finanțelor. Astfel, reforma fiacală devenea un obiectiv important și la ordinea zilei prin care se urmarea simplificarea legislației, adaptarea ei la noile condiții, precum si perfecționarea tehnicii de așezare și percepere a impozitelor, lucru ce s-a regăsit in cadrul bugetului de stat pus in aplicare la 1.04.1948.

Finanțele intreprinderilor de stat au fost, de asemenea, reorganizate si conduse pe baza de plan, adaptate unor condiții particulare, trecându-se de la planul trimestrial de trezorerie ce cuprindea incasările si plătile, la intocmirea planului financiar al intreprinderilor sub forma balanței de venituri si cheltuieli. În perioada 1951-1955 s-a incercat o consolidare a finanțelor intreprinderilor si o perfecționare a relatțiilor financiare dintre intreprinderi si bugetul de stat.

Planificarea financiară in țara noastră pana in anul 1990 poarta trăsăturile caracteristice generale ale planificării socialiste, dată de orânduirea perioadei respective, fiind strâns legată de planificarea economică, raportul dintre ele fiind de “influențare reciprocă”.

Mutații importante după anul 1989 s-au produs și în structura finanțelor unităților economice, unități care, indiferent de forma de proprietate, trebuie să contribuie la formarea resurselor bugetului de stat prin plăti de impozite, taxe și alte forme de venit stabilite prin lege.

În România, pentru protejarea finanțelor publice de influentele rezultate din inflație, trecerea la privatizare, evoluția cursului valutar, modificările importante survenite în rolul și structura sistemului financiar și bancar, și din necesitatea asigurării alocării fondurilor în conformitate cu destinațiile prevăzute de lege, începând cu anul 1993 a fost organizată derularea execuției financiare a sectorului public prin trezoreria statului. De fapt, încă din anul 1992, s-a trecut la înființarea “trezoreriei centrale” și a “trezoreriilor finanțelor publice” în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice, administrațiilor financiare, circumscripțiilor fiscale orășenești și percepțiilor rurale. Este un sistem nou creat, care reprezintă în fapt o coordonată a reformei sistemului financiar în România și prin care statul își mobilizează disponibilitățile de fonduri utilizate direct sau indirect. Prin trezorerie se asigură exercitarea în mai bune condiții a atribuțiilor Ministerului si unităților sale teritoriale, ca urmare a reorganizării aparatului din subordinea sa și a modificărilor survenite în sistemul bugetar.

Până la finele anului 1995 trebuia să se definitiveze organizarea și punerea în funcțiune a trezoreriilor în toate județele (la jumătatea anului 1995 mai existau 9 județe fără trezorerie publică), totalizând un număr de 507 trezorerii în următoarea structură: Direcția de Trezorerie la nivelul județelor și municipiului București (41); Trezorerii la nivelul municipiilor și sectoarelor municipiului București (56); servicii de trezorerie în orașe (210); servicii (birouri) de trezorerie la percepțiile fiscale (200 programate și 16 înființate). De remarcat faptul că nu la toate orașele din țară, cum de altfel nici la toate percepțiile rurale, se justifică organizarea de servicii sau birouri de trezorerie. Astfel, activitatea unitățiilor fiscale din localitățile respective se poate aronda la trezoreriile deja organizate din localitățile cele mai apropiate.

Sistemul nou creat – Trezoreria finanțelor publice –reprezintă în fapt o coordonată a reformei sistemului financiar în România, prin care statul își mobilizează disponibilitățile de fonduri utilizate direct și indirect, asigurându-se exercitarea în condiții mai bune a atribuțiilor Ministerului Finanțelor și unităților sale teritoriale. Prin trezorerie se asigură utilizarea resurselor statului cu eficiență sporită de către instituțiile din sectorul public sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea destinației fondurilor aprobate prin lege de către Parlament, precum și întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banului public. Trezoreria, conceputa ca un sistem operațional al Ministerului Finanțelor efectuează, în principal, operațiuni financiare și bănești, atributele sale principale constituind elemente definitorii pentru gestiunea trezoreriei finanțelor publice.

2.1.2 Organizarea, funcționarea și atribuțiile trezoreriei finanțelor publice

Trezoreria finanțelor publice s-a înființat prin Hotărârea Guvernului României nr78 din 15 februarie 1992 –privind organizarea și funcționarea trezoreriei finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 39 din 28 februarie 1992.Prin Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările ulterioare, s-a stabilit că în cadrul trezoreriei se desfășoară operațiunile privind execuția de casă a bugetului de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare, și a fondurilor cu destinație specială, gestionarea datoriei publice interne și externe și alte operațiuni financiare efectuate în cadrul administrației publice.

Ordonanța Guvernului nr.66/1994 (modificată și republicată) privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului și Hotărârea Guvernului nr. 78/1992 privind organizarea și funcționarea trezoreriei finanțelor publice a detaliat activitățile acesteia pe următoarele obiective:

a) execuția bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale și bugetelor locale, trezoreriile având practic rolul de casierii ale sectorului public

b) finanțarea cheltuielilor în limita prevederilor bugetare și gestionarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale pe instituții și categorii de resurse;

c) constituirea de depozite la vedere și pe termen pentru persoanele fizice și juridice

d) efectuarea de plasamente pe termen a disponibilităților mobilizate în

conturile trezoreriei;

e) gestionarea datoriei publice;

f) asigurarea evidenței contabile privind execuția de casă pentru toate operațiunilede încasări și plăți;

g) alte operațiuni.

Cuprinderea într-un sistem unitar a operațiunilor financiare privind sectorul

public prin trezoreria statului este organizată astfel:

trezoreria centrală;

trezoreriile județene și a municipiului București;

trezoreriile municipale;

trezoreriile orășenești;

trezoreriile comunale ( percepțiile rurale).

Fig. 2.1 – Schema organizatorică generală a sistemului trezoreriei din România

La nivel central trezoreria este organizată în cadrul Direcției Generale a

Trezoreriei și Direcția de contabilitate publică din Ministerul Finanțelor Publice cu următoarele atribuții:

concepe sistemul de trezorerie a statului și propune măsuri pentru organizarea și

funcționarea acestuia la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și a serviciilor des centralizate;

elaborează norme metodologice cu privire la funcționarea trezoreriei statului

mecanismul deschiderii creditelor bugetare, de încasare a veniturilor și efectuare a cheltuielilor prin contul general al trezoreriei statului, organizarea contabilității și funcționarea sistemului informațional;

organizează și coordonează activitatea de emisiune a certificatelor de trezorerie în

vederea finanțării deficitului bugetar;

elaborează mecanisme în legătură cu vânzarea certificatelor de trezorerie către

populație, rambursarea și plata dobânzilor la scadență precum și modul de organizare a evidenței tehnico-operative și contabile a operațiunilor ce rezultă din emisiunea de certificate de trezorerie;

administrează contul general al trezoreriei statului prin efectuarea de prognoze pe

termen scurt și mediu și efectuează plasarea disponibilităților aflate temporar în cont;

deschide credite bugetare pe seama ordonatorilor principali de credite îi conturile

deschise la trezoreria statului, în limita prevederilor bugetare și cu respectarea destinației stabilită prin lege și verifică disponibilul de credite la subdiviziunile la care se înregistrează deschideri de credite

efectuează plățile dispuse din conturile de disponibilități administrative ale

Ministerului Finanțelor, pe baza documentelor aprobate de ordonatorul de credite, cu încadrarea în soldul disponibilităților și respectarea destinației;

elaborează bugetul de venituri și cheltuieli al trezoreriei și urmărește executarea

acestuia;

elaborează periodic situații financiare privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale, bugetele locale, fondurile speciale, mijloace extrabugetare;

întocmește contul general anual de execuție a bugetului de stat, proiectul de lege și

expunerea de motive, care se prezintă Guvernului;

conduce pe baza planului de conturi special, contabilitatea operațiunilor de încasări și

plăți derulate prin trezoreria centrală;

întocmește bilanțul general al trezoreriei statului trimestrial și anual, precum și

raportul anual asupra acestuia;

întocmește rapoarte și note legate de principalele probleme rezultate din activitatea

direcției pe care le prezintă conducerii ministerului cu propuneri de măsuri.

În județe și municipiul București, trezoreria este organizată ca o direcție în

cadrul direcției generale a finanțelor publice fiind condusă de un director.

În structura direcției județene de trezorerie intră:

serviciul administrării contului curent al trezoreriei și contabilitatea;

serviciul urmărirea activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor

de trezorerie;

serviciul îndrumarea și verificarea activității trezoreriilor locale;

serviciul buget și contabilitate publică.

Direcția de trezorerie și contabilitate publică a județelor și municipiului București:

organizează și coordonează activitatea de trezorerie și contabilitate publică la organeleteritoriale în conformitate cu dispozițiile legale și dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității;

organizează execuția financiară pe bugete, fonduri speciale și venituri extrabugetare pe baza conturilor deschise potrivit normelor metodologice, administrează contul curent al trezoreriei județene, deschis la Sucursala județeană a Băncii Naționale a României, asigurând efectuarea operațiunilor de decontare între trezoreriile locale și instituțiile bancare corespondente;

gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine;

elaborează bilanțul trezoreriei și alte lucrări de sinteză privind execuția bugetară,

conturile de disponibilități ș.a., pe care le raportează operativ și periodic la Ministerul Finanțelor Publice;

supraveghează modul de efectuare prin conturi deschise la băncile comerciale a

plăților în numerar la trezoreriile care nu au tezaur și dispun de măsuri pentru mobilizarea disponibilităților în contul curent al trezoreriei statului deschis la Sucursala Băncii Naționale a României;

asigură evidența creditelor bugetare repartizate pentru acțiunile finanțate din bugetul

de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul trezoreriei statului de ordonator secundar de credite și le transmite trezoreriilor teritoriale la care ordonatorii terțiari de credite au conturile deschise;

organizează la toate trezoreriile din județ activitatea de lansare a emisiunilor de

certificate de trezorerie, asigurând repartizarea imprimantelor respective, funcționarea casieriilor, instruirea personalului ș.a.;

asigură funcționarea în bune condiții a sistemului informațional la nivelul fiecărei

trezorerii pentru organizarea contabilității și raportarea execuției bugetului de atat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare;

colaborează cu direcțiile de specialitate din cadrul direcției generale, pe baza

programelor informatice stabilite în acest scop pentru furnizarea datelor privind încasarea veniturilor bugetare atât pe subdiviziunile clasificației bugetare cât și pe persoane juridice pentru conturile prevăzute în norme pentru care se conduce evidența analitică de plătitori;

dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exercițiului financiar în activitatea de

trezorerie a statului la nivelul județului;

întocmește bilanțul contabil centralizat al trezoreriei la nivelul județului, analizează

conturile de activ și pasiv și elaborează raportul de analiză;

coordonează și organizează activitatea compartimentelor casierie-tezaur în ceea ce

privește asigurarea numerarului necesar efectuării plăților, redistribuirea soldului de casă și stabilirea plafoanelor de casă;

verifică activitatea trezoreriei locale din subordine pe baza planului tematic transmis

de Direcția Contabilității Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și stabilește măsuri pentru îmbunătățirea funcționării mecanismelor trezoreriei statului;

analizează pe baza rapoartelor întocmite în urma verificării, activitatea fiecărei

trezorerii și stabilește măsuri pentru perfecționarea muncii;

examinează funcționarea sistemului informatic, a bazei tehnice de dotare și propune

direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice măsuri pentru eliminarea neajunsurilor rezultate;

propune încheierea de convenții cu Casa de Economii și Consemnațiuni privind

încasarea unor venituri bugetare precum și cu băncile comerciale în legătură cu efectuarea plăților în numerar către instituțiile publice, în condițiile în care trezoreriile nu au organizate casierii-tezaur;

inițiază convenții pentru asigurarea pazei trezoreriilor locale, asigurarea întreținerii și

funcționării bunurilor specifice activității de trezorerie privind transportul corespondenței prin sistem PRIORIPOST;

exercită controlul financiar preventiv propriu asupra operațiunilor specifice activității

de trezorerie;

asigură efectuarea cheltuielilor din bugetul trezoreriei statului, urmărind încadrarea

acestora în credite bugetare repartizate de Ministerul Finanțelor Publice;

asigură formularele specifice activității de trezorerie;

organizează și coordonează acțiunea de elaborare de către coordonatorii principali de

credite a proiectelor bugetare locale și verifică, centralizează și întocmește sinteza proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județului, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite;

asigură asistența tehnică de specialitate pentru repartizarea pe unități administrativ

teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și comunică transferurile din bugetul de stat aprobate de Ministerul Finanțelor Publice pe ansamblul județului și de programe cu asemenea finanțare;

asigură centralizarea bugetelor locale rectificate de către consiliile locale și județene

pe parcursul exercițiului bugetar, verifică, analizează și centralizează dările de seamă contabile trimestriale și anuale privind execuția bugetelor locale și a veniturilor extrabugetare și prezintă Ministerului Finanțelor Publice darea de seamă centralizată privind execuția bugetului pe ansamblul județului.

Fig. 2.2 – Organizarea trezoreriei la județe și municipiul București

La municipii trezoreriile intră în componența administrațiilor finanțelor

publice fiind conduse de către un director adjunct.

În componența trezoreriei municipale intră:

serviciul casierie-tezaur;

serviciul încasări și evidența veniturilor;

serviciul verificare și decontare a cheltuielilor instituțiilor publice;

serviciul administrarea și contabilitatea contului trezoreriei;

serviciul de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificate de trezorerie;

serviciul administrarea conturilor persoanelor fizice și juridice.

