Particularitățile Croazierelor pe Dunăre

Am ales această temă deoarece consider că lumea pe un vas de croazieră pentru unii este unică,iar pentru alții poate chiar deloc,și de aceea încerc să va demonstrez că Turismul de Croazieră poate fi un vis în viața unei persoane.

Turismul de croazieră înregistrează în ultimii ani o creștere semnificativă atât în ceea ce privește durată croazierelor cât și numărul participanților.

Turismul ca obiect al tranzacțiilor invizibile,deci ca participant la circuitul mondial de valori, este rezultatul activităților depuse în toate cele trei sectoare economice(primar,secundar,terțiar).În acest context având în vedere complexitatea problematicii dezvoltării turismului în ansamblul sau și raportat la specificul turismului de croazieră,prezenta lucrare înscrie în conținutul sau aspecte generale ale turismului de croazieră,dar si rolul croazierelor in Romania.

În fond,este o activitate care poate să producă venituri și un plus de venit național care nu sunt neglijabile în lumea civilizată.

Resurse Naturale România are o mare diversitate de resurse naturale care formează o mare parte din produsul turistic „de bază”. Acestea includ litoralul Mării Negre, Dunărea și râurile, Carpații și alte lanțuri montane și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Există 13 Parcuri Naționale și 13 Rezervații Naturale ce acoperă 7% din suprafața țării. Există o mare biodiversitate cu multe specii de floră și faună unice în Europa. România are cea mai bogată varietate de specii de mamifere mari din Europa și este un culoar major pentru migrația păsărilor.

Litoralul românesc se întinde pe 245 kilometri de la Delta Dunării în nord până la granița cu Bulgaria și prezintă întinderi mari de plajă cu stațiuni turistice și porturi importante. Aproape jumătate din numărul de locuri de cazare din țară se află pe litoral.

CAPITOLUL I

Turismul

Introducere cu privire la turismul maritim si cel fluvial

Dezvoltarea transporturilor internaționale de pasageri și ca o consecința firească, transporturile pe apele noastre interne, croazierele în Delta Dunării, pe Dunăre și pe mare impun cunoașterea caracteristicilor acestei activități în vederea luării celor mai potrivite măsuri de organizare a unor servicii competitive pentru pasagerii care călătoresc la bordul navelor românești.

Comisia Europeană a prezentat o nouă strategie de sprijinire a turismului maritim și în zonele de coastă din Europa. Recunoscând potențialul sectorului în materie de creștere durabilă și de creare de locuri de muncă, strategia evidențiază 14 acțiuni la nivelul UE care să ajute regiunile de coastă și întreprinderile să abordeze provocările cu care se confruntă și să consolideze poziția de motor esențial al
“economiei albastre” din Europa pe care o ocupă acest sector.

Turismul maritim și în zonele de coastă include turismul pe litoral și turismul nautic, de croazieră sau de navigație, fiind un factor economic esențial pentru numeroase regiuni costiere și insule din Europa.

Este un sector în care lucrează aproape 3,2 milioane de persoane și care generează o valoare adăugată brută totală de 183 de miliarde de euro pentru economia UE, reprezentând peste o treime din produsul brut al economiei maritime. Turismul este o activitate economică în plină expansiune: în 2013, numărul de nopți petrecute la hotel sau în unități similare din UE 28 a atins un vârf de 2,6 miliarde de nopți, reprezentând o creștere de 1,6% față de 2012.

b#%l!^+a?
1.1.1 Caracteristicile serviciilor turistice maritime

Vasele comerciale fluviale și maritime pot efectua diferite curse, de scurtă durată sau croaziere, pentru transportul călătorilor și turiștilor. Indiferent de felul sau scopul călătoriei, trebuie să se asigure cele mai bune condiții pentru desfășurarea acestora la nivelul de confort corespunzător categoriei de servicii plătite.

Pe vasele fluviale sau maritime care asigură transportul regulat de pasageri între localități relativ apropiate sau curse de agrement de scurtă durată serviciile sunt relativ simple și au în vedere următoarele obiective principale:

– desăvârșirea, înainte de îmbarcarea pasagerilor în portul sau punctul pentru prima îmbarcare, a tuturor lucrărilor de întreținere și curățenie pe punte, în clasele sau cabinele pentru pasageri, în baruri, bufete-bucătării, grupuri sanitare etc. Lucrările se vor efectua respectând tehnicile de lucru consacrate și, bineînțeles, regulile statornicite în acest sens prin instrucțiunile specifice de exploatare a navelor comerciale. Curățenia se menține pe cât posibil pe tot timpul cât nava se află în marș. După debarcarea călătorilor se face întotdeauna curățenie generală în toate spațiile care au servit călătorilor, precum și în cele ce au servit echipajului;

– verificarea, în momentul sosirii pe bord, a biletului de călătorie al pasagerilor și, după constatarea valabilității acestuia pentru cursa respectivă, călătorul este îndrumat spre clasa sau cabina menționată în bilet. Adresarea salutului potrivit (“Bună dimineața”,”Bună ziua” sau”Bună seara”) însoțit de un zâmbet, precum și alte forme de politețe adecvate („Vă rugăm poftiți pe aici la cabina dvs.”,”Imediat la dreapta”,”Puteți ocupa locul dorit”,”Vă rugăm să ne scuzați” etc.) sunt cerințe ce trebuie avute în vedere de fiecare membru al echipajului unei nave, indiferent de funcția îndeplinită;

– furnizarea de informații, la cerere, în legătură cu călătoria sau serviciile de care pasagerii pot beneficia la bordul navelor;

– servirea la bar, la bufet sau restaurant a sortimentelor de gustări, dulciuri, băuturi alcoolice și nealcoolice inclusiv ceaiuri și cafele cu respectarea regulilor de servire cunoscute.

– vânzarea, după caz, a produselor de tutun, cărți poștale ilustrate, reprezentând nava sau locuri pitorești din zonă, precum și a unor obiecte de artizanat-amintiri-cadouri;

– acordarea unei atenții deosebite persoanelor care prezintă simptome de rău de mare, femeilor gravide, bolnavilor, handicapaților precum și bătrânilor;

– oferirea, în măsura dotărilor pe navă, de ziare, reviste, jocuri distractive, muzică etc.

– informarea pasagerilor prin mijloacele de care dispune nava, asupra punctelor sau porturilor următoare de acostare, pentru ca pasagerii să se poată pregăti corespunzător pentru debarcare.

Întotdeauna întregul echipaj va acorda o atenție deosebită călătorilor, căutând permanent în limita competențelor să asigure servicii de bună calitate, să facă totul ca pasagerii să beneficieze integral de serviciile plătite.

Pe vasele de croazieră serviciile sunt mult mai diversificate și se referă la trei categorii principale: servicii de primire și cazare; servicii de masă; servicii de agrementare și alte servicii (sociale).

Cazarea pasagerilor pe vasele de croazieră se face în cabine cu unul, două, trei și patru paturi, suite și apartamente, încadrate în funcție de condițiile îndeplinite, de la categoria lux la peste 10 categorii de confort. De regulă, toate cabinele au o dotare tehnică, modernă finisaje elegante, pardoseli mochetate, lumină adecvată, instalații sanitare cu apă caldă și rece în permanență, aer condiționat, instalații de amplificare pentru transmiterea independentă a mesajelor, radio-TV etc. Mobilierul, lenjeria și celelalte dotări comune sau individuale sunt, de asemenea, de calitate superioară, armonizate cu restul ansamblului cabinei.

Toate acestea impun pentru echipaj o grijă deosebită asupra modului în care va efectua întreținerea și curățenia acestor spații și nu greșim dacă afirmăm că ea trebuie să urmeze aceleași reguli ca în hoteluri.

În cazul când la efectuarea curățeniei sau după plecarea pasagerilor din cabină, b#%l!^+a?înainte de debarcare, se constată deteriorarea unor instalații sau lipsa unor bunuri din dotarea cabinelor din vina pasagerilor, cei în drept vor fi informați pentru a se lua măsuri de recuperare a pagubelor. Curățenia pe punte, culoare și alte spații de folosință comună se efectuează,de regulă în timpul nopții, atunci când pasagerii nu se găsesc în locurile respective. Întotdeauna, dar mai ales dimineața, aceste spații trebuie să fie în perfectă stare de curățenie pentru a creea o bună dispoziție pasagerilor.

Primirea pasagerilor pe navă se face mai întâi la scară, de unde turiștii sunt conduși în spațiile pentru primire, la biroul de informații, unde se face verificarea actelor de călătorie, bilet și pașaport dacă este cazul, după care se înmânează cartea de îmbarcare (legitimația de bord) și cheia de la cabina rezervată sau repartizată. Totodata se înmânează pasagerilor și talonul cu salonul de restaurant rezervat pentru masă, se stabilește, dacă este cazul, seria în care preferă turistul să ia masa, se dau pliantele navei pentru ca turistul să cunoască planul acesteia, amplasarea diferitelor saloane sau utilități, programul croazierei etc.

Pasagerii foarte importanți, oficialitățile sau cei ce au plătit serviciile pentru clasele I ori lux, vor fi conduși la cabinele sau apartamentele respective prin grija unui îsoțitor, stabilit dintre membrii echipajului în funcție de importanța pasagerilor, transportându-i-se și bagajele.

De regulă, la bordul navelor fluviale și maritime de croazieră, pasagerilor li se servesc, după caz, micul-dejun, dejunul și cina, iar intre mese diferite gustări, ceaiuri, cafele, băuturi aperitive, digestive, reconfortante și răcoritoare.

Începerea servirii mesei la bord atât pentru călători cât și pentru echipaj se anunță prin mijloacele de amplificare existente pe navă, cu clopotul sau cu gongul. Atunci când se comunică prin stație, anunțul se face și într-o limbă de circulație internațională sau aceea a turiștilor majoritari de pe nava respectivă.

Atitudinea personalului în timpul efectuării serviciilor pe bord se caracterizează printr-o ținută fizică și vestimentară, o politețe și atenție deosebită, liniște, ordine, curățenie și solicitudine desăvârșite. Este interzis personalului care efectuează servicii pentru pasageri să mănânce, să fumeze sau să doarmă în spațiile destinate servirii călătoriilor sau prin cabinele acestora.

Mise-en-place-ul în sălile de restaurant, baruri etc. – se face cu respectarea acelorași reguli ca și în restaurant cu precizarea că și în această privință se dă un plus de atenție aranjării lor estetice, intime, astfel încât să lase fiecărui călător impresia unei griji deosebite. La barurile de pe puntea de agrement se poate folosi mobilier ușor de întreținut și rezistent la intemperii, precum și inventar de servire nerecuperabile.

Servirea călătorilor se face, în primul rând, pentru mesele incluse în prețul călătoriei și de regulă include preparatele, băuturile nealcoolice și câteodată vinul, oferite, după caz, la micul-dejun, dejun și cină și în al doilea rând, serviciile „extra” cu băuturi alcoolice, slab alcoolizate, cockteiluri etc.

Organizarea servirii meselor, presupune mai întâi programarea meniurilor, asigurarea materiilor prime necesare realizării meniurilor, respective, dotarea cu inventarul adecvat servirii componentelor meniului și efectuarea propriu-zisă a serviciilor.

Meniurile sunt stabilite anticipat pe toată durata croazierei stabilindu-se aceleași reguli ca și la alcătuirea meniurilor în restaurant, pentru grupurile cu sejur. Se iau în vedere mesele efectiv servite pe navă, mesele pe care pasagerii le vor servii în cadrul programelor turistice în afara navei, numărul de pasageri ce vor beneficia de servicii, valoare alocată pentru masă (baremul). În afară de aceste cerințe se mai țin cont și de structura călătoriilor, obiceiurile lor alimentare, posibilitățile de aprovizionare și păstrare ale materiilor prime pe navă, posibilitățile de producție și servire. O atenție deosebită se acordă asigurării unor diete speciale pentru vegetarieni, diabetici și alte diete cu condiția ca, de regulă, aceste cerințe să se anunțe înainte de îmbarcare pentru a putea lua măsuri speciale de aprovizionare.

În majoritatea cazurilor se pregătesc meniuri unice (gustare, desert) cu posibilitatea alegerii preparatului de bază sau a altor componente și bineînțeles a la carte pentru călătorii deosebiți.

Problema principală, care se pune la alcătuirea meniurilor, este stabilirea de fiecare dată a unui număr de servicii care să permită efectuarea operativă a servirii propriu- b#%l!^+a?zisă în medie ½ oră sau mai puțin, pentru fiecare masă, atunci când servirea mesei este organizată pe serii. În cazul serviciilor a la carte, în mod frecvent se pot organiza mese bufet și servicii la alegere pentru pasagerii care au plătit prețurile corespunzătoare. Durata acestor servicii este evident, mai mare.

Manifestarea griji pentru asigurarea unor meniuri de calitate corespunzătoare este materializată prin degustarea permanentă a preparatelor realizate înainte de servire, de către comandant, medic, bucătar-sef, șeful steward și, eventual, reprezentanții de firme cu importanță deosebită în asigurarea turiștilor pe navă.

Stabilirea anticipată a meniurilor servite pe navă au o importanță deosebită, deoarece permite, cunoscându-se numărul de turiști, necesarul cantităților de materii prime pentru hrana călătorilor și a echipajului.

Efectuarea propriu-zisă a serviciilor se face respectând tehnicile și metodele de lucru cunoscute cu deosebirea că serviciul, mai ales pentru călătorii din clasa turist, trebuie să se desfășoare foarte operativ și promt, atunci când în aceleași spații masa este servită în două serii. Întocmirea planului cu aranjarea meselor în saloane, numerotarea meselor și înmânarea tichetului de rezervare fiecărui călător în momentul îmbarcării sunt măsuri ce se impun pentru pregătirea și asigurarea unei serviri operative pe toată durata croazierei.

Micul-dejun oferit pe nave este în majoritatea cazurilor, similar cu micuj-dejun englezesc servit în restaurante. Se practică, dupa caz, serviciile tradiționale prin chelneri/steward sau bufetul suedez.

În primul caz pentru a asigura o mai mare operativitate în servire, după efectuarea mise-en-place-ului cu respectarea regulilor specifice în funcție de structura meniului, cu puțin timp înainte de sosirea turiștilor se pot așeza pe masă toate componentele reci din meniu, preparatele calde și băuturile nealcoolice servindu-se imediat după ce turiștii au luat loc la mese. Servirea preparatelor calde se face practicându-se în majoritatea cazurilor serviciul direct. Băuturile calde nealcoolice se servesc de către steward sau de către ajutorii acestora, în funcție de preferința turiștilor, direct din ceainice sau căni de cafea și lapte. Acestea se aduc în salon pe cărucior sau direct în mână (două); mai multe pe o tavă de mărime corespunzătoare acoperită cu șervet; se depune mai întâi la consolă după care se face servirea respectându-se regulile cunoscute.

Dejunul și cina urmează în servire aceleași reguli ca și în restaurante. Pentru mai multă operativitate, pâinea și gustările se pot așeza pe mese înainte de sosirea turiștilor, desertul se pregătește la consolă, dacă are un grad ridicat de perisabilitate; fructele se pot pune de la început pe mese.

La toate mesele debarasarea se face operativ, pe măsură ce s-au consumat preparatele și urmează un alt serviciu. După caz, se efectuează debarasarea folosind sistemul de lucru la una, două sau trei farfurii precum și cu ajutorul tăvilor sau al cărucioarelor. Unele companii au introdus ca regulă acoperirea obiectelor debarasate cu un șervet de serviciu, atunci când sunt transportate de la masa turistului la oficiu, mai ales când deplasarea se face printre mesele la care mai sunt călători ce continuă să mănânce. De asemenea, în funcție de standardele stabilite pe unele nave cu grad sporit de confort, aducerea și debarasarea farfuriilor se face pe tavă, câte 4-8 farfurii sau mai puține acoperite cu „cloche”, suprapuse. Farfuriile acoperite cu cloche se pot transporta în teanc, încinse cu un șervet.

Pe navele de croazieră, la dispoziția turișilor sunt cel puțin trei-patru baruri de diferite tipuri: baruri de zi, disco-baruri, bar de noapte etc. Organizarea și efectuarea serviciilor este similară cu cea din barurile obișnuite. La acestea intervin unele particularități în sensul că, datorită structurii clienților, în general eterogenă, se oferă, ca atare, în general, băuturi alcoolice și nealcoolice de marcă, alături de cocteiluri internaționale, cunoscute și acceptate de majoritatea turiștilor. Evident, alături de băuturile respective se oferă în permanență snack-urile și gustările fine specifice barului: măsline verzi, cartofi chips, alune și miez de nucă sărate, baton sale, tartine cu icre etc.

Încasarea contravalorii consumației se face în valuta acceptată pe nava respectivă; pentru orice încasare se eliberează note de plată sau tichet emis de casa de marcaj potrivit instrucțiunilor și reglementărilor pe linie financiar-contabilă ale fiecărei companii.

În condițiile actuale ale extinderii ofertei serviciilor de croazieră, fiecare companie, caută soluții și stabilește reguli proprii (standarde) pentru ameliorarea permanentă a serviciilor pe care le asigură clienții lor. Serviciul corect este cel pe care-l b#%l!^+a?efectuează fiecare companie cu respectarea întocmai a propriului standard și în concordanță cu prețul plătit.

1.1.2 Caracteristicile serviciilor turistice fluviale

Croazierele fluviale sunt un mijloc excelent prin care se pot cunoaște o varietate mare de locații, fără să fie întâmpinate dificultăți legate de împachetarea și despachetarea repetată a bagajelor sau mutarea dintr-un loc în altul. Iar spre deosebire de vasele care navighează pe mare, ambarcațiunile fluviale sunt mult mai mici și oferă o experiență mult mai intimă. Datorită mărimii lor, ele pot andoca direct în port, ceea ce înseamnă economie de timp la îmbarcarea și debarcarea pasagerilor și mai multe ore pe care le puteți petrece în oraș. Dimensiunile mai mici înseamnă de multe ori o flexibilitate mai mare în alegerea excursiilor, o atmosferă mult mai relaxată și oportunități unice de distracție.

Serviciile turistice cuprind ansamblul activităților ce au ca obiectiv satisfacrea nevoilor turiștilor atât în perioada în care se deplasează, cât și în legatură cu această deplasare, nevoi legate în aceeași măsura de repaus și hrană, dar și de caracteristicile specifice turismului în oricare dintre formele sale. Scopul principal al serviciilor turistice este acela de a asigura condițiile necesare refacerii capacității de muncă, dar și de petrecere cât mai plăcută și cât mai instructivă a timpului liber, având o contribuție deosebit de importantă în realizarea dezideratului de odihnă activă. Astfel, produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, independențelor dintre atractivitatea unei zone (resurse) și facilitățile (serviciile) oferite cumpărătorului; resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice (găzduire, alimentație, transport, agrement). Se desprinde de aici importanța deosebită a serviciilor, faptul că în crearea și, mai ales, în individualizarea produselor turistice, accentul cade pe servicii.

Ca rezultat al adaptabilității la nevoile consumatorilor, serviciile turistice cunosc o tendință de diversificare, de îmbogățire a conținutului produsului turistic cu noi tipuri de prestații.În raport cu importanța în consum și motivația cererii, serviciile turistice pot fi: de bază (transport, cazare, alimentație, agrement) și suplimentare (informații, activități cultural sportive, închirieri de obiecte).

Croaziera este un produs turistic, rezultat al asocierii și independențelor dintre zonele de interes turistic vizitate și serviciile de bază și suplimentare oferite la bordul navei. În acest context, mijlocul de transport maritim care face posibilă călătoria, devine el însuși o destinație. Există o mare varietate de nave de croazieră la nivel mondial, măsurând de la 60 metri la peste 300 metri în lungime, cu o capacitate de la mai puțin de 100 de pasageri până la 4.000 de pasageri. Serviciile de bază, cât și cele suplimentare variază în funcție de mărimea navei.

În categoria serviciilor de bază sunt incluse acelea la care, în mod obișnuit, turistul nu poate renunța (transport, cazare, masă, agrement); ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și unor nevoi specific turistice (transport, agrement); toate celelalte prestații sunt considerate suplimentare și vizează, fie mai buna adaptare a prestațiilor de bază la nevoile turiștilor, fie ocuparea placută, agreabilă a timpului liber.

Transportul turistic naval – a evoluat , în contextul progresului tehnologic, dând naștere unei adevărate industrii, industria turismului de croazieră. Progresul tehnologic a permis, pe de o parte, reducerea costurilor de exploatare, iar pe de altă parte, diversificarea producției de nave, din punct de vedere al tipului, al capacității, al confortului și al siguranței.

Există standarde recunoscute de securitate, pentru protecția pasagerilor, ca urmare a deturnării navei Achile Lauro, în 1985, și a atentatelor teroriste din New York și Washington, din septembrie 2001. La îmbarcare, pasagerii sunt rugați să treacă prin detectorul de metale, iar bagajele sunt controlate cu atenție.

Exercițiul de salvare este obligatoriu, în concordanță cu cerințele Convenției Siguranța Vieții pe Mare, iar participarea tuturor pasagerilor este, de asemenea, obligatorie. Este foarte important ca fiecare pasager să învețe să folosească corect vesta de salvare, să-și cunoască "poziția" pe care o ocupă pe navă, și să învețe cum să ajungă la barca de salvare alocată, în caz de urgență. Exercițiul nu durează mai mult de 15 minute (nava Royal Pacific s-a scufundat în urma unei coleziuni în doar 16 minute) și trebuie organizat în mai puțin de 24 de ore de la plecarea din portul de îmbarcare. Dar cu toate b#%l!^+a?acestea, călătoria cu nava rămâne unul dintre cele mai sigure mijloace de transport.

Ca urmare a avantajelor pe care le oferă croazierele ca mod de petrecere a vacanței – relaxare totală, distracție, confort și siguranță – piața transporturilor navale este în continuă expansiune.

Posibilitățile de cazare a turiștilor pe navele de croazieră s-au diversificat de-a lungul timpului. Încercările permanente de a satisface cererea turistică au determinat apariția mai multor tipuri de cazare, din punct de vedere al gradului de confort și al nivelului prețului.

Croazierele vizează un pachet de servicii de vacanță prestate în cadrul unui hotel plutitor. Ca și unitățile de cazare de pe uscat, posibilitățile de cazare de pe navele de croazieră, cabinele, prezintă avantaje și dezavantaje.

Există trei tipuri principale de cazare:

1. Suite (apartamente) – penthouse suite – apartament cu vedere exterioară, amplasat la nivelul superior al vasului, este cel mai spațios, în mod normal cu balcon propriu; – junior suite – cu sau fără balcon;

2. Cabine exteriore – cu o fereastră mare, sau cu una sau mai multe hublouri (cu sau fără balcon);

3. Cabine standard interioare – numite astfel deoarece nu au ferestre și nici hublouri.

Cabinele depe navele de croazieră asigură, mai mult sau mai puțin aceleași facilități precum camerele de hotel, excepție făcând spațiul. Spațiul pentru cabine este în general sacrificat în favoarea spațiilor publice de mari dimensiuni.

Ultimele nave de croazieră construite au cabine de dimensiuni standardizate, pentru că sunt construite în sistem modular. Navele vechi au cabine spațioase, deoarece înainte porturile de oprire erau puține, iar pasagerii petreceau mai mult timp în cabine.

O cabină exterioră se recomandă pentru pasagerii care merg pentru prima dată într-o croazieră, deoarece le este mult mai ușor să se orienteze, în timp ce o cabină standard interioară nu are ferestre sau hublouri. Cabinele din centrul navei sunt ferite de zgomot și de vibrație, în timp ce cabinele de la etajele inferioare sunt supuse zgomotului de la motoare și căldurii, iar pe multe din navele de croazieră vechi, lifturile nu ajung.

În general, cu cât etajul este mai sus, cu atât prețul cabinei crește, iar serviciul devine mai bun. Aceasta este o moștenire de pe vremea croazierelor transatlantice, când cabinele de la etajele superioare erau mai luminate și mai călduroase.

Serviciile de cazare vin în întâmpinarea uneia din necesitățile fundamentale ale turistului, și anume odihna, sau așa numita înnoptare. Pentru realizarea consumului turistic, serviciile de cazare sunt indispensabile.

La bordul unei nave de croazieră, se servește masa într-un mod elegant, prietenos și confortabil. Atenția acordată pretenției, calității și alegerea meniului ocupă un loc important în tradiția companiilor de croazieră, ceea ce a făcut navele de croazieră faimoase.

Serviciul de agrement – reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, modalitatea de concretizare a motivației deplasării, și capată un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.

Petrecerea cât mai agreabilă a timpului liber constituie o preocupare pregnantă a creatorilor de vacanțe, astfel că, în condițiile modificărilor apărute în evoluția călătoriilor turistice și a revalorizării timpului liber ca o resursă importantă a fiecarui individ în parte, nu mai este suficientă oferirea către clienți doar a unor condiții de ședere și servire a mesei.

Agrementul poate fi exprimat ca o plăcere, distracție în timpul liber, sau ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și activităților oferite de unitățile de cazare sau de unitățile specializate, în localități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure indivizilor, respectiv turiștilor, o stare de bună dispoziție, de plăcere sau de relaxare, să lase o impresie și o amintire favorabilă. Prestațiile de agrement – ca o componentă a produsului turistic – au un conținut foarte variat, în funcție de: profilul stațiunii sau zonei turistice, motivația turistică, segmentul de clientelă, sezon etc.

Cu toate că inițial, navele de croazieră au fost devotate conceptului de „a mânca” și b#%l!^+a? „a te relaxa” într-un cadru confortabil, astăzi oferă mult mai multe activități și mai multe posibilități de a învăța și experimenta, punându-se astfel accentul pe dezvoltarea posibilităților de agrement de la bordul navei.

Activitățile de agrement/animație pe o croazieră se clasifică în funcție de mai multe criterii. După conținutul acestor activități, animația ia următoarele forme:

– Animația de pură deconectare, de ruptură în raport cu activitățile cotidiene (Ex: băile de soare de la bordul navei – programele de la piscine, plimbările de agrement , întâlnirile cu ceilalți pasageri etc.);

– Animația comercială, efectuarea de cumpărături uzuale, sau a unora specifice, precum cadouri/suveniruri, atât de la magazinele de pe navă, care sunt scutite de taxe vamale, cât și din porturile de oprire;

– Animația orientată spre realizarea unei depline forme fizice, făcând referire la gama largă a curelor (de la cea balneară, la cele de înfrumusețare, slăbire, fitness), precum și practicarea diferitelor sporturi (badminton-ul, basketball-ul, golf-ul, aruncarea cu potcoave, jogging-ul, tenis-ul etc.);

– Animația culturală, în scopul educării, formării pasagerilor, cu accente pe latura morală a personalității (excursiile în porturile de oprire – tururi ale orașului, cu vizitarea locurilor de interes turistic, dar și vizionarea de mini-spectacole de dansuri folclorice ținute de trupe locale, sau participarea la diverse evenimente culturale; programe de bibliotecă);

– Animația spectacol, presupune vizionarea de evenimente teatrale, cinematografice, muzicale, de artă (organizarea de licitații cu obiecte de artă);

– Animația profesională, este specifică croazierelor organizate pentru companii, deoarece se adresează unui public specializat.

Organizatorii de croaziere au în centrul preocupărilor lor și strategia de dezvoltare a agrementului. În acest sens, companiile de croazieră încearcă să ridice standardele agrementului, prin diversificarea „animației tip spectacol”.

Mulți pasageri, deși au plătit puțin pentru croazieră, se așteaptă la agrement la standarde ridicate. Sunt, însă, multe motive ca lucrurile să nu fie așa. Artiștii de renume internațional sunt însoțiți de-a lungul unui turneu de un manager personal, de un director muzical, de o formație, și chiar și de stiliști. Pe uscat, un astfel de show este posibil, dar pe o navă de croazieră, organizarea unui astfel de show este greu de realizat datorită caracteristicilor croazierei.

Multe din navele de croazieră vechi dispun de spațiu limitat pentru agrement, și puține dintre ele asigură vestiare și facilitățile necesare din spatele scenei, precum efecte de sunet sau echipamente de iluminat, ceea ce reprezintă un impediment în realizarea unui astfel de spectacol. Numai navele de croazieră cele mai noi dispun de facilitățile necesare pentru desfășurarea unui show de mare amploare.

Serviciile suplimentare

Alături de serviciile de bază, o contribuție în creștere la succesul acțiunilor turistice revine serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanței, să stimuleze odihna activă, recreerea, distracția, fără a se substitui serviciilor de agrement.

În cadrul serviciilor suplimentare turistice grupate din punct de vedere al caracteristicilor prestațiilor, pot fi menționate:

– servicii de informare a clientelei turistice;

– servicii de intermediere;

– servicii cu caracter special (organizarea reuniunilor, a unor evenimente speciale etc.);

– servicii cu caracter cultural;

– servicii și activități turistice cu caracter sportiv;

– servicii pentru tratamente și cure balneare;

– servicii financiare;

– servicii diverse.

În ceea ce privește serviciul medical, nu există cerințe internaționale obligatorii b#%l!^+a?pentru ca navele de croazieră să pună la dispoziția pasagerilor un doctor licențiat, sau să dispună de un spital de bord, excepție făcând navele înregistrate în Anglia și Norvegia. Dar, în general, toate navele de croazieră care au o capacitate mai mare de 50 de pasageri, dispun de facilități medicale, și au cel puțin un doctor licențiat la bord, iar spitalul este unul în miniatură, echipat rezonabil. Pentru toate serviciile medicale, cu mici excepții, se încasează bani, excepție făcând navele rusești și ucrainiene, unde serviciile medicale sunt prestate gratuit.

1.1.3 Asemanari si deosebiri intre turismul fluvial si cel maritim

Canalele maritime și fluviale oferă pentru toate navele, indiferent de pavilionul sub carecirculă, largi posibilități de deplasare. Activitatea de transport ce se desfășoară pe lacuri, râuri, fluvii, canale poartă denumirea de navigație interioară sau fluvială, iar cea care se desfășoară pemări și oceane se numește navigație maritimă.

Din punct de vedere tehnic, navigația interioară se deosebește de cea maritimă prin aceeacă adâncimea apelor pe care se face navigația este mai mică, motiv pentru care și gabaritul navelor este diferit. Un element aparte în navigația fluvială îl constituie calea navigabilă, carenumai parțial are caracter mutual, ea putând fi construită și artificial.

Prin cale navigabilă, în general, se înțelege drumul stabilit și trasat pe hartă pe care navelese pot deplasa, fără pericol, în ambele sensuri, pe întreaga perioadă de navigație. Spre deosebire de căile maritime, ce se concretizează prin construcții de început și sfârșit a acestora (reprezentatede porturi) și prin eventuale construcții și instalații de semnalizare în navigație, căile de navigațieinterioară se materializează în însuși cursul de apă pe care navigația se face, fără pericol.

Căile de navigație interioară trebuie să îndeplinească anumite condiții de: gabarit;adâncime; nivel al apei.

Căile navigabile pot fi clasificate după mai multe criterii:

după caracterul navigației: căi navigabile naturale; căi navigabile artificiale.

din punct de vedere al perioadei de navigație: căi navigabile cu exploatare permanentă; căi navigabile cu exploatare periodică.

din punct de vedere al construcției lor: căi navigabile cu scurgere liberă; căi navigabile ecluzate.

Caracteristici:

viteza redusa de deplasare

preturi ridicate

utilizarea lor este conditionata de existenta porturilor si a unei flote adecvate

o mica parte a destinatiilor turistice este situata in vecinatatea locurilor de acostare.

Servicii oferite clientelei in domeniul transporturilor navale:

curse de linie

linii de croaziera

deplasari scurte – minicroaziere

calatorii pe rauri, lacuri si canale

calatorii individuale cu vase de agrement, proprietate privata sau inchiriate.

Croaziera – produs turistic pentru care se plateste un pret global si acopera deplasarea, cazarea, masa, distractia la bordul navei.

Functie de numarul pasagerilor, marimea si confortul navelor, calitatea serviciilor, durata calatoriei, avem:

croaziere de vacanta pe nave de mare capacitate (1000 –2000 pasageri), itinerarii medii, ~ 7zile, clientela diversa, destinatii obisnuite

croaziere de lux – nave de mica capacitate (150 – 900 pasageri), confort superior, itinerariu de 14 –30zile

croaziere exotice (aventura) – nave de capacitate mica, destinatii originale, turistii fiind amatori de explorari, cufundari.

1.2. Importanta serviciilor turistice pe Dunare 

Majoritatea croazierelor fluviale europene au și ghid local pentru toate excursiile, oferă mese la bordul navei, anumite mese pe durata excursiilor și vinuri europene. Distracțiile pe ambarcațiuni includ adesea degustări de vinuri în prezența experților autothtoni, cursuri de gătit și reprezentații artistice susținute de performeri locali. La aceste croaziere se pot înscrie până la 300 de persoane (față de cele maritime la care pot participa câteva mii) și în plus, fiecare cameră are vedere în afară. Astfel de excursii sunt mai ieftine b#%l!^+a?comparativ cu cele maritime, ceea ce face că ele să devină un mijloc foarte la îndemână, confortabil și elegant, de explorare a Europei.

Personalul prezent la turismul fluvial trebuie să aibă standarde de educație și certificare comune cu ale navigatorilor de pe mări și oceane. Pentru că Centrul român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale CERONAV este membru fondator, cea de-a șaptea Adunare Generală a Asociației a avut loc la Constanța.

Personalul român de la bordul navelor fluviale va fi instruit după aceleași stardarde ca în toată Europa. După absolvirea cursurilor, navigatorii vor primi certificate valabile pe orice fluviu de pe continent.

Prin programele pe care le gestionează în domeniile dezvoltării regionale, cooperării teritoriale europene, turismului, lucrărilor publice, urbanismului și amenajării teritoriului, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului poate oferi soluții de finanțare pentru proiectele care se vor derula și implementa în contextul Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării.

Implementarea acestei Strategii va crea și în România noi oportunități pentru mediul de afaceri prin îmbunătățirea accesibilității, prin continuarea extinderii și modernizării infrastructurii de transport, prin crearea unui sistem multi-modal de transporturi, prin dezvoltarea și extinderea infrastructurii tehnicoedilitare și a infrastructurii energetice (rețele de transport și capacități de producție a energiei electrice și termice).

Fiind declarată parte a Coridorului Pan-european de transport VII al Uniunii Europene, Dunărea reprezintă o cale navigabilă importantă, care face legătura, prin canalul Rhine-MainDunăre, între portul Constanța, centrele industriale din vestul Europei și portul Rotterdam. Bazinul lărgit al Dunării cuprinde state și regiuni care ar putea beneficia în viitor de accesul direct la Marea Neagră, iar importanța conectării Uniunii Europene cu regiunea extinsă a Caucazului și Asiei Centrale a fost deja semnificativ consimțită de Sinergia Mării Negre.

După durată, turismul se practică, de regulă, 3-5 zile pentru pescuit și vânătoare, pentru monitoring și cercetare științifică (workshop-uri, simpozioane), 10-15 zile pentru odihnă (recreere, cură heliomarină).

După mijloacele de transport folosite date fiind condițiile fizicogeografice se practică, aproape în exclusivitate, turism naval. Transporturile navale prezintă câteva neajunsuri care pot altera calitatea activității turistice în anumite situații: înghețul apelor din timpul iernilor geroase, scăderea nivelului apelor în perioadele secetoase, riscul în cazul furtunilor survenite în timpul croazierelor cu ambarcațiuni mici pe anumite lacuri: Razim, Roșu. Totuși, în cazul turismului itinerant cu nave și ambarcațiuni, acest tip de transport prezintă avantajul că oferă turiștilor posibilitatea de a cunoaște valoarea peisagistică a deltei. Turismul nautic cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni mici. Pentru parcurgerea de către turiștii cazați în gospodăriile localnicilor a traseelor pe apă (pe canale și lacuri), se folosesc și bărcile localnicilor.

După mobilitate, în afară de turismul sedentar, se practică, turism sedentar rural – practicat în deltă la Sfântu Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crișan, Jurilovca, Chilia Veche și în alte localități, turiștii beneficiind de cazare și masă la localnici, sau sedentar în afara localităților, în locurile de campare în corturi; turism itinerant, pe traseele stabilite, pe apă cu ambarcațiuni (nave fluviale, șalupe, bărci), cât și pe uscat; o serie de localități se constituie în puncte de plecare pentru practicarea turismului itinerant folosindu-se ca puncte de plecare comuna Crișan.

Tipurile de turism menționate se practică, cu precădere, în zonele economice unde se găsesc și amenajările și dotările corespunzătoare, sunt interzise în ariile strict protejate (exceptând monitoringul și cercetarea științifică) și reduse mult în zonele tampon.

1.2.1. Turismul Dunarean – importanta lui in cadrul turismului fluvial

Fluviul Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și trece prin Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România și Ucraina, ceea ce face din el alegerea perfectă pentru cei care sunt interesați în explorarea Europei de Est în mod confortabil.

Dunărea traversează ținuturi pitorești, localități mici încântătoare, precum și orașe mari și capitale, cum ar fi Viena, Budapesta, București, Belgrad și Bratislava. Itinerariile b#%l!^+a?croazierelor pe Dunăre variază de la perioade de câteva zile, pe durata cărora totul se concentrează într-o zonă mai mică cum ar fi Austria și Ungaria, până la adevărate odisee care durează 16 zile, în care puteți traversa tot parcursul fluviului, din Germania până la Marea Neagră. Excursiile pe malul apei includ vizitarea micilor localități Ceský Krumlov sau Budweis din Republica Ceha, efectuarea turului “Sunetul muzicii” în Salzburg, Austria sau vizitarea orașului medieval Regensburg din Germania.

De la izvoarele sale din Pădurea Neagră și până unde se varsă în Marea Neagră, cel de-al doilea fluviu ca mărime al Europei parcurge o distanță de 2888 km. Încă din antichitate Dunărea a exercitat o atracție aproape magică asupra omului. De-a lungul malurilor sale au fost descoperite urme ale așezărilor umane din antichitate: Venus din Willendorf a fost descoperită în valea Wachau din Austria iar în apropiere de Belgrad, la Carasija a fost descoperită o statuetă, acestea fiind cele mai vechi reprezentări ale omului sub formă de sculpturi.

Dunărea este un fluviu cu adevărat regal, un fluviu European prin excelență. În drumul ei, de la vest la est, ea traversează 10 țări și este o punte de legătură între popoare, religii și culturi atât de diverse, ea reușind însă să le unească într-un tot unitar armonios.

Malurile Dunării sunt presărate la tot pasul cu monumente care fac dovada unei istorii bogate: castele mărețe, mănăstiri grandioase și palate somptuase.

Peisajul variat care se regasete de-a lungul Dunării este uneori blând și prietenos, alteori aproape mistic dar fără îndoială este întotdeauna material de inspirație pentru legende și mituri. Călătorii se vor întâlni cu trecutul măreț al fluviului pe tot parcursul acestuia, însă Dunărea este de asemenea și o arteră modernă de comunicare. Este navigabila pe 2415 km adică pe aproape toată lungimea sa, iar canalul Main-Dunare face legătura între Marea Neagră și Marea Nordului.

Dunărea a fost și este una dintre cele mai importante rute fluviale comerciale: face parte din Coridorul VII al Uniunii Europene care traversează continentul.

Navigarea pe Dunăre a devenit din ce în ce mai populară și în rândul turiștilor, ceea ce nu este de mirare ținând cont că o croazieră pe marele fluviu este o experiență unică și de neuitat. În prezent peste 113 transatlantice străbat Dunărea, între Passau și Budapesta ajungând chiar și în Deltă.

Indiferent de modalitatea de calatorie: pe sosea, pe calea ferata, cu bicicleta sau la bordul unui transatlantic luxos, nimeni nu poate rezista tentatiei acestei “Regine a fluviilor” si armoniei pe care o ofera fluviul si decorul intalnit pe tot parcursul lui.

Macroregiunea Dunării este o zonă deosebit de eterogenă din punct de vedere cultural și social, fiind caracterizată de o mare diversitate din punct de vedere lingvistic, etnic și religios. Fluviul Dunărea constituie un important catalizator al creativității și al dialogului intercultural datorită influențelor și confluențelor istorice stratificate care s-au concretizat atât prin varietatea obiectivelor de patrimoniu cultural imobil și mobil, cât și prin apariția de modele creative ce au iradiat în bazinul Dunării. Cultura și protejarea patrimoniului ar putea constitui astfel o importantă arie de cooperare. Din punct de vedere economic regiunea Dunării are un potențial de creștere economică insuficient exploatat, existând o disparitate evidentă între București și celelalte regiuni.

Dunărea parcurge 10 țări, dupa cum urmeaza:

România (29.9%)

Ungaria (11.7%)

Austria (10.2%)

Serbia (10.3%)

Germania (7.5%)

Slovacia (5.8%)

Bulgaria (5.2%)

Republica Moldova (0.29%)

Croația (4.5%)

Ucraina (3.8%) b#%l!^+a?

 Dunărea se află printre cele mai vulnerabile râuri din lume și este singurul din Europa inclus în Raportul internațional al apelor vulnerabile. România a adoptat Convenția pentru Cooperare pentru protejarea și utilizarea durabilă a Dunării (Sofia, 1994), creându-se astfel premisele existenței unui cadru legislativ pentru protecția și conservarea mediului la nivel național și regional. La nivel regional Agențiile de Protecție a Mediului au realizat Planuri de Acțiune pentru Mediu.

În 2009 au fost realizate planuri pentru managementul apei pentru cele 11 bazine hidrografice tributare. De asemenea, au fost implementate mai multe proiecte pentru un management eficient: AEWS (Accident Emergency Warning System), DESWAT (Destructive Water Abatement and Control). Controlul Inundațiilor. Inundațiile afectează aproximativ 0,94 % (67.575,1 ha-din care 3.136,2 ha spațiu construit) din suprafața regiunii. Principalele structuri de protecție existente pentru inundații sunt digurile, aflate pe toată lungimea Dunării și pe afluenții majori precum și lacuri de retenție cu rol de protecție împotriva inundațiilor din perioadele cu precipitații abundente.

Fluviul Dunărea traversează regiuni caracterizate de o diversitate biologică excepțională și de o serie de peisaje naturale și culturale de mare valoare. Aceste condiții au favorizat instituirea unor arii protejate în imediata apropiere a fluviului, dintre acestea evidențiindu-se cele trei arii protejate cu suprafețe mari, din trei sectoare diferite ale Dunării, respectiv: Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Rezervația Biosferei Delta Dunării. Astfel în regiunea Dunării se regăsesc 11 (din 28 în România) dintre principalele arii protejate existente (63,4% din suprafață); 68 (din 273 total România) Situri de importanță comunitară(SCI), 60 (din 108 total România) arii de protecție specială pentru păsări(SPAs), 162 rezervații științifice și monumente naturale. Rețelele de canalizare. Sistemele de colectare și tratare a apei uzate sunt de tip centralizat, lungimea totală a rețelelor fiind de 19,356 km, repartizată inegal. În regiune sunt 71 de stații de epurare a apelor uzate aflate în funcțiune cu un regim total de 699,622m3/zi (an de referință 2004).

1.2.2. Turismul Dunarean – un sector economic în plină expansiune

Regiunea Dunării cuprinde o cincime din teritoriul UE, existând legături strânse între bunăstarea acestei regiuni și cea a Uniunii în ansamblu. Multe dintre problemele regiunii nu cunosc frontiere: inundațiile, legăturile de transport și energie, protecția mediului și dificultățile care amenință securitatea – toate acestea impun o abordare unită. Diferențele de ordin economic și investițiile insuficiente în infrastructură, moștenirea perioadei dinainte de 1990, toate sunt aspecte care trebuie avute în vedere. Emigrarea, schimbările climatice și securitatea pot avea un impact deosebit de intens în această zonă, datorită caracteristicilor politice și geografice ale regiunii. În special problemele de mediu sunt presante, atât din considerente ce țin de biodiversitate, cât și pentru protejarea moștenirii culturale.

Cele patru priorități conturate, denumite „piloni”, sunt: conectarea regiunii Dunării; protecția mediului în regiunea Dunării; asigurarea prosperității regiunii Dunării; consolidarea regiunii Dunării. Fiind un cadru structurat în mod coerent, Strategia reprezintă o nouă formă de cooperare pentru partenerii din zonă și se axează pe coordonarea politicilor și a instrumentelor financiare existente, nu pe crearea altora și nici pe înființarea de noi instituții sau de noi proceduri birocratice.

Aceste obiective se pot realiza printr-o mai bună coordonare în domeniul infrastructurii și prin utilizarea sistemelor energetice și de transport, prin schimbul de bune practici cu privire la energia ecologică și prin promovarea culturii și a turismului dunărean.

Conectate prin canalul Main-Dunăre, Rinul și Dunărea leagă 11 țări nordice de Marea Neagră, reprezentând magistrala principală a regiunii. Căile de navigație interne nu sunt însă utilizate la întregul lor potențial, pe toată lungimea acestei rute importante: volumele de marfă transportate pe Dunăre reprezintă doar 10-20% din cele transportate pe Rin. De asemenea, trebuie facilitate transporturile multimodale.

Regiunea Dunării este un ecosistem cu interlegături și interdependențe, care oferă bunuri și servicii ecologice neprețuite (alimente, fibre și apă proaspătă, reglarea cantității de apă dintr-un anumit teritoriu și protejarea solului). În această regiune se află o mare parte a zonelor sălbatice ale Europei și oferă conexiuni ecologice esențiale pentru sănătatea mediului european în ansamblu. Dezvoltarea industrială, despăduririle și poluarea apasă însă greu asupra regiunii.

Regiunea Dunării se caracterizează prin diferențe socioeconomice semnificative, b#%l!^+a?dar și prin existența unor legături puternice între țări. Sprijinind Strategia Europa 2020, pilonul de asigurare a prosperității definește peste 50 de acțiuni și proiecte concrete care vizează reducerea diferențelor prin:

• dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere prin cercetare, educație și tehnologiile informației;

• sprijinirea competitivității întreprinderilor, inclusiv dezvoltarea de clustere și rețele;

• investirea în oameni și abilități.

Statele din regiunea Dunării au o tradiție îndelungată de generare a agentului termic prin puncte termice zonale și au utilizat adesea instalații la scară mai largă în cadrul economiei planificate. Acest lucru a deschis acum posibilități de cooperare interesante, instalațiile la scară mai largă oferind un potențial sporit pentru transformarea biomasei în electricitate.

Transporturile fluviale au potențialul de a răspunde la intensificarea schimburilor comerciale din estul și sud-estul Europei, dar interesele economice trebuie corelate cu beneficiile ecologice. Proiectul de inginerie integrată a fluviului desfășurat pe Dunăre, la est de Viena, condus de via donau, demonstrează că utilizatorii fluviului cooperează pentru conturarea viitorului.

Menținerea traficului de nave în perioadele cu apă scăzută și reducerea costurilor de întreținere a fluviului contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari pentru comerț, reducând în același timp taxele vamale. Fluviul devine astfel mai competitiv în raport cu alte forme de transport și reacționează la oportunitățile comerciale tot mai mari.

Sectorul Baziaș – Drobeta Turnu Severin (Defileul Dunării), cu întindere de 166 km, este caracterizat prin existența unui relief muntos, a unei zone de schimb cultural între două regiuni istorice ale României – Muntenia și Banat, cu un potențial turistic ridicat. Din punct de vedere al navigației, Dunărea curge în regim de retenție, datorită sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I, fiind asigurate astfel gabaritele de navigație. Teritoriul traversat de Dunăre în acest sector cuprinde județul Caraș-Severin și parțial județul Mehedinți.

Sectorul Drobeta Turnu Severin – Călărași, este cel mai întins dintre sectoare, unde Dunărea reprezintă frontiera de stat cu Serbia și Bulgaria, fiind teritoriu caracterizat prin relief de câmpie cu zone inundabile. Potențialul economic este deosebit datorat forței de muncă de regiune, terenurilor agricole întinse, cât și potențialului de turism piscicol din partea de est a sectorului. De asemenea, zona cuprinde 2 orașe cu un important rol teritorial – București, capitala țării și Craiova, unul din cei 7 poli de creștere ai României. Un alt element de potențial este dat de cooperarea transfrontalieră între România și Bulgaria, favorizată prin prezența perechilor de orașe aflate pe cele două maluri ale Dunării: Calafat – Vidin, Bechet – Oreahovo, Turnu Măgurele – Nicopole, Zimnicea – Belene, Giurgiu – Ruse, Oltenița – Turtucaia și Călărași – Silistra. Din punct de vedere al navigației, Dunărea se află în regim liber de curgere. In regiunea limitrofă județele care corespund sectorului sunt parțial Mehedinți și Călărași și în totalitate județele Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov plus municipiul București.

Acțiuni prioritare:

• Creșterea capacității localităților urbane de a structura teritoriul și de a asigura accesul la servicii

• Dezvoltarea rețelei policentrice de localități prin:

a) cooperarea transversală între localitățile de diferite ranguri;

b) cooperarea transfrontalieră orizontală între centrele urbane cu rol regional: Craiova – Plevna (urban-urban);

c) Cooperarea transfrontalieră între perechile de orașe aflate pe cele două maluri ale Dunării: Calafat – Vidin, Bechet – Oreahovo, Turnu Măgurele – Nicopole, Zimnicea – Belene, Giurgiu – Ruse, Oltenița – Turtucaia și Călărași – Silistra (urbanurban)

d) cooperarea orizontală între orașele port la Dunăre (urbanurban); e) sporirea cooperării în relația urban-rural.

• Dezvoltarea infrastructurii de transport – transformarea dintr-o zonă periferică într-o zonă conectată la fluxurile de dezvoltare prin:

• Dezvoltarea transportului pe apă prin restaurarea porturilor dunărene, crearea echipamentelor pentru dezvoltarea transporturilor pe Dunăre, dezvoltarea infrastructurii necesare traversăriiDunării–poduri,bac, creareadenoduriintermodalede transport; b#%l!^+a?

• Dezvoltarea infrastructurii rutiere: realizarea autostrăzii București– Craiova, care împreună cuA2 București– Constanța ar forma o axă de dezvoltare importantă de-a lungul Dunării, Creșterea calității drumurilor din zonă pentru asigurarea unui transport eficient și conectarea localităților la culoarul de dezvoltare;

• Dezvoltarea infrastructurii feroviare: reabilitarea liniei de cale ferată pe axa Drobeta Turnu Severin – Craiova – București – Constanța, ce ar asigura conectivitatea teritoriului de sud al României la zona de vest a țării și la litoral, creșterea calității și eficienței transportului feroviar în interiorul sectorului, asigurarea conectivității porturilor dunărene.

• Valorificarea potențialului agricol: dezvoltarea infrastructurii de irigații, crearea structurilor necesare prelucrării primare a produselor agricole în mediul rural.

• Valorificarea clusterului format de industria auto CraiovaSlatina-Pitești.

• Valorificarea potențialului turistic: dezvoltarea agroturismului – promovarea culelor, dezvoltarea turismului piscicol în special în județul Călărași, dezvoltarea de circuite turistice și dezvoltarea complementară oraș-port.

• Reducerea riscurilor naturale și industriale

Sectorul Călărași – Tulcea, reprezintă sectorul unde Dunărea devine curs intern al României, despărțind Dobrogea de Muntenia, zonă ce este caracterizată prin separarea Dunării în câte două brațe (unite într-un singur curs între Giurgeni – Vadu Oii), în trecut inundabile (“Balta” Brăilei și “Balta” Ialomiței), cu bălti, mlaștini, lacuri, păduri, în prezent îndiguite, desecate și transformate în zone agricole. Această zonă include și Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Zona are potențial economic și turistic și beneficiază de prezența unui sistem urban – Brăila-Galați, care adună o populație de peste 700.000 locuitori și începând de la Brăila, Dunărea devine maritimă. Teritoriul traversat de Dunăre în acest sector cuprinde județele Călărași și Tulcea și în întregime județele Ialomița, Brăila și Galați.

Sectorul Tulcea – Marea Neagră (Delta Dunării), – în aval de Tulcea Dunărea se desparte în cele trei brațe – Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe – care conturează spațiul Deltei, care este cea mai mare și mai bine conservată dintre deltele europene. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de brațul Chilia are un curs rectiliniu,fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18%din volumul de apă alDunării. Cursul Brațului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km,transportând 22% din debitulDunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Constanța – Marea Neagră. Canalul Dunăre-Marea Neagră face legătura portului maritim Constanța Sud cu Dunărea. Lungimea canalului de la Dunăre (Cernavodă) până la Marea Neagră (portul Constanța Sud) este de 64,41 km. Schema hidrotehnică cuprinde două ecluze gemene, care dispun de porturi de așteptare, avanporturi, situate în amonte și aval pentru fiecare ecluză, în sensul de marș. Potrivit caracteristicilor constructive realizate, Canalul Dunăre-Marea Neagră este o cale navigabilă care corespunde clasei a VI-a, conform clasificării CE-ONU. Pe canal sunt situate 2 porturi, respectiv Medgidia și Basarabi. Canalul străbate podișul Dobrogei o zonă care prezintă potențial pentru viticultură. Un element de potențial distinctiv este dat de litoralul Mării Negre și de potențialul realizării circuitelor turistice în cooperare cu Delta Dunării și stațiunile de pe litoralul din Bulgaria. Teritoriul traversat de Dunare în acest sector cuprinde județul Constanța, unde municipiul reședință de județ cu același nume reprezintă unul din cei 7 poli de creștere ai României.

1.2.3. Specificul activității turistice in domeniul turismului dunarean

Din România până în Germania, parcurgând peste 2 800 km, Dunărea a fost mereu o atracție turistică. În prezent, ea se află tot mai des în prim-planul croazierelor fluviale europene. Strategia UE pentru regiunea Dunării va reuni organizațiile de turism pentru a maximiza oportunitățile de călătorie și explorare, cuprinzând diferite culturi, capitale, religii și limbi.

De peste 40 de ani, Comisia Dunăreană de Turism (CDT) sprijină și promovează oportunitățile de turism de pe Dunăre și din zonele învecinate. În fiecare an se adaugă noi b#%l!^+a?rute și destinații, iar ofertele de vacanță își diversifică gama de activități. Numai la Passau, în Germania, numărul locurilor de acostare se preconizează că va crește de la aproximativ 700, câte erau în 2010, la 2 000 în 2011, odată cu creșterea popularității croazierelor.

Problemele politice și de infrastructură au fost abordate după schimbările produse în regiune în anii 1990. Organizațiile neutre precum CDT sunt deosebit de importante pentru reunirea diferitor părți interesate din industria de turism, în vederea discutării deschise a problemelor și pentru a face lobby la guverne în scopul schimbărilor de politică.

Dunarea parcurge teritoriul Romaniei si Bulgariei pe o suprafata de aproximativ de 1075 km, respectiv 471 Km, fiind incarcate de un mare potential turistic si cultural nepus in valoare. Toate localitatile amplasate pe malul Dunarii beneficiaza de zone traditionale, culturale, arheologice, care pot bucura turistii internationali cu istoria romana, a populatiei romano-bulgare. Imprejurimile localitatilor au o bogata flora si fauna, specifica luncii Dunarii. Fiecare localitate dispune de port fluvial si infrastructura aferenta aflata intr-un anumit stadiu de degradare si cu putine investitii noi, care necesita imbunatatiri pentru respectarea standardelor europene.

In zona de Nord-Vest a Bulgariei obiectivele turistice pot fi reprezentate de peisajul pitoresc oferit de variatele forme de relief cum ar fi muntii cu paduri si fluviul Dunarea. De asemenea o atractie turistica pot fi numeroasele pesteri, formatiuni pietroase, cascadele si parcul natural din Vratsa, Balkan, cele 7 izvoare minerale din judetele Varshets si Berkovitsa, cetatea Baba Vida, varful Vola si manastirile Ciprvsky si Klissourki. Infrastructura de turism este slab dezvoltata in aceste zone existand doar cateva hoteluri si cabane special amenajate, pensiuni private si oficii de informate turistica.

Zona S-V Oltenia, este o zona bogata in ceea ce priveste arhitectura traditionala, folclor, arta si mestesuguri, cultura si istorie. De asemenea zona prezinta un potential mare pentru turismul sportiv si de agrement: pescuit, trasee, ciclis m, canotaj etc. Un potential turistic crescut il au si localitati asezate pe malul Dunarii, cum sunt: Svinita, Dubova, Ieselnita, Simian, Orsova, Gruia, Cetate, Corabia. Din lipsa de mijloace financiare proprii si interesului scazut al investitorilor resursele de apa termala din localitatile Lonele, Desa, Gighera, Urzicuta si Ghercesti au ramas pana acum neexploatate. In aceasta zona, in ceea ce priveste infrastructura de turism, se pune accentul pe agroturism, care este vazut ca un important factor de dezvoltare rurala, si structurile de cazare specifice acestuia si mai putin pe turismul fluvial si de croaziera.

Natura industriei turismului s-a schimbat semnificativ în ultimii 30 de ani. Vizitatorii se aștepta la un anumit standard al serviciilor prestate, care nu sunt dezvoltate în multe din zonele rurale ale regiunii transfrontaliere. În același timp, o altă provocare este de a se asigura că potențialul de dezvoltare a turis mului nu distruge bunurile pe care încearcă să le valorifice – frumusețea naturală, fauna si animalele sălbatice și patrimoniul istoric al regiunii. Finantarile existente pot ajuta, de asemenea, regiunile respective, oferindu-le oportunitatea de a valorifica valorile lor culturale unice si nemasurate, mediu inconjurator și bogatul patrimoniu cultural și istoric. Regiunile din aria transfrontaliera se bucură de beneficiile de a avea o vasta, variata si in cea mai mare parte un mediu inconjurator natural inca neexploatat. Natura rurala din regiune asigura punctele forte și oportunitățile în special în ceea ce privește potențialul turistic, precum și diversitatea culturala a zonei. Turismul și inițiativele bazate pe traditiile culturale specifice regiunii transfrontaliere reprezintă oportunități considerabile.

Zonele turistice din Delta Dunarii integreaza intr-un mod armonios elementele specifice culturale si spirituale traditionale ale oamenilor care sunt imbinate armonioas cu natura.

Principalele zone turistice sunt:

1. Zona Municipiului Tulcea

2. Zona Babadag (Orasul Babadag, Comunele Sarichioi, Slava Cercheza)

3. Zona Macin (Orasul Macin, Comunele Luncavita, Jijila)

4. Zona Isaccea (Orasul Isaccea, Comuna Niculitel)

5. Zona Sulina (Orasul Sulina, Comunele Crisan, C.A.Rosetti)

6. Zona Mahmudia (Comunele Mahmudia, Murighiol)

7. Zona Chilia Veche (Comunele Chilia Veche, Pardina) b#%l!^+a?

8. Zona Sf. Gheorghe

9. Zona Istria (Comunele Istria, Jurilovca, Ceamurlia)

Se poate face plaja (la Sfantul Gheorghe si Sulina se pot face si bai in mare), se poate pescui, se pot organiza expeditii pentru observarea pasarilor, fauna si flora; se pot organiza expeditii si excursii in padurile din Delta; se pot vizita dunele de nisip, se pot face plimbari cu barca cu vasle sau cu salupa pe canalele si lacurile din Delta; se pot petrece seri in salbaticie pe insule izolate la lumina focului de tabara, sau se pot practica sporturi nautice, si nu in ultimul rand se poate vana.

Navele comerciale maritime care intră din Marea Neagra si tranzitează portul Sulina spre porturile maritime fluviale românești și ucrainiene – Tulcea, Galați, Brăila, Reni, Ismail, Vîlcov, opresc obligatoriu la danele cheiului din Sulina pentru formalitățile de acces pe teritoriul național și pentru măsurătorile de tonaj in vederea achitării taxelor de canal.

Existența Zonei Libere Sulina a constituit o perioadă un factor de atracție pentru traficul naval maritime și fluvial. Prăbușirea sistemului economic de comandă, războiul din fosta Iugoslavie, remodelarea fluxurilor comerciale globale au afectat în mare măsură operațiunile de transport naval și comerț pe Dunăre, afectând implicit în mod grav operațiunile portuare efectuate în Sulina. Se manifestă în continuare o tendință de diminuare a traficului: dacă în 2005 traficul s-a cifrat la 110 nave/lună, în 2008 s-a înregistrat tranzitul a 55 nave/lună.

1.3. Piața turistică dunareana

Piața locală a croazierelor pe Dunăre a înregistrat anul acesta o creștere de 5% în comparație cu 2008, până la circa 50 milioane euro, 60.000 de turiști străini acostând în 2014 pe țărmurile românești.

Prețul mediu al unei croaziere pe cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa este de 900 de euro.”O croazieră cu servicii de cinci stele costa circa 1.200 de euro în timp ce prețul la trei stele este de 600 de euro, pe o durată de la 7 la 10 zile”

Potrivit unui studiu realizat în Germania, în 2018 croazieră va deveni modul de excursie cel mai des rezervat de către turiști. În aceste condiții, pentru 2015 touroperatorii se așteaptă la o creștere a rezervărilor cu circa 10% pe Dunăre, cu cea mai redusă rata de creștere în comparație cu alte fluvii. “Fluviul Dunărea deține o cotă de piață de 33% pe piața europeană a croazierelor pe fluvii”, a mai declarat reprezentantul Die Donau.

Și prestige Tours, compania care a raportat 15.000 de rezervări pentru programele de excursii la țărm, previzionează o creștere, de până la 20% pentru anul viitor.

Șapte din cele opt state riverane Dunării s-au reunit în anul 1970 într-o comisie de marketing turistic. Obiectivul comun al acestora era acela de a populariza mai intens, pe plan internațional, spațiul dunărean, definit ca o fâșie lată de 70 km în stânga și dreapta fluviului, precum și de a promova turismul în statele membre ale asociației.

 Comisia Turistică Internațională Die Donau include Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, România și Serbia. Republica Moldova are din 2007 rol de observator în activitățile comisiei.

  La 19 iunie 2007, Bulgaria a fost exclusă din organizație, pe baza unei decizii unanime a membrilor, din cauza faptului că nu și-a îndeplinit obligațiile pe o perioadă de mai mulți ani, cu toate că era membră fondatoare din 1970.

Țara noastră este încă din 1971 membru fondator al comisiei, împreună cu Germania și Austria. Cu Ucraina se poartă în prezent discuții, pentru a deveni membră a "Die Donau".

În Arealul dunărean al Moldovei sunt înregistrați vizitatori în structurile de cazare, în muzee (și alte centre de informare a turiștilor) sau în cadrul turismului organizat de către turoperatori/agenții de turism. Astfel, în 2013 în această destinație au fost înregistrați cca. 40 mii vizitatori, dintre care 17,9 mii turiști în unitățile de cazare. În zona dunăreană s-a înregistrat cca. 11% din cazări la nivel de țară. Agențiile turistice locale raportează un flux organizat de turiști doar pentru raionul Cahul. Aici anual sunt deserviți cca. 8 mii turiști, în special pentru tratamentul balneo-sanatorial și pe trasee interne. Acest flux reprezintă cca.32,9% din turiștii interni organizați de agențiile de turism. Fiecare al 20- b#%l!^+a?cilea turist cazat în MDA este turist străin.

În 2013 cel mai mare număr de turiști (67%) s-au cazat în stațiunea balneoclimaterică Cahul (cca. 12 mii persoane). 

Gradul general de ocupare a capacităților de cazare în arealul dunărean este de cca. 16% datorită ponderii mari pe care o au structurile de cazare estivale. În Cahul turiștii stau în general cel mai mult (11,13 zile/turist mediu) datorită perioadei mari alocate curelor balneoclimatice. În acest important centru regional și balneoclimatic gradul mediu de ocupare este de cca. 38,3%, într-o ușoară creștere în 2013 fașă de anul precedent. 

În urma unui studiu recent executat de Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova s-au evidențiat câteva domenii avantajoase pentru dezvoltarea turismului la Dunăre.

În Arealul moldovenesc al Dunării sunt amplasate cca. 40% din toate capacitățile de cazare a regiunii Sud, și aici se înregistrează 11% din toate cazările din țară. De remarcat că agențiile locale organizează excursii prin zonă pentru cca. 8 mii turiști interni, în special datorită cooperării cu sanatoriul din Cahul și puținele pensiuni din valea Prutului. Astfel, cazările aici sunt mai îndelungate decât în altă parte – cca. 10 zile în medie pe persoană. Totodată fiecare al douăzecilea turist cazat în zona dunăreană este străin. Din aproape 200 mii vizitatori. În drumul lor grăbit spre alte ținte din Moldova, vizitatorul străin este aici doar un tranzitar pentru cel mult una-două ore, sunt puține locații de cazare și organizare a sejurului. In întreaga Regiune de Sud există doar opt hoteluri clasificate, o pensiune și doar două tabere estivale funcționale. Investițiile în reamenajarea unităților de cazare abandonate (tabere estivale și hoteluri rurale) sau construcția altor noi (pensiuni tradiționale, moteluri) pot fi o bună oportunitate pentru business-ul turistic lângă atracțiile din arealul dunărean.

1.3.1. Conținutul și caracteristicile pieței turistice

Turismul și-a constituit în timp o piață proprie definită prin factori cu manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică și motivațională. Piața se înscrie ca un element de referință al oricărei activități economice, atât în etapa prealabilă, a elaborării programului (dimensiunea și structura activității), cât și în desfășurarea ei corectă și apoi în procesul final al verificării rezultatelor. Piața reprezintă astfel o sursă de informare, un teren de confruntare și un barometru al realizărilor și al șanselor viitoare. În aceste condiții, manifestă interes deosebit, pentru evaluarea coordonatelor evoluției oricărei activități, cunoașterea caracteristicilor și înțelegerea mecanismelor de funcționare ale pieței. La nivel global, piața se prezintă într-o structură extrem de complexă, fiind alcătuită dintr-o gamă largă de componente, segmentate după o diversitate de criterii.

Piața turistică este parte integrantă a pieței, în general, și a pieței serviciilor, în particular, deci are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar și o sumă de caracteristici proprii. Astfel, piața turistică poate fi definită ca fiind ansamblul tranzacțiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relațiile pe care pe care le generează și spațiul geografic în care se desfășoară. Imaginea pieței rămâne însă incompletă, fără luarea în considerare a celor două categorii corelative ale sale – cererea și oferta. Din acest punct de vedere, piața turistică reprezintă sfera economică de interferență a ofertei turistice, materializată prin producția turistică, cu cererea turistică, materializată prin consumul turistic. Din această definiție rezultă particularitățile pieței turistice, ca atribut al celor două categorii: cererea și oferta turistică.

O primă particularitate a pieței turistice rezultă din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei “imagini”, construită prin cumularea și sintetizarea tuturor informațiilor primite și acumulate de fiecare turist potențial.

Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistică se stabilește de-abia în timpul consumului.

Rezultă astfel, o altă particularitate a pieței turistice și anume că locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii. Există de altfel, numeroase situații în care nu consumatorul este și cel care decide asupra achiziționării unui produs turistic.

Oferta turistică este rigidă, inelastică în timp și spațiu, nu poate fi stocată sau transformată, deci odată neconsumată, ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte elastică și supusă unor permanente fluctuații determinate de influența unei multitudini de b#%l!^+a?factori. Aceste caracteristici ale ofertei și cererii turistice implică întotdeauna un decalaj potențial între ele, ceea ce conferă activității turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor două componente ale pieței face mai dificilă ajustarea lor și poate conduce la apariția unor combinații, ca de pildă: ofertă bogată și cerere mică; cererea mare și ofertă necorespunzătoare; ofertă dispersată și cerere concentrată etc.

Piața turistică, componentă a pieței serviciilor, presupune mobilitatea cererii (turistul trebuie să se deplaseze), altfel piața nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistică.

Conținutul pieței turistice, examinat ca o categorie economică dinamică, nu poate fi limitată la suma proceselor economice care au loc în mod efectiv, ci trebuie extins și asupra celor potențiale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin astfel o serie de elemente (în afara cererii și ofertei reale) precum: cerere nesatisfăcută, cerere în formare, ofertă neconsumată, ofertă pasivă etc.

Apare deci posibilitatea existenței în mod virtual a pieței turistice, fără prezența concomitentă a celor două elemente ale sale , respectiv o piață turistică fără ofertă sau fără cerere. Noțiunea de piață turistică dobândește în acest sens accepțiuni practice cum sunt: piață turistică reală (efectivă), piață turistică potențială și piață turistică teoretică.

Piața turistică reală este formată din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod efectiv, deci numărul actelor de vânzare-cumpărare finalizate. Acest tip de piață poate fi exprimat prin indicatori concreți: număr de turiști, număr de zile-turist, volumul încasărilor din turism etc.

Piața turistică potențială reprezintă dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piața turistică în alte condiții decât cele existente (altă ofertă, altă cerere manifestată etc.) Diferența dintre piața turistică potențială și cea reală este dată de segmentul nonconsumatorilor relativi. Deci în alte condiții ca de pildă: subiectul cererii turistice să dispună de alte mijloace bănești sau altfel distribuite în timp, sau oferta să fie mai diversificată etc., nonconsumatorii relativi se pot transforma în consumatori efectivi. Neconcordanța în timp și spațiu a cererii turistice și a ofertei determină fie oferta neconsumată, fie cererea nesatisfăcută.

Piața turistică teoretică este dată de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piață în care toți membrii societății ar fi participanți la activitatea turistică. Diferența dintre piața turistică teoretică și piața potențială o reprezintă segmentul nonconsumatorilor absoluți. Orice modificare s-ar produce în cadrul elementelor pieței rămân nonconsumatori absoluți.

1.3.2. Clasificarea piețelor turistice

Piețele turistice pot fi clasificate prin prisma a patru criterii:

I Nivelul de la care este privită, adică dacă ea se referă în special la produsul turistic sau la firma de turism

II Obiectivele urmărite cu precădere de diferite categorii de turiști

III Întinderea geografică

IV Perioada de timp vizată

I 1. Piața produsului turistic poate fi abordată pe mai multe niveluri, spre exemplu:

– piața turismului de agrement – foarte eterogenă

– piața turismului cultural – piața categoriei de produse turistice

– piața monumentelor istorice-piața gamei de produse turistice

– piața cetăților medievale-piața sortimentului produse turistice

– piața Cetății Neamțului-piața articolului produse turistice.

2. Piața firmei de turism este acea piață bine delimitată în timp și în spațiu la care firma b#%l!^+a?se raportează în calitate de ofertant. Întrucât produsele turistice sunt foarte complexe, ori de câte ori se vorbește despre piața firmelor turistice se au în vedere părți din piața firmelor de transport, hoteliere, de alimentație etc, destinate nu întregii clientele ci doar turiștilor.

II În funcție de obiectivele urmărite de turiști distingem:

– piața turismului cultural;

– piața turismului istoric;

– piața turismului religios;

– piața turismului sportiv;

– piața turismului științific;

– piața turismului medical.

III Ținând seama de întinderea geografică pot fi identificate:

– piața turismului local;

– piața turismului zonal;

– piața turismului național;

– piața turismului internațional.

IV După perioada avută în vedere, piața turistică poate fi abordată:

– pe termen scurt;

– pe termen mediu;

– pe termen lung.

1.4. Comportamentul consumatorului turistic prezent pe croaziere fluviale-dunarene

Daca în trecut voaiajele pe apă erau concepute în principal ca formă de transport, evoluția tehnologiei și investițiile mari în acest domeniu au transformat navele de croaziere în adevărate hoteluri plutitoare.

Croazieră combină elementele principale ale unui produs turistic: transport, cazare, alimentație și agrement. Pe lângă excursia propriu zisă, croazierele includ și excursiile pe uscat, care din nou combină transport cu servicii alimentare, și în cazul celor cu extensie, cazare în punctele de destinație. Pe lângă aceasta, este vorba întotdeauna de servicii la bord dintre cele mai performante: informare constantă, divertisment, gift-shop, servicii de ghid și multe altele.

Cererea pentru croaziere a devenit din ce in ce mai diversa, cu multi tour-operatori care intra pe piata la toate nivelurile, oferind o gama larga de produse.

Diferitele tipuri de piete de croaziera includ croaziere pentru familii, sistem all-inclusive, linii de lux, nunti si croaziere tematice. Fiecare tip de croaziera atrage un segment specific de piata si cu toate pietele care înregistreaza acum cresteri serioase, operatorii pot sa se pozitioneze pe piata pe care considera ca se potriveste cel mai bine lor si care este cea mai profitabila pentru operatiunile lor. Croazierele atrag rapid piata familiilor deoarece parintii considera ca, in comparatie cu vacantele terestre, croazierele sunt mult mai libere. Catering-ul pentru aceasta piata, facilitatile pentru copii care exista la bordul celor mai noi vase, de la discoteci pentru tineret la centre virtuale depasesc serios statiunile terestre.

Majoritatea croazierelor all-inclusive sunt mici, vase de lux si in consecinta atrag individualii sau seniorii, adica persoanele cu venituri considerabile.

 
1.4.1. Particularitățile consumului turistic

În activitatea de turism (inclusiv în cea de turism internațional) volumul consumului se identifică cu volumul producției, ceea ce înseamnă o corelare strânsă între producție și consum, respectiv producție pe măsura consumului. Volumul consumului turistic depinde de nivelul prețurilor efective, precum și de nivelul veniturilor disponibile ale consumatorilor. Ambele variabile amintite ale consumului sunt influențate de o serie de b#%l!^+a?factori care pot acționa în același timp asupra ambilor sau doar asupra unuia dintre factori, în mod diferit, funcție de condițiile specifice fiecărei țări sau regiuni. Consumul turistic evidențiază o puternică concentrare care se manifestă: – în timp – ceea ce înseamnă că intervalele de timp liber determinate de legi, norme și reglementări privind școlarizarea sau munca echivalează cu consumul turistic propriu-zis; – în spațiu – cu referiri directe la nivelul destinațiilor turistice ceea ce poate determina folosirea intensivă, ba chiar saturarea spațiului turistic; – în motivație – cele mai invocate motive sunt „odihnă”, „recreere”, „vacanță” și într-o măsură mai mică „afaceri’, „sănătate”, „întruniri”.

Piața croazierelor este caracterizată în primul rând de complexitate, ca rezultat al faptului că produsul turistic (oferta) are un conținut deosebit, compus din bunuri și servicii, elemente tangibile și intangibile .Bunurile materiale concentrate în produsul turistic de croazieră  sunt:

 Patrimoniul de resurse naturale, culturale, artistice și  istorice care f ormează cadrulfizic de baza și care va reprezenta o atractie pentru turisti

 Elemente de infrastructură și echipamente care contribuie la satisfacerea nevoilor de turism de croazieră  (cabine, restaurante, săli de sport, de conferințe, piscine, etc)

 Facilitățile de acces legate de mijloacele de transport alese de turiști pentru a ajunge la bordul navelor de croazieră

Croazieră ca produs turistic nu se definește însă prin componentele sale material ci prin serviciile prestate prin intermediul lor. Astfel, relevante sunt serviciile de transport și cazare nu nava de croazieră în sine, serviciile de masă nu restaurantele, agrementul nu piscine sau alte facilități oferite.

Datorita structurii complexe a produsului turistic, alcatuit din atractia turistica propriu-zisa si din serviciile prin care aceasta se materializeaza si valorifica, in literatura de specialitate, continutul conceptului de consum turistic se suprapune cu cel de consum de servicii turistice. Actul de consum turistic reprezinta, practic rezultatul confruntarii cererii cu oferta turistica si se realizeaza in cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte, desfasurate in timp si spatiu, astfel:

· inainte de inceperea deplasarii efective spre locul destinatiei turistice, dar legat de aceasta (de exemplu, achizitionarea costumelor de baie inainte de a ajunge pe litoral);

· in timpul deplasarii spre locul de destinatie (prin transport);

· la locul de destinatie (cazare, masa etc.).

Consumul de servicii turistice are o serie de particularitati, dintre care:

· volumul consumului de servicii turistice echivaleaza cu volumul productiei de servicii turistice;

· consumul de servicii turistice are un caracter sezonier (determinat de sezonalitatea cererii), ceea ce conduce la concentrari in timp (in perioada vacantelor si concediilor, la sfarsit de saptamana etc.)

· consumul turistic este concentrat spatial (pe anumite zone si tari privite ca destinatii turistice);

· desi, in ultima perioada, se constata cresterea ponderii turismului de afaceri, consumul turistic ramane puternic concentrat pe directia odihnei si recreerii etc..

In sens restrans, prin comportamentul consumatorului de servicii se poate intelege totalitatea actiunilor privind modul de utilizare a veniturilor pentru cumpararea de servicii.

Cu toate particularitatile sale, comportamentul consumatorului de servicii turistice presupune acelasi mecanism. Astfel:

·      in etapa de precumparare a serviciilor turistice, indivizii constientizeaza nevoia de turism si se implica in luarea unei decizii; in acest scop ei recurg la culegerea de informatii despre caracteristicile unui anumit serviciu (produs) turistic, obtinute fie din surse personale, fie consultand specialistii din domeniu (turoperatori, agentii), analizeaza variantele si iau decizia finala (tinand cont de o serie de variabile, cum ar fi: veniturile, obiceiurile, ambianta sociala, timpul de care se dispune etc.); b#%l!^+a?

·      etapa de cumparare (achizitie) a serviciilor turistice coincide cu consumul efectiv; calitatea prestatiei propriu-zise depinde de modul in care clientul comunica cu prestatorul, de modul in care se face inteles;

·      etapa de postcumparare (evaluare), constituie un stadiu in care consumatorii compara serviciile primite cu ceea ce se asteptau sa primeasca. Nivelul satisfactiei depinde de modul in care prestatorii si-au indeplinit obligatiile; daca nivelul satisfactiei este ridicat, atunci creste si fidelitatea turistilor.

Comportamentul consumatorului turistic este influentat ca si comportamentul consumatorului de bunuri materiale de o serie de factori a caror actiune poate fi  independenta sau conjugata si care se pot grupa astfel:

·      factori psihologici, intrinseci fiintei care este turistul, dintre care, cei mai importanti  sunt: motivatia, perceptia, invatarea, convingerile si atitudinile.

Analizand, de pilda, motivatia, in turism putem distinge mai multe tipuri de motivatii, pe baza carora s-au creat formele de turism: motivatii fizice (odihna, sport, sanatate etc.), motivatii culturale, motivatii care tin de nevoia de apartenenta la un grup etc.;

·      factori personali, respectiv trasaturile personale ale turistilor: personalitatea, imaginea de sine, situatia materiala, ocupatia si stilul de viata, varsta si etapa din ciclul de viata, influenteaza in mod hotarator comportamentul turistilor. O buna cunoastere a acestor factori este absolut necesara. De exemplu, anumiti oameni de afaceri, care afiseaza bunastarea solicita servicii de cea mai buna calitate, persoanele cu venituri mici sunt mai putin pretentioase si practica un turism ieftin, liceenii sau studentii cauta, in primul rand, agrementul etc.;

·      factori culturali, respectiv sistemul de norme si valori care guverneaza modul in care se comporta indivizii intr-o societate, putand diferi de la caz la caz. Un anumit comportament considerat normal intr-o tara sau zona geografica poate incalca bunul simt sau sfida legea, intr-o alta (de exemplu, un turist occidental care viziteaza o tara araba cu iesire la mare trebuie sa stie ca, in cele mai multe cazuri, este interzis ca barbatii sa stea pe aceeasi plaja impreuna cu femeile);

·      factori sociali, respectiv familia, grupurile si clasele sociale, liderii de opinie, influenteaza decisiv comportamentul de consum turistic. Astfel, intr-o familie de orientare (de procreatie) parintii decid asupra calatoriilor copiilor (expeditii, tabere etc.). Pe de alta parte, in familia creata, decizia de a calatori spre o anumita destinatie turistica se ia impreuna, de catre sot si sotie.

Apartenenta la un anumit grup sau clasa sociala influenteaza comportamentul turistilor. Turistii care fac parte dintr-o clasa sociala superioara calatoresc spre destinatii turistice exotice, cu mijloace de transport de lux (avioane, limuzine, iahturi) si solicita variate servicii suplimentare, in timp ce turistii care fac parte dintr-o clasa de mijloc se orienteaza spre oferte mai putin pretentioase de turism (spre exemplu, se pot caza la camping-uri, pensiuni, hoteluri de o stea sau doua stele etc.).

1.4.2. Mecanismul comportamentului consumatorului prezent pe croziere fluviale-dunarene 

Recesiunea din zona euro s-a reflectat anul acesta si in turism, conform raportului intocmit de European Travel Commission, insa Romania nu a fost afectata. In ciuda incertitudinii economice, aceasta industrie a reusit sa-si mentina indicatorii, iar profilul general al consumatorilor arata un comportament de calatorie mai cumpatat.

Pentru a-i înțelege pe turiști, marketerii fac apel la teoriile marketingului turistic și la comportamentul consumatorului. Comportamentul consumatorului este o parte importantă a marketingului, un „concept multidimensional ce desemnează totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, incluzând procesele decizionale care preced și determină aceste acte.

Studiul comportamentului turiștilor este o fascinantă călătorie în lumea comportamentului uman. Studiul comportamentului turistic, ca efort teoretic, trebuie b#%l!^+a?completat în practică cu observații concrete, cu experiența persoanelor care cunosc acest comportament în urma unor contacte nemijlocite și a multor ani de experiență, cu rezultatele unor cercetări realizate în mod sistematic care să evidențieze modificări în nevoile, dorințele și comportamentele turiștilor, în stilul lor de viață, în contextele sociale din care provin, în tehnologiile folosite etc.

Oamenii de marketing se preocupă de identificarea modelului comportamental, adică de modul în care turiștii intenționează să se comporte pe parcursul efectuării consumului turistic, ce servicii consumă, ce categorii de mijloace folosesc (pentru cazare, transport, agrement), compoziția grupului care călătorește, numărul de înnoptări, tipurile de cazare, mijloacele de transport, locurile vizitate, folosirea intermediarilor, serviciile turistice utilizate, activitățile practice, perioada din an, tipul sejurului (weekend, vacanța principală etc).

a) Turistul sedentar-retras. Motivațiile sale principale sunt primare: mare, soare, plajă. Nivelul veniturilor sale este redus și, ca urmare, în timpul voiajului se va caza în structuri de primire turistică de categorie mijlocie, dar care să asigure o anumită categorie de confort și servicii. Pe parcursul sejurului urmărește să-și păstreze obiceiurile. Acordă importanță suvenirurilor ca dovadă a efectuării voiajului. „Experiența” ieșirii sale temporare din mediul vieții cotidiene nu-i afectează major inerția, spiritul de conservare.

b) Turistul sedentar-mobil combină turismul de odihnă cu cel de descoperire. Are un nivel al veniturilor mediu sau ridicat și vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Pe timpul sejurului caută să practice sporturi diverse. În timpul voiajului este interesat de contactul cu populația locală și de vizitarea obiectivelor culturale.

c) Turistul itinerant caută în primul rând evadarea culturală și socială. Aparține unei elite cu venituri ridicate care-i permit să călătorească. Acest segment de piață se împarte în două categorii de vârstă, cu comportament diferit: cei între 30 și 70 de ani, care preferă turismul în grupuri organizate, și cei între 20 și 50 de ani, care practică turismul în mod individual sau în grupuri mici. Acești turiști utilizează mijloace de transport rapide și vizitează tot ceea ce este subliniat în ghidurile turistice. Alimentația lor este internațională, experimentând și gastronomia locală. Iubesc fotografia, activitățile folclorice și suvenirurile exotice. Durata voiajului lor este de două până la trei săptămâni, însă această clientelă este puțin numeroasă.

d) Turistul nomad caută contactul direct cu natura și populația locală, are un nivel de pregătire ridicat (uneori ca autodidact). De obicei este tânăr, dar regăsim în acest segment de piață turistică toate categoriile de vârstă. Motivațiile specifice variază în funcție de turist: evadarea din cotidian și aventura, voiajul cu scop religios, artistic sau artizanal. Avem de-a face cu turiști individuali sau în grupuri mici cărora le plac improvizațiile și cazarea la particulari (în pensiuni familiale). Clientela este deschisă experiențelor culinare și folclorului autentic. Numărul turiștilor nomazi a început să crească după anii ’70.

1.5 Studierea pieței turistice specifice bransei

Studierea pietei reprezinta punctul de plecare in conceperea oricarei agentii de turism. Aceasta presupune atat studierea cererii cat si a ofertei concurentei. In vederea studierii cererii a fost elaborat un chestionar care a fost inmanat spre completare unui esantion reprezentativ format din 100 de persoane.

In urma analizei informatiilor culese pot fi evidentiate urmatoarele:

57% dintre cei intervievati sunt interesati de produsul turistic „Croaziera pe Dunare” ;

60% doresc efectuarea acestui program turistic primavara;

80% considera ca durata optima pentru o astfel de calatorie sa fie cuprinsa intre 5-7 zile ;

65% doresc ca programul sa se realizeza apeland la un hotel plutitor avand o categorie de confort de 4-5* ;

80 % opteaza pentru o alimentatie in regim de pensiune completa ;

75% doresc vizitarea celor mai reprezentative obiective turistice de pe traseu ;

55% calatoresc de 2 ori/an;

60% dintre cei interesati de un astfel de produs turistic au varsta cuprinsa b#%l!^+a?intre 20-50 ani ;

70% au studii superioare ;

65% doresc sa aloce pentru un astfel de produs turistic un buget cuprins intre 1000-3000 RON.

In urma analizei se observa ca acest produs nu este prezent in oferta altor agentii din Romania.

Pentru a satisface intr-o cat mai mare masura cererea, se are in vedere conceperea unui produs turistic cat mai atractiv, fiind necesara pentru aceasta desfasurarea unei ample activitati de documentare.

Într-o statistică, vizând formele de turism cu cel mai mare potențial, turismul bazat pe croaziere s-ar situa, indiscutabil, în primele cinci. O simplă enumerare a resurselor naturale pentru practicarea acestuia este mai mult decât edificatoare.

Figura 4.1 Dinamica structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2005-2013 Delta Dunării

Sursa: Institutul Național de Statistică

1.5.1 Modalități de abordare a studiului de piață și de culegere a informațiilor

Firmele turistice isi desfasoara activitatea intr-un mediu extrem de dinamic, cu care se afla in relatii de interdependenta reciproca. In cadrul acestor relatii, piata detine locul si rolul principal, terenul de intalnire si confruntare a cererii cu oferta turistica. Pentru a desfasura o activitate eficienta, firmele trebuie sa cunoasca permanent fenomenele pietei, sa obtina un flux de informatii noi, pertinente, complexe, despre parametrii pietei.

Pentru a cunoastere in detaliu factorii esentiali ai pietei si tendintele lor de evolutie, este necesar sa se apeleze la studii de piata, efectuate fie de catre specialistii firmelor in cauza, fie de catre firme specializate. Procesul de cercetare este deosebit de complex si presupune parcurgerea, sub un control permanent si riguros, unor etape succesive, intr-o anumita ordine: • identificarea problemei si definirea scopului cercetarii;

• elaborarea obiectivelor si ipotezelor;

• estimarea prealabila a valorii informatiei care va fi obtinuta prin cercetare;

• alegerea surselor de informatii;

• selectarea modalitatii de culegere si sistematizare a informatiilor;

• recoltarea informatiilor;

• prelucrarea informatiilor;

• analiza si interpretarea;

• redactarea studiului si elaborarea concluziilor.

Studierea pietei turistice se poate realiza atat in mod direct (pe baza informatiilor de teren), cat si indirect (pe baza informatiilor de birou), iar obiectivele urmarite prin procesul de cercetare vizeaza furnizarea tuturor informatiilor necesare fundamentarii deciziilor de piata, atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ.

1.Studierea indirecta, pe baza informatiilor de birou (din evidente statistice, financiarcontabile, tehnico-operative, studii, rapoarte etc.), care are avantajul de a fi usor de realizat si cu costuri relativ reduse, are un grad inalt de operativitate, dar are dezavantajul de a nu acoperi integral aria mecanismelor si proceselor pietei si este o cercetare postfacto.

2. Studierea directa, bazata pe informatii culese direct de la purtatorii acestora, permite abordarea si reliefarea tuturor proceselor si fenomenelor economice, dar necesita un personal de specialitate cu grad inalt de pregatire si antreneaza costuri ridicate. Metodele de cercetare directa sunt variate, delimitandu-se dupa criterii diferite (modul de desfasurare in timp, locul de desfasurare, profilul cercetarii etc.); dintre acestea, foarte important este modul de antrenare a purtatorului de informatii, in functie de care se disting observarea si ancheta.

Serviciul de transport turistic are un rol determinant in cresterea calitatii prestatiei turistice, deoarece, prin intermediul sau, este asigurat accesul turistilor in zonele de interes turistic, intalnirea cererii cu oferta turistica si, prin aceasta, transformarea lor din stare potentiala, intr-una efectiva.

Deoarece timpul total de vacanta al unui turist poate fi considerat, dintr-un anumit punct de vedere, ca este compus din doua elemente si anume, timp de transport si timp de b#%l!^+a?sejur, rezulta necesitatea asigurarii unui transport rapid, care sa permita reducerea timpului de deplasare, atat intre punctele-cheie ale itinerariilor turistice, cat si la nivelul unei statiuni sau localitati. Datorita ponderii ridicate a costurilor serviciilor de transport in tarifele pentru un aranjament turistic, este necesar sa se realizeze o optimizare a transportului, atat prin utilizarea rationala a mijloacelor de transport, cat si prin combinarea eficienta a formelor tipice de transport: rutier, feroviar, aerian, naval si, cu un rol specific in turism, transportul pe cablu. In urma celor prezentate mai sus, putem spune ca rolul acestor patru tipuri de servicii de baza nu este intotdeauna acelasi, uneori chiar, unul dintre ele putand lipsi intr-o prestatie turistica, dar, pentru a satisface motivatia turistica, firmele prestatoare ale acestor servicii trebuie sa coopereze intre ele, astfel incat sa asigure turistului satisfactie deplina.

1.5.2. Oferta turistică in bransa

Primul pas în definirea ofertei turistice este departajarea acestei noțiuni de cea de producție turistică. Oferta turistică reprezintă „potențialul antropic și natural, echipamentele și serviciile turistice (inclusiv cele de producție turistică), bunurile alimentare și industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată, infrastructura turistică, precum și condițiile de comercializare ale acesteia (preț, tarife etc.)” Producția turistică reprezintă serviciile ce mobilizează forța de muncă, echipamentele de producție și bunurile materiale ce se concretizează într-un consum turistic.

Oferta turistica are un caracter complex si eterogen, fiind alcatuita din mai multe componente, care se pot structura astfel:

–         potentialul turistic, ca element de atractie a cererii turistice format din totalitatea resurselor naturale si antropice ale unei zone;

–         echipamentul turistic, alcatuit din ansamblul activelor fixe si circulante care concura la satisfacerea nevoilor turistilor;

–         serviciilor prestate turistilor si bunurilor oferite acestora spre consum, bunuri cu destinatie turistica exclusiva;

–         forta de munca, cea care transforma din potentiale in efective celelalte elemente sus-mentionate.

Complexitatea ofertei turistice (si a productiei, in egala masura), este data si de numarul mare de prestatori sau „fabricanti” ai produselor turistice. Faptul ca produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul sau, face aproape imposibila furnizarea de catre un singur producator a tuturor prestatiilor generate de consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializati, au profile diferite, uneori chiar interese diferite si cel mai adesea un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea produsului turistic participa societati comerciale care au ca obiect de activitate cazarea, masa, transportul, agrementul, „fabricarea” calatoriilor turistice (tour-operatorii), de asemenea pot participa organisme si asociatii cu vocatie sociala, organisme locale si teritoriale etc.

Relația dintre oferta turistică – producția turistică evidențiază rolul primordial al ofertei turistice ca sursă, izvor al producției turistice dar și rolul producției turistice de mobilizator al ofertei turistice.

Prin comparație cu relația ofertă – producție de pe piața bunurilor de consum, există câteva caracteristici ale legăturii ofertă turistică – producție turistică:

1. producția turistică este mai mică sau cel mult egală cu oferta turistică, iar pe piața bunurilor de consum, oferta bunurilor de consum este mai mică sau cel mult egală cu producția aferentă;

2. oferta turistică poate exista independent de producția turistică, dar producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei turistice, în timp ce oferta bunurilor de consum nu se poate detașa de producția bunurilor;

3. structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice , în b#%l!^+a?schimb structura ofertei bunurilor de consum reflectă în general structura producției de b#%l!^+a?aceste bunuri;

4. oferta turistică este fermă (ea există atâta timp cât există și elementele sale) în timp ce producția turistică este efemeră, ea încetând odată cu încetarea consumului.

1.5.3. Cererea turistică in bransa

Conceptele de cerere si consum turistic

            Desi intre cererea turistica si consumul turistic exista o mare asemanare, aceste doua concepte nu pot fi suprapuse total. Astfel, definitiile oficiale releva continutul diferit al celor doua categorii:

–         „cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii, pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul destinatiei”;

–         „consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistica pentru achizitionarea unor noi servicii si bunuri legate de motivatia turistica”;

Cererea turistica reprezinta, asadar, totalitatea cerintelor manifestate sau nemanifestate inca, pentru apropierea de produsele turistice, pe cand consumul turistic este forma de materializare a cererii.

            Apar, astfel, doua modalitati de exprimare a cererii turistice:

–         cerere turistica manifestata – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat) intr-o anumita perioada de timp, intalnita si sub denumirea de cerere turistica reala;

–         cerere turistica nemanifestata (neconcretizata), dar care exista potential in conceptia unui consumator si care ar putea fi evaluata si cuantificata pe baza unui studiu al evolutiei cerintelor; se poate intalni si sub denumirea de cerere turistica prezumata.

Cererea turistica reala si cererea turistica prezumata formeaza cererea turistica potentiala.

            Deosebirea dintre cererea turistica si consum turistc poate fi evidentiata si din punct de vedere al locului si momentului formarii acestora. Cererea turistica se formeaza la locul de resedinta al turistului unde se contureaza bazinul cererii, definit prin caracteristicile economice, sociale, politice, etnice ale turismului caruia ii apartine. Consumul turistic, in schimb, se realizeaza in cadrul bazinului ofertei turistiuce, in mai multe etepe, desfasurate in timp si spatiu:

1.      inainte de deplasarea spre locul de destinatie turistica, dar legat de acesta (de exemplu, procurarea echipamentului de campare, a celui sportiv etc.);

2.      in timpul deplasarii spre locul de destinatie (de exemplu, transportul);

3.      la locul de destinatie (cazare, masa, agrement etc).

Principalele particularitati ale cererii turistice sunt:

–         cererea turistica este foarte elastica si supusa permanent unor fluctuatii, aflandu-se sub incidenta unei multitudini de factori, de naturi diferite (economici, demografici, psihologici, politici, conjucturali etc);

–         cererea turistica se caracterizeaza printr-un grad mare de complexitate si eterogeneritate, studierea  ei presupunand segmentarea pietei dupa o serie de criteri ca. varsta, categoria socio-profesionala, obiceiurile de consum etc.;

–         cererea turistica presupune un grad mare de mobilitate a turistului, ca urmare a caracterului rigid al ofertei;

–         cererea turistica are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distributiei inegale si caracterului nestocabil al ofertei turistice, dar si datorita dependentei circulatiei turistice de conditiile naturale.

Toate aceste particularitati imprima pietei turistice caracterul de piata „opaca”, adica greu de cuantificat si de influentat.

Una din prioritățile de dezvoltare economică a județului Constanta este turismul. În b#%l!^+a?consecință, administrația publică județeană intenționează să dezvolte un program prin care să sprijine crearea de produse turistice care să răspundă cererii existente pe piață, dar și de produse pentru noi piețe turistice, care să răspundă pozitiv nevoilor și dorințelor jucătorilor ce acționează pe aceste piețe.

Peste 200 de nave de croaziera fluviala vor acosta in acest an in Portul Tulcea, odata cu inceperea sezonului de croaziere, deschis sambata de nava "Volga", plecata din Ismail, Ucraina, cu destinatia Ruse, Bulgaria. O alta nava de croaziera fluviala, "Sound of Music", este asteptata, duminica, in Portul Tulcea.

Cele mai multe nave de croaziera fluviala vin din Germania si au la bord intre 100 si 200 de persoane care, odata ajunse in Portul Tulcea, pot alege excursii la manastirile Saon-Celic Dere-Cocosu, situate in zona de terasa a judetului, sau in Delta Dunarii.

Excursiile in Delta Dunarii sunt oferite de altfel si turistilor care ajung in Portul Constanta cu navele de croaziera maritima, in ultimii doi ani, potrivit presedintei Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism, Corina Martin, excursiile de o zi in Delta fiind produsul cel mai solicitat de turistii de pe litoral.

Total sosiri pentru turismul fluvial in Romania :

CONCUZII

Este deosebit de important că gradul de satisfacție al turiștilor care au apelat la turismul de croazieră să fie cât mai mare, deoarece acesta va determină în continuare sporirea încrederii în companiile prestatoare, respectiv creșterea motivației și prestigiului acestora.Constituie o preocupare continuă a companiilor prestatoare de turism de croazieră urmărirea gradului de satisfacție și comportamentul turiștilor post consum,deoarece se tinde spre fidelizarea clientelei și relaționarea cât mai bună cu această.

Creșterea exponențială a turismului de croazieră a creat situații inedite, al căror impact nu a fost încă studiat în mod temeinic. Chiar dacă creșterea fluxului de turiști către anumite porturi este importantă pentru dezvoltarea zonelor costiere, este esențial să se b#%l!^+a?reducă la minimum impactul negativ pe care traficul din aceste perioade de vârf îl poate avea asupra zonelor vizitate. Trebuie să existe o pregătire corespunzătoare pentru a face față riscurilor de poluare a apei și a aerului de către combustibilii utilizați de marile nave de croazieră și riscurilor ecologice pe care le presupune prezența a mii și mii de persoane în destinațiile turistice. De asemenea, sunt necesare eforturi pentru a coordona informațiile privind escalele acestor nave cu gestionarea turismului local, astfel încât să se poată evita suprapunerea valului de turiști de pe navele de croazieră cu prezența altor persoane, care își pot planifica vizitele în alte momente ale zilei.

S-a constatat că toate țările au în comun atracții turistice, peisaje naturale încântătoare și o cultură interesantă de-a lungul Dunării, acestea meritând crearea unui traseu pentru drumeții de-a lungul fluviului. În ceea ce privește traseele existente, gradul de dezvoltare a acestora diferă foarte mult de la o țară la alta. Germania și Austria exploatează deja potențialul turismului de drumeție de-a lungul Dunării, având infrastructură și oferte de excursii, croaziere și ciclism. În plus, comunitățile aflate în apropierea traseelor se implică în întreținerea și promovarea acestora prin oferte. Dar există potențial și în țări precum Ungaria, Slovacia și Serbia, care pot exploata cărările europene de lung parcurs. În ceea ce privește marcajele, în fiecare țară se găsesc diverse trasee marcate diferit. De aceea, utilizarea unor marcaje similare sau identice ar fi un avantaj care ar facilita cooperarea transfrontalieră. Cât privește hărțile și broșurile, baza existentă depinde în mare măsură de gradul de utilizare în scopuri turistice a zonelor limitrofe Dunării. Astfel, Austria și Germania pun la dispoziție un număr mare de broșuri și practică marketingul transfrontalier. Aceasta ar putea motiva și alte țări dunărene să își combine eforturile de marketing pentru a promova regiunea Dunării.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?