Particularitatile Cercetarii la Fata Locului a Armelor de Foc Si a Urmelor Acestora

Particularitățile cercetării la fața locului a armelor de foc și a urmelor acestora

Balistica judiciara

Balistica judiciară se ocupă cu studiul construcției și funcționării armelor de foc, de procesele legate de tragere, precum și de urmele produse de acestea, toate fiind folosite pentru elucidarea problemelor ridicate de urmărirea penală. În acest scop balistica judiciară, ca ramură a tehnicii criminalistice, a creat metode specifice pentru o mai bună identificare individuală a armei de foc după gloanțele și tuburile trase, dar și după alte urme produse de funcționarea armei.

CERCETAREA LA FATA  LOCULUI  IN CAZUL FOLOSIRII ARMELOR  DE FOC

Actiunea de cercetare la fata locului este unul dintre actele initiale de urmarire penala de larga rezonanta in ansamblul activitatilor dedicate solutionarii unei cauze penale, ea reprezentand cunoasterea imediata, directa si complexa a locului in care a fost comisa infractiunea.

Conform articolului129 C.pr.pen. cercetarea la fata locului este necesara pentru a efectua constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, pentru a descoperi, fixa si ridica urmele faptei penale, pentru a stabili pozitia si starea mijloacelor materiale de proba, precum si imprejurarile in care a fost savarsita infractiunea. Notiunea de „fata locului” are un inteles mai larg el reprezentand locul efectiv al savarsirii cat si zonele apropiate sau alte locuri care contin date cu privire la pregatirea, comiterea,urmarile faptei, de asemenea caile de acces si de retragere a autorului din campul infractional.

Din punct de vedere tactic criminalistic, cercetarea la fata locului parcurge doua faze initiale: statica si dinamica, fiecare avand caracteristice anumite sarcini.

Cercetarea propriu-zisa la fata locului este anticipata de actiuni premergatoare sau masuri preliminare, avand aceeasi importanta.

Masuri acestea au ca scop solutionarea unor probleme urgente de care depinde in mod direct reusita cercetarii ulterioare, cele mai importante fiind urmatoarele:

a) Stabilirea locului comiterii infractiunii,punerea acestuia sub paza pentru a conserva si proteja urmele de persoanele curioase care pot schimba infatisarea locului, pot distruge urmele faptei sau schimba pozitia obiectelor.

b) Acordarea primului ajutor victimei, inlaturarea pericolelor iminente. Aceasta masura este prioritara fata de celelalte masuri preliminare, ea implicand o interventie rapida imediata si mai alea calificata.

c) Fixarea tuturor imprejurarilor ce pe parcurs se pot schimba sau modifica. In functie de situatia de fapt, organul de cercetare sau urmarire penala are o sarcina dificila, deoarece acesta trebuie sa retina mai multe imprejurari, unele dintre ele fiidn trecatoare,perisabile ca de exemplu:temperatura,tipul de iluminare,mirosul.

1. CARACTERISTICILE CERCETARII LA FATA LOCULUI IN CAZUL FOLOSIRII ARMELOR DE FOC

Investigarea locului faptei, in cauzele penale in care au fost utilizate arme de foc, mai ales daca acestea au lasat urme in campul infractional se afla printre activitatile cu un mare grad de complexitate.

Aceasta activitate, pe langa pricepere, presupune o atentie deosebita, orice neatentie manifestata in special in fixarea si ridicarea urmelor se va rasfrange in mod negativ asupra rezultatelor examinarilor,limitand astfel posibilitatea de identificare a faptuitorului.

Particularitatile cercetarii sunt determinate atat de specificul urmelor lasate de tragere, de problemele legate de descoperirea armelor si munitiei trase, de stabilirea distantei,directiei din care s-a tras,toate acestea sunt circumscrise cercetarii si a altor categorii de urme gasite in campul infractional, cum sunt urmele de maini, urmele biologice:sange, resturi de tesut,fire de par, urme plantare,de incaltaminte, sau alte obiecte (bunuri) ce au apartinut infractorului si ce au fost abandonate sau pierdute in campul infractional.

Urmele importante ce au intaietate ocazia activitatilor de cautare sunt: tuburile, gloantele, arma ramasa la locul infractiunii, urmele suplimentare ale infractiunii, urmele digitale de pe arma, de pe orificiile de intrare si de iesire a glontului.

Campul infractional se va imparti in sectoare, fiecare sector se va examina foarte amanuntit, iar locurile verificate vor fi insemnate cu creta sau alte mijloace.

In general urmele impuscaturii pot fi gasite :

a) pe corpul si imbracamintea persoanei care a tras cu arma;

b) la locul comiterii infractiunii, pe corpul sau imbracamintea victimei;

c) pe arma,pe interiorul tevii armei;

d) pe tub,pe glont.

In functie de locul in care s-a comis infractiunea – in incinta sau in teren deschis,cercetarea la fata locului prezinta anumite particularitati.Daca aceasta se realizeaza intr-un imobil se va tine seama de destinatia acestuia, locul in care se afla, caile de acces, iluminare, orificii de intrare-iesire a glontului prin geam, canale infundate in perete prin patrunderea glontului.

Se cunoaste faptul ca in cazul executarii tragerii intr-un mediu inchis, mirosul de pulbere arsa se pastreaza o perioada mai indelungata,in functie de posibilitatile de aerisire a locatiei.

Cercetarea se realizeaza in toate incaperile cu atentie, in dependinte (bucatarie, grup sanitar, balcon, coridoare, scara, subscara),dar si in spatiile folosite in comun daca acestea exista.