Fig. 2.3 – Organizarea trezoreriei la municipii

Trezoreriile de la orașe și comune sunt organizate în cadrul administrațiilor

finanțelor publice având în componență un serviciu de trezorerie cu următoarea structură:

un compartiment de casierie-tezaur;

un compartiment de încasare și evidența veniturilor;

un compartiment de verificare și decontare a cheltuielilor instituțiilor publice;

un compartiment de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și a certificatelor de

trezorerie;

un compartiment de administrare și contabilitate a contului trezoreriei;

compartimentul casierie-tezaur;

un compartiment de administrare a conturilor persoane fizice și juridice.

Fig. 2.4 – Organizarea trezoreriei la orașe

Trezoreriile municipale, orășenești și comunale își desfășoară activitatea pe

următoarele compartimente:

compartimentul de încasare și evidența veniturilor – cu atribuțiile:

– verifică documentele de încasare în numerar și prin virament a veniturilor bugetelor;

– asigură încadrarea corectă a veniturilor bugetare pe surse și bugete componente în conformitate cu legislația în vigoare;

– conduce evidența veniturilor încasate pe surse conform subdiviziunilor clasificației bugetare aprobate și pe bugete componente, precum și evidența analitică pe plătitori, în cazurile stabilite de normele în vigoare;

– răspunde de păstrarea și evidența tuturor documentelor ce fac obiectul activității desfășurate urmărind circuitul acestora în cadrul legal;

– verifică și avertizează prelevarea din veniturile bugetare încasate a sumelor pentru construirea fondurilor de stimulare a personalului potrivit reglementărilor legale;

– întocmește jurnalul privind încasarea veniturilor, înregistrând în ordine cronologică și sistematică operațiunile efectuate numai pe baza documentelor justificative indicându-se corect conturile sintetice și analitice;

– verifică operațiunile înregistrate în conturile de venituri cu debitul conturilor ‘Casa’ și ‘Cont corespondent al trezoreriei’;

– transmite sub semnătura șefului de serviciu la serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei statului, jurnalul de înregistrare a veniturilor și documentele care au stat la baza înregistrării;

– analizează și verifică documentele privind compensarea între unele impozite și taxe, aprobate și transmise de organele fiscale și înregistrează operațiunile respective în evidența sintetică și analitică;

– analizează și verifică documentele privind restituiri de sume către persoane fizice și juridice aprobate și transmise de organe fiscale și înregistrează operațiunile respective în evidența sintetică și analitică;

– analizează și verifică documentele privind rambursările de T.V.A. aprobate și transmise de organele fiscale și înregistrează operațiunile respective în evidența analitică și sintetică;

– stabilește la finele anului sinteza încasării veniturilor pe localități și în cadrul acestora pe bugete, compartimente cu desfășurarea pe capitole și subcapitole;

– asigură la finele anului încheierea conturilor sintetice și analitice de venituri;

– îndosariază și arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activității desfășurate;

– urmărește implementarea în operațiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia execuției de casă la partea de venituri.

compartimentul de verificare și decontare a cheltuielilor instituțiilor publice – cu

atribuțiile:

– exercită controlul asupra documentelor de plăți prezentate de ordonatorii de

credite, asigurând în mod deosebit respectarea încadrării plăților în limita creditelor bugetare repartizate pe subdiviziunile clasificației bugetare potrivit prevederilor din bugetele aprobate, precum și în limita disponibilităților aflate în cont după caz;

– verifică documentele justificative și deschide pe seama ordonatorilor de

credite conturile de cheltuieli si de disponibilități aplicând prevederile din normele metodologice;

– conduce evidența analitică a cheltuielilor bugetelor;

– verifică documentele privind finanțarea investițiilor instituțiilor publice din fonduri bugetare și extrabugetare potrivit normelor Ministerului Finanțelor Publice, asigurând evidențierea pe obiective și surse;

– întocmește jurnale zilnice de înregistrare a plăților prin conturile deschise pe seama ministerelor și instituțiilor publice înregistrând în ordine cronologică și sistematică operațiunile efectuate numai pe bază de documente justificative indicându-se corect conturile sintetice și analitice;

– verifică operațiunile înregistrate în contul curent cu creditul conturilor ‘Casa’ și ‘Cont corespondent al trezoreriri’;

– transmite sub semnătura șefului de serviciu la serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei statului, jurnalele de înregistrare a cheltuielilor și documentelor justificative care au stat la baza înregistrării;

– conduce evidența analitică a conturilor de cheltuieli și disponibilități deschise pe ministere și instituții publice subordonate și eliberează extrasele de cont împreună cu documentele justificative;

– conduce evidența zilnică a plăților în numerar pe simbolurile planului de casă ;

– stabilește plafoane de casă pe instituții și întocmește graficul lunar de plăți în numerar;

– întocmește periodic și la finele anului sinteza cheltuielilor bugetare și propune măsuri pentru realizarea execuției de casă în bune condiții;

– asigură la finele anului închiderea operațiunilor în conturi de cheltuieli;

– verifică și vizează bilanțurile contabile prezentate de instituțiile publice;

– verifică fișele de calcul al dobânzilor la depozit și vedere, urmărind exactitatea soldurilor zilnice pentru conturile purtătoare de dobândă, precum și respectarea termenelor scadente pentru dobânzile la depozit;

– urmărește implementarea în operațiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia execuției de casă la partea de cheltuieli;

– îndosariază și arhivează documente ce au făcut obiectul activității serviciului;

– răspunde de păstrarea și evidența tuturor documentelor ce fac obiectul activității, urmărind circuitul legal al acestora;

compartimentul de administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei –

cu atribuțiile:

– asigură contabilitatea sintetică și analitică privind execuția de casă a bugetelor;

– administrează contul corespondent al Trezoreriei deschis la Direcția județeană de trezorerie și contabilitate publică;

– asigură efectuarea operațiunilor de decontare internă și cele prin Direcția județeană de trezorerie și contabilitate publică;

– pregătește și eliberează zilnic extrase de cont pentru conturile de venituri si cheltuieli;

– întocmește lucrări privind execuția de casă a bugetelor;

– întocmește zilnic și lunar balanțe de verificare ;

– înregistrează dobânzile legale la fonduri speciale;

– exercită sarcinile specifice legate de operațiunile cu numerar;

– urmărește implementarea în operațiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia execuției bugetare de casă;

– acordă viza de control financiar preventiv pentru operațiunile specifice activității de trezorerie;

– asigură lucrările de încheiere a execuției financiare la finele anului, precum și întocmirea bilanțului contabil anual și trimestrial;

– îndosariază și arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activității;

compartimentul casierie-tezaur – cu atribuțiile:

– efectuează operațiunile de încasări și plăți în numerar ;

– verifică, numără și împachetează corespunzător numerarul încasat;

– conduce zilnic evidența intrărilor și ieșirilor de numerar, stabilește soldul zilnic;

– ridică numerar din contul de disponibil deschis la B.N.R. în scopul asigurării necesarului de numerar pentru efectuarea plăților prin casierie;

– urmărește încadrarea în plafonul de casă ;

– asigură integritatea și securitatea numerarului existent în casierie în timpul zilei operative;

– urmărește circuitul documentelor de încasări și plăți în numerar în scopul asigurării integrității acestora;

– îndosariază și arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activității;

– întocmește periodic situații privind mișcarea numerarului pe care le transmite în termen;

compartimentul administrarea conturilor persoanelor fizice și juridice – cu

atribuțiile:

– verifică documentele prezentate și deschise pe seama agenților economici;

– exercită controlul asupra documentelor de plăți prezentate de agenții economici ;

– întocmește jurnale zilnice de înregistrare a plăților prin conturile deschise ;

– verifică operațiunile înregistrate în conturi;

– transmite sub semnătura șefului de serviciu la serviciul administrarea și contabilitatea contului general al trezoreriei statului, jurnalele de înregistrare a cheltuielilor și documentele justificative care au stat la baza înregistrării;

– urmărește executarea creanțelor bugetare în conformitate cu legislația în vigoare;

– verifică lunar dobânzile calculate și evidențiate în extrasele de cont pentru disponibilitățile aflate în conturile de disponibilități ale agenților economici și stabilește măsuri de aplicare a modificărilor referitoare la plata dobânzilor reglementate de acte normative;

– transmite agenților economici și extrasele de cont împreună cu documentele justificative;

– îndosariază și arhivează documentele ce au făcut obiectul activității serviciului;

– răspunde de păstrarea și evidența tuturor documentelor ce fac obiectul activității;

– periodic întocmește situații în vederea realizării de raportări sau informări.

Mecanismul de funcționare a trezoreriei se realizează princontul corespondent la B.N.R. (61) și contul ‘Casa’ (10). Contul curent general al trezoreriei statului funcționează la Banca Națională a României. Soldul activ al acesteia se formează din disponibilitățile trezoreriei centrale și din disponibilitățile trezoreriilor din cadrul serviciilor publuce descentraliyate ale Ministerului Finanțelor. Soldul contului curent general al trezoreriei statului se cuprinde în bilanțul Băncii Naționale a României. Disponibilitățile aflate în acest cont pot fi utilizate în următoarea ordine:acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat, acoperirea temporară a golurilor de casă înregistrate de bugetele locale, acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului asigurărilor sociale de stat și a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale, efectuarea de plasamente financiare pe termen scurt, prin B.N.R., care acționează ca agent al statului, împrumuturi pe termen mediu și lung pentru finanțarea și refinanțarea deficitelor anuale ale bugetului de stat pe seama disponibilităților pe termen mediu și lung din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe.

B.N.R. nu percepe comisioane la decontarea operațiunilor prin contul curent general al trezoreriei, dar plătește dobânzi la disponibilitățile din acest cont.

Bugetul trezoreriei finanțelor publice. Pentru activitatea proprie a instituției trezoreriei se întocmește bugetul de venituri și cheltuieli.

La partea de venituri se cuprind:

dobânzi încasate din plasamente financiare din contravaloarea în lei a

împrumuturilor externe guvernamentale;

dobânzi încasate din plasamente financiare din soldul contului general al

trezoreriei statului;

dobânzi încasate pentru finanțarea temporară a deficitului bugetar din contul

general al trezoreriei statului;

dobânzi, comisioane și alte venituri încasate de la beneficiarii interni din derularea

împrumuturilor externe guvernamentale;

venituri din recuperarea creanțelor interne și externe preluate la datoria publică;

majorări de întârziere aplicate potrivit legii;

alte venituri realizate de trezoreria statului.

La partea de cheltuieli se cuprind:

dobânzi, comisioane și alte speze plătite pentru împrumuturi externe guvernamentale privind susținerea proiectelor macroeconomice ;

cheltuieli de rate și dobânzi la datoria publică;

dobânzi la depozite și disponibilități păstrate în contul trezoreriei statului ;

comisioane și alte cheltuieli ale trezoreriei;

cheltuieli de capital pentru achiziții de bunuri de natura mijloacelor fixe necesare; desfășurării activității trezoreriei statului.

În partea finală se stabilește excedent/deficit rezultat din execuția anuală

definitivă a bugetului trezoreriei statului, ca diferență între total venituri și total cheltuieli.

Bugetul trezoreriei se întocmește anual și se aprobă de către Guvern o dată cu propunerile bugetului de stat. Se poate modifica, de regulă, semestrial și ori de câte ori este necesar, de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor, în funcție de schimbările intervenite în politica monetară, mai ales în cea privind dobânzile, de modificările în structura depozitelor care se păstrează în trezorerie, față de cele avute în vedere la fundamentarea și aprobarea bugetului.

2.1.3 Funcțiile generale ale trezoreriei finanțelor publice

Funcțiile trezoreriei publice sunt astăzi influențate de diversificarea și complexitatea rolului statului modern, care au impus regândirea și redimensionarea fluxurilor monetare prin instituția trezoreriei.

Principalele funcții ale Trezoreriei finanțelor publice sunt:

casier al sectorului public: încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea

disponibilităților;

execuția bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor

locale, reflectate în încasarea veniturilor provenite de la contribuabili și efectuarea plăților dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetelor aprobate ;

controlul financiar preventiv asupra încasării veniturilor, încadrării cheltuielilor

dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli al acestora;

operațiile de decontare în contul instituțiilor publice și păstrarea

disponibilităților acestora în urma constituirii mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale ;

atragerea disponibilităților din economie prin constituirea de depozite și prin

împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru restructurarea și retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar ș.a.;

f) efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităților

statului existente temporar în conturile trezoreriei;

gestionarea datoriei publice prin primirea împrumuturilor interne și externe, prin

folosirea acestora potrivit destinației prevăzute în contracte, prin rambursarea creditelor la scadență și plata dobânzilor;

evidența contabilă a operațiunilor privind execuția de casă a bugetului, prin

încasări și plăți, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori;

funcționarea normală a sistemului informațional contabil privind raportarea

execuției bugetului public, a fondurilor speciale și extrabugetare.

Funcția originară a trezoreriei este cea atribuită de către finanțele clasice care

considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse și gestionate fondurile statului, și ca o bancă, cu activitate de credit pe termen scurt, însărcinată să echilibreze în orice moment intrările și ieșirile de fonduri.

În finanțele moderne, la funcțiile de casă și de bancă ale trezoreriei se adaugă și cea a controlului asupra ansamblului de activități financiare ale statului. Astăzi, vorbim în mod curent de resursele de trezorerie, ca de o categorie specială a resurselor financiare publice, care se formează în cadrul activității trezoreriei și de reflectă numai în contabilitatea publică.

Activitatea care se manifestă distinct în exercitarea funcțiilor tradiționale ale trezoreriei se bazează pe două principii: centralizarea și gestionarea fondurilor publice.

