Particularitati Psiho Fizologice ale Prescolarului

Cuprins

Introducere

Capitolul I

Particularitãți psiho-fizologice ale preșcolarului

Procese psihice superioare

Procese psihice inferioare

Capitolul II

Învatarea matematicii în grãdinițã de copii

2.1. Curriculum-obiective cadru și de referințã

2.2. Strategii didactice folosite în activitatãțile matematicii

2.3. Conținuturi în zona numerației

Capitolul III

Învãțarea numerației în grãdinița de copii

Capitolul IV

Studiul experimental privind învãțarea numerației la grupa mare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Învățământul preșcolar este cel ce va asigura copilului conținuturi ale învățării în conformitate cu ritmul său de dezvoltare, cu caracteristicile psihologice ale dezvoltării sale și cu experiența acumulată până la momentul actual ținându-de seama bineînțeles de activitate specifică la această vârstă-jocul.

Familia este mediul în care se dezvoltă copilul și mediul din care acesta vine cu achizițiile minime ce-i vor fi completate în următorul mediu adică cel instituțional cum ar fi creșa sau pe nivelul următor grădința. Aici copilul va lua contact cu activități ce-i vor stimula curiozitatea pentru acțiune și investigație, îl vor provoca să se exprime și să relaționeze cu co-vârstnicii.

Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a învățământului preșcolar, “învățământul preșcolar asigură dezvoltarea libera, integrala si

armonioasa a personalitatii copilului potrivit ritmului propriu si trebuintelor sale,

sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia.1”

Planul de învățământ pentru nivelul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării continuității în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viața copilului.

În învățământul preșcolar, copilul va dobândi capacități, abilități și operații intelectuale ce îi sunt necesare cunoașterii. De asemenea se va dezvolta intelectual, moral și volițional. Din punctul meu de vedere, învățământul preșcolar este un al doilea cămin, mediu în care copilul evoluează, își dezvoltă și își formează personalitatea, aptitudini ce îi vor fi necesare când va păși în învățământul presecundar.

Activitățile matematice fac parte din aria curriculară știință și ocupă un loc foarte important în ansamblul activităților instructiv-educative din grădiniță, generat de rolul și implicațiile pe care le au și în formarea și dezvoltarea personalității copilului.

Achizițiile pe care copiii și le însușesc la activitățile matematice și modul cum sunt ele prezentate în mediul preșcolar m-a preocupat în mod special, acesta fiind motivația pentru care am ales să elaborez această lucrare.

Lucrarea este structurată în patru capitole sub următoarea formă:

Capitolul întâi va prezenta succit dezvoltările psiho-fiziologice ale preșcolarului făcând referire aici la procese psihice superioare dar și la procese psihice inferioare. Capitolul al doilea va aborda precizarea obiectivelor cadru și de referință formulate în Curriculum, strategiile didactice folosite în activitãțile matematice dar și conținuturile din zona numerației. Capitolul al treilea se va ocupa cu precădere de învățarea numerației în grădinița de copii. Capitolul al patrulea va descrie studiul experimental privind învãțarea numerației la grupa mare.

Capitolul I

Particularitãți psiho-fizologice ale preșcolarului

I.1. Etapa preșcolarității – caracterizare generală

În această perioadă copilul va face salturi imense către cunoaștere, socializare, dezvoltare și toate acele elemente care stau la baza dezvoltării sale ca personalitate.

Etapa preșcolarității poate fi împărțită în trei perioade (substadii):

Preșcolarul mic (3-4 ani)

Preșcolarul mijlociu ( 4-5 ani)

Preșcolarul mare ( 5-6 ani)

Preșcolarul mic (3-4 ani)

Cerința de adaptare a copilului la mediul educațional reprezintă o adevărată piatră de încercare pentru dezvoltarea sa psihică. La această vârstă copilul este încă dependent de mamă, are dificultăți în a se exprima și a înțelege clar ce i se comunică. Jocul este principala formă de activitate ce se combină cu forme sistematice de scurtă durată și destul de simple din punct de vedere al conținutului. Instabilitatea caracteristică acestei perioade se manifestă atât în plan afectiv când trece de la o stare la alta, cât și în plan motric când efectuează mișcări bruște și insuficient coordonate. Acum se manifestă și fenomenul de egocentrism descris de J. Piaget și manifestarea unor crize de prestigiu așa cum menționează E.Verza, adică neplăcerea pe care o simte copilul atunci când este mustrat în public.

