Particularitati Tehnologice de Producere a Materialului Saditor la Mar
STUDIUL PARTICULARITĂȚILOR TEHNOLOGICE DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA MĂR
Introducere
PARTEA I-CONSIDERAȚII GENERALE
Cap. I. Importanța ,originea și aria de raspîndire a culturii mărului
Importanta culturii mărului
Originea și aria de răspindire a culturii mărului
Cap. II. Stadiul actual al cercetărilor privind cultura mărului
2.1 Obiectivele de ameliorare a soiurilor de măr
2.2 Metode de ameliorare a soiurilor de măr
2.3 Aspecte privind transmiterea unor însusiri și caractere la măr
2.4 Rezultate obținute în ameliorarea soiurilor de măr
Cap.III. Tehnologia de producere a materialului săditor la măr
3.1 Alegerea și pregătirea terenului
3.2 Producerea pomilor altoiți
PARTEA A II-A-CONTRIBUȚII PROPRII
Cap.IV. Prezentarea unității
4.1 Istoric și perspective
4.2 Cadru natural în care s-au efectuat cercetările
4.3 Organizarea unității
4.4 Activitatea de cercetare
Cap.V. Obiectivele studiului,materialului folosit și metodele de cercetare
5.1 Obiectivele studiului
5.2 Materialul folosit
5.3 Condiții de experimentare
5.4 Metodele de cercetare
Cap. VI. Rezultatele obținute
6.1 Comprtarea în școala de pomi a unor portaltoi de măr
6.2 Date biometrice privind creșterea altoilor în pepinieră
6.3 Producția de pomi atoiți
6.4 Calitatea materialului săditor la măr
Cap.VII. Concluzii generale
[NUME_REDACTAT] figurilor
Fig.2.1 Ideotipuri arhitecturale la măr 18
Fig.4.1 Ferma horticolă S.C. HORTY-PROD.SRL 35
Fig.4.2 Suma precipitațiilor lunare și anuale 37
Fig.4.3 Umiditatea relativă a aerului 38
Fig.4.4 Durata de strălucire a soarelui 41
Fig. 5.1 Aspectul portaltoiului înainte de plantare 51
Fig.5.2 Aspectul portaltoilor în câmpul I 52
Fig.5.3 Soiul de măr Idared 53
Fig. 5.4 Soiul de măr Golden delicious 54
Fig. 5.5 Soiul de măr Granny smith 55
Fig. 5.6 Soiul de măr Florina 55
Fig. 5.7 Soiul de măr Starkrimson 56
Fig.5.8 Aspectul pepinierei în cmpul I 57
Fig.5.9 Altoirea în “T” cu mugure dormind 58
Fig.5.10 Altoirea cu mugur in scutișor (Chip budding) 59
Fig.6.1 Aspectul altoiului, altoit prin metoda “T” 62
Fig.6.2 [NUME_REDACTAT] 65
Fig.6.3 [NUME_REDACTAT] 65
Fig.6.4 [NUME_REDACTAT] 65
Fig.6.5 [NUME_REDACTAT] delicious 65
Fig.6.6 [NUME_REDACTAT] smith 66
Fig.6.7 Aspectul altoiului în prima lună de vegetație 66
Fig.6.8 Aspectul alltoiului la două luni devegetație 67
Fig.6.9 Diametrul altoiului la două de vegetație 67
Fig.6.10 Sistemul radicular al pomilor după scoaterea din pepinieră 69
Fig.6.11 Aspectul pepinierei spre sfîrșitul perioadei de vegetație 70
Lista tabelelor
Tabelul 1.1 Principalele județe producătoare de mere din România 9
Tabelul 1.2 Producția de mere pe continente în principalele țări 10
Tabelul 1.3 Producția de mere pe continente în principalele țări 11
Tabelul 3.1 Schema unui asolament de 4 ani pentru școala de puieți 21
Tabelul 3.2 Schema unui asolament de 5 ani pentru câmpurile de formare 21
Tabelul 3.3 Principalii portaltoi folosiți la măr 23
Tabelul 3.4 Epoca de recoltare, producția de fructe necesară pentru 1 kg semințe 24
Tabelul 3.5 Perioada și durata de stratificare a semințelor la măr 25
Tabelul 4.1 Temperaturile medii lunare T(0C) înregistrate în Iași 36
Tabelul 4.2 Suma precipitațiilor lunare și anuale (mm) în perioada 2000-2013 37
Tabelul 4.3 Umiditatea relatuvă a aerului (U.R.%) în perioada 2008-2010 Iași 38
Tabelul 4.4 Numărul mediu de zile cu brumă Iași, 2008-2010 39
Tabelul 4.5 Frecvența și intensitatea vântului – Iași 39
Tabelul 4.6 Durata de stălucire a soarelui (ore și zecimi) Iași (2011-2013) 40
Tabelul 4.7 Nebulozitatea mijlocie exprimată în zecimi de cer acoperit în
perioada 2011 – 2013, Iași 41
Tabelul 6.1 Comportarea portaltoiului în școala de pomi, procent (%) de prindere 60
Tabelul 6.2 Date privind creșterea altoiului până la altoire 61
(Tab. 6.3) Rezultate obținute privind prinderea la altoire în funcție de
metoda de altoire 62
Tab. 6.4 [NUME_REDACTAT] 2012 – Octombrie 2013 63
Tabelul 6.5 Măsurători privind creșterea altoilor în pepinieră 64
Tabelul 6.6 Rezultate obținute privind prinderea la altoire repartizată pe soiuri 67
INTRODUCERE
În domeniul producerii materialului săditor pomicol au fost elaborate o serie de metode intensive, menite să ducă la îmbunătățirea calității, mărirea producției, reducerea costului de producție și la scoaterea producțiilor de sub influența negativă a unor factori naturali de mediu.
Experiențele care stau la baza licenței Studiul particularităților tehnologice de producere a materialului săditor la măr, au fost organizate în perioada 2012-2013, în cadrul complexului de producere a materialului săditor pomicol ce aparține de SC.HORTY-PROD.SRL
În cadrul cercetărilor au fost studiate influența metodelor de altoire (altoirea în “T” cu mugur dormind și altoirea în chip budding) asupra randamentelor de pomi altoiți la soiurile Idared, Golden delicious, Florina, Granny smith, Starkrimson.
În realizarea cercetărilor din cadrul licenței și în elaborarea acestia am beneficiat de îndrumarea domnului Prof.Univ.Dr.MIHAI ISTRATE pe această cale, doresc sa-i adresez cele mai alese mulțumiri pentru faptul că a acceptat să-și asume responsabilitatea acestei licențe, și să-și dedice o parte din timp, pentru îndrumarea acestei cercetări.
Doresc să exprim sincere mulțumiri conducerii SC.HORTY-PROD.SRL , care mi-au oferit cu generozitate condițiile corespunzătoare de realizare a experiențelor. De asemenea, deosebite mulțumiri conducerii Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și Facultății de Horticultură care mi-au oferit un mediu de vastă documentare.
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA , ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE A CULTURII MĂRULUI
1.1 Importanța ,culturii mărului
Cultura mărului este cea mai cunoscută și răspindită în regiunile cu climă temperată, iar merele ocupă primul loc atât în ceea ce privește volumul producției ,valoarea calitativ – alimentară cât și importanța acestora pe piețele de desfacere.
Cultura mărului este foarte veche; descrieri pomologice,dar și practici de cultură întâlnim în scrierile a numeroși cercetători cu cca. 2000-3000 ani înainte de Hristos (Saffo, Hipocrate, Teofrast), dar și puțin mai târziu (Cato, Varo, Columella, [NUME_REDACTAT] Bătrân etc).
Plasticitatea ecologică ridicată a acestei culturi a permis o vastă diseminare geografică a numeroaselor soiuri formate sau omologate în cele mai diverse zone de pe glob.
Pe plan mondial, mărul se situează pe locul trei după citrice și banane, însă ocupă locul întâi între culturile pomicole de climat temperat producând mai mult decât dublu acestora.
– Importanța alimentară ridicată a merelor se datorează compoziției lor foarte bogată și echilibrate, a accesibilitații compușilor biochimici pentru organismul uman și nu în ultimul rând a diferiților excitanți olfactivi, gustativi și vizuali
Numai în alcătuirea aromei au fost recunoscute peste 170 de substante .
Datorită acestor însușiri merele sunt printre cele mai apreciate fructe.
Principalele elemente ale fructelor de măr sunt sunt: apă 77-78%, glucide totale 6,5-17%, protide 0,3%, lipide 0,4%, acizi liberi 0,65%, substanțe minerale 0,32%, vitamina c 2-170mg/100g, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I., vitamina B2 10-43 U.I.
Proporția de elemnte needibile la mere este de 8% ,valoarea energetică totală este de 55 cal și utilizabilă de 49 cal/00g produs proaspăt.
Aportul merelor în substanțe minerale și vitamine acoperă cea mai mare parte din trebuințele organismului uman.
Concentrațiile mai mari de ioni minerali și vitamine se regăsesc în epicarp comparativ cu pulpa fructelor.
Prin prelucrare o parte din componentele biochimice ale fructelor sunt distruse, de aceea ,se preconizează consumul lor în stare proaspătă.
Prelucrarea merelor se poate face sub diferite forme: dulcețuri , gemuri, compoturi, sucuri, peltele, cidru, oțet, băuturi alcoolice etc.
De asemenea, semiconservele sau mâncărurile preparate din fructe proaspete sau deshidratate au o importanță specială în alimentația umană. Producția de sucuri de mere ocupă primul loc pe glob (>21%), iar oțetul de mere este printre cel mai apreciat.
Importanța terapeutică a merelor este foarte de importantă datorită efectului tonic asupra organismului în general. Totodată, merele au acțiune terapeutică printr-o directă sau profilactică în multe din boli cum ar fi: cardiopatia ischemică, hiper sau hipotensiunea arterială, hepatite, reumatism, diarei acute la copii etc.
Merele contribuie la eliminarea acizilor urici, la descreșterea colesterolului și absorb multe din toxinele din organism. Se recomandă persoanelor mature (inclusiv diabeticilor și obezilor) și sunt absolut indispensabile copiilor, bătrânilor, bolnavilor.
Au acțiune calmantă asupra sistemului nervos. Consumate seara calmează somnul .În uz extern ajută la tonifierea țesuturilor,folosindu-se la masarea obrajilor, obdomenului etc.
Singurele primejdii se referă la soiurile cu aciditate mai mare in cazuri de gastrite hiperacide, precum și a unor colite.
Tehnologia de cultură a mărului ridică dificultăți în prezent în ceea ce privește combaterea numărului mare de boli și dăunători, asigură umiditate solului și a elementelor fertilizante.
Dăinuind încă din preistorie, pomul și fructele au alcătuit surse ale unor obiceiuri și credințe vechi dar și de inspirație în creațiile artistice ca un imemorabil simbol al continuității.
Importanța economică a acestei specii poate fi sintetizată astfel :
– cultura mărului garantează o activtate permanentă și resurse materiale unui număr foarte mare de oameni din majoritatea zonelor geografice unde alte culturi întâlnesc condiții restrictive;
– asigură consumul local, zonal, orășenesc atât în stare proaspătă cât și industrializată pe întreaga perioadă a anului;
– oferă activtați economice, locuri de muncă, resurse financiare în industrii din amonte (pesticide, îngrășăminte etc.) cât și din aval (ambalaje, transport, comerț etc.).
1.2 Originea și aria de răspindire a culturii mărului
Centre de origine ale speciei Malus sunt arealele geografice cuprinse între Caucaz, Turkestan, Pamir până în China și Japonia. Există câteva specii originare din America de Nord :Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Malus coronaria Mill, Malus angustofolia Michx. Centrul genetic cu cea mai mare importanță pare a fi Asia de sud-vest (Vavilov 1951).
Cultura mărului acoperă în totalitate zonă temperată, cuprinsă între 30-600 latitudine nordică și 30-700 latitudine sudică precum și unele zone restânse subtropicale.
Tabelul 1.1
Principalele județe producătoare de mere din România
(Anuarul statistic, 2009)
Se costatăt ca la noi în țară mai mult de jumatate din producție se realizează în doar 10 județe iar ponderea se întâlnește în sectorul privat.
Tabelul 1.2
Producția de mere pe continente în principalele țări (mii tone)
Țări mari producătoare sunt: Polonia, Franța, Italia, Turcia.
Plasticitate ecologică înaltă a acestei specii a condus la crearea unor soiuri adaptate celor mai diverse zone. Astfel , se întâlnesc plantații de măr atât în Siberia și [NUME_REDACTAT], unde temperatura ajunge frecvent până la -400C ,reprezentate de soiuri ca: Anna, Primicia, Galicia etc., cât și în Algeria, Libia, Brazilia, Mexic, Africa de Sud etc..