Se vor cerceta de asemenea si anexele aferente gospodariei – grajd, sura, hambar, curte, gradina, livada sau in mediul urban functie de directia de tragere, portiunea exterioara de strada si diverse puncte obligatorii de trecere aflate in apropiere .

In incaperile mari – hale, hangare, depozite cercetarea sa va face pe fasii dreptunghiulare, acestea fiind marcate odata cu finalizarea cercetarii sectorului respectiv.

O atentie sporita se acorda posibilelor urme aflate pe peretii incaperii, pe geamuri, pe mobila sau alte articole personale aflate in incaperea respectiva.

Cand cercetarea la fata locului se va face pe teren deschis, ea va fi efectuata astfel:

-de-a lungul itinerarului parcurs de faptuitor, de la locul unde s-a consumat episodul principal sau se observa rezultatul infractiunii, spre exterior;

-din centrul locului faptei spre periferie largindu-se din ce in ce mai mult zona examinata, aceasta metoda „in spirala” se realizeaza cand nu se poate delimita de la bun inceput suprafata terenului ce va fi examinata;

– pe sectoare dreptunghiulare, in situatia in care terenul are puncte de reper ce pot usura delimitarea lui.

Stabilirea directiei de tragere este de mare importanta, urmand mai apoi examinarea obstacolelor aflate pe acea directie.

Stabilirea directiei din care s-a tras se realizezaa localizandu-se in spatiu coordonatele a doua puncte ale traiectoriei urmate de glont. Localizarea se va face stabilindu-se eventualele urme lasate de glont de-a lungul traiectoriei sale:

– existenta orificiilor de intrare si iesire in corpul victimei;

– prezenta orificiilor de intrare intr-un geam dublu;

– eventualele urme de ricoseuri;

– declaratii martorilor daca acestia exista.

               MIJLOACE TEHNICE UTILIZATE IN CAUTAREA DESCOPERIREA FIXAREA SI RIDICAREA ARMELOR DE FOC

Fiind foarte complexa, cercetarea la fata locului presupune folosirea multor mijloace tehnice criminalistice, care conduce la indeplinirea scopului propus.

Printre acestea se afla:

a) Folosirea laboratoarelor criminalistice mobile;

b) Trusele criminalistice.

Acestea pot fi universale sau cu destinatii speciale.

Ele sunt alcatuite din instrumentar pentru cercetarea, descoperirea, relevarea si ridicarea urmelor, surse portabile de lumina, substante chimice, folii adezive, pulverizatoare, instrumentar pentru executarea mulajelor, instrumentar pentru marcarea locului cercetat pentru amprentarea persoanelor, pentru intocmirea schitelor si desenelor.

c) Fotografia judiciara la fata locului.

Cu ajutorul fotografiei judiciare sunt fixate aspectul locului faptei,acele rezultate din examinarile de laborator ale urmelor si corpurilor delicte.

d) Filmul si videofilmarea judiciara la fata locului.

Acestea sunt :pelicula video si banda magnetica pe care s-au fixat total sau in parte imaginea si sunetul unor scene infractionale. Filmul realizat trebuie insotit in mod obligatoriu de comentariu.

e) Intocmirea schitei la fata locului.

Aceasta se va intocmi la scara, va fi orientata, cotata, clara si va fi reprezentata prin semne conventionale criminalistice.

Schita este necesar sa cuprinda elementele esentiale din campul infractional, marite,micsorate la scara.

f) Folosirea magnetofonului in cercetarea la fata locului.

Acesta este folosit cu bune rezultate la audierea invinuitilor, martorilor sau victimei in timpul cercetarii la fata locului.

g) Folosirea detectoarelor in cercetarea la fata locului. In scopul comiterii de infractiuni prin folosirea armelor de foc, se utilizeaza detectoarele de metale.

Din acestea fac parte:

1. detectorul de metale cu camp electric folosite pentru cautarea unor arme, tuburi, gloante sau alte obiecte feromagnetice care prezinta interes pentru caz;

2. detectorul de metale cu radiatii gama;

 3.detectorul de metale cu raze X (Röentgen) destinat pentru controlul valizelor si pachetelor in vederea depistarii armelor sau explozibililor.

2. CAUTAREA, FIXAREA, RIDICAREA SI EXAMINAREA PRELIMINARA A ARMELOR  DE FOC

Arma de foc cu care a fost comisa infractiunea poate fi  descoperita la locul faptei, la domiciliul invinuitului, ori in alte locuri unde a fost ascunsa de infractor (WC-uri, puturi, scorburi, fichete, seifuri )

In general arma trebuie cautata in alte locuri decat in cele in care a fost comisa fapta. Pentru descoperirea armelor, organele de cercetare trebuie sa recurga la mijloace tehnice adecvate de cautare, existente in dotarea laboratoarelor tehnice mobile.

Pentru cautarea armelor ingropate se va folosi detectorul de metale, pentru cele aruncate in ape curgatoare, fantani, bazine, se apeleaza la electromagneti puternici.

Armele ascunse in ziduri de caramida sau beton sau in alte obiecte compacte, se cauta cu ajutorul instalatiilor gammografice sau cu aparatura Röentgen portabila. Aceleasi mijloace se folosesc si pentru proiectilele si tuburile trase la locul faptei, cautarea acestora fiind mai dificila.

Cautarea incepein general cu corpul victimei si la locul in care aceasta se gaseste si se va continua spre marginile campului infractional,pe drumul presupus ca a fost urmat de infractor.