Preșcolarul mijlociu ( 4-5 ani)

Dificultățile de adaptare la mediul educațional se diminuează, jocurile nu se mai desfășoară alături de ceilalți ci au un caracter de grup. Acum preșcolarul manifestă interes pentru descoperirea realității externe. Mișcarea și manipularea obiectelor devine suficient de amplă, amplificând major percepția și formând suportul intuitiv al operațiilor gândirii. Se evidențiază o nouă formă a limbajului, a celui interior și începutul procesului volitiv, majoritatea proceselor psihice au un caracter voluntar.

Preșcolarul mare ( 5-6 ani)

Copilul se va adapta relativ ușor în situații noi nu numai în mediul educațional ci și în relația cu adulții. Ca efect al exersării, deprinderile motrice se consolidează copilul având acum o mai mare precizie în a executa diferite sarcini. Încearcă să-i facă pe plac adultului, să efectueze și activități care nu-l prea încântă doar de dragul de a sta prin preajma adulților și a-i imita discret. Se manifestă și o mare curiozitate la această vârstă, din nevoia de cunoaștere, orice este nou reprezintă un viu interes și o sitiație nouă de învățare.

I.2. Dezvoltarea proceselor senzoriale ale preșcolarului

Senzația

˝ Integrate în ansamblul tuturor celorlalte procese și structuri psihice senzațiile îndeplinesc multiple funcțiuni: realizează legături informaționale simple, ce se pot integra în structura unor aptitudini complexe, sunt componente ale câmpului de cunoștință

Percepția

Reprezentarea

I.3. Dezvoltarea proceselor cognitive superioare ale preșcolarului

Gândirea

Stadiile dezvoltãrii intelectuale fac referire cã preșcolarul depãșește faza simbolicã și preconceptualã și trece la gândirea operative, la început preeminent intuitive, când predominante devin contemplarea și compararea, copilul începe sã sesizeze cantitatea, egalitatea, inversiunea. La începutul perioadei, predominã “de ce-urile2.”

Regăsim la Mielu Zlate o caracterizare a gândirii preșcolarului. Acesta spune într-o lucrare că “gândirea simbolicã, preconceptualã (2-4 ani) ține în mare mãsurã de schemele de acțiune din stadiul senzorio-motor și se caracterizeazã prin prezența în planul mintal al preconceptelor sau participãrilor, iar în planul raționamentelor prin transducție sau raționament preconceptual. Preconceptele sunt “noțiunile” pe care copilul le leagã de primele cuvinte utilizate, fãrã a diferenția însã obiectul concret de o clasã de obiecte, câțiva de toți, deci cazurile particulare de cele generale.3”

De asemenea, “gândirea intuitivã (4 pânã la 7-8 ani) constituie faza echilibrãrilor progresive și se caracterizeazã printr-o conceptualizare crescutã, prin coordonarea treptatã a raporturilor representative, ceea ce va permite depãșirea fazei preconceptuale și ajungerea în pragul operațiilor.4” Gândirea preșcolarului este intuitivã și se sprijinã pe percepție, este egocentricã, copiii nu au dezvoltatã la aceastã vârstã caracteristică conservãrii (capacitatea de conservare reprezintã numãrul care nu se schimbã atunci când un set de obiecte este divizat în grupuri de obiecte). Procesele cognitive se reduc la latura acționalã, se subordoneazã acțiunii cu obiect, astfel se contureazã primele operații ale gândirii (analizã, sintezã, comparație, abstractizare, generalizare ). Cu ajutorul percepției vizuale și tactile, copilul preșcolar descompune mental însușirile obiectului (analizã) și îl va recompune potrivit cu raporturile pãrților componente ale acestuia (sintezã).

