PARTICULARITĂȚI PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI DE COMUNICAȚII ȘI INFORMATIC, DE NAVIGAȚIE AERIANĂ AL BAZEI AERIENE ÎN SPRIJINUL EXECUTĂRII MISIUNILOR… [308341]

ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr.

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

Facultatea de securitate și apărare

Departamentul Forțe Terestre

MaiorVasile Aurel Marian

Programul de studii universitare de masterat

Conducere Interarme Forțe Terestre

TEMA: "[anonimizat]"

Conducător de disertație

Col.prof.univ.dr.

[anonimizat], 2019-

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], asimetric, [anonimizat] a [anonimizat] o mare mobilitate și flexibilitate și necesită întrebuințarea întrunită a întregului potențial al tuturor categoriilor de forțe ale armatei.

Organizarea operațiilor aeriene este o [anonimizat].

[anonimizat]. Importanța schimbului de informații este esențialăavând în vedere că activitățile operaționale ce se derulează în forțele aeriene solicităgăsirea în timp oportun a [anonimizat], [anonimizat], care să permită exercitarea funcțiilor de comandă și control.

Realizarea, exploatarea și menținerea în funcțiune a [anonimizat], [anonimizat] o prioritate pentru forțele aeriene.

[anonimizat] a sistemului de comunicații în spațiul de luptă modern este o cerință primordială pe care acesta trebuie să o satisfacă.

Îndeplinirea acestui deziderat impune îndeplinirea mai multor condiții tehnice și operaționale precum și luarea unui complex de măsuri organizatorice și de securitate prin care să se asigure funcționarea permanentă și sigură a sistemului în condițiile acțiunii sau amenințării factorilor destabilizatori de natură externă și/sau internă.

[anonimizat], constituie motivația care a stat la baza acestei lucrări în scopul aprofundării și înțelegerii acestui domeniu.

[anonimizat], [anonimizat] a sistemului de comunicații și informatic și sistemelor terestre de navigație aeriană din cadrul unei mari unități de aviație.

De asemenea, avâtul tehnologic din ultimele decenii al comunicațiilor și informaticii și complexitatea misiunilor de zbor au constituit principalele motive de cercetare a domeniului cercetat.

Luând în considerare cele prezentate mai sus, am concluzionat că este necesar evidențieiz anumite aspecte privind:

locul, rolul și responsabilitățile structurii de comunicații și informatică în cadrul bazei aeriene pentru asigurarea sprijinului de comunicații a misiunilor de zbor;

evoluția comunicațiilor aeronautice, a sistemelor tehnice de navigație aeriană;

arhitectura sistemului de comunicații și informatic și funcțiunile îndeplinite de subsistemele din compunerea acestuia pentru asigurarea legăturilor și îndeplinirea scopului pentru care au fost realizate.

planificarea, organizarea și realizarea sistemului de comunicații, informatic și de navigație aeriană al bazei aeriene;

Evoluția fără precedent a tehnologiei informației și comunicațiilor precum și complexitatea în creștere a sistemelor tehnice de sprijin a acțiunilor desfășurate de forțele aeriene pe teritoriul național și în teatrele de operațiuni militare au stat la baza acestei lucrări.

În această lucrare am prezentat câteva considerații privind locul, rolul și importanța sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare în cadrul sistemului de conducere al bazei aeriene, factorii care influențează funcționarea sa, principalele componente tehnico-organizatorice șifuncționale care definesc arhitectura sistemului, respectiv: subsistemul de comunicații, subsistemul informatic și subsistemul terestru de navigație aeriană și

identificare, subsistemul de management și rezerva de comunicații. În cadrul fiecărui subsistem sunt descrise elementele de bază și funcțiunile ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea legăturilor și îndeplinirea scopului pentru care au fost realizate.

Este deosebit de important ca, la realizarea sistemului să se țină cont și de următorele elemente: disponibilitatea mijloacelor aflate în funcțiune și capacitatea acestora de a face față la cerințele operaționale stabilite, disponibilitatea capacității de bandă și a canalelor în funcțiune, timpul avut la dispoziție, limitările și posibilitățile tehnice ale echipamentelor aflate în serviciu, gradul de pregătire a personalului care asigură operarea și mentenanța CIS.

Plecând de la misiunile generale și obiectivele specifice ce revin bazei aeriene în situații de pace, pe timp de criză și la război, pentru a fi în măsură să desfășoare acțiunile militare într-o viziune unitară, coordonat și întrunit cu celelalte forțe armate, am considerat oportun să analizez modalitățile de realizare a sistemului de comunicații aeronautice și de radionavigație aeriană.

Dezvoltarea și modernizarea traficului aerian militar, implicit a sistemelor de comunicații aeronautice și de radionavigație aeriană, precum și adaptarea acestora la necesitățile operaționale de conducere și dirijare a aeronavelor impun ca aceste sisteme să îndeplinească mai multe condiții tehnice și operaționale precum și luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea unei conduceri sigure și stabile a acțiunilor militare ale bazei aeriene.

Pentru desfășurarea misiunilor de zbor în deplină siguranță, cu precizie și regularitate, în toate etapele în care se desfășoară zborul (decolarea, zborul pe traiect, îndeplinirea misiunii și aterizarea), se iau măsuri specifice de asigurare a condițiilor corespunzătoare și de punere la dispoziția structurilor de comandă și control și organelor de control al traficului aerian (ATC) a tuturor categoriilor de resurse: tehnice, umane, materiale și informaționale.

CAPITOLUL 1

RESPONSABILITĂȚILE ȘI ATRIBUȚIILE PERSONALULUI DE COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ PENTRU ASIGURAREA SPRIJINULUI DE COMUNICAȚII A MISIUNILOR DE ZBOR

1.1. Aspecte evolutive ale sistemelor de comunicații aeronautice

Folosirea comunicațiilor între avion și sol și a mijloacelor terestre de navigație aeriană a apărut ca o realitate obiectivă fiind determinată, pe de o parte, de nevoia coordonării și dirijării de la sol a evoluției unei aeronave iar, pe de altă parte, de rațiuni militare pentru valorificarea informațiilor transmise/recepționate în/din aer de către factorii participanți la acțiunile militare.

Momentul de început al utilizării comunicațiilor aeronautice și al sistemelor terestre de navigație aeriană este în strânsă legătură cu apariția și evoluția aeronauticii dar și cu dezvoltarea economică și progresele produse în știință și tehnică, în comunicații în general.

1.1.1. Istoric privind apariția și evoluția comunicațiilor aeronautice și a sistemelor tehnice de aerodrom

Încă de la executarea primelor zboruri în scopuri militare, comerciale sau sportive, s-a simțit nevoia unei comunicări între echipajele aeronavelor aflate în zbor și personalul de la sol, privind datele meteorologice, starea terenurilor de aterizare, evoluția zborului și alte date necesare.

Primele experiențe în legătură cu utilizarea telegrafiei fără fir în România, pentru realizarea legăturilor între avion și sol, datează din anul 1912, când, datorită străduințelor a două cadre militare din Serviciul Maritim Român s-a reușit realizarea legăturii între aeroplan și sol: „S-au putut transmite cu ușurință și exactitate de pe aeroplan, comunicațiuni, la o distanță de 30 de km. O problemă pe care străinătatea nu a fost încă în stare să o rezolve și-a găsit dezlegarea la noi, cu aparate românești“.

Rezultatele pozitive obținute cu aparatură românească nu au fost însă promovate, aviația militară fiind înzestrată ulterior cu aparate de telegrafie fără fir aduse din străinătate, în schimb, evenimentul consemnează prima legătură radio între avion și sol, marcând practic începutul comunicațiilor aeronautice în țara noastră.

În primul război mondial s-a ivit necesitatea menținerii unei legături permanente cu aeronavele, pentru ca statele majore ale trupelor de uscat să dispună de informații imediate, referitoare la mersul operațiunilor militare, pentru reglarea tirului de artilerie etc.Aceste nevoi au determinat crearea, la început, a unui sistem de comunicare prin semne și semnale, cu ajutorul unor fanioane, panouri sau rachete luminoase folosite după un cod stabilit, prin mesaje lansatate de la bordul aeronavelor și prin stații de radiotelegrafie și radiotelefonie.

Pentru a deservi aceste mijloace, în cadrul personalului de bord au fost incluși radiotelegrafiștii iar ulterior operatorii radionaviganți. În același timp, la aerodromuri (aeroporturi), sunt pregătiți radiotelegrafiști, radiogoniometriști și personal specializat pentru controlul și dirijarea circulației aeriene.

Încă din anul 1920 autoritatea aeronautică română a luat măsuri de dotare cu mijloace de semnalizare și stații de telegrafie fără fir (T.F.F.) a aeroporturilor București-Băneasa și Arad-Gai, iar la 1 aprilie 1923 pe aeroportul București-Băneasa s-a instalat o antenă, care să asigure menținerea legăturilor în telegrafie, pe distanțe mai mari, cu aeronavele care efectuau curse pe primele linii aeriene interne și internaționale.

În perioada interbelică pentru aviația de transport gama mijloacelor destinate protecției aeronavelor aflate în zbor s-a diversificat prin instalarea mijloacelor de legătură radio și de-a lungul căilor aeriene, precum și prin diferite mijloace de reperaj optic.

Între anii 1929—1936, pe măsura intensificării traficului aerian și extinderii zborurilor fără vizibilitate, aeroporturile au fost dotate cu stații ele radiogoniometrie care permiteau determinarea poziției aeronavei în spațiu, iar prin stațiile de radiotelegrafie s-a creat posibilitatea ca echipajele să comunice poziția aeronavei la intervale de timp stabilite sau la punctele fixate de-a lungul traiectului.

În anul 1930 la aeroportul Băneasa s-a instalat prima stație de radiogoniometrie pe unde lungi tip L.L. (Leon-Lewi Air France) cu un emițător de 1 kW, iar în 1934 același tip de stație cu o putere de 500 W a fost montată și la Turnu Severin.

În perioada 1935—1936, s-au montat stații de emisie cu putere de 1 kW (Telefunken) cu goniometre pe unde lungi (333 kHz) la Constanța. Sibiu, Iași, Cluj și Arad.

La aeroportul Băneasa, pentru legătura cu aeronavele mai era în funcțiune o stație pe unde lungi (1870 m) de tip Telefunken.

Introducerea în serviciu a stațiilor radiotelegrafice pe unde scurte de puteri mari împreună cu adoptarea „codului Q’’ în telegrafie a condus la creșterea distanțelor de comunicare cu aeronavele și a volumului de informații în unitate de timp.

Pentru materializarea reglementărilor elaborate în perioada 1947— 1952 a început o acțiune susținută de dotare cu aparatură specifică. S-au instalat radiofarurile pe unde lungi tip Lorenz FUG-3 și PAR-3, pentru aducerea la aterizare pe aeroporturile Băneasa, Bacău, Baia Mare, Cluj, Iași, Oradea, Sibiu, Tg. Mureș și Timișoara; s-au completat stațiile de radiotelegrafie pe unde scurte cu stațiiputernice, iar prin instalarea a trei radiogoniometre pe unde scurte tip SK-3 la Oradea, Iași și Constanța a devenit posibilă determinarea poziției oricărei aeronave deasupra întregului teritoriu al țării. Concomitent, prin școli organizate în cadrul Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, au fost pregătiți și încadrați la aeroporturi, radiotelegrafiștii și radiotehnicienii necesari deservirii instalațiilor radio.

Acțiunea de înzestrare a aeroporturilor cu aparatură din ce în ce mai perfecționată a continuat atât la aeroporturile existente cît și la aeroporturile noi sau modernizate.

Pentru determinarea poziției aeronavelor cu o precizie mai mare s-au înlocuit treptat radiogoniometrele pe unde lungi și scurte, cu stații noi automate pe unde ultrascurte, simultan cu instalarea unor stații de radiolegătură cu aeronavele pe unde ultra scurte, iar pentru înregistrarea convorbirilor radio s-au folosit magnetofoane cu un canal. Totodată, la radiofaruri s-au instalat stații pe unde lungi.

În 1958, la aeroportul Arad s-a pus în funcțiune primul sistem radar de supraveghere și precizie la aterizare, cu grupuri electrogene de rezervă, care a ridicat nivelul de asigurare al securității zborurilor în zonă, instalația funcționând în bune condițiuni și în zilele noastre.

Anul 1902 și anii următorii au marcat o cotitură în dotarea și dezvoltarea aeroporturilor din punct de vedere al echipamentelor de protecția navigației aeriene și al telecomunicațiilor aeronautice. Toate organele de dirijare și controlul circulației aeriene au fost dotate cu stații de radiocomunicații pe unde ultrascurte. La radiofarurile de rută și la radiofarurile de la aeroporturi au fost înlocuite toate stațiile vechi cu echipamente noi, cu putere mărită, fiind completate cu radiomarkere modeme.

Rețeaua radiotelegrafică a fost dotată cu stații noi,de mare putere, de tip R-820 și cu receptoare R-250M și R-311 dintre care unele sunt și astăzi în funcțiune.

Între anii 1963—1965, urmărirea evoluției aeronavelor în zonele de aeroport a continuat, prin introducerea în exploatare a unor noi sisteme radar pentru supravegherea zonelor de aerodrom și ele precizie care au permis dirijarea aeronavelor la aterizare cu mai multă siguranță, chiar și în condiții de vizibilitate redusă.