În actu-alitate, mărul se cultivă în 84 țări, din care 35 în Europa ,25 în Asia, 8 în America de Nord, 8 în Africa și 2 în Oceania..
Tabelul 1.3
Producția de mere pe continente în principalele țări (mii tone)
CAPITOLUL II
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CULTURA
MĂRULUI
2.1 Obiectivele de ameliorare a soiurilor de măr
În programele de amelioarare a mărului există numeroase obiective. La nivel international obiectivele prioritare sunt:
ameliorarea potențialului productiv al soiurilor;
creșterea calitații fructelor;
creșterea rezistenței genetice la atacul unor boli și dăunători.
Fiecare țară sau zona de cultură își are ordinea sa de prioritați în ameliorarea mărului.
La obiectivele prezentate anterior sunt associate și altele care le completează pe primele și participa împreuna cu acestea la ridicarea valorii unui soi. Dintre acestea precizăm:
ameliorarea rezistenței la factorii naturali de stress, temperatura (limitele extreme), apa (deficit sau exces), salinitatea, agenții poluanți;
înflorirea târzie;
habitusul de creștere și/sau tipul de fructificare.
Modificările obiectivelor de ameliorare trebuie corelate cu necesitățile producției și cerințele pieței.
Fiecărui obiectiv precizat prin programul de ameliorare îi corespund băncile de gene existente (biotipuri, genitori, soiuri) care fac posibil realizarea lui.
De o mare importanță este identificarea, studierea și folosirea acestor genitori care să răspundă obiectivelor propuse.
2.2 Metode de ameliorare a soiurilor de măr
Dintre metodele utilizate în ameliorarea plantelor pomicole în general și a mărului în special, cele mai importante pot fi clasificate în:
metode clasice (convenționale):
– hibridarea;
– mutageneza naturală (selecția de mutante somatice natural);
– mutageneza artificială (selecția mutantelor induse).
– metode moderne:
– androgeneza;
– culturi de protoplaști;
– transferul de organite;
– transferul de gene;
– gametogeneza;
– hibridarea somatică;
– transferul de cromoziomi etc.
2.3 Aspecte privind transmiterea unor însusiri și caractere la măr
În lucrările de ameliorare genetică a mărului este foarte important a stabili într-o fază cât mai timpurie a hibrizilor dacă sunt prezente caracterele deziderate.
Actualmente este posibil de identificat numeroase caractere prin utilizarea marcherilor moleculari. Aceste caractere sunt identificate la nivelul ADN-ului.
Prima folosire a marcherilor moleculari a fost pentru identificarea soiului. Aceasta oferă posibilitatea de a proteja soiurile noi. Metodapoate fi folosită și în pepenierăpentru a identifica soiul si portaltoiul. Primii marcheri moleculari au servit și pentru identificarea în anii 90 a genei de rezistență a mărului împotriva Venturia inaequalis.
Marcherii moleculari pot identifica în afară de rezistența la rapăn și ale boli, caractere calitative ale fructului, epoca de înflorire, comportamentul pomului etc.
Cei mai raspîndiți marcheri moleculari sunt: SSR, AFLP, SNP.
Principalele caractere ale mărului sunt controlate dea anumite gene, unele din ele sunt identificate cu marcherii moleculari.
Pentru rapăn au fost identificate diferite surse monogenice de rezistență ca: Vf la M.floribunda 821; Va la soiul Antonovka, Vr la M.pumila R12740-7A (S.Sansavini, 2008).
Pentru făinare ca surse de rezistență au fost identificate genele P11 (M.robusta) P12 (M.zumi). pentru identificarea lor servesc markerii moleculari NBS-LRR.
Pentru identificarea genelor rezistente la arsura bacteriană în Elveția au fost folosiți markerii moleculari GE8019, AE1037, și F7. Ultimul poate identifica și rezistența la rapăn.
In italia au fost obținuți markerii moleculari ACS, ACO, ETR, ERS, EXP, care pot fi utilizați pentru monitorizarea maturării merelor în procesul de selecție, alții pentru clitatea fructelor.
Ereditarea culorii roșii nu este univocă. Ea se comportă ca un caracter monogenic dominant sau ca un raport de segregare de la 1:1 până la 3:1.
[NUME_REDACTAT] din Bologna au fost selectați noi marcheri care au identificat pentru prina dată unele clone ale soiurilor Gala și Braeburn și care nu puteau fi identificate cu marcherii existenți (S. Sansavini, 2004).
Descoperirea de noi mercheri moleculari vă dă posibilitatea de a identifica în faza timpurie a hibrizilor din seră toate caracterele ce prezintă interes în ameliorarea soiurilor de măr.
2.4 Rezultate obținute în ameliorarea soiurilor de măr
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] plan mondial producția de mere este de un număr relativ mic de soiuri. Se apreciază că aproximativ 30-40 soiuri produc 90 % din cele peste 50 milioane tone înregistrate anual, restul producției este obținut de la un număr foarte mare de soiuri de interes local sau zonal.
[NUME_REDACTAT] delicios și [NUME_REDACTAT] rămân în continuare principalele soiuri cultivate pe glob. Acestora li se adaugă în ordinea importanței: Rome’s Beauty, [NUME_REDACTAT] Peppin, Belle de Boskoop, Ionathan, McIntosh, Granz smith, Reinette de Canada, Gravenstein, Cortland, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Wealthy, Winesap etc. Structura acestui sortiment clasic este derivată, în primul rând, din selecția îndelungată, practicată de către pomicultori, într-o bază genetică extrem de largă, rezultată din hibrizi obținuți din sămânța liber polenizată.
Populații imense din astfel de hibrizi, cultivați în livezi comerciale, au creat, în ultimii 100-150 ani,în special în USA,permise foarte favorabile selecției artificiale, cu rezultate practice menționate.
Programele speciale de ameliorare a sortimentului, inițiate în special după al II-lea război mondial, foarte mult dezvoltate în ultimele 3-4 decenii, au avut o contribuție remarcabilă la înnoirea recentă a sortimentului.
Multe din aceste soiuri: Fuji, Empire,Elstar, Mutsu, Jonamac, Idared, Ionagold, Gloster, [NUME_REDACTAT], Discovery etc. Au avansat rapid în sortiment tinzând, în prezent, către generelizare în producție, pentru epocile lor de consum.
Aceste soiuri reprezintă argumente clare că programele de ameliorare se finalizează cu rezultate concrete care oferă alternative viabile și răspund unor cerințe practice.
Cele mai ample și mai eficiente programe de ameliorare a mărului sunt la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Purdue, USA., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]- Anglia, Angeros, Franța, Aomory- Japonia etc.
O sinteză completă a rezultatelor obținute în ameliorarea mărului pe plan mondial, în perioada 1981-1990, este prezentată de Giullio de la Strada (L.[NUME_REDACTAT], nr. 45/1992 ).
Autorul publică o listă de 472 de soiuri obținute prin programele de ameliorare din 25 de țări.
Din acestea, contribuțiile principale le au următoarele: SUA 81 soiuri,Russia 79, Japonia 57, Olanda 43, Franța 39, Germania 24 etc.
România este înscrisă în această listă cu 9 soiuri: Pioner, Voinea, Generos, Romus 1, Romus 2, Romus 3, Gloria, Feleac, Delia.
Principala metodă utilizată în obținerea acestui număr foarte important de soiuri a fost hibridarea intra și/sau interspecifică. Este de menționat că o pondere însemnată din aceste soiuri și anume 183 (38,6%) a fost obținută prin metoda selecției mutantelor naturale sau induse. Soiurile cele mai pretabile la această metodă au fost: Jonagold, mentionat cu 26 mutante, Gloster cu 22 și Fuji cu 21 mutante.
În programele speciale pentru crearea de soiuri cu rezistență genetică la boli (imunitate de câmp la rapăn și rezistență mare la făinare) s-au obținut, de asemenea rezultate notabile. Obiectivul inițiat în SUA, în 1945 și extins ulterior în alte 6-7 țări, s-a concretizat până în prezent, prin introducerea în producție, a numerose soiuri.
[NUME_REDACTAT]
Pomicultura este o ocupație străveche pe teritoriul locuit de români. Folosind condițiile climatice favorabile creșterii și fructificării multor specii pomicole din zona temperată, pomicultorii anonimi, înzestrați cu spirit de observație și pasiune pentru frumos și util, au selecționat la măr în decursul timpului, o serie de soiuri, care prin calitățile lor deosebite s-au bucurat de apreciere, atât în țară cât și peste hotare. Este suficient, în acest sens, să cităm soiurile: Domnești, Crețești (cu numeroase variații clonale), Pătul, Călugărești și multe altele, cultivate local și acum.
Preocupări științifice intensive, în doemniul pomologiei și ameliorării soiurilor de măr a avut farmacistul [NUME_REDACTAT] (Cociu V. s.a., 1971), care a activat la începutul secolului al XX-lea, la Prundu-Bârgăului, Jud.Bistrița-Năsăud. Practicînd hibridarea sexuată artificială, el a reușit să creeye mai multe soiuri noi, apreciate la timpul său, fapt demonstrat de numerose premii și medalii luate la diferite expoziții și concursuri internaționale de fructe.
Între două războaie mondiale cele mai importante lucrări de ameliorare a mărului au fost efectuate la Cluj de către horticultorul [NUME_REDACTAT], de la care au rămas soiurile Roșu de Cluj, Aromat de vară și un bogat fond de hibrizi diversificar și îmbogățit de prof. dr. [NUME_REDACTAT].
Ameliorarea mărului, ca procupare oficialpă, de stat, pe bază de program, a început în anul 1949. Este meritul profesorului [NUME_REDACTAT] de a fi pus bazele programului respectiv, orientând preocupările spre ameliorarea vechilor soiuri autohtone, adaptate deja condițiilor ecologice. În acest sens s-a prevăzut ameliorarea soiurilor Crețești, Domnești, Călugărești și Botane, în sensul îmbunătățirii calităților gustative ale fructelor prin încucișarea cu soiuri străine valoroase ca : Jonathan, Parman auriu, Winther banana, Starking delicious, Golden delicious, [NUME_REDACTAT] și altele.
Hibridările efectuate la stațiunea Voinești – Dâmbovița de către [NUME_REDACTAT], extinse apoi la stațiunile Bistrița ([NUME_REDACTAT]), Fălticeni și Cluj, mai târziu, s-au finalizat prin omologarea soiurilor noi Frumos de Voinești, Delicios de Voinești, Gloria și aletele.
Începănd din anul 1952, [NUME_REDACTAT] și-a orientat preocupările spre ameliorarea rezistenșei la rapăn, utilizind 10 specii de Malus, ca surse de rezistență la hibridări cu Jonathan și
Parmen auriu. În următoarele generașii de hibridare s-au reținut doar 2 surse: [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
În prezent procesul de creare de noi soiuri autohtone de măr continuă, în sensul că există numerose selecții de prespectivă, cu rezistenșă la boli, numărul acestora fiind apreciat la peste 150. [NUME_REDACTAT], Bistrița, Cluj, Fălticeni și I.C.P.P. Pitești – Mărăcineni au perspective de a omologa, în viitorul foarte apropiat, noi soiuri, astfel încât sortimentul de măr să cunoască o îmbunătățire și diversificare largă, iar România să rămână în plutonul țărilor care contribuie la prefecționarea culturii mărului.
Ameliorarea habitusului și a tipului de fructificare
Studiul variabilității, în cadrul speciei măr, arată o variașie continuă de cercetare implicate în definirea habitusului și a tipului de fructificare Y. Lespinasse (1992) identifică 4 ideotipuri arhitecturale (fig.2.1)
ideotipul 1 cu pomul columnar, este constituit dintr-un ax garnisit, cu ramuri scurte, dispuse pe toată lungimea trunchiului; nu necesită multe tăieri, dar are tendința genetică spre alternanță la rodire. Această structură particulară se transmite și simplu, fiind controlată de o alelă dominantă. A fost identificată ca mutantă o soiului Mc. Intosh, de către O. Lapins și R. Watkins în anul 1973. Lucrările de ameliorare de la [NUME_REDACTAT] Malling au în vedere înlăturarea alternanței și sporirea rezistenței la boli;
ideotipul 2 este tipul “spur”, caracterizat prin formare de ramuri scurte, țepușe sau “spur”, repartizate pe toată lungimea șarpantei: modul de creștere al pomului este de tip baziton, portul este dresat. Pomul reprezintă o tendință naturală de rodire alternantă;
ideotipul 3 este habitus pe care-l prezintă cele mai multe soiuri și hibrizi, în special soiul Golden delicious. Ramificația de tip mezoton este dispusă în jurul tijei principale transconice; intrarea pe rod se face la 2-4 ani;
ideotipul 4: portul slab dominant pe tija principală favorizează dezvoltarea ramurilor fructifere laterale; fructificarea are loc pe mlădițe, iar pomul nu este predispus la alternanță de rodire. Acest ideotip poate fi condus fără șpalier.