Stadiul preoperațional reprezintă perioadă de intensă dezvoltare mentală, dominând gândirea în imagini, pe care J.Piaget o numește "preoperatorie5", deoarece îi lipsește operația logica propriu-zisă. Funcționarea și evoluția mentală sunt mult sprijinite acum de dezvoltarea funcției semiotice și îndeosebi a limbajului.

La această vârstă, preșcolarul mic va atribui propriile sale sentimente obiectelor fizice, sunt însuflețite, deoarece acesta nu are capacitatea de a diferenția psihologicul de realitatea fizică, stare denumită de psihologi animismul gândirii.

Atenția

Atenția cunoaște și ea o dezvoltare când începe să creascã în stabilitate și concentrare astfel: la preșcolarul mic este de 5-6 minute, la preșcolarul mijlociu de 12-16 minute, iar la preșcolarul mare de 20-25 minute. Atenția voluntară va fi exersată prin dorința și intenția copilulul de a finaliza o acțiune.

"Odată cu dezvoltarea atenției, copilul se poate orienta mai bine în mediul înconjurător, poate pătrunde mai adânc în cunoașterea obiectelor și fenomenelor, deoarece cu ajutorul ei activitatea psihică se centrează, se fixează asupra celor ce intră în câmpul reflectării. În preșcolaritate, în contextul întregii activități psihice, se dezvoltă formele atenției voluntare și o serie de calități ale acesteia, cum sunt: volumul, stabilitatea, concentrarea și altele.Atenția voluntară este alimentată de dorințele și intențiile copilului de a finaliza activitatea." Emil Verza, Florin Emil Verza,Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate,București, 2000, p. 104

Spre sfârșitul stadiului atenția voluntară se prelungește ca durată.

Limbajul

Psihologul sovietic A.R. Luria menționa in una din lucrãrile sale (?) cã la vârsta de 3-5 ani, copilul își dã singur instrucțiuni, cu voce tare, iar la vârsta de 5-6 ani copilul își controleazã singur propriile acțiuni, prin instrucțiuni pe care și le dã în limbaj interior (în gând) , astfel limbajul face trecerea de la cel extern când copilul primește indicații verbale de la cei din jur ajungând ca limbajul sã evolueze spre activitãți în mod independent de gândire, interiorizând controlul verbal.

Principala achiziție a preșcolarului este aceea de a reuși să reprezinte mintal obiectele din lumea exterioară prin intermediul simbolurilor verbale. Dezvoltarea limbajului permite efecturea de operații în plan mental,verbalizând acțiunile efectuate.Vocabularul se îmbogățește achiziționând în jur de 50 cuvinte pe lună.

Dezvoltarea limbajului depinde și de mediul în care este educat copilul, astfel că dacă acesta este stimulat să vorbească, este antrenat în comunicare de către adult, este lăsat să se exprime verbal, copilul va reuși să relaționeze folosindu-se de această achiziție din plin.

"Limbajul se îmbogățește continuu atât sub raport cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului, cât și sub raport calitativ ca urmare a dezvoltării capacității de formulare logico-gramaticale și a frazării coerente, a organizării de mici discursuri verbale și a introducerii unor conținuturi cu sens și semnificație tot mai precise, tot mai bine structurate."Emil Verza, Emil Florin Verza, Psihologia vârstelor, Ed. Humanitas, București, 2000, p.107

J. Piaget afirmă ca există și în limbajul copilului, egocentrism, adică copilul simte nevoia să comunice indiferent de interlocutor, nu are o țintă anume ci se adresează direct celor cu care el vrea să comunice în mod real, acesta fiind un bun prilej de a-și exersa capacitatea de comunicare. Copilul consideră că lumea cum o vede el este aceeași și pentru ceilalți.