Întroducerea acestei aparaturi de radar primar a permis ca la aeroporturile cu o mare densitate de trafic, controlorii de trafic să aibă sub control direct pe ecran poziția și evoluția în zbor a aeronavelor. Tot în aceeași perioadă s-a montat la aeroportul București-Băneasa prima instalație pentru aterizare după instrumente (ILS) care permite venirea aeronavelor la aterizare în condiții reduse de vizibilitate și plafon.

În strânsă legătură cu intensificarea circulației aeriene și cu dotarea aeroporturilor și căilor aeriene cu aparatură de protecția navigației aeriene și cu întregul proces de dezvoltare pe baze moderne a aviației civile s-au extins treptat navigația radio-eloctronică și procedurile de apropiere și aterizare după instrumente.

Primele mijloace de radionavigație amplasate la aeroporturi și pe rutele de zbor au fost radiofarurile nedirecționate, urmate de radiofarurile omnidirecționale la Arad, Floreșli, Constanța și Târgu Mureș. Ulterior aceste radiofaruri au fost echipate cu instalații, pentru măsurarea distanțelor.

Pentru legăturile cu aeronavele la mari distanțe,în 1980 s-a pus în funcține un centru de emisie modern cu stații de tip Philips și Snejnica.Acest centru este dotat cu antene directive și omnidirecționale, cu un comutator de antenă coaxial telecomandat, cu instalații moderne de electroalimentare, aparatură de măsură și control ș.a.

În perioada 1979—1982 s-au instalat sisteme moderne electronice pentru captarea, transmiterea, prelucrarea și afișarea automată a datelor meteorologice la aeroporturile Otopeni și Timișoara. S-au înființat, stațiile automate de informare aeronautică (AMT) și meteorologică (VOLMET) la Otopeni și M. Kogălniceanu.

O realizare de mare importanță și eficiență o constituie introducerea, în anul 1979, în regiunea de control București, iar din 1980 în regiunea terminală Constanța a controlului dirijării zborurilor pe căile aeriene cu ajutorul unui radar primar asociat cu un radar secundar cu afișaj alfa numeric.

În perioada 1970-1993 eforturile de înzestrare sunt orientate către producerea în țară a unor categorii și tipuri de mijloace tehnice determinate să asigure transmisiunile la eșaloanele tactice continuând să se achiziționeze din import tehnică care nu se putea realiza în țară ori nu se putea justifica din punct de vedere economic.

Începutul unei noi etape în dotarea aviației române este marcată de noul context geo-politico-militar în care este angrenată țara și implicit armata după anul 1990 și anume orientarea către organizația nord-atlantică NATO. Astfel, în anul 1993 se aprobă concepția de organizare și funcționare a noului sistem de transmisiuni al armatei (STAR) bazat pe principii moderne, de structură și operare, de trecere la transmisiunile digitale și automatizarea pe scară largă.

O altă preocupare pe linie tehnică aflată în atenția organelor de conducere pe linie de armă a constituit-o menținerea în permanentă stare de operativitate a tehnicii de transmisiuni și PNA, în acest sens un rol hotărâtor avându-l repararea și readucerea acesteia în parametrii optimi de funcționare. Pentru executarea acestor activități la nivelul fiecărei unități erau constituite grupe (formații) de reparat tehnică de transmisiuni cu rol în diagnosticarea și efectuarea unor reparații mici (curente) iar la nivelul aviației s-au creat structuri specializate.

Modernizarea continuă a rețelei de protecție a navigației aeriene și de telecomunicații aeronautice ne-a situat, și din acest punct de vedere, la nivel competitiv prin asigurarea unei funcționalități permanente și eficace a mijloacelor destinate acestei activități care concură la securitatea zborurilor.

1.1.2. Locul, rolul și responsabilitățile stucturii de comunicații și informatică în cadrul bazei aeriene

Baza aeriană este marea unitate tactică de bază din compunerea Statului Major al Forțelor Aeriene (SMFA), destinată să ducă operații aeriene într-o zonă de operații/pe o direcție operativă, independent sau în cooperare cu alte structuri militare din cadrul Forțelor Aeriene sau ale altor categorii de forțe ale armatei, pentru protejarea intereselor naționale și pentru apărarea colectivă.

Pentru realizarea schimbului de date și informații necesare exercitării procesului de conducere în vederea îndeplinirii misiunilor stabilite baza aeriană trebuie să-și organizeze propriul sistem de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare.

Conform Glosarului de termeni NATO „AAP-6“ Sistemul de comunicații și informatic (SCI) [CIS – Communications and Information System] reprezintă ansamblul de echipamente, metode, proceduri și personalul specializat, organizat, structurat și exploatat în scopul asigurării procesării, stocării și transferului informațiilor necesare funcționării sistemului de comandă și control și îndeplinirii misiunii structurii de forțe pentru care este realizat.

Pe timp de pace, în situații de criză și la război, în domeniile operațional, de sprijin și instruire, conducerea bazei aeriene se realizează și se materializează prin exercitarea comenzii și controlului asupra tuturor structurilor din subordine.

Locul, rolul și compunerea forțelor de comunicații și informatică depinde de structura, compunerea și misiunile de luptă ale M.U.Av., sarcinile centrului de operații în coordonarea, dirijarea și controlul traficului aerian din aria de responsabilitate, dispunerea în teren a elementelor de dispozitiv și infrastructura de aerodrom.

Rolul sistemului de comunicații și informatic este acela de a asigura infrastructura tehnică și serviciile specifice, necesare sprijinirii sistemului de comandă și control, în conformitate cu cerințele utilizatorului, la locul și momentul stabilit, cu caracteristicile și performanțele adecvate de stabilitate, flexibilitate și securitate, cu folosirea eficientă a resurselor disponibile. CIS trebuie să ajute procesul de planificare a misiunilor încredințate bazei aeriene, să reducă timpul de luare a deciziilor și de dare a ordinelor de luptă, să permită coordonarea acțiunilor escadrilelor, replanificarea unor acțiuni în dinamică, transmiterea în timp real a comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea și dirijarea aeronavelor, recepțíonarea cu claritate a datelor despre situațía aeriană și transmiterea cu în timp real a țintelor la subunitățile de artilerie antiaeriană cu baza la sol.

În conformitate cu cele prezentate anterior sistemul de comunicații și informatic, de navigație aeriană al bazei aeriene trebuie să asigure:

interconectarea structurilor componente (tehnice și umane), atât pe orizontală, cât și ierarhic;

suportul tehnic de comunicații și de navigație aeriană pentru schimbul de date și informații la toate nivelurile de comandă și control ale bazei aeriene;

recepționarea imaginii aeriene recunoscute (RAP) și furnizarea acesteia persoanelor autorizate pentru conducerea zborului;

întocmirea și transmiterea cererilor de planificare zbor la AOC și procesarea planurilor de zbor conform documentelor de planificare aprobate (FDEx);

recepționarea datelor climatologice, meteorologice și aerologice necesare planificării, organizării, conducerii, executării și evaluării misiunilor bazei aeriene (SIMIN);

transmiterea listelor cu cheile de mod și introducerea codurilor în sistemele IFF de pe transponderele aeronavelor, cu respectarea procedurilor de securitate corespunzătoare nivelurilor de clasificare ale acestora;

schimbul informațional cu organele detrafic aerian civile (ATC) în scopul transferului de date radar ( R-SUR) și transmiterea planurilor de zbor militare GAT (AFTN) către serviciul briefing al ROMATSA;

interoperabilitatea tehnică și funcțională a centrului de operații al bazei aeriene în cadrul sistemului de comandă și control național (SCCAN).

Rolul sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană este de a asigura suportul tehnic și infrastructura necesară actului de comandă – control al bazei aeriene pentru realizarea schimbului de date și informații necesare exercitării procesului de comandă și control în vederea îndeplinirii responsabilităților și misiunilor încredințate.

Pentru o abordare atotcuprinzătaore a rolului și locului sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană în cadrul unei baze aeriene este necesară cunoașterea misiunilor sistemului:

asigurarea suportului tehnic de comunicații și informațional pentru transmiterea comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea misiunilor de zbor;

furnizarea informațiilor de navigație aeriană instrumentale și optice în procedurile de apropiere, aterizare și rulare pe pista de decolare- aterizare și căile de acces pe timp de noapte și ziua în condiții meteo grele;

asigurarea și menținerea legăturilor necesare conducerii, cooperării și înștiințării forțelor prin toate categoriile de mijloace de comunicații, în regim automatizat și neautomatizat;

asigurarea canalelor de legătură secretizate în toate modurile de lucru;

transmiterea tuturor categoriilor de comunicații (voce, radio, video, date), în concordanță cu nevoile utilizatorilor;

asigurarea funcționării neîntrerupte a legăturilor indiferent de condițiile de timp, anotimp, stare a vremii și caracteristicile acțiunilor desfășurate de baza aeriană;

realizarea compatibilității și interoperabilității tehnice și operaționale cu sistemele de comunicații similare din SAOPSN și/sau NATO, cu autoritățile civile de trafic aerian, sistemul de telecomunicații civil pe baza standardelor de telecomunicații specifice.

Sprijinul de comunicații și informatică și STNA este asigurat în timp de pace, în situații de criză și în timp de război, de către structurile specializate de conducere și de execuție din cadrul bazei aeriene. Din categoria structurilor de conducere face partemodulul A6- Comunicații, informatică și STNA.

Modulul A6- Comunicații, informatică și STNA (modulul CIS) reprezintă structura de conducere specializată din statul major al bazei, care răspunde de planificarea, organizarea și menținerea serviciilor de comunicații și informatică și STNA, de automatizarea actului de comandă și de asigurare a securității CIS și a apărării cibernetice la nivelul comandamentului și structurilor subordonate. Acesta coordonează activitatea Companiei comunicații aero și STNA pentru organizarea, realizarea, exploatarea și mentenanța sistemelui, stabilind modul de întrebuințare a forțelor și mijloacelor de comunicații și informatică.

Principalele responsabilități ale modulului sunt:

execută activități de organizare, planificare și realizare a arhitecturii sistemului de comunicații, informatic, terestru de navigație aeriană și identificare;

gestionează comunicațiile în domeniul operațional, administrativ și

informațional;

coordonează comunicațiile la exerciții, antrenamente și aplicații;

elaborează proceduri standard de operare (SOP) pentru fiecare categorie de servicii de comunicații și informatică;

stabilește modalitățile de punere în aplicare a prevederilor instrucțiunilor privind executarea SLP CI, a atribuțiilor personalului și componenței turelor din serviciul de luptă permanent comunicații și informatică;

asigură integrarea sistemelor CIS ale detașamentelor operaționalizate /Baza aeriană în cadrul forței multinaționale în subordinea căreia intră.

asigură, prin personalul de specialitate, aplicarea măsurilor de securitate a informațiilor în sistemul de comunicații și informatică.

Structurile de execuție la nivelul Bazei Aeriene sunt reprezentate de compania comunicații și formațiunile de sprijin logistic pe linie de comunicații.

Compania comunicații aero și STNA este structura de execuție destinată realizării și exploatării sistemului de comunicații, informatic și STNA al bazei.

Compania comunicații aero și STNA face parte din subunitățile de sprijin de luptă, este subordonată comandantului grupului logistic iar pe linie de specialitate se află în coordonarea șefului modulului A6 din statul major al bazei și are următoarele misiuni principale:

realizează, exploatează și menține în funcțiune sistemul de comunicații, informatic, terestru de navigație aeriană și identificare al bazei în locația de dislocare la pace;

instalează, exploatează și menține în funcțiune echipamente, circuite și fluxuri și asigură comuncațiile pe timpul exercițiilor desfășurate în țară și străinătate;

asigură suportul tehnic necesar transmiterii comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea zborurilor și asigurării suportului terestru al navigației aeriene;

asigură suportul tehnic de comunicații și informatică pentru realizarea funcțiilor de comandă și control în scopul conducerii, cooperării și înștiințării forțelor și mijloacelor care execută serviciul de luptă (SLP CS, SLP Supraveghere CBRN, SMMU);

menține pregătite permanent și urmărește funcționarea continuă a mijloacelor de comunicații, pentru decolarea în baremele stabilite a aeronavelor aflate în serviciul de luptă permanent;

execută operarea, mentenanța echipamentelor și eliminarea, în timp optim, a disfuncționalităților apărute în funcționarea CIS;

exploatează și menține în stare de funcționare sisteme CIS compatibile și interoperabile pentru catastrofe, dezastre, situații de urgență și salvare conform prevederilor legale în vigoare;

în situații de criză și război dezvoltă CIS actual cu mijloacele din dotare și cu cele primite de la eșalonul superior în conformitate cu cerințele operaționale din zona sa de responsabilitate;

asigură implementarea și aplicarea procedurilor standard de operare (SOP) pentru domeniul comunicații și informatică;

Formația tehnică de comunicații și S.T.N.A./ Secție Mentenanță Echipamente Militare/ Grupul Logistic

contribuie la asigurarea funcționalității la parametrii de performanță stabiliți a fiecărui element al sistemului de comunicații și al acestuia în ansamblul său;

execută activități de asistență tehnică, reparare și remediere a deranjamentelor la tehnica de comunicații și informatică;

ține evidența tuturor incidentelor/evenimentelor din sistem și urmărește modul de rezolvare a acestora;

Formație depozitare – Depozit cu materiale de comunicații și informatică/ Grupul Logistic

execută recepția și depozitarea tehnicii și materialelor specifice logisticii și echipamentelor de comunicații.