Imediat dupa ce a fost gasita arma de foc se trece la examinarea acesteia pentru a constata mirosul si a alte urme specifice tragerii, dar si eventualele urme digitale sau biologice care sa permita obtinerea unor anumitendate – de exemplu momentul cand s-a produs tragerea si persoana faptuitorului.

Cand arma se este descoperita la locul faptei, se va fixa prin fotografiere, prin descrierea in procesul verbal, completat si cu schite , in care se vor arata : distanta si pozitia ei fata de obiectele inconjuratoare, precum si fata de victima;de asemenea se va preciza : directia spre care este orientata teava, pozitia cocosului  si a inchizatorului, daca arma era asigurata.

In cazul cand arma nu se va gasi la locul faptei, se va lua cea mai amplea masura pentru descoperirea  acesteia.

Dupa fixarea armei descoperite la fata locului, urmeaza examinarea preliminara a acesteia.

In acest scop, in primul rand se va verifica  daca arma este incarcata.Cel ce manevreaza arma pentru examinare  va fi prudent ca si cum aceasta ar fi incarcata , pentru evita orice accident.

Ridicarea armei, in scopul examinarii preliminare, se va face  cu mare grija pentru a nu distruge eventualele urme digitale existente . Arma se priveste sub diferite unghiuri de lumina pentru  a constata daca pe arma au ramas urme digitale sau de alta natura. Urmele digitale -pot fi descoperite pe patul lustruit al pustilor, pe tragaci si garda tragaciului,iar la pistoale pe incarcator, pe cartusele existente in incarcator, pe teava sau mansonul inchizatorului.

Cand nu exista urme digitale , sau daca arma se poate manevra de asa natura ca acestea sa nu fie distruse, se va proceda la descarcarea ei, cu manusi din chirurgicale , numaranduse cartusele.

Se va verifica daca arma are toate piesele componente, iar in cazul in care lipseste o piesa, se mentioneaza in procesul verbal, se va acorda atentie si altor urme ce pot ramane pe piesele armei examinate.

 Pe arma , in afara de urmele digitale mai pot ramane : pete de sange, fire de par, particule de sol ,vopsea. Se va verifica daca s-a tras de curand sau daca s-a tras cu aceea arma. Verificarea se face organoleptic ( miros intepator de pucioasa cand s-a tras de curand) si prin observarea vizuala a aspectului interior al tevii armei.

Dupa examinarea armei se procedeaza la impachetarea ei.Inainte de aceasta se asigura canalul tevii cu scopul conservarii rezidurilor existente in interiorul acesteia. Nu este recomandabila introducerea in canalul tevii a unui dop sau tampon de vata. Canalul tevii se va inchide prin aplicarea unui manson din cauciuc, sau in liosa acestuia se acopera cu hartie care va fi legata cu sfoara.

Ambalarea armei  se va face astfel incat urmele existente sa nu fie distruse. Pentru aceasta se infasara in vata sau hartie curata si se introduce intr-o cutie sau lada de dimensiuni adecvate.

Manevrarea armei in cursul acestor activitati trebuie realizata cu mare atentie pentru evitarae producerii vreunui accident . Se va manevra arma doar cu teava in directie opusa persoanei ce o manevreaza. 

 CAUTAREA , FIXAREA, RIDICAREA SI EXAMINAREA PRELIMINARA A TUBURILOR  SI PROIECTILELOR DESCOPERITE LA FATA LOCULUI

La locul faptei  in afara de arme se pot descoperi tuburile cartuselor trase precum si gloantele acestora ( proiectilele), acestea avand o valoare de identificare destul de mare  si de aceea  se va acorda o atentie deosebita cautarii, fixarii examinarii si ridicarii acestora.

In cazul faptelor comise in exterior  se pot intampina greutati , din cauza ierburilor, nisipului , prafului, noroiului, zapezii dar si din cauza obiectelor din imprejurimi care fac uneori imposibila descoperirea respectivelor corpuri delicte. In unele situatii  se vor folosi  detectoare de metale, aparatura optica de marire si chiar surse de cardura cu care se poate topi zapada in zonele cercetate.

In incaperi , tuburile pot fi cautate  pe pardoseala, pe pat ,sub pat, pe  sau sub diferite obiecte de mobilier , in interiorul diferitelor obiecte care le puteau capta.

La cautarea tuburilor se va avea in vedere ca unele arme de foc de exemplu cele de vanatoare, pustile clasice, revolverele sau cele confectionate artizanal nu pot arunca tuburile in mod automat, ci trebuie extrase manual de tragator care poate sa le pastreze sau sa le arunce in alt loc .

Proiectilele se cauta in general dupa urmatoarele criterii :

-pe podeaua incaperii sau infipte in ea;

-infipte in tavan sau pereti, in tocul usii sau geamului sau in mobila;

-pe pamant sau in pamant, in iarba;

-in cadavru sau infipte in obiectele din jur ca de exemplu pomi,garduri, partile lemnoase ale patului,saltele;

– imbracamintea cadavrului sau a persoanei ranite s.a.

             Se va avea in vedere cu ocaia cautarii proiectilelor, posibilitatea ca acestea sa nu se afle pe directia de tragere, ci in alta parte ca efect al ricosarii . Daca proiectilul intalneste un corp dur, dar elastic, acesta va ricosa in alta directie sau chiar va putea cadea linga tinta, in cazul in care viteza sa de deplasare s-a redus pana la  zero.

