Particularitatile DE Ingrijire DIN Punct DE Vedere AL Asistentei Medicale ALE Pacientului CU Leucemie Acuta

PARTICULARITATILE DE INGRIJIRE DIN PUNCT DE VEDERE AL ASISTENTEI MEDICALE ALE PACIENTULUI CU LEUCEMIE ACUTA

Cuprins

Capitolul 1 Noțiuni de nursing

1.1Concepția despre starea de sănătate

1.2Concepția despre starea de boală

1.3Cele 14 nevoi fundamentale

1.4Rolul asistenței în îngrijirea pacientului bolnav

Capitolul 2 Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a sângelui

2.1Sângele-Generalități,proprietăți

2.2 Componentele sângelui

2.2.1 Elemente figurate

2.2.2 Plasmă sangvină

2.3Hematopoieza

2.4Funcțiile sângelui

2.4.1Funcția de apărare

2.4.2 Grupele sangvine –sistem AOB ,Sistemul Rh

2.4.3 Transfuzia

Capitolul 3 Leucemie acută –descrierea bolii

3.1 Ce este leucemia acută?clasificarea lor

3.2.Leucemia acuta limfoblastica

3.2.1Etiologia apariției leucemiei acute

3.2.2Tabloul clinic al leucemiei acută limfoblastice ,diagnosticul leucemiei acute limfoblastice

3.2.3Examinări paraclinice

3.2.4Diagnostic diferențial

3.2.5Tratamentul leucemiei acute

3.2.6Evoluție și complicații

3.2.7Prognosticul bolii

3.2.8Profilaxie complicațiilor ,factori de risc

3.3Leucemie acuta mieloblastica

3.3.1Etiologia apariției leucemiei acute

3.3.2Tabloul clinic al leucemiei acută mieloblastica,diagnosticul leucemiei acute mieloblastice

3.3.3Examinări paraclinice

3.3.4Diagnostic diferențial

3.3.5Tratamentul leucemiei acute

3.3.6Evoluție și complicații

3.3.7Prognosticul bolii

3.3.8Profilaxie complicațiilor ,factori de risc

Capitolul 4 Elaborarea planului de îngrijire

4.1 Cazul 1

4.1.1Culegerea datelor

4.1.2Indentificarea problemelor

4.1.3Planificarea îngrijirilor

4.1.4Aplicare în practică

4.1.5Evaluare finală

4.2 Cazul 2

4.2.1Culegerea datelor

4.2.2Indentificarea problemelor

4.2.3Planificarea îngrijirilor

4.2.4Aplicare în practică

4.2.5Evaluare finală

4.1 Cazul 3

4.3.1Culegerea datelor

4.3.2Indentificarea problemelor

4.3.3Planificarea îngrijirilor

4.3.4Aplicare în practică

4.3.5Evaluare finală

Capitolul 5 Acordarea de ingrijiri speciale pentru pacientul cu leucemie acută

5.1Rolul asistenței medicale în efectuarea examenului clinic ,recoltarea de produse biologice

5.2 Rolul asistentei medicale in masurarea si monitorizarea functiilor vitale

5.3Ingrijiri specifice bolii

CAPITOLUL 6 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Argument

Promovarea și menținerea sănătății cât și prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective importante în actualul sistem de sănătate.

Deorece trăim într-o era în care suntem intoxicați cu E-uri și produse cu o calitate deplorabilă precum și faptului că suntem foarte stresați si traim intr-un mediu poluat în orice împrejurare corpul lupta dar uneori mai și cedează .

Anual ,în lume sunt diagnosticate aproximativ 50.000 de cazuri noi de leucemie,din care aproximativ jumătate s-au soldat cu decesul acestora .

De aceea ,tema pe care am ales-o se adresează atât pacienților cu leucemie ,oamenilor sănătoși cât cadrelor medicale să fie informati cu privire la consecințele unei vieți haotice pe care ,cei mai mulți o trăim.

Săritul peste mese,mâncarea nesănătoase,consumul băuturilor alcoolice,sedentarism,expunerea la radiații ,consumul de droguri în perioada de sarcina,lucrarea în medii profesionale,orarul de somn deviat de la cel normal ,o igienă exagerată a mamelor ipocondre asupra copiilor și mai ales stresul pot duce la anomalii ale celulelor sistemului sanguvin și de aici în colo o întreagă drama .

Apărând la toate vârstele, are de regulă un diagnostic cu atât mai sever cu cât se instalează la o vârste din ce în ce mai tinere. Consecințele și rapiditatea instalării complicațiilor, m-au impresionat iar empatia manifestată față de pacienții cu această afecțiune m-a ajutat să înțeleg mai bine această boală, fapt pentru care leucemia acută m-i s-a părut potrivită că subiect al acestei lucrări.

Este vital să diagnosticăm precoce leucemia,să dăm mai multe șanse oamenilor care suferă de această maladie.

Capitolul 1 NOȚIUNI DE NURSING GENERAL

Concepții OMS despre nursing

Nursingul=Organizația Mondială a Sănătății definește nursingul că o parte integrată sistemului de îngrijire a sănătății,ce cuprinde promovarea sănătății ,prevenirea bolii(profilaxie)și îngrijirea persoanei bolnave(fizic,mental,psihic și handicapați)de toate vârstele,în toate unitățile sanitare,așezări comunitare și în toate formele de asistență social.

Definiția dată de Virginia Henderson este:

‘’Să ajuți individual,fie acesta bolnav sau sănătos,să-și afle calea spre sănătate sau recuperare,să ajuți individual ,fie bolnav fie sănătos,să-și foloseaza fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperea,cu condiția că acesta să aibe tăria,voință sau cunoașterea necesare pentru a face,și să acționeze în așa fel încât această să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil.’’

Concepții despre sănătate

OMS=’’sănătatea este o stare de bine fizică,mental și social,ce nu constă numai în absența bolii și imfirmitatii.’’

Virginia Henderson=’’sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfăcute în mod autonom,nu se limitează la absența bolii’’

Concepții despre starea de boală

OMS=’’boală este ruperea echilibrului,a armoniei ,un semnal de alarmă tradus prin suferință fizică,psihică ,o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă ,provizorie sau definitivă.’’

Cele 14 nevoi fundamentale

Există anumite nevoie fundamentale tuturor indivizilor ,care trebuie satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.

De aceea ,Virginia Henderson pune baza unui cadru conceptual ,bazat pe existența unor ‘’necesități fiziologice și aspirații ale ființei umane’’ numite nevoi fundamentale.

O nevoie fundamental esre o ‘’necessitate vitală esențială a ființei umane ‘’ pentru a-și asigura stare de bine .

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1.nevoia de a respiră

2.nevoia de a se alimenta și hidrata

3.nevoia de a elimina

4.nevoia de a se mișcă și a păstra o bună postura

5.nevoia de a dormi ,de a se odihni

6.nevoia de a se îmbracă și dezbracă

7.nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

8.nevoia de a fi curat,de a-și păstra tegumentele curate

9.nevoia de a avita pericolele

10.nevoia de a comunica

11.nevoia de a acționa după credințele și valorile sale

12.nevoia de a se realiza

13.nevoia de a se recrea

14.nevoia de a învață

Fiecare dintre aceste nevoi definește diferite dimensiuni ale ființei umane 😮 dimensiune biologică,psihologică,sociologică,culturală și spirituală.

Rolul asistenței medicale

În concepția Virginiei Henderson,rolul esențial al asistenței medicale este în a ajută persoană bolnavă sau sănătoasă,pentru menținerea sănătății sau recâștigarea stării de sănătate prin îndeplinirea funcțiilor pe care acesta nu le poate îndeplini singur.

OMS descrie ‘’rolul nursei în societate este să asiste indivizi ,familii și grupuri ,să optimizeze sis a integreze funcțiile fizice ,mentale (psihice) și sociale ,afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.’’

Nursingul folosește cunoștințe și tehnici din științele sociale,fzice ,medicale și biologice.

Capitolul 2 Sângele ,generalități ,proprietăți 

Sângele este un fluid care circulă în interiorul organismului ,iar împreună cu limfa și lichidul intercelular,sângele constituie mediul intern al organismului. 
Sângele reprezintă aproximativ 8% din masă corporală. 
Este de culoare roșie,circulă printr-un sistem de vase ,pe care nu le părăsește niciodată. 
Din punct de vedere al histologie,sângele este un țesut conjunctiv,a cărui substanță fundamentală este lichidă,neomogen,alcătuit din două component:plasmă(1) în care sunt suspendate elemente figurate(2).