1.2. Structuri de comunicații și atribuțiile personalului

În toate etapele zborului, de la începerea pregătirii pentru zbor și până la finalizarea operațiunilor de încheiere a zborului sprijinul de comunicații, informatică și de navigație aeriană a activității dezbor este asigurat de către o structură proprie șiconstă dintr-un ansamblu de echipamente tehnice, software, metode, proceduri și personal specializat destinate să asigure interconectarea tehnico-funcțională a tuturor compartimentelor cu competențe privind activitatea de zbor, structurilor de comandă și control și organelor de trafic militare (ATC).

În planificarea, organizarea, realizarea, exploatarea și mentenanța CIS-NA-IFF necesar îndeplinirii misiunilor de zbor sunt implicate: persoanele cu funcții de conducere din comanda bazei, structura de conducere specializată pe domeniul comunicații și informatică, structurile și persoanele cu funcții de execuție, precum și personalul din cadrul turelor care execută serviciu pe mijloacele de comunicații și informatică.

1.2.1. Structuri de conducere

La nivelul marii unități de aviație structurile de comunicații și informatică se împart în structuri de conducere și structuri de execuție. Din categoria structurilor de conducere face parte modulul A6- Comunicații și Informatică din cadrul statului major care este responsabil pentru organizarea, planificarea și conducerea sprijinului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare.

Șeful modulului A6 conduce și răspunde nemijlocit de activitatea modulului și asigură coordonarea de specialitate a subunității de comunicații din organica bazei.

Din categoria structurilor de execuție face parte compania comunicații aero și STNA. Aceasta este structura specializată din cadrul grupului de zbor care răspunde de instalarea, exploatarea, reconfigurarea și mentenanța sistemului de comunicații, informatic și STNAal bazei aeriene.

Aceste structuri sunt încadrate cu personal de specialitate și sunt înzestrate cu mijloace tehnice specifice conform misiunilor pe care trebuie să le îndeplinească.

Conducerea forțelor de comunicații și informatică ale bazei aerienecuprinde totalitatea activităților desfășurate de organele de conducere pentru planificarea, organizarea și realizarea la timp a sistemului de comunicații, informatică și STNAprecum și menținerea neîntreruptă a continuității legăturii, concomitent cu asigurarea unei capacități de luptă ridicate a companiei comunicații aero și STNA.

Conducerea directă a activităților desfășurate pentru planificarea, organizarea și realizarea, sprijinului de comunicații și informatică revine comandantului, prin șeful de stat major.

Comandantul bazei aeriene răspunde de capacitatea operațională și de gradul de asigurare materială, tehnică și medicală a structurilor de comunicații și informatică din subordine. Comandantul stabilește responsabilități pentru structurile specializate în domeniul comunicațiilor și informaticii.

Pe linia comunicațiilor și informaticii, comandantul bazei aeriene trebuie să:

precizeze la timp datele referitoare la organizarea conducerii operațiilor aeriene ținând seama de propunerile făcute prin raportul de documentare de șeful A6;

solicite șefului comunicațiilor și informaticii precum și comandantului companiei comunicații aero și STNA sprijin în planificarea și organizarea sistemului de comunicații;

mențină la un nivel ridicat capacitatea de luptă și gradul de asigurare materială, tehnică și medicală a forțelor de comunicații și informatică din subordine;

înțeleagă limitele și posibilitățile forțelor și mijloacelor de comunicații și informatică implicate în realizarea suportului tehnic de specialitate.

Șeful de stat major stabilește cerințele de comunicații și informatică și răspunde de organizarea și realizarea la timp a sistemului de comunicații și informatic de navigație aeriană, în care scop dă indicații șefului A6 și ordine structurilor subordonate.

Șeful de stat major organizează controlul îndeplinirii misiunilor de către structurile de comunicații și informatică și ia măsuri pentru exploatarea sistemului de comunicații, informatic și STNA al bazei aeriene în condiții de maximă securitate a informațiilor prin asigurarea conducerii în secret și secretizării comunicărilor efectuate prin mijloacele din dotare

Indicațiile șefului de stat major se referă la :

misiunile și modul de acțiune a personalului pentru realizarea și

exploatarea sistemului de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare, în funcție de acțiunile de luptă ale bazei aeriene ;

date referitoare la organizarea misiunilor de zbor, ora începerii și terminării lor;

măsuri specifice pentru organizarea și realizarea sistemului de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare al bazei aeriene ;

destinația și programul de lucru al mijloacelor tehnice specifice;

necesarul de forțe și mijloace tehnice pentru organizarea și echiparea direcției de aterizare la aerodromul de bază sau de manevră;

restricții în privința dispunerii și amplasării în raionul aerodromului de bază (rezervă, manevră) a mijloacelor tehnice;

data și ora când trebuie să fie realizat sistemul de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare.

Conducerea nemijlocită a activităților ce se desfășoară pentru planificarea, organizarea și realizarea sprijinului tehnic de specialitate se realizează de către șeful modulului A6 din statul major al bazei aeriene. Modulul comunicații și informaticăreprezintă structura de conducere specializată din statul major care răspunde de planificarea, organizarea și menținerea legăturilor, de automatizarea actulului de comandă și de asigurare a securității sistemelor respective.

Modulul A6 conduce și coordonează activitatea structurilor specializate subordonate în organizarea, realizarea, exploatarea și mentenanța sistemelor integrate de comunicații și informatice și STNA, stabilind modul de angajare și întrebuințare a forțelor și mijloacelor specifice.

Șeful modulului A6 se subordonează nemijlocit șefului de stat major iar pe linia specialității șefului secției comunicații și informatică din SMFA.

Șeful modulului A6 pregătește estimări, elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate, pe care le prezintă comandantului (direct sau prin șeful de stat major), orientează subordonații asupra misiunilor pe care le au de îndeplinit, participă la întocmirea documentelor de stat major și coordonează activitatea companiei comunicații aero și STNA.

Șeful modulului A6are următoarele responsabilități:

conduce, coordonează și răspunde de întreaga activitate a modulului și a structurilor de specialitate subordonate în vederea realizării sprijinului de

specialitate;

asigură planificarea, operarea și mentenanța sistemului decomunicații, informatic și STNAal bazei aeriene necesare exercitării conducerii și controlul funcționării acestuia;

stabilește măsurile organizatorice și tehnice pentru asigurarea interoperabilității între sistemul propriu de comunicații și informatic și alte sisteme cu care acesta interacționează;

elaborează estimările și participă la elaborarea planurilor și ordinelor de acțiune/operații, elaborează anexa pentru comunicații și informatică la ordinul de acțiune/operații;

planifică rețelele de comunicații și informatice proprii pentru comanda și controlul misiunilor aeriene, rezolvă situațiile conflictuale pe timpul realizării acestora, coordonează instalarea și operarea sistemelor terestre de navigație aeriană;

organizează și conduce activitatea de pregătire, asigurare și analiză a activității de zbor, stabilește modul de pregătire, utilizare și refacere a capacității de luptă a mijloacelor specifice de asigurare;

asigură monitorizarea, coordonarea și controlul activității de asigurare și sprijinul logistic de comunicații și informatic;

stabilește (responsabilul) ofițerul cu asigurarea de comunicații, informatică și STNA a zborului;

stabilește măsuri de asigurare a condițiilor de compatibilitate electromagnetică pentru funcționarea fără interferențe a mijloacelor radioelectronice din dotare;

asigură dezvoltarea, implementarea și menținerea măsurilor de securitate a informațiilor INFOSEC în sistemele informatice și de comunicații (SIC) din baza aeriană, prin personalul de specialitate;

stabilește modalitățile de punere în aplicare a prevederilor instrucțiunilor privind executarea serviciului de luptă comunicații și informatică, atribuțiile personalului și componența turelor de serviciu;

stabilește valoarea rezervei de mijloace de comunicații, informatice, sisteme terestre de navigație aeriană precum și modul de întrebuințare în luptă a acestora.

1.2.2. Structuri de execuție

Compania comunicații aero și STNA este principala structură de execuție

pe linia comunicațiilor și informaticii din cadrul bazei aeriene.

La nivelul bazei aeriene subunitățile de comunicații și informatică fac parte din organica structurilor de sprijin de luptă și sunt de nivel companie. Acestea, la rândul lor, sunt organizate pe plutoane iar plutoanele pe grupe, formații, echipaje de diferite specialități (radio sol-aer, comutație și multiplexare, administrare rețele și echipamente informatice, STNA, INFOSEC).

Compania comunicații aero și STNA face parte din grupul de logistic, se subordonează șefului grupului, iar pe linie de specialitate șefului modulului A6.

Compania comunicații aero și STNA are următoarele atribuțiuni principale:

participă la instalarea, exploatarea, reconfigurarea și managementul rețelelor radio sol-aer, sol-sol, a sistemelor terestre de navigație aeriană și a mijloacelor informatice din cadrul SCCAN;

asigură suportul tehnic pentru transmiterea comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea zborurilor și suportul terestru al navigației aeriene;

asigură aplicarea măsurilor de securitate a canalelor de comunicații și a rețelelor de calculatoare și dezvoltarea acestora corespunzător cerințelor și evoluției situației;

asigură conectarea canalelor fir, radio, radioreleu și ambientale la dispozitive de înregistrare și funcționarea mijloacelor de înregistrare audio pe timpul desfășurării misiunilor de zbor precum și calitatea acestor înregistrări;

execută serviciu de luptă permanent comunicații și informatică și asigură suportul tehnic necesar îndeplinirii cerințelor de comunicații pentru celelalte stări de pregătire pentru luptă ale tuturor serviciilor de luptă ce se execută de către baza aeriană;

constituie rezerva de mijloace de comunicații și informatice și asigură utilizarea acesteia conform precizărilor șefului comunicațiilor și informaticii și aprobării comandantului, pentru dezvoltarea sistemului sau înlocuirea unor componente scoase din funcțiune;

participă la realizarea legăturilor cu eșalonul superior, a legăturilor de cooperare și înștiințare;

asigură asistență de specialitate utilizatorilor/abonaților;

asigură comunicațiile prin mijloace de comunicații alternative: mobile, poștale și de semnalizare;

asigură executarea la timp și în întregime a lucrărilor profilactice și de

mentenanță preventivă la tehnica și echipamentele din dotare;

informează personalul navigant și organele ATC privind starea de funcționare, caracteristicile de lucru și procedurile de întrebuințare a mijloacelor de comunicații și informatice precum și a sistemelor terestre de navigație aeriană;

pune la dispoziția detașamentelor destinate NATO/UE module de comunicații și informatice dislocabile pentru îndeplinirea misiunilor în teatrele de operații;

asigură comunicațiile pe timpul exercițiilor desfășurate în țară și străinătate;

asigură funcționarea neîntreruptă a sistemelor de navigație aeriană, serviciilor de comunicații și informatică pentru decolarea în baremele stabilite a aeronavelor aflate în serviciul de luptă.

Organizarea subunității de comunicații și informatică trebuie realizată în concordanță cu misiunile principale ale bazei aeriene, sarcinile centrului de operații aeriene, dotarea cu tehnică și dispunerea principalelor elemente de dispozitiv. În raport de aceste elemente compania comunicații aero și STNA trebuie structurată pe două componente: o componentă staționară asigurată în locurile de dispunere la pace a bazei aeriene și o componentă mobilă (dislocabilă) destinată în principal dezvoltării sistemului de comunicații existent în funcție de necesitățile operaționale ale structurii dislocate.

1.2.3. Persoane cu funcții de execuție

Persoanele cu funcții de execuție cu responsabilități în realizarea sprijinului de comunicații și informatică din cadrul bazei aeriene sunt: comandanții de grupă/ formații, ofițerul cu asigurarea de comunicații, informatică și STNA a zborului, operatorii/ specialiștii ce opereză echipamentele de comunicații.

Personalul cu funcții de execuție este propus de către comandantul companiei comunicații aero și STNA și aprobat de șeful A6. Acestaface parte din statul de organizare al companiei și are rolul de a conduce și executa activitățile atât pe timpul instalării, exploatării, reconfigurării și mentenanței mijloacelor de comunicații sol-aer-sol, a sistemului terestru de navigație aeriană, cât și pe timpul desfășurării activității de zbor a unității.

Ofițerul cu asigurarea de comunicații și informatică, de navigație aeriană a zborului

La nivelul bazei aeriene atribuțiile ofițerului cu asigurarea de comunicații a zborului sunt exercitate de ofițeri/maiștri militari și subofițeri desemnați de șeful comunicațiilor și informaticii din cadrul modului A6 și Companiei Comunicații Aero și Sisteme Terestre de Navigație Aeriană.

Ofițerul cu asigurarea de comunicații, informatică și S.T.N.A. a zborului este persoana desemnată, ca pe timpul activității de zbor, să ia toate măsurile pentru funcționarea la parametri optimi a mijloacelor specifice și legăturilor operaționale în scopul transmiterii comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea zborului unității și asigurării suportului terestru al navigației aeriene.