            La armele de vanatoare,in interiorul tubului in afara pulberii si alicelor , exista bura formata din rondele de carton, din calti, pasla sau hartie. Aceste bure nu ard in timpul exploziei, ci ele sunt aruncate din teava in urma alicelor la circa 15 – 20 m  in directia tragerii.

            Fixarea tuburilor si a burelor de la armele de vanatoare, ce au fost descoperite la fata locului se face prin descrierea  in procesul verbal, la care se ataseaza fotografii si schite unde se indica, distanta dintre acestea,locul unde a stat tragatorul, distanta dintre tub si arma , intre tub si cadavru .

            Proiectile ce au fost descoperite la fata locului se fixeaza prin fotografiere si descriere in procesul verbal, la care se anexeza si schite.

            Ridicarea tuburilor se face cu mare atentie. Ele nu vor fi curatate sau sterse, se ambaleaza in starea in care sau gasite.Pentru fi manipulate se folosesc  manusile chirurghicale sau pensete cu suprafetele active cauciucate, toate acestea, pentru a nu produce nici o alta urma pe suprafata lor , vor fi ambalate separat,  identificarea si certificarea lor se va face pe plicul respectiv,  care va fi sigilat si inregisrtat in procesul verbal.

            Gloantele se ridica  cu mana inmanusata cu  manusi chirurghicale,se ambaleaza in hartie curata , in plicuri sau cutii mici care se inregistreaza , se individualizeaza si se sigileaza. Proiectilele infipte in pomi sau obiecte din lemn, se vor ridica de obicei cu obiectul primitor sau  o bucata din obiect in care se afla glontul,  iar daca este posibila decuparea  zonei , fara a produce pagube obiectului , pentru pastrarea intacta a orificiului de intrare si pentru a nu deteriora glontul.Cand acest lucru nu este posibil, dupa fixarea exacta a canalului  priectilului ( a orificiului de intrare) se va proceda la largirea acestuia, cu mare atentie, incit sa nu se produca si alte urme pe suprafata proiectilului .

            Buna protectie a tuburilor  si gloantelor ( proiectilelor) ridicate de la fata locului, se impune datorita valorii pe care o reprezinta acestea pentru identificarea armei, datorita urmelor specifice mecanismelor de tragere, dar si pentru stabilirea tipului de munitie folosita.

Urmele formate prin folosirea armelor de foc

In acceptiunea balisticii judiciare, prin urme formate in cazul folosirii armelor de foc intelegem, pe de o parte, urmele create de arma pe cartusul tras, iar, pe de alta parte, urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra carora si-au exercitat actiunea proiectilul, ceilalti factori suplimentari ai tragerii.

Urmele formate de arma pe cartus. La tragerile executate cu o arma de foc, indiferent de tipul acesteia, se formeaza invariabil urme pe tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii.

Urmele de pe tub se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea urmelor se afla percutorul, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator (ejectorul) si peretii camerei de detonare.

Urmele de pe glont au prin excelenta un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite. Astfel, la armele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurilor ghintuite, precum si ale spatiilor dintre ghinturi.

Urmele de impuscare. Prin urme de impuscare se intelege, in primul rand, urmele specifice formate de proiectil, urme denumite si factori primari sau urmeprincipale ale tragerii. In al doilea rand, exista urme secundare (factori suplimentari), formate mai ales in tragerile de la o anumita distanta.

Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Ele se intalnesc sub trei forme: urme de perforare, urme de patrundere, sau canale oarbe urme de ricosare.

Urmelor de perforare a obiectelor cu o anumita grosime le sunt specifice trei elemente: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.

Orificiile de intrare si de iesire se deosebesc intre ele prin anumite caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul. De exemplu:

Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut, diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului.

Pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire.

In cazul urmelor formate in obiectele lipsite de elasticitate, fragile (caramida, piatra, beton) orificiul de intrare este mai mare decat diametrul proiectilului.

……………………………………………………………………..

Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici proiectilului. Urmele secundare pot fi impartite in doua mari categorii:

Urme secundare formate indiferent de distanta de tragere:

– Inelul de frecare sau de stergere;

– Inelul de metalizare.

Urme secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta:

– Rupturile provocate de gaze apar la tragerile efectuate la distante mai mici de 10cm.

……………………………………………………………………..

Particularitatile cercetarii la fata locului a armelor de foc si a urmelor acestora

Descoperirea si fixarea armelor de foc si urmelor acestora. Particularitatile cercetarii sunt determinate atat de specificul urmelor lasate de tragere, cat si de problemele legate de descoperirea armelor si munitiei trase, de stabilirea distantei si directiei din care s-a tras s.a., toate acestea circumscrise cercetarii si altor categorii de urme intalnite in imprejurarile savarsirii de infractiuni cu arme de foc.

Descoperirea armelor de foc si a munitiei nu prezinta dificultati in cazul sinuciderilor sau al incercarilor de disimulare a omorului printr-o sinucidere. In majoritatea cazurilor insa, autorul cauta sa se debaraseze de arma, fie ascunzand-o, fie aruncand-o.

In cazul armelor ingropate se foloseste detectorul de metale, iar pentru cele aruncate in ape curgatoare, in fantani, in latrine, se apeleaza la electromagnetiputernici. Armele ascunse in ziduri in diverse obiecte compacte de o anumita densitate, se cauta cu ajutorul instalatiilor de gammagrafiere sau cu aparatura röentgen portabila.

Consemnarea, fixarea pozitiei si starii armelor, a celorlalte urme descoperite la fata locului se face prin mijloace cunoscute – proces-verbal, schita, fotografiere, filmare sau inregistrare pe banda videomagnetica.