Fig.2.1 Ideotipuri arhitecturale la măr
Cele 4 ideotipuri referitoare la arhitectonica pomului, care poartă un singur fruct în corimb, acoperă întreaga gamă de soiuri cunoscute în ceea ce privește epoca de maturare, forma, mărimea, culoarea și alte caracteristici ale fructului.
CAPITOLUL III
TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA MĂR
3.1 Alegerea și pregătirea terenului
Pepiniera se amplasează pe cât posibil în centrul zonelor pomicole desrvite, lângă o cale de acces, pentru a ușura transportul și valorificarea materialului săditor, cât și în apropierea centrelor populate, pentru asigurarea forței de muncă permanentă.
La alegerea terenului pentru pepinieră, se tine seama de condițiile climatice, tipul și fertilitatea solului,relief și expoziție și de posibilitățile de irigare.
Temperatura medie anuală în care se amplasează pepiniera, trebuie să fie cuprinsă între 8,5-110C, iar temperature minima absolută din cursul iernii să nu scadă sub -25 – -280C. Temperatura optima din timpul perioadei de vegetație trebuie să fie de 18 – 200C.
Suma precipitațiilor anuale trebuie sa fie în jur de 550 – 600 mm, chiar dacă se asigură pepinierei sistem de irigație, importanță mare pentru cresterea normal a materialului săditor prezintă și umiditatea atmosferică.
Se va evita amplasarea pepinierei în locuri prea deschise, neadăpostite, pe văi înguste, bântuite de curenți reci, de grindină sau de înghetzuri târzii de primavera.
Solurile cele mai corespunzătoare pentru pepiniere, sunt cu textura luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă, permeabile, drenate, fertile, structurate și aerisite, cu reactive neutral, usor acidă (pH 6,5 – 7), cu pânza de apă freatică la peste 1,5 m adâncime.
Organizarea pepinierilor
Sporirea eficienței în producerea materialului săditor, precum și calitatea biologică a acestuia, presupune, existent tuturor sectoarelor pepinierei, echipate corespunzător:
Sectorul de plantații mama elită cuprinde:
a.- plantația mamă de ramuri altoi;
b.- plantația de seminceri;
c.- marcotieră;
d.- plantații mama de butași;
e.- stolonieră pentru capșun.
2. Sectorul de înmulțire a portaltoilor și arbuști fructiferi:
a.- școala de puieți ( câmpul de înmulțire a portaltoilor generative, dureaya un an );
b.- câmpul de înmulțire a portaltoilor prin butași ( durează 1-2 ani );
c.- câmpul de înmulțire prin butași a arbuștilor fructiferi ( durează 1-2 ani).
3. Sectorul de producere a pomilor altoiți cuprinde:
a.- câmpul I sau de altoire;
b.- câmpul II sau de formare a altoilor.
4. Construcții tehnologice și auxiliare:
a.- platformele tehnologice;
b.- serele și solariile înmulțitor;
c.- hale pentru preforțare și forțare prevăzute cu subsoluri și beciuri;
d.- laborator pentru culture de țesuturi;
e.- spații pentru prezentarea și desfacerea materialului săditor;
f.- rețeaua de irigații;
g.- sistema de mașini și utilaje.
Asolamente folosite în pepinieră
Pentru menținerea fertilității solului și a sănătății materialului saditor produs, este obligatorie, folositrea unor asolamente rationale în pepiniere.
În pepinieră, se folosesc asolamente de 4-6 ani pentru școlile de puieți, butași și de 5-8 ani pentru școala de pomi.
Pentru marcotieră și plantația mama de ramuri altoi se rezervă 2 sole, aceste sectoare având o durată de exploatare de cca 8-12 ani
Tabelul 3.1
Schema unui asolament de 4 ani pentru școala de puieți (butași)
Tabelul 3.2
Schema unui asolament de 5 ani pentru câmpurile de formare
Organizarea interioară și pregătirea terenului în pepinieră
Parcelarea se face prin marcarea și bornarea sectoarelor și solelor. Bornarea se face cu borne fixe, din țeavă metalică, încastrate în ciment, prevăzute cu tăblițe indicatoare.
Trasarea drumurilor și aleilor
Pe mijlocul pepinierei se trasează un drum principal lat de 6 m, bine consolidate și pietruit. Între sole se trasează alei late de 2-3 m, care se vor menține înierbate. Între parcele se lasă alei de 0,5-1,2 m, care se întrețin ca ogor lucrat
Dimensiunile parcelelor
Pentru școala de puieți și marcotieră, parcelele au dimensiuni de 25/100 m sau 50/100 m, pentru sole egae sau mai mici de 5000 m2. Parcelele câmpurilor de altoire și formare au dimensiunile de 50/100 m sau 100/200 m, respectiv 1-2 ha. Parcelele se dispun cap la cap, pentru ușurarea executării lucrărilor mecanice. Pe alei se instalează și hidranții.
Pregătirea terenului în pepiniere se realizează prin:
Defrișarea culturii anterioare;
Fertilizarea de bază cu gunoi de grajd (30-60 t/ha), 700 kg îngrașăminte pe bază de P si K, la care se adaugă un insecticid-nematocid;
Arătura la 18-20 cm pentru încorporare;
Desfundatul la (la 45-60 cm) pentru câmpul I, marcotiere, plantații producătoare de ramuri altoi și sminceri și la 30-35 cm pentru școala de puieți și de butași ( prima decadă a lunii august);
Discuiri repetate pentru distrugerea rezervei semințelor de buruieni.
3.2 Producerea pomilor altoiți
Funcție de modul de înmulțire portaltoii speciilor pomicole se clasifica în două grupe: generativi și vegetativi.
În țara noastră au efectuat cercetări în domeniul ameliorării și înmulțirii portaltoilor numerosi cercetătri ( St. Casavela; N. Minoiu – 1976; I. Bodi, 1965; V. Cireașă – 1969 și alții).
Tabelul 3.3
Principalii portaltoi folosiți la măr
Producerea portaltoilor generativi
Portaltoii generativi se înmulțesc prin seminte, care se extrag din fructele obținute în plantații de semiceri. La înființarea și întreținerea acestor plamtații se respectă tehnologia recomandată pentru livezile intensive, iar locul de amplasare al acestora trebuie sa fie pa cât posibil izolat.
La speciile sâmburoase se folosesc soiuri de toamna-vară, asigurându-se pleniyatori dintre cei mai valoroși.
Înmulțirea prin semințe a portaltoilor în pepinieră, impune, efectuarea în ordine cronologică a următoarelor lucrări tehnologice:
recoltarea fructelor pentru obținerea semințelor;
extragerea semințelor si sâmburilor;
uscarea, condiționarea și păstrarea semințelor și sâmburilor;
stabilirea calității semințelor;
stratificarea semințelor;
semănatul în scoala de puieți;
lucrările de întreșinere a puieților;
recoltarea, sortarea, păstrarea puieților.
Recoltarea fructelor – se face prin scuturare, manual sau mecanizat, când acestea sunt ajunse la maturitatea fiziologică.
Câteva date tehnice privind recoltare și stratificarea sâmburilor și semințelor :
Tabelul 3.4
Epoca de recoltare, producția de fructe necesară pentru 1 kg semințe, numărul acestora la kg.
Extragerea semințelor – se efectuează manual sau cu pasatricea, zdrobitorul sau tocătoarea. Semințele sunt extrase după 10-20 zile, când pulpa fructelor ăncepe să se înmoaie.
Spălarea semințelor se face prin introducerea acestora în vase cu apă (1 parte semințe și 3 părți apă ), pentru îndepărtarea celor seci și a resturilor de mezocarp.
Uscarea, condiționarea și păstrarea
Uscarea semințelor – se face în prelate sau folie de polietilenă, așezate la umbră vara și la soare toamna sau se usucă în uscătoare speciale, la o temperatură de cel mult 350C. După uscare umiditatea trebuie să ajungă la 15-16 %.
Condiționarea semințelor – se efectuează cu ajutorul selectoarelor și trioarelor, pentru separarea de impurități și sortarea lor după mărime și greutate.
Păstrarea semințelor – se face in saci de pînză, în depozite cu temperatura de 6-100C, în condiții de semiumbră și la umiditate a aerului de 50-60 %. Facultatea germinativă normală poate fi menținută pe o durată de 2-3 ani.
Stratificarea semințelor
Semințele nu pot germina imediat după extragerea lor din fructe , având nevoie de o perioadă de repaus, numită postmaturare, în timp căreia au loc o serie de procese biochimice, care fac ca sămânța să germineze.
Durata de postmaturație este de 60-180 zile, în funcție de specie si de perioada de maturare a fructelor, fiind mai lungă in cazul celor cu maturare timpurie și mai scurtă la speciile la care fructele se recoltează mai târziu (A. Liacu – 1974; P. Parnia – 1992).
Tabelul 3.5
Perioada și durata de stratificare a semințelor la măr
Stratificarea se face în lăzi speciale, perforate, acoperite cu sită metalică, pentru a evita pătrunderea rozătoarelor, care se depozitează în bazine de beton, beciuri sau depozite frigorifice,unde temperatura se menține la 1-40C și umiditatea constantă la 28-30%. Cele mai bune sunt bazinele de beton, construite special.
Producerea puieților portaltoi în școala de puieți
Pregătirea terenului se face tomana devreme și constă în: fertilizarea cu 20-30 t/ha îngrășăminte organice, 60-70 kg/ha P2O5 și 40-50 kg/ha K2O; combaterea dăunătorilor din sol, efectuarea arăturii adânci la 30-35 cm. În funcție de durata de stratificare a semințelor și de data semănatului diferă și momentul efectuării arăturii.
Epoca de semănat – se seamănă primăvara devreme. Lucrarea se efectuează manual pe suprafete mici sau mecanic, prin adaptarea semănătorilor pentru cereale și legume.
Semănatul se face în rânduri simple, distanțate la 40 cm sau în benzi de 2 rînduri distanțate la 10-15 cm și 70-80 cm între benzi.
Canntitatea de semințe pentru 1 ha școală de puieți este de :50-60 kg/ha la măr.
Semințele se seamană amestecate cu nisipul de la stratificare.
Lucrările de întreținere
Prășitul – se face de 6-8 ori pentru distrugerea buruienilor și afânarea solului.
Fertilizarea suplimentară – se face în primul rând cu azot (60-70 kg/ha s.a.), aplicat in două reprize în cursul lunii iunie.
Rărirea puieților – se face când aceștia au 3-4 frunze adevărate ,la distanța de 4-5 cm la pomacee.
Irigarea – este o lucrare obligatorie în perioadele secetoase (iulie,august) precum și după fertilizare, pentru a favoriza creșterea și a evita formarea timpurie a mugurelui terminal.
Eliminarea “impurităților” se efectuează în luna iulie.
Combatrea bolilor și dăunătorilor – în școala de puieți se execută cca. 10 – 15 tratamente. La toate speciile, cu 2-3 săptămâni înainte de scosul puieților se aplică un tratament cu un produs organofosforic pentru combatrea paduchelui din [NUME_REDACTAT]. Dacă primele brume întârzie, se recomandăsă se efectueze tratamente pentru defolierea puieților cu Ethrel 0,15% + sulfat de cupru 1%, folosind 1000 litri soluție la ha.
Scosul puieților – se face manual sau mecnic, în a II-a jumătate a lunii octombrie, după căderea frunzelor. Concomitent se face și clasarea pe categorii, se leagă în pachete de câte 50 buc. Și se stratifică în șanțuri, rădacina și 12-15 cm din tulpină.
Producția este de 130 000-200 000 puieți /ha la semințoase.
Inmulțirea prin marcotaj
Marcotajuleste o metodă de înmulțire vegetativă, bazată pe proprietatea de a emite rădacini adventive, a anumitor portiuni bazale a ramurilor sau lăstarilor nedetașați de planta-mamă, atunci cind sunt acoperite cu pământ reavăn.
Prin marcotaj, se înmulțesc tipurile de portaltoi vegetativi pentru măr,păr,gutui și cireș, alunul, agrișul, coacăzul, smochinul.
In vederea înmultirii prin marcotaj se înființează p marcotieră, care dă zerultate mai bune în regiunile cu precipitații anuale de peste 600mm. In celelalte zone reușește numai în condiții de irigare.
Școala de marcote are o durată de 11-15 ani, însă perioada de exploatare economică este de 8-10 ani. Marcotajul se face în mai multe feluri: vertical (musuroire), orizontal,chinezesc,șerpuitor etc.