Ofițerul cu asigurarea de comunicații a zborului se numește pentru fiecare zi sau noapte de zbor a unității și își desfășoară activitatea în cadrul centrului de comunicații și informatică din TWR (camera pentru delegați) precum și pe locurile/platformele unde sunt instalate mijloacele specifice. Acesta este prezent permanent, pe întreaga durată a activității de zbor, în zona în care se desfășoară cele mai importante activități de asigurare a sprijinului de comunicații, informatic și STNA. Pe timpul activității de zbor se subordonează operațional ofițerului cu operațiile curente (și șeful turei) din COBA. Are în subordine personalul din serviciul de tură precum și membrii echipajelor/operatorii nominalizați cu asigurarea zborului pentru ziua/noaptea respectivă .

Răspunde deorganizarea și coordonarea nemijlocită a activităților de asigurare pe linie de comunicații și informatică de la începerea pregătirii și până la finalizarea operațiunilor de încheiere a zborului unității.

El este obligat:

să cunoască ordinele, instrucțiunile și dispozițiunile ce reglementează organizarea și desfășurarea activității de zbor pe aerodrom;

să cunoască situația, locurile de dispunere și posibilitățile de lucru ale

mijloacelor tehnice, precum și nevoile de legatură ce trebuie asigurate pe timpul activităților de zbor;

să cunoască caracteristicile de lucru, schemele de realizare a legăturilor, modul de funcționare, exploatare și întreținere al echipamentelor specifice;

să conducă nemijlocit activitatea personalului din serviciul de tură pe

timpul activității de zbor;

să ia măsuri pentru funcționarea fără întreruperi și exploatarea corectă a tehnicii de comunicații, informatică și STNA destinate asigurării zborului;

să controleze activitatea personalului din serviciu de tură și să urmărească îndeplinirea întocmai a atribuțiilor de serviciu de către aceștia;

să asigure pregătirea din timp a unei rezerve de mijloace specificenecesare a fi folosite în cazul defectării celor de bază;

să urmărească executarea la timp și în întregime a lucrărilor profilactice și activităților de mentenanță specifice de către personalul din serviciul de tură;

să evalueze modul de acțiune al personalului pe timpul executării zborului, să sesizeze disfuncțiile apărute și să propună șefului comunicațiilor și informaticii măsuri de eficientizare;

să urmărească aplicarea măsurilor COMSEC, COMPUSEC și procedurilor privind securitatea fizică a personalului, echipamentelor și documentelor;

să monitorizeze respectarea de către personalul din serviciu de tură a normelor de securitate și sănătate în muncă precum și a celor privind apărarea împotriva incendiilor pe timpul instalării, exploatării și mentenanței mijloacelor din dotare;

să raporteze ofițerului cu operațiile curente (și șeful turei) din Centrul de Operații Aeriene (directorului de zbor) despre întreruperile survente în realizarea sau în funcționarea legăturilor, precum și măsurile luate pentru restabilirea acestora;

să asigure funcționarea corectă și fără întreruperi a echipamentelor, precum și remedierea în cel mai scurt timp, a eventualelor deranjamente produse la acestea.

Pe timpul pregătirii misiunilor de zbor:

să se informeaze cu privire la starea de disponibilitate a mijloacelor de comunicații, informatică, sistemelor terestre de navigație aeriană și echipamentelor de înregistrare audio;

să participe la pregătirea și desfășurarea briefingurilor pe linie de zbor;

să pună la dispoziția personalului navigant datele referitoare la funcționarea mijloacelor de comunicații, informatică și STNA;

să se informeze cu privire la situația meteorologică și prognoza vremii pentru perioada de desfășurare a zborului și influența acesteia asupra funcționării mijloacelor de comunicații;

în funcție de datele utile avute la dispoziție și ultimele precizări primite să stabilească, sarcinile personalului de comunicații pentru asigurarea activităților specifice, modul de pregătire și asigurare a fiecărui tip de tehnică de comunicații și măsurile suplimentare de asigurare în funcție de modificările apărute în executarea misiunilor;

să coordoneze direct lucrările profilactice și activitățile de mentenanță la tehnica de comunicații executate de personalul (echipaje/operatori) din serviciu de tură.

Pe timpul executării zborului de instrucție(misiunii):

să coordoneze activitatea personalului de asigurare urmărind prezența acestuia pe locurile de dispunere a tehnicii și buna funcționare a echipamentelor;

să verifice calitatea înregistrărilor convorbirilor efectuate prin canalele de comunicație vocale, radio și ambientale ale echipamentelor de înregistrare;

să controleze și să urmărească funcționarea neîntreruptă a echipamentelor, circutelor și linilor de acționare a stațiilor radio;

să ia măsuri urgente pentru depistarea și înlăturarea imediată a defecțiunilor produse la echipamente sau de înlocuirea acestora în caz de defecțiune majoră;

să raporteze ofițerului cu operațiile curente (și șefului turei) din COBA despre întreruperile survenite în realizarea legăturilor și de măsurile luate pentru restabilirea legăturii;

să mențină în permanență legătura cu celelalte servicii implicate în asigurarea și sprijinul logistic al zborului pentru coordonarea activităților pe aerodrom în siguranță și la timp.

După încheierea zborului:

să colecteze date și informații privitoare la funcționarea echipamentelor și a modului de acțiune a personalului pe timpul zborului pentru analiza activității de zbor;

să participe la analiza activității de zbor (debriefingul misiunii de zbor);

să ia măsuri pentru remedierea disfuncțiilor constatate pe timpul zborului, de pregătire și refacere a capacității de luptă a tehnicii;

să îl informeze pe șeful comunicațiilor și informaticii/comandantul companiei comunicații aero și STNA cu privire la modul de desfășurare a activității de zbor și problemele apărute.

Comandanții de grupe/formații(radio, MTWR, balizaj, radiofar, LAN/WAN, RTP/RMNCetc.) se subordonează nemijlocit comandanților de plutoane.

Comandanții de grupe/formații răspund de:

deplasarea, instalarea, mascarea, exploatarea și strângerea mijloacelor respective în raioanele ordonate în condiții de securitate optime;

starea tehnică, de întreținere și operativitate a mijloacelor de comunicații, informatică și STNA din dotare.

Comandanții de grupe/formații au următoarele obligații:

să cunoască caracteristicile tehnico-tactice, modul de funcționare, exploatare și întreținere a mijloacelor tehnice din dotarea grupei/ formației;

să propună comandanților de plutoane locurile de instalare ale echipamentelor de comunicații din dotarea grupei/ formației pe care o conduc;

să asigure respectarea regimului de lucru stabilit pentru fiecare mijloc din dotare;

să asigure menținerea în funcțiune a liniilor pentru telecomanda aparaturii;

să cunoască situația legăturilor realizate și să raporteze despre întreruperile survenite și măsurile luate pentru înlăturarea lor;

să asigure aplicarea măsurilor de protecție a legăturilor împotriva bruiajului, cercetării, diversiunii și dezinformării executate de inamic;

să controleze lucrul mijloacelor din cadrul grupei/formației, să ia măsuri pentru funcționarea la parametrii prevăzuți de instrucțiuni și să raporteze despre neregulile constatate și măsurile luate;

să organizeze și să asigure paza și apărarea nemijlocită a sistemelor și aplicarea măsurilor pentru protecția legăturilor;

să organizeze, conducă și să controleze executarea lucrărilor de mentenanță preventivă și profilactice la tehnica specifică din cadrul grupei/formației;

să verifice modul de completare a documentelor de exploatare și evidență a lucrului mijloacelor din dotarea grupei;

să conducă deplasarea și strângerea mijloacelor, în raionul destinat pentru instalare și lucru;

să verifice permanent legătura cu subunitatea, să țină legătura cu comandantul plutonului și să execută ordinele acestuia;

să urmărească aplicarea de către personalul subordonat a prevederile actelor normative și regulamentelor militare privind protecția informațiilor clasificate în sistemele informatice și de comunicații;

să monitorizeze respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă precum și pe cele privind apărarea împotriva incendiilor pe timpul instalării, exploatării și mentenanței mijloacelor de comunicații.

Atribuțiile comandanților de grupe/ formații pe linia asigurării misiunilor de zbor:

să participe la instructajul organizat de comandantul plutonului și să informeze personalul din subordine în legătură cu activitatea de zbor: ora începerii/ terminării zborului, mijloacele de comunicații destinate pentru asigurarea zborului, perioada când se execută asistență tehnică preliminară și nemijlocită, controlul stării de pregătire, natura activității de zbor (ziua, noaptea, mixt);

să execute verificarea mijloacelor de comunicații și a surselor de electroalimentare (UPS, grupuri electrogene, baterii de acumulatoare) pentru zbor;

să asigure pregătirea unei rezerve de mijloace necesare a fi folosite în cazul defectării celor de bază;

pe timpul activității de zbor să urmărească funcționarea neîntreruptă și exploatarea corectă a mijloacelor tehnice din dotarea grupei/formației;

să participe la analiza pe linie de comunicații a activității de zbor.

să participe la instructajul organizat de comandantul plutonului și să informeze personalul din subordine în legătură cu activitatea de zbor) să organizeazeze și să urmărească executarea lucrărilor de mentenanță și profilactice la echipamentele din dotarea grupei/formației;

să raporteze comandantului de pluton și ofițerului de serviciu pe mijloacele de comunicații, informatică și STNA despre orice defecțiuni apărute în funcționarea mijloacelor și aplicațiilor informatice și să ia măsuri pentru remedierea acestora;

Operatorii/specialiștii ce încadrează echipamentele de comunicații, informatică și mijloacele terestre de navigație aerină sunt membri ai elementelor/ echipajelor autospecialelor, modulelor, echipamentelor din centrul de comunicații, care execută activități de instalare, exploatare și mentenanță preventivă a acestor mijloace.

Operatorii/ specialiștii se subordonează comandantului grupei/ formației și au următoarele obligații:

să cunoască modul de funcționare, exploatare și întreținere a mijloacelor tehnice pe care sunt încadrați;

să execute deplasarea, instalarea, mascarea, exploatarea și strângerea mijloacelor respective în raioanele ordonate, în condiții de securitate optime;

să asigure funcționarea neîntreruptă și exploatarea corectă a mijloacelor de comunicații pe care sunt încadrați;

să raporteze șefului nemijlocit despre întreruperile survenite în realizarea legăturilor sau în funcționarea aparaturii și măsurile luate pentru restabilirea legăturii;

să respecte regulile serviciului de exploatare la stații și a disciplinei de comunicații;

să cunoască și să aplice prevederile actelor normative și regulamentelor militare privind protecția informațiilor clasificate în sistemele informatice și de comunicații;

să completeze corect și îngrijit jurnalul echipamentului respectiv;

să execute la timp și de calitate lucrările de mentenanță și profilactice la tehnica de comunicații și informatică pe care sunt încadrați;

să respecte normele de securitate și sănătate în muncă și AÎI pe timpul instalării, exploatării și mentenanței mijloacelor de comunicații.

Atribuțiile operatorilor/ specialiștilor pe linia asigurării misiunilor de zbor:

să participe la instructajul personalului să își însușească, în părțile care îl privesc, datele cu privire la activitatea de zborora începerii/terminării zborului, mijloacele de comunicații destinate pentru asigurarea zborului, perioada când se execută asistență tehnică preliminară și nemijlocită, controlul stării de pregătire, natura activității de zbor (ziua, noaptea, mixt);

să execute asistență tehnică preliminară și nemijlocită la mijloacele pe care sunt încadrați conform fișelor tehnologice și instrucțiunilor de exploatare;

să verifice starea de funcționare și întreținere a echipamentelor, a surselor de alimentare și a instalațiilor auxiliare înainte de începerea activității de zbor;

să pună în funcțiune și să asigure funcționarea neîntreruptă și exploatarea corectă a mijloacelor pe timpul activității de zbor;

să ia măsuri urgente pentru depistarea și înlăturarea imediată a defecțiunilor produse la echipamente sau de înlocuire a tehnicii defecte;

să participe la analiza pe linie de comunicații a activității de zbor desfășurată în cadrul subunitații.

Operatorii/ specialiștii echipamentelor de comunicații își desfășoară activitatea, de regulă în ture pe baza unui grafic întocmit de comandantul de grupă/șeful formației și aprobat de comandantul subunității. În afara activităților de instalare, exploatare și mentenanță a echipamentelor operatorii împreună cu comandantii de grupă/șefii formațiilor pun în aplicare planul de pază și apărare a centrului de comunicații, elementului din cadrul STNA, asigură respectarea disciplinei de comunicații, a măsurilor de protecție a informațiilor și utilizarea corectă a terminalelor de abonat.

1.3. Asigurarea sprijinului de comunicații a misiunilor de zbor

Asigurarea zborului cuprinde totalitatea măsurilor specifice de realizare a condițiilor și resurselor informaționale, umane, tehnice și materiale necesare pentru îndeplinirea misiunilor de zbor în siguranță și la timp.

Asigurarea sprijinului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare, se execută în scopul conducerii nemijlocite a zborului, realizării condițiilor de executare a navigației aeriene și folosirii mijloacelor tehnice terestre dispuse la sol. Sprijinul de comunicații, informatic și de navigație aeriană constă în acțiunea desfășurată de structurile de comunicații și informatică în folosul personalului cu funcții de conducere și competențe privind activitatea de zbor prin punerea la dispoziția acestora a informațiilor necesare conducerii și a mijloacelor specifice de realizare a legăturilor. De asemenea, prin intermediul acestuia comanda și controlul bazei aeriene integrează toate structurile cu competențe și responsabilități în organizarea, coordonarea, controlul și executarea zborului permițându-le să funcționeze, în conformitate cu obiectivele și scopurile propuse, în toate etapele acestuia: pregătire, execuție și încheiere (incluzând refacerea capacității de zbor și analiza activității desfășurate).