Ridicarea armei de foc si a munitiei descoperite la locul faptei. Ridicarea si transportarea armelor de foc, a tuburilor si proiectilelor de la fata locului se realizeaza in conditii impuse de necesitatea protejarii urmelor tragerii, a urmelor de maini ori de natura biologica, aflate pe aceste corpuri delicte.

Manevrarea armei se face astfel incat sa nu se stearga urmele de pe ea, preferabil fiind sa se lucreze cu mana inmanusata sau cu un cleste, avand buzele protejate in mansoane de cauciuc.

Ridicarea gloantelor se face astfel incat sa nu se altereze urmele aflate pe suprafata lor si care reflecta caracteristicile interiorului tevii, indeosebi in ipoteza ca ele vor servi la identificarea ulterioara a armei.

Ridicarea tuburilor se efectueaza in aceleasi conditii de precautie. In plus, este necesar sa se protejeze reziduurile tragerii.

Stabilirea distantei si directiei de tragere. Una din problemele importante de clarificat, in ipoteza folosirii armelor de foc, este stabilirea distantei si directiei de tragere. Atragem atentia ca nu sunt rare imprejurarile in care acest gen de investigare este tratat cu superficialitate, in faza initiala a investigatiei.

Pentru tragerile efectuate in limita de actiune a factorilor suplimentari – stabilirea directiei si distantei de la care s-a tras este relativ usoara.

Pentru tragerile efectuate de la distante ce depasesc limitele de actiune a factorilor suplimentari – distante socotite conventional ca mari – este necesar sa se studieze mai intai orificiile de intrare si de iesire pentru a se stabili din ce parte a venit proiectilul.

Expertiza balistica criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora

Examinarea tehnica generala a armelor de foc

Examinarea tehnica propriu-zisa a armelor de foc reprezinta prima etapa a cercetarilor criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc, acesteia adaugandu-i-se si cercetarea munitiei gasite in arma, a tuburilor si proiectilelor descoperite la fata locului. Problemele principale la care este chemat sa dea raspuns specialistul balistician, prin examenul tehnic general al armei si munitiei, sunt urmatoarele:

Determinarea tipului, modelului si calibrului armei. Determinarea tipului, modelului si calibrului armei este posibila in multe dintre situatiile intalnite in practica prin simpla studiere a inscriptiilor existente pe piesele armei.

In ipoteza in care arma nu a fost gasita, este posibila stabilirea tipului, modelului si calibrului pe baza datelor desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor.

Stabilirea starii de functionare a unei arme. Stabilirea starii de functionare a unei arme este necesara de multe ori in practica, mai ales in cazurile in care trebuie sa se clarifice doua aspecte esentiale:

– daca o arma se putea declansa accidental, fara apasarea tragaciului;

– daca o arma deteriorata, cu piese lipsa, putea fi totusi folosita pentru tragere.

Examinarea munitiei. Investigarea criminalistica a munitiei are rolul de a stabili tipul, modelul si anul de fabricatie al cartuselor, pe baza caracteristicilor, a inscriptiilor fabricilor producatoare, existente pe rozeta tubului.

Expertiza urmelor formate de armele de foc

Expertiza urmelor principale ale tragerii. Expertiza criminalistica a urmelor principale ale unei trageri consta in examinarea orificiilor de intrare si de iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman, cat si pe obiectele cu care glontul a venit in contact. Totodata, sunt supuse examinarii si urmele de ricosare.

Expertiza urmelor secundare ale tragerii. Cercetarea criminalistica a acestor categorii de urme este destinata descoperirii si examinarii urmelor apartinand factorilor secundari sus-mentionati ai tragerii cu o arma de foc, formati in jurul sau in interiorul orificiului de intrare a proiectilului, ca si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei care s-a folosit de arma.

Examinarea chimica, prin care sunt puse in evidenta urmele suplimentare de impuscare existente in jurul orificiului de intrare, in teava armei si pe mana tragatorului.

Examinarile spectrale, indeosebi microanaliza spectrala si spectrofotometria de absorbtie atomica servesc la punerea in evidenta a particulelor de cupru, plumb s.a. existente in urmele suplimentare.

Alte tehnici de descoperire sau delimitare a suprafetei in care se afla factori suplimentari ai tragerii se bazeaza pe examinarea in radiatii infrarosii, rezultatele fiind observate cu ajutorul transformatorului electronooptic sau fixate prin fotografiere.

Metode de certitudine. Dintre tehnicile de varf intrate in uzul laboratoarelor de criminalistica, mentionam urmatoarele:

……………………………………………………………………..

Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubulcartusului

Identificarea armei dupa urmele formate pe glont. Identificarea dupa urmele formate pe glont presupune, in faza initiala, o delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glont.

Pentru obtinerea modelelor de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele examinate.

Dintre tehnicile de examinare comparativa, mentionam in primul rand examinarea la microscopul comparator.

Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului. Acest gen de identificare se desfasoara in aceleasi conditii si faze ca si identificarea dupa urmele formate pe glont.

Din numeroasa cazuistica a rezultat ca identificarea dupa urmele formate pe tub prezinta un avantaj important fata de identificarea dupa urmele existente pe proiectil,tubul ramanand intact in marea majoritate a cazurilor de trageri, spre deosebire de proiectil, care se poate deforma in impactul cu obiectele mai dure.