Înmulțirea prin altoire
Altoirea este o metodă de înmulțire vegetativă,prin care se realizează grefarea unui partener numit altoi sau epibiont pe un alt partener numit portaltoi sau hipobiont,în scopul obținerii unei noientități pomicole (pom altoit), capabil de o viață independentă.
Concreșterea sau prinderea la altoire între altoi și portaltoise realizează in trei etape și anume:
calusarea, prin formarea calusului de cicatrizare, de către țesuturile meristematice cambiale ale celor doi portaltoi;
sudarea constă în congruența celulelor noilor țesuturi intermediare generate de cei doi parteneri în zona de altoire.
Vascularizarea, respectiv stabilirea legăturilor dintre vasele libero-lemnose ale altoiului și portaltoiului, pentru a asigura circulația apei și a substantelor nutritive. (Hartman și Kester; M.Oprean – 1957).
Factorii care condiționează reușita altoirii sunt de natură: biologică, climatică, fitosanitară și tehnologică.
Conditii biologice
Suprapunerea pe suprafețe cât mai mari a zonelor cambiale ale simbionților;
Existența compatibilității între parteneri;
Starea fiziologică bună a altoiului și portaltoiului;
Vârsta altoiului, in primul an de vegetație sau cem mult 2 ani (nuc).
Condiții climatice
Temperatura, formarea calusului se desfășoară în condiții optime între 18-270C.
Umiditatea moderată, mai ales în primele faze, cînd celulele paranchimatice pot fi usor deshidratate în condiții de uscăciune;
Aerație bună, diviziune repetată a celulelor și creșterea lor, sunt însoțite de o respirașie intensă și consum mare de oxigen.
Condiții fitosanitare
Simbionți să fie sănătosi, liberi de boli virotice și micoplasme;
Condiții tehnologice
Cunoștințele altoitorilor;
Preczia și viteza de executare a operatiilor;
Calitatea uneltelor și materialelor utilizate.
Sisteme și metode de altoire
Metodele de altoire cunoscute se încadrează în trei sisteme principale de altoire și anume:
Sistemul de altoire cu mugure detașat;
Sistemul de altoire cu ramură detașată;
Sistemul de altoire prin alipire sau apropiere
Producerea ramurilor altoi
Plantațiile mamă de ramuri altoi se înființează în perimetrul pepinierei, într-un loc mai izolat, la o distanță de cel puțin 500 m de plantațiile comerciale.
Materialul bilogic folosit cuprinde speciile și soiurile din sortimentul zonal admis la înmulțire, pomi devirozați obtinuți la I.C.D.P.
Formele d ecoroană utilizate sunt cele globuloase cu ax central și volum mic. Pomii de vigoare medie se plantează la distanța de 4 x 1,5-2 m iar coroana pomilor ajunge în perioada de producție la înălțimea 2-2,5 m și lățimea la bază de 1,5-2 m.
Tehnologia de întreținere a acestor plantații, include tăiere scurtă în cepi de 4-6 muguri, întreținerea solului ca ogor lucrat sai înierbarea intervalelor, pe rând solul se lucrează, erbicidează sau mulcește, fertilizarea moderată cu îngrașăminte.
Tratamentele fitosanitare se fac la acoperire, utilizându-se pesticide dintre cele mai bune.
Recoltarea lăstarilor altoi se face în ziua altoirii sau cu 1-2 zile înainte, după care aceștia se fasonează și păstrează provizoriu până la altoire în vase cu apă, pentru a nu-și pierde turgescența.
Ramurile altoi se recoltează toamna târziu până la venirea înghețului, se fasonează se leagă în pachete de 50 buc., se etichetează și se păstrează prin stratificare în nisip, la temperatura de 1-40C , urmând a fi folosite pentru altoirile din primăvară.
Durata pe exploatare a plantației mamă de ramuri altoi este de 8-10 ani iar producțiile de ramuri altoi pot ajunge la 100 000 buc./ha, cu 10 muguri pe ramură.
Lucrările de înființare și întreținere a câmpului I
Pregătirea, fertilizarea și dezinfectarea terenului.
Pe terenul destinat înființării câmpului I, se amdministrează 40-60 t gunoi de grajd, 300-600 kg superfosfat și 200-400 kg sare potasică la ha, la care se adaugă insecticidele pentru combaterea dăunătorilor din sol ( cărăbușul de mai, nematozi ). Ingrășămintele și pesticidele se încorporează în sol, sub arătura de vară, la adâncimea de 18-20 cm, până cel tirziu prima decadă a lunii august. Urmează apoi desfundatul la 50-60 cm adîncime, care trebuie executat cu 2-3 luni înainte de plantare.
Pentru plantarea de toamnă desfundatul se face în luna august, se mărunțește prin 2-3 discuiri și se nivelează imediat. Pentru plantarea de primăvară se execută ăn octombrie-noiembrie, iar discuirea și nivelarea se fac primăvara înainte de plantat.
Distanțele de plantare folosite În școala de pomi sunt de: 80-90 cm între rânduri și 15-20 cm între puieți (marcote).
Pentru a produce pomi cu coroana în câmpul III, distanțele pe rând se măresc la 40-50 cm pentru nuc și castan și la 1 m între rânduri pentru toate speciile.
Pichetatul – constă în trasarea de aliniamente prin jalonare și marcarea capetelor fiecărui rrând cu picheți. Pe suparafețe mari pichetatul se înlocuieșete, prin marcarea mecanică a rîndurilor.
Pregătirea materialului pentru plantat
Câmpul I al școlii de pomi, se poate înființa folosind puieți obținuți în școala de puieți, puieți produși la ghivece, butași și marcote înrădăcinate sau prin semănatul direct în câmp al sâmburilor.
Fasonarea materialului de plantat constă în scurtarea rădacinii principale (pivotul)
la 15-18 cm și la cele secundare la 1-2 cm la portaltoii generativi și la 2-3 cm lungime a rădăcinilor adventive la portaltoii vegetativi.
Odată cu fasonarea, se face și o scurtare a puieților, înlaturîndu-se de la plantat, puieții care prezintă secțiunea rădacinilor de culoare brună sau pătată, cei sănătoți au secțiunea de culoare sidefie.
Tulpina portaltoilor în cazul plantării manuale, nu se scurtează dar se scot la inel toți lăstarii anticipați. În cazul plantării mecanizate, tulpina se scurtează la 12-15 cm.
Mocirlirea înainte de plantare este obligatorie. Puieții se mocirlesc, introducînd în mocirlă rădăcinile până aproape de colet , iar marcotele și butașii pe o lungime de 18-20 cm.
Plantarea portaltoilor se face separat pe specii și tip de portaltoi, în funcție de grosime, pentru a asigura uniformitate materialului.
Având rândurile marcate, se întind sârmele de plantare (55 m) ăntre picheții marginali ai rândului iar echipe de muncitori execută plantarea propriu-zisă, cu ajutorul plantatorului.
Puieții se introduc în sol până la nivelul coletului iar marcotele și butașii se introduc la 18-20 cm adâncime.
Plantarea se poate face și mecanizat, utilizând mașini, asemănătoare celor de plantat răsaduri.
În acest caz, mașina de plantat, deschide rigole de 18-20 cm, în care puieții se introduc manual, trasarea pământului în jurul puieților, făcâdu-se de către roțile de tasare ale mașinii.
Scurtarea tulpinii portaltoilor, după plantarea manulă se face cu foarfeca la 12-15 cm de la suprafața solului sau mai înalt în funcție de înălțimea de altoire. În cazul portaltoilor groși, care depășesc 10 mm în diametru, scurtarea se face la 2-3 muguri, în vederea altoirii pe lemn nou.
Bilonatul se impuneși contă în ridicarea unui bilon continuu, cu lătimea de 15 cm, care rămâne până la altoire numai în cazul puieților portaltoi. Lucrarea se executa mecanizat și se corectează manual.
Irigarea este obligatorie, mai ales, în cazul plantării mecanizate, executându-se o dată cu plantatul. In condițiile unui an secetos se execută 2-3 udări, ultima în luna iulie, pentru a stimula circulația sevei, înainte de altoit.
Lucrările de îngrijire a solului constau în prașile, care să mențină în permanenșă solul afânat și curat de buruieni, fară a distruge biloanele, care se mențin până la atloire.
Îngrășarea suplimentară se face cu 150 kg/ha, azotat de amoniu, aplicat în doua reprize, între 10 și 25 iunie, cînd creșterea lăstarilor este intensă.
Tratamente fitosanitare se fac la avertizare, prin efectuarea a 8- 14 tratamente în funcție portaltoi și starea fitosanitară a culturii.
Altoirea se face în perioada 20 iulie – 10 spetembrie, în funcție de zona pedoclimatică. În sudul țării și în zonele de câmpie, altoirea poate să înceapă de la 20 iulie iar în zona subcarpatică de la 1 august. Altoirea se face în mugur dormind în T, sub scoarță sau altoirea în mugur cu scutișor (chip budding), mai ales, când circulația sevei nu este puternică. A doua metodă este mai eficientă și datorită faptului ca mugurii altoi nu pornesc în vegetație până la venirea înghețului.
Înălțimea de altoire pentru portaltoii generativ este la nivelul coletului iar pentru cei vegetative la 10-15 cm deasupra solului. Legarea se face cu bandă plastifiată, care acoperă strâns zona de altoire, ocolind mugurul altoi, în acest caz nu se mai practică slăbirea și refacerea legăturilor.
Verificarea prinderii la altoire se face după 14 zile. Altoii prinși se cunosc prin faptul că sunt turgescenți iar pețiolul se desprinde ușor la atingere.
Portaltoii neprinși se realtoiesc, cu același soi, în partea opusă și mai sus față de prima altoire.
Toamna, înainte de venirea primului îngheț, altoii se mușuroiesc, acoperindu-se cu 2-4 cm de pământ.
Lucrările din cămpul II al școlii de pomi
Câmpul I în al doilea an de vegetație devine câmpul II. În acest cîmp se formează pomul altoit, efectuându-se următoarele lucrări.
Dezmușuroitul mugurilor altoi. Lucrarea se face primavera devreme, imediat ce terenul permite. Întârzierea lucrării poate duce la asfixieria și putrezirea mugurilor altoi, mai cu seamă în primăverile ploioase și călduroase.
Tăierea tulpinilor portaltoilor. Această lucrare se efectuează primavera devreme, înainte de pornirea în vegetație, deoarece dacă se întârzie. O parte din substanțele de rezervă migrează în tulpină și se pierd odata cu îndepărtarea ei. Tulpina portaltoiului se poate scurta în două feluri :cu cep și fără cep.
Tăierea fără cep, se face scurtând tulpina portaltoiului la 2-3 mm deasupra mugurelui altoi, printr-o secțiune ușor înclinată, care să nu depășeăscă baza mugurelui. Rana produsă cu această ocazie, se unge cu ceară de altoit.
Realtoirea portaltoilor neprinși sau ai căror muguri altoi au pierit peste iarnă, se face numai cu ramuri altoi recoltate din toamnă și păstrate pînă la altoire, stratificate în nisip sau în camere frigorifice la 1-20C.
Plantarea golurilor se face primavera, folosind pomi altoiți la masă, din același soi și portaltoi.
Plivitul lăstarilor de pe portaltoi se face imdeiat ce au apărut lăstarii, prin înlăturare cu briceagul. Acești lăstari trebuie pliviți de 2-3 ori pe măsură ce apar.
Înlaturarea florilor apărute pe lăstarul altoi la începutul creșterii, se recomandă la speciile semințoase, pentru a stimula pornirea în vegetație a mugurilor stipelari.
Palisatul altoilor începe când o parte din lăstarii altoi au deposit 10 cm înăltime iar al doilea palisat se face când lăstarii au 15-20 cm.
Ciupitul lăstarilor anticipați se face când aceștia au deposit 20 cm lungime, înlăturând vârfurile erbacee ale lăstarilor cu foarfeca, cosorul sau mâna.
Proiectarea coroanei în câmpul II se poate face la toate speciile în decada a treia a lunii iunie. Proiectarea anticipată, constă în ciupirea vârfului ierbaceu al altoiului, la înălțimea trunchiului plus 15-20 cm, pentru ramurile coroanei
Lucrările de întreținere și fertilizare a solului constau din prașile manuale pe rând și mecanizate între rânduri, până la jumătatea lunii iulie.
Fertilizarea cu azot se poate face între 10-20 iunie, administrîndu-se 60-70 kg/ha.
Lispa precipitațiilor impune irigarea, pentru a nu întrerupe creșterea pomilor.
Tratamentele fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor se fac la avertizare.
Scoaterea portaltoilor neprinși și a eventualilor impurități, provenind din amestecuri de soiuri.
Evaluarea producției și evidența materialului săditor.