Având în vedere aceste aspecte, sistemul de comunicații și informatic, de navigație aeriană al bazei aeriene trebuie să asigure:

suportul tehnic de comunicații și informațional pentru transmiterea comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea misiunilor de zbor;

interconectarea structurilor cu competențe și responsabilități în organizarea, coordonarea, controlul și executarea zborului, pentru realizarea schimbului de informații la toate nivelurile de comandă și control din cadrul bazei aeriene;

furnizarea informațiilor de navigație aeriană instrumentale și optice în procedurile de apropiere, aterizare și rulare pe pista de decolare- aterizare și căile de acces pe timp de noapte și ziua în condiții meteo grele;

schimbul informațional cu organele ATC civile în scopul transferului de date radar (R-SUR) și transmiterea planurilor de zbor militare GAT (AFTN) către serviciul briefing al ROMATSA;

interoperabilitatea tehnică și funcțională a COBA în cadrul SCCAN pe baza cerințelor tehnice și operaționale prevăzute în standardele NATO și reglementările ICAO;

realizarea compatibilității și interoperabilității tehnice și operaționale cu sistemele de comunicații similare din SNS și/sau NATO, cu autoritățile civile de trafic aerian, sistemul de telecomunicații civil pe baza standardelor de telecomunicații specifice.

Conducerea directă a activităților pentru organizarea sprijinului de specialitate revine comandantului bazei aeriene prin șeful de stat major. Acesta stabilește misiunile principale pentru sistemul de comunicații și de navigație aeriană și răspunde de capacitatea de luptă a companiei comunicații aero și STNA.

Conducerea nemijlocită a activității pentru realizarea sprijinului de comunicații și informatic, de navigație aeriană revine șefului comunicațiilor și informaticii bazei aeriene.

1.3.1. Conducerea sprijinului de comunicații, informatic și de navigație aeriană pentru îndeplinirea misiunilor de zbor

Conducerea sprijinului de comunicații, informatic și STNA cuprinde totalitatea activităților desfășurate de organele de conducere pentru organizarea și realizarea la timp a suportului tehnic de specialitate în scopul menținerii în stare operațională a mijloacelor de conducere și asigurare pe întreaga durată a desfășurării zborului.

Conducerea sprijinului de comunicații, informatic și STNA se realizează având la bază misiunile stabilite pentru CIS-NA de către comandant, indicațiile șefului de stat major și precizările reieșite din cadrul briefingului general.

Șeful comunicațiilor și informaticii participă la briefingul general și își însușește principalele date și informații în legătură cu activitatea de zbor. Pe baza indicațiilor șefului de stat major și a informațiilor cu privire la misiune reieșite de la briefingul general acesta estimează nevoile principale de legătură, transmite informațiile despre misiune și orientează subordonații cu privire la tehnica și personalul necesar pentru asigurarea zborului. Împreună cu personalul din cadrul modulului A6 întocmește planificarea sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană pentru misiunea de zbor.

Planificarea CIS-NA al bazei aeriene pentru zbor se realizează în funcție de principalele informații reieșite de la briefingul de zbor, astfel:

cadrul tactic de desfășurare a misiunilor de luptă determinate de schimbările din mediul operațional și particularitățile zborului ( zbor de instrucție, zbor de luptă, zbor de zi sau noapte etc.);

condițiile meteo prognozate pentru perioada activității de zbor;

gradul de disponibilitate al mijloacelor de asigurare a zborului și de realizare a comunicațiilor sol-aer-sol;

activitatea de zbor a celorlalte baze aeriene și posibilități de cooperare;

disponibilitatea aerodromurilor de ajutor (manevră sau rezervă);

posibilitatea folosirii unor mijloace de comunicații aparținând autorităților civile de aviație (în cazul folosirii în comun a terenului de zbor) și coordonarea traficului aerian general cu cel operațional;

precizările șefului COBA privind controlul traficului aerian în zona de control de aerodrom și controlul misiunilor în zonele rezervate temporar;

nevoile de legătură solicitate precum și timpul la dispoziție pentru realizarea acestora.

În raport de precizările șefilor de compartimente în ședința briefingului general și indicațiile șefului de stat major, șeful comunicațiilor și informaticii împreună cu personalul din cadrul modulului stabilesc:

misiunile și modul de acțiune al personalului pentru realizareasuportului tehnic de specialitate în condițiile determinate de cadrul tactic existent;

necesarul de mijloace și echipamente pentru asigurarea sprijinului de specialitate (nevoile de legătură);

tipul și locul de instalare al fiecărui echipament în cadrul sistemului;

personalul de asigurare necesar pentru deservirea mijloacelor de asigurare;

timpul la dispoziție avut pentru realizarea legăturilor;

restricții în privința dispunerii și amplasării în raionul aerodromului de bază (rezervă) a unor echipamente de navigație aeriană;

modalități privind restabilirea în caz de avarie a funcționării rețelei pentru recepția datelor despre situația aeriană, planificarea misiunilor, datele meteo;

programul de lucru al mijloacelor de comunicații, informatice și STNA;

termenul (data și ora) la care sistemul este în funcțiune (gata pentru îndeplinirea misiunilor);

rezerva de comunicații la dispoziție și modalitatea întrebuințării acesteia.

Șeful comunicațiilor și informaticii, corespunzător situației reiește din cadrul briefingului general, comunică comandantului companiei comunicații aero și STNA ordinul privind configurarea sistemului de comunicații și informatic necesar îndeplinirii misiunii de zbor.

1.3.2. Realizarea sprijinului de comunicații pentru îndeplinirea misiunilor de zbor

Realizarea sprijinului de comunicații pentru îndeplinirea misiunilor de zbor este responsabilitatea comandantului subunității de comunicații care își însușește principalele date și elemente privind zborul, modul de realizare a comunicațiilor sol-aer-sol, funcționarea sistemelor terestre de navigație aeriană și a mijloacelor informatice. La rândul său acesta informează personalul din subunitate (serviciul de tură) despre misiune: data desfășurării și natura zborului, personalul și mijloacele specifice ce vor fi folosite, modul de întrebuințare și regimul de lucru al acestora, alte date necesare. De asemenea acesta stabilește și nominalizează personalul și tehnica destinată asigurării zborului, organizează mentenanța echipamentelor și verifică funcționarea mijloacelor destinate pentru asigurarea activității de zbor;

Sprijinul de comunicații, informatic și de navigație aeriană necesar conducerii zborului și îndeplinirii funcțiilor sistemului de comandă și control cuprinde:

informarea personalului navigant și a organelor ATC privind starea de

funcționare, caracteristicile de lucru și procedurile de întrebuințare a mijloacelor de comunicații și informatice precum și a sistemelor terestre de navigație aeriană;

pregătirea mijloacelor terestre pentru comunicații sol-sol și sol-aer, asistemelor terestre de navigație aeriană și a mijloacelor informatice din Sistemul de Comandă Control Aerian Național (SCCAN), a personalului care exploatează aceste mijloace, precum și verificarea lor înainte de începerea zborului;

verificarea funcționării mijloacelor de înregistrare audio-video pe timpul desfășurării zborului și asigurarea calității înregistrărilor;

monitorizarea funcționării sistemelor terestre de navigație aeriană, precum și remedierea, în timp scurt, a eventualelor defecțiuni ale acestora;

asigurarea cu energie electrică de la sursele proprii, în caz de avarie;

asigurarea unei rezerve de mijloace terestre de navigație aeriană necesare a fi folosite în cazul defectării celor de bază;

executarea la timp și în întregime a lucrărilor de mentenanță a sistemelor terestre de navigație aeriană.

Realizarea nemijlocită a sprijinului de comunicații, informatic și de navigație aeriană pentru executarea misiunilor de zbor cuprinde un complex de activități și măsuri tehnice și organizatorice, care se desfășoară în mai multe etape și cuprinde:

Pe timpul planificării și pregătirii activității de zbor:

informarea personalului navigant și a organelor ATC privind starea de disponibilitate a mijloacelor, gradul de asigurare cu personal, modificările importante ale unor caracteristici de lucru și regimuri de funcționare (frecvențe, indicative, parole de recunoaștere, loc de dispunere al mijloacelor);

pregătirea pentru lucru a stațiilor radio sol-aer, verificarea parametrilor tehnici ai mijloacelor de radionavigație instalate în dispozitiv sau pe aerodrom, echipamentelor instrumentale pentru aterizare, mijloacelor de navigație utilizate pe timp de noapte și în condiții de vizibilitate redusă, precum și funcționarea consolelor radar și calculatoarelor din rețelele de comandă și control;

verificarea și alimentarea cu CL a grupurilor electrogene, a celorlalte surse auxiliare de curent destinate alimentării aparaturii în caz de avarie (întreruperii sursei de energie primară);

conectarea și verificarea canalelor fir, radio și ambientale la dispozitive de înregistrare și verificarea parametrilor tehnico-funcționali ai acestora;

verificarea și pregătirea rezervei active de mijloace de asigurare care să intre în funcțiune în cazul defectării celor de bază;

executarea la timp și întregime a lucrărilor de asistență tehnică preliminară și de mentenanță la mijloacele stabilite pentru zbor.

În această etapă pregătirea mijloacelor de asigurare se execută la tehnica de comunicații, echipamentele informatice și STNA planificate pentru asigurarea zborului și cuprinde activitățile corespunzătoare pregătirii preliminare. Se execută, de regulă, la începutul săptămânii și este valabilă pentru activitatea de zbor planificată în această perioadă.

Pe timpul executării misiunilor de zbor:

menținerea în stare operațională a rețelelor radio sol-aer și urmărirea desfășurării fluente a traficului radio prin acestea;

monitorizarea funcționării rețelelor de calculatoare din cadrul SCCAN privind: recepționarea imaginii aeriene recunoscute (RAP) în timp real și furnizarea acesteia utilizatorilor autorizați; procesarea planurilor de zbor și transmiterea datelor de planificare/ programare și aprobarea misiunilor aeriene (FDEx); recepționarea datelor meteorologice necesare planificării, organizării, conducerii, executării și evaluării misiunilor în cadrul rețelei de informare integrată-SIMIN;

monitorizarea funcționării mijloacelor de înregistrare audio și urmărirea calității înregistrărilor;

urmărirea permanentă a funcționării sistemelor terestre de navigație aeriană, precum și remedierea, în timp scurt, a eventualelor defecțiuni ale acestora;

menținerea în funcțiune a rezervei active de mijloace necesare a fi folosite în cazul defectării celor de bază;

asigurarea cu energie electrică de la sursele proprii, în caz de avarie.

După încheierea zborului:

refacerea capacității de luptă prin executarea asistenței tehnice la

mijloacele de comunicații, informatică și STNA participante la zbor;

completarea documentelor de evidență și exploatare ale mijloacelor tehnice;

pregătirea datelor privind funcționarea mijloacele de comunicații și informatică pe timpul zborului;

analiza zborului și stabilirea măsurilor de remediere a disfuncțiilor constatate pe timpul zborului.

Refacerea capacității de luptă a mijloacelor de asigurare, analiza modului de executare a zborului și executarea asistenței tehnice operaționale se execută după aterizarea aeronavelor și încheierea zborului. Această activitate cuprinde lucrările ce se execută la tehnica de asigurare, după fiecare activitate de zbor, în vederea verificării parametrilor de lucru și aducerii acestora în limitele admise precum și pregătirea tehnicii pentru misiunea următoare. După zbor, în cadrul analizei nemijlocite a zborului (debriefingul), șeful comunicațiilor împreună cu personalul modulului și comandantul companiei comunicații, pe baza datelor colectate pe timpul zborului de ofițerul cu asigurarea sprijinului nemijlocit, face o analiză a principalelor aspecte consemnate și stabilește măsurile de îmbunătățire a activității. În cadrul acestei analize se stabilesc nevoile de sprijin care trebuie susținute la comandant, necesarul de resurse materiale, umane și financiare care trebuie alocate pentru funcționarea în continuare a echipamentelor.

Șeful comunicațiilor și informaticii împreună cu personalul modulului și comandantul companiei comunicații sunt obligați să ia măsurile necesare pentru înlăturarea deficiențelor constatate în oricare etapă a pregătirii și desfășurării zborului.

1.3.3. Mijloace tehnice de sprijin a misiunilor de zbor

Pentru asigurarea suportului de specialitate necesar pentru conducerea nemijlocită a zborului se folosesc mijloace tehnice de comunicații și sisteme informatice și aplicații de comandă și control, sisteme terestre de navigație aeriană și aterizare.