Sisteme informatice de identificare a armelor de foc. Tehnicile de calcul sunt aplicate astazi si identificarii balistice, prioritate in materie avand-o serviciile nord-americane. Astfel:

Identificarea dupa urmele formate pe gloante (proiectil), se realizeaza prin sistemul IBIS,

Identificarea dupa urmele formate pe tubul cartusului este efectuata prin sistemul DRUG-FIRE

Alte probleme rezolvate de expertiza balistica criminalistica a armelor de foc

Refacerea inscriptiilor stantate pe arme. Refacerea inscriptiilor sau seriilor inlaturate de pe armele de foc este necesara pentru stabilirea locului de provenienta a armei, a modelului, anului de fabricatie etc. Examinarea devine absolut obligatorie in situatiile in care infractorul a inlaturat prin pilire seria si numarul armei.

Alte genuri de examinari balistice.

Examinarea armelor de foc atipice si a armelor de fabricatie artizanalaeste destinata stabilirii caracteristicilor de fabricatie, a particularitatilor balistice generale.

Examinarea urmelor lasate de pistoalele de implantat bolturi care, desi nu sunt incluse in categoria armelor de foc, sunt apte sa produca leziuni mortale, in practica intalnindu-se asemenea cazuri datorate neglijentei sau neaten

Examinarea criminalistica a locului unde s-au folosit armele de foc

1. Descoperirea si fixarea armelor de foc, a tuburilor si gloantelor acestora

            Cercetarea la fata locului este o activitate de tactica criminalistica si de procedura penala, care are drept obiect:

perceperea nemijlocita de catre organele judiciare a locului savarsirii activitatii infractionale;

 descoperirea, relevarea, fixarea si examinarea urmelor si mijloacelor materiale de proba;

Precizarea pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba, in vederea stabilirii naturii si imprejurarilor comiterii infractiunii, precum si a datelor necesare identificarii faptuitorului.

            Semnificatia data de legea procesual penala si literatura de specialitate notiunii de loc al faptei este aceea de loc unde s-a desfasurat activitatea infractionala in tot sau in parte, loc unde s-au produs consecintele faptei comise, care conserva, intr-un fel sau altul, date, informatii, urme in legatura cu fapta savarsita.

            Pornind de la aceasta definitie identificam, in cazul infractiunilor la regimul armelor de foc si munitiilor, ca posibile locuri ale faptei:

Ø     Locurile unde au fost ascunse armele si munitiile si imprejurimile acestora;

Ø     Atelierele de reparat arme ce functioneaza in afara prevederilor legii;

Ø     Mijloacele folosite in vederea transportarii armelor si munitiilor;

Ø     Locurile unde s-au savarsit fapte de natura penala sau contraventionala la folosirea si in imprejurimi;

Ø     Locurile unde s-au efectuat trageri cu armele si munitiile ce fac obiectul activitatii ilicite;

Ø     Locurile unde au fost confectionate armele si munitiile.

Numai dupa corecta delimitare a locului faptei, se va trece la realizarea cercetarii la fata locului propriu-zise, cu respectarea regulilor de tactica criminalistica, asa cum au fost consacrate de experienta pozitiva a organelor judiciare.

            Inainte de a proceda la investigarea stiintifica a locului faptei, este necesar ca organul de urmarire penala sa dispuna cercetarea locului faptei printr-o rezolutie motivata. In caz contrar temeinicia si legalitatea acestui procedeu probatoriu vor fi verificate prin plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala.

            Trebuie facuta o distinctie intre investigarea locului faptei, in acele cauze in care s-a incalcat regimul armelor de foc si al munitiilor, si investigarea locului faptei in cauzele penale in care armele de foc au fost folosite.

               Faza statica a cercetarii la fata locului presupune o examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul sau, cat si pe zonele mai importante, fara a aduce nici o modificare acestuia, in sensul stabilirii starii si pozitiei obiectelor materiale de proba (arme si munitii, parti componente ale acestora, eventual confectionate artizanal), a urmelor vizibile, masurarii distantei dintre obiectele principate in scopul clarificarii unor imprejurari ale cauzei, determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei de cercetare . In acelasi timp, trebuie sa se treaca la stabilirea mirosului specific tragerii recente, procedandu-se la recoltarea de probe din aer.

            Atunci cand conditiile permit, folosirea cainelui de urmarire pentru prelucrarea urmelor de miros duce la rezultate deosebit de utile cauzei.

            Cele constatate in faza statica se fixeaza prin fotografiere  (fotografii de orientare, schita si ale obiectelor principale – arme si munitii), precum si prin filmare sau inregistrare videomagnetica.

            In faza dinamica a cercetarii la fata locului sunt supuse unei examinari minutioase toate obiectele si mijloacele materiale de proba, precum si urmele aflate in anumite raporturi cu infractiunea savarsita. Obiectele despre care se presupune ca se afla in raporturi cu infractiunea comisa, daca sunt necunoscute, sunt deplasate din pozitia initiala pentru a se asigura conditii optime in vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor.

            Se acorda cea mai mare atentie pozitiei in care au fost gasite armele si munitiile, starii acestora, urmelor ce se gasesc pe armament. Descoperirea armei de foc este una dintre cele mai importante sarcini ale cercetarii la fata locului. In cazul sinuciderilor sau a mortilor accidentale prin arma de foc, aceasta se descopera, de regula, asupra victimei sau in imediata apropiere. In cazul utilizarii armelor de foc de catre alte persoane (faptuitor, complici), acestea pot fi gasite abandonate in apropierea locului faptei, ascunse in diferite locuri ca fantani, ape curgatoare, ingropate in pamant sau disimulate in diverse obiecte sau chiar asupra faptasului.