Completarea la zi a registrului pepinierei, în care se înscriu toate datele privind proveniența ramurilor altoi și a portaltoilor și testările efectuate pentru viroze, este obligatory, în vederea autentificării materialului săditor.
Defolierea pomilor, înainte de scos, constituie o necessitate obiectivă, deoarece, frunzele pomilor nu cad de regulă până la momentul scoaterii, determinând o pieredere a apei din țesuturile plantei, după scosul acestora, fenomen care duce la deshidratarea materialului.
Scosul pomilor are loc la sfîrșitul lunii octombrie, după încetarea creșterii lăstarilor. Lucrarea se face mecanizat, cu un plug special destinat în acest scop, după care pomii sunt smulși și lăsați pe rând cu coroana în partea opusă trecerii plugului.
Clasarea pomilor se face concomitant cu scosul pomilor de către o echipă specializată, potrvit prevederilor standardelor de stat. Pe măsura clasării, pomii se leagă în pachete de cite 10 bucăți, pentru altoi de un an sau de câte 5 bucăți pentru pomii de doi ani cu coroană.
Stratificarea pomilor se face în șanțuri săpate țn teren ușor, luto-nisipos, late de 50 cm, unde legăturile de pomi, se așează în poziție verticală, se acoperă rădăcinile plus 20 cm din tulpină cu pământ și se tasează bine.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA UNITĂȚII
4.1 Istorie și perspective
Ferma este situată în comuna Bălțați în partea centrală a regiunii administrative al județului Iași la 39 km vest de municipiul Iași.
Ferma are ca vecini: la nord comuna Erbiceni, Belcești; la sud comuna Brăiești, Lungani; la est orașul Podu –Iloaiei; la vest orașul Târgu-Frumos și Cotnari.
Căile rutiere și feroviare de mare importanță sunt: CF dublă Iași-Pașcani electrificată cu stație în cadrul localității sârca; DN28 Iași-Târgu-Frumos-Săbăoani(DE 583).
Ferma horticolă S.C. HORTY-PROD.SRL produce și comercializează în sistem en-gros și în en-detail o gamă diversă de specii și soiuri de pomi fructiferi, Viță de vie, arbuști, trandafiri, plante ornamentale. Produsele sunt certificate. Calitate, garanție, seriozitate.
Prin specificul ei, pepiniera constituie forma concretă de organizare a producției și a muncii în cadrul sectorului agricol și obținerea unor venituri prin valorificarea producției.(fig.3.1)
Pepniera funcționează pe cadrul principiului autogestiunii economice, având plan de producție și buget de venituri și cheltuieli care fac parte din schema de producție al
S.C. HORTY-PROD.SRL
Fig.4.1 Ferma horticolă S.C. HORTY-PROD.SRL
4.2 Cadru natural în care s-au efectuat cercetările
Ferma este situată în partea de sud-vest a [NUME_REDACTAT]-subunitatea [NUME_REDACTAT] Bahlui-fiind intins în zona interfluvială dintre râul Bahlui și afluentului său Bahlueț. Substratul geologic.
Relieful fermei este împărțit, având 90-120m altitudine și panta de 12-22%. Terenul este străbătut de două ravene cu orientare sud și sud-vestică,care se unesc la bază; spre sud, formează valea ce face legătură cu sudul Bahluiului. Cea mai mare parte din suparafață se află sub forma unui amfiteatru natural, care sa format din versanți cu expoziție sudică și sud vestică cu panta între 14-25 %. Întraga suprafață prezintă condiții favorabile pentru plantatii de vii și pomi.
Rețeaua hidrografică este reprezentată prin prezente de două telveguri la cotele 156m și respectiv 167m și au o lungime în medie de 800 m. Din punct de vedere hidrologic parametrii acestor talveguri îi reprezintă panta medie în profil longitudinal și profil transversal, care după elementele măsurate pe panul de situație la scara 1:10000 au valori mari și foarte mari, 8,6% longitudinal și 18-21% transversal. Sub aspect hidrografic, pe teritoriul pepinierei pot fi observate apele freatice cantonate pe depozite loessoide, înclinate în sensul pantei terenului.
Datorită acestor condiții își fac prezența izvoarele de coastă ce apar aproximativ la două nivele, primul la cota 130m, iar ce de-al doilea la cota de 117m. Aceste izvoare au caracter coborâtor favorizând în timp fenomenele de alunecare, existente atât pe versantul cu expoziție estică și pe versantul cu expoziție vestică.
Analiza factorilor climatici
Clima regiunii este caracterizează prin valorile medii normale ale tuturor elementelor meterologice calculate pe o perioadă îndepărtată. Pentru studiul climatologic s-au folosit date preluate de la Iași.
Climatul comunei are un caracter temperat continental de nuanță excesivă cu veri secetoase și călduroase și ierni geroase cu viscole.
Regimul termic
Tabelul 4.1
Temperaturile medii lunare T(0C) înregistrate în Iași (2012– 2013)
Regimul hidric
Tabelul 4.2
Suma precipitațiilor lunare și anuale (mm) în perioada 2000-2013
Fig.4.2 Suma precipitațiilor lunare și anuale (mm) în perioada 2011-2013
Umiditatea relativă a aerului
Tabelul 4.3
Umiditatea relatuvă a aerului (U.R.%) în perioada 2008-2010 [NUME_REDACTAT] 4.3 Umiditatea relativă a aerului
Umiditatea atmosferică este ridicată, asigurând condiții optime de dezvoltare și creștere a pomilor, seceta atmosferică fiind relativ scurtă, neinfluențând negativ vegetația pomilor.
Accidente climatice
Tabelul 4.4
Numărul mediu de zile cu brumă Iași, 2008-2010
Regimul eolian
În caracterizarea regimului eolian din această zonă, interesează forma intensității vânturilor care au o frecvență deosebită. Frecvența și viteza vântului este prezentată în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5
Frecvența și intensitatea vântului – [NUME_REDACTAT] vânturilor
In reprezentarea regimului eolian din această zonă, interesează prezența intensității vânturilor care au o frecvență deosebită.
Vântul alcătuiește unul din factorii de mediu a cărui influență asupra organismului plantelor se manifestă atât mecanic cât și fiziologic. Din punct de vedere fiziologic, vântul modifică intensitatea unor activități fiziologice: fotosinteza, fecundarea, transpirația , înflorirea și maturarea fructelor.
Din punct de vedere mecanic, vântul provoacă ruperea, îndoirea sau răsucirea ramurilor tulpinilor, dezrădăcinarea pomilor în pepinieră sau eroziunea eoliană.
Primăvara are loc cea mai mare frecvență a vânturilor ceea ce reduce procesul de calm. În general, frecvența maxima a vânturilor coincide cu vremea cea mai ploioasă a anului.
Durata de strălucire a soarelui
Tabelul 4.6
Durata de stălucire a soarelui (ore și zecimi) Iași (2011-2013)
Figura 4.4 Durata de strălucire a soarelui Iași (2011-2013)
Tabelul 4.7
Nebulozitatea mijlocie exprimată în zecimi de cer acoperit în perioada
2011 – 2013, [NUME_REDACTAT] stiut rolul important ce revine luminii în viața plantelor, deoarece numai în prezența ei poate avea loc procesul de fotosinteză ale procese care influențează pozitiv dezvoltarea ți creșterea pomilor în plantație.
Substratul geo-hidrologic
Studiile de specialitate, prospecțiunile geofizice, forajele de mare adâncime, arată existența în zonă a unui fundament vechi Precambrian puternic cutat și metamorfozat. Deasupra acestuia se suprapun depozitepaleozoice neozoice, iar straturile naturale de roci sunt reprezentate de pante înclinate spre sud-est. Platforma este brăzdată de văi erodate și cuprinde în componența sa două etaje:
Etajul superior de acoperire, ce cuprinde depozite sedimentare cu grosimi de 1000m.
Etajul inferior Precambrian, constituit din roci cristaline;
Acest etaj a suferit repetate scufundări devenind fund de mare sau zonă de uscat, fapt ce a favorizat un fenomen de modelare a straturilor de la suprafață ca urmare a acțiunilor factorilor externi. Sunt cuprinse în acest etaj mamele cu interclări de nisipuri, argilă, orizonturi subțiri de gresie slab cimentată.
Studiul hidrologic se referă la prezența apelor de suprafață cu caracter permanent sau temporar și a apelor subterane. Apele de suprafață rezultă din ploi sau topirea zăpezilor iar datorită înclinării terenului curg spre văile din vecinătate, antrenând pământ fertil de la suprafață. Apele subterane se depistează în abundență și includ straturi acvifere, cu caracter ascensoidal, accumulate în depozite sedimentare. Terenul, având o expoziție sud – estică, contribuie la o rodire normală a pomilor, aceștia prezentând fructe frumos colorate, însă în timpul iernilor suportă arsuri și degerături din cauza schimbărilor de temperatură dintre zi și noapte. Se impune luare unor măsuri de ocrotire a pomilor, în special în perioada de tinereții.
Studiul pedologic
În urma cercetării pedologice, pe teritoiul stațiunii s-au depistat următoarele categorii de soluri: cernoziomuri, cernoziomuri cambice ce aparțin clasei Molisoluri.
Cernoziomurile (CZ) – pământ negru – sunt cunoscute în cadrul fermei pe unele forme de relief cum sunt versanții și terasele. Acest tip de sol se alcătuiește pe material loessoide luturi, aluviuni vechi, depozite nisipoase, sub stăpânirea vegetației de ierburi înalte care formează un covor vegetal continu (Festuca valesiaca – Păiușul de stepă, Agropzron crisîatum – Pirul, Poa pratensis – Firuța cu bulbi). Cernoziomul se definește printr-un orizont “Am” de culoare închisă, un orizont “A/C” și un orizont “Cea”.
Cantitatea mare de material organic rămas în sol după sfârșirea ciclului de vegetație este transformată, sub influența predominantă a bacteriilor, rezultând humus de tip “mull calcic” care se adună pe adâncimi mari imprimând solului culoare închis. Apa din precipitații străbătând profilul de sol înlătură sărurile ușor solubile; Carbonatul de calciu, partial levigat către orizontul A/C , poate fi gasit și la baza orizontului “Am” sau chiar în partea superioară a acestuia. Profilul de sol al cernoziomului reprezintă alcătuirea : “Am” – “A/C” – “Cea”.
Orizontul “Am” (40-50 cm) are culoare negricioasă, textură lutoasă sau luto-argiloasă, strctură glomerurală sau poliedrică subangulară (în stratul arabil), frecvente neofonații biogene (crotovine, coprolite, cervotocine).
Orizontul A/C (15 – 25) prezintă o culoare brună închisă, structură glomerurală, frecvente pete și pseudomicelii de CaCO3
– Orizontul “Cea” apare la ad`ncime de 65 – 70cm având o culoare gălbuie și corecțiuni a bicioase de CaCO3.
Sub vegetația ierboasă naturală cernoziomurile conțin 7-10% humus conținut care scade cu câteva procente pe suprafețele cultivate la 3,7-4,7%.
Textură mijlocie (echilibrată) și structură granulară stabile asigură o aerație bună și o permeabilitate bună pentru apă și aer, un bun potențial de reținere a apei utile și o rezistență mai mică la lucrările solului.
În perioada secetoasă iulie – ocombrie cernoziomurile sunt afectate de un deficit de apă, motiv pentru care se supune aplicarea irigațiilor. Pentru refacerea și menținerea fertilității solului, este obligatorie îngrășarea organică și minerală.
[NUME_REDACTAT] (CC), cunoscut sub numele de cernoziom levigat este răspândit în fermă pe culmi interfluviale și pe versanții slab înclinați, ocupând circa 80% din totalul sprafeței. Cernoziomul cambic (CC) se ceracterizează printr-un orizint “Am” de culoare închisă și un orizont “Bv” având în partea de la suprafață culori de orizont molie cu crome mai mici de 3,5 în stare umedă. Procesele pedogenetice de alcătuire a cernoziomurilor cambice sunt: bioacumularea și argilizarea. Bioacumularea este favorizată de abundența precipitațiilor, plusuri de apă din crovuri și de prezența cationilor de Ca2+ care acordă stabilitate fracțiunilor humice. Argilizarea constă în alterarea mineralilor primare după îndepărtarea CaCO3 și formarea hidroxizilor și oxizilor de Fe care redau orizontului o culoare cu tenă mai roșietică.
Profilul de sol prezintă următoarea alcătuire: Am – Bv – Cca .
Orizontul “Am” (40-55 cm) are o culoare brună până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, compoziție glomerulară și frecvente neoformații biogene (coprolite, crotovine, cervotocine).
Orizontul “Bv” (30-60 cm) are o culoare închisă la suprafață urmată de culoare brun gălbuie, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură columnoidă, prismatică și frecvente neoformații biogene.