Mijloacele tehnice utilizate pentru conducerea zborului cuprind:

mijloace terestre pentru comunicații sol-sol: centrale telefonice, stații radio, radiotelefoane, terminale telefonice și fax-uri dispuse în centre de comunicații și grupuri de stații radio;

mijloace pentru comunicații sol-aer: cuprind stații radio sol-aer, liniile pentru acționarea stațiilor la distanță și dispozitivele de acționare la distanță (DAD). De regulă, în centrele de conducere și dirijare se dispun doar dispozitivele de acționare la distanță (DAD) stațiile radio sunt instalate în afara acestora în cadrul centrelor de emisie grupate în funcție de caracteristicile de lucru în grupuri de stații radio HF, VHF/UHF;

sisteme terestre de navigație aeriană: radiofaruri, radiobalize, echipamente de aterizare instrumentală, instalații de balizaj, proiectoare de aterizare se dipuse pe aerodrom sau în afara acestuia în conformitate cu normele tehnice;

echipamente pentru înregistrarea audio a convorbirilor efectuate din COBA, TWR, APP, PCZ și de la stațiile radio respectiv înregistratoare digitale multicanale;

sisteme informatice de comandă și control și aplicații informatice din cadrul SCCAN;

surse de electroalimentare cuprind generatoare de curent, baterii de acumulatori, UPS-uri și alte surse. Acestea se livrează, de regulă, odată cu achiziția echipamentelor. O parte din tehnică este dotată cu automatică de pornire pentru grupuri electrogene (ex. centrul RTP/RMNC, mijloacele de comunicații din COBA, IEB) care la întreruperea sursei de alimentare de bază pornesc automat, altele se pun în funcțiune manual de către operatorul de serviciu. Aceste mijloace se verifică zilnic la intrarea în serviciu prin punere în funcțiune și alimentarea aparaturii.

Mijloacele tehnice de comunicații, informatică și STNA trebuie menținute în stare de operativitate, astfel încât să asigure desfășurarea în condiții de securitate a activității pe aerodrom precum și decolarea aeronavelor în baremele stabilite. Acestea sunt pregătite și verificate sub supravegherea ofițerului de serviciu pe mijloacele de comunicații, informatică și STNA și a comandantului companieicomunicații aero și STNA.

Mijloacele vor fi date în exploatare numai dacă sunt asigurate cu personal corespunzător, au fost verificate tehnic și lucrează la parametrii nominali. Starea de funcționare stabilă a acestor mijloace se realizează numai după trecerea unui timp minim pentru intrarea în parametri nominali. Acești timpi se iau în calcul la întocmirea planurilor privind trecerea în stări de pregătire pentru luptă superioare și au în vedere o serie de factori de natură tehnică, operațională și de mediu astfel:

mijloacele trebuie să fie operative, instalate și pregătite pentru exploatare;

alimentarea ehipamentelor să fie asigurată de la rețeaua de curent alternativ sau de la grupurile electrogene pornite;

în autospeciale sau în încăperile unde sunt instalate mijloacele staționare temperatura mediului ambiant să fie cuprinsă între +15 și + 20C;

personalul care exploatează mijloacele respective să se afle în autospeciale sau în încăperi în apropierea tehnicii (pentru mijloacele staționare);

personalul care exploatează echipamentul să fie pregătit corespunzător, a fost selecționat și admis pentru executarea serviciului de luptă.

În situația în care aceste condiții nu sunt respectate, timpul minim de dare în exploatare a mijloacelor se mărește.

Punerea în funcțiune a mijloacelor tehnice de comunicații, informatică și STNA se execută la ordinul ofițerului cu operațiile curente (și șeful turei) din COBA transmis ofițerului de serviciu pe mijloacele de comunicații, informatică și STNA. Pe timpul activității de zbor ordinul poate fi transmis și de directorul de zbor. Ordinul de punere în funcțiune al mijloacelor se înregistrează pe suport magnetic de către operatorul de serviciu din COBA.

Convorbirile efectuate prin canalele radio, fir, radioreleu și ambientale destinate conducerii zborului se supun regimului de înregistrare. Pentru aceasta, canalele de comunicații voce și radio se conectează la echipamente de înregistrare multicanal existente în dotarea COBA, TWR, PCZ (GND), APP precum și pe cele dispuse în grupul de emițătoare radio pe autostații și radio. Înregistrările ce conțin convorbirile pentru asigurarea activității de zbor se păstrează cel puțin 96 ore de la încetarea activităților de zbor pentru care au fost folosite, iar în cazuri speciale, conform ordinelor eșalonului superior sau al comisiilor de cercetare a catastrofelor aviatice. La intrarea în serviciul de tură persoanele cu atribuțiuni pe linia înregistrării convorbirilor execută obligatoriu verificarea capabilității de înregistrare a canalelor introduse în echipamente.

Locul de dispunere și instalare a mijloacelor de comunicații, informatică și STNA trebuie să permită exploatarea corectă și funcționarea la parametri prevăzuți în instrucțiuni precum și să asigure stabilitatea și continuitatea legăturilor. De asemenea echipamentele electronice care procesează informații clasificate trebuie să îndeplinească și cerințele de instalare prevăzute în directivele de securitate privind domeniul INFOSEC. De regulă, înainte de amplasarea și instalarea sistemelor terestre de navigație aeriană pe aerodrom, instructorul șef cu navigația aeriană împreună cu șeful comunicațiilor și informaticii/ comandantul companiei comunicații aero și STNA execută recunoașterea locurilor de dispunere și fac propuneri pentru instalare. Dispunerea, caracteristicile de lucru și regimul de funcționare al mijloacelor de comunicații, informatică și STNA, precum și modul de echipare a pistei de decolare-aterizare se reglementează prin norme unitare și dispoziții pe linie de comunicații emise de SMFA.

Pentru evidența activității de zbor și consemnarea operațiilor curente efectuate la mijloacele tehnice de comunicații și informatică la fiecare echipament trebuie să existe documente de exploatare și evidență. Acestea se completează de către personalul de serviciu la mijlocul respectiv. De asemenea la fiecare post de lucru precum și la mijloacele tehnice trebuie să existe următoarele documente:

atribuțiile de serviciu ale personalului din serviciul de tură;

jurnalul mijlocului tehnic;

graficul cu planificarea serviciului;

registrul cu evidența executării întreținerilor tehnice și a verificărilor;

instrucțiuni de descriere și exploatare a mijlocului tehnic;

norme de securitate și sănătate în muncă și de protecție a mediului pe timpul exploatării mijlocului respectiv;

norme de prevenire și stingere a incendiilor.

Punerea în funcțiune, exploatarea și mentenanța acestor mijloace se realizează prin organizarea serviciului de tură. Tura de serviciu este constituită din personal tehnic de diferite specialități (radio, telefonie, informatică, INFOSEC) din cadrul companiei comunicații aero și STNA.Posturile de luptă și locurile stabilite pentru personalul turelor de serviciu sunt dotate cu mijloace diverse de comunicații și prevăzute cu proceduri de lucru adecvate, necesare stabilirii cu claritate a modului de acțiune la trecerea în diferite stări de pregătire pentru luptă precum și pentru înștiințarea și alertarea personalului.

CAPITOLUL 2

ARHITECTURA SISTEMULUI DE COMUNICAȚII ȘI INFORMATIC ȘI DE NAVIGAȚIE AERIANĂ AL BAZEI AERIENE

Sistemul de comunicații, informatic și terestru de navigație aeriană al bazei aeriene asigură suportul tehnic și infrastructura necesară actului de comandă – control al unității pentru realizarea schimbului de date și informații necesare exercitării procesului de conducere în vederea îndeplinirii responsabilităților și misiunilor încredințate.

Sistemul de comunicații și informatic al Bazei 90 Transport Aerian reprezintă ansamblul de echipamente, metode și proceduri, precum și personalul necesar, organizat pentru a executa funcțiile specifice de vehiculare și procesare a informațiilor.

Organizarea, planificarea și realizarea sistemului de comunicații, informatic și terestru de navigație aeriană al bazei se face pe baza Dispoziției S.M.F.A. pentru comunicații și informatică.

Structura de comunicații și informatică a M.U.Av. este componenta specializată în organizarea, planificarea, realizarea, exploatarea și mentenanța sistemului de comunicații,informatic și STNA.

În proiectarea, organizarea și realizarea sistemului de comunicații, informatic și terestru de navigație aeriană al Bazei 90 Transport Aerian, pentru nevoile de conducere, cooperare și înștiințare, sunt organizate următoarele fluxuri informaționale:

legături cu eșalonul superior – se asigură prin grija eșalonului și se exercită de către SMFA;

legături pentru comanda și controlul operațional și administrativ al structurilor subordonate (subunități, servicii, elemente interioare de aerodrom și logistică);

legăturile pentru conducerea administrativă a forțelor subordonate;

legături cu eșaloanele, structurile cu care se cooperează comandamente NATO, mari unități și unități din SMFT, SMFN, Ministerul Administrației și Internelor (mari unități și unități de jandarmi, pompieri, poliție și poliție de frontieră), organe SRI, SPP și STS, autoritățile aeronautice civile, organe centrale și locale ale puterii și administrației publice, organele teritoriale și operatorii civili de telecomunicații, instituții și societăți economice civile care au responsabilități, participă sau susțin direct efortul de apărare etc.

legăturile pentru înștiințare – alertare.

Pentru îndeplinirea misiunilor de bază de către marea unitate de aviație, din punct de vedere structural sistemul de comunicații și informatic și de navigație aeriană al bazei aeriene are în structura sa următoarele componente:

subsistemul de comunicații – constituit din echipamente tehnice, metode, proceduri și personal specializat, destinate pentru asigurarea interconectării tuturor componentelor CIS și transferului de informații între/în interesul structurilor de comandă și control precum și administrative;

subsistemul informatic – constituit din elemente de Tehnologia Informației (calculatoare, rețele de calculatoare și infrastructura de comunicații) și personal specializat, utilizate în procesele informaționale, în scopul sprijinirii activităților de comandă și control.

subsistemul de terestru de navigație aeriană – constituit din ansamblul echipamentelor de navigație aeriană și aterizare instalate la sol, a tehnicilor și procedurilor de întrebuințare a acestora, precum și personalul specializat pentru transmiterea comenzilor, rapoartelor și informațiilor cu scopul de a furniza informațiile de navigație aeriană avioanelor în vederea executării în condiții de securitate a zborurilor aeronavelor militare și îndeplinirii misiunilor de luptă, la instrucție și exerciții, ziua și noaptea, în orice condiții meteorologice.

subsistemul de management al rețelei de comunicații;

elemente de sprijin logistic;

rezerva de comunicații și informatică.

Pentru realizarea acestui sistem se folosesc mijloacele tehnice ale companiei comunicații aero care are în dotare: stații radio și autostații radio HF, VHF/UHF, receptoare radio, radiotelefoane, echipamente de radionavigație și aterizare, sisteme informatice și de comunicații, centrul de comunicații RTP/RMNC, subsisteme de comandă și control din SCCAN combinate cu elemente închiriate de la operatorii de telecomunicații civili din zonă și cu cele asigurate de eșalonul superior.

Legăturile realizate în cadrul fiecărui subsistem precum și mijloacele folosite pentru realizarea lor sunt detaliate în Schema de organizare a sistemului de comunicații și informatic și de navigație aeriană al bazei aeriene Anexa nr. 1.

2.1. Subsistemul de comunicații

În proiectarea, organizarea și realizarea sistemului de comunicații, informatic și terestru de navigație aeriană al Bazei 90 Transport Aerian, pentru nevoile de conducere, cooperare și înștiințare, sunt organizate următoarele fluxuri informaționale:

legături cu eșalonul superior – se asigură prin grija eșalonului și se exercită de către SMFA;

legături pentru comanda și controlul operațional și administrativ al structurilor subordonate (subunități, servicii, elemente interioare de aerodrom și logistică);

legăturile pentru conducerea administrativă a forțelor subordonate;

legături cu eșaloanele, structurile cu care se cooperează comandamente NATO, mari unități și unități din SMFT, SMFN, Ministerul Administrației și Internelor (mari unități și unități de jandarmi, pompieri, poliție și poliție de frontieră), organe SRI, SPP și STS, autoritățile aeronautice civile, organe centrale și locale ale puterii și administrației publice, organele teritoriale și operatorii civili de telecomunicații, instituții și societăți economice civile care au responsabilități, participă sau susțin direct efortul de apărare etc.

legăturile pentru înștiințare – alertare și avertizare cu inspectoratele pentru situații de urgență sau cu agențiile meteorologice.

Subsistemul de comunicații al bazei aeriene cuprinde rețelele de comunicații, elementele de infrastructură, liniile de telecomunicații închiriate de la operatorii civili precum și circuitele realizate de către structurile de comunicații din baza aeriană.

Rețelele de comunicații au în compunere:

subrețeaua CIS-SCCAN parte componentă a SCCAN;

elemente din infrastructura de comunicații de nivel srategic RMNC;

rețele de comunicații ale COBA;

rețele radio sol-aer;

rețele radio sol-sol;

rețele radiotelefon;

subsistemul de recepție și înregistrare a convorbirilor radio.

elementele de infrastructură de comunicații: canalizația telefonică, cablarea structurată din interiorul clădirilor, amplasamentul mijloacelor de comunicații, sursele primare de alimentare cu energie electrică.

2.1.1. Subrețeaua de comunicații CIS-SCCAN

Pentru realizarea obiectivlor specifice forțelor aeriene, SCCAN ca parte a C2 al Armatei Române furnizează capabilitățile de comandă și control specifice acțiunilor în spațiul aerian pentru a îndeplini obiectivele apărării colective în cadrul NATO, securității naționale și rezolvării crizelor în spațiul aerian.

SCCAN funcționează ca o combinație de structuri organizaționale, personal specializat, proceduri și echipamente specifice, destinate funcțiilor de planificare, conducere operațională, control și coordonare a acțiunilor aeriene militare.