[1]COMPOZIȚIA SÂNGELUI 1 PLASMĂ/2 ELEMENTE FIGURATE

Prin conținutul de sânge ,organismul realizează aproape toate sau toate schimburile cu rol de nutriție eliminare între el și mediul extern.

Aproximativ jumătate(40-45%) din masă sanguine totală se află în viscere și plexuri subpapilare ,unde sângele circulă foarte greu .Acest volum de sânge se mai numește și volum stagnant sau volum de rezervă.

Proprietățile fizico-chimice ale sângelui

Sângele are o serie de proprietăți de ordin fizic și chimic :culoarea,temperature,densitate,vâscozitate,a căror valori constante reprezintă menținerea homeostazia mediului intern.

Culoarea

Culoarea sângelui îi este oferită de prezența hemoglobinei din hematii.Culoarea hemoglobinei variază,astfel la nivelul arterelor hemoglobină este săturată cu oxigen 100%,predominând culoarea roșie aprinsă a sângelui,iar în teritoriul venos saturatia oxigenului atinge aproximativ 60 % din capacitatea de fixare a hemoglobinei ,astfel încât o cantitate mare de hemoglobină dă sângelui culoarea roșie închisă.

Astfel,diferențele de saturație a hemoglobinei explică diferențele de culoare a sângelui.

Temperatura

Temperatura sângelui variază :37,7-38 ͦC având un maxim de 40 ͦC la nivelul hilului hepatic,și un minim de 36 ͦC în plămân și scrot.

Densitatea

Sângele este mai greu decât apă,având o greutate de 1055 .Densitatea depinde de proporția dintre componentele sale și și în special de protein

Presiunea osmotică

Toate moleculele dizolvate în plasmă produc o presiune foarte mare .Această presiune se manifestă că o forță de atracție și menținere a apei în interiorul arborelui circulator .

Presiunea proteinelor este de 25 mmhg,și se numește presiune coloidosmotica.

Presiunea coloido-smotica joacă un rol important în schimburile de la nivelul capilar ,deoarece presiunea osmotică a lichidelor interstițiale este egală cu cea a plasmei iar unică forță de atracție a apei din interstiții în sânge o reprezintă această presiune.

Volemia sau masă sangvină

Cantitatea normală de sânge este de 8%din greutatea corpului și reprezintă volum sangvin.În principal un adult de 70 kg are în medie 5 litri de sânge ,iar în repaus o parte din acest volum de sânge stagnează,aproximativ 2 litri,în organe de depozit ce reprezintă volumul de sânge stagnant

Raportul dintre volumul stagnant sic el circulant nu este fix,variază în funcție de condițiile de existent:de exemplu în effort cresc nevoile organismului de o2 și energie,deci crește conținutul mediului intern.

Vâscozitatea

Sângele este mai vâscos decât apă,valoarea relativă a vâscozității sângelui este de 4,5,în raport cu a apei care este 1.

Această proprietate permite sângelui să adere la pereții vasculari ,și depinde de numărul ,formă și dimensiunile hematiilor

Vâscozitatea mai permite curgerea laminară a sângelui în vase.

Capitolul 1.2 Componentele sângelui

1.2.1Elemente figurate

Sângele are două component :una celulară și altă coloidală sau lichidă .Separarea celor două se face prin centrifugarea unei eprubete de sânge incoagulabil tip de 15 minute la 3000 turații/minut .

Elementele figurate ale sângelui reprezintă 45% din volum sangvin.Această valoare mai poartă numele de hematocrit.

Hematocritul reprezintă raportul dintre volumul de plasmă și cel al elementelor figurate.Valoarea lui depinde de sex,scade cu vârstă ,crește la căldură.

Elementele figurate ale sângelui sunt :hematiile,leucocitele și trombocitele.

Eritrocitele(hematiile sau celulele roșii)

Din cei aproximativ 5 litri de sânge,aproape jumătate sunt reprezentați de hematii.

Formă:

Eritrocitele,hematiile sau globulele roșii au formă de disc biconcavă,cu un diametru de 7 microni,mai gros la periferie și mai subțire la centru.Datorită acestei forme ,hematia este specializată în funcția de transport a gazelor.

Prezența acestei concavități le conferă o serie de avantaje funcționale cum ar fi rezistență mare la variațiile de presiune osmotică.

Hematia este capabilă să treacă prin modificări mari de volum fără că integritatea membanei să fie periclitată.

Eritrocitul mai are și o plasticitate deosebită,el fiind capabil să ia diferite forme și să traverseze pori de 2-3 um ,fără a fi distrus .Dar odată cu îmbătrânirea celulei această proprietate dispare .

Structura

Hematia este o celulă anucleata .Datorită lipsei nucleului realizează u de sânge ,iar în repaus o parte din acest volum de sânge stagnează,aproximativ 2 litri,în organe de depozit ce reprezintă volumul de sânge stagnant

Raportul dintre volumul stagnant sic el circulant nu este fix,variază în funcție de condițiile de existent:de exemplu în effort cresc nevoile organismului de o2 și energie,deci crește conținutul mediului intern.

Vâscozitatea

Sângele este mai vâscos decât apă,valoarea relativă a vâscozității sângelui este de 4,5,în raport cu a apei care este 1.

Această proprietate permite sângelui să adere la pereții vasculari ,și depinde de numărul ,formă și dimensiunile hematiilor

Vâscozitatea mai permite curgerea laminară a sângelui în vase.

Capitolul 1.2 Componentele sângelui

1.2.1Elemente figurate

Sângele are două component :una celulară și altă coloidală sau lichidă .Separarea celor două se face prin centrifugarea unei eprubete de sânge incoagulabil tip de 15 minute la 3000 turații/minut .

Elementele figurate ale sângelui reprezintă 45% din volum sangvin.Această valoare mai poartă numele de hematocrit.

Hematocritul reprezintă raportul dintre volumul de plasmă și cel al elementelor figurate.Valoarea lui depinde de sex,scade cu vârstă ,crește la căldură.

Elementele figurate ale sângelui sunt :hematiile,leucocitele și trombocitele.

Eritrocitele(hematiile sau celulele roșii)

Din cei aproximativ 5 litri de sânge,aproape jumătate sunt reprezentați de hematii.

Formă:

Eritrocitele,hematiile sau globulele roșii au formă de disc biconcavă,cu un diametru de 7 microni,mai gros la periferie și mai subțire la centru.Datorită acestei forme ,hematia este specializată în funcția de transport a gazelor.

Prezența acestei concavități le conferă o serie de avantaje funcționale cum ar fi rezistență mare la variațiile de presiune osmotică.

Hematia este capabilă să treacă prin modificări mari de volum fără că integritatea membanei să fie periclitată.

Eritrocitul mai are și o plasticitate deosebită,el fiind capabil să ia diferite forme și să traverseze pori de 2-3 um ,fără a fi distrus .Dar odată cu îmbătrânirea celulei această proprietate dispare .

Structura

Hematia este o celulă anucleata .Datorită lipsei nucleului realizează un spațiu mai mare pt hemoglobină.Hematia este formată dintr-o membrană și conținut .

Membrană hematică este o formațiune bistratificată formată din particule proteice înglobate într-o masă lipidică.

Culoarea hematiilor este în mod obișnuit roșie-portocalie,determinată de prezența hemoglobinei.

Numărul de hematii în condiții normale atinge cifra de 5100000±500000 /mm3 de sânge la bărbat iar la femeie 4600000±500000/mm3 în sânge.

Rolul cel mai important al hematiilor este de a transporta oxigen la țesuturi .

[2]Hematii sau eritrocite

Leucocitele (celulele albe)

Leucocitele sunt celulele implicate în apărarea organismului ,aflându-se și în sânge și în limfa,dar care nu conțin hemoglobină și care posedă pe membrana celulară o serie de prelungiri temporare,numite pseudopode,cu ajutorul cărora se pot deplasa în afară vaselor capilare,proces numit diapedeză,și pot îngloba microbi sau resturi celulare,proces numit fagocitoză.

Numărul normal de leucocite este de 6000-8000 leucocite pe mm3.

După aspectul nucleului ,leucocitele se clasifică în mononucleare și polinucleare.

Mononuclearele sunt reprezentate de limfocite și monocite.Sunt celule cu un singur nucleu și cu o citoplasmă lipsită de granulatii .

Polinuclearele sunt reprezentate de neutrofile,eozinofile și bazofile . Sunt celule cu nucleu fragmentat în 4-5 lobi,cu o citoplasmă bogată în granulatii specific ,care au afinitatea pentru diferiți coloranți .

Exprimarea fiecărui tip de leucocite,reprezintă formulă leucocitară :agranulocitele reprezentând 32% din care 25 %limfocite și 7%monocite iar granulocitele reprezintă 68% din care neutrofile 65% 2,5%eozinofile și 0,5%bazofile.

Principalul rol al leucocitelor este de apărare a organismului împotriva agenților patogeni .

Această apărare este specifică și nespecifică .

[3]CELULA ALBA(LEUCOCIT)PRINTRE CELULE ROSII(HEMATII)

Trombocitele(plachete sangvine)

Trombocitele sau plachetele sangvine sunt elemente figurate ale sângelui ,anucleate care joacă un rol important în coagularea sângelui.

Numărul lor variază între 150.000-450000 /mm3.Cele mai importante funcții ale trombocitului se manifestă în procesul de hemostaza ,trombocitele participând la oprirea hemoragiei prin eliberarea unor factori plachetari necesari coagulării sângelui.

[4]ERITROCIT,LIMFOCIT SI TROMBOCIT (ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI)

HEMATOPOIEZĂ

Reprezintă ansamblul mecanismelor care asigura producția tuturor elementelor figurate sanguine pornind de la celulă stem.

Celulele sanguine sunt în cea mai mare parte diferențiate, de elemente terminale și funcționale ale liniilor celulare medulare. Aceste celule au posibilități foarte reduse sau absente de sinteză proteică și diviziuni celulare (hematiile și trombocitele sunt celule anucleate). Durata de viață este scurtă: câteva ore pentru neutrofile, câteva zile pentru trombocite și câteva săptămâni (120 zile) pentru eritrocite. În același timp, numărul acestor celule circulante este crescut și menținut relativ constant.

Hematopoieză asigura deci o producție celulară foarte importantă din punct de vedere cantitativ : în fiecare zi se produc aproximativ 1013 celule sanguine ceea ce corespunde la peste 2 milioane de hematii/sec.

Această activitate productivă este asigurată de o mică populație de celule din măduva osoasă numite celule surse hematopoietice. Hematopoieză trebuie controlată foarte strict pentru a asigura menținerea constantă a numărului de celule sanguine în ciuda variațiilor consumurilor importante legate de contexte patologice (hemoragii, infecții …). Această reglare se bazează pe mecanisme celulare și umorale (factori de creștere) care pot fi stimulatori sau inhibitori ai hematopoiezei.

Hematopoieză cuprinde câteva etape importante :

– autoreinnoirea celulelor stem ;

– angajarea celulelor stem în procesul de diferențiere și orientare spre o anumită linie celulară, trecând prin etapă celulelor progenitoare ;

– proliferarea, diferențierea și măturarea celulelor progenitoare conducand spre un anumit tip celular matur.

1.2.2 Plasmă sangvină

Plasmă sangvină rămâne după îndepărtarea elementelor figurate ale sângelui, un lichid vâscos,transparent.

Plasmă reprezintă 55% din volumul de sânge și are culoare gălbuie până la brun,în funcție de cantitatea de pigmenți biliari pe care îi conține .

Compoziția plasmei este formată din 90% apă și 10%reziduu uscat din care 9%substanțe organice și 1%substanțe anorganice .

Clasificarea substanțelor organice

Substanțele organice se împart în :

a)substanțe azotate:-proteice-albumine,globuline,fibrinogen

:-neproteice-ureea,acidul uric,amoniacul,creatină,creatinină

b)substanțe neazotate:-lipide(colesterol,fosfolipide,trigliceride)glucide,acid(anioni Cl,),microelemente(Fe,Cu,I)

Substanțe anorganice cuprind cationii:Na,K,Ca,Mg.

In afară de aceste substanțe organice și anorganice ,plasmă mai conține numeroase alte substanțe cum ar fi:hormonii,vitamine,enzime.

Funcțiile sângelui

Sângele are rolul de a asigura transportul de la și la celule a substanțelor pentru menținerea homeostaziei și activității celulare normale.

Sângele are următoarele funcții:circulatorie,respiratorie,nutritive,excretorie , de menținere a echilibrului hidroelectrolitic ,de termoreglare si în protecția organismului.

Funcția respiratorie se realizeză datorită faptului că sângele realizează transportul de gaze de la plămân la țesuturi ,asigurand un nivel de oxigen optim necesar pentru desfășurarea normală a proceselor celulare.Astfel sângele cedează oxigen țesuturilor și se încarcă cu dioxid de carbon ,rezultat din respirație și dus către zona alveolo-capilară din plămân pentru eliminare.

Transportul gazelor se face atât în formă liberă cât și în formă fixată,atât în plasmă, cât și în hematii.

Funcția circulatorie

Datorită proprietăților fizice și chimice precum și al volemiei ,sângele contribuie la menținerea și reglarea presiunii sangvine .

Funcția excretorie.

Sângele este principalulul transportator al catabolitilor de la nivel tisular la nivel de organe excretoare .Astfel,prin sânge se elimina uree,acid uric ,amoniacul,compuși cetonici,bioxid de carbon,acid lactic-care sunt substanțe rezultate din metabolismele principale ,respectiv,glucidic,lipidic și protidic.

Funcția de termoreglare sau homeotermia reprezintă element de baza al homeostaziei generale ,asigurând menținerea unei temperature constant a organismului ,condiționând viteză și randamentul reacțiilor metabolice.

Funcția nutritive

Prin sânge sunt transportate spre locul de utilizare glucoză,aminoacizi și lipide care asigura desfășurarea normală a metabolismului tisular.Este principalul mijloc de legătură între țesuturi și organe.

Funcția de reglare a principalelor funcții ale organismului prin proprietățile specifice ,fizico-chimice și pin substanțele active conținute sângele intră în reglarea principalelor funcții ale organismului-digestiv,respirator ,excretor.

Funcția de apărare a sângelui

Sângele reprezintă o barieră în calea agresiuni microbiene,această funcție fiind realizată prin intermediul unor anticorpi și a unor elemente figurate ale sângelui-leucocitele.

Funcția de menținere a echilibrului hidroelectrolitic

Realizarea funcție de menținere a echilibrului hidroelectrolitic se realizează la nivelul celor trei compartimente ale mediului intern prin intervenția sângelui.

GRUPELE SANGVINE.SISTEMUL AOB,SISTEMUL Rh

Pe suprafata hematiilor există numeroase glicoproteine și glicolipide numite aglutinogene de grup sangvin .

Nu toate persoanele posedă aceste antigene,de aceea după prezența sau absența acestora ,populația poate fi împărțită în mai multe grupe sangvine.

Există nouă sisteme sangvine,cele mai cunoscute fiind sistemul AOB și sistemul Rh.

Sistemul AOB

Cuprinde patru grupe,a fost descoperit în 1901 de către Landsteiner ,și cuprinde grupe sangvine în funcție de prezența sau absența aglutinogenelor A și B

Grupul 0- sau 1 cuprinde populația care nu au pe membrane hematiilor nici antigen A nici B .În plasmă există anticorpi anti A (aglutina alfa)și anticorpi B(aglutina beta )

Grupa A sau ÎI cuprinde populația care prezintă pe suprafață hematiilor aglutinogenul A,în plasmă gasisudu-se astfel aglutina beta.

Grupa B sau III populația prezintă pe suprafață hematiilor aglutinogenul B,deci în plasmă au aglutina alfa .

Grupa AB sau IV populația cuprinde indivizii care au pe membrană hematiei aglutina A și B ,deci în plasmă indivizilor nu găsim nici un tip de aglutinogen .

Aglutina alfa nu poate coexistă cu aglutinogenul A,aglutina beta nu poate coexistă cu aglutina beta deoarece se produc niște reacții antigenice determinând hemoliză .

Sistemul Rh

În afară de aglutinogenul A și B ,mai exist ape membrane hematiilor la 85 %din populație un antigen comun omului și maimuței Rhesus,denumit factor Rh.

La cei 85% din populația la care este present factorul Rh ,se numesc Rh pozitiv,iar la cei 15% la care lipsește acest antigen poartă numele de Rh negativ.

În mod normal în plasmă persoanelor Rh negative nu există aglutine anti –Rh.Însă ,datorită transfuziilor cu sânge Rh pozitiv pot fabrică aglutine anti –Rh .

Prin transuzii repetate cu sânge Rh pozitiv ,persoanele Rh negative se imunizează față de antigenul anti-Rh,fabricând anticorpi anti-Rh care vor atacă hematiile Rh pozitiv provocând accidente transufuzionale.

În cazul mamelor Rh negativ,având o sarcina Rh pozitiv ,copilul va fi Rh pozitiv,prima sarcina desfășurându-se normal.Însă la naștere hematiile fătului trec în sângele mamei și determina fabricarea de anticorpi anti Rh.

Astfel,la o a două sarcina Rh pozitiv ,aglutinele anti Rh trec prin placentă de la mama la făt având loc reacția antigen-anticorp cu punerea în pericol a vieții fătului.

Transfuzia

În practică transfuziei trebuie să ținem cont de aglutinogenul donatorului și aglutina primitorului.

Astfel,persoanele aflate în grupa 0-fără aglutinogen-pot dona oricărei grupe sangvine,mai poartă numele de donator universal.

Persoanele aflate în grupa A pot dona grupelor A și AB,grupa B poate dona grupelor B și AB ,iar grupa AB -lipsiți de aglutine-pot primi de la orice grupa –primitori universali .

Această regulă se aplică în cazul transfuziilor mici ,de până la 500 ml.În cazul transfuziilor repetate,cu cantități mari de sânge se va transfuză sânge izogrup.

Datorită transfuziilor mari de sânge pot există complicații post-transfuzionale:reacții alergice,încărcare volemică,reacții febrile,reacții hemolitice,lezare pulmonară acută indusă de transfuzii,reacții datorită infectării produselor sangvine,transmitere de boli infecțioase,hemosideroză post-transfuzională,boală grefă contra gazdă post-transfuzională,tulburări de ritm până la fibrilație ventriculară (la pacienții care politransfuzati),purpura post-transfuzională,imunosupresie post-transfuzională,embolie gazoasă.

[5]sange de transfuzat

Capitolul 3 Leucemie acuta-descrierea bolii

[6] sange normal/leucemie

3.1.1 Ce este leucemia acută?Clasificarea leucemiilor acute

Leucemiile acute sunt un grup de boli hematologice caracterizate prin proliferarea anormală de celule stem imature uni sau pluripotente în măduva osoasă și spațiile extramedulare.

Proliferarea anormală de celule imature are că rezultat supresia activității normale și apariția sindromului de insuficientă medul(anemie,neutropenia,trombocitopenie) care este caracterizat prin anemie,infecții și hemoragii .

Proliferările leucemice pot invada orice organ,dar preferențial sunt implicate ganglionii,ficatul,splină,tegumentele ,sistemul nervos central și testiculele.

Datele epidemiologice spun că leucemiile acute reprezintă 10% din cancere.Incidența leucemiei acute variază între 1-6,5 cazuri la 100000/locuitori pe an ,leucemia acută limfoblastică fiind mai frecventa la copii și tineri iar leucemia acută mieloblastică poate apărea la orice vârstă,incidența crescând odată cu înaintarea în vârstă ,vârstă medie de apariție fiind 67 de ani.

Din punct de vedere al originii celulelor blastice ,leucemiile acute sunt împărțite în două categorii cu caracteristici clinic-hematologice diferite și prognostice diferite.

Leucemia acută limfoblastică –rezultate prin transformarea malignă a limfocitelor .

Leucemie acută mieloblastică-rezultată prin transformarea malignă a celulei mieloide .

Leucemie acuta limfoblastica

Leucemia acuta limfoblastica este o afectiune hematologica severa daterminata de proliferarea necontrolata in maduva osoasa de celule immature numite limfoblasti.

Consecinta multiplicarii necontrolate a productiei de limfoblasti determina:

-alterarea productiei de celule sangvine normale

-infiltrareaorganelor (in special ficat si splina)de catre aceste celule cu afectarea functiilor lor .

Etiologia leucemiei acute limfoblastice

Cauzele leucemiei acute sunt necunoscute ,la apariția bolii participând mai mulți factori care țin o parte de mediu și o altă parte se susceptibilitatea individului.

O serie de factori care se presupune că ar fi implicați în apariția leucemie acute sunt:

-rolul infecțiilor virale prenatale ,intrauterine care pot duce la transformare malignă.

-lipsa contactului cu alte infecții în prima copilărie datorat unei igiene exagerate,astfel la un contact ulterior corpul să răspundă imun în mod aberant care să ducă spre malignitate.

-factori genetici sunt mai frecvenți la copii cu anomalii congenitale (sdr Down)

-fumatul în timpul sarcinii

-expunerela radiații,pesticide

Exista mai multe tipuri de leucemie acuta limfoblastica(clasificarea OMS)

-precursor B

-precursor T

-tip Burkitt

Diagnosticul intial incepe cu obtinerea datelor de la pacient si efectuarea examenului clinic pentru a identifica semne si simptomele pacientului.Pentru confirmarea finala a diagnosticului ,sunt necesare o serie deinvestigatii suplimentare .

Examen clinic:

Semnele și simptomele prezente la pacienții cu leucemia acută limfoblastică sunt expresia proliferării anormale si necontrolate a celulelor maligne în măduva osoasă ,organe limfoide ,sau în unele compartimente extramedulare.Deobicei debutul este brusc,simptomatologie fiind data de 3 semne importante:anemie,hemoragie si infecții.

Simptome constitutionale:

Acestea sunt percepute in general ca o senzatie de rau ,discomfort si cuprind :

-scaderea apetitului

-scaderea in greutate

-febra datorata atat bolii cat si prezentei concomitente a unei ifectii datorita numarului mic de leucocite .Acest symptom apare la aproximativ jumatate din pacientii cu leucemie.

-dureri osteo-articulare in special la copii

-slabiciune –astenie datorita numarului mic de celule rosii

Semne și simptome generale determinate de infiltrarea leucemica a maduvei:

Datorită sindromului anemic pacientul se prezintă cu astenie,palpitații și paloare(datorită scăderii numărului de hematii și a valorii hemoglobinei).

Sindromul hemoragipar apare pe fondul trombocitopeniei:peteșii,echimoze,hemoragii digestive ,hemoragii retiniene evidențiate la examenul fundului de ochi,hemoragii cerebrale(reducerea numărului de trombocite )

Sindromul infecțios apare datorită neutropeniei cu simptome de febra de tip septic , infecții respiratorii ,digestive,cutanate(scăderea numărului de leucocite).

Semne și simptome datorită sindromului tumoral

Pe lângă aceste trei clase principale de simptome,mai putem evidenția și alte simptome , precum, tulburări de conștiința ,insuficiență respiratorie,adenopatii și hepatosplenomegalii.

Mai rar pot apărea semne cutanate,sindrom meningeal,paralizii de nervi cranieni .

Date de laborator în leucemie acută limfoblastică

Hemogramă:anemie,trombocitopenie număr de leucocite crescute ,normal sau scăzut.

Prezența de celule imature în procente variabile și celule mature expresie a hematopoiezei normale restante.În analiză imunofenotipica se evidențiază:markeri de linie B,de linie T,de celulă limfoidă nediferențiată,marker de celulă stem.

Medulogramă hipercelularitate (număr mare de blastide peste 20%)mai rar acelularitate în măduva osoasă .

Celelalte serii mieloide sunt reduse sau uneori inexistente.

Modificari bio-umorale:

-hiperuricemie ,hipo sau hipercalcemie ,hiperfosfatemie ,hipoalbuminemie

Anomalii citogenetice

Alte investigații:

-evaluare CID

-dozare LDH,vit B12

-ionogramă urinară ,uree,creatinină,calcemie,fosfatemie,magnezemie,uricemie și uricozuria

-transaminaze crescute

-imunoglobuline ușor scăzute

-bilanț bacteriologic

-punctie lombară sistemică –obligatorie-pentru depistarea infiltrării SNC

-radiografie toracică ,osoase

Diagnostic diferențial în leucemia acută limfoblastică

-adenopatii febrile

-artrită reumatoidă juvenilă

-lupus eritomatos sistemic

-tumori solide cu metastaze medulare

-aplazii medulare

-purpura trombocitopenică idiopatică

-hematogonii

Tratamentul leucemiei acute limfoblastice

Tratamentul leucemie acute este complex ,fiind constituit din măsuri de ordin general și suportiv și chimioterapie .

Scopul acestui tratament este de vindecare,iar în prima etapă se urmărește obținerea remisiunii complete.

Măsuri generale:

-izolarea pacientului într-o rezervă cu cel mult două paturi

-menținerea unei igiene personale bune prin instruirea pacientului,familiei și personalului medical

-înlăturarea periajului dentar și înlocuirea cu băi de gură cu soluții antiseptice de 3-4 ori pe zi

-instalarea cateter central pentru administrarea medicație,în special a chimioterapiei agresive

-în caz de neutropenia,utilizarea măștilor la fiecare contact cu pacientul,atât personalului medical cât și familia și pacientul.

-antibioterapie profilactică :fluorochinolone asociate cu antifungice.

-Antibioterapie datorită unei neutropenia febrile –tratament antiobiotic empiric cu spectru larg până la sosirea antibiogramei –cefalosporine de generația 2 -3 cu aminoglicozidice și antifungice ,urmând să se modifice în funcție de evoluția pacientului,rezultatele antibiogramei

-tratamentul hiperuricemiei și a complicațiilor (datorită tratamentului citostatic apar modificări în urină).

Transfuziile

În cadrul transfuziilor se administrează:

-masă eritrocitara –dacă hemoglobină e mai mică sau egală cu 7 g/dl.

-masă trombocitara –dacă avem trombocitopenie.În caz de hemoragii administrăm masă trombocitara la valori ale trombocitelor de peste 10000/mmc.

-masă granulocitara –indicații limitate,în caz de neutropenia sau febra rezistență la antibioterapie

-plasmă proaspătă congelată –pentru pacienții care prezintă CID

Factori de creștere

Factorii de creștere se administrează în cazul unor neutropenii severe ,după scheme de chimioterapie agresivă . Pentru a creste numarul de leucocite din sange, in timpul chimioterapiei, se vor face injectii cu un medicament numit G-CSF. Acest medicament este un tip de proteina care stimuleaza maduva  sa produca celule albe. Injectia se va administra subcutanat.

Chimioterapie

Baza tratamentului leucemiei acute limfoblastice o constitue administrarea de citostatice ,medicamente capabile de a distruge celule leucemice.

Tratamentul citostatic depinde de tipul specific de leucemie,de varsta pacientului ,prezenta altor afectiuni .

La ora actuală există multiple scheme de polichimioterapie.Baza tratamentului constituie asocierea unei antracicline cu alcaloizi de vinca rosae și corticoizi la care mai adăugăm antimetabolite și agenți alchilanți în diverse doze.

în linii mari,in toate tipurile de leucemie tratamentul cuprinde mai multe faze

-inducerea remisiunii

-profilaxia meningitei blastice

-consolidarea remisiunii

-tratament de întreținere

In unele faze ale tratamentului pacientul trebuie internat in spital cu perioade de externare intre cicluri.

În fazele de inducerii și de consolidare tratamentul durează aproximativ 6 luni cu chimioterapie agresivă ,în doze medii și mari de citostatice ,iar faza de întreținere durează până la 2-3 ani,această consta în doze mici de citostatice .

În faza de inducere folosim medicație că:

Vincristine

Daunorubicin sau Doxorubicin

Metotrexat

Asparaginase

Mercaptopurine

Cyclophosphamida

În faza de consolidare : Medicamentele utilizate in faza de consolidare sunt:

Cytarabine

Etoposide

Thioguanine

În intetinere –până la 2 ani îi dăm:

– 6 –mercaptopurine zilele 1-5

– Metotrexat repetat săptămânal

Faza de inductie este faza initiala a tratamentului si are scopul de a distruge cat mai multe celule canceroase.Faza de inductie dureaza intre 3si 8 saptamani,in acest timp pacientul primind antibiotice si transfuzii de celule rosii si trombocite .

Faza de consolidare este a doua faza a tratamentului in care se urmareste distrugerea celulelor leucemice ramase care insa nu se vad in sange sau in maduva osoasa.Tratamentul de consolidare dureaza cateva luni.

Tratmentul de mentinere reduce riscul de reaparitie a leucemiei dupa incheierea tratamentului de consolidare .Acest tratament este mai putin agresiv,dar poate dura pana la cativa ani .Acesta se face de obicei ambulator.

De-alungul tratamentului ,pacientul va face teste de sange periodice si punctii lombare .In fuctie de rezultat se va putea schimba tratamentul la nevoie.

In cazul unor tipuri de leucemie acuta limfoblastica exista un risc crescut de recadere si dupa efectuarea tratamentului de consolidare, unii pacienti primesc indicatie pentru transplant de celule stem hematopoietice.

Este foarte important ca programul de tratament sa fie respectat cu strictete,fara prelungirea duratei de pause dintre ciclurile de tratament.

Complicatiile si efectele secundare ale tratamentului cu chimioterapice

Tratamentul cu chimioterapice are ca efect distrugerea limfoblastilor ,dar afecteaza si productia de celule normale din sange.

Majoritatea acestor complicatii sunt reversibile.

Anemia-cauzata de deficitul de celule rosii.Determina fatigabilitate si slabiciune si uneori dispnee datorita faptului ca hematiile au rolul de a transporta oxigenul .Anemia poate fi tratata prin transfuzii de sange.

Oboseala este un efect secundar des intalnit in tratamentul chimioterapic.Poate fi determinate de anemie dar poate aparea ca rezultat al chimioterapie.

Infectii datorita reducerii numarului le leucocite creste riscul de infectie de orice tip si localizare .Datorita infectiilor apare si febra,iar in cazul pacientului cu leucemie se va initia de urgenta tratament cu antibiotice,se va efectua radiografie pulmonara si se vor recolta si face culture pentru cercetarea infectiilor din urina,sange si alte sedii.

Cele mai multe infectii sunt cauzate de bacterii si virusi care se gasesc in organism.In mod normal ei fac parte din flora saprofita,dar in caz de imunitate deficitara ei cauzeaza astfel de problem pacientului neutropenic.

Sangerarea se produce datorita reducerii numarului de trombocite.Pacientul poate dezvolta eruptii cutanate sau acenne,sa aiba sangerari nazale,sau orice fel de sangerare din cauza loviturilor minora sau ranilor.In cazul aceste medicul va indica transfuzie de masa trombocitara .

Sterilitate permanenta-chimioterapia nu produce in mod obisnuit sterilitate permanenta,dar acest lucru este inevitabil in cazul pacientilor care vor efectua transplant de celule stem.

Greata si varsaturile sunt legate in mod direct de chimioterapie ,dar sunt tratate cu succes in spital cu preparate medicamentoase.

Plagi bucale – unele din medicamente pot provoca rani bucale sau ulcere. Folosirea in mod regulat a apei de gura este foarte importanta.Aceste ulceratii –mucozita-pot da durere la alimentative si respective diaree.Aceste ulceratii apar datorita reducerii numarului de leucocite ca efect al citostaticelor.

Alopecia-caderea tranzitorie parului este un alt efect secundar ,dar este temporar,el va creste dupa 3-6 luni terminarea tratamentului.

Afectarea altor organe si sisteme:inima,ficat ,nervi periferici.

Probleme emotionale datorita diagnosticului.

Prognosticul leucemiilor acute

Pentru leucemia acută limfoblastică,prognosticul este bun la copii ,care au vindecări în aproximativ 60% din cazuri cu chimioterapie convențională.

Prognostic sever au adulții ,cu vindecări de 20-30% după chimioterapie convențională iar după transplant allogenic cu celule stem hematopoietice se vindecă aproximativ 40% din pacienți.

Factori de prognostic negative sunt:leucocitoză de peste 40.000/mmc,prezența înfiltratului Sistemului nervos central,imunofenptipul de T și B matur ,durata până la obținerea unui răspuns therapeutic,sexul masculine,hemoglobină mai mare de 8-10 g%,trombocitopenia,valoarea ldh-ului crescută .

Etiologia leucemiei acute mieloblastice

La fel că la leucemia acută limfoblastică,cauzele leucemie acute mieloblastice sunt necunoscute,aproximativ 40% din pacienții cu leucemie acută mieloblastică au o anomalie hematologică cu aproximativ o luna înaintea diagnosticării bolii.

Însă avem o serie de factori favorizanți,precum:

-factori fizici-radiații ionizante induc rupturi în AND-ul ce au drept consecință,mutații,deleții sau translocații cromozomiale asociate cu transformarea celulelor stem.

-factori chimici solvent organici ,unele medicamente

-factori genetici:incidența mai mare în unele cazuri de boli congenitale,și se pare că o serie de boli hematologice preced leucemia acută mieloblastică :boli mielopoliferative cornice,sdr mielodisplazice.

-fumatul

-unele tratamente anti-cancer-persoanele care sunt tratate cu radioterapie si chimioterapie pentru alte forme de cancer pot dezvolta la un moment dat leucemie acuta mieloida(acest lucru poarta numele de leucemie secundara)

Tabloul clinic

Examen clinic

Simptomatologia este asemănătoare leucemiei acute limfoblastice,excepția făcând adenopatiile și hepatosplenomegaliile care apar mult mai rar.

Semne și simptome generale

Astenie ,alterarea stării generale,febra sau subfebrilități fără context infecțios,transpirații ,scădere în greutate,dureri osoase.

Semne și simptome datorate insuficienței medulare

Debutul este brusc,simptomatologia fiind dată de cele trei sindroame importante :anemic,hemoragipar și infecțios.

Semne și simptome datorită proliferării tumorale hipertofie gingivală,hepato-splenomegalie mai rar,adenopatii rar,hemodermie,sindromul Sweet .

Diagnosticul se bazează pe prezența celor trei sindroame și pe modificările hematologice specifice precum blastoza medulară mai mare de 20%.

Pentru leucemia acută limfoblastică utilizăm imunofenotipizarea, metodă citogenetică.

Că să punem diagnosticul în funcție de tipul de leucemie în cazul leucemiei acute mieloblastice ,utilizăm metode citochimice,imunologice și citogenetice.

Date de laborator în leucemia acută mieloblastica

Hemoleucogramă din sângele periferic

Pe hemoleucogramă avem:anemie,trombocitopenie,număr de leucocite crescut ,normal sau scăzut.

Tablou sangvin -Prezența de celule imature-blasti-în procente variabile și celule mature ,expresie a hematopoiezei normale restante.

Mielogramă –măduva bogată în care predomină blastii ,hipercelularitate în procent de peste 20%.

Seriile mieloidale normale sunt reduse ,uneori inexistente

Biopsie osteo-medulară obligatorie la pacienții cu leucemie acută mieloblastica ,apreciază celularitatea medulară.

Modificări bio-umorale

Hiperuricemie, hipoalbuminemie,LDH crescut ,

Pe ionogramă hiper sau hipocalcemie ,hiperfosfatemie.

Alte investigații:bilanț bacteriologic,radiografie toracică(plămân hiperleucocic),lizozim sangvin și medular crescut.

Diagnostic diferențial în leucemia acută mieloblastică

-sindroame mielodisplazice

Tratamentul leucemiei acute mieloblastice

Că și la leucemia acută limfoblastică tratamentul este complex,fiind alcătuit din măsuri generale și suportive unde urmărim obținerea remisiunii complete.

Măsuri de ordin general și tratament suportiv:

-izolarea pacientului într-o rezervă cu cel mult două paturi

-menținerea unei igiene persoanale bune prin instruirea pacientului,familiei și personalului medical.

-înlăturarea periajului dentar și înlocuirea cu băi de gură cu soluții antiseptice de 3-4 ori pe zi.

-instalarea cateter central pentru administrarea medicație,în special a chimioterapiei agresive.

-în caz de neutropenia,utilizarea măștilor la fiecare contact cu pacientul,atât personalului medical cât și familia și pacientul.

-antibioterapie profilactică :fluorochinolone associate cu antifungice.

-Antibioterapie datorită unei neutropenia febrile –tratament antiobiotic empiric cu spectru larg până la sosirea antibiogramei –cefalosporine de generația 2 -3 cu aminoglicozidice și antifungice ,urmând să se modifice în funcție de evoluția pacientului,rezultatele antibiogramei.-tratamentul hiperuricemiei si a complicațiilor (datorita tratamentului citostatic apar modificări in urina).

Chimioterapia

Implica chimioterapia de inducere si chimioterapia de consolidare.

Tratamentul de inducere:ICE- 2 cure

-indarubicina, zilele 1-3-5

-citozinarabinozid-perfuzie continua zilele 1-7

-etopozid, zilele 1-5

Tratamentul de consolidare :doze mari de Ara-c 3-4 cure ,in zilele 1-3.

Transplant alogenic de măduva osoasă indicată la pacienții sub 60 de ani.

Transplant autolog de măduva osoasă indicată tot la pacienții sub 60 de ani în absența unui donator compatibil.

Leucemia acută mieloblastică are prognostic letal în absența oricărui tratament ,cu supravețuire de săptămâni sau luni .

Factori negativi în prognosticul leucemiei acute mieloblastice:

-vârstă de peste 50 ani sau sub 2 ani au prognostic defavorabil

-sexul masculin

-alte boli existente

-leucocitoză -40000/mmc

Acordarea de ingrijiri speciale pentru pacientul cu leucemie acută

5.1Rolul asistenței medicale în efectuarea examenului clinic ,recoltarea de produse biologice

Rolul asistentului medical la examenul clinic

Anamneza -este metoda prin care asistentul va obține date de la pacient (aparținători) cu privire la starea de sănătate și de boală, precum și mediul ambiental în care evoluează acesta.

Asistenta va permite pacientului să-și exprime suferințele și îl va asculta fără să îl întrerupă, apoi va pune întrebări(închise și deschise) și în tot acest timp va observa pacientul, va afla datele biografice a pacientului( vârsta, sexul, locul nașterii, condiții de viață și muncă), motivele internării( 2-3 simptome de ordin general sau local), APF(antecedente personale fiziologice) se face la femei și se va urmări: menarha, succesiune și durata ciclului menstrual, durata fluxului, nr. de nașteri și de avorturi, tulburări ale ciclului menstrual și menopauza.

APP(antecedente personale patologice) va urmari: boli infecțioase, BTS și alte boli organice.

AHD(antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I, decesul rudelor la vârste tinere, boli ereditare, boli determinate de coabitare și altele semnificative. Iar la final se va încheia cu întrebări legate de condițiile de viață și muncă.

Examenul clinic general

Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de observație, instrumentarul necesar, rezultatele de la investigații și ajută pacientul să se dezbrace și îl aseză în pozițiile cerute de către medic. Acesta va cuprinde:

– insepecția regiunilor corpului și se termină cu observarea unor mișcari cum ar fi ridicatul din pat și mersul

– palparea ofera informații despre volumul, suprafața, consistența, sensibilitatea și mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, mușchi, ggl.limfatici, sistem osteo-articular și organe abdominale) observându-se mimica pacientului

– percuția anumitor zone obținându-se diferite sunete în funcție de intensitate, tonalitate și timbru.

– ascultația inimii și a plămânilor

Măsurarea funcțiilor vitale

Funcțiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială, temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Rolul asistentei medicale în măsurarea funcțiilor vitale:

-Să pregătească material și instrumentar corespunzător și în stare de funcționare;

-Să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziție corespunzătoare și în același timp comodă);

-Să pregătească psihic pacientul, explicându-i tehnica;

-Să asigure condiții de microclimat care să nu influențeze funcțiile vitale (liniște, temperatură, umiditate corespunzătoare);

-Să cunoască variațiile normale ale funcțiilor vitale în funcție de vârstă;

-Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și tratamentele prescrise;

-Să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului;

-Să comunice medicului modificările semnificative ale funcțiilor vitale.

Măsurarea și notarea respirației

Scop – evaluarea funcției respiratorii, aceasta fiind un indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.

Materiale necesare – ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de temperatură.

Tehnica:

-Se realizează prin inspecție, aplicând o mână pe toracele pacientului

-Se realizează numărarea respirațiilor timp de un minut;

-Respirația se măsoară în mod obițnuit dimineața și seara, la orele la care se măsoara temperatura și pulsul, dar se măsoară de câte ori este nevoie la indicația medicului. Valori normale: 16-18 respirații pe minut (adult).

În respirașie se vor urmări:

-Simetria mișcărilor respiratorii;

-Frecvența și ritmul respirator;

-Amplitudinea mișcărilor respiratorii;

-Tipul respirației.

Se consemnează valoarea obținută și celelalte caracteristici în foaia de temperatură cu culoarea verde.

Notarea: se consemneză valoarea obținută printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă 2 respirații). Se unește apoi valoarea perzentă cu cea anterioară pentru obținerea curbei.

Măsurarea și notarea pulsului

Scop – evaluarea funcției cardio-vasculare.

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roșu, foaia de temperatură.

Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecvența, celeritatea, amplitudinea.

Tehnica:

-Pulsul se poate măsura pe orice arteră accesibilă palparii și care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă;

-Asigurarea repaosului fizic și psihic 10-15 min;

-Spălarea pe mâini;

-Reperarea arterei;

-Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

-Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor și numărarea pulsațiilor timp de un minut.

Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură printr-un punct, ținând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsații și apoi se unește valoarea prezentă cu cea anterioară.

Valori normale ale pulsului la adult: 60-80 pulsații pe minut. La vârstnici – peste 60-80 pulsații pe minut.

Măsurarea pulsului

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale

Scop – evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).

Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică (maximă) și tensiunea arterială diastolică (minimă).

Materiale necesare:

-Aparat pentru măsurarea T.A.

-Stetoscop biauricular

-Tampon de vată

-Alcool

-Creion roșu

Metode de determinare: palpatorie, ascultatorie.

Tehnica:

-Se pregătesc materialele necesare (tensiometru, stetoscop, creion roșu etc.)

-După un repaos de 15 minute, pacientului i se aplică manșeta pneumatică pe 1/3 a brațului, care va fi sprijinit și în extensie.

-Asistenta se spală pe mâini, își fixează stetoscopul cu olivele in urechi și membrana pe artera humerală, sub marginea inferioară a manșetei, percepând zgomotele pulsatile.

-Se decomprimă progresiv manșeta, până când percepe primul zgomot ritmic arterial, care este reținut ca valoare, reprezentând T.A. maximă (sistolică).

-Se continuă decomprimarea până în momentul dispariției ultimului zgomot a cărui valoare este, de asemenea, reținută, reprezentând T.A. minimă (diastolică).

-Se reorganizează locul de muncă, se notează datele în foaia de temperatură cu roșu.

Notarea: se notează pe F.T. valorile obținute cu o linie orizontală, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu linii vertical și se hașurează spațiul rezultat.

Valori normale: adult – 115/75 mm/Hg, 140/90 mm/Hg, vârstnic – peste 150/90 mm/Hg.

Măsurarea tensiunii arteriale

Măsurarea și notarea diurezei

Obiective:

-Obținerea datelor privind starea morfofuncțională a aparatului renal și cunoașterea volumului diurezei

-Efectuarea unor determinări calitative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină emisă.

-Urmărirea bilanțului circulației lichidelor în organism = bilanțul lichidian (intrări-ieșiri).

Materiale necesare: vase cilindrice gradate, spălate și clătite cu apă distilată, pentru a nu modifica compoziția urinei și acoperite.

Diureza este măsurată cantitativ la anumite intervale, urmărindu-se și caracteristicile macroscopice; colectarea începe dimineața la o anumită oră și se termină în ziua următoare la aceeași oră.

Diureza se măsoară în F.T. prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective. Spațiul dintre două linii orizontale ale foii corespunde la 100 ml de urină.

Măsurarea și notarea temperaturii

Def. Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-și menține starea de bine. Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză (centri termoreglatori situați în hipotalamus).

Scop: evaluarea fucției de termoreglare și termogeneză.

Locuri de măsurare

-Axilă

-Plica inghinală

-Cavitatea bucală

-Rect

-Vagin

Materiale necesare

-Termometru maximal

-Casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile

-Recipient cu soluție dezinfectantă

-Tavă medicală

-lubrifiant

-alcool medicinal

-ceas

Pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate și electronice.

Tehnica

-în cazul în care nu sunt indicații speciale, temperatura se măsoară de două ori pe zi, dimineața (între orele 7-8) și seara (între orele 18-19)

-Se face informarea pacientului; se solicită colaborarea lui

-Asistenta se spală pe mâini

-Se scoate termometrul din soluția dezinfectantă (cloramină 5‰), se clătește și se șterge cu o compresă.

Se verifică nivelul mercurului; dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură termometrul până nivelul scade sub 36ºC; se verifică integritatea termometrului

Cel mai frecvent,temperatura se masoara axilar.

Măsurarea în axilă

Se așează pacientul în poziție decubit dorsal sau șezând.

Se ridică brațul pacientului

se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.

Se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui

dacă pacientul este slăbit, agitat, precum și la copii, brațul va fi menținut în această poziție de către asistentă.

Termometrul se menține timp de 10 minute.

Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4-0,5 grade mai joasă decât cea centrală

După măsurare se citește gradația, se spală termometrul și se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă și se etichetează zilnic.

Temperatura obținută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră, fiecare linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad. Se unesc valorile de dimineață și seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obținerea curbei termice.

valori normale

n.n. și copil mic 36,1-37,8 ºC

adult 36-37 ºC în axilă

vârstnic 35-36 ºC

temp. < 36 ºC : hipotermie

perioadele febrei

-37-38 ºC subfebrilitate

-38-39 ºC febră moderată

-39-40 ºC febră ridicată

– > 40 ºC hiperpirexie

FOAIE DE OBSERVATIE(MONITORIZAREA RESPIRATIEI,TEMPERATURII,TENSIUNEA ARTERIALA,DIUREZA,PULS )

Recoltarea de produse biologice

Hemoleucograma –se recoltează sânge prin înțeparea pulpei degetului sau prin puncție venoasă, aspirând 2 ml sânge cu 0,1 ml EDTA.

    Valori normale:

Hematii    =  4,5 – 5 milioane/mm³

Leucocite  =  5000 – 9000/ mm³

Trombocite = 150.000 – 300.000/mm³

Formula leucocitară

Neutrofile   = 60 – 70%

Bazofile      = 0,5 – 1%

Eozinofile   = 1 – 4%

Monocite    = 5 – 8%

Limfocite    = 20 – 27%

Hemoglobina – se recoltează 2 ml sânge pe citrat de sodiu sau EDTA

    Valori normale: 12 – 15 %  – femei  

RECOLATAREA PROBELOR BIOLOGICE

Puncția osoasa

Definitie : punctia osoasa reprezinta crearea unei comunicări intre mediul extern si zona spongioasa a osului,stăbătand stratul sau cortical,prin intermediul unui ac .

Scopul

Explorator –pentru măduva osoasă hematogenă în vederea stabilirii structurii compoziției măduvei, precum și studierii elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor, în cursul îmbolnăvirii organelor hematopoietice.

Terapeutic – se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sânge intraosoase (când celelalte cai de administrare nu sunt posibile, din cauza arsurilor, obezității, aparate ghipsate.

Puncția osoasă se poate executa și la oamenii sănătoși , pentru recoltarea de măduvă în vederea transfuzării ei la bolnavi cu patologii ale organelor hematopoetice.

Indicatii – boli hematologice

)Sa pun o poza cu o punctie osoasa,din diferite regiuni )

Îngrijiri specifice bolii

Îngrijiri igienice

Confortul

Regimul terapeutic de protecție urmărește să creeze condiții de spitalizare care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică și fizică. Secțiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerințele de igienă cerințele estetice și de confort.

Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest. Paturile distanțate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alții, dau posibilitatea respectării cubajului indicat de normele de igienă (30-40 metri pătrați pentru un bolnav).

Aerisirea

Se face prin deschiderea ferestrelor dimineața după toaleta bolnavului, după tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori și ori de câte ori este cazul. Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanțe odorizante.

Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii superioare.

Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puțin ¼ din suprafața salonului. Lumina solară are și rol de a distruge agenții patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza repaosul bolnavului. Lumina artificială indirectă, difuză contribuie la starea de confort a bolnavilor.

Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele de adulți o temperatură de 18-19 ºC și în saloanele de copii 20-23 ºC.

Linistea este o altă condiție care trebuie asigurată bolnavilor internați, pentru că pacientul poate fi iritat cu ușurință de zgomot. Somnul este un factor terapeutic foarte important, trebuind să fie profund și mai îndelungat, decât cel obișnuit.

Toaleta bolnavului . Prin toaleta pacientului imobilizat la pat se indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte substante straine care adera la piele. Indepartarea acestora deschide orificiile de excretie ale glandelor pielii, invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism, produce o hiperemie activa a pielii, favorizand mobilizarea anticorpilor formati in celulele reticulo-endoteliale din tesutul celular subcutanat. Toaleta liniștește bolnavul, ii creeaza o senzatie placuta de confort. Pentru ca toaleta sa se desfasoare in bune conditii se urmaresc cateva principii care trebuie respectate:

-se apreciaza starea generala a bolnavului pentru a evita o toaleta prea lunga, obositoare.

-se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea pacientului.

-se evita curentii de aer prin inchiderea usilor, ferestrelor.

-se izoleaza bolnavul prin paravan.

-se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarii lenjeriei patului si a bolnavului si pentru prevenirea escarelor.

Baia partiala la pat consta in spalarea intregului corp pe regiuni, descoperind progresiv numai partea care se va spala dupa ce pacientul a fost dezbracat complet si acoperit cu un cearceaf si cu o patura. Asistenta va avea grija ca temperatura in salon sa fie de cel putin 20oC iar temperatura apei de 37oC se va controla cu termometrul de baie sau cu cotul. Apa calda trebuie sa fie din abundenta si se va schimba de cate ori este nevoie.

Toaleta se face respectand o anumita ordine si se va incepe intotdeauna cu fata, apoi gatul, membrele superioare, partea anterioara a toracelui, abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, coapsele, membrele inferioare, organele genitale si in sfarsit regiunea perianala. Musamaua si aleza de protectie se muta infunctie de regiunea pe care o spalam iar la sfarsit se face toaleta parului, toaleta partii bucale. Inainte de a incepe baia pe regiuni se vor colecta date medicale cu privire la starea pacientului: puls, tensiune, respiratie, ce mobilizare i se permite in ziua respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului.

Scopul ingrijirilor este:

-prevenirea infectiilor, indepartarea secretiilor si a depozitelor naturale,

-mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare,

-obtinerea unei stari de bine a pacientului, profilaxia cariilor dentare,

-evitarea leziunilor de grataj la pacientii cu prurit/agitati, prevenirea escarelor,

-pregatirea pacientilor pentru diferite interventii chirurgicale

-mentinerea unei stari de confort la pacientii imobilizati la pat,

-la pacientii inconstienti cu sonde vezicale/nazogastrice intretinerea si mentinerea acestora.

Materialele necesare pentru toaleta pe regiuni sunt:

-musama, aleza, cearseafe, prosoape, tampoane tifon, comprese, manusi de baie, manusi de cauciuc, tavita renala, recipient pentru apa, sapun, paravan, bazinete, plosca.

Igiena orala: în timpul administrarii chimioterapiei si mai ales in perioada de aplazie, nu este recomandata folosirea periutei de dinti deoarece poate favoriza sangerarea gingivala si facilita trecerea microbilor din flora normala a cavitatii bucale in circulatie, crescand riscul de infectie sistemica. Se recomanda clatirea cavitatii bucale cu diferite solutii antiseptice indicate de echipa medicala.

Stilul de viață – se recomandă repaus fizic și psihic, reducerea efortului la o muncă foarte ușoară și analiza medicală a sângelui la perioade regulate de 2-4 săptămâni. De asemenea, se vor face de 2 ori pe zi frecționări ale coloanei vertebrale cu tictură de cimbru. În cazurile avansate ale bolii, când bolnavul are astenie, se recomandă cure de aer la altitudine medie și helioterapie cu prudență (expunerea corpului la acțiunea razelor solare ultraviolete)

Îngrijiri dietetice

   de scris

Îngrijiri terapeutice

ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI

Administrarea tratamentului in leucemii presupune o atentie deosebita prin natura toxica a medicamentelor folosite.administrarea se face de regula prin perfuzie dar se administrează și oral.

PERFUZIA

Perfuzia – introducere pe cale parenterala (intravenoasa) , picatura cu picatura, a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica si volemica a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin canule de material plastic ce se introdud transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evidentierea venei in care se fixeaza o canula de plastic ce se mentine chiar cateva saptamani (denudare venoasa).
Scop : hidratarea si mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se urmareste un efect prelungit; depurativ – diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentatie pe cale parenterala.

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului.
I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
Pregatirea materialelor necesare:
– tava medicala acoperita cu un camp steril;
– trusa pentru perfuzat solutii ambalata steril;
– solutii hidrante in sticle R.C.T. inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica sau in pungi originale de material plastic, riguros sterilizate si incalzite la temperatura corpului;
– garou de cauciuc;
– tavita renala;
– stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
– 1 – 2 seringi Luer de 5 – 10 cm cu ace pentru injectii intravenoase si intramusculare sterilizate;
– o perna musama;
– 1- 2 pense sterile;
– o pensa hemostatica;
– casoleta cu campuri sterile;
– casolete cu comprese sterile;
– substante dezinfectante;
– alcool;
– tinctura de iod;
– benzina iodata;
– romplast;
– foarfece;
– vata.
Se pregatesc instrumentele si materialele necesare. Se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topeste la flacara parafina de pe suprafata dopului, care se dezinfecteaza cu alcool. Se desface aparatul de perfuzie si se inchide prestubul. Se indeparteaza teaca protectoare de pe trocar si se patrunde cu el prin dopul flaconului. Se inchide cu pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se indeparteaza teaca protectoare de pe ac si se patrunde cu acesta in flacon, prin dopul de cauciuc, fara sa se atinga trocarul. Se suspenda flaconul pe suport. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast, avand grija sa depaseasca nivelul solutiei sau al substantei medicamentoase. Se indeparteaza pensa hemostatica, deschizand drumul aerului in flacon. Se indeparteaza teaca protectoare de pe capatul portac al tubului, se ridica deasupra nivelului substantei medicamentoase din flacon si se deschide usor prestubul, lasand sa curga lichidul in dispozitivul de perfuzie, fara ca picuratorul sa se umple cu lichid. Se coboara progresiv portacul, pana cand tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridica picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul, aparatul ramanand atarnat pe stativ. Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si pronatie. Se aseaza sub bratul ales o perna tare, acoperita cu musama si camp steril.
Efectuarea perfuziei
Spalarea pe maini cu apa si sapun. Se examineaza calitatea si starea venelor. Se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului. Se dezinfecteaza plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului sa inchida pumnul si se efectueaza punctia venei alese.  Se verifica pozitia acului in vena, se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac. Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate. Se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele bolnavului Se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului. Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa, incalzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul, pe4ntru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage axul din vena. Se dezinfecteaza locul punctiei cu tinctura de iod, se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau. Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis). Se supravegheaza bolnavul. Reorganizarea locului de munca. Se noteaza în foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Accidente si incidente
– Hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea tensiunii arteriale,se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
– Embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului si prin neutilizarea perfuziilor cu presiune si retinerea 2 – 3 cm de solutie pentru control, in cazul in care s-ar produce un accident (intoleranta).
Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane

Îngrijiri profilactice

Nu se știe cum s-ar putea preveni apariția leucemiei. Mulți dintre cei care au această afecțiune nu au factori de risc. Un factor de risc este acel factor ce crește șansa de a se îmbolnăvi. Unii oameni expuși la doze mari de radiații, expuși la benzen, fumători sau cei ce fac chimioterapie au riscul de a face leucemie. Asadar o viață cumpătată fară excese, alimente cu E-uri .

Alimentantia

Datorita tratamentului cu citostatice trebuie mentinuta o hidratare corespunzatoare a organismului .Chimioterapicele sunt medicamente foarte toxice de aceea rinichii sunt foarte solicitati in perioadele de tratament si imediat dupa ,pentru ca prin intermediul lor se elimina aceste medicamente .Daca organismul nu este sufficient hidratat ,rinichii pot fi afectati foarte serios.

O regula generala este ca bolnavul sa consume cel putin 2 litri de apa in zilele fara tratament ,iar in zilele in care I se administreaza cura de citostatice a se consuma cu 1 litru mai mult,in cazul in care acesta nu este perfuzat cu alte solutii .

La fel,si dupa punctii osoase trebuie consummate lichide,pentru ca lichidul cerebrospinal sa se refaca.

Datorita tratamentului citostatic,sistemul imunitar al pacientului este foarte afectat,deci toate alimentele pe care acesta le consuma trebuie preparate termic.Deasemenea este recomandat ca mancarea sa fie preparata in aceiasi zi in care se serveste .

Alimente premise in alimentative bolnavului de leucemie acuta :legume de rice fel preparate termic,fructe cu coaja groasa (banana,portocala,lamai),carne de pui,vita sau peste fripta sau fiarta foarte bine,oua fierte tare,produse lactate pasteurizate,sucuri din fructe si legume pasteurizate,produse fainoase prelucrate de preferat ambulate .

Alimente nerecomandate:bauturi acidulate,condiment,legume si fructe crude,miere neprelucrata.