În ceea ce privește centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja că un stat nu poate să-și exercite pe deplin suveranitatea financiară decât dacă reușește să centralizeze totalitatea serviciilor financiare, dacă încasează toate veniturile la care are dreptul, pentru a-și finanța toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le efectua pe întreg teritoriul țării. În acest scop, pentru funcționarea unui mecanism al centralizării fondurilor s-a instituit trezoreria publică centrală, ca o etapă importantă în planul separării finanțelor publice de finanțele private.

În ceea ce privește gestionarea fondurilor, aceasta se efectuează atât în timp cât și în spațiu. Gestionarea fondurilor în timp se realizează în cadrul anului financiar, iar previziunile excepționale pe perioade mai lungi pot fi efectuate prin conturi speciale. Previziunea anuală a încasărilor și cheltuielilor bugetare este necesară, deoarece nu reprezintă paralelism între ritmul încasărilor și cel al plăților. Gestionarea în spațiu se referă la compensațiile între diferitele casierii din teritoriu, unele fiind excedentare, altele fiind deficitare.

2.2 ORGANIZAREA ȘI FUNCTIONAREA TREZORERIEI JUDEȚULUI COVASNA

2.2.1 Introducere. Funcționarea trezoreriei județului Covasna

Trezoreria, la nivel teritorial, și-a început activitatea la 1 ianuarie 1993, funcționând în principal cu atribuțiuni pe linia executării bugetului public național, prin preluarea procesului de realizare a execuției bugetare de la băncile comerciale. Ca atare, au fost preluate soldurile conturilor de disponibilități de la băncile care au avut în gestiune conturile în cauză, s-au deschis conturi adecvate necesităților concrete de urmărire a acestuia în concordanță cu normele legale. Desigur, că pe parcurs, activitatea de trezorerie a necesitat o continuă adaptare, amplificare și diversificare a procedeelor de lucru, a sferei de cuprindere, a modului de interpretare a legislației privind execuția bugetară. Deci, putem afirma că pe parcurs s-au produs o serie de modificări concomitent cu extinderea treptată a sferei de activitate.

Pe de altă parte, s-au produs o serie de modificări, adaptări în ce privește modul de urmărire a execuției bugetare, în contextul legilor bugetare anuale și a legislației în general. În acest sens, amintim modificările de la an la an, pe bata legilor bugetare anuale, cu privire la sfera de cuprindere a veniturilor pe bugete corespondente, sau cheltuieli care au trecut din sfera bugetului de stat în cea a bugetelor locale. De asemenea, o serie de unități care au funcționat pe principiul instituțiilor bugetare, s-au transformat în regii autonome cu gestiune economică proprie, spre exemplu: Regia Autonomă de Drumuri și Poduri și ’ Secția drumuri naționale’.

De asemenea, modul de organizare a contabilității Trezoreriei, respectiv cu conturi distincte: de venituri, de cheltuieli și de disponibilități, permite ca rezultatele înregistrate în trezorerie să ofere posibilitatea cunoașterii în amănunt a derulării execuției bugetare, separat pentru venituri și separat pentru cheltuieli, fapt ce creează posibilitatea urmăririi nu numai a încasărilor, ci și a restituirilor, respectiv compensărilor, iar în privința cheltuielilor nu numai a plăților, ci și a reconstituirilor acestora.

În teritoriu Trezoreria publică locală se organizează la nivel de municipiu, oraș și comună, coordonarea activității efectuându-se prin Direcția Județeană de Trezorerie din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Județene.

Direcția de Trezorerie Județeană este organizată pe trei compartimente: serviciul contabilitate și decontări, serviciul metodologie, verificare gestiuni și casierie și serviciul elaborare și dări de seamă buget local.

Deci, prin Direcția de Trezorerie se realizează coordonarea și sintetizarea fluxurilor financiare ale trezoreriilor de pe întreg teritoriu al județului, gestionând totodată contul corespondent al său, deschis la Sucursala Județeană a Băncii Naționale. De exemplu, prin Trezoreria Județeană sunt gestionate conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine și se asigură efectuarea operațiilor de decontare între trezoreriile locale și instituțiile bancare corespondente. De asemenea, Direcția de Trezorerie deschide credite bugetare dispuse de ordonatorii de credite finanțați din bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat la toate trezoreriile, municipale, orășenești și de percepție rurală. Tot aici se elaborează lucrări de sinteză și analiză privind execuția bugetară pe care le raportează periodic la Ministerul Finanțelor și dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exercițiului financiar la nivelul județului și întocmește bilanțul contabil centralizat al trezoreriei, analizând conturile de activ și pasiv și elaborând raportul de analiză. La acest nivel se asigură coordonarea activității compartimentelor de casierie-tezaur cu privire la asigurarea numerarului necesar efectuării plăților, redistribuirea soldului de casă și stabilirea plafoanelor de casă.

Trezoreria municipală este organizată la nivelul Administrației financiare a municipiului, fiind subordonată administrativ acesteia și profesional Direcției Județene de Trezorerie și are în structura sa: serviciul de control și evidența veniturilor, serviciul de control și evidența cheltuielilor, serviciul contabilitate și decontări și serviciul casierie-tezaur. Pentru cuprinderea într-un sistem unitar a operațiunilor sectorului public, structurarea pe compartimente a aparatului trezoreriei municipale este realizat în concordanță cu specificul operațiunilor și cu fluxul operațional așa încât să corespundă necesităților legate de atribuțiile acesteia în calitate de trezorerie direct funcțională. Prin Trezoreria municipală se poate urmări execuția de casă a bugetului public național pe un teritoriu mai mare decât cel al municipiului, cuprinzând și unitățile fiscale din localitățile limitrofe.

Pornind de la principiul unitar de organizare și funcționare al Trezoreriei finanțelor publice, încă din faza de experimentare a acestei activități, Ministerul Finanțelor a stabilit „metodologia” privind urmărirea execuției bugetului public național prin acest sistem, încât să răspundă cerințelor privind: realizarea execuției de casă a bugetului public național, zilnic, deci operativ și unitar; organizarea unei evidențe clare și reale privind execuția de casă, pentru toate operațiunile de încasări și plăți; informare operativă asupra rezultatelor execuției de casă pe tot parcursul realizării procesului bugetar, în scopul luării unor măsuri operative și selective care să conducă la îmbunătățirea circulației bănești, combaterea evaziunii fiscale si a inflației; menținerea și consolidarea capacității de plată a agenților economici persoane juridice prin prevenirea, stoparea și eliminarea blocajului financiar. Desigur, pentru realizarea acestor obiective, activitatea trezoreriei trebuie să se desfășoare pe atribuțiuni distincte în cadrul compartimentelor specializate pe probleme, atribuțiuni care, de fapt, se întrepătrund în cadrul fluxurilor operaționale de decontare, încadrându-se în mod unitar în rezultatele execuției de casă.

Astfel prin serviciul ” control și evidență venituri ” trebuie avut în vedere să se realizeze operațiunile principale: evidența tuturor plătitorilor, de pe teritoriul arondat; preluarea în evidență a veniturilor bugetului public național, încasate prin virament sau în numerar pe bugete componente și în cadrul acestora pe surse de venituri și pe plătitori; executarea controlului asupra încasării veniturilor; verificarea și soluționarea solicitărilor contribuabililor pe linia eventualelor restituiri, rambursări sau compensări ,evidențierea în contabilitatea analitică și înștiințarea acestora asupra modului de soluționare, pe baza documentațiilor specifice complete și legale întocmite de compartimentele fiscale și aprobate conform competențelor; exercitarea controlului la ghișeu pentru încasările în numerar, urmărirea silită pentru impozitele, taxele și alte venituri nevărsate la timp de contribuabili, pe baza informațiilor primite de la compartimentele de urmărire fiscală, prin intermediul dispozițiilor de încasare în temeiul prevederilor legii bugetare anuale; urmărirea termenelor de virare a veniturilor, pe baza documentelor ce intră în trezorerie și aplicarea eventualelor majorări de întârziere prevăzute de legislația în vigoare; verificarea din punct de vedere al realității sumelor încasate ce constituie baza de calcul pentru fondul de stimulente cuvenite salariaților.

La nivelul serviciului “control si evidență cheltuieli” trebuie avută în vedere realizare principalrlor obiective în legătură cu: evidența tuturor instituțiilor publice cu domiciliul fiscal pe teritoriul arondat, preluând evidența cheltuielilor pentru fiecare instituție în parte pe bugete, pe capitole și pe categorii de cheltuieli; exercitarea controlului asupra documentelor de plăți prezentate de instituțiile publice care au conturile deschise la Trezoreria municipiului din punct de vedere al formei, al legislației plății și încadrării acestora în limita creditelor deschise potrivit prevederilor bugetare, precum și în limita disponibilităților bănești; verificarea în vederea aprobării deschiderii creditelor din bugetele locale, potrivit prevederilor din buget pe acțiuni, categorii de cheltuieli și pe trimestru cu încadrarea în disponibilitățile bănești ale fiecărei unități administrativ teritoriale.

Prin serviciul ”contabilitate și decontări” din cadrul Trezoreriei municipale se asigură contabilitatea sintetică și analitică folosind conturi sintetice și analitice de venituri, cheltuieli, disponibilități, ordine și evidență, desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori sau titulari, urmărind înregistrarea zilnică a operațiunilor în totalitatea lor, pe baza documentelor justificative, în contabilitatea analitică, prin compartimentele de control și evidență. La nivelul acestui compartiment se realizează zilnic decontarea (prin Direcția Județeană de Trezorerie) plăților Trezoreriei municipiului către beneficiarii de conturi, la alte bănci sau trezorerii, primind zilnic extrasul contului corespondent al trezoreriei, de la Direcția Trezoreriei, împreună cu documentele justificative, pe care le predă la serviciile de control și evidență pentru exercitarea sarcinilor ce le revin acestora. Tot aici trebuie asigurate controlul încrucișat aspra operațiunilor contabile și urmărirea întocmirii, zilnic și lunar, a balanței de verificare a extraselor de cont, a balanțelor analitice și a execuțiilor de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, mijloacelor speciale și fondurilor extrabugetare. Prin acest serviciu se emit titularilor de cont, zilnic, extrasele cont cu documentele justificative anexate, se oferă informații compartimentelor cu atribuțiuni de constatare, impunere și urmărire cu privire la stadiul executării procesului bugetar, se pregătește și se realizează închiderea exercițiului bugetar și se întocmește bilanțul contabil cu conturile de execuție.

La nivelul serviciului, “casierie-tezaur” se efectuează încasarea veniturilor din impozite, taxe și alte venituri, în numerar, de la contribuabili persoane fizice și juridice și eliberarea numerarului, asigurând efectuarea plăților în numerar către instituții sau alte persoane fizice sau juridice în cazul restituirilor, conducând totodată evidența intrărilor și ieșirilor de numerar și stabilind zilnic soldul casieriei prin jurnalul de casă.

Operațiunile zilnice ale fiecărui compartiment formează un flux operațional continuu și închegat, având ca rezultat final zilnic execuția de casă a bugetului public național privind teritoriul arondat.

2.2.2 Structura organizatorică a trezoreriei județului Covasna

Direcția de trezorerie și contabilitate publică din cadrul Direcției generale a finanțelor publice a județului Covasna se organizează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, precum și a normelor metodologice elaborate de Direcția generală a contabilității publice din cadrul Ministerului Finanțelor publice și aplică mecanismele privind administrarea finanțelor publice în profil teritorial, execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetelor fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare, precum și efectuarea de operațiuni rezultate din lansarea titlurilor de stat către persoane fizice.

Direcția trezorerie și contabilitate publică, ca organ de specialitate, exercită în mod curent controlul asupra eliberării sumelor în numerar sau prin virare din contul instituțiilor publice pentru efectuarea cheltuielilor, existența bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate în condițiile legii, respectării limitelor creditelor bugetare deschise și repartizate și a destinației acestora urmărind și alte obiective stabilite prin normele metodologice ale Ministerului Finanțelor Publice. Ea se subordonează Direcției generale a contabilității publice din Ministerul Finanțelor Publice din punct de vedere metodologic, al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al raportărilor. Are în subordine directă, pe linie metodologică și coordonare, unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică organizate în cadrul administrațiilor finanțelor publice municipale, orășenești și comunale.