Prin SCCAN se asigură comanda și controlul operațional aerian național al forțelor puse la dispoziție. Din punct de vedere tehnic și funcțional întegrarea operațională a centrelor de operații ( COBA, CORSA, CORE etc.) în cadrul SCCAN se realizează prin subrețele tactice de comunicații naționale CIS-SCAN constituite pe locații astfel: Balotești, Otopeni, Câmpia Turzii, Fetești, Bacău, Chitila și Domnești și care sunt conectate în WAN din cadrul AOC Balotești.

La nivelul bazei aeriene aceste subrețele tactice se compun din:

rețeaua de comunicații și informatică COM-SCAN;

servicii de procesare date (aplicații informatice);

servicii comutate de voce VCSS (Voice Communication Switching System).

Rețeaua de comunicații și informatică COM-SCAN cuprinde aparatura de comunicații, echipamentele de interconectare și interfațare, mediile de transmisie (linia de comunicații) și serviciile de rețea, instalate în cadrul unei baze aeriene. O variantă de instalare a rețelei de comunicații și informatică COM-SCAN este prezentată în Anexa nr. 2.

SCCAN asigură automatizarea conducerii acțiunilor militare și procesarea datelor și informațiilor în timp real, prin intermediul aplicațiilor RAP Exchange, FDEX, SIMIN, pentru luarea deciziei la pace, în situații de criză și de război.

La implementarea COM-SCCAN s-au folosit o serie de tehnologii de comunicații, astfel: TDM (Time Division Multiplex); TDMoIP (Time Division Multiplex over IP); VoIP (Voice over IP); ISDN (Integrated Services Digital Network); ATM (Asynchronous Transfer Mode); IP/MPLS.

Schimbul de informații procesate de către aceste aplicații este asigurat prin intermediul subsistemelor de comunicații independente ce compun sistemul general de comunicații. Redundanța legăturilor realizate în cadrul SCCAN între serverul central (AOC/ASOC) și nodurile locale instalate în cadrul centrelor de operații este asigurată folosind două căi/medii de comunicații independente:

cale este realizată folosind o rețea de comunicații de tip IP/MPLS (VPN-MPLS) închiriată de la operatorii de telecomunicații civili din zonă (pe suport fibră optică) la o viteză de transfer de 2Mbs;

altă cale este realizată utilizând serviciile de transport preluate din subrețeaua tactică de comunicații TDM din RTP/RMNC.

Sistemul de comutare a comunicațiilor vocale VCSS (Voice Communication Switching System) este un sistem complet digital, format din echipamentul central și echipamente terminale de tip touch-screen, permite configurarea în funcție de necesitățile utilizatorului, furnizează capabilități de management (OAM- operare, administrare și mentenanță) și comunicare prin stabilirea de legături vocale interioare (între pupitre), exterioare, distanțe, comunicații radio sol-sol și sol-aer.

În funcție de configurația adoptată sistemul poate să asigure:

acces direct la liniile telefonice interne și externe;

acces la liniile de acționare a stațiilor radio VHF/UHF (subsistemul de comunicații sol-aer) cu posibilitatea selectării canalului radio (frecvenței radio) alocate pentru monitorizare sau emisie;

intercomunicații între pupitrele operator;

transmiterea de mesaje prin rețeaua de difuzoare (funcție de paging);

înregistrarea conversațiilor dintre toți utilizatorii (pentru comunicații radio, prin telefon, interfon sau pentru ambient);

integrarea dispozitivelor de secretizare de abonat;

interfață pentru configurarea parametrilor, salvarea configurării interfețelor și a pozițiilor operator;

sincronizarea cu satelitul prin echiparea cu un GPS distant.

O variantă de instalare a sistemului de comutare a comunicațiilor vocale (VCSS) este reprezentată grafic în Anexa nr. 3.

Sistemul este echipat cu posturi de lucru tip dispecerat (pupitre tip touchscreen) prin care se asigură legăturile operaționale ale structurilor cu rol în dirijarea și coordonarea zborurilor. Modul de realizare a legăturilor operaționale prin VCSS în cadrul structurilor cu atribuții în controlul spațiului aerian sunt prezentate în Anexa nr.4.

Subsistemul de comutare a comunicațiilor vocale poate funcționa în două moduri:

interconectat local cu centrul staționar RTP/RMNC astfel asigurându-se accesul la infrastructura de comunicații din RMNC.

independent astfel asigurându-se continuitatea legăturilor operaționale cu sisteme similare atât pe orizontală (în cadrul relațiilor de cooperare cu celelalte centre de operații) cât și pe verticală în structura ierarhică de comandă și control a SCCAN.

2.1.2. Elemente din infrastructura de comunicații de nivel strategic RTP/RMNC

Rețeaua Militară Națională de Comunicații (RMNC), ca element de bază al Sistemului de Comunicații și Informatic al Armatei României (SCIAR), este o rețea de nivel strategic cu acoperire națională, care asigură comunicațiile directe, automate de voce, date și video, secretizate și/sau nesecretizate pentru toate eșaloanele din Armata României și pentru alte entități administrative și operaționale cu responsabilități în domeniul apărării.

Rețeaua de Transmisiuni Permanentă (RTP) este elementul de bază al RMNC și asigură suportul de transmitere a informațiilor, având o topologie de tip distribuit, la nivel național, cu extensii în teatrele de operații.

Suportul pentru realizarea comunicațiilor în RTP îl constituie fluxurile realizate pe magistralele radioreleu proprietate a M.Ap.N, fluxurile închiriate de la operatorii naționali de telecomunicații pentru teritoriul național, precum și fluxuri satelitare închiriate, în special pentru centrele RTP dispuse în teatrele de operații.

În cadrul CIS-NA, RTP joacă rolul de element integrator asigurând circulația fluxurilor de informații în/între COBA, structurile de comandă și control și de coordonare a traficului aerian (TWR, APP, GND, PCZ), centrele de conducere proprii, subordonați și elementele dispozitivului operativ.

Centrul de comunicații RTP/RMNC al Bazei Aeriene este parte componentă a sistemului de comandă și control și, care, prin exploatarea rețelei telefonice a unității și cablările existente, asigură suportul fizic de transmisie și de conexiune cu alte sisteme de comunicații, utilizând tehnici și echipamente telefonice, terminale numerice și analogice. Prin acesta se asigură următoarele tipuri de legături, servicii și conexiuni:

VOCE:

Legături telefonice

nesecretizate:

abonati analogici: abonații interiori ai bazei;

legături în sistemul aparat la aparat tip HL în COA;

secretizate și nesecretizate:

abonați digitali: 2 terminale de voce și date DELTA 01S;

DATE:

de la posturile de lucru, pe canale secretizate print-un router cu IP SEC, acces în rețeaua de date a M.Ap.N. – INTRAMAN;

canale redundante de date aferente aplicațiilor de date RAP Exchange, ICC Național, RSUR, FDEX, SIMIN pentru recepția și afișarea imaginii aeriene recunoscute RAP, procesarea informațiilor plan zbor din rețeaua militară și civilă (FDEx) și transmiterea acestora la COA/Balotești, integrarea surselor de date meteorologice;

1 canal de transmitere date la COA/Balotești de la radarul primar al ROMATSA;

1 canal de date pentru subsistemul de comunicații pentru supraveghere și avertizare CBRN ;

conectare printr-o stație de lucru la sistemul meteorologic integrat al ROMATSA, AIS-MET ;

CONEXIUNI:

cu celelalte centre de comunicatii RTP/RMNC din cadrul M.Ap.N. asigurându-se legături pe întreg teritoriul național precum și interconectarea cu Sistemul NATO de comunicații cu utilizare generală;

cu sistemul de comutare a comunicațiilor vocale VCSS – pentru asigurarea legăturilor operaționale și interconectarea COA cu celelalte elemente de conducere;

cu operatorii naționali de telecomunicații RDS-RCS/TELEKOM – prin care se asigură accesul la rețelele de telefonie fixă și mobilă prin:

linii și circuite închiriate;

trunchiuri de centrală și posturi telefonice principale;

linii fax;

cu centralele telefonice ale organele de trafic civile și unităților de pe platformă prin:

interfețe tip GATEWAY prin care se permite accesul la abonații și serviciile Aeroportului Internațional Henri Coandă Bucuresti;

linii directe în sistemul punct la punct tip HL pentru legături operaționale cu organele ATCU civile.

cu sistemul NATO General de Comunicații (NGCS) prin punctele de prezență NATO (Point of Presense/Punct de prezență NATO – PoP);

cu alte rețele fixe și mobile EUROCOM și Non-EUROCOM.

Legăturile prin fir se realizează în fonie și transmiteri de date, prin centrul RTP/RMNC, prin circuite și canale închiriate permanent de la operatorii naționali de telecomunicații, cât și prin linii de comunicații directe între comanda bazei și SMFA (COA/Balotești).

Prin acestea se asigură legături telefonice și telefaximil, de date nesecretizate și secretizate, din locațiile de dislocare la pace. Stațiile telefonice centrale din această rețea sunt conectate și la rețeaua telefonică automată publică, fiind astfel posibilă obținerea unor legături telefonice și în afara Ministerului Apărării Naționale.

Legăturile secretizate se realiză de la centrul de comunicații și de la structura de cifru.

La nivelul centrului de operații aeriene, pentru controlul operațional și interconectarea elementelor de conducere sunt realizate legături telefonice și telegrafice, de regulă punct la punct, secretizate și nesecretizate cu:

eșalonul superior: cu centrul de operații aeriene (AOC) 2-3 căi telefonice în sistemul punct la punct (tip hotline – HL) pentru comandă – raport, programare și coordonare zbor în zona de responsabilitate și 4-6 circuite prin centrala telefonică automată a unității (RTP/RMNC);

turnul militar de control – TWR (în derivație cu punctul de conducerea zborului mobil) – se asigură legătura prin cel puțin 1-2 circuite tip HL și 2-3 circuite prin centrala telefonică automată a unității;

aerodromurile de rezervă și de manevră prin 1-2 căi telefonice, de regulă închiriate de la operatorii de telecomunicații din zonă;

centrele de operații ale escadrilelor (SqOC) – se asigură legătura prin unul sau mai multe circuite prin centrala telefonică automată a unității;

sistemul militar de control de apropiere – APP – 1 circuit tip HL și 1-2 circuite prin centrala telefonică automată;

elementele de sprijin ale sistemului de radionavigație și aterizare (puncte radiofar, balizajul de aerodrom) – cel puțin câte un circuit de serviciu prin centrala telefonică automată a unității;

autoritățile aviației civile și ale ROMATSA: un circuit punct la punct cu organele de trafic civile de pe aeroport (în situația în care baza aeriană operează pe același aerodrom cu aeroportul civil), 1-2 circuite cu grupa militară de coordonare a zborului de pe lângă ACC. De asemenea se mai asigură câte 1 circuit cu Serviciul de control civil (Area Control Centre – ACC) și elementele teritoriale ale acestora, dispuse în zonele de dislocare ale bazei precum și cu serviciul de navigație aeriană (DSNA) al ROMATSA;

cu celula de alarmă, raioanele de cartiruire ale subunităților, posturile de lucru ale serviciilor de luptă din baza aeriană – câte un circuit cu fiecare dintre elemente prin centrala telefonică automată a unității;

bazele aeriene cu care cooperează – prin mai multe căi asigurate prin componenta staționară a rețelei militare naționale de comunicații RTP/RMNC și operațional prin rețeaua de comunicații și informatică COM-SCCAN utilizând sistemul de comutare a comunicațiilor vocale VCSS;

grupurile de stații radio VHF/UHF și HF constituite, câte 1 canal de

serviciu și 1-2 circuite de acționare pentru fiecare stație radio;

oficiile de telecomunicații ale operatorilor comerciali din zonă – se asigură 1-2 legături telefonice directe (prin abonare) sau indirecte prin trunchiurile de acces instalate în centrala telefonică a unității. Pe una dintre liniile telefonice se poate instala un terminal fax asigurându-se astfel posibilitatea primirii sau transmiterii de mesaje la mare distanță cu alte structuri conectate în rețeaua de telecomunicații civilă;

cu elementele de asigurare și sprijin logistic – cel puțin câte un circuit prin centrala telefonică automată a unității.

Pentru mărirea operativității în stabilirea legăturii între elementele de decizie ale COBA se asigură lucrul într-o rețea interfon, prin care, din centrul de operații curente, se realizează apeluri directe și convorbiri cu principalele organe ATC de pe aerodrom.

Toate aceste circuite, canale, fluxuri, rețele, echipamente și sisteme informatice sunt integrate într-un sistem modular de comutare a comunicațiilor vocale VCSS.

2.1.3. Rețele de comunicații ale centrului de operații al bazei aeriene

Aceste rețele sunt alcătuite din totalitatea echipamentelor, infrastructurii și terminalelor instalate în COBA care permit efectuarea tuturor activităților ce privesc prelucrarea automată a informațiilor necesare pentru exercitarea comenzii și controlului structurilor din subordinea bazei. Acestea completează și/sau cresc facilitățile asigurate abonaților din COBA necesare pentru schimbul de informații cu diferitele compartimente ale comandamentului, precum și cu alte centre de operații, eșalonul superior, cele subordonate, vecine și cele cu care se cooperează.