Spre sfârșitul stadiului copilul își va adapta limbajul în funcție de vârsta și statutul interlocutorului, adică într-un fel va comunica cu mama: deschis,liber, cu copiii de vârsta mai mică va folosi cuvinte simple pe înțelesul lor, în propoziții scurte, iar cu adulții în general va încerca să folosească cuvinte mai sofisticate, un limbaj mai elevat, adoptând o alură și o postură de "om mare".

Memoria

La vârsta preșcolară, datorită dezvoltării gândirii și, mai ales, a limbajului interior, alături de memoria mecanică se dezvoltă memoria logică.Se antrenează memoria intenționată a cărei pondere va crește treptat mai ales atunci când informațiile au semnificație pentru copil și sunt în strânsă legătură cu sarcinile de joc.

"Conținutul memoriei este foarte bogat; se memorează mișcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei.Experiențele arată că din 5 cuvinte prezentate o singură dată cu voce tare, copiii de 3-4 ani memorează în medie 1 cuvânt, cei de 4-5 ani câte 3 cuvinte, în timp ce cei de 5-6 ani aproximativ 4 cuvinte." Pantelimon Golu, Mielu Zlate, Emil Verza, Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 88

Se va dezvolta atât memoria verbală când copilul reține poezii, cântece, evenimente și activități ce au loc în jurul său cât și capacitatea de reproducere atunci când sunt puși în situația de a povesti, de a interpreta diferite roluri,de a recunoaște diferite imagini, personaje ș.a. Se va exersa reproducerea unor imagini prin joc, în special, iar datorită dezvoltării limbajului se va exersa o memorie verbală.

Totuși, memoria copilului rămâne difuză, incoerentă, nesistematizată. Dezvoltarea capacităților de memorare și concentrare a atenției va contribui semnificativ la optimizarea calității activității cognitive.

Imaginația și creativitatea

L.S.Vâgotski (1970) constată că imaginația preșcolarilor este foarte variată și foarte bogată, copilul proiectând dorințele lui dincolo de ceea ce este real. Imaginația este stimulată de joc, de activitățile obligatorii și liber-alese din grădiniță dar și de îndrumările adulților din jurul copilului.

Imaginația la vârsta preșcolară mică și procesele imaginative sunt solicitate, dobandeste, fata de perioada anteprescolara, trasaturi calitative noi. Este antrenată, mai ales, imaginația reproductivă, copilul fiind pus adeseori în situația de a reconstitui imaginea unor obiecte, cu care a mai avut deja experiență.

Copilul preșcolar nu va avea nici un fel de reținere în a se exprima liber, punându-și în aplicare imaginația creatoare prin tot felul de colaje, desene, picturi, jocuri din imaginația proprie. Desenul devine o expresie sinceră, redă o percepție vie, este oglindirea a ceea ce simte și modul cum percepe el realitatea.

„Imaginația îndeplinește la copil un rol de echilibrare sufletească, rezolvă contradicția dintre dorințele și posibilitățile copilului”(M. Debesse, 1970)
             

Freud raportează imaginația exclusiv la afectivitate, el concepând imaginația ca o realizare în plan mintal a dorințelor refulate sau frustrate.”(Mielu Zlate, 2000, Fundamentele psihologiei, pag.146)

http://www.scribd.com/doc/10323066/E-Verza-F-Verza-Psihologia-varstelor#scribd

http://www.slideshare.net/AliceMatei1/educatia-prescolara-premisa-a-dezvoltarii-psihofizice-a-copilului

Dotare minimala pentru activitățile matematice

Tusã logi I (Dienes) pentru educatoare Buc. 1 1

2. Tusã logi II (Dienes) pentru copil Buc. 1 20

3. Tusã pt. operatii cu numere naturale Buc. 1 20

4. Trusa pt. mãsurare si comparare (ordonare) de: mãrimi, lungimi, grosimi,

înãltimi (cel putin 5 variante ale aceleiasi unitati)

Buc. 1 5

5. Truse de constructie (plane si în relief) Buc. 5 5

6. Unitãti de mãsurã etalon (standardizate/ nestandardizate)