Direcția trezorerie și contabilitate publică îndeplinește următoarele atribuții principale:

organizează și coordonează activitatea de trezorerie și contabilitate publică la organele

teritoriale și dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității;

organizează execuția financiară pe bugete, fonduri speciale și venituri extrabugetare pe

baza conturilor deschise, administrează contul curent al trezoreriei județene, deschis la sucursala județeană a Băncii Naționale a României, asigurând efectuarea operațiilor de decontare între trezoreriile locale și instituțiile bancare corespondente;

gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine;

elaborează bilanțul trezoreriei și alte lucrări de sinteză privind execuția bugetară,

conturile de disponibilități, pe care le raportează operativ și periodic la Ministerul Finanțelor Publice;

supraveghează modul de efectuare prin conturi deschise la băncile comerciale a

plăților în numerar la trezoreriile care nu au tezaur și dispune măsuri pentru mobilizarea disponibilităților în contul curent al trezoreriei statului deschis la Sucursala Băncii Naționale a României;

asigură evidența creditelor bugetare repartizate pentru acțiunile finanțate din bugetul

de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul trezoreriei statului de ordonatorii secundari de credite și le transmite trezoreriilor teritoriale la care ordonatorii terțiari de credite au conturile deschise;

organizează la toate trezoreriile din județ activitatea de lansare a emisiunilor de

certificate de trezorerie, asigurând repartizarea imprimatelor respective, funcționarea casieriilor, instruirea personalului s.a.;

asigură funcționarea în bune condiții a sistemului informațional la nivelul fiecărei

trezorerii pentru organizarea contabilității și raportarea execuției bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare;

colaborează cu direcțiile de specialitate din cadrul direcției generale, pe baza

programelor informatice stabilite în acest scop pentru furnizarea datelor privind încasarea veniturilor bugetare atât pe subdiviziunile clasificației bugetare cât și pe persoane juridice pentru conturile prevăzute în norme a se conduce evidența analitică pe plătitori;

dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exercițiului financiar în activitatea de

trezorerie a statului la nivelul județului ;

întocmește situația financiară anuală centralizată a trezoreriei la nivelul județului,

analizează conturile de activ și pasiv și elaborează raportul de analiză;

coordonează și organizează activitatea compartimentelor casierie-tezaur în ceea ce

privește asigurarea numerarului necesar efectuării plăților, redistribuirea soldului de casă și stabilirea plafoanelor de casă;

verifică activitatea trezoreriei locale din subordine pe baza planului tematic transmis

de Direcția Generală a Contabilității Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și stabilește măsuri pentru îmbunătățirea funcționării mecanismelor trezoreriei statului ;

analizează periodic pe baza rapoartelor întocmite în urma verificării, activitatea

fiecărei trezorerii și stabilește măsuri pentru perfecționarea muncii;

examinează funcționarea sistemului informatic, a bazei tehnice de dotare și propune

direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice măsuri pentru eliminarea neajunsurilor rezultate ;

propune încheierea de Convenții cu Casa de Economii și Consemnațiuni privind

încasarea unor venituri bugetare precum și cu băncile comerciale în legătură cu efectuarea plăților în numerar către instituțiile publice, în condițiile în care trezoreriile nu au organizate casierii-tezaur;

inițiază convenții pentru asigurarea pazei trezoreriilor locale, asigurarea întreținerii și

funcționării bunurilor specifice activității de trezorerie și privind transportul corespondenței prin sistem PRIORIPOST;

exercită controlul financiar preventiv propriu asupra operațiunilor specifice activității

de trezorerie;

asigură efectuarea cheltuielilor din bugetul trezoreriei statului, urmărind încasarea

acestora în creditele bugetare repartizate de Ministerul Finanțelor Publice și cu respectarea procedurilor privind parcurgerea celor patru faze ale execuției bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanțarea, și plata cheltuielilor ;

asigură formularele specifice activității de trezorerie ;

organizează și coordonează acțiunea de elaborare de către ordonatorii principali de

credite a proiectelor bugetelor locale și verifică, centralizează și întocmește sinteza proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județului, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ;

asigură asistența tehnică de specialitate pentru repartizarea pe unități administrativ

teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și comunică transferurile din bugetul de stat aprobate de Ministerul Finanțelor Publice pe ansamblul județului și de programe cu asemenea finanțare;

asigură centralizarea bugetelor locale rectificate de către consiliile locale și județene pe

parcursul exercițiului bugetar ,verifică, analizează și centralizează dările de seamă contabile trimestriale și anuale privind execuția bugetelor locale și a veniturilor extrabugetare și prezintă Ministerului Finanțelor Publice darea de seamă centralizată privind execuția bugetului pe ansamblul județului;

urmărește asigurarea condițiilor necesare preluării și depozitării obiectelor din metale

sau pietre prețioase în tezaurul unităților trezoreriei statului;

întocmește și transmite rapoartele privind operațiunile efectuate prin trezoreria statului

care sunt supuse prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor;

îndeplinește orice alte sarcini stabilite de conducerea direcției.

Direcția trezorerie și contabilitate publică este condusă de trezorierul șef,

subordonat directorului executiv.

Atribuțiile, competențele și responsabilitățile trezorierului șef sunt următoarele:

stabilește și prezintă conducerii direcției generale măsurile necesare pentru aplicarea

corectă a reglementărilor în domeniul trezoreriei;

semnează cu prima semnătură documentele de plăți din contul curent al trezoreriilor

statului, precum și corespondența trezoreriei;

organizează și conduce activitatea serviciilor funcționale din cadrul direcției în vederea

realizării sarcinilor ce le revin acestora;

organizează și răspunde de îndrumarea și verificarea activității trezoreriilor teritoriale;

coordonează și organizează activitatea de exercitare a controlului asupra utilizării

fondurilor aprobate prin bugetele instituțiilor publice;

organizează și coordonează activitatea de verificare a documentelor de încasare a

veniturilor bugetare;

administrează contul curent al trezoreriei statului deschis la Sucursala județeană a

Băncii Naționale a României;

asigură măsurile necesare pentru întocmirea operativă și periodică a lucrărilor privind

execuția bugetară, inclusiv pentru transmiterea sintezei la Ministerul Finanțelor Publice ;

face propuneri pentru stabilirea, în condițiile legii, a personalului cu funcții de

conducere din aparatul direcției și trezoreriilor teritoriale;

asigură respectarea disciplinei în muncă, propune sancțiuni disciplinare, precum și

acordarea recompenselor prevăzute de lege pentru salariații din subordine;

face propuneri pentru stabilirea, în condițiile legii, a răspunderii materiale în sarcina

personalului din subordine și recuperarea de la cei vinovați a pagubei constatate;

organizează activitatea de pregătire profesională a personalului din cadrul direcției și

unitățile sale teritoriale, în domeniul trezoreriei, în special și al finanțelor publice în general;

avizează, în condițiile legii, efectuarea concediilor de odihnă ale personalului din

subordine;

asigură colaborarea cu celelalte structuri din cadrul direcției generale a finanțelor

publice;

îndeplinește și alte sarcini stabilite de Ministerul Finanțelor Publice în domeniul

trezoreriei, precum și alte sarcini specifice trezoreriei statului și dispuse de conducerea direcției generale și Direcția Generală a Contabilității Publice ;

asigură măsurile ce se impun pentru întocmirea și transmiterea rapoartelor privind

operațiunile supuse prevederilor legii privind prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor ce-i revin Direcția trezorerie și contabilitate publică are următoarea structură organizatorică:

– compartimentul buget și trezorerie publică;

– serviciul ( biroul) administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;

– compartimentul urmărirea activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;

– serviciul (biroul ) îndrumarea și verificarea activității trezoreriilor locale.

Fig. 2.5 – Structura organizatorică a Direcției trezorerie și contabilitate publică (jud. Covasna)

Fig. 2.6 – Structura organizatorică a trezoreriilor municipiilor reședință de județ

Fig. 2.7 – Structura organizatorică a trezoreriilor din orașe

3. FUNDAMENTAREA BUGETULUI JUDEȚULUI COVASNA ȘI URMĂRIREA EXECUȚIEI ACESTUIA PRIN TREZORERIA FINANȚELOR PUBLICE (STUDUI DE CAZ)

3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A CONSILIULUI JUDEȚEAN COVASNA

Consiliul județean Covasna are o structură funcțională permanentă, denumită aparat propriu de specialitate al Consiliului județean Covasna. Aparatul propriu de specialitate al Consiliului județean Covasna asigură condițiile necesare îndeplinirii în bune condiții a atribuțiilor ce-i revin consiliului județean și conducerii executive al acestuia, scop în care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului județean și dispozițiile președintelui, soluționând problemele curente ale județului.

Aparatul este subordonat președintelui, care răspunde de buna organizare și funcționare a sa și pe care îl conduce și coordonează.

Coordonarea și legătura între compartimentele de specialitate a aparatului propriu al consiliului județean se fac prin conducătorii acestora, iar cele care privesc relațiile cu Guvernul, ministere, celelalte organe ale administrației publice centrale și prefect precum și cu alte consilii județene se realizează numai prin președinte, vicepreședinți sau secretarul general al județului.

În exercitarea atribuțiilor ce le revin, compartimentelor de specialitate din aparatul propriu al consiliului județean conlucrează cu autoritățile administrației publice locale, serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale care funcționează în județul Covasna precum și cu conducerile instituțiilor și agenților economici aflați sub autoritatea consiliului județean.

Președintele Consiliului județean Covasna prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu acordă, la cerere, consiliilor locale și aparatului propriu al acestora, serviciilor publice comunale și orășenești sprijin și asistență tehnică, juridică și de orice altă natură. În același timp compartimentele de specialitate din aparatul propriu sprijină membrii consiliului județean în activitatea de documentare și obținerea informațiilor necesare îndeplinirii mandatului.

Anual sau ori de câte ori se consideră necesar compartimentele de specialitate prezintă consiliului județean rapoarte sau informări asupra activității lor.

Potrivit organigramei, aparatul propriu de specialitate al Consiliului județean Covasna

are următoarea structură organizatorică:

Direcția juridică și administrație publică

Direcția economică

Direcția dezvoltarea teritoriului

Cabinetul președintelui

Compartimentul integrare europeană, relații externe, mass-media

Compartimentul audit public intern.

Fig. 3.1 – Organigrama Consiliului Județean Covasna

A. Direcția juridică și administrație publică

Direcția juridică și administrație publică este compartimentul din aparatul propriu de

specialitate din cadrul Consiliului județean Covasna care asigură îndeplinirea sarcinilor cu privire la coordonarea activității consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean, sprijinirea autorităților administrației publice locale și aparatului propriu al acestora în aplicarea corectă a actelor normative, asigurarea asistenței juridice și de specialitate.

În exercitarea sarcinilor ce-i revin conlucrează cu celelalte direcții de specialitate, servicii, birouri și compartimente din cadrul aparatului propriu al Consiliului județean, precum și cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

În conformitate cu principiile autonomiei, legalității și cooperării în rezolvarea problemelor comune care stau la baza raporturilor dintre administrația publică județeană și cea locală, participă la acțiunile care implică coordonarea activității consiliilor locale municipale, orășenești și comunale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean din domeniul administrației publice locale. Efectuează periodic acțiuni de îndrumare și control în teritoriu asupra activității de stare civilă, respectiv de îndrumare asupra activității de evidența, circulația și păstrarea documentelor, paza bunurilor și alte domenii.

Direcția juridică și administrație publică exercită control asupra legalității actelor ce emană de la compartimentele aparatului propriu al Consiliului județean. Conlucrează la organizarea ședințelor consiliului județean, asigură difuzarea, evidența actelor emise de Consiliul județean, legătura acestuia cu mijloacele de informare în masă privind convocarea consiliului și rezolvarea problemelor ridicate de cetățeni prin diferite forme de adresare organului județean al administrației publice locale. Asigură redactarea proiectelor de hotărâri și a materialelor aferente acestora, precum și a altor acte ce se emit, în baza atribuțiilor Direcției juridică și administrație publică. Informează periodic conducerea Consiliului județean asupra problemelor constatate în teritoriu în vederea găsirii și stabilirii celor mai eficiente modalități de coordonare a activității consiliilor locale în interesul comun.

Direcția juridică și administrație publică este subordonată secretarului general al județului, este condusă de un director executiv și un director executiv adjunct. Direcția este organizată astfel:

Compartimentul juridic-contencios și control legalitate acte administrative

Compartimentul administrație publică și coordonarea activității consiliilor locale

Compartimentul stare civilă

Compartimentul relații cu publicul și petiții

Secretariatul ATOP

Compartimentul lucrări de secretariat-arhivă.

B. Direcția economică

Direcția economică este organul de lucru din aparatul propriu de specialitate al Consiliului județean Covasna, care asigură coordonarea la nivel de județ a activității consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice, precum si urmărirea eficienței capitalului public, realizarea sarcinilor în domeniul organizării și salarizării muncii, stabilirea modificarea și urmărirea modului de aplicare a prețurilor și tarifelor.

Prin birou de resort, Direcția economică pregătește și întocmește lucrările referitoare la proiectul bugetului propriu de venituri și cheltuieli al Consiliului județean și instituțiilor de interes județean și asigură efectuarea lucrărilor de repartizare a transferurilor din bugetul de stat pe unități administrativ-teritoriale. Direcția economică asigură gestionarea valorilor materiale, bunurilor de inventar și a mijloacelor bănești, conduce evidența contabilă privind efectuarea cheltuielilor prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, realizează strategia Consiliului județean și promovează politicile publice ale acestuia privind învățământul, cultura, sănătatea, protecția socială și O.N.G.-urile și coordonează activitatea instituțiilor de interes județean în domeniul financiar-contabil, organizare, salarizare, personal.

Direcția economică este organizată după cum urmează:

Birou buget-finanțe

Biroul resurse umane

Compartimentul învățământ, cultură, sănătate, relații cu O.N.G.

Compartimentul contabilitate

Compartimentul informatic

e.1) Compartimentul de editare a monitorului oficial al județului

Corp control comercial

Serviciul administrativ-gospodăresc

Direcția economică se subordonează direct vicepreședintelui de resort, fiind condusă

de un director executiv și un director executiv adjunct.

C. Direcția dezvoltarea teritoriului

Direcția dezvoltarea teritoriului asigură coordonarea la nivel de județ a dezvoltării durabile a teritoriului, activităților de arhitectură, urbanism, amenajarea teritoriului, investiții, gospodărie comunală și locativă, administrarea drumurilor județene, protecția mediului, dezvoltarea locală în contextul dezvoltării regionale și integrării în Uniunea Europeană.

În atribuțiile ce-i revin conlucrează cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cu celelalte ministere și instituții centrale, cu agențiile și inspectoratele locale, cu celelalte direcții din cadrul Consiliului județean Covasna, cu serviciile de specialitate ale administrației publice locale și unitățile de interes județean.