            In functie de diversitatea locurilor in care este posibil sa se afle armele, se pot folosi pentru descoperirea lor detectoare de metale, magneti puternici sau caini special dresati pentru prelucrarea urmei de miros, aparatura roentgen portabila pentru armele ascunse in locuri compacte cu o anumita densitate (ziduri de caramida, beton). Deindata ce a fost gasita, se trece la examinarea armei de foc pentru identificarea starii acesteia (incarcata sau nu), a eventualelor urme specifice tragerii, a eventualelor urme digitale sau biologice care se pot degrada in timp, si care  pot oferi date imediate asupra timpului scurs de la tragere, persoana faptuitorului si victima.

            La locul comiterii faptei, dupa o cautare atenta se pot descoperi si tuburile trase, alte elemente de munitie (bure, capace etc) sau proiectile. Tuburile cartuselor trebuie sa fie cautate in locul unde se presupune ca s-a aflat tragatorul si in imediata apropiere a acestuia. Armele semiautomate si cele automate ejecteaza tuburile cartuselor trase in diferite directii (spre dreapta, stanga sau in sus) ceea ce ofera date pretioase despre tipul si modelul armei. In cazul armelor cu repetitie sau cu un singur foc, tubul tras poate sa ramana in camera cartusului (daca nu a fost reincarcata), situatie existenta si la revolvere.

            O temeinica cercetare trebuie desfasurata si pentru descoperirea proiectilelor, in vederea stabilirii legaturii acestora cu infractiunea respectiva. Acestea sunt descoperite in cadavru, imbracamintea acestuia sau in obiecte aflate pe linia de tragere.

            In cazul armelor de vanatoare la locul faptei se pot gasi si bure (formate din carton, calti, pasla, materiale plastice) care sunt ejectate la distante de cca 10 – 15 m pe directia de tragere. In cazul tragerii cu teava lipita sau de la mica distanta, bura se gaseste de obicei in interiorul orificiului produs de alice.

            Arma si celelalte urme descoperite la fata locului se fixeaza (consemneaza) prin mijloacele cunoscute – proces-verbal, schita, fotografiere, filmare sau inregistrare pe banda videomagnetica, fara a se omite nici un detaliu necesar clarificarii imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea.

            In procesul-verbal se vor face mentiuni privind:

·       locul precis unde a fost descoperita arma;

·       distanta dintre arma si victima si dintre arma si alte urme ale tragerii;

·       categoria de arma, calibrul si modelul acesteia, seria si numarul ei;

·       directia in care este indreptata arma fata de cadavru;

·       pe care parte este asezata arma;

·       starea tehnica aparenta a armei;

·       daca pe arma s-au descoperit si alte urme;

·       daca arma este incarcata sau nu, daca are cartus pe teava, daca este asigurata sau nu, daca in incarcator mai sunt cartuse si cate;

·       numarul ghinturilor si sensul lor de rotatie;

·       ce se afla pe canalul tevii – praf, unsoare, reziduuri de tragere etc.; daca se simte miros specific de tragere;

·       indicarea obiectelor, a locurilor si distantelor unde s-au descoperit tuburile trase si urmele de patrundere, iesire sau ricosare a proiectilelor trase, in raport de pozitia armei si a cadavrului.

            Prin fotografiere trebuie sa se evidentieze in mod clar si urmele acesteia, precum si cele descrise in procesul-verbal, aceasta activitate desfasurandu-se in prima parte a fazei statice a cercetarii, pana nu s-au produs modificari in “peisajul” locului comiterii infractiunii.

2. Ridicarea si ambalarea urmelor rezultate dupa folosirea armelor de foc

            Ridicarea si ambalarea urmelor trebuie facuta cu cea mai mare precautie, avand in vedere pe de o parte necesitatea pastrarii lor intacte pentru a fi valorificate din punct de vedere stiintific, iar pe de alta parte pentru a preintampina producerea unor evenimente nedorite, cu consecinte privind viata, integritatea corporala sau sanatatea atat a membrilor echipei cat si a altor persoane ori asupra proprietatii publice sau private. Din aceste considerente se interzice percutarea armei chiar daca este descarcata (prin percutare se poate rupe cuiul percutor sau poate plesni arcul, iar vibratiile generate de percutor pot duce la distrugerea microurmelor, fie de pe teava, fie de pe alte parti ale armei). De asemenea nu se sufla pe teva sau pe alte parti ale armei pentru inlaturarea unor impuritati (aburirea tevii prin suflare modifica sau distruge atat urmele de miros cat si microurmele). Este interzisa scoaterea cartuselor aflate in arma, dupa cum cele gasite la fata locului nu se introduc in arma.[11]

            Ambalarea armelor se face in cutii potrivite care sa le protejeze de eventualele socuri pe timpul transportului ; incarcatorul si cartusele scoase din teava se ambaleaza separat. Eventualele urme biologice descoperite pe arma, daca nu pot fi recoltate, se transporta impreuna cu arma in conditii de conservare  si ambalare corespunzatoare.

            In cazul descoperirii de piese cu dimensiuni mici (fragmente de arcuri, suruburi ), acestea vor fi ambalate tot separat, pe cat posibil in cutii captusite cu vata, evitandu-se astfel distrugerea eventualelor microurme.

            Atunci cand cercetarea la fata locului se efectueaza pe timp de iarna, armele si munitiile descoperite la fata locului se examineaza doar dupa ce au fost depuse intr-o camera cu temperatura constanta, ridicarea, ambalarea si transportarea acestora facandu-se cu respectarea regulilor.

            Proiectilele se extrag cu precautie din suportul in care au patruns pentru evitarea crearii de urme suplimentare si a pierderii de microparticule. In cazul cartusului tras care nu poarta mentiuni, tubul se masoara, iar cartusele extrase se cantaresc, ca si arma de altfel.

 Determinarea distantei si directiei de tragere

            Una dintre activitatile deosebit de importante ce se desfasoara in cadrul cercetarii la fata locului a infractiunilor comise cu arme de foc este stabilirea directiei de tragere.Aceasta activitate poate continua la nevoie si in procesul examinarilor de laborator, concomitent cu examenul medico-legal al corpului victimei.

            Prin notiunea de distanta de tragere intelegem intervalul spatial parcurs de proiectil de la gura tevii pana la obstacol.

            Distanta de tragere poate fi mai mult sau mai putin precis determinata, insa tinand seama de factorii suplimentari ai impuscaturii si de urmele existente pe proiectil sau de efectul perforant al acestuia, putem sa o determinam cu aproximatie[13].

            In functie de distanta, tragerile pot fi:

Ø     in limita de actiune a factorilor suplimentari si, in acest caz, vorbim despre teava lipita de corp (fara destinatie), cat si despre tragerile de la mica distanta (sub un metru);

Ø     in afara limitei de actiune a factorilor suplimentari (trageri de la distante mari, adica peste un metru in cazul armelor militare si de tir si peste 2-3 m. in cazul celor de vanatoare).

            In cazul prezentei factorilor suplimentari, stabilirea distantei (cat si a directiei)[14] de la care s-a tras este mai usoara, prin expertiza criminalistica executandu-se trageri experimentale de la distante variabile, cu arma si acelasi tip de munitie, fiind create astfel de modele de comparatie.

            Daca s-au folosit arme de vanatoare cu teava lisa care folosesc alice sau mitralii, distanta de tragere se poate aprecia in functie de suprafata (campul) de dispersare a acestora. cu cat gradul de dispersare este mai mare, cu atat este si distanta mai mare. O determinare certa a distantei, in cazul tragerii cu arme de vanatoare cu teava lisa, este posibila in cazul impuscaturilor de la distante mici si mijlocii (pana la 10 m.).

            Pentru distante apreciate conventional ca fiind mai mari este necesar sa se examineze orificiile de intrare si iesire a proiectilului, determinandu-se in primul rand directia de tragere si apoi, in coroborare cu particularitatile locului savarsirii infractiunii, se poate determina cu aproximatie si distanta de la care s-a tras.[15]

            Referitor la stabilirea directiei de tragere, este obligatorie studierea orificiilor de patrundere a proiectilelor, cat si a celor de iesire (daca exista), un rol deosebit avand stabilirea sensului de perforare.

            Daca proiectilul a perforat doua suprafete apropiate, directia se stabileste prin metoda “vizarii directe”, cu ajutorul unui tub de hartie introdus prin cele doua orificii si, privind prin tub, putem determina locul din care s-a tras.

            Cand nu este posibila folosirea metodei “vizarii directe”, intre cele doua orificii fiind o distanta prea mare, acestea vor fi unite cu o sfoara de-a lungul careia se vizeaza. In acelasi caz se poate folosi si dispozitivul special de vizare.

            In stabilirea directiei sau a locului din care s-a tras se va tine sema de elementele balistice exterioare si de factorii perturbatori externi (vant, temperatura, rezistenta aerului, forta gravitationala, ploaie, etc.).

            Pentru stabilirea directiei (in cazul expertizei balistice) se mai folosesc si manechine (in caz de omor prin impuscare) imbracate cu hainele victimei, fiind introduse vergele prin orificiile de intrare si iesire, indicandu-se astfel traseul proiectilului.

BIBLIOGRAFIE:

BALISTICA JUDICIARA

Codul de procedura penala, art.30, alin . final.

Ciopraga – Tactica efectuarii cercetarii la fata locului, Ed. Fundatiei Chemarea Iasi, 1997, p.237; V. Dongoroz Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, vol. I, Ed. Academiei, p.293

Ionescu – Unele particularitati ale cercetarii la fata locului in cazul infractiunilor la regimul armelor si munitiilor si materialelor explozive – in Tratat practic de criminalistica, vol.I, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti 1976, p.457.

Colectiv, Tratat de tactica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1992, p.31-48.

Potrivit interpretarii sistematice a art.129 si art. 203 din Codul de procedura penala.

In acest caz, infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii pot intra in concurs cu infractiunile la regimul armelor de foc si al munitiilor – art.279 Cod penal.

V.Berchesan, Metodologia investigarii infractiunilor, vol.I, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998, p.141.

Urme digitale situate pe patul sau manerul armei, pe tragaci si garda acestuia, pe incarcator, cartusele din incarcator, pe teava sau pe mansonul inchizatorului.

 Em. Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti, 2001, p.261.

 Gh. Popa, Investigarea criminalistica a infractiunilor la regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive, Ed. Macarie, Targoviste, 2001, p.120-122

V.Berchesan, Metodologia investigarii infractiunilor, vol.I, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998, p.142.

V. Macelaru, Balistica judiciara, Ministerul de Interne, I972, Bucuresti, p.85.

Tratat practic de criminalistica, vol III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.221-222

V. Manea, Determinarea distantei de la care s-a produs impuscatura prin examenul urmelor descoperite pe tinta, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1968.