Orizontul ’’Cca’’ are culoare mai deschisă grație acumulării de CaCO3 sub formă de pete și concrețiuni (face efervescență puternică cu HCl 1:3 ) nu este structurat (structură masivă).
Cernoziomurile cambice au textură mijlocie sau mijlociu-fină și mai rar sunt agriloase sau nisipoase. Structura este gromerulară bine dezvoltată atribuind acestui sol o permeabilitate bună pentru apă și aer și totodată valori mijlocii ale indicilor hidrofizici (capacitate de apă în câmp și capacitate de apă utilă). Humusul (3-5% în sol) este de bună însușire de tip “mull calcic”, gradul de satuirație în baze depășește 86%, reacția solului este slab acidă sau neutral, valorile pH-lui fiind cuprinse între 6 și 7.
Aplicarea irigațiilor pentru împlinirea deficitului de apă în perioadele secetoase, administrarea îngrășămintelor organice și minerale contribuie la obținerea unor producții mari.
Suprafețele de teren destinate plantațiilor pomicole, pepinierei pomicole au panta medie situate între 5-22%, astfel încât la așezarea fiecărei specii pomicole sa avut în vedere măsuri antierozionale: nivelarea, uniformizarea suprafeței terenurilor în plan înclinat, executarea teraselor cu platformă înclinată lată de 8 m, amplasarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel înălțimea taluzului de 1,30 m, înființarea benzilor înierbate între rânduri acolo unde a fost cazul.
Potențialul producției al soiurilor încadrează regiunea destinată înființării plantației, din punct de vedere al favorabilității, în categoria II pentru livezi (conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice – ICPA- 1984).
Concluzii privind ecoclimatul Fermei “SC. HORTY-PROD.SRL”
Climatul zonei în care este încadrată Ferma “SC. HORTY-PROD.SRL”, este temperat continental cu nuanțe excesive, rezultat a poziției de interfață între climatul moderat continental al [NUME_REDACTAT] Moldovenesc și cel excesiv continental al [NUME_REDACTAT]. În general climatul zonei este caracterizat prin alternanțe de zile liniștite și calde, cu zile reci, noroase și cu vânt în timpul de trecere de la iarnă la primavera și de la toamnă la iarnă. În lunile mai, iunie, și chiar iulie se observă o perioadă mai ploioasă și apoi una secetoasă în august, septembrie și octombrie. Se constată, de asemenea, brume târzii în luna aprilie și brume timpurii în luna septembrie.
Temperatura este unul din factorii care limitează cultura speciilor pomicole. Temperatura împreună cu umiditatea, determină aria de răspândire și de cultură economică a mărului, parcurgerea fenofazelor de vegetație, calitatea și cantitatea producției. Valoarea medie anuală a temperaturii multianuale în [NUME_REDACTAT] este de 9,60C. Temperatura medie anuală în zona în care este situate ferma horticolă în ultimii 3 ani (2010-2013) este de 110C, mai mare cu 0,80C decât normala anuală de 9,60C. Luna cu media termică lunară cea mai scăzută fiind ianuarie 2010 cu -1,40C, iar cea mai ridicată medie lunară s-a înregistrat în iulie 2011, cu temperatura medie anuală de 25,20C (Iași) (tabel 4.1)
Condițiile termice cre caracterizează localitatea Bălțați se înscriu în limitele de favorabilitate pentru executarea fazelor de vegetație și fructificare culturii mărului, avându-se în vedere pragul biologic de 7,5-80C, iar pentru rădăcini de 2,50C. Condițiile necesare pentru ieșirea mărului din perioada de repaus sunt realizate la începutul lunii aprilie, atunci când temperaturile cresc peste 80C.
În mod normal, primul îngheț se produce în jurul datei de 15 octombrie (când de multe ori survin și brumele timpurii de toamnă), iar înghețurile târzii de primăvară în jurul datei de 22 mai. În intervalul de timp analizatt, primul îngheț s-a îregistrat în zilele de 15.10.2011, 22.10.2012, 10.11.2013 iar ultimul îngheț la, 30.04.2011, 09.04.2012 și 12.04.2013 ceea ce a avut un atribuție negativă asupra înfloritului. Trecerea temperaturilor peste 00C are loc în jur de 1 martie, iar scăderea sub această valoare la 6 decembrie. Temperaturile de peste 50C încep pe la 23 martie și durează până spre 11 noiembrie, iar cele ce depășesc 100C se recepționează între 11 aprilie și 20 octombrie (180-185 zile), aceasta fiind și epoca de dezvoltare optimă a culturilor agricole, în care se realizează o sumă a temperaturilor active de 3000-32000C ( Tabelul 4.2).
Precipitațiile, în cea mai mare parte a anului, cad sub formă de ploi. În perioada noiembrie-martie, sunt înregistrate în medie 31-41 zile cu ninsoare. Prin analiza datelor înregistrate, în tabelul 4.3 lunile cu cele mai reduse precopitații în perioada 2011-2013, au fost: iunie 2011 (22mm), februarie 2012 (5,6 mm), aprilie 2013 (2,4), iar cele mai abundente precipitații au fost lunile august 2011 (112,6 mm), iulie 2012 (164,2 mm) și octombrie 2013 (86,0 mm), maxime ce prezintă valori duble față de normalul acestei perioade.
Umiditatea relativă a aerului: Analizând valorile din tabelul 4.4 sa constatat că nu sunt variații mari de la an la an, valorile medii anuale înregistrate de 74,5%(2011), 78,2% (2012) și 70,4% (2013) (sau încadrat în limitele speciei Malus de 70-80%). Media lunară a umidității relative a aerului diferă în limitele largi, maxima fiind de 90% în ianuarie 2011, iar iar maxima de 49% în aprilie 2012. Se constată că lunile de iarnă au o umiditate atmosferică mai sporită datorită prezenței la suprafața solului a stratului de zăpadă.
În caracterizarea regimului eolian din această regiune, interesează prezența intensității vânturilor care au o frecvnță deosebită. În general vânturile din această regiune au o frecvență și intensitate moderată, neaducând prejudicii plantațiilor pomicole, decât în anii cu totul excepțional de rari. Frecvența și viteza vântului este descrisă în tabelul 4.6. Primăvara are loc cea mai mare frecvență a vânturilor ceea ce reduce procentul de calm. În general, frecvența maximă a vănturilor coincide cu epoca cea mai ploioasă a anului. Vânturile din sectorul vestic (NV, V, SV) și sudic au maximul de frecvență în sezonul cald, ceia ce favorizează insolația și temperatura de care beneficiază plaiurile cu expoziție N și E. Vânturile din sectorul estic (NE, E, SE) sunt în vremea rece, inclusiv sub forma Crivățului geros și însoțit de viscole. Prin carența lor în vapori de apă, contribuie în intervalul de vară-toamnă la aridizarea climatului și creșterea deficitului de umiditate. Dinamica atmosferei din zonă, este stăpânită de mese de aer dinspre NV,SE și N, cu o frecvență de 20-29% dinspre NV și 8-12% dinspre N.
Datele privind durata de strălucire a soarelui sunt prezentate în tabelul 4.7
Acesta prezintă valori cuprinse între 41,2 ore (ianuarie 2011) și 328,8 ore (iulie 2012), insolația în perioada de vegetație fiind cuprinsă între 1467-1524 ore.
Acidentele climatice, prin gradul lor de frecvență și intensitate, au uneori un efect hotărâtor asupra cantității și calității producției. [NUME_REDACTAT], bruma și înghețurile, și mai ales în locurile mai joase, cum este cazul și la ferma horticolă, sunt procese normale pentru lunile aprilie și octombrie. Cu frecvență mai mică, ele se pot realiza și mai târziu, primăvara, în lunile mai, sau toamna timpuriu, în septembrie, și atunci pierderile produse plantațiilor pomicole și pepinierilor sunt mult mai mari. Din datele cuprinse în tabelul 4.5 sa remarcat că luna cu cele mai frecvente zile cu brume este octombrie, iar luna aprilie, în care înfloresc de regulă pomii fructiferi, se instalează în medie 3,6 zile cu brume. Pericolul căderii brumelor târzii de primăvară persistă până la 1 mai, ceea ce impune luarea măsurilor specifice pentru a nu primejdui înfloritul și dezmugurirea (la sfârșitul lui aprilie- începutul lui mai).
Terenul având o expoziție sud-estică participă la o rodire normală a pomilor, aceștia dând fructe frumos colorate, însă în timpul iernilor îndură de arsuri și degerături din cauza variațiilor de temperatură dintre zi și noapte. Se impune luarea unor măsuri de ocrotire a pomilor, în special în perioada de tinerețe. Suprafețele de teren destinate plantațiilor pomicole pepinierei pomicole au pantă medie cuprinsă între 5-21%, astfel încât la amplasarea fiecărei culturi pomicole s-a avut în vedere măsuri antierozionale: nivelarea, uniformizarea suprafeței terenurilor în plan înclinat, , înființarea benzilor înierbate între rânduri acolo unde a fost cazul, amplasarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel. Potențialul productiv al solurilor încadrează regiunea destinată înființării plantației, din punct de vedere al favorabilității, în categoria II pentru livezi (conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice-ICPA-1984).
4.3 Organizarea unității
Secțiile și sectoareole pepinierei sau stabilit pe teritoriu, luându-se în considerație cerințele plantelor cultivate față de sol, umiditate, relief, agrotehnică, organizarea proceselor de producție.
In interiorul secțiilor teritoriul este fragmentat în tarlale (sole) dreptunghiulare separate de drumuri cu lățimea de 3-4 m, care au acces la drumul principal cu lățimea de 5-6 m.
Impărțirea teritoriului în sectoare, secții, parcele și rețeaua de drumuri sa coordonat cu rețeaua de irigare, care sa înființat după un proiect special elaborate pentru pepiniera pomicolă.
Terenul pepinierei, unde se produce materialul săditor devirozat de măr, este îngrădit cu gard din plasă de sârmă groasă de 3 mm, cu ochiuri de 4×4. Înălțimea gardului 2,2 m. Plasa este îngropată în pământ la adâncimea de 17 cm.
Pepiniera a avut o amplasare strategică, în centrul regiunii deservite, lângă rețeaua de drumuri, într-o zonă pomicolă cu tradiție care asigură personal cu pasiune și experiență privind pasiunea de pomicultor.
Pepiniera pomicolă cuprinde următoarele sectoare:
Sectorul plantațiilor mama care cuprinde:
Plantația elită de ramuri altoi
Plantația elită de marcote (marcotiera)
Plantația elită de semiceri
Plantația elită de arbuțti (butași)
Sectorul de înmulțire a portaltoilor și de obținere a materialului săditor pe rădăcini proprii, care care cuprinde:
Școala de puieți
Școala de butași
Sectorul de obținere a pomilor altoiți (școala de pomi) care cuprinde:
Câmpul I
Câmpul II
Câmpul III
Sectorul construcțiilor tehnologice, care cuprinde:
Platforme tehnologice
Sere inmulțitor
Spații de păstrare
Hale pentru altoire
Construcții auxiliare.
4.4 Activitatea de cercetare
Cercetările efectuate la HORTY-PROD în decursul timpului au avut o tematică largă, care sa dezvoltat potrivit nevoilor pomiculturii în diferite etape de dezvoltare.
În primii ani după înființarea sa a fost realizată o colecție bogată cu soiuri aproximativ din toate speciile de pomi și arbuști fructiferi. Soiurile din colecție, cele mai valoroase la acea data, au fost recomandate la primele lucrări de microraionare și raionare a soiurilor.
Specialistii care au lucrat la Horty-Prod în această perioadă au căpătat rezultate meritorii în activitatea unui studiului copmarativ al noilor soiuri de pomi cu soiurile din străinătate în vedera alegerii, și introducerii în cultură a celor mai valoroase.
Acivitațile de cercetare pe care le desfășoară sunt următoarele:
Păstrarea însușirii biologice și a stării de sănătate a materialului săditor.
Înființarea și structurarea sortimentală a plantației mama producătoare de ramuri altoi.
Prefecționare tehnologiei de înființare, exploatare și întreținere a plantației de semiceri.
Testarea comportamentului a noilor soiuri în școala de pomi.
Utilizarea îngrăsămintelor foliare în pepinieră.
Studiile efectuate au permis stabilirea comportării celor mai valoroși portaltoi și soiuri în vederea zonării lor cerecte.
CAPITOPUL V
OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALULUI FOLOSIT ȘI METODELE DE CERCETARE
Obiectivele studiului
Prin această lucrare se urmărește producerea materialului săditor la măr prin două metode diferite de altoire: – altoirea în “T” (cu mugur dormind);
– altoirea în chip budding.
Asupra randamentului de pomi altoiți la soiurile de măr: Idared, Golden delicious, Florina, Granny smith, Starkrimson.