Direcția Dezvoltarea teritoriului asigură:

– coordonarea dezvoltării durabile a teritoriului;

– coordonarea activității de elaborare a documentațiilor de amenajarea teritoriului și de urbanism, la nivel de județ, zonal, local, de sector și de detaliu;

– desfășurarea în limitele legalității, pe tot cuprinsul județului a activității de construcții, inclusiv echipamentul edilitar aferent;

– îndrumarea activității de conservare și protejare a monumentelor istorice, a zonelor cu valoare istorică sau tradițională, a ansamblurilor și siturilor acestora, precum și a zonelor de protecție ale acestora;

– coordonarea activității birourilor, oficiilor personalului de specialitate din cadrul consiliilor locale, în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului, lucrărilor publice și drumuri;

– coordonarea activității în domeniul administrării drumurilor județene;

– coordonarea activităților de interes județean din domeniul protecției mediului;

– coordonarea activităților de dezvoltare a infrastructurii județului;

– coordonarea activităților legate de dezvoltarea regională și integrarea europeană;

– coordonarea administrării patrimoniului public și privat al județului;

Direcția este organizată în conformitate cu atribuțiile și răspunderile ce-i revin, astfel:

Serviciul amenajarea teritoriului, urbanism, autorizații

Serviciul tehnic, investiții

Compartimentul dezvoltare, strategii sectoriale

Compartimentul administrarea patrimoniului

Compartimentul administrarea drumurilor județene și transport public.

Direcția dezvoltarea teritoriului este subordonată direct vicepreședintelui de resort,

fiind condusă de arhitectul șef al județului și de un director executiv.

Cabinetul președintelui

Cabinetul președintelui are următoarele atribuții:

– coordonarea programului președintelui;

– identificarea resurselor minerale și geologice utilizabile pe teritoriul județului Covasna, elaborarea de modalități de exploatare și valorificare a acestor resurse;

– protejarea și punerea în valoare a patrimoniului construit, inventarierea resurselor financiare necesare reabilitării acestuia, elaborări de programe;

– atribuții în domeniul dezvoltării regionale.

Compartimentul integrare europeană, relații externe, mass-media

Atribuții în domeniul integrare europeană:

– asigură legătura cu Centrul de Informare Europa, respectiv direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Integrării Europene precum și cu Delegația Comisiei Europene în România;

– colaborează cu Centrul de Informare Europa Sfântu Gheorghe în vederea promovării valorilor și obiectivelor Uniunii Europene, inițiind programe, acțiuni menite să apropie cetățenii de Uniune și de instituțiile sale;

– redactează materiale privind viitoarele direcții pe care județul Covasna le va urma în procesul de aderare;

– participă în baza aprobării Consiliului județean la seminarii, simpozioane și alte întâlniri organizate în țară și străinătate, privind perfecționare metodelor de organizare a activității administrației publice locale privind integrarea europeană, precum și armonizarea acestora cu cerințele UE;

– asigură traducerea materialelor pe teme europene;

– propune măsuri de promovare a intereselor regionale în străinătate prin crearea unei imagini pozitive a județului, întărirea cooperării cu organismele Uniunii Europene;

– participă la elaborarea și derularea unor proiecte de interes comun, folosind posibilitățile de finanțare UE.

Atribuții în domeniul Relații externe:

– răspunde de parteneriatul cu județele: Bekes, Heves, Vesprem și Zala din Republica Ungară respectiv Varmland din Suedia și Maine-et-Loire din Franța;

– răspunde de relația cu Adunarea Generală a Regiunilor Europene (ARE), organizează participarea membrilor de comisii la ședințele de lucru, conferințe, adunarea generală la sfârșit de an;

– asigură traducerea materialelor primite și transmise către ARE, precum și de alte organisme internaționale;

– întocmește programul vizitelor sau întâlnirilor delegațiilor din județele mai sus menționate, în concordanță cu înțelegerile și programul anual de acțiuni aprobat de către Consiliul județean;

– organizează deplasarea delegațiilor în străinătate, întocmește și redactează programele de colaborare cu parteneri externi, întocmește și pregătește documentațiile necesare participării la acțiuni internaționale a reprezentanților Consiliului județean, inclusiv obținerea vizelor (unde este cazul);

– în urma unor vizite de lucru, schimburi de experiență, participări la conferințe, întocmește rapoarte de activitate;

– asigură desfășurarea în bune condiții a convorbirilor cu delegațiile oficiale străine, asigurând traducerea obiectivă, corectă a convorbirilor, asigurând confidențialitatea acestora;

– elaborează și ține evidența corespondenței cu partenerii de colaborare din țară și din străinătate;

– asigură prezența unor angajați ai Consiliului județean Covasna ce însoțesc delegațiile conform programului vizitei;

– asigură legătura cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene și cu alte organe centrale;

– actualizează permanent baza de date privind relațiile internaționale și ține evidența localităților înfrățite la nivel de județ;

– pregătește și redactează documentația în vederea cooperării sau asocierii cu alte autorități ale administrației publice locale din străinătate, precum și aderarea la asociații internaționale a autorităților publice locale, în vederea promovării unor interese comune, respectând legislațiile în vigoare;

– transmite spre avizare Ministerului Afacerilor Externe proiectele de acorduri dau convenții de cooperare pe care Consiliul județean intenționează să le încheie cu alte autorități din alte țări, înainte de supunerea lor spre aprobare de către Consiliul județean;

– participă în baza aprobării Consiliului județean la seminarii, simpozioane și alte întâlniri organizate în țară și în străinătate, privind perfecționarea metodelor de organizare a activității administrației publice locale în domeniul relațiilor externe;

– organizează conferințe, seminarii, dezbateri conform programului anual de manifestări;

– propune bugetul necesar susținerii diverselor programe, deplasări, cotizații, activități de promovare;

– întocmește notele de decontare a cheltuielilor;

– la cerere, întocmește acceptul solicitat de către unitățile din subordinea Consiliului județean în vederea deplasării în străinătate, la invitațiile instituțiilor omologate, și-l înaintează spre aprobare;

– organizează activitatea de protocol ocazionată de primirea de invitați sau delegații din țară și străinătate cu prilejul organizării de către partea română a unor recepții, coctailuri și mese oficiale;

– solicită oferte de preț de la magazinele de specialitate în vederea achiziționării de felicitări ce urmează a fi redactate și expediate cu prilejul sărbătorilor religioase;

– solicită oferte de preț în vederea achiziționării de produse ce vor face obiectul de cadouri ce se oferă membrilor delegațiilor sosite în județ;

– inițiază proiecte de operațiuni supuse controlului financiar preventiv și realizează verificările în etapa de lichidare a cheltuielilor;

– coordonează activitatea Casei de oaspeți a Consiliului județean.

Atribuțiile în domeniul mass-media:

– fundamentează și realizează programele și acțiunile pentru îmbunătățirea comunicării la/de la Consiliul județean, în vederea promovării imaginii corecte a Consiliului județean, județului cît și a localităților componente;

– prin intermediul presei scrise și audiovizuale asigură informarea corectă a opiniei publice asupra activității Consiliului județean și a președintelui Consiliului județean;

– asigură și răspunde de relația cu mass-media, creează cadrul organizatoric pentru conferințe de presă, interviuri susținute de către președintele Consiliului județean;

– urmărește și răspunde de modul în care sunt aplicate prevederile Hotărârii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;

– răspunde de selectarea materialelor care urmează a fi publicate de Consiliul județean Covasna în Monitorul Oficial al județului Covasna, precum și de redactarea revistei “Nytott kapuk”- “Porți deschise”.

Compartimentul audit public intern

Atribuțiile Compartimentului audit public intern sunt:

– elaborează proiectul planului anual de audit public intern pe baza evaluării riscului

asociat diferitelor structuri, activități, programe sau operațiuni precum și prin preluarea sugestiilor președintelui Consiliului județean, recomandărilor primite de la Curtea de Conturi și D.G.F.P. Covasna;

– efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale Consiliului județean Covasna sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

– informează D.G.F.P. Covasna în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice audiate și despre consecințele acestora;

– raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitatea de audit;

– elaborează raportul anual al activității de audit public intern și transmite rapoartele de audit la D,G.F.P. Covasna până la 15 ianuarie;

Compartimentul audit intern al Consiliului județean Covasna auditează cel puțin o dată la 3 ani următoarele, fără a se limita la acestea:

– angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

– vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

– concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public;

– constituirea veniturilor publice respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

– alocarea creditelor bugetare;

– sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;

– sistemul de luare a deciziilor;

– sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

– sistemele informatice.

Auditorul intern desfășoară audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit intern cu caracter excepțional, necuprinse în planul anual de audit public intern.

3.2 EXECUȚIA VENITURILOR BUGETARE PRIN TREZORERIE LA NIVELUL JUDEȚULUI COVASNA

3.2.1 Aprobarea veniturilor pe bugete componente

Impozitele și taxele încasate de la agenții economici și alți contribuabili, precum și vărsămintele de la instituțiile publice sunt stabilite prin lege. Tot prin lege sunt stabilite și bugetele la care aceste venituri se încasează. Cu toate acestea, contrar prevederilor legii prin care s-au instituit aceste impozite, prin Legea bugetară anuală se poate impune ca aceste venituri să constituie resurse pentru un alt buget. În acest sens exemplificăm cu veniturile din amenzi, pentru nerespectarea regulamentului rutier, care deși conform Ordonanței nr. 2 privind regimul contravențiilor trebuiau să constituie venituri ale bugetului de stat, în anul 2002 conform Legii bugetului de stat au fost aprobate ca resurse proprii de finanțare pentru bugetele locale, În practică, categoriile de resurse pe bugete componente se stabilesc anual prin legea bugetară. Odată cu legea anuală a bugetului de stat se aprobă veniturile bugetului asigurărilor de sănătate, care până în anul 2002 a fost administrat de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, iar începând din 2004 a trecut în administrarea Ministerului Finanțelor publice în ceea ce privește stabilirea, urmărirea și încasarea acestor venituri.

Veniturile lăsate la dispoziția bugetelor locale sunt aprobate tot prin legea anuala a bugetului de stat. Conform legii de organizare și funcționare a unităților administrativ-teritoriale totuși consiliile locale pot institui anumite taxe speciale, pentru servicii de care beneficiază comunitatea ori o parte a acesteia. Caracteristica acestor taxe speciale este că plătitori ai acestor taxe sunt doar beneficiarii de servicii iar taxele respective pot fi utilizate doar pentru organizarea și funcționarea serviciului respectiv. În toate cazurile însă, veniturile prevăzute în bugetele locale trebuie să se încadreze în lista aprobată prin legea bugetară anuală a bugetului de stat.

Ca anexe ale bugetului de stat au fost aprobate tot prin legea bugetară anuală veniturile și cheltuielile fondurilor speciale (asigurări de sănătate, învățământ, fondul național al drumurilor publice etc.) Începând cu 2003, odată cu apariția Legii finanțelor publice 500/2002 veniturile au fost incluse pentru marea parte a acestor fonduri în bugetul de stat, astfel că prin Legea bugetului de stat nr. 507/2003 singurele bugete în afara bugetului de stat sunt: bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate al creditelor externe și a fondurilor externe nerambursabile.

Ministerul Finanțelor Publice este abilitat conform legii să aprobe clasificația veniturilor și cheltuielilor bugetare. În cazul veniturilor, subdiviziunile clasificației bugetare sunt capitolele si subcapitolele. Pe fiecare buget, veniturile sunt stabilite pe capitole si subcapitole, (surse de venituri) în execuție, prin trezorerie, în funcție de venit execuția se asigură cel puțin la nivel de capitol și subcapitol, iar pentru anumite tipuri de venituri evidența este asigurată analitic, respectiv și pe plătitori: agenți economici, instituții, persoane fizice.

Pana în anul 2003 una din anexele la legea bugetară anuală era lista cuprinzând impozitele, taxele si celelalte venituri pe tipuri de bugete. În lista respectivă erau enumerate tipurile de venituri precum și actele normative care reglementau impozitele și taxele respective. Este o reala pierdere pentru toți contribuabilii la renunțarea publicării acestei liste actualizate cu actele normative care reglementează diversele venituri, ea fiind extrem de utilă nu numai pentru plătitorii de impozite și taxe ci și pentru diversele instituții cu atribuții de administrare a veniturilor.

În completarea veniturilor proprii, pentru echilibrarea ori finanțarea unor acțiuni ori activități precis stabilite, tot prin legea bugetară sunt aprobate anumite sume defalcate din veniturile bugetului de stat pentru bugetele locale ca:

a) Sume defalcate din impozitul pe venit pentru asigurarea ajutorului pentru încălzirea locuinței și susținerea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap;

b) Sume defalcate din impozitul pe venit pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;

c) Sume defalcate din impozitul pe venit pentru cultură și culte, respectiv contribuții pentru personalul neclerical și contribuții pentru instituțiile de cultură preluate de autoritățile locale;

d) Sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrare;

e) Sume defalcate din TVA pentru subvenționarea energiei termice livrată populației;

f) Sume defalcate din TVA pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat (cheltuieli de personal, burse pentru elevi și obiecte de inventar, finanțarea învățământului special, produse lactate și panificație);

g) Sume defalcate din TVA pentru finanțarea creșelor;

h) Sume defalcate din TVA pentru finanțarea centrelor județene și locale de consultanță agricolă;

În afara sumelor defalcate din impozitul pe venit și TVA bugetele locale mai beneficiază și de cote defalcate din impozit pe venit, cuantumul acestora fiind stabilit prin lege.

De menționat este faptul că din multitudinea de tipuri de sume defalcate, doar cele pentru echilibrare pot fi utilizate de către unitățile administrativ-teritoriale pentru finanțarea unor cheltuieli decise și aprobate de către consiliul local, restul în situațiile când nu au fost utilizate până la finele anului pe destinațiile aprobate, se regularizează cu bugetul statului.

3.2.2 Încasarea veniturilor bugetare de la agenții economici, instituțiile publice și contribuabili

Obligația calculării și vărsării la termen a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor vărsăminte revine, indiferent de forma de proprietate, agenților economici și instituțiilor publice.