Structura tehnică a rețelei de comunicații a COBA cuprinde: centrul de comunicații; rețelele de calculatoare specializate; stații radio și satelitare; punctul de acces radio; terminale cu interfețe pentru toate tipurile de echipamente din rețelele de comunicații și de calculatoare.

Centrul de comunicații al COBA este, de regulă, staționar și se dispune în încăperi (săli tehnice) special amenajate care să ofere condiții optime de funcționare pentru echipamentele și aparatura instalată. Acesta face parte integrantă din COBA și se dispune, de regulă, în apropierea sălii de conducere a acțiunilor militare.

Din punct de vedere tehnic și funcțional centrul de comunicații asigură integrarea operațională a COBA în cadrul SCCAN. Acesta cuprinde echipamentele de comunicații, elementele pasive și active de rețea, terminalele, consolele și mediile de transmisie din cadrul rețelei de comunicații și informatică COM-SCAN instalate în COBA, sistemul de comutare a comunicațiilor vocale –VCSS, echipamentele terminale pentru acționarea de la distanță a stațiilor radio și alte elemente.

Abonații din COBA pot selecta, prin sistemul de comutare a comunicațiilor vocale (punctul de acces radio), liniile de acționare a stațiilor radio VHF/UHF la care au dreptul conform competențelor cu posibilitatea selectării canalului radio (frecvenței radio) alocat pentru monitorizare sau emisie.

Centrul de comunicații al COBA este racordat la infrastructura militară de comunicații națională (RMNC) prin subrețeaua tactică de comunicații (RTP) asigurâdu-se comunicații prin voce analogice și digitale secretizate sau nesecretizate, transmisii de date, fax pentru toți abonații centrului, în zonele de interes de pe întreg teritoriu național.

Din centrul de comunicații al COBA se pot asigura linii directe în sistemul punct la punct tip HL pentru legături operaționale cu TWR, APP, elementele dispozitivului operativ al bazei și organele ATC civile.

În centrul de comunicații al COBA sunt instalate rețele de calculatoare specializate/LAN-uri sau terminale distante ca părți componente ale rețelelor de arie largă/WAN din cadrul SCCAN (AOC) prin canale de comunicații asigurate prin componenta staționară RTP/RMNC sau închiriate de la operatorii naționali de comunicații. Acestea reprezintă un ansamblu de elemente hardware și software care constituie infrastructura subsistemului informatic de comandă și control destinat asistării activităților la nivelul centrelor de conducere ale bazelor aeriene și structurilor subordonate. Din punct de vedere operațional prin acestea se asigură:

recepția imaginii aeriene recunoscute RAP;

transmiterea informațiilor de planificare/programare zbor către ASOC;

datele și informațiile meteorologice necesare pentru planificarea și desfășurarea zborurilor;

utilizarea pe scară largă a produselor software comerciale sau dezvoltate local;

implementarea tuturor mecanismelor recunoscute de către NATO pentru schimbul de informații între sisteme similare, soluții de mesagerie formatată și mecanisme de replicare a bazelor de date;

În cadrul COBA sunt organizate și realizate comunicații distincte pentru domeniile: operațional, administrativ și de informații, complet separate la nivel fizic sau virtual. Pentru aceste canale de comunicații se adoptă măsuri de securitate sporite iar pentru canalele de comunicații realizate pentru domeniul operațional se asigură secretizare individuală iar comunicările sunt criptate.

Pentru realizarea legăturilor în cadrul COBA se folosesc, în principal, tehnică și echipamente telefonice, terminale numerice și analogice, echipamente de secretizare, stații radio, terminale satelitare, interfețe diverse, echipamente active și pasive de rețea, pupitre operator, tehnică de calcul, surse de electroalimentare.

2.1.4. Rețele radio sol–aer

Sunt destinate să asigure suportul de comunicații radio pentru dirijarea și coordonarea misiunilor de zbor și exercitarea controlului traficului aerian operațional (OAT) pe aerodrom de către structurile specializate ale bazei aeriene în zona de responsabilitate, precum și pentru conducerea aeronavelor care execută serviciul de luptă (Poliție-Aeriană, Poliție Aeriană-Extins, Căutare-Salvare) și alte misiuni specifice forțelor aeriene incluzând coordonarea acțiunilor aviației în cadrul operațiilor aeriene ofensive și de apărare de către AOC.

Sistemul de comunicații radio sol-aer este organizat și realizat într-o concepție unitară pentru toate categoriile de aviație în benzile de frecvență VHF (118-148MHz) și UHF (225-400MHz), în rețele radio cu destinație specială pe canale de lucru proprii fiecărui aerodrom/organ militar de trafic aerian sau în rețele radio cu utilizare comună pe întreg teritoriul național. Frecvențele repartizate precum și destinația pentru fiecare canal de legătură în parte se stabilesc prin dispoziția eșalonului superior (Planul de organizare și realizare a sistemului de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare al SMFA).

Datorită specificului misiunilor și a procedeelor de întrebuințare în luptă a

avioanelor de transport, în scopul asigurării legăturilor radio la mare distanță, concomitent cu asigurarea legăturilor radio în benzile VHF/UHF, se realizează comunicații și în banda HF. Acest tip de legătură se folosește pentru conducerea aeronavelor de transport în spațiul internațional în scopul informării asupra traiectului, a situației meteorologice, estimări privind survolul unor puncte din traiect, în afara zonei de acoperire a stațiilor VHF.

Rețelele radio sol-aer sunt rețele radio specializate, au o destinație precisă pentru fiecare canal de lucru și se utilizează de către structuri de comandă și control și organe cu atribuții specifice în conducerea, coordonarea și dirijarea zborului. Frecvențele repartizate pentru canalele de comunicații sol-aer-sol se folosesc în exclusivitate de organul ATC pentru care au fost destinate.

Comunicațiile pentru conducerea aeronavelor militare care execută zbor de instrucție sau serviciul de luptă, se realizează astfel:

prin radio sol-aer pentru dirijarea, coordonarea și controlul aeronavelor în procedurile de decolare, zbor pe traiecte OAT, apropiere finală, aterizare realizate cu stații/autostații radio VHF/UHF și HF, de diferite puteri, numerice, cu salt de frecvență sau analogice, instalate de către structuri specializate din cadrul bazelor aeriene;

prin radio sol-aer- sol pentru conducerea și dirijarea aeronavelor care execută serviciul de luptă, cu stații/autostații radio VHF/UHF și HF, de diferite puteri, numerice, cu salt de frecvență, instalate în locații distribuite pe întreg teritoriul național și care sunt comandate printr-un management centralizat al rețelei de la AOC prin SCCAN. Stațiile radio din cadrul acestei rețele sunt acționate de la distanță folosind ca suport canale dedicate la 6 (șase) fire din cadrul RTP/RMNC și sistemele de comutare a comunicațiilor vocale (VCSS) din cadrul AOC/Balotești;

prin radio aer-aer pentru conducerea și cooperarea între aeronavele aflate în zbor (în cadrul formațiilor de zbor și zborurilor comune) folosind mijloacele de legătură de la bordul aeronavelor.

Astfel, pentru îndeplinirea misiunilor și conducerea aeronavelor în toate fazele zborului, în procedurile de decolare, aterizare, precum și pentru rulajul la sol, se organizează rețele radio sol-aer-sol pe mai multe canale de legătură cu destinație specială în care intră structurile de comandă și control și organele de trafic aerian din cadrul bazei aeriene.

Pentru conducerea avioanelor, în cazul defectării stației radio de la bord, se pot organiza rețele radio pentru transmiteri unidirecționale prin radiocompasul automat (Automaticeschii Radio Kompas-ARK). Retranslația se efectuează din gama undelor metrice (VHF) în gama undelor medii cu ajutorul stației radiofar de la punctul radiofar apropiat sau îndepărtat.

Compunerea tehnică a rețelelor radio sol-aer cuprinde:

stații radio sol-aer terestre VHF/UHF de tipul Harris RF5800M/U/ HH, PAE M7XS, ACG 430, autostații radio R-845, ICOM A120E, ICOM A6E;

liniile pentru telecomanda stațiilor radio (realizate prin cablu, radio sau FO) precum și aparatura pentru acționare de la distanță (DAD, AD, REMOTE CONTROL);

mijloacele de înregistrare din dotarea stațiilor radio;

elemente de conectică, interfețe PTT (push to talk /apasă și vorbește), terminale terestre și radio (pupitre operator tip touchscreen), aparatura de înregistrare multicanal din cadrul sistemelor de comutare a comunicațiilor vocale (VCSS) instalate în COBA, TWR, GND, APP, punctele de conducere a zborului (PCZ);

stațiile radio sol-aer de la bordul aeronavelor;

receptoare radio în gama undelor VHF/UHF.

2.1.5. Rețele radio sol-sol

Rețelele radio sol-sol sunt destinate să asigure legăturile radio în fonie (voce), telegrafie, teleimprimare, transmiteri de date, cu salt în frecvență ale Bazei Aeriene, în diferite situații.

Legăturile radio se realizează, direct sau prin intermediul punctelor de acces radio (sistemul VCSS), cu stații radio din gama HF, VHF și UHF de diferite puteri, organizate în rețele și direcții sol-sol. Rețelele radio HF organizate cu stații radio Harris sunt destinate pentru inițierea și dezvoltarea unei rețele de comandă pentru nevoile operaționale, utilizată ca back-up al rețelei RTP/RMNC. Rețeaua asigură comunicații voce nesecretizat și secretizat cu stații radio de tip RF 5800 H-MP instalate în cadrul bazelor aeriene. Rețeaua este organizată și are alocate caracteristici de lucru radio pentru fiecare mod de lucru în parte (FIX, ALE, 3G, HOP), funcționează în toate modurile de lucru disponibile (frecvență fixă, stabilirea automată a legăturii, ALE 3G și salt de frecvență).

Legăturile sol – sol se asigură de centrul de operații al bazei aeriene în rețele (direcții) radio cu:

eșalonul superior, cei cu care se cooperează și vecinii;

structurile subordonate dispuse pe aerodromul de bază (rezervă, manevră);

turnul militar de control și punctul de conducerea zborului de rezervă (mobil);

centrele de operații ale escadrilelor;

elementele de sprijin ale sistemului de radionavigație și aterizare;

elementele de asigurare și sprijin logistic (coordonator sprijin logistic,

compania transport, AEG, SMEM, sector depozitare, pluton deservire, formațiunea

AÎI etc);

sistemul militar de control de apropiere (APP);

subunitățile de pază și intervenție la aerodrom.

Comunicațiile radio cu eșalonul superior sunt coordonate de la centrele de comunicații ale Statului Major al Forțelor Aeriene și Componentei Operaționale Aeriene Balotești.

Comunicațiile radio operative cuprind rețelele (direcțiile) radio organizate pentru conducerea (cooperarea, înștiințarea) unităților care execută serviciul de luptă poliție aeriană (intervenția umanitară) din timp de pace, de către Statul Major al Apărării.

Comunicațiile radio operative sunt organizate de la centrele de comunicații ale Statului Major al Forțelor Aeriene, Componenta Operațională Aerienă Balotești, în rețele radio de conducere, cooperare, înștiințare, secrete, de serviciu, de rezervă și sunt realizate cu autostații și stații radio pe U.S. și U.U.S., de diferite puteri și capacități, numerice, cu salt în frecvență sau analogice.

2.1.6. Rețele radiotelefon

Pentru asigurarea activității curente, coordonarea unor activități, pentru conducerea activității de zbor pe timpul pregătirii, desfășurării și după încetarea acesteia precum și pentru cooperarea cu celelalte instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la nivelul Bazei 90 Transport Aerian sunt organizate rețele radiotelefon. Aceste rețele sunt parte a sistemului de radiocomunicații mobile TETRA al M.Ap.N. și operează în benzile 380-385MHz, 390-395MHz, alocate platformei comune, cât și în benzile de frecvențe destinate utilizatorilor militari 385-390MHz, 395-400MHz.

Sistemul TETRA Dimetra IP al MApN este componenta Rețelei Militare Naționale de Comunicații (RMNC) care asigură servicii de voce și date utilizând o infrastructură de radiocomunicații mobile digitale cu acoperire zonală în standard TETRA (Terestrial Trunking RAdio).

Sistemul TETRA-MApN asigură:

comunicații de voce și date criptate între oricare doi sau mai mulți abonați ai Sistemului TETRA-MApN aflați în aria de acoperire a PCT;

comunicații de voce și date în clar între abonați ai Sistemului TETRA-MApN și abonați ai Rețelei de Transmisiuni Permanente (RTP) din RMNC;

comunicații de voce în clar între abonații Sistemului TETRA-MApN și abonații altor rețele de comunicații conectate la RTP/RMNC;

comunicații de cooperare între abonații Sistemului TETRA-MApN și abonații celorlalte sisteme componente ale PCT.

Comunicațiile radiotelefon ale Bazei 90 Transport Aerian sunt realizate conform Tabelului cu caracteristicile de lucru pentru rețelele radiotelefon ale Bazei 90 Transport Aerian și cuprind:

o rețea radiotelefon de conducere a Bazei Aeriene;

o rețea radiotelefon de conducere la sol a activității de zbor;

o rețea radiotelefon de pază obiectiv;

o rețea de Force Protection;

o rețea radiotelefon a serviciului logistic;

o rețea radiotelefon deservire aerodrom;

o rețea radiotelefon a SