Particularitatile Contabilitatii In Constructii
LUCRARE DE LICENȚĂ
PARTICULARITĂȚILE
CONTABILITĂȚII ÎN
CONSTRUCȚII
CUPRINS
INTRODUCERE
CAP. I. CONSTRUCȚIILE – RAMURĂ DE BAZĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ROMÂNIEI
Locul si rolul construcțiilor in dezvoltarea economica a României
Particularitățile si modalități de organizare a activității de construcții-montaj
Conținutul documentației tehnico-economice pentru realizarea investițiilor
Devizul – Instrument de evaluare a proiectelor de investiții
Devizul Oferta – Baza organizării sistemului informațional al costurilor in construcții
CAP. II. PLANIFICAREA ȘI ORGANIZAREA ACTIVITĂTII DE CONSTRUCȚII LA SC. SELINA. SRL
2.1 Istoricul societății
2.2 Analiza principalilor indicatori
2.3 Organizarea structurala in cadrul SC. SELINA .SRL
CAP. III. PARTICULARITĂȚILE CONTABILIZĂRII UNOR OPERAȚII ÎN
3.1 Particularitățile constituirii si contabilizării garanțiilor
3.2 Contabilitatea organizării de șantier
3.3 Contabilitatea schelelor si cofrajelor in construcții
CAP. IV. MANAGEMENTUL COSTURILOR
4.1. Locul si rolul costurilor in conducerea activității societății
4.2 Particularități de organizare si calculație a costurilor in construcții
4.3 Posibilități de perfecționare a calculației costurilor prin metoda standard
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Întreprinderea constituie unul din elementele motorii principale ale vieții economice și sociale și trebuie să se adapteze în permanență la evoluția mediului înconjurător.
Activitatea de construcții reprezintă ramura economiei naționale in care se desfășoară procesul de execuție a lucrărilor de construcții destinate creării de mijloace fixe, precum si menținerii construcțiilor existente la un nivel tehnic constructiv cat mai apropiat de cel inițial.
Economia si organizarea construcțiilor se înscrie printre disciplinele de specialitate, necesare viitorului economist, chemat să-si aducă contribuția la rezolvarea multiplelor probleme pe care le ridica economia construcțiilor pe linia utilizării cu maximum de eficienta a resurselor materiale, umane si financiare, la un nivel calitativ superior, care sa se finalizeze in creșterea continuă a productivității muncii si reducerea duratei de execuție si a costurilor.
Lucrarea de fată își propune sa identifice diverse modalități de perfecționare a calculației costurilor intr-o unitate de construcții montaj
CAPITOLUL I
CONSTRUCȚIILE RAMURĂ DE BAZĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ROMÂNIEI
1.1 LOCUL ȘI ROLUL CONSTRUCȚIILOR ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI
Activitatea de realizare a construcțiilor este una dintre cele mai vechi preocupări ale omului și se finalizează în obiecte construite în care se desfășoară întregul sistem de activități și preocupări umane.
Mediul construit influențează totalitatea activităților, materiale și spirituale și are un impact deosebit asupra naturii și societății, motive ce au impus garanția calității producției în construcții. Constructorului îi revine o mare răspundere și poate suporta sancțiuni grele atunci când nu reușește să realizeze o construcție care să corespundă scopului stabilit de cel care îi încredințează lucrarea. Este edificator în acest sens “Codul lui Hamurabi”, 1700 î. Hr., care făcea constructorul răspunzător de calitatea și rezistența operei sale, precizând: ”Dacă se prăbușește casa și omoară locatari, meșterul constructor va fi ucis”.
Începuturile organizării activității de construcții în țara noastră pot fi localizate cu peste 160 ani în urmă., În 1841, Secția inginerească a Departamentului din Lăuntru din Moldova a elaborat o normă cuprinsă în lucrarea “Așezământ pentru chipul lucrării șoselelor în Moldova”, prin care se stabilea concepția privind drumurile și tehnologia de execuție.
Lucrările executate la sfârșitul secolului al XIX-lea ne impun a aminti cu deosebită venerație, numele inginerilor Anghel Saligny, Constantin Olănescu, Elie Radu, Gogu Constantinescu, care au stat în fruntea constructorilor din România, trasând drumuri, căi ferate, realizând poduri, silozuri, porturi dunărene, clădiri publice, lucrări edilitare într-un ritm ascendent neîntâlnit, adoptând intuitiv soluții surprinzător de moderne în proiectare și execuție.
Investițiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizării economice, prin crearea de noi structuri, mai performante, în acord cu opțiunile strategice, de perspectivă ale societății și urmăresc și obținerea de efecte utile de natură economică, socială, ecologică. Astfel investiția trebuie privită ca o “cheltuială certă pentru un viitor incert”.
Noțiunea de investiție implică trei elemente definitorii: durată, risc și eficiență. O privire completă a noțiunii de investiție impune studiul imaginii ei tridimensionale (contabilă, economică și financiară).
Investițiile se caracterizează prin faptul că se înfăptuiesc în scopul creării de noi active fixe, având ca principale faze: proiectare, execuție și atingerea parametrilor proiectați și reprezintă îmbinarea activității beneficiarului, proiectantului și a constructorului, de activitatea lor depinzând modul de realizare, cât și gradul de eficiență.
După 1989, activitatea de construcții-montaj, a trecut printr-o perioadă relativ scurtă, de 2-3 ani, de stagnare și dezorganizare, după care au apărut semne de relansare.
Aceasta perioadă a însemnat o reorganizare a firmelor de construcții existente, cu capital majoritar de stat și privatizarea unora, multe din acestea având deja capital integral privat.
Plecând de la această constatare, trebuie să subliniem unele aspecte cu totul noi ce au apărut în economia construcțiilor astfel:
apariția concurenței interne, dar și externe în cadrul procesului de ofertare- obligatoriu la investițiile publice, dar preferat și de firmele private;
libertatea organizării interne a firmelor:
asigurarea unor liberalizări a prețurilor de ofertare și contractare;
apariția unor riscuri de faliment în cazul unei politici manageriale inadecvate;
dezvoltarea unor firme specializate, capabile să intre într-un proces de cooperare;
modernizarea procesului managerial pe baza unui sistem informațional și informatizat accesibil chiar și la firmele mici;
asigurarea unei reale autonomii în domeniul luării deciziilor, în paralel cu asumarea răspunderilor și obligațiilor pe care le presupune economia de piață;
întărirea controlului statului prin Ministerul de Finanțe, privind obligațiile ce revin firmelor în respectarea disciplinei economico-financiare.
În momentul de față în România există peste 20.000 de societăți de construcții-montaj, din acestea circa 2.500 sunt companii puternice, iar restul fiind imm-uri și srl-uri de familie. Piața românească a construcțiilor pare a fi una dintre cele mai ademenitoare din toate punctele de vedere, în cursul anului 2005
contând pe un volum total al lucrărilor de 5,12 miliarde euro, menținându-se ritmul de creștere de 8-10% față de perioadele precedente.
Întreprinderile mici și mijlocii din industria construcțiilor se numără printre cele mai profitabile firme din România, cu o pondere de 3,28% din totalul firmelor (respectiv peste 13.000 de societăți), ocupând poziția a șaptea într-un top de specialitate, având peste 300.000 de angajați, iar ca cifră de afaceri, se situează pe poziția a patra în top, cu un total de 87.100 miliarde de lei. Activitatea acestora se concentrează pe două sectoare principale: construcțiile de clădiri (46,79%) și lucrările de instalații pentru construcții (33,21%).
În anii 2003 și 2004, volumul construcțiilor a fost în creștere, față de perioadele anterioare, în medie cu 10%, construcțiile aducând o contribuție majoră la sporirea produsului intern brut, valoarea adăugată, fiind an de an superioare celorlalte ramuri ale economiei, având ca factori de influențe:
sporirea investițiilor străine (1,5-2mld.USD anual);
credite de la organisme internaționale (BERD, BEI, Banca Mondială);
accesarea de fonduri substanțiale din programele de preaderare la Uniunea Europeană (ISPA, SAPARD);
contribuții, în creștere, ale fondurilor private și intrarea masivă de resurse financiare din partea muncitorilor români plecați la lucru în afara granițelor;
alocații bugetare sporite.2
Sunt de menționat o serie de neajunsuri ce au creat și încă mai creează mari dificultăți societăților de construcții, ca:
Întârzieri în încasarea producției la lucrări realizate din fonduri bugetare, care au devenit “piatra de moară” a constructorilor. Neîncasarea la timp a producției realizate din fonduri publice are un efect negativ, obligând constructorii să mențină blocate scrisori de garanție pe toată perioada cât lucrarea depășește termenul inițial, ca urmare a alocațiilor insuficiente, să recurgă la credite ale căror dobânzi încarcă nejustificat costurile, devenind creditori ai statului, să suporte unele consecințe negative în raport cu ordonatorul de credite sau beneficiarul rău platnic, în sensul că neîncasarea muncii prestate îi deformează indicatorii financiari și nu este primit la noi licitații.
Carențele în atribuire lucrărilor publice prin licitații. Modul defectuos de aplicare a creat numeroase nemulțumiri și discriminări în rândul ofertanților, iar percepția opiniei publice este că fenomenul de corupție este încurajat, deoarece:
în plan local, clientelismul a devenit hotărâtor în alocarea contractelor publice;
se practică dumping-ul, contându-se pe faptul că în comisiile de evaluare nu se manifestă exigența pentru identificarea ofertelor respective, iar după obținerea contractului se solicită și se aprobă majorări ale valorii inițiale prin devize suplimentare;
sistemul de soluționare a eventualelor contestații este ineficient, neoperant și netransparent.
Ulterior apariției OUG 60/2001 privind achizițiile publice, au fost promovate, fără acceptul partenerilor sociali, acte normative – Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr.60/2001 privind achizițiile publice, Legea nr. 386/2003 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr.60/2001 privind achizițiile publice, H.G nr. 411/2005 pentru modificarea și completarea H.G. 461/2001 pentru aplicarea normelor de aplicare a O.U.G. nr.60/2001 privind achizițiile publice, – care, prin restricțiile nerealiste impuse, au generat mari dificultăți societăților de construcții.
Numai în anul 2004, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 386/2003 pentru lucrările de construcții, concomitent cu creșterile prețurilor de cca 40% la ciment, oțel beton și alte materiale de construcții, precum și creșterile salariale de cca 14%, firmele de construcții au înregistrat pierderi deosebit de mari, neadmițându-se revizuirea devizelor.
Discriminarea firmelor românești. Pentru investiții mari finanțate din fonduri publice și/sau credite externe garantate de stat, din cauza condițiilor de calificare privind capacitatea financiară, a valorii mari a lucrărilor similare executate, precum și a garanției de participare solicitate, accesul la licitație este posibil practic numai pentru societăți mari sau consorții, care pe piața românească, nu sunt accesibile deocamdată decât societățile străine; condițiile de natura celei care exclude din competiție ofertantul care nu a mai executat lucrări similare, ca de exemplu cea de autostrăzi, deși în România s-au executat obiective de investiții de mare complexitate (baraje, acumulări de apă, străpungeri ale munților sau metroul din București), sunt, de asemenea, discriminatorii.
Plata cotei TVA. În construcții există un decalaj mare de timp, de cca 60 zile, între momentul facturării producției și încasarea facturilor. Plata cotei TVA la facturare, așa cum se procedează azi, deși este recunoscut de către factorii de decizie că aduce prejudicii constructorilor, creându-le goluri financiare, nu-și găsește soluționarea.
Munca la negru. “Munca la negru” sau “munca la gri”, se practică în mod curent din cauza taxelor împovărătoare asupra forței de muncă cu binecunoscutele consecințe.
Prevederi nepotrivite ale Codului muncii sunt cunoscute, dezbătute și mediatizate în ultnciară, a valorii mari a lucrărilor similare executate, precum și a garanției de participare solicitate, accesul la licitație este posibil practic numai pentru societăți mari sau consorții, care pe piața românească, nu sunt accesibile deocamdată decât societățile străine; condițiile de natura celei care exclude din competiție ofertantul care nu a mai executat lucrări similare, ca de exemplu cea de autostrăzi, deși în România s-au executat obiective de investiții de mare complexitate (baraje, acumulări de apă, străpungeri ale munților sau metroul din București), sunt, de asemenea, discriminatorii.
Plata cotei TVA. În construcții există un decalaj mare de timp, de cca 60 zile, între momentul facturării producției și încasarea facturilor. Plata cotei TVA la facturare, așa cum se procedează azi, deși este recunoscut de către factorii de decizie că aduce prejudicii constructorilor, creându-le goluri financiare, nu-și găsește soluționarea.
Munca la negru. “Munca la negru” sau “munca la gri”, se practică în mod curent din cauza taxelor împovărătoare asupra forței de muncă cu binecunoscutele consecințe.
Prevederi nepotrivite ale Codului muncii sunt cunoscute, dezbătute și mediatizate în ultima vreme și privesc flexibilizarea raporturilor de muncă dintre angajator și angajat, reglementarea timpului de muncă specific activității de construcții, durata contractului de muncă, având în vedere caracterul sezonier al activității și reducerea muncii la negru.
Institutul Național de Statistică, în baza unui studiu pe un număr de 1.000 de întreprinderi, apreciază că în anul 2005 domeniul construcțiilor va cunoaște o creștere semnificativă, spre deosebire de comerț, industrie și servicii, avertizând că, în procesul de integrare europeană, IMM-urile din construcții se vor confrunta cu probleme legate, în principal, de standardizare și de calitatea produselor.
Statisticile arată ca 60% dintre societățile comerciale de construcții din statele care au intrat recent în Uniunea Europeană au dispărut din cauză că nu au rezistat presiunilor concurenței.
Unul dintre obiectivele principale pentru 2005 – 2006 îl constituie consolidarea pregătirii societăților de construcții – montaj și instalații pentru desfășurarea activității în regimul de norme tehnice specifice Uniunii Europene.
1.2 PARTICULARITĂȚI ȘI MODALITĂȚI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII DE CONSTRUCȚII-MONTAJ
Ramură principală a sferei producției materiale, construcțiile cuprind ansamblul de activități privind organizarea tehnico-materială, a pregătirii și executării lucrărilor de construcții, de instalații și montaj a utilajelor, in vederea realizării la termen și în condiții de eficiență sporită de noi obiective productive, social-culturale și de locuit, precum și extinderea, modernizarea și reabilitarea celor existente.
Activitatea de construcții – montaj prezintă o serie de caracteristici cu influență și asupra organizării conducerii contabilității, menționând următoarele:
caracterul fix al produsului -obiectul de construcție- generează o mobilitate continuă a resurselor materiale și umane, a unei organizări riguroase a locurilor și fronturilor de lucru, a unor metode adecvate de conducere;
diversitatea construcțiilor presupune o specializare înaltă care poate garanta o calitate superioară, productivitate și eficiență.
diversitatea materialelor, echipamentelor, mijloacelor tehnice și tehnologice impune crearea și actualizare permanentă a unor bănci de date și un proces de optimizare în alegerea acestora;
volumul mare de materiale, semifabricate, prefabricate și echipamente, ce trebuie transportate și manipulate, care generează costuri de producție rezultate din transporturi, fapt ce necesită abordarea logistică a procesului de distribuție și pe această bază, optimizarea începând cu proiectarea construcției și finalizând cu execuția obiectului de construcție;
durata mare a ciclului de producție impune asigurarea resurselor financiare pe întreaga perioadă, crearea unor garanții de natură juridică împotriva riscului .
necesitatea elaborării unor proiecte de organizare și tehnologie și implementarea acestora, reprezintă o problemă impusă de preocuparea de asigurare a unor condiții de lucru și viață normale pentru personalul șantierului și de deplină securitate.
Participanții la lucrările de construcții montaj sunt:
beneficiarul lucrării (persoana juridică achizitoare, investitorul)
proiectantul lucrării (poate fi și consultant)
constructorul, numit și contractantul, ofertantul sau antreprenorul lucrării
furnizorii de materiale și utilaje de construcții
autoritatea publică (emitentul avizelor necesare realizării lucrărilor)
Beneficiarul lucrării are posibilitatea urmăririi și coordonării activității directe sau indirecte a tuturor participanților.
Lucrările de construcții montaj, componenta principală a fazei investiționale, constituie ansamblul de operații succesive prin care se execută, întrețin și repară obiectele de construcții, se montează utilajul, instalațiile și alte elemente de construcții, prin care se prestează servicii de specialitate .
În practică se folosesc mai multe criterii de clasificare a producției de construcții, astfel:
după specificul și natura producției
producție de construcții de bază
producție secundar-industrială
producție de servire
după modul de realizare și profilul de bază al activității unităților executante:
producție de construcții montaj executată în antrepriză
producție de construcții montaj executată în regie
după stadiul de realizare în care se află:
producție terminată
producție neterminată
Lucrările de construcții se realizează pe baza devizelor care, pe lângă rolul principal în determinarea valorică a volumului investiției, reprezintă un instrument de bază în activitatea de planificare, contractare, execuție și recepție.
Pentru exprimarea valorică a proiectelor elaborate, se folosesc trei categorii de devize și anume:
devizul pe categorii de lucrări
devizul pe obiect
devizul general.
1.3 CONȚINUTUL DOCUMENTAȚIEI TEHNICO-ECONOMICE PENTRU REALIZAREA INVESTIȚIILOR
Documentația tehnico-economică aferentă investițiilor reprezintă ansamblul informațional constând în piese scrise, piese desenate, calcule și determinări, după caz, care se elaborează în ideea configurării, promovării și înfăptuirii unei investiții.
Abordarea problematicii documentației tehnico-economice a investițiilor implică tratarea ei pe două planuri și anume:
în funcție de sursa și modul de finanțare a investițiilor (publice, autonome și private) și
în raport cu structura investițiilor după natura lor (materiale, nemateriale și financiare).
Investițiile publice implică obligatoriu o documentație tehnico-economică complexă, elaborată de către entitatea investitoare (investitorul) prin intermediul unor institute (societăți) de proiectare specializate, ce cuprinde:
Studiul de prefezabilitate constituie documentul specific de formulare a opțiunii de investiții inclusă în portofoliul investitorului. Conține piese scrise (vizând informații cu caracter general, estimări tehnice și economice, evaluarea structurală a costului investițiilor și modul de eșalonare, estimarea ponderilor pe categorii în structura resurselor de finanțare) și piese desenate (plan de amplasare în zona și plan general), precum și alte informații (referitoare la condițiile financiar-fiscale; producția și desfacerea; stocuri de materiale; resurse de muncă etc)
Studiul de fezabilitate constituie ansamblul de documente și determinări tehnico-economice și financiare de fundamentare a opțiunii de investiții. Se elaborează de către unitatea de proiectare care a adjudecat licitația în acest scop, se avizează de către organele financiare publice și se aprobă de ordonatorii de credite sau Guvern, conform competențelor.
Prin conținutul său, piese scrise și desenate, detaliază determinările înscrise în studiul de prefezabilitate (date generale, determinări tehnice, tehnologice și constructiv-funcționale, informații privind forța de muncă, evaluarea globală, structurală a costului investiției, determinarea unor indicatori tehnico-economici, evaluarea globală și structurală a bugetului de finanțare a investiției).
Un rol deosebit îl au avizele și acordurile prin care investiția se plasează în mediul social-economic (avizul ordonatorului principal de credite, certificatul de urbanism, autorizația de construcție, avizul pentru utilități, pentru protecția mediului, pentru combustibil și alte avize).
Între piesele desenate, la planul de amplasare și planul general se adaugă planuri și secțiuni de arhitectură pe obiecte.
c) Proiectul tehnic și caietele de sarcini se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat pe ansamblul obiectivului și nu pe obiecte distincte. Constituie documente esențiale pentru organizarea licitațiilor de execuție, obligatorii în cazul investițiilor publice, care depășesc un anumit plafon valoric (125mii Euro).
Prin conținutul său proiectul tehnic oferă, antreprenorilor ofertanți la licitația de execuție, informațiile necesare privind cadrul și condițiile angajării și a răspunderii asumate. Deci, în cadrul unor piese scrise, determinări schițe și desene etc. se prezintă detaliat: volumul lucrării, soluțiile tehnice, constructive și de execuție concepute de proiectant, volumul lucrărilor în expresie cantitativă și resursele materiale necesare.
Părțile scrise ale proiectului tehnic se referă la:
Descrierea generală a lucrărilor de investiții ca profil, amplasament și topografie, factori climatici, geomorfologici, organizare de șantier, accesul la surse (energie apă, rețea de transport, servicii etc.).
Lista cu cantitățile de lucrări în funcție de volumul și profilul obiectivului de investiții (lista de consumuri de materiale, de utilaje și echipamente cu sau fără montaj, manoperă, necesarul de utilaje de construcții, necesarul de dotări termice etc.), fișele tehnice, tehnologice și ale soluțiilor constructive aferente lucrărilor.
Caietele de sarcini ce dezvoltă în scris elementele tehnice și economice din diferitele piese ale proiectului tehnic și prezintă informații complementare, fac precizări și emit prescripții și cerințe pentru executanții lucrărilor.
Caietele de sarcini sunt elaborate în mod specific pentru: execuția lucrărilor, montajul utilajelor, arhitectură, instalații testări, probe de recepție etc.
Graficul general de realizare a investiției se include ca piesă componentă a proiectului tehnic.
d) Detaliile de execuție se elaborează după licitarea lucrărilor de investiții, respectiv după contractarea lor, de către antreprenori sau proiectanți pentru necesități de executare a investițiilor. Se bazează pe informațiile oferite de proiectul tehnic, caietele de sarcini și antemăsurători, dar țin seama de soluțiile tehnice, tehnologice și constructive pe care le adoptă antreprenorii în executarea lucrărilor de investiții.
1.4 DEVIZUL – INSTRUMENT DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTIȚII
În metodologia și practica actuală evaluarea proiectelor de investiții are la bază în general parametri statistici, respectiv nivelul pe care-l au la un moment dat prețurile și tarifele practicate și doar uneori se face evaluări pe bază de prognoză privind evoluția dinamică a acestora.
Evaluarea investițiilor în obiecte de natura activelor fixe cu caracter independent ( utilaje fără montaj, mașini, animale, muncă ) se realizează pe baza prețurilor producătorilor, de regulă prețuri de producție sau achiziție, iar instrumentele care stau la baza evaluării sunt cataloagele de prețuri.
Evaluarea proiectelor de investiții ce vizează lucrările de construcții-montaj poate avea loc prin folosirea următoarelor categorii de prețuri:
Prețuri pe obiecte de construcții;
Preturi de părți de obiecte, pe unități fizice și de folosință;
Prețuri de deviz.
În practica noastră economică se utilizează îndeosebi prețurile de deviz, iar cu titlul de excepție, la construcții de locuințe operează și prețurile pe obiecte de construcții, dar prin intermediul prețurilor de deviz. Intervin astfel trei modalități de evaluare:
Evaluarea globală a investiției, în faza de formulare a operațiunilor de investiții, realizată de proiectanți sau investitori, se reflectă în studiile de prefezabilitate și chiar de fezabilitate.
Evaluarea tehnico-economică a proiectului tehnic elaborat de către unități de proiectare. În acest caz, determinările sunt mai analitice, fără însă a avea la bază, totuși, elementele concrete în detaliu care configurează proiectul iar evaluarea se reflectă cantitativ (utilaje, materiale, manoperă).
În practica unor organisme financiare internaționale, evaluarea proiectelor de investiții are o sferă de referință mult mai largă, în sensul că elementele de evaluare (capacități de producție, volumul fizic al producției, costuri și prețuri) sunt identificate și luate în calcul în raport cu evoluția lor pe întreaga durată de referință (de execuție și exploatare) a proiectului, folosind în acest scop tehnici și procedee de actualizare care asigura comparabilitatea datelor.
Devizul constituie partea integrată a documentației tehnico- economice, mai precis a proiectelor de executie, cu ajutorul căruia se evaluează costul total și în structură al lucrărilor de investiții. În practica noastră economică, pentru evaluarea investițiilor se folosesc:
Devizul pe categorii de lucrări (devize analitice pe stadii fizice);
Devizul pe obiect;
Devizul pe categorii de cheltuieli (devize financiare).
Devizul general.
Devizul pe categorii de lucrări are ca bază de elaborare, noțiunea “categorie de lucrări” în construcții.
Categoria de lucrări reprezintă ansamblul de operațiuni, omogene din punct de vedere al materialelor folosite, a utilajelor de construcții și a manoperei, pe care le impune executarea unui obiect de investiții (o construcție delimitată spațial și funcțional).
Devizul pe categorii de lucrări conține descrierea lucrărilor de executat la stadiu fizic sau o categorie de lucrări, din cadrul unui obiect, cheltuielile necesare executării și valorile parțiale și totale ale acestor lucrări. Elementele componente ale devizului analitic pe categorii de lucrări se cuprind în cinci capitole (tabelul nr.3), astfel:
Cap A. Cheltuieli directe pe articole de lucrări care se înscriu în ordinea, succesiunea lor cu numărul curent respectiv, simbolul sau codul, denumirea articolului unitatea de măsură și cantitatea, în funcție de datele din antemăsurătoare.
Prețurile unitare de deviz se înscriu pentru fiecare articol de lucrare, pe elemente de cheltuieli, respectiv: materiale, manoperă, utilaje de construcții, cheltuieli pentru transportul pe calea ferată. Aceste prețuri se preiau din cataloage de prețuri elaborate în acest scop, din oferte de preț, din alte surse de informare.
Valorile parțiale se înscriu pe elemente de cheltuieli și ele rezultă din multiplicarea prețului unitar de deviz în cadrul articolului la fiecare element (materiale, manoperă, cheltuieli cu utilaje de construcții și cheltuieli de transport), cu cantitatea de lucrări specifică la articolul respectiv.
Valoarea totală de deviz rezultă la fiecare articol prin însumarea valorilor parțiale pe elemente de cheltuieli. Din însumarea acestor cheltuieli rezultă Total I al devizului.
Menționăm faptul că în devizul analitic pe categorii de lucrări, după valoarea totală a articolului de deviz, se înscrie și greutatea totală a materialelor, ce rezultă din multiplicarea volumului pe articole cu greutatea unitară pe articol a materialelor.
Cap B. Alte cheltuieli directe, care cuprind:
Cheltuieli totale cu transportul materialelor, preluate din Cap A, la fiecare articol de deviz exprimând costul transportului pe calea ferată, și eventualele cheltuieli pentru transportul pământului pentru umplutură, sau rezultat din săpături ori al molozului; costul transportului elementelor prefabricate, confecțiilor metalice produse în secții și ateliere proprii ale unității de construcții, cheltuieli de manipulare.
Cheltuieli pentru transporturi cu autovehicule ale materialelor, de la stația de destinație, depozite de desfacere și furnizori locali, până la obiectul de investiții, unde urmează a fi puse în operă, care se stabilesc prin multiplicarea cantităților transportate (în tone) cu tariful mediu de deviz (în lei/tona km).
Manopera aferentă maiștrilor care conduc formațiile de muncă și impozitul pe salarii (stabilit prin aplicarea cotei de impozit la valoarea manoperei din cap A și B)
Contribuții pentru asigurări sociale,
Alte cheltuieli directe.
Prin însumarea cheltuielilor pe elemente (materiale, manoperă, cheltuieli cu utilaje și total) din cele două capitole A și B rezultă Totalul II, cheltuieli directe din devizul pe categorii de lucrări.
Cap C. Cheltuieli indirecte, care se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale diferențiate pe grupe de lucrări, la Totalul II din deviz, deci la cheltuieli directe.
Cotele procentuale la cheltuielile indirecte variază la lucrările de investiții realizate în antrepriză, față de cele în regie, pe grupe, în care se încadrează categoriile de lucrări respective.
Cap D. Beneficiul se cuprinde numai în devizele analitice pe categoriile de lucrări aferente investițiilor executate în antrepriză. Se stabilește prin aplicarea cotei variabile de la o unitate la alta, asupra cheltuielilor din devizul analitic cumulate (Totalul II + Cap C).
Cap E. Taxa pe valoarea adăugată se stabilește prin aplicarea cotei legale la valoarea cumulată a elementelor din deviz.
Valoarea totală a devizului pe categorii de lucrări rezultă prin însumarea elementelor înscrise la capitolele A – E (Tabel nr.1).
Devizul pe categorii de lucrări
Tabel nr. 1
Devizul pe obiect constituie o însumare a devizelor analitice pe categorii de lucrări ( pentru fundații, construcții propriu zise, instalații, montajul utilajelor, finisaje) care se referă la același obiect de investiție din devizul general, așa cum se prezintă în tabel nr.4.
Devizul financiar ( sau pe categorii de cheltuieli) se referă la cheltuielile ce nu se materializează în lucrări, dar care concură la realizarea obiectivului privind obiectul de investiții, cheltuieli în cadrul organizării de șantier, cheltuieli pentru transportul muncitorilor.
Întrucât aceste cheltuieli se suportă din fondurile de investiții, pentru fiecare cheltuială se întocmește câte un deviz pe categorii de cheltuieli (devize financiare).
Devizul pe obiect
Tabel nr. 2
Devizul general stabilește valoarea totală estimativă a obiectivelor de investiții în faza de proiectare, iar totalitatea cheltuielilor pe care la impune realizarea unui obiectiv de investiții, rezultă din însumarea cheltuielilor înscrise în devizele pe obiect și în devizele financiare (Tabelul nr 5).
Gruparea cheltuielilor în devizul general se realizează în cadrul a trei părți.
Partea I înglobează cheltuielile de investiții propriu zise și asimilate, în cele 5 capitole, în următoarea succesiune: cheltuielile pentru obținerea și amenajarea terenului; infrastructura obiectivului; proiectarea și asistență tehnică, cheltuieli pentru investiția de bază, cheltuieli privind pregătirea personalului, recepția și darea în exploatare a obiectivului.
Partea a II-a reflectă, după caz, valoarea rămasă actualizată a activelor fixe existente, inclusă în obiectivul de investiții.
Partea a III-a include fondul de rulment ca o cheltuială investițională pentru primul an de exploatare a obiectivului.
Din valoarea de investițiilor, pe părți și capitole, reflectată în devizul general se trece în poziție distinctă partea supusă licitației, iar în valoarea totală a devizului se precizează valoarea lucrărilor de construcții montaj.
Devizul general
Tabel nr. 3
1.5 DEVIZUL OFERTĂ – BAZA ORGANIZĂRII SISTEMULUI INFORMAȚIONAL AL COSTURILOR ÎN CONSTRUCȚII
Modalitatea cea mai răspândită de preluare spre execuție a unui proiect este participarea la licitație, organizată conform reglementărilor în materie3, prețul ofertă fiind unul dintre cei mai importanți factori în adjudecarea licitațiilor de către antreprenori.
Constructorul își poate adjudeca execuția unor lucrări prin participarea, cu oferte proprii, la licitațiile organizate de persoanele juridice achizitoare.
La elaborarea devizului ofertă, ofertantul trebuie să evidențieze distinct următoarele valori ce urmează a fi executate, inclusiv TVA- ul, ce constituie documente de bază în organizarea contabilității interne de gestiune, după cum urmează:
valoarea totală a lucrărilor
valoarea pe fiecare obiect al lucrării
valoarea fiecărui deviz aferent categoriei de lucrări
valoarea consumurilor totale de resurse materiale
valoarea consumurilor totale de forță de muncă
valoarea consumurilor totale privind utilajele de construcții
valoarea consumurilor totale privind transporturile
valoarea utilajelor și echipamentelor tehnologice cu montaj și independente, inclusiv a dotărilor aferente
Oferta trebuie să cuprindă, ca element principal, valoarea ofertei (prețul pretins pentru executarea lucrărilor solicitate) care este condiționată de:
nivelul cheltuielilor directe calculate pe baza:
consumului de resurse pe unitatea de lucrare;
prețurilor unitare de resurse pe unitatea de lucrare,
prețurilor unitare de procurare a resurselor;
nivelul cheltuielilor indirecte,
mărimea profitului așteptat.
Calitatea lucrărilor, caracteristicile amplasamentului, durata de execuție, capacitatea tehnico-organizatorică a ofertantului influențează volumul lucrărilor, dar mai ales, consumul de resurse pe unitatea de lucrare.
Consumurile normate de materiale, incluse în normele orientative, s-au determinat luând în calcul:
cantitățile de materiale care intră efectiv în lucrare,
pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare (datorate tehnologiei practice);
pierderile netehnologice cauzate de transportul, manipularea și depozitarea materialelor de la locul de furnizare și până la locul de punere în operă. Materialele ce se folosesc de mai multe ori (cofraje, susțineri, podine de schele) se includ în norme cu consumul specific aferent unei singure folosiri.
Pentru materialele folosite în cantități foarte mici (acestea nu permit stabilirea de norme) se folosește denumirea de „material mărunt” și se exprimă în procente față de valoarea materialelor explicite.
Normele de consumuri orientative de manoperă cuprind manopera consumată pentru:
transporturile de orice fel, de la punctul de preluare al materialelor și până la frontul de lucru;
executarea lucrărilor propriu-zise, conform tehnologiei adoptate;
curățirea și întreținerea uneltelor de lucru de materiale și scule și transportarea lor afara zonei de lucru.
Manopera inclusă în norme este defalcată pe muncitori calificați și muncitori necalificați și se referă la folosirea unor utilaje cu randamente medii și la o productivitate medie a muncii.
Consumurile de manoperă din normele orientative sunt exprimate în ore și fracțiuni centesimale.
Normele de consum de ore utilaj din cadrul normelor orientative conțin timpii efectivi de funcționare a utilajului pentru executarea unei cantități de lucrare.
Timpii auxiliari (pornire, oprire, alimentare, schimbarea poziției de lucru, întreruperi tehnologice) sunt luați în considerare pentru calculul prețului de deviz pe ora de funcționare efectivă a utilajului prin intermediul coeficientului K (raportul între orele de închiriere și orele de funcționare efectivă a utilajelor).
Simbolul normei de deviz permite identificarea rapidă a acesteia deoarece fiecare segment al simbolului conduce la un element de identificare.
Primul element precizează categoria de lucrări: „C” pentru „Lucrări de construcții industriale, agrozootehnice, locuințe și social-culturale”; „T” pentru „Tunele”; „D” pentru „Drumuri”; „P” pentru „Poduri”; Ts” pentru „Terasamente”.
Fiecare categorie de lucrări este compusă din capitole distincte de lucrări care se identifică prin simbolul categoriei (ex:”C”) și al capitolului („CA” pentru „Lucrări de betonare”; „CB” pentru „Cofraje și schele”; „CD” pentru „Zidărie și perați”; „CF” pentru „Tencuieli”).
Constructorul are posibilitatea:
să folosească aceste norme orientative;
să adapteze aceste norme la particularitățile de dotare și organizare proprii;
să folosească norme proprii (ignorându-le pe cele orientative) dacă dotarea sa și modelele organizatorice sunt complet diferite de cele medii luate în calcul la elaborarea normelor orientative.
La calculul valorii ofertă unitățile de construcții practică următoarele prețuri:
prețul producătorului (fără TVA) pentru materiale (la materialele din import se includ taxele și comisionul vamal);
salariile tarifare orare ale muncitorilor direct productivi, manopera aferentă manipulării materialelor, celelalte drepturi salariale stabilite în condițiile legii, CAS și contribuția la fondul de șomaj;
tarifele pe ora de funcționare efectivă a utilajelor stabilite prin însumarea cheltuielilor cu amortizarea și întreținerea utilajului (reparații, piese de schimb), cu combustibilul, salariile mașiniștilor (cu CAS și fondul de șomaj aferent), cheltuieli indirecte și profitul aferent) dacă utilajul este închiriat;
tarifele de transport se stabilesc pe tonă și cuprind cheltuielile cu transportul auto, feroviar, naval al materialelor de la producător sau furnizor la depozitul intermediar și de la depozitul intermediar la locul de punere în operă, în raza de acțiune a mijloacelor de ridicat.
La aceste se adaugă taxele aferente acestor transporturi și cheltuieli de transport al utilajelor de construcții de la baza de utilaje la punctul de lucru și retur.
Toate aceste prețuri și tarife sunt utilizate, împreună cu normele de consum de resurse și cu volumele de lucrări din antemăsurătoare, la calculul cheltuielilor directe din cadrul devizului ofertă pe categorii de lucrări.
Devizul pe categorii de lucrări prezintă cea mai mare importanță în organizarea contabilității costurilor lucrărilor de construcții.
El redă și evaluează costurile lucrărilor de executat la categoriile de lucrări din cadrul unui obiect. Categoriile de lucrări reprezintă lucrările din cadrul unui obiect sau complex de obiecte care au aceleași caracteristici și procedee de execuție (construcții, instalații sanitare, electrice etc.) la realizarea lor participând mai multe procese de muncă distincte, cunoscute sub numele de articole de deviz.
Cheltuieli directe, pe articole de deviz, se calculează ponderând volumul de lucrări (din antemăsurătoare) cu prețurile pe unitatea de măsură a articolului de deviz (din analiza de preț).
Analiza de preț servește la determinarea prețurilor pe unitatea de măsură a articolului de deviz și se realizează prin ponderea consumurilor normate, pe unitatea de măsură a articolului de deviz cu prețurile unitare ale fiecărei resurse în parte și însumarea rezultatelor pentru materiale, manoperă, utilaj și transport.
Prețurile luate în calcul pentru resurse, în vederea determinării prețului ofertă, sunt cele practicate de producătorii sau furnizorii resurselor cu maximum 28 de zile înaintea prezentării ofertei.
Cheltuielile indirecte aferente unui proiect de construcții se determină, în marea majoritate a țărilor dezvoltate, ca o cotă procentuală aplicată cheltuielilor directe ale proiectului respectiv și care este influențat de:
nivelul de organizare a ofertantului,
gradul de înzestrare tehnică;
soluții constructive și tehnologice aplicate,
tipul de management aplicat,
gradul de dispersie a subunităților;
politica de marketing aleasă în perioada în care se face oferta.
Cota de profit atașată fiecărui proiect este singura componentă a prețului ofertă aflată în întregime sub controlul managerilor. În climatul actual de concurență stabilirea unei cote de profit adecvate înseamnă nu numai întocmirea unor oferte cu șanse de succes dar și asigurarea supraviețuirii pe termen lung a firmei.
Cota de profit se stabilește ca o fracțiune, exprimată ca un procent din costul total:
COTA PROFIT = (CHELT DIRECTE + CHELT. INDIRECTE) X RATA PROFIT
Între data prezentării ofertei și data executării lucrărilor se poate intercala o perioadă mare de timp ceea ce face necesară actualizarea valorilor executate pe baza ofertei adjudecate.4
Cap. II Planificarea și organizarea activității de construcții la
SC SELINA SRL
2.1 Istoricul societății
Grupul de firme SELINA este unul dintre cei mai importanți competitori de pe piața construcțiilor din vestul tarii. Forța companiei rezida din cele patru firme ale consorțiului specializate pe segmentul lor de activitate :
SC SELINA SRL –construcții ;
SC TRAMECO SA – transport si mecanizare ;
SC DRUMURI BIHOR SA –lucrări de infrastructura ;
SC SELINA INVEST SRL – dezvoltator si promotor de proiecte imobiliare ;
Cronologia impune Selina SRL drept sursă a grupului, căci încă din anul 1994, când a luat fost înființata, firma Selina s-a asumat rolul de specialist in construcții.
Începând cu anul 2001, Selina iși consolidează poziția pe piața prin achiziționarea pachetelor majoritare de acțiuni ale SC TRAMECO si DRUMURI BIHOR, si mai apoi prin înființarea SELINA INVEST.
In prezent grupul de firme Selina, in virtutea celor 1500 de angajați si a celor peste 400 de utilaje si echipamente se constituie intr-o forță puternica capabila sa se mobilizeze rapid pentru realizarea unor lucrări de mare anvergura, de o calitate superioara, care certifica înglobarea unor domenii de activitate atât de complexe –construcții, transport, infrastructura si dezvoltarea imobiliara se leagă de viziunea grupului de dezvoltare, in modul in care a reușit sa administreze nu doar un portofoliu de lucrări ci si un portofoliu de clienți mulțumiți. In cei 17 ai de activitate firma Selina a reușit sa transforme fiecare proiect dintr-o simpla lucrare intr-un reper al afacerii clientului.
Chiar daca sunt relevante atât cifra de afaceri cat si numărul si diversitatea proiectelor din prezent, dimensiunea acestor indicatori nu înseamnă decât o reprezentare impersonala a obiectivului firmei si anume pasiunea lucrului temeinic , bine făcut.
Principalele activități ale grupului de firme SELINA :
Reabilitări monumente istorice ;
Construcții civile si industriale ;
Alimentare si canalizare
Construcții drumuri si poduri
Construcții hidrotehnice si îmbunătățiri funciare ;
Închideri de mine si ecologizare ;
Transporturi si mecanizare ;
Utilaje ;
Obiectivul vizat de Grupul Selina consta in furnizarea de soluții de construcții si lucrări prin care să răspundă rapid, economic, competent si la nivelul amplorii cererii clienților.
Grupul Selina va continua sa-si gestioneze activitatea prin optimizarea permanentă a mixului intre expertiza in resurse umane, investii in konw-how, gestionarea datelor, împreună cu viziunea de care da dovada permanent.
Susținând aceste obiective, grupul de firme Selina construiește in prezent, asigurându-și astfel viitorul.
2.2 Analiza principalilor indicatori
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri a Grupului de firme Selina format din SC SELINA SRL, SC TRAMECO SA, SC DRUMURI BIHOR SA si SC SELINA INVEST SRL a fost in anul 2010 de aproximativ 75.5 milioane de euro, fiind intr-o continua creștere in ultimii ani, așa cum se poate observa din graficul de mai jos :
Active totale
Valoarea activelor firmei Selina au fost la sfârșitul anului 2010 de peste 110 milioane de lei din care active imobilizate in valoare de peste 27 milioane lei si circulante de peste 83 milioane de lei. Valoarea acestora au crescut cu 24 milioane fata de anul 2008 si putem supune ca aproape s-a dublat fata de anul 2006 când valoarea acestora era de 60 milioane lei.
Capitalurile proprii
Capitalul propriu al societății Selina SRL la sfârșitul anului 2010 a fost de 46 milioane de lei, fiind format in mare parte din profit reportat. In anul 2006 capitalurile proprii erau in valoare de 20 milioane de lei urmând un trend crescendent pana in anul 2010.
Datorii
Datoriile societății Selina sunt constituite in mare parte de credite pe termen scurt si datorii comerciale necesare finanțării activităților de construcții in care este implicata, a căror valoare se ridica la sfârșitul anului 2010 la 50 milioane de lei.
Evoluția principalilor indicatori in perioada 2007 – 2010
2.3 Organizarea structurala in cadrul SC SELINA SRL
Organizarea structurala sau compartimentala are ca obiect gruparea si repartizarea după anumite criterii, a funcțiunilor, atribuțiilor și sarcinilor pe colective de executanți si persoane, in vederea asigurării premiselor organizatorice optime pentru realizarea obiectivelor firmei.
Rezultatul organizării structurale este structura organizatorica a firmei, reprezentata de totalitatea persoanelor si a subdiviziilor organizatorice care asigura realizarea obiectivelor planificate; in cadrul structurii organizatorice se disting structura de conducere si structura de producție. Structura de conducere este constituita din cadrele de conducere care asigura desfășurarea activităților firmei, iar structura de producție este alcătuita din totalitatea elementelor organizatorice ale firmei.
Structura organizatorica a SC SELINA SRL este o structura pe unități de profit descentralizate. Separarea diviziilor de execuție a fost necesara datorita diversificării afacerilor firmei. Acest tip de structura permite implementarea strategiei prin gruparea activităților cheie împreună cu alte afaceri sub același acoperiș funcțional. Crearea unităților separate de afaceri este însoțită de descentralizarea activității la nivelul fiecărei divizii. Prin urmare creste libertatea in a formula si implementa cea mai adecvata strategie de afaceri, asigurând motivația si contabilizarea rezultatelor proprii.
Fig. 2.1 Structura organizatorica pe unități descentralizate a societății SELINA SRL
Fig. 2.2 Structura Organizatorica a Diviziei Construcții Civile
Avantajele si dezavantajele folosiri acestei structuri organizatorice :
Oferă o descentralizare logica si inteligenta a responsabilităților si o delegare a autorităților in organizațiile diversificate
Permite evidențierea fiecărei strategii de afaceri
Permite fiecărei unități descentralizate de profit sa se organizeze in jurul activităților cheie proprii
Pune in mod clar responsabilitatea profiturilor/pierderilor pe manageri ai unităților descentralizate de profit
Poate duce la o dublare a personalului funcțional la nivel de firma si unități descentralizate de profit
Poate duce la o excesiva rivalitate intre divizii
Autonomia afacerilor limitează coordonare blocând unele obiective strategice
Managementul firmei devine puternic dependent de afacerile unităților descentralizate de profit
Cap. III Particularitățile contabilizării unor
operații în construcții
3.1 Particularitățile constituirii și contabilizării garanțiilor
Pentru participarea la o licitație în vederea adjudecării execuției unei lucrării de investiții publice, oferta va cuprinde obligatoriu și garanția pentru ofertare sau de participare la licitație. Rolul constituirii acestei garanții constă în asigurarea persoanei juridice achizitoare că, în cazul adjudecării ofertei, contractantul (ofertantul) va semna contractul. Mărimea acestei garanții se stabilește de persoana juridică achizitoare, reprezentând 0,5% până la maximum 1,5% din valoarea estimată a lucrărilor conform studiului de fezabilitate. Durata de valabilitate a acestei garanții trebuie să acopere perioada de valabilitate a ofertei.
Contractanților (ofertanților) necâștigători ai licitației li se restituie garanția pentru oferta depusă fără nici un fel de reținere.
Această garanție poate fi constituită sub mai multe modalități, și anume:
sub forma sumelor cash depuse la casieria achizitorului pe bază de chitanță;
sub forma ordinelor de plată sau cecuri, acceptate de o bancă;
sub forma scrisorii de garanție bancară, acreditiv sau alte forme stabilite de persoane juridice achizitoare prin documentația de licitație.
Restituirea trebuie efectuată după încheierea contractului de execuție cu contractantul câștigător sau după expirarea perioadei de valabilitate a ofertelor.
Garanția pentru oferta de participare la licitație se pierde în următoarele cazuri:
dacă contractantul își retrage oferta în cursul duratei de valabilitate a acesteia;
dacă contractantul câștigător nu semnează contractul pe durata de valabilitate a ofertei;
dacă contractantul câștigător nu depune garanția de restituire a avansului și garanția de bună execuție pe durata de valabilitate a ofertei.
Contractantul căruia i s-a încredințat execuția lucrărilor de investiții publice, ca urmare a unei proceduri de licitație, înainte de semnarea contractului este obligat să constituie o garanție de bună execuție, în scopul asigurării achizitorului cu privire la calitatea și respectarea termenului stabilit prin contract.
Suma pentru care se constituie garanția pentru bună execuție se stabilește de persoana juridică achizitoare, sub forma procentuală din valoarea contractului adjudecat. Garanția de bună execuție este de minim 5% sau de maxim 10% din valoarea lucrărilor, în funcție de complexitatea și riscul de a avea vicii ascunse.
Referitor la modalitatea de constituire a garanției pentru bună execuție, în practică s-a impus fie obținerea unei scrisori de garanție bancară, fie rețineri succesive din plata cuvenită din facturile parțiale, întocmite în baza situațiilor de lucrări lunare. Garanția din partea unei bănci agreate de investitor pentru suma ce reprezintă valoarea garanției de bună execuție presupune deschiderea de către contractant a unui cont la banca respectivă care se confirmă prin scrisoarea de garanție bancară pentru bună execuție. Valoarea depunerii pentru deschiderea contului se stabilește de bancă, iar pe parcursul execuției, persoana juridică achizitoare alimentează acest cont, cu sumele reținute succesiv din situațiile de plată, încât la terminarea lucrărilor, garanția să fie la cuantumul stabilit prin contract. În acest cont contractantul trebuie să vireze o primă sumă de constituire care, de obicei, reprezintă 1% din valoarea contractului. Acest cont este la dispoziția băncii, fiind purător de dobândă în favoarea contractantului. Contul este închis (blocat) pentru contractant, în sensul că nu se pot face plăți, în comun, dar deschis pentru investitor (achizitor).
Pentru sumele constituite în contul respectiv, banca emite o scrisoare de garanție bancară necondiționată de bună execuție în favoarea persoanei juridice achizitoare. În baza acestei scrisori persoana juridică achizitoare poate apela la cererea sa motivată, fără acceptul contractantului, la retragerea unor sume din cont pentru nerealizarea calitativă a unor lucrări sau neefectuarea remedierilor sesizate sau a unor vicii ascunse.
Garanția pentru bună execuție se poate restitui parțial, în proporție de 50% până la 70% din mărimea acesteia, în cazul în care în procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu sunt înscrise remedieri și completări de efectuat în sarcina contractantului, iar riscul pentru vicii ascunse este nul. Diferența de 30% pana la 50% din garanția de bună execuție constituită cont la dispoziția achizitorului până la recepția finală, urmând a se restitui pe baza procesului verbal de recepție finală.
În cazul echipamentelor și utilajelor tehnologice, perioada de garanție este cea precizată de producător prin cartea tehnică, începând cu data recepției la terminarea lucrărilor și până la data recepției finale, însă contractantul răspunde pentru viciile ascunse ale construcției ivite într-un interval de 10 ani de la recepția lucrărilor și după îndeplinirea acestui termen, pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și execuție, în vigoare la data realizării ei.
Garanția pentru restituirea avansului intervine numai în cazul în care, prin contract, persoana juridică achizitoare a convenit, în contextul reglementărilor legale să acorde contractantului avansuri. Din acest considerent se optează pentru denumirea de "garanții pentru primire de avans". Acestea se pot constitui sub oricare dintre modalitățile menționate, însă, cel mai frecvent se constituie prin obținerea unei scrisori de garanție bancară de restituire a avansului.
Obținerea scrisorii de garanție bancară de restituire a avansului generează în contabilitatea contractantului înregistrarea cheltuielilor cu comisionul bancar perceput pentru acest înscris, presupunând constituirea gajului pretins de unitatea bancară emitentă. Banca emitentă a scrisorii de garanție pretinde fie constituirea de depozite colaterale, fie ipotecarea sau gajarea unor elemente patrimoniale, de obicei de natura imobilizărilor și în special terenuri.
Mărimea garanției pentru restituirea avansului corespunde valorii celei mai mari a avansului lunar din anul respectiv. Lunar, din valoarea lucrărilor realizate, se va reține avansul acordat. Dacă valoarea lucrărilor realizate este mai mică decât avansul lunar acordat, diferența se reține din garanția constituită, iar luna următoare valoarea avansului nu poate depăși valoarea garanției rămase.
Garanțiile pentru participare la licitație, în vederea adjudecării execuției investițiilor, se constituie pentru o perioadă scurtă de timp, contabilizându-se diferit, în funcție de modul concret de formare a acestora, și anume:
Dacă garanția se constituie prin depunere de lichidități, în baza chitanțelor, în contabilitatea ofertantului (contractantului) se înregistrează astfel:
461 “Debitori diverși” = 5311 “Casa în lei”
Restituirea sumelor reprezentând garanțiile pentru participarea la licitație pentru ofertanții necâștigători se înregistrează printr-o formulă contabilă inversă.
Dacă garanția pentru participare la licitație se constituie sub forma unor scrisori de garanție bancară sau alte înscrisuri valorice asimilate, se impune deschiderea de conturi analitice în cadrul contului 8021 "Giruri și garanții primite", astfel încât garanțiile să poată fi cunoscute pe investitori, feluri de garanții și pe perioade.
Contul 8021 "Giruri și garanții primite" poate fi detaliat în analitic pentru a asigura informațiile pentru toate felurile de garanții, și anume:
8021.1 "Giruri"
8021.2 "Garanții pentru participarea la ofertare"
8021.2.1 "Garanții pentru adjudecarea proiectului"
8021.2.2 "Garanții pentru adjudecarea execuției investiției"
8021.2.3 "Garanții pentru achiziții de bunuri și servicii"
8021.3 "Garanții pentru aplicarea proiectului"
8021.4 "Garanții pentru bună execuție"
8021.5 "Garanții pentru restituirea avansului"
8021.6 "Garanții pentru exploatarea normală în timp a bunului sau serviciului pe durata de garanție"
Pierderea garanțiilor pentru participarea la licitație, ca urmare a retragerii de la licitație, nesemnării contractului de execuție a investiției, neconstituirii garanției pentru bună execuție, va impune efectuarea următoarelor înregistrări:
Trecerea pe cheltuieli a sumelor reprezentând garanții, în baza chitanțelor, extraselor de cont:
6718 “Alte cheltuieli excepționale = %
privind operațiile de gestiune” 461 “Debitori diverși”
542 “Avansuri de trezorerie”
409 “Furnizori – debitori”
5311 “Casa în lei”
5121 “Conturi la bănci în lei”
Scoaterea din evidență a garanțiilor pierdute:
CREDIT: 8021.2.2 "Garanțiile pentru adjudecarea execuției investiției"
Cel mai frecvent se apelează la scrisoarea de garanție bancară și uneori la rețineri succesive din plățile cuvenite pentru facturile parțiale, până la cuantumul garanției. În acest caz, sumele reținute de investitor se comunică la banca agreată de acesta, consemnându-se într-un cont distinct, cont de blocaj. Având în vedere că garanția se constituie pe o perioadă mai mare de un an, ea se consideră imobilizare financiară. Reglementările legale prevăd pentru aceste garanții constituirea de provizioane de exploatare care sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor feluri de garanții este neexigibilă pentru perioada garanției. Aceste garanții se reflectă cu ajutorul contului 2677 "Alte creanțe imobilizate"
Indiferent de felul garanției constituite, în cazul când aceasta s-ar constitui din lichidități sau prin rețineri din facturile parțiale, pentru sumele din cont, de obicei se formează depozite pentru care se calculează dobânda și care se tratează ca un venit financiar, cuvenindu-se contractantului.
Garanțiile considerate imobilizări financiare din lichidități, în contabilitate se înregistrează în debitul contului 2677”Alte creanțe imobilizate”, în corespondență cu conturile de trezorerie.
2677 "Alte creanțe imobilizate" = Conturi de trezorerie
Garanțiile ce reprezintă imobilizări financiare se constituie din sumele reținute de investitor din facturile parțiale.
Încasarea valorii lucrărilor executate, mai puțin garanția și taxa pe valoarea adăugată aferentă acesteia:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienți”
Evidențierea garanției reținute și nevirate în contul de blocaj și a taxei pe valoarea adăugată aferentă acesteia:
% = 411 “Clienți”
2677.2.2”Garanții pentru bună execuție
reținute și nevirate în contul
de blocaj”
Indiferent de felul garanției ce constituie imobilizare financiară, taxa pe valoarea adăugată, s se înregistrează:
4427 “T.V.A.colectată” = 4428 “T.V.A. neexigibilă”
Constituirea, de obicei la sfârșitul anului, a provizioanelor pentru garanțiile considerate imobilizări financiare, se înregistrează astfel. Având caracter deductibil, aceste provizioane amână la plata impozitul pe profit aferent până la expirarea perioadei de garanție.
6812”Cheltuieli de exploatare = 1512 “Provizioane pentru garanții
privind provizioanele pentru acordate clienților”
riscuri și cheltuieli”
Dobânda cuvenită contractantului și neâncasată la sfârșitul anului, aferentă disponibilului din contul de blocaj sau calculată pentru depozitul constituit pe perioada de garanție se înregistrează:
2678 “Dobânzi aferente creanțelor = 763 “Venituri din creanțe imobilizate”
imobilizate”
Încasarea creanțelor imobilizate, constituite sub formă de garanții și a dobânzilor aferente acestora, s-ar înregistra:
5121”Conturi în lei la bănci” = %
2677 “Alte creanțe imobilizate”
2678 “Dobânzi aferente creanțelor imobilizate”
După expirarea perioadei de garanție, provizioanele pentru garanții rămase fără obiect se reiau la venituri, efectuându-se înregistrare:
1512”Provizioane pentru garanții = 7812 “Venituri din provizioane pentru
acordate clienților” riscuri și cheltuieli”
Trecerea taxei pe valoarea adăugată neexigibilă la taxa pe valoarea adăugată exigibilă aferentă garanțiilor cu termene expirate, se înregistrează:
4428 “T.V.A. neexigibilă” = 4427 “T.V.A. colectată”
Cheltuieli cu remedierea defecțiunilor în perioada de garanție, suportate de contractant pe baza documentelor justificative, se înregistrează:
6xx Cheltuieli = %
300 “Materii prime”
301”Materii consumabile”
421 “Personal-remunerații datorate”
5311 “Casa în lei”
5121 “Conturi la bănci în lei”
…..etc.
În cazul în care contractantul nu remediază defecțiunile reținute de investitor în cadrul termenului de garanție, investitorul este în drept să dispună de sumele din contul de blocaj, sau de oricare dintre valorile de schimb constituite drept garanție bancară.
În cazul în care garanția a fost constituită prin reținerea și virarea sumei în contul de blocaj, în contabilitate se înregistrează:
Obligația de plată a sumei ce reprezintă garanția de bună execuție către investitor:
6718 “Alte cheltuieli excepționale = 462 “Creditori diverși”
privind operațiile de gestiune”
sau
658 “Alte cheltuieli de exploatare”
Suma ce urmează a se restitui investitorului pentru garanții de bună execuție se contabilizează separat prin contul 658 “Alte cheltuieli de exploatare”, aceasta este nedeductibilă din punct de vedere fiscal.
Retragerea sumei de către investitor:
462 “Creditori diverși” = 2677.2.3 “Garanții pentru bună
execuție reținute și virate în contul
de blocaj”
Garanțiile de bună execuție reținute de unitățile contractante la lucrările de anvergură derulate pe perioada mai multor exerciții sunt supuse în condițiile economiei românești unor puternice deprecieri. Conform principiilor generale de contabilitate, aceste creanțe tehnice contabilizate la valoarea nominală în bilanț, trebuie să figureze la valoarea netă de realizare ce cuprinde nivelul valorii nominale a creanței diminuat cu un comision de depunere. În acest sens, edificatoare sunt prevederile normei americane APB21, ce reglementează evaluarea creanțelor pentru diferențele dintre valorile actuale și nominale. Pentru creanțele scadente sub trei luni, diferența este neglijată, iar pentru scadențe peste trei luni, diferența trebuie constatată și amortizată prin rezultat pe durata existenței creanței.
3.2 Contabilitatea organizării de șantier
Activitatea de construcții ca ramură economică distinctă este caracterizată de o serie de factori specifici ce influențează tehnologia de producție, activitatea de conducere și sistemul informațional decizional. Situația specifică acestei ramuri, cu un pronunțat caracter de provizorat în organizare, structura de repartizare teritorială, organizare și conducere a sistemului informațional economic în general și a fluxului informațional contabil în special capătă valențe semnificative.
Obiectele de construcții sunt caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate și care solicită un volum mare de lucrări, fapt ce implică pregătirea minuțioasă a execuției obiectivelor de construcții în cadrul documentației tehnico-economice.
Participanții la realizarea lucrărilor de construcții montaj sunt:
beneficiarul lucrării (persoana juridică achizitoare),investitorul, cel ce comandă și va exploata lucrarea după darea în funcțiune având obligația asigurării fondului necesar (proprii și împrumutate) realizării investiției;
proiectantul lucrării ,agent economic care la comanda beneficiarului elaborează documentația de proiectare în conformitate cu solicitările acestuia;
constructorul numit și contractant, ofertantul sau antreprenorul este agentul economic, persoană juridică, care indiferent de forma de organizare sau constituirea capitalului materializează conținutul documentației de proiectare și execută lucrările de construcții în urma adjudecării lucrării scoase la licitație;
furnizorii de materiale, utilaje de construcții și mijloace de transport;
autoritatea publică, emitentul avizelor necesare realizării obiectivului și asigurării măsurilor de încadrare în schițele de sistematizare a zonei;
Organizarea șantierului pentru realizarea unui nou obiectiv solicită rezolvarea unor probleme care se referă la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea activităților de bază.
Astfel este necesară realizarea unor spații (social culturale, administrative, pentru asigurarea condițiilor de viață, de depozitare a materialelor), a unor rețele pentru utilități (apă, caldură, energie) și a instalațiilor necesare producerii acestora, a căilor de comunicație (drumuri, căi ferate, rețele telefonice) precum și a unor ateliere (dulgherie, fierărie, mecanică), poligoane de prefabricate, stații de betoane, de mortare, balastiere, cariere.
Tendința de industrializare în domeniul construcțiilor se concretizează prin transferarea unor activități în baze de producție în vederea organizării și realizării lucrărilor după principiile producției industriale, ce a condus la reducerea continuă a volumului de organizare de șantier.
Documentația tehnico-economică pentru lucrările de organizare de șantier se aprobă de organul de conducere al organizației de construcții-montaj și se negociază între constructor și beneficiar și este inclus în Devizul General. Constructorul are obligația prezentării devizului de ofertă pe categorii de lucrări, structurat pe cheltuieli directe, indirecte și profit, cu obligația detalierii pe aceleași categorii de lucrări structurate în cheltuieli directe, defalcate pe materiale, manoperă, utilaje de construcții, transporturi, cheltuieli indirecte și profit, în cazul adjudecării ofertei.
În organizarea de șantier se cuprind:
lucrările pentru realizarea bazei de producție, a spațiilor de depozitare și conservare a materialelor, inclusiv a utilităților necesare, până la limita incintei terenurilor destinate organizării de șantier;
lucrările și cheltuielile necesare pentru asigurarea satisfacerii necesităților social-culturale ale personalului muncitor, chirii pentru spații de cazare, lucrări pentru asigurarea spațiilor de lucru a personalului de conducere, tehnic și de administrație;
amenajări și lucrări de organizare necesare la punctele de lucru;
transportul personalului nelocalnic, conform prevederilor legale.
Valoarea lucrărilor de organizare de șantier se ofertează în funcție de organizarea tehnologică proprie a constructorului, ca o sumă forfetară, prezentându-se lista principalelor lucrări, obiecte și cheltuieli în baza unor proiecte proprii.
Până la data ordinului de începere a lucrărilor se prezintă devizele pe categorii de lucrări, privind lucrările de organizare de șantier, în limita sumei maxime forfetare cuprinse în ofertă.
Sursele de finanțare necesare realizării obiectelor de organizare de șantier puse la dispoziția constructorului de către beneficiar sunt cunoscute sub denumirea de fond de organizare de șantier.
Analiza sintetică a cheltuielilor efectuate pentru organizarea șantierelor conduce la identificarea a două categorii mari de cheltuieli:
cheltuieli recuperabile, de natura activelor fixe și circulante (barăci, depozite linii CF, etc);
cheltuieli nerecuperabile (drumuri de acces, tehnologice, canale, etc)
După natura și conținutul lor, lucrările de organizare de șantier se pot grupa în :
lucrări de organizare de șantier concretizate în obiecte cu caracter definitiv, de natura mijloacelor fixe (locuințe, dormitoare, cantine, depozite, secții de producție), care la recepție sunt considerate active fixe sau circulante, după caz, în contabilitatea constructorului. După închiderea șantierului, ele urmează regimul de recuperare și evidență, în funcție de obligativitatea restituirii beneficiarului, a dezmembrării și recuperării valorii reziduale rezultate
lucrări de organizare de șantier, concretizare în obiecte cu caracter provizoriu, de la care se poate recupera materiale la închiderea șantierului. În această categorie se include obiectele demontabile sau demolabile, mobile sau fixe, executate în incinta șantierului (linii ferate, amenajări provizorii, barăci, etc), lucrări considerate baracamente și amenajări provizorii, contabilizate la terminarea lor ca active de natura circulantă;
lucrări de organizare de șantier concretizate în obiecte cu caracter provizoriu, de la care nu se pot recupera materiale la închiderea șantierului (platforme betoane, drumuri de acces, depozite de var, etc).
Constituirea și utilizarea fondului de organizare de șantier ocazionează următoarele înregistrări contabile:
Încasarea sumelor ca avans de la autoritatea contractantă în baza ordinului de plată, extrasului de cont și a facturii fiscale.
_________________________________ __________________________
5121”Conturi la bănci în lei” = %
472”Venituri în avans”
4427”TVA colectat”
_________________________________ ___________________________
Constituirea fondului pe seama sumelor încasate în acest scop, odată cu încasarea sumelor aferente lucrărilor de construcții-montaj executate și acceptate de autoritatea contractantă conform situațiilor de lucrări, factura fiscală și a extrasului de cont.
a)Facturarea
_________________________________ ___________________________
411 “Client” = %
704 “Venituri din lucrări executate”
472 “Venituri în avans”
4427 “TVA colectat”
(pentru întreaga sumă încasată)
__________________________________ _________________________
b) Încasarea sumei
__________________________________ _________________________
5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienți”
_________________________________ __________________________
Colectarea cheltuielilor cu executarea lucrărilor cu decontare internă, materializate în obiecte fizice definitive:
_________________________________ ___________________________
Clasa 6 “Conturi de cheltuieli” = ”Diverse conturi de stocuri, terți,
Trezorerie, amortizări, salarii”
_________________________________ ___________________________
Recepția lucrărilor cu decontare internă, materializate în obiecte definitive, de natura activelor fixe:
__________________________________ __________________________
212 “Mijloace fixe și concomitent” = 722 “Venit prod. imob. corporale
472 ” Venituri în avans” = 131 “Subvenții pentru investiții”
__________________________________ __________________________
Recepția lucrărilor cu decontarea internă, materializate în lucrări cu caracter provizoriu de natura activelor circulante:
__________________________________ __________________________
303 “Materiale de nat. ob. inv ” = 711 “venituri din prod. stocată”
472”Venituri în avans” = 1068 “Alte rezerve”
___________________________________ _________________________
Recepția lucrărilor cu decontare internă, cu caracter provizoriu, de la care nu se vor recupera materiale la închiderea șantierului, pentru care s-au încasat avansuri.
___________________________________ _________________________
472 “Venituri în avans” = 711 “Venituri din producția stocată”
___________________________________ _________________________
3.3 Contabilitatea schelelor și cofrajelor în construcții
Având în vedere specificul lucrărilor de construcții montaj, se impune folosirea unor elemente și dispozitive de lucru cunoscute în teorie și practică sub denumirea de schele și cofraje. Deși această categorie de valori materiale are un rol deosebit de important la executarea lucrărilor de construcții-montaj, nu și-a găsit o tratare riguroasă din punct de vedere al conținutului și al evidenței acestora.
Tehnologiile avansate folosite, mutațiile calitative în producția propriu-zisă de construcții, au impus lărgirea conținutului categoriei de schele și cofraje cu cea de eșafodaje (SECOM).
Schelele reprezintă acele mijloace și dispozitive de lucru, din metal sau din lemn, care permit executarea unor lucrări interioare sau exterioare de construcții la diferite înălțimi. Gama schelelor, după materialele din care sunt confecționate, cuprinde: schele de metal, lemn sau combinații ale acestora; după greutate: schele ușoare, medii și grele; după înălțime: schele sub 5 m și schele peste 5 m; după modul de folosință: schele mobile interioare sau exterioare, schele fixe interioare sau exterioare și schele metalice autoridicătoare (utilaje); după locul confecționării: schele executate de subunități sau unități cu activitate industrială și schele confecționate la fața locului. Gruparea schelelor prezintă importanță majoră pentru corecta lor încadrare în categoria mijloacelor , pentru determinarea corectă a uzurilor și grevării reale a mărimii costurilor.
Cofrajele sunt tipare din metal cu anumite părți din lemn în care se toarnă materialele de construcții în stare fluidă pentru a se întări după o formă dorită. După materialele din care se execută, acestea sunt : din metal, din lemn, placaj, bachelizate și combinații ale acestora; după natura lucrărilor: cofraje pentru fundații, elevații; după tehnologia de construcții folosită: glisante, spațiale, pneumatice, plane metalice, extensibile; după perioada de folosință: utilizate într-o singură perioadă și folosite în mai multe perioade de gestiune.
Eșafodajele pot fi definite ca elemente de susținere la înălțime a cofrajelor sau greutăților pe timpul montajului sau monolitizării. Ele pot fi confecționate din metal sau din lemn, iar după înălțime și structură se grupează în eșafodaje ușoare și eșafodaje grele.
SECOM-urile prezintă particularități ca mod de prevedere în deviz și ca reflectare în contabilitate. Pentru includerea în articolele de deviz a consumului de schele, eșafodaje și cofraje, se are în vedere suprafața în metri pătrați a lucrărilor și prețul de deviz pe metru pătrat cu defalcarea pe material, manoperă, utilaje de construcții și cheltuieli de transport.
După modul de oglindire în contabilitate și după sursele de finanțare a SECOM-urilor, distingem:
Schelele, eșafodajele și cofrajele de natura mijloacelor fixe
Acestea au valoarea individuală mai mare decât limita stabilită de lege și durata de folosință mai mare de un an. După utilizare, acestea se demontează, se transportă și se predau la magazia organizației de construcții, eliberându-se și montându-se, la nevoie, la un alt obiectiv de construcții.
Legătura nemijlocită dintre aceste SECOM-uri și obiectele de construcții-montaj permite localizarea cheltuielilor cu amortizarea lor pe fiecare obiect de construcții.
6811”Cheltuieli de exploatare privind = 281”Amortizări privind imob.
amortizări și provizioane” corporale”
În calculul mărimii amortizării se au în vedere durata de utilizare și valoarea, fără a se conduce însă și o evidență privind ciclul de refolosire a lor. Determinarea amortizării SECOM de natura mijloacelor fixe pe mp/h favorizează repartizarea amortizării acestora pe obiecte de construcții-montaj.
Schelele, eșafodajele și cofrajele de natura obiectelor de inventar
Întrunesc caracteristicile cerute de această categorie de valori materiale. Ele sunt mobile, se utilizează la mai multe lucrări de construcții-montaj, iar uzura se include în costurile de producție, potrivit metodei cotelor medii globale sau metodei integrale. Înregistrarea lor în contabilitate se realizează:
603 = 303
“Cheltuieli de natura ob. “Materiale de nat. ob. de inventar”
de inventar”
Schelele, eșafodajele și cofrajele confecționate la fața locului
Acestea sunt de natura mijloacelor circulante, și nu se înregistrează în evidență ca obiecte fizice. Ele se consideră lucrări de construcții interne, iar cheltuielile ocazionate cu executarea lor rămân în conturile de cheltuieli pentru lucrări de construcții interne, de unde se repartizează asupra lucrărilor de construcții la care se folosesc.
După executarea SECOM-urilor la fața locului și folosirea lor, acestea se demontează, recuperându-se o parte din materiale, care pot fi refolosite la alte lucrări de construcții-montaj.
La inventarierea SECOM-urilor confecționate la fața locului, se evaluează și gradul de uzură, atât pentru cele montate, cât și pentru cele nemontate. Se compară uzura înregistrată în contabilitate cu cea stabilită prin inventariere și se determină diferența de uzură în plus sau în minus, diferență care influențează mărimea costurilor.
În contabilitatea financiară, aceste cheltuieli sunt reflectate la cheltuielile activității de exploatare, cont 600 “Cheltuieli cu materii prime” sau 6011 “Cheltuieli cu materiale auxiliare”, iar în contabilitatea analitică, se decontează la obiectul de construcție “articol de calculație materiale directe”.
În momentul demontării, în urma folosirii lor, se întocmește proces verbal pentru fiecare obiect de construcții, în care se precizează: cheltuielile cu executarea acestora, cantitățile și valorile materiale recuperate și suma ce urmează a fi repartizată asupra costului obiectului de construcții.
Cap. IV Managementul costurilor
4.1 Locul si rolul costurilor in conducerea activității societății
« Costul, ca expresie băneasca a consumului de mijloace de producție și de munca vie in vederea obținerii unui produs, lucrare sau prestare de servicii reflecta alături de alți indicatori gradul de eficienta al intreprinderii. Datorita aspectelor multiple pe care le reflecta, costul este considerat ca indicatorul cel mai sintetic al activității economice a intreprinderii. Iată de ce, acesta are si in construcții un rol deosebit de important pentru urmărirea eficientei economice a organizațiilor de construcții-montaj ».
In teoria si calculația costurilor se face distincție clară intre noțiunea de cheltuială, noțiunea de cost si noțiunea de preț, care au fiecare o semnificație si un conținut bine precizate. Aceste noțiuni, indiferent de ramura producției in care se aplica, nu pot avea alta semnificație.
« Intre noțiunea de cheltuiala si ce de cost se fac deseori confuzii, atribuindu-se in mod nejust ambelor noțiuni aceleiași semnificație, deși ele au un conținut si o sfera de cuprindere diferite. Astfel, noțiunea de cheltuiala are o sfera de cuprindere mult mai larga decât cea a noțiunii de cost, aceasta deoarece costul este, de regula, echivalentul unui consum de valori in procesul de producție, spre deosebire de o cheltuiala care este echivalentul unei transformări in structura mijloacelor circulante ale intreprinderii, generata de obicei de o plata. Aplicarea noțiunilor de cheltuiala, cost si preț in diferite ramuri ale producției materiale nu poate schimba semantica acestora, fundamentata pe concepte științifice. In ramura de construcții- montaj, cu toate particularitățile activității de producție, aceste noțiuni au aceiași semnificație, iar sub aspectul conținutului apar diferențieri numai de structura, cu excepția preturilor cărora le corespund, la nivelul preturilor de producție ale intreprinderii industriale, preturile de deviz ».
Din cele arătate rezulta ca in activitatea de construcții-montaj vom întâlni noțiunile de cheltuieli in sfera aprovizionării, noțiunile de costuri in sfera producției si noțiunea de preț de deviz, pentru a exprima raporturile cu beneficiarii de investiții volumul de lucrări contractate, executate si decontate.
Pentru obiectele de construcții unicate si pentru lucrări de complexitate deosebita sau cu un specific aparte, pentru care nu se pot stabili preturi limita, precum si pentru lucrări de reparații la construcții se stabilesc preturi de deviz pe articole de lucrări.
In afara preturilor de deviz in construcții-montaj se mai întâlnesc preturile pe obiect, pe unități fizice sau de folosința. Preturile pe obiect pe părți de obiecte, pe unități fizice sau de folosință, diferențiate pe tipuri sunt preturi limita. In cadrul acestora beneficiarii de investiții, unitățile de proiectare si cele de construcții, de comun acord, pot aplica preturi mai reduse ca urmare a analizei critice a costurilor si a posibilităților de reducere a acestor prin mobilizarea tuturor rezervelor existente.
Preturile pe obiect de construcții si cele pe părți de obiect, pe unități fizice sau de folosință sunt formate din cheltuieli pentru materiale, manopera, utilaje si cheltuieli indirecte precum si beneficiul unităților de construcții.
4.2 Particularități de organizare si calculație a costurilor in construcții
Cerințele planificării, evidentei, calculării si urmăririi costului lucrărilor de construcții impun adoptarea unei structuri adecvate a costului acestora. Faptul ca executarea lucrărilor este condiționată de existenta devizului pe categorii de lucrări, care trebuie întocmai respectat, a determinat fundamentarea structurii costului de producție in ramura construcții montaj pe elementele devizului pe categorii de lucrări, ceea ce ușurează urmărirea modului de realizare a lucrărilor in condițiile unei mai bune comparabilități.
Astfel s-a ajuns la o structura unitara a costurilor de producție adoptata atât la întocmirea documentației de deviz, cat si la planificarea, evidenta, si calcularea costurilor. Potrivit nomenclaturii tip, articolele de calculație pentru planificarea, evidenta si calcularea costurilor producției de construcții montaj sunt următoarele :
Materialele
Manopera
Utilaj
Transport
Cheltuieli indirecte
Organizarea de șantier
Costurile cu materialele reprezintă 55-65% din totalul costurilor si reflecta in expresie valorica consumurile de materiale si prefabricate cu precizarea cheltuielilor de aprovizionare si de transport a acestora pana la depozitul de pe lângă obiect.
Costurile cu manopera reprezintă 13-18% din totalul costurilor si cuprind retribuțiile directe ale muncitorilor pentru munca in acord, retribuția tarifară si premiile aferente muncitorilor direct productivi pentru timpul efectiv lucrat la executarea lucrărilor de baza.
Costurile cu utilajul reprezintă 5-10% din totalul costurilor si cuprind toate costurile ocazionate de exploatarea utilajelor si a mecanismelor proprii de construcții cum sunt : amortizarea, transportul, montarea, demontarea, si materialele piese de schimb combustibili si retribuțiile personalului de servire.
Costurile indirecte cuprind costurile ocazionate de administrarea si conducerea organizației de construcții-montaj, precum si alte costuri ocazionate de crearea condițiilor necesare executării lucrărilor de construcții-montaj. Având in vedere caracterul lor general, ele nu se pot repartiza direct pe lucrare in momentul apariției, ci indirect, la finele perioadei de gestiune cu ajutorul unor calcule convenționale.
Costurile cu organizarea de șantier dețin o pondere de 3-8% din totalul costurilor, pondere care variază in funcție de natura lucrărilor ce se executa. Acest articol de calculație cuprinde costurile ocazionate de executarea si achiziționarea obiectelor de organizare a șantierului, precum si costurile nematerializate in construcții provizorii si definitive.
4.3 Posibilități de perfecționare a calculației costurilor prin metoda standard
« Metoda Standard-cost este o metodă de calcul de tip absorbant, care presupune determinarea anticipată a costurilor pe baza unor mărimi prestabilite în condiții normale de activitate. Costul standard este un cost prestabilit, care include atât cheltuielile fixe directe cât și pe cele indirecte rațional repartizate, acționând atât ca etalon de măsură și comparație a costului efectiv, cât și ca instrument de orientare și precizare a condițiilor în care trebuie să se desfășoare activitatea unei întreprinderi ».
Aplicarea metodei standard-cost, in condițiile țării noastre ridica următoarele probleme:
Calcularea costurilor standard pe baza unor norme științifice care sa reflecte necesarul, manopera, si utilaje pentru executarea obiectului de construcții, in condițiile existente la fiecare întreprindere. Aceasta se poate realiza cu ajutorul normelor de deviz si a normelor de timp si de producție, sub rezerva reactualizării acestora pentru a corespunde condițiilor actuale
Calcularea standard a costurilor indirecte impune gruparea costurilor generale ale intreprinderii in costuri variabile si costuri fixe
Abaterile in cazul metodei standard –cost, se repartizează asupra rezultatelor finale ale intreprinderii. Cerințele actuale ale planificării si raportării impun calcularea costurilor efective ale producției la finele fiecărei luni, aceasta implica repartizarea abaterilor atat asupra obiectelor de construcții, cât si asupra producției neterminate.
In faza calculației comparative se stabilesc abaterile de la costurile planificate pe locuri de costuri si pe factori de influenta . Rezultatele analizei abaterilor servesc pentru fundamentarea costurilor planificate pe perioada următoare. Astfel se obține un circuit al informațiilor costurilor, care este cunoscut sub denumirea de “ciclu de control”
Avantajele metodei costurilor standard :
metoda standard reprezintă un instrument al managementului prin excepție. Prin studierea abaterilor atenția managementului este direcționată spre acele elemente care nu se derulează conform planului ;
procesul de stabilire si monitorizare a standardelor încurajează reabordarea metodelor de reducere a costurilor ;
costurile standard nu sunt medii ale performantelor anterioare ci reprezintă un ghid in evaluarea costurilor istorice;
un sistem de costuri standard corect, dezvoltat cu participare si implicare totala creează o atitudine eficienta din punct de vedere al costurilor
Dezavantajele metodei standard:
este costisitor si consuma mult timp;
in condițiile modificării frecvente a preturilor standardele pot deveni depășite si astfel iși pierd efectele de motivare;
abaterile prea detaliate sunt imperfect înțelese uneori de către manageri si astfel sunt ineficiente.
Ca studiu practic in pentru metoda standard de calculație a costurilor am ales pentru analiza una dintre lucrările firmei Selina, respectiv construcția podului peste Crișul Repede, lucrare câștigata prin licitație publica având ca beneficiar Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România.
Costul standard va indica in ce condiții trebuie sa se desfășoare producția, fiind un cost planificat, in timp ce costul efectiv se va determina după terminarea procesului de producție si se va urmări abaterile fata de costurile standard.
Modalitatea de preluare spre execuție a proiectului construcție pod peste Crișul Repede a fost participarea la licitație organizata de beneficiar conform reglementărilor in vigoare, iar prețul oferit a fost unul dintre cei mai importanți factori in adjudecarea proiectului. In devizul oferta se evidențiază valorile ce urmează a fi realizate, ce vor constitui baza in stabilirea costurilor standard.
Reușita aplicării metodei standard cost in construcții depinde de exactitatea cu care sunt elaborate standardele, care sunt de mai multe feluri:
a. Standardele fizice sau naturale – sunt standardele care se exprima cantitativ sub doua forme, in unități de măsura specifice materialelor si in timp de lucru. De exemplu pentru lucrarea analizata din devizul oferta ne rezulta un standard fizic pentru otel beton profil neted OB37 de 146.709 kilograme iar ca manopera un consum de 12.000 ore betonist.
Standardele fizice sunt elaborate de personalul tehnic pe baza documentației tehnice a normelor proprii de deviz, avându-se in vedere condițiile in care se va desfășura procesul de producție. Norma de deviz exprima consumul mediu de materiale, manopera, timp de folosire a utilajelor de producție.
Specific pentru lucrările de construcții este folosirea a 6 tipuri de standarde, care vor fi analizate pe lucrarea de construcții analizată :
Standardele de materiale ;
Standardele de manopera ;
Standardele de utilizare a utilajelor de construcții ;
Standardele de utilizare a mijloacelor de transport ;
Standardele de bugete pentru cheltuieli indirecte ;
Standardele de bugete pentru cheltuieli de organizare de șantier ;
1. Standardele de materiale – se calculează pentru fiecare fel de material, pe baza consumurilor specifice prevăzute in fisele tehnologice si normele de consum orientative sau proprii fiecărei unități de construcții pentru fiecare articol de deviz din cadrul categoriilor de lucrări.
In luna noiembrie 2010, in baza devizului aferent lucrării s-a întocmit situația de lucrări din care extragem costurile standard cu materialele consumate. In tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile si costurile standard pentru principalele materiale utilizate ;
2. Standardele de manopera – au la baza timpul standard exprimat in minute sau ore, prevăzut in fisele tehnologice sau normele de deviz orientative sau proprii pentru fiecare articol de deviz.
La fel ca in determinarea costului standard pentru materiale, avem ca baza situația de lucrări aferente lunii noiembrie 2010, din care extragem consumurile standard pentru forța de munca utilizata ;
3. Standardele de utilizare a utilajelor de construcții si a mijloacelor de transport exprima in unități fizice volumul activității pentru realizarea unei categorii de lucrări din cadrul unui obiectiv de investiții.
Pentru lucrarea analizata construcție pod peste Crișul Repede, din situația de lucrări vom determina costurile standard pentru câteva consumuri de utilaje si transport ;
b. Standardele valorice – sunt expresia valorica a standardelor fizice si se calculeze prin aplicarea preturilor materialelor si tarifele de retribuire si de închiriere a utilajelor si mijloacelor de transport.
Determinarea si analiza abaterilor
Procesul prin care diferența totala dintre costurile standard si cele reale este aprofundata, este cunoscut sub numele de analiza abaterii
Abaterea = Cost standard – Cost real
Scopul analizei abaterii este oferirea unui indicator practic a cauzelor modificării performantelor standard, pentru ca managementul companiei sa poată îmbunătății metodele in vederea creșterii eficientei.
Abaterile rezulta din diferențele intre cantitățile standard si cele reale. Abaterile pot fi nefavorabile atunci când costurile reale sunt mai mari decât costurile standard sau favorabile atunci când costurile reale sunt mai mici decât cele standard.
Pentru sporirea utilității analizei abaterilor nu este suficienta descrierea si calculul abaterii ci este necesara investigarea abaterilor si a informațiilor utilizate pentru calcul. Acest lucru implica si răspunderea la câteva întrebări:
Exista vreo relație intre abateri?
Pot fi oferite si alte informații pentru management ?
Este abaterea semnificativă pentru a fi raportata ?
Sunt raportate abaterile in timp real, cu detalii suficiente si cu note exemplificative ?
Determinarea si analiza abaterilor pentru Lucrarea Pod peste Crișul Repede aferente lunii noiembrie 2010 :
După ce am stabilit costurile standard pe baza devizului de lucrări si a situației de lucrări aferente lunii noiembrie 2010, vom determina abaterile fata de costurile standard comparându-le cu consumurile realizate efectiv, înregistrate in centrul de cost aferent lucrării pe baza bonurilor de consum, facturi prestatori, state de plata etc.
Tabelul de mai jos prezintă o analiza comparativa, aferenta lunii analizate (noiembrie 2010), intre costurile standard (preluate din situația de lucrări) si costul efectiv preluat din centru de cost deschis la începerea lucrării. Analiza abaterilor este făcuta pe 3 tipuri de cheltuieli : cheltuieli directe, cheltuieli indirecte si cheltuieli cu organizarea de șantier. In cadrul cheltuielilor directe s-a analizat cele 4 tipuri de cheltuieli prevăzute in deviz : cheltuieli materiale, cheltuieli cu manopera, cheltuieli cu utilaje si cheltuielile de transport ;
Fig. 4.1 Studiu comparativ situație de lucrări/ centru de cost
Analiza abaterilor pentru consumul de resurse materiale :
Costurile efective înregistrate in luna noiembrie 2010 au fost mai mici cu 157.882 RON fata de costul prestabilit pe baza devizului. Economie s-a realizat la toate din cele 4 tipuri de cheltuieli directe, ce mai mare fiind cea cu manopera 111.890 RON.
Din analiza abaterilor pentru consumul de resurse materiale se poate observa o economie de resurse, adică un cost standard mai mare decât consumul efectiv, atât valoric cat si cantitativ.
Spre exemplu la articolul « Otel beton profil neted OB 37 » cantitatea estimata era de 3552 iar cea realizata este de 2872, din care rezulta o economie de 680KG, insa acesta nu este o economie reala datorita faptului ca nu toata cantitatea pusa efectiv in opera a fost data in consum, fiind astfel un transfer al cheltuielii in lunile următoare.
O alta cauza a economie este si achiziționarea de materiale la un preț negociat mai mic, decât cel standard. Un exemplu potrivit este la articolul « Beton de ciment clasa C C25/20 » unde aveam o cantitate standard de 218 mc la prețul de 56.216 ron si efectiv s-a utilizat o cantitate mai mare de materiale respectiv 220 mc, dar la un preț mai mic respectiv 47.146ron.
In cadrul cheltuielilor cu resursele materiale exista si depășiri valorice pentru materialele auxiliare lucrării de genul cherestea, refuz de ciur, tubulatura de canalizare in valoare de 21.047 ron.
Stocurile de materiale de construcții in cadrul societăților de profil sunt formate din ansamblul de natura elementelor patrimoniale consumate pentru obținerea producției sau executarea prestațiilor cu utilaje.
Pentru a perfecționa contabilitatea cheltuielilor cu materialele directe este necesar acordării de atenție următoarelor aspecte :
Cunoașterii zilnice a stadiului aprovizionării cu materiale, a consumului de materiale pe lucrări, a stocurilor pe gestiuni
Organizarea unui circuit rațional de culegere, transport si prelucrare a informațiilor analitice si sintetice cu privire la mișcarea si transformarea materialelor constituie premiza trecerii la adoptarea unor metode moderne de conducere si gestionare
Sistemele informaționale utilizate pentru gestiunea si contabilitatea stocurilor de valori materiale trebuie sa ofere factorilor de decizie informații referitoare la : intrări de materiale, surse de aprovizionare respectiv ieșiri de materiale pe gestiuni, pe lucrări.
Căile recomandate a fi utilizate pentru reducerea consumului de materiale :
reducerea greutății construcțiilor prin utilizarea unor materiale noi mai ușoare si eficiente
utilizarea de noi soluții si procedee de execuție asigura reducerea greutății construcției, a consumului de munca si de materiale si a duratei de execuție.
Extinderea preparării centralizate a betoanelor si mortarelor constituie o alta cale importanta de reducere a consumului de ciment, lianți si agregate
Mecanizarea manipulării materialelor asigura, de asemenea, obținerea de economii
Fasonarea centralizata a armaturilor constituie o alta sursa de economisire a otelurilor, printr-o croire eficienta a acestora si reducerea deșeurilor.
Limitarea consumurilor de materiale in cadrul normelor si întărirea spiritului gospodăresc cu ajutorul contabilității
Stimularea prin premii pentru economii de materiale a muncitorilor care au contribuit la obținerea lor
Ridicarea calității lucrărilor executate in căderea eliminării refacerilor de lucrări de calitate necorespunzătoare, generatoare de consumuri de materiale si manopera
Înlocuirea materialelor scumpe sau deficitare cu altele mai ieftine, fără ca aceasta sa fie in detrimentul calității
Utilizarea materialelor din surse locale are o influenta mare asupra costului materialelor prin reducerea cheltuielilor de transport
Analiza abaterilor pentru cheltuielile cu manopera
Analizând abaterile pentru consumurile cu forța de munca observam diferențe de natura plusurilor si a minusurilor pentru diferitele categorii de meserii.
De exemplu pentru meseria de betonist erau prevăzute 82 ore care s-au realizat cantitativ, valoric insa a rezultat o economie de 325 ron, datorita salariilor mai mici decât cele stabilite standard. Iar pentru meseria de fierar betonist s-au realizat depășiri atât cantitative cat si valorice. Pentru încadrarea de montator construcții metalice societatea a apelat la o firma specializată obținând o economie de 4.183 ron fata de standard.
O alta justificare pentru diferențe poate si utilizarea muncitorilor pentru mai multe tipuri de operațiuni, adică un muncitor încadrat ca fierar betonist executa operațiuni de betonare.
In vederea perfecționării contabilității cheltuielilor cu salarii trebuie avute in vedere următoarele :
Salarizarea in societățile de construcții se poate realiza fie in regie adică după timpul prestat, fie in funcție de volumul si calitatea lucrărilor prestate denumita si salarizare in acord. Cea din urma a fost preferata de societatea Selina deoarece are un grad mai mare de motivare a salariaților si șefilor de echipe.
Lucrările in construcții se realizează in echipe simple, acesta fiind si cazul echipelor care lucrează la proiectul analizat, iar câștigul realizat se împarte intre membrii echipei;
Utilizarea muncii in echipe specializate alături de utilizarea salarului in acord duc la creșterea gradului de cointeresare
Rezerve importante de reducere a costului construcțiilor exista si in domeniul folosirii forței de munca. Utilizarea raționala a forței de munca presupune o mai buna organizare a muncii pe șantier prin asigurarea ritmicității si continuității producției, extinderea metodelor de lucru înaintate, extinderea mecanizării si automatizării execuției lucrărilor, aplicarea corecta a retribuirii, întăririi disciplinei conștiente in munca si cointeresarea materiala a muncitorilor.
Organizarea rațională a execuției si a locului de munca constituie unul din factorii importanți de reducere a manoperei si de creștere a productivității muncii.
Aplicarea metodelor înaintate de lucru cum sunt metoda de lucru in flux continuu sau metoda de lucru in lanț.
Folosirea procedeelor tehnologice avansate, a materialelor noi si a prefabricatelor constituie o cale importantă de reducere substanțiala a consumului de manoperă.
Aplicarea unor soluții mai bune decât cela prevăzute in proiecte poate asigura reduceri substanțiale ale consumului de manopera .
Extinderea mecanizării si automatizării lucrărilor asigura obținerea celor mai importante reduceri ale consumului de munca vie, in condițiile creșterii productivității
Retribuirea corecta a personalului prin folosirea celor mai mobilizatoare forme cu este acordul global, permite reducerea costului cu manopera
Întărirea disciplinei conștiente in muncă si folosirea rațională a timpului de lucru influențează in mare măsură productivitatea muncii si costul manoperei.
Analiza abaterilor pentru consumul de utilaje
La fel ca si la repele analizate anterior putem vorbi despre diferențe negative si pozitive pentru diferite articole. Astfel la articolul « motopompe » avem depășiri fata de costurile standard atât cantitative cat si valorice. La utilajele cu ponderea cea mai mare in structura cheltuielilor avem economie, preturile fiind negociate cu o firma din cadrul grupului Selina.
Costul utilajelor de construcții se poate reduce prin alegerea judicioasa a utilajelor, asigurarea la timp a șantierului cu utilajele necesare, folosirea optima a capacității de producție a utilajelor, precum si de reducerea costurilor de exploatare a utilajelor.
Pentru reducerea costurilor cu utilajele propun urmărirea aspectelor :
alegerea judicioasa a utilajelor presupune orientarea spre utilajul cel mai corespunzător executării mecanizate a lucrărilor.
Asigurarea din timp a șantierului cu utilaje prezintă o importanta deosebita pentru costul utilajului. Astfel aducerea utilajului pe șantier înainte de a fi necesar determina costuri in plus pe perioada de așteptare a utilajului
Folosirea optima a capacității utilajului este un factor esențial de reducere a costului cu utilajele. O folosire optima a capacității utilajului este condiționată de asigurarea de personal calificat.
Reducerea costurilor cu exploatarea utilajelor se poate obține prin micșorarea consumurilor specifice de combustibil, carburanți si lubrifianți, energie electrica printr-o folosire mia rațională a acestora
Analiza abaterilor pentru consumul de transport
Valoarea prevăzută in situația de lucrări pentru transportul de materiale este mica irelevanta la nivelul întregii lucrări si cuprinde transportul betonului de la stația de betoane la lucrare. La acest reper s-a realizat economice datorita prețului negociat cu furnizorul ca urmare a cantităților mari achiziționate.
Concluzii
In cadrul oricărei companii, deci si a celor de construcții, urmărirea cheltuielilor de producție si calculul costului efectiv constituie un obiectiv principal al contabilității de gestiune, obiectiv care se realizează in cadrul compartimentului postcalcul.
Rezulta ca in orice situație conducerea intreprinderii pentru a putea sa obțină rezultate optime trebuie sa cunoască cat mai real, la timp si exact nivelul costurilor de producție, ceea ce o ajuta sa orienteze prin decizii corespunzătoare procesul de producție, fiind de asemenea necesara si existenta unui sistem eficient de calcul si urmărire a costurilor.
Din analiza făcută in acesta lucrare cu privire la urmărirea costurilor realizate si compararea lor cu costurile prevăzute in devizul oferta in decursul unei luni pe una dintre lucrările societății Selina s-au putut desprinde atât aspecte pozitive ale organizării lucrării cat si negative. Astfel s-au putut identifica modalități de reducere a costurilor cu materialele manopera si utilaje optimizarea desfășurării activității pe șantier si a activităților conexe.
O metoda foarte eficienta de urmărire a costurilor este metoda standard-cost, care se aplica prin considerarea costurilor din devizul oferta ca costuri standard si compararea lor cu costul efectiv înregistrat in centrul de cost aferent lucrării.
Un obiectiv esențial al oricărei organizații este menținerea costurilor la nivelul stabilit conform strategiei sale de dezvoltare. De aici rezulta importanta urmăririi pe centre de cost a costurilor fiecărei lucrări in parte.
BIBLIOGRAFIE
Chirila Emil, Bugetarea si calculatia costurilor, ed Economica, Bucuresti 2007
Chirila E., Cheltuielile materiale directe in constructii, Revista Universitatii Agora Oradea, nr 1/2001
Chirilă E., Criterii financiare impuse societăților din construcții în adjudecarea lucrărilor publice”, 2004
Cornel V. Olariu si Mihai A. Socolescu, Economia si organizarea costructiilor, ed Didactica si pedagogica, Bucuresti 1978
Nicolescu, O. Verbancu, L. Management, Editura Economica, Bucuresti 1995
Partenie Dumbravă, “Contabilitatea garanțiilor pentru achiziții publice”, RFCC nr.1/1998
Pop, Doar jumătate din firmele de construcții vor rezista după aderare, Adevărul Economic nr.31/2005
”Construcțiile în țările din Europa “ Tribuna construcțiilor nr.38/26.09.2003
Monitorul Oficial
www.selina.ro
BIBLIOGRAFIE
Chirila Emil, Bugetarea si calculatia costurilor, ed Economica, Bucuresti 2007
Chirila E., Cheltuielile materiale directe in constructii, Revista Universitatii Agora Oradea, nr 1/2001
Chirilă E., Criterii financiare impuse societăților din construcții în adjudecarea lucrărilor publice”, 2004
Cornel V. Olariu si Mihai A. Socolescu, Economia si organizarea costructiilor, ed Didactica si pedagogica, Bucuresti 1978
Nicolescu, O. Verbancu, L. Management, Editura Economica, Bucuresti 1995
Partenie Dumbravă, “Contabilitatea garanțiilor pentru achiziții publice”, RFCC nr.1/1998
Pop, Doar jumătate din firmele de construcții vor rezista după aderare, Adevărul Economic nr.31/2005
”Construcțiile în țările din Europa “ Tribuna construcțiilor nr.38/26.09.2003
Monitorul Oficial
www.selina.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularitatile Contabilitatii In Constructii (ID: 143934)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.