În condițiile ecosistemului pomicol în vederea recomandării acestora în pepiniere.
Dintre metodele de înmulțire a pomilor fructiferi, altoirea dă rezultate cele mai bune și mai sigure. Din multitudinea de metode de altoire, altoirea cu mugure dormind este cea mai utilizată, atât la scară industrial cât și în grădinile familiale.
În domeniul producerii materialului săditor pomicol au fost elaborate o serie de metode
intensive, menite să ducă la îmbunătățirea calității, mărirea producției, reducerea costului de producție și la scoaterea producțiilor de sub influența negativă a unor factori naturali de mediu.
Identificarea celor mai valoroase metode de altoire la plantele horticole trebuie să ocupe un loc important alături de celelalte problem agrofitotehnice.
Cantitatea producției depinde de calitatea metodei la altoire ,de condițiile de mediu, reprezentate de climă, lucrări tehnice și tehnologice, fertilizare etc.
Pornind de la premiza că odată cu schimbarea metodelor de altoire se intensifică efectul
portaltoiului asupra caracteristicilor altoiului am fixat următoarele obiective:
– îmbunătățirea tehnologiei de producere a materialului săditor pomicol prin diferite metode de altoire;
– evaluarea reușitei procesului de altoire prin metoda “T” (cu mugur dormind) și prin metoda chip budding;
– studiul influenței metodelor de altoire asupra procesului de creștere și dezvoltare a
altoiului și portaltoiului în câmpul II al pepinierei;
– îmbunătățirea tehnologiei de înmulțire a pomilor și obținerea unui material săditor
superior din punct de vedere calitativ, care să răspundă cerințelor cultivatorilor.
In condițiile considerate ca fiind optime de lucrare și fertilizare a solului, trebuie executate experiențe cu soiuri și metode de altoire diferite, cu scopul de a se identifica cele mai valoroase din punct de vedere al productivității și a celorlalte însușiri fundamentale.
Aceste experiențe indică pentru fiecare zonă de cultură metodele și soiurile care dau producții cele mai mari, de cea mai bună calitate, și, care sunt totodată, eficiente din punct de vedere economic. De asemenea aceste experiențe contribuie la studiul soiurilor, obținându-se informații asupra principalelor însușiri fiziologice și morfologice, precum și variabilitatea și viabilitatea acestora în condiții diferite de mediu.
Materialul folosit
O importanță deosebită pentru producerea materialului săditor la măr o are calitatea fiecărui produs folosit introdus în secvența tehnologică.
Pentru producerea pomilor altoiți de măr sa folosit portaltoiul de vigoare mijlocie –MM 106.
Recoltarea marcotelor sa făcut în a doua jumătate a lunii octombrie, după separarea de plantă-mamă, marcotele sau clasat pe clase de calitate sau legat în pachete cîte 50-100 bucăți, sau etichetat și sau introdus la păstrare pe un teren special de stratificare. Portaltoii au fost scoși de la păstrare și respectiv plantați la sfârșitul lunii octombrie. A fost aleasă plantarea de toamnă deoarece , la plantarea de toamnă se creează condiții mai favorabile și îndelungate pentru regenerarea sistemului radicular, asigurându-se prin aceasta o prindere mai bună a portaltoaielor și creșterea lor uniformă în primăvară.
Aspectul portaltoiului înainte de plantare
Fig. 5.1 Aspectul portaltoiului înainte de plantare
Descrierea portaltoiului MM 106
MM 106 – este un portaltoi de vigoare mijlocie, actualmente cel mai răspîndit în livezile de măr din România.
Îm primii ani după plantare, în marcotieră, capacitatea de a forma lăstari este mică, lăstarii cresc puternic și dau ramificații laterale anticipate. Cu vârsta, capacitatea plantelor-mamă de a forma lăstari sporește, creșterea lăstarilor devine moderată, ei se înrădăcinează bine și majoritatea marcotelor sunt de calitate superioară.
În marcotieră și în școala de pomi plantele acestui portaltoi sunt mai puțin atacate de făinare și rapăn, fiindmai tolerante decât ale altor biotipuri de portaltoi vegetativ la bolile virotice. Rădăcinile nu sunt atacate de păduchele lânos. Compatibilitatea cu toate soiurile de măr este bună. Pomi, altoiți pe MM 106, sunt de vigoare mijlocie, suportă soluri cu componență granulometrică mai grea comparativ cu M 4. Are un potențial mai sporit de adaptivitate la proprietățile fizice ale solului, fiind mai sensibil decât M 4 la conținutul de carbonați în sol. Suportă suficient vecinătatea temporară cu apelele freatice, este relativ rezistent la asfixia rădăcinilor.
Rezistența la secetă este moderată. Pomii, altoiți pe MM 106, se cultivă cu succes și pe terenuri fără irigare. Ancorarea pomilor în sol este suficientă. Imprimă intrarea pe rod economic îm anii 3-4 după plantarea în livadă. Respectarea tehnologiilor recomandate asigură recolte înalte de fructe calitative la un cost acceptabil.
Pe parcursul primului an de vegetație plantele cresc liber. Ele se mușuroiesc, ca să se dezvolte mai bine sistemul radicular de la baza marcotelor. Îngrijirea plantației în această perioadă constă în afânarea la timp a solului, irigarea la necesitate cu norma 350-400 m3/ha. Atenție deosebită se acordă controlului fitosanitar și îndeplinirii lucrărilor preventive contra bolilor și dăunătorilor.
Distanțele de plantare folosite sunt de 70 cm între rînduri și 10 cm între portaltoaie pe rând.
Aspectul portaltoilor în câmpul I
Fig.5.2 Aspectul portaltoilor în câmpul I
Cerintele față de ramurile altoi
Valorile biologice superioare ale altoaielor constituie factorul primar al productivitășii pomilor, calității și eficienței economice înalte a producției de fructe.
Datorită aceasta impune următoarele cerințe față de altoaie:
Să repzerinte cele mai valoroase clone ale soiului respectiv;
Liber de virusuri și alți patogeni;
Starea fiziologică superioară, asigurată ărin colectarea din pomii tineri, bine îngrijiți, fără fructe;
Produse în plantații special de categoria “Prebază”;
Recoltate și păstrate conform recomandărilor în vigoare;
Însoțite de certificate, care confirmă categoria respectivă a calității.
Ca ramuri altoi s-au folosit lăstari anuali selectați din plantația mamă de ramuri altoi din următoarele soiuri: Idared, Golden delicious, Grannz smith, Florina, Starkrimson.
Descrierea soiurilor luate în studiu:
Idared – soi American,destul de vechi, de vigoare mijlocie spre mare, foarte productive și precoce, rezistent la ger și secetă, sensibil la făinare. Fructele sunt mari (180 – 220g), sferic turtite cu 5 coaste largi. Epiderma este subțire, culoare de fond galben-verzui iar cea de acoperire roșu pe cca. 90%. Pulpa este albă, plăcut aromată. Este un soi mediu apreciat pe piețele lumii. Are rezistență bună la păstrare. Se recoltează în octombrie și se păstrează 10 – 12 luni. (fig. 5.3)
Fig.5.3 Soiul de măr Idared (http://www.pomfructifer.ro)
Golden delicious – soi American cu cea mai largă răspândire pe plan mondial. Pomul are vigoare mijlocie sau supramijlocie, coroana este globuloasă deasă (tip standard). Există și biotipuri de tip spur, de vigoare mica (Golden spur, Yellow spur). Este precoce, productiv, are tendință de supraîncărcare cu fructe. Preferă zonele cu umiditate reltivă mai scăzută. Fructele
sunt mijlocii spre mari (130-200 g), ovosferice, cu cinci coaste largi, puțin proieminente, de culoare galben-aurie cu puncte de rugină mari, rare. În condiții deficitare, ecologice sau tehnologice formează plasă (rugină). Este sensibil la rapăn și se deshidratează ușor pe perioada păstrării în condiții improvizate. Pulpa este galbenă, dulce, slab acidulată, cu aroma specifică.
Recoltarea se face în octombrie și se păstrează 6-12 luni, funcție de metodă. (fig.5.4)
Fig. 5.4 Soiul de măr Golden delicious (http://www.gradinamea.ro)
Granny smith – soi australian, de vigoare mare, fructifică pe ramuri de rod lungi (tipul IV), pretențios la căldură, necesită toamne lungi și călduroase. Fructele sunt mari (180-200g), sferice cu epiderma groasă, de culoare verde intens, cu pruină mulă și puncte subcutanate. Pulpa este alb –verzuie, fermă, acidulată de o calitate medie.
Se recoltează în a II-a jumătate a lunii octombrie și se păstrează 8-10 luni. (fig. 5.5)
Fig. 5.5 Soiul de măr Granny smith (http://www.parcuri.ro)
Florina (Querina) – soi francerz, imun la rapăn, tolerant la făinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, fructifică în special pe ramuri lungi. Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, roșii-vișinii, cu puncte subcutanate. Epiderma groasă și acidulată scăzută le diminuează din calități, de astfel certe datorate fermității, parfumului și în general gustului plăcut. Se recoltează în octombrie și se păstrează 6-8 luni. (fig. 5.6)
Fig. 5.6 Soiul de măr Florina (http://profi-family.ro)
Starkrimson – soi american, vechi, de vigoare mica (tip spur), recomandat pentru plantații sperintesive, precoce, foarte productive, mediu rezistent la ger și făinare, slab rezisnet la rapăn, pretentios la sol și căldură mai ale în timpul înfloritului și a maturării fructelor. Nerespectarea acstor cerințe duce la fructe mici, asimetrice, slab colorate.
Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare roșu-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-gălbuie, dulce, cu o aciditate redusă.
Se recoltează în octombrie și se păstrează 4-6 luni. (fig.5.7)
Fig. 5.7 Soiul de măr Starkrimson (http://www.smartbuy.ro)
Ramurile altoi au fost recoltate din plantația mamă de coarde altoi din cadrul S.C. Sîrca SA. Ramurile au fost colectate in luna august cu 1-2 zile înaintea altoirii, din pomi sănatoși, liberi de boli și dăunători cu vârsta de 1 an și 0,6-1,3 diametru.
Portaltoii folosiți sunt mm 106, au fost importați din [NUME_REDACTAT]
Pentru altoire sau colectat numai lăstari bine dezvoltați, sănătoși, fitiologic activi, care încă nu și-au încheiat creșterea în lungime, formând mugure terminal. Lungimea lăstarilor selectați este cuprinsă între 40-70 cm, iar grosimea la tăietura de jos 6-8 mm. În cadrul dezvolării fiecărui lăstar s-au folosit numai mugurii bine dezvoltați în zona mijlocie cu internoduri și frunze normale caracteristice soilui respectiv. Concomitent pentru a reduce deshidratarea sa redus toate stipulele și limburile frunzelor, lăsând numai o parte din petiol cu lungimea de 8-10 mm, care aduce comodități la executarea oculării. În funcție de lungimea lăstarului colectat, pe fiecare ramură-altoi rămân de la 6-8 până la 10-12 muguri bine dezvoltați buni pentru altoire.
Condiții de experimentare
Cercetările efectuate în vederea elaborării lucrării de licenta pe tema “Studiul particularităților tehnologice de producere a materialului săditor la măr” s-au desfășurat în cadrul fermei SC HORTY-PROD.SRL din localitatea bălțați județul Iași. Experiența s-a desfășurat pe parcursul a doi ani, in câmp pe o suprafață de 1,5 ha.(fig.5.8)
Aspectul pepinierei în câmpul I
Fig.5.8 Aspectul pepinierei în cmpul I
Condițiile pedoclimatice sunt specifice zonei de nord a țării caracterizate prin temperaturi medii anuale de 10-110C, durata de strălucire a soarelui are valori cuprinse ăntre 2000 21000C .
Precipitațiile oscilează în liminetele largi media multianuală situânduse în jurul valorii de 530 mm. În ceia ce privește solul in care s-a desfășurat experiența ecesta este un Cernoziom cambic, cunoscut și sub denumirea de cernoziom levigat, care se definește printr-un orizont “Am" de culoare închisă și un orizont “Bv” , caracterizat printr+un conținut bogat de humus, o reacție slab acidă și un bun de aprovizionare cu elemente nutritive. Astfel solul are o mare importanță și contribuie la creșterea și calitatea materialului săditor.
Metodele de cercetare
Producerea materialului săditor și în special preducerea materialului săditor la măr este un procedeu foarte complex , de aceia prima metodă de cercetare a fost cea a documentării teoretice.
Activitatea de cercetare stiintificã s-a concretizat prin perioade distincte de cercetare.
Principalele cercetări efctuate sunt urnătoarele:
Determinări cu privire la metoda optima de altoire, în vederea unei prinderi mai bune;
Determinarea influenței pe care o poate avea momentul de fasonare a ramurilor altoi;
Determinarea vigorii de creștere prin măsurători biometrice a portaltoiului în câmpul unu până la altoire;
Determinarea vigorii de creștere a altoiului în cîmpul doi după altoire;
Aplicarea îngrășemintelor și irigațiilor în vederea creșterii mai intensive;
Cercetări privind stabilirea perioadei de plantare a portaltoilor;
Cercetări privind stabilirea desimii de plantare și a calității materialuilui săditor;
Observații privind comportarea soiurilor Idared, Golden delicious, Florina, Granny smith, Starkrinson pe același portaltoi respective MM 106.
În urma documentării teoretice s-au ales două metode de altoire și respectiv:
altoirea cu mugur in scutișor (Chip budding);
altoirea în “T” cu mugure dormind.
Altoirea în “T” cu mugure dormind – în locul altoirii pe portaltoi se efectuează mai întâi o tăietură transversală în scoarță cu lungimea de la 1/3 până la 1/2 din circumferința tulpinei. Tăietura transversală preferabilă este cea în formă de arc înclinată de o parte și cealaltă a axului longitudinal al portaltoiului sub un unghi de 40-450. Aceasta favorizează introducerea scutișorului de altoi (Fig.5.9)
Fig.5.9 Altoirea în “T” cu mugure dormind (http://altoit.blogspot.ro)
Lungimea tăieturii longitudinale în scoarța portaltoiului este de 2,5-3 cm. După efectuarea tăieturii în lungime până la cea transversal fără a scoate briceagul, printr-o mișcare a tăiușului spre stânga și dreapta, se ridică marginile unghiulare ale scoarței în partea superioară a tăieturii de “T”, pentru a introduce în tăietură scutișorul altoiului.
Altoirea cu mugur in scutișor (Chip budding) – pe portaltoi la baza locului de altoire, se face o tăietură transversală oblică (35-400) a scoarței puțin adâncită in lemn. Apoi cu circa 3 cm mai sus de tăietura transversală de sus și de jos în jos se face o tăietură longitudinală a scoarței cu o foiță subțire de lemn până la tăietura transversală, adâncind puțin în lemn lama briceagului în partea inferioară. Astfel de pe portaltoi se scoate o porțiune de scoarță cu puțin lemn, cu lungimea ce circa 3 cm și lățimea 0,5-0,7 cm, având la bază o adâncitură unghiulară pentru a fixa mai stabil scutișorului altoiului. Altoiul se așează în placaj pe suprafața tăieturii de pe portaltoi astfel ca zonele cambiane ale acestora să se suprapună, apoi imediat se leagă. (Fig.5.10)
Fig.5.10 Altoirea cu mugur in scutișor (Chip budding)- ( http://ynfynyty.sunphoto.ro)
CAPITOLUL VI
REZULTATE OBȚINUTE
6.1 Comprtarea în școala de pomi a portaltoiului de măr MM 106.
Pentru înființarea câmpului întâi sau folosit portaltoiul vegetativ MM 106. Aceștia au fost plantați în toamnă în luna noiembrie a anului 2011 . Portaltoii selectati pentru plantare au în zona coletului diametru de 6-10 mm. Distantele de plantare folosite sunt de 70 cm între rânduri și 10 cm între portaltoaie pe rând.
Înainte de plantare, sa executat controlul fotosanitar și de uniformitate morfologică. S-au exclus indivizii traumați, slab dezvoltați, cu simptome de boli și dăunători, caractere morfologice netipice portaltoiului respective.
Portaltoii s-au scurtat la 40-45 cm de la bază, iar rădăcinile adventive s-au scurtat de 2-3 cm. După fasonare marcotele s-au introdus până la jumate în mocirlă din lut și balegă proaspătă (1:1) , apoi s-a efectuat plantarea în rigole la adâncimia de 25-30 cm.
Rezultatele observațiilor efectuate pe cele 5 rânduri sunt sintetizate în tabelul 6.1 unde reiese faptul ca procentul de prindere a portaltoilor dupa plantare este de 95 %.
Tabelul 6.1
Comportarea portaltoiului în școala de pomi, procent (%) de prindere
Portaltoii neprinși au fost studiați și sa constatat că au avut un sistem radicular slab dezvoltat.
Din momentul creșterii portaltoiului până șa altoire li s-au făcut o serie de măsurători și observații pentru a avea o analiză cât mai exacta a modului de creștere. (Tabelul 6.2)
Tabelul 6.2
Date privind creșterea altoiului până la altoire
Din studiul dat reiese că în luna altoirii respectiv luna august 2012, portaltoiul MM 106 a avut înățimea medie de 70,6 centimetri și diametrul în zona punctului de altoire de 12,4 milimetri.
În urma analizelor efectuate sa constat că portaltoiul MM 106 a prezentat o vigoare mijlocie de creștere și sa manifestat printr-o înrădăcinare bună, majoritatea marcotelor fiind de o calitate superioară. În școala de pomi acest portaltoi a fost mai puțin atacat de făinare și rapăn, fiind mai tolerant decât alte biotipuri de portaltoi. Compatibilitatea cu toate soiurile de măr este bună.
6.2 Date biometrice privind creșterea altoilor în pepinieră
Determinarea procentului de prindere la altoire
Cea mai răspândită metodă de altoire la producerea pomilor altoiți de măr în pepinieră este metoda în oculație. Are ca altoi un mugure vegetativ, numit în practică – mugure, și o mică porțiune de țesuturi (scutișor) cu diverse variații, adecvate anumitor condiții. Ea se efectuează relativ simplu și repede, asigură o bună prindere (95-98%) și concreștere a componenților altoirii, dă posibilitate de a obține o înaltă productivitate a muncii (1000-1500 oculări pe zi) și a folosi rațional altoaiele, în special cele deficitare.
(Tab. 6.3)
Rezultate obținute privind prinderea la altoire în funcție de metoda de altoire
După cum se poate observa în tabelul 6.3 procentul de prindere la altoire a fost diferit în funcție de metoda de altoire. Astfel în cazul altoirii prin metoda Chip budding a condus la o prindere foarte bună de 72 %. Iar la altoirea in “T” procentul de prindere a fost mai scăzut de 56%.
Aspectul altoiului, altoit prin metoda “T” în ochi dormind
Fig.6.1 Aspectul altoiului, altoit prin metoda “T” în ochi dormind
Altoirea este o metodă de înmulțire vegetativă, prin care se realizează grefarea unui partener numit altoi sau epibiont pe un alt partener numit portaltoi sau hipobiont, în scopul obținerii unei noi entități pomicole (pom altoit), capabil de o viață independentă.
Concreșterea sau prinderea la altoire între altoi și portaltoi se realizează în trei etape și anume:
Calusarea, prin formarea calusuluide cicatrizare, de către țesuturile meristematice cambiale ale celor doi portaltoi;
Sudarea constă în congruența celulelor noilor țesuturi intermediare generate de cei doi parteneri în zona de altoire;
Vascularizarea, respectiv stabilirea legăturilor între vasele libero-lemnoase ale altoiului și portaltoiului, pentru a asigura circulația apei și a substanțelor nutritive.
Deoarece reușita altoirii depinde foarte mult de temperatură și umiditate prezentăm în graficul de mai jos situația temperaturilor de la altoire din luna august a anului 2012 și pînă la momentul scoaterii pomilor altoi din pepiniera în octombrie 2013. (Tab. 6.4)
Tab. 6.4
[NUME_REDACTAT] 2012 – Octombrie 2013
Valorea exprimată in 0C
Valoarea medie a temperaturilor în luna august a fost de 21,6 ceia ce demonstrează faptul că perioada de altoire sa incadrat din punct de vedere al temperaturilor în cerințele optime ale speciilor pomicole pentru altoire se desfășoară între 18-270C, în funcție de specie.
Tabelul 6.5
Măsurători privind creșterea altoilor în pepinieră
Măsurătorile și datele studiate aspura creșterii pomilor altoiți în câmplul doi al școlii de pomi reprezintă rezultate foarte bune pentru cele cinci soiuri de măr studiate. După cum se poate observa în tabelul 6.5 diferentele între cele două metode de altoire sunt practic nesemnificative asupra creșterii pomilor în pepinieră.
Înălțimea pomilor altoiți la scoaterea din pepiniera diferă in funcție de soi, cele mai bune rezultate prezentând soiuil Starkrimson cu media peste 190 cm, iar cele ma slabe rezulate a prezentat soiul Idared cu media de 176 cm.
[NUME_REDACTAT] în câmpul [NUME_REDACTAT] în câmpul
doi al școlii de pomi doi al școlii de pomi
Fig.6.2 [NUME_REDACTAT] Fig.6.3 [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] în câmpul [NUME_REDACTAT] delicious în câmpul
doi al școlii de pomi doi al școlii de pomi
Fig.6.4 [NUME_REDACTAT] Fig.6.5 [NUME_REDACTAT] delicious
[NUME_REDACTAT] smith în câmpul Aspectul altoiului în prima lună
doi al școlii de pomi de vegetație
. Fig.6.6 [NUME_REDACTAT] smith Fig.6.7 Aspectul altoiului în prima lună
de vegetație
Aspectul altoiului la două luni Diametrul altoiului la două luni
de vegetație (50 cm) de vegetație
Fig.6.8 Aspectul alltoiului la două luni Fig.6.9 Diametrul altoiului la două
De vegetație luni de vegetație
6.3 Producția de pomi atoiți
Producția de pomi altoiți din soiurile: Idared, Golden delicious, Florina, Granny smith și Starkrimson se poate observa in tabelul 6.6
Tabelul 6.6
Rezultate obținute privind prinderea la altoire repartizată pe soiuri
In urma studiilor efectuate cele mai bun randament la altoire a prezentat metoda Chip budding la soiurile Granny smith cu de 76% de prindere, Golden delicious cu 74 % de prindere, Starkrimson cu 72 % de prindere, Idared cu 70 % de prindere și Florina cu 68% de prindere.
6.4 Calitatea materialului săditor la măr
Materialul săditor podus este de o calitate superioară, liber de boli și viroze face parte din categoria standart e calitate și poate fi folosit pentru înființarea plantaiilor. Materialul produs are următoarele caracteristici:
Materialul săditor prezintă o radăcina bine dezvoltată de o lungime mijlocie circa 20-30 cm, cu multe ramificații ceia ce prezintă un rol foarte important în creșterea și rodirea pomilor fructiferi.
Fig.6.10 Sistemul radicular al pomilor după scoaterea din pepinieră
Tulpina este dreaptă, nu prezintă ramificații, de lungime circa 170-190 cm, cu scoarța lucioasă de culoare verde-maronie, cu puncte ablbe în funcție de soi scoarța diferă foarte mult. Fără umre de atacuri de dăunători sau leziuni mecanice, prezentând muguri pe toată lungimea.
Din punct de vedere al metodei de altoire nu s-au observant diferențe asupra înălțimii și grosimii tulpinii, ambele metode obținînd valori de peste 170 cm lungime.
Fig.6.11 Aspectul pepinierei spre sfîrșitul perioadei de vegetație
In urma rezultatelor obținute și a observațiilor efectuate în producerea materialului săditor pomicol la SC.Horty-Prod.S.R.L., se pot face următoarele recomandări:
Altoirea în Chip budding a prezentat rezultate mai bune în privința productivității și a randametului de muncă, față de mtoda de altoire în “T” cu mugure dormind.
Altoirea să se efectueze în perioada 20 iulie și 25 august, iar realtoirea suplimentară în mugure crescînd-primăvara, la începutul circulației intensive a sevei.
Se recomandă să se evite temeraturile ridicate în timpul altoirii.
Se recomandă dezinfectarea briceagului de altoire pentru a se preveni apariția unor focare de boli.
CAPITOLUL VII – Concluzii generale
Cercetările efectuate au evidențiat o prindere mai buna prin metoda de altoire Chip budding comparativ cu metoda de altoire in “T” cu mugur dormind.
Clima și solul din comuna Bălțați sunt favorabile pentru obținerea materialului săditor pomicol.
Toate cele cinci soiuri de măr, au prezentat o vigoare de creștere foarte bună în pepinieră, remarcîndu-se soiul Starkinson cu înălțimea peste 190 cm.
S-a evidențiat soiul Granny smith cu o prindere foarte buna de 76% , următorul fiind soiul Golden delicious cu o prindere de 74%, comparativ cu celelate soiuri luate în studiu.
Prinderea portaltoilor la plantare a remarcat un procent foarte bun de circa 95 %.
Soiurile luate în studiu (Idared, Golden delicious, Florina, Starkrimson, Granny smith ) sunt soiuri foarte răspândite în întreaga lume, deci producerea materialului săditor cu aceste soiuri este necesară.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularitati Tehnologice de Producere a Materialului Saditor la Mar (ID: 1827)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.