Persoanele fizice au obligația plății impozitelor și taxelor datorate, pentru cele cu debit, în baza comunicării organelor fiscale, În situația în care persoanele fizice au debite restante, agenții economici și instituțiile publice au obligația ca, în baza documentelor de executare silită prin poprire, transmise de organele fiscale, să rețină din drepturile salariale ale angajaților proprii sumele datorate și nevirate de aceștia și să le vireze unității de trezorerie unde are domiciliul personalul angajat, pentru a fi evidențiate la încasări și scăzute din rolurile fiscale.

Veniturile din impozite și taxe se încasează prin unitățile operative ale trezoreriei astfel:

a)Prin numerar. În această situație, plătitorii de impozite și taxe se prezintă la trezoreriile operative. Personalul de la serviciul venituri întocmește cu ajutorul tehnicii de calcul foaia de vărsământ. Aceasta este transmisă prin sistem intern casierului care încasează impozitul respectiv și aplică ștampila încasat. Un exemplar al foii de vărsământ se înmânează plătitorului. Înainte ca foile de vărsământ să fie transmise casierului acestea sunt ștampilate de către lucrătorul de la compartimentul control venituri.

Fig. 3.2 – Încasarea veniturilor în numerar

b) Prin OPHT (ordin de plata tip trezorerie). În acest caz băncile comerciale și trezoreriile

(pentru instituții publice) virează impozitele din conturile bancare ale plătitorilor în conturile

de venituri corespunzătoare de la trezorerii.

Fig. 3.3 – Încasarea veniturilor prin plata din cont

Fig. 3.4 – Încasarea veniturilor de la instituțiile publice

c) Compensare la cerere. În conformitate cu Ordonanța guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare agenții economici plătitori de impozite și taxe în situațiile când din anumite motive au virat anumite impozite peste nivelul debitelor și înregistrează restanțe la alte impozite sau taxe pot solicita organelor fiscale compensarea impozitului restant cu cel plătit suplimentar. În această situație, organele fiscale competente vor efectua verificarea cererii de compensare, a documentelor anexate cererii și a datelor existente în evidențele proprii. Persoana însărcinată cu efectuarea compensării, după primirea documentației complete înaintate de debitor și verificarea realității datelor din evidențele fiscale, va face copii de pe fișa plătitorului din evidența analitică pe plătitor pentru veniturile care fac obiectul operațiunii de compensare, pentru persoanele juridice, și de pe conturile fiscale personale pentru fiecare categoric de venit, pentru persoanele fizice, și va întocmi un referat privind operațiunea de compensare care va fi semnat de șeful compartimentului de colectare. În baza referatului se întocmește nota de compensare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor, care va fi aprobată de conducătorul unității, în două exemplare. Notele de compensare aprobate se transmit pe bază de borderou unității de trezorerie și contabilitate publică. În vederea operării compensării în conturile bugetare corespunzătoare. Unitățile de trezorerie și contabilitate publică vor efectua compensarea cu nota contabilă și vor înscrie pe cele doua exemplare data la care s-a efectuat operațiunea de compensare, își vor reține un exemplar al notei de compensare, iar celălalt exemplar va fi restituit organului competent.

d) Compensare din oficiu. Acest procedeu are loc în situațiile în care agenții economici

întocmesc cereri de rambursare a TVA., iar după verificarea datelor din evidența analitică pe plătitor rezultă că respectivul agent economic înregistrează restanțe la alte impozite, taxe sau contribuții. În această situație, conform procedurii descrise anterior în baza Notei de compensare a impozitelor, taxelor și altor contribuții, unitățile de trezorerie și contabilitate publică vor efectua compensarea în/din conturile bugetare corespunzătoare. În situația când după compensare rezultă că agentul economic mai are sume de rambursat, în baza Notei privind restituirea unor sume de rambursat (întocmite de compartimentul de colectare) unitățile de trezorerie și contabilitate publică cu OPHT vor vira sumele respective în contul agentului economic deschis la bănci comerciale.

e) Încasarea veniturilor proprii ale unor instituții prin casieriile proprii și depunerea acestora cu

foaie de vărsământ la unitățile de trezorerie și contabilitate publică, pe subdiviziuni ale

clasificației bugetare. În această situație evidența analitică pe plătitori este organizată la nivelul

instituțiilor respective.

f) Încasarea veniturilor prin unități CEC. În baza dispozițiilor legale, Ministerul Finanțelor

Publice poate încheia convenție cu Casa de Economii si Consemnațiuni pentru încasarea unor

venituri bugetare (impozite, taxe, amenzi, penalizări) de la persoanele fizice. Pentru aceste

servicii se plătesc comisioane. Sumele încasate zilnic de unitățile CEC în bază de chitanță,

grupate intr-un borderou pe conturi de venituri bugetare se varsă a doua zi prin ordin de

plata în contul corespondent al trezoreriei. La ordinul de plată se anexează borderoul cu

desfășurarea încasărilor pe conturi, împreună cu o copie după foile de vărsământ chitanțe

eliberate persoanelor fizice. În cazul în care veniturile nu sunt virate zilnic, trezoreriile vor aplica majorările de întârziere conform reglementărilor în vigoare.

g) Încasarea veniturilor prin mandat poștal. Procedeul nu este în genere folosit, nu are la bază convenții încheiate, contribuabilii trebuie să cunoască foarte bine clasificația bugetară, în caz contrar veniturile se restituie.

h) Încasări cu ajutorul cardurilor de debit și a cardurilor de credit. Acest tip de încasări are la bază convenții încheiate cu băncile acceptate de carduri. Băncile trebuie să doteze instituțiile cu terminale de plată, cheltuielile cu administrarea și operarea terminalelor fiind în sarcina instituției. Acest tip de sistem in județul Covasna nu este operativ până la data actuală, cu toate că, în conformitate cu Ordonanța de urgentă nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată ar fi fost obligați sa accepte încasări și prin intermediul cardurilor de debit și de credit.

i) Încasări de venituri bugetare prin procedura executării silite pentru agenții economici cu conturi deschise la unitățile de trezorerie și contabilitate publică. În conformitate cu Ordonanța nr. 66, privind operațiunile derulate prin trezoreria statului, cu modificările și completările ulterioare, abrogată și înlocuită de Ordonanța de Urgența nr. 146/ 2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate pentru instituțiile publice se virează de către acestea în conturile agenților economici deschise la unitățile de trezorerie și contabilitate publică în a cărei raza aceștia sunt înregistrați fiscal. Conturile agenților economici se supun executării silite prin unitățile trezoreriei statului, pe baza titlurilor executorii emise de organele autorizate să aplice procedura de executare silită, conform normelor legale in vigoare.

La finele fiecărei zile unitățile de trezorerie transmit organelor fiscale situația sumelor încasate in contul 50. 69 “Disponibil al agenților economici” iar acestea au obligația de a stabili în prima zi lucrătoare de la primirea situațiilor respective, lista agenților economici cu obligații bugetare neachitate, precum și suma aferentă acestor obligații care se indisponibilizează.

În situația în care în termen de 15 zile de la indisponibilizare unitățile trezoreriei statului nu au fost sesizate de către organele fiscale în legătură cu sistarea
totală sau parțială a indisponibilizării, unitățile de trezorerie vor proceda la virarea sumelor înscrise în titlul executoriu în conturile de venituri bugetare precizate de organul de executare.

Dintre toate aceste modalități de încasare a veniturilor bugetare în județul Covasna încasările au loc în principal în numerar, virament bancar, compensări și executări silite. La nivelul județului nu s-a încheiat o convenție cu CEC pentru încasarea veniturilor (sau a unor venituri) de la persoanele fizice, iar procedura încasării prin mandat este întâmplătoare.

3.2.3 Controlul prin trezorerie asupra încasării veniturilor bugetare

Fiecare trezorerie are obligația de a exercita controlul asupra încasării veniturilor datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale, bugetelor fondurilor speciale și a mijloacelor extrabugetare. Controlul se exercită de către compartimentul control și evidența veniturilor pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie ca: chitanțe, ordine de plată, note de compensări etc. Cu ocazia controlului se verifică și analizează în principal următoarele aspecte:

– temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării de impozite și taxe

– încadrarea veniturilor pe capitolele și subcapitolele prevăzute de clasificația bugetară

– stabilirea corectă în documentele de plată a conturilor sintetice pe venituri și a celor analitice pe plătitori

Concomitent în cadrul serviciului control și evidența veniturilor, pe baza documentelor de încasare se înregistrează operațiunile în Jurnalul de înregistrare care se deschide și se închide zilnic pentru fiecare cont sintetic de bilanț. Înregistrarea în jurnal a operațiunilor se efectuează concomitent cu înregistrarea documentelor în fișele analitice.

În situația încasărilor prin CEC, odată cu primirea ordinului de plată, cu borderoul desfășurător de la unitatea CEC, serviciul control și evidență venituri verifică:

– încadrarea corectă a veniturilor pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe bugete

– concordanța sumei din ordinul de plată cu cea din borderoul desfășurător

– existența foilor de vărsământ – chitanța anexă la borderoul desfășurător și concordanța

cu sumele înscrise în acesta.

Dacă documentul de plată nu conține toate elementele necesare, de exemplu denumirea venitului nu corespunde cu contul bugetar, plătitorul nu corespunde cu codul fiscal, aceste venituri se restituie plătitorilor prin sistemul bancar de decontări cu mențiunea elementelor lipsă.

Obligațiile bugetare se consideră plătite astfel:

– în cazul plăților în numerar la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau

persoanele abilitate ale creditorului bugetar;

– în cazul plății efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poștal pentru obligațiile

bugetare cu termen de plată fix sau stabilit sub forma de interval, obligația de plata se

considera plătită la data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza;

instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila și semnătura autorizată

a acestora;

– in cazul obligațiilor stinse prin compensare data stingerii este, pentru compensările la

cerere, data depunerii la organul fiscal a cererii de compensare. iar pentru compensările din oficiu , data depunerii cererii de rambursare sau restituire.

Problema termenului de plată a fost o problemă care a generat nenumărate nemulțumiri in cursul anului 2003. Prin ordonanța 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare s-a stabilit ca dată a plații data creditării contului bugetar corespunzător. Astfel s-a ajuns in situația aberantă în care, deși legea prevedea ca termen de plata 25 a lunii, iar agentul a respectat acest termen, în evidențele fiscului să figureze că nu a respectat termenul de plată, dat fiind faptul că operațiunile respective au fost înregistrate la trezoreriile operative după 4-5 zile. Urmare a nenumăratelor nemulțumiri, începând cu 26 martie 2003 obligațiile s-au considerat plătite (modificare a ordonanței) în data creditării contului general al trezoreriei deschis la BNR.

În perioada respectivă toate ordinele de plată erau ștampilate suplimentar cu ștampila Direcției județene de trezorerie, care trecea data înregistrării încasărilor în extrasul de cont, dată care nu se putea stabili la nivelul trezoreriilor operative. Și în situația respectivă exista diferența între data plății din extrasul de cont al agentului economic și data plății din evidențele fiscale, astfel că prin Ordonanța nr. 86/ 31.08 2003 privind reglementarea unor măsuri în materie fnanciar-fiscală s-a modificat din nou Ordonanța 61/ 2002, începând ca de la acea dată să se considere data plății, data ce apare în extrasul de cont al agenților economici. Condiția esențială este însă ca sumele respective sa fie decontate de către bănci către buget în termen de 48 de ore, în caz contrar plătitorul fiind pasibil să plătească dobânzi și penalități, evident având posibilitatea de a se îndrepta împotriva băncii pentru daunele pricinuite din vina exclusivă a acesteia.

3.2.4. Relațiile trezoreriei în ceea ce privește veniturile cu compartimentele de evidență pe plătitor

După cum am arătat anterior încasările se evidențiază în trezorerie pe subdiviziunile clasificației bugetare, respectiv pe capitole și subcapitole, pe bugete, respectiv bugete locale, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, etc. Pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului de stat constituite ca obligații evidența încasărilor se ține și analitic, pe plătitor. Pentru realizarea acestui obiectiv o importanță deosebită se acordă arondării plătitorilor pe trezorerii, în funcție de codul fiscal, pentru persoane juridice și în funcție de codul numeric personal pentru persoanele fizice. Exemplific modul de formare a unui cont bugetar de venit pentru bugetul de stat.

– 20 – codul pentru bugetul de stat;

– 01.1 – capitol de venit, respectiv impozit pe profit;

– 404040 – cod fiscal.

Contul de venit va fi 20011404040. La rândul lui acest cont, în funcție de sediul fiscal al plătitorului va fi arondat la o unitate administrativ-teritorială (municipiu, oraș, comună). Are o deosebită importanță arondarea pe unități administrativ-teritoriale, pentru că în cazul unor venituri (impozit pe venit) din total realizări o cotă procentuală se defalcă ca venit propriu pentru bugetul local. Deci în trezorerie pentru unele venituri se ține evidența analitică pe plătitori.

Cele mai importante venituri pentru care evidența încasărilor este organizată pe plătitori sunt:

– impozitul pe profit;

– impozitul pe veniturile din salarii și alte venituri asimilate salariilor;

– T.V.A.;

– taxe pentru jocurile de noroc;

– impozitul pe dividende;

– amenzi;

– impozitul pe veniturile microîntreprinderilor etc.

Problema cu care se confruntă în general finanțele publice este cea a evidenței pe plătitori, evidență care trebuie îmbunătățită. Evidența nominală pe plătitori se ține pentru impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat, având ca suport mijloace de prelucrare automată a datelor, și se conduce de organele competente ale unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul funcției de administrare a veniturilor bugetului de stat prin utilizarea fișei plătitorului.

Fișa plătitorului este un instrument tehnic de evidență tehnic-operativă, în care se evidențiază informații privind:

– documentele prin care se instituie obligații ale bugetului de stat precum și documentele prin care se încasează/sting aceste obligații;

– termenul de plată pentru obligații sau data plății/stingerii în cazul încasării;

– date necesare pentru calculul accesoriilor, respectiv data de la care se datorează dobânzi si penalități de întârziere, precum și numărul de zile sau luni de întârziere.

La realizarea evidenței pe plătitori participă compartimentele organelor teritoriale ale finanțelor publice care au sarcini de procesare a declarațiilor de impozite și taxe, de control fiscal, de trezorerie precum și alte organe competente care stabilesc obligații ale bugetului de stat, conform legii.

Pentru asigurarea prelucrării corecte în cadrul evidenței pe plătitori schimbul de informații între compartimentele implicate se face cu respectarea următoarei proceduri, în ceea ce privește trezoreria.

Procedura de predare/primire a operațiunilor din Direcția de trezorerie și

contabilitate publică.

Înregistrările referitoare la operațiunile de trezorerie (încasări, compensări, restituiri, rambursări, stornări) sunt transmise zilnic de către serviciul Venituri către compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori, conform “Registrului jurnal operațiuni trezorerie” însoțit de “Nota de predare/primire a operațiunilor de trezorerie”, întocmită în două exemplare.

Pentru verificare se editează, în mod automat, din datele înregistrate în evidența pe plătitori: „Nota de verificare a operațiunilor de trezorerie primite” în doua exemplare.

Dacă nu există diferențe, un exemplar din „Nota de predare / primire operațiuni trezorerie”, după semnare, împreună cu „Nota de verificare a operațiunilor din trezorerie primite” se arhivează la compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor.

Dacă există diferențe se procedează la identificarea acestora și corectarea corespunzătoare de către serviciul venituri din Direcția de trezorerie și contabilitate publică. Un exemplar din „Nota de predare/primire a operațiunilor din trezorerie” se restituie serviciului venituri.

Fig. 3.5 – Solicitarea și aprobarea restituirii

Fig. 3.5 – Solicitarea și aprobarea restituirii

Fig. 3.6 – Procedura de restituire

În situația în care Direcția de trezorerie și contabilitate publică este sesizată, sau se autosesizează că a efectuat în mod eronat o operațiune, (încasare, compensare, restituire etc.) iar sesizarea se face ulterior editării proceselor verbale de stingere a accesoriilor în baza ,,Referatului de deblocare perioadă” se va proceda la remedierea acestor erori.

Neconcordanțele dintre evidența trezoreriei și evidența pe plătitor pot proveni în principal din următoarele motive:

– evidența plătitorilor nu este actualizată la compartimentul evidența pe plătitor;

– plătitorul a completat eronat contul bugetar, nefigurând cu acel tip de impozit;

– explicația privind plata nu corespunde cu simbolul contului bugetar(această situație se întâmplă rar, dat fiind faptul că aceste discordanțe se rezolvă de către serviciul venituri în momentul apariției și înregistrării documentelor de plată);

– erori de stabilire a obligațiilor de către contribuabil, fără întocmirea declarației rectificative.

3.2.5 Încasarea veniturilor pentru alte bugete

Până la finele anului 2003 contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, contribuțiile la asigurările de sănătate, contribuția la fondul de șomaj au fost în administrarea Oficiului de pensii, Agenției pentru ocuparea forței de muncă și a Casei județene de sănătate.

În general prin modalitățile de încasare prezentate anterior, mai puțin compensările, evidența acestor venituri la nivelul trezoreriei se ținea la nivelul subdiviziunilor clasificației bugetare pentru Oficiul de pensii și în conturi de disponibilități pentru Agenția de ocupare a forței de muncă și Casa județeană de sănătate, documentele de plăți cu extrasul zilnic se predau instituțiilor în cauză, evidența analitică pe plătitori fiind de competența acestor instituții. În trezorerie se foloseau codurile fiscale ale acestor trei instituții.

Conform Ordonanței nr. 86/ 2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală s-a înființat Agenția națională de administrare fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Tot în conformitate cu prevederile aceleiași ordonanțe începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de persoanele juridice și fizice care au calitatea de angajator, denumite generic contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice si unitățile sale subordonate, care au calitatea de creditor bugetar.

Contribuțiile sociale se cuvin în continuare bugetelor sus menționate și sunt reglementate de dispozițiile legale specifice dar activitatea de administrare a acestor contribuții sociale revine finanțelor publice.

În aceste condiții, la trezorerie începând cu 2004 se ține evidența analitică a acestor contribuții, pe subdiviziuni ale clasificației bugetare(capitole si subcapitole) și pe plătitori

În ceea ce privește bugetele locale, de menționat este faptul că veniturile în numerar se încasează de către fiecare unitate administrativ-teritorială care le depune cu foaie de vărsământ la trezoreria de care aparține pe subdiviziunile clasificației bugetare, iar încasările în sistem de decontare bancară se efectuează direct prin trezorerii.

Se eliberează extrase de cont împreună cu documentele de plată, iar eventualele erori se corectează operativ.

3.3 EXECUȚIA CHELTUIELILOR PRIN TREZORERIE LA NIVELUL JUDEȚULUI COVASNA

3.3.1 Controlul financiar al statului pe linia utilizării resurselor

Controlul financiar este un fenomen de mari dimensiuni, diversificat, a cărui necesitate obiectivă rezultă din însăși natura activității economico-financiară în condițiile economiei de piață.

Sistemul de control financiar este un concept complex care se referă la ansamblul de măsuri pe care statul le pune în practică prin aparatul specializat astfel constituit, pentru a efectua controlul administrării și utilizării resurselor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de unitățile de stat și nu numai, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.

Un asemenea sistem de control specializat, odată constituit, are ca scop controlul și supravegherea disciplinei financiare a tuturor unităților economice și sociale, emitente de acțiuni operative pentru prevenirea și combaterea fraudelor, infracțiunilor la regimul fiscal și financiar, luând măsurile legale ce se impun.

Pornind de la scopul sistemului de control financiar se pot deduce obiectivele acestuia ce se delimitează pe forme de control preventiv, concomitent și ulterior, care se intercalează și se completează reciproc, fără să se substituie. Asemenea obiective se referă la preîntâmpinarea pagubelor deficiențelor și abaterilor, identificarea și mobilizarea rezervelor existente, stabilirea măsurilor de remediere și de perfecționare pe viitor etc.

Acest sistem de control s-a extins și a evoluat pe măsură ce autoritățile publice centrale și locale au devenit tot mai conștiente de faptul că modul de utilizare a resurselor nu este o chestiune particulară, ci privește întreaga comunitate.

Așezarea economiei românești pe principiile economiei de piață concurențială, a însemnat crearea unui cadru juridic adecvat care să reglementeze desfășurarea activității economico-financiare ce impune introducerea unui sistem de control financiar riguros care să apere interesele nu numai ale angajaților și acționarilor ci și ale tuturor celor interesați în activitatea economico-socială, inclusiv ale statului.

În prezent sistemul de control financiar din România cuprinde trei componente intrinseci care se completează și intercondiționează reciproc și eficient astfel:

controlul financiar suprem exercitat de legislativ prin Curtea de Conturi în temeiul

Legii nr. 94/1992, republicată in M.O. nr. 1 16/16.03.2000;

controlul financiar al statului exercitat de executiv, deci de Guvern prin intermediul

Ministerului Finanțelor Publice în temeiul Legii nr. 30/1991 și de Departamentul de Control al Guvernului în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 260/1991;

c) controlul financiar propriu exercitat de ordonatorii de credite și de agenții

economici în temeiul Legii nr. 30/1991 apărută in M.O. 64/27.03.91.

Controlul financiar al statului exercitat prin Ministerul Finanțelor Publice este foarte amplu și de regulă se exercită ulterior pe linia formării și utilizării resurselor financiare ale statului.

Una din laturile controlului financiar ale statului exercitat prin Ministerul Finanțelor Publice privește utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare la dispoziția statului ce se realizează în trezoreria finanțelor publice ca parte componentă a Ministerului Finanțelor Publice.

Trezoreria teritorială a finanțelor publice ca unitate direct funcțională prin care se derulează formarea și utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare pe teritoriul arondat, realizează o serie do operațiuni complexe care se bazează pe o mulțime de mecanisme ce se intercorelează reciproc conducând în final la execuția de casă a bugetului public național.

Aceste operațiuni privesc încasarea resurselor, utilizarea, evidențierea și raportarea concomitentă cu un sistem de control pe fluxul operațional permanent și continuu dar în același timp un control închegat ce conferă certitudinea și credibilitatea operațiunilor.

In ceea ce privește utilizarea resurselor statului controlul exercitat prin trezorerie este în principal controlul cheltuielilor din mijloacele bugetare, extrabugetare și din fondurile speciale, realizându-se în flux continuu dar specific fiecărui buget în parte respectiv bugetul asigurări sociale de stat, bugete locale, bugetul fondurilor speciale și bugetul mijloacelor extrabugetare.

Fluxul operațional continuu presupune organizarea controlului pe tot parcursul operațiunilor fiind exercitat in toate fazele operaționale și la toate compartimentele implicate.

Cu alte cuvinte orice operațiune de plăti presupune implicarea compartimentelor operaționale cu responsabilități pe linia acceptării plăților, realizării plății ca atare, evidențierii în contabilitate, emiterea informațiilor zilnice privind plățile acceptate, închiderea zilnică a operațiunilor, raportarea rezultatelor. Exercitarea controlului pe tot parcursul operațional zilnic conduce de fapt la un control încrucișat care contribuie la obținerea unor rezultate reale și corecte conferind certitudine și credibilitate asupra operațiunilor realizate în trezorerie.

Cum este și firesc, controlul utilizării mijloacelor începe la compartimentul verificarea și decontarea cheltuielilor, continuă la compartimentul casierie, finalizându-se la compartimentul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei, unde de altfel se încheagă rezultatele zilnice ale operațiunilor din trezorerie.

Având în vedere specificul operațional din trezorerie se poate spune că în trezoreria teritorială a finanțelor publice se exercită un control în timp și în spațiu.

Vorbind de organizarea controlului în timp se are în vedere programul zilnic al operațiunilor, respectiv operațiuni de ghișeu, operațiuni interne ce vizează efectuarea evidențierii în contabilitate, decontare, finalizarea fluxului operațional, raportarea rezultatelor, pe tot parcursul acestora exercitându-se controale încrucișate.

Așadar, în cadrul unui program stabilit, se exercită controlul de ghișeu până la o anumită oră, (de exemplu de la 8 pana la ora 14), după care urmează în fluxul operațional controlul operațiunilor de înregistrare în evidența contabilă, controlul operațiunilor zilei după editarea balanței zilnice și controlul rezultatelor pe baza informațiilor editate de calculator și a documentelor ce au stat la baza operațiunilor precum și a balanțelor analitice, controale realizate unul după altul pe măsura realizării operațiunilor în flux.

Organizarea controlului exercitat de trezoreria teritorială a finanțelor publice pe linia utilizării resurselor statului în spațiu, presupune departajarea controalelor exercitate de fiecare compartiment în parte în funcție de specificul activității acestora, respectiv controlul exercitat la serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor, controlul exercitat la serviciul casierie și controlul exercitat la serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei, controale ce presupun verificarea unei plăți în mai multe stadii ale operațiunii de plăți în sine în cadrul aceluiași flux operațional, controale ce se încrucișează și contribuie la certitudinea și corectitudinea operațiunilor realizate în trezorerie.

Din punct de vedere al modului de exercitare a controlului în trezoreria teritorială, se poate spune că este vorba de un control specific trezoreriei anticipat acceptării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite, titularii de conturi și un control al operațiunilor de plăți realizate în trezorerie.

Controlul specific trezoreriei se realizează la ghișeele de control cheltuieli din cadrul serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor, pe baza documentelor de plăți prezentate de instituțiile titulare de conturi, iar controlul operațiunilor se realizează pe fluxul operațional, respectiv:

de serviciul verificare și decontare de cheltuieli după acceptarea plăților și

evidențierea în contabilitatea sintetică și analitică;

b) de serviciul casierie-tezaur prin casierul casei de plăți cu eliberarea numerarului;

c) de serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei prin

verificarea conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor din balanțele analitice, prin confruntarea documentelor ce au făcut obiectul plăților cu extrasele de cont etc.

Ca atare finanțarea cheltuielilor prevăzute, se efectuează pe baza creditelor bugetare deschise la cererea ordonatorilor principali de credite, pe capitole de cheltuieli și în cadrul acestora pe categorii (titulari) deci pe destinații.

În vederea deschiderii creditelor bugetare din bugetul de stat ordonatorii principali de credite (ministerele și celelalte organisme centrale organizate ca atare) întocmesc “cererea de deschidere a creditelor bugetare” pentru fiecare capitol aprobat prin buget și cu defalcarea pe titluri, cerere care se depune la Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică. De regulă, acestea se solicită pentru necesarul trimestrial.

Odată cu cererea de deschidere a creditelor, ordonatorul principal depune „Nota justificativă” pentru fundamentarea solicitărilor iar în cazul subvențiilor pentru diferențe de preț și tarife depune și deconturile aprobate precum și “Dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor” în trei exemplare, pentru:

a) cheltuieli proprii;

cheltuielile ordonatorilor de credite subordonați direct (secundari sau terțiari).

La Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică, cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifică, urmărindu-se:

a) completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și subordonarea;

b) încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor bugetare aprobate și neconsumate pe perioada cumulată de la începutul anului pentru care se solicită deschiderea;

c) codificarea conturilor corespunzător clasificației bugetare și planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;

d) verificarea notei justificative, pentru fiecare categorie de cheltuieli, în scopul determinării nivelului disponibilităților de credite, a nivelului cheltuielilor preliminate și determinarea cuantumului creditelor ce pot fi deschise;

e) încadrarea valorii totale a “Dispozițiilor bugetare pentru repartizarea creditelor” în totalul creditelor bugetare ce se pot aproba pentru deschidere cât și pe subdiviziunile acestuia.

Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, se aprobă deschiderea de credite procedându-se în continuare astfel:

a) restituie ordonatorului de credite un exemplar al „Cererii de deschidere credite” aprobat și un exemplar al „Dispozițiilor bugetare de repartizare a creditelor”;

b) înregistrează în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului,
repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite pe seama
instituțiilor din subordine aflate în județe și în municipiului București;

c) expediază prin poșta specială la Direcțiile Județene de Trezorerie și Contabilitate Publică, al doilea exemplar al „Dispozițiilor bugetare” prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare, însoțite de un borderou în două exemplare, din care se restituie un exemplar la Trezoreria Centrală pentru confirmarea primirii documentelor respective.

Direcția Județeană de Trezorerie și Contabilitate Publică verifică, ca dispozițiile bugetare de repartizare credite înscrise în borderou să fie în anexă, să se cuvină instituțiilor arondate, după care comunică ordonatorilor secundari și terțiari înregistrând totodată în evidența proprie, deschiderile de credite repartizate pe ordonator, capitole și titluri în conturile din afara bilanțurilor corespunzătoare.

Ordonatorul de credite secundar în baza dispoziției bugetare de repartizare primită, procedează de îndată la repartizarea pe ordonatorii terțiari și activitatea proprie întocmind dispoziții bugetare de repartizare pe care le prezintă Direcției Județene de Trezorerie și Contabilitate Publică. Acesta verifică, ca întreaga sumă să fie repartizată la subunități.

În continuare Direcția Județeană de Trezorerie și Contabilitate Publică transmite la trezoreriile teritoriale dispozițiile bugetare de repartizare pentru ordonatorii terțiari și pentru activitatea proprie a ordonatorului secundar, în raza de arondare a cărora își au sediul fiscal și conturile deschise.

Transmiterea “Dispoziției bugetare” se realizează tot cu borderou în două exemplare.

Trezoreria teritorială, verifică dispozițiile bugetare sub aspectul înregistrării în borderou

și sub aspectul existenței instituției în calitate de client al său.

După verificare, operează în evidența proprie, nivelul deschiderilor de credite aprobate și

repartizate pe fiecare instituție în parte, pe capitole și titluri, în conturile din afara bilanțului corespunzător și anume:

01 „Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați

din bugetul de stat”;

03 “Credite deschise și repartizate din bugetul asigurărilor sociale de stat”;

06 „ Credite deschise și repartizate din bugetul trezoreriei statului”.

Obiectul creditelor deschise și operate în baza dispozițiilor bugetare, constituie limita maximă până la care se pot accepta plăți ordonate de instituții fiind plata în cuantum mai mare sau pe alte destinații decât cele înscrise în dispoziția bugetară.

În consecință, odată cu înregistrarea creditelor deschise, instituția în cauză poate ordonanța plăți din creditele bugetare în limita acestora, plăți ce urmează a se derula prin trezoreria teritorială, după o procedură specifică, procedură ce presupune în primul rând un control temeinic care să asigure o bună execuție de casă.

În ceea ce privește bugetele locale, spre deosebire de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul trezoreriei, aprobarea deschiderilor de credite este în competența trezoreriei teritoriale și documentele ca atare se depun la aceasta. Se înțelege că pe lângă documentele specifice, fiecare primărie trebuie să prezinte bugetul local aprobat pentru anul de execuție.

Procedura este identică numai că de data aceasta circuitul documentelor între trezorerii se elimină, nemaifiind cazul.

Înregistrarea deschiderilor de credite în cazul bugetelor locale se evidențiază în conturi din afara bilanțului, și anume:

– 02 “Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor finanțați din bugetele locale”

Pe de altă parte, odată cu aprobarea nivelului deschiderilor de credite, se are în vedere nivelul resurselor de acoperire realizate, pe cele posibil de realizat în perioada pentru care se deschid credite.

În acest fel se elimină posibilitatea înregistrării deficitelor bugetare la bugetele locale.

STUDIU DE CAZ

Ministerul Finanțelor Publice repartizează, pe bază de dispoziție de repartizare, Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna suma de 1.610.000.000 lei, cu drept de utilizare în luna mai 2004. Specificarea creditelor repartizate se reflectă prin contul analitic format în acest sens respectiv:

a) codul contului sintetic din planul de conturi, respectiv 01- Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați din bugetul de stat;

b) codul capitolului de cheltuieli din clasificația funcțională a cheltuielilor bugetului de stat, respectiv 51. 01-Autoritati publice;

c) subcapitolul nu se precizează și, în consecință, se trece codul 00;

d) se trece codul fiscal al ordonatorului principal de credite căruia i-au fost repartizate creditele, respectiv codul fiscal al D.G.F.P. Covasna-4404648.

Codul analitic rezultat va fi: 01. 51. 01. 00. 4404648 -Credite deschise si repartizate D.G.F.P. Covasna.

Specificarea titlurilor de cheltuieli din clasificația economică, adică destinația sumelor primite de către Direcția Generală a Finanțelor Publice, se realizează prin includerea în codul contului sintetic a titlului de cheltuieli.

Pentru demonstrație, considerăm că destinația creditului de 1.610.000.000 lei pe ansamblul Direcției Generale a Finanțelor Publice este următoarea:

– cheltuieli de personal 1.400.000.000 lei;

– cheltuieli materiale si servicii 210.000.000 lei.

Pentru formarea conturilor analitice care să reflecte destinația sumelor, se preia codul titlului de cheltuieli din clasificația economică a cheltuielilor bugetului de stat, respectiv:

– 02 – cheltuieli de personal;

– 20 – cheltuieli materiale și servicii.

Astfel, contul analitic care reflectă creditele deschise și repartizate pentru cheltuieli de personal se va codifica astfel:

– 01.51.01.02.4404648 – Credite deschise și repartizate D.G.F.P. Covasna pentru cheltuieli de personal.

Contul analitic pentru reflectarea creditelor deschise și repartizate pentru cheltuieli materiale se va codifica astfel:

– 01.51.01.20.4404648 – Credite deschise și repartizate D.G.F.P. Covasna pentru cheltuieli materiale.

La rândul său, D.G.F.P. Covasna, în funcție de necesitate și pe baza documentelor justificative, utilizează creditele pentru necesitățile proprii sau ale unităților subordonate.

De exemplu, Direcția Generala a Finanțelor Publice Covasna, pe baza de dispoziție bugetară, repartizează suma de 450.000.000 lei unei unități din subordine, respectiv Administrației Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe, pentru cheltuieli de personal și material

Transmiterea dispoziției bugetare se realizează cu borderou în două exemplare.

Pentru demonstrație, consider că destinația creditului de 450.000.000 lei pe ansamblul
Administrației Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe este următoarea:
– cheltuieli de personal 445.000.000 lei;
– cheltuieli materiale si servicii 5. 000. 000 lei.

Astfel, contul analitic care reflectă creditele deschise și repartizate pentru cheltuieli de personal se va codifica astfel:

– 01.51.01.02.4511326 – Credite deschise și repartizate Administrației Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe pentru cheltuieli de personal.

Contul analitic pentru reflectarea creditelor deschise și repartizate pentru cheltuieli materiale se va codifica astfel:

– 01.51.01.20.4511326 – Credite deschise și repartizate Administrației Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe pentru cheltuieli materiale.

3.3.2. Controlul pe linia deschiderii creditelor bugetare

Constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice se realizează printr-un sistem unitar bugete și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale etc., în condițiile asigurării echilibrului financiar.

Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni, conform clasificației bugetare, respectiv clasificația funcțională a cheltuielilor (învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială, apărare națională, ordine publică, organele puterii administrative de stat și locale, acțiuni economice etc. ).

În cadrul fiecărui capitol, prin lege sunt prevăzute și aprobate următoarele categorii de cheltuieli (clasificația economică a cheltuielilor):

– cheltuieli curente, desfășurate pe:

– cheltuieli de personal;

– cheltuieli materiale și servicii;

– prime, subvenții și transferuri;

– cheltuieli de capital, însemnând investiții;

– cheltuieli privind rambursări de împrumuturi, dobânzi și comisioane.

Creditele aprobate pentru cheltuielile unui exercițiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui exercițiu și nici cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator de credite.

De asemenea, cheltuielile bugetare aprobate la un capitol de cheltuieli nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui capitol.

Modificarea în cursul execuției bugetare a creditelor bugetare se poate efectua numai în condițiile prevăzute de Legea finanțelor publice.

Creditele bugetare deschise pe subdiviziunile clasificației bugetare reprezintă limita maximă până la care ordonatorii de credite pot angaja și efectua plăți.

De asemenea, creditele trebuie utilizate în condiții de echilibru bugetar deci în limita resurselor fiecărui buget în parte.

Toate aceste condiții pot fi îndeplinite în execuția de casă bugetară prin sistemul deschiderilor de credite bugetare, deschideri ce practic fac legătura între bugetul aprobat și execuția acestuia.

3.3.3. Obiectivele controlului de ghișeu

Instituțiile publice în calitate de titulari de conturi de cheltuieli bugetare (ordonatori de credite principali, secundari sau terțiari, după caz) sau de disponibilități de mijloace speciale sau extrabugetare, în scopul realizării acțiunilor specifice fiecăruia prevăzute prin bugetele aprobate, în baza deschiderilor de credite aprobate, respectiv a disponibilităților bănești, dispun de o serie de plăți pe tot parcursului bugetar.

Plățile se efectuează în toate cazurile din inițiative instituțiilor titulare de conturi care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare, extrabugetare sau speciale în conformitate cu prevederile legale.

Plățile pot fi în numerar sau prin virament, adică prin decontare din cont în favoarea trezoreriilor, prestatorilor de servicii, constructorilor, etc., în baza contractelor sau comenzilor încheiate în cadrul legal.

Documentele utilizate sunt:

– pentru plățile în numerar – cec-ul de numerar;

pentru plățile prin decontare – ordinul de plată.

Instituțiile publice atunci când ordonanțează o plata, întocmesc documentele de mai sus la care atașează alte acte justificative (facturi, situații de livrări, devize, deconturi, etc.) specifice fiecărei plăți și le prezintă la ghișeul control cheltuieli din cadrul serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor.

Controlorii de ghișeu, repartizați pe instituții, pe baza documentelor prezentate procedează la exercitarea controlului specific trezoreriei în vederea acceptării sau nu a plăților dispuse de titularii de cont.

Controlul exercitat la ghișeul de control reprezintă o verificare atentă a unei operațiuni ce urmează a se efectua în trezorerie, reprezentând din acest punct de vedere un control anticipat.

Controlul de ghișeu, realizat în prezența persoanelor autorizate ale fiecărei instituții titulare de cont pe baza documentelor prezentate, trebuie exercitat în cadrul strict legal, cu minuțiozitate, în cunoștință de cauză și cu multă răspundere, reprezentând de fapt baza operațiunilor ce urmează a se efectua în trezorerie pe linia utilizării resurselor statului.

Acest control vizează mai multe aspecte, toate laolaltă contribuind la o bună execuție de casă a fiecărui buget în parte.

Obiectivele urmărite în controlul de ghișeu în principal, sunt:

– forma;

disciplina bugetara;

temeiul legal.

Controlul ce vizează aspectul de formă. Acest control este de fapt prima verificare ce se realizează de controlorul de ghișeu din cadrul serviciului Verificarea și decontarea cheltuielilor.

Acesta urmărește documentele de plată, respectiv filele de CEC, numerar și ordinele de plată care trebuie să fie completate în mod corespunzător rubricilor prevăzute de formularele ca atare.

Completarea lor trebuie realizată cu înscrisuri citețe, vizibile-de regulă cu mașina de dactilografiat. Sumele de plată trebuie înscrise și în litere cu precizarea la mențiuni a obiectului plății concret și clar.

Contul din care se dispune plata trebuie să fie corespunzător obiectului plății și să aparțină obligatoriu titularului de cont ce a ordonanțat plata.

Documentele trebuie datate prin înscrierea la rubrica corespunzătoare a zilei în care s-a prezentat la trezorerie, în cifre, luna în litere și anul în cifre.

Semnăturile de pe documentele de plată trebuie să fie cele autorizate corespunzător “Fișei specimenelor de semnături” dispuse de trezorerie, respectiv:

prima semnătură – a ordonatorului de credite sau înlocuitorului său;

a doua semnătură – a șefului serviciului financiar-contabil sau înlocuitorul său desemnat, cea care atestă și aplicarea controlului preventiv.

În situația în care documentele nu au fost întocmite se restituie pentru refacere corectă. Eventualele modificări a unor înscrisuri ce se pot corecta ușor fără implicații, se realizează pe loc de controlor sub semnătură.

După realizarea acestui control sub aspectul formei, controlorul trece la exercitarea verificărilor sub aspectul respectării disciplinei bugetare și a temeiului legal.

În final, documentele se semnează, se datează și se aplică ștampila de control de către fiecare controlor pentru operațiunile proprii, urmând celelalte operațiuni din circuitul specific trezoreriei. Odată semnate, ștampilate și datate de controlor documentele în cauză, se înțelege că s-a acceptat plata ce se va opera.

Fig. 3.7 – Fluxul monetar determinat de plățile prin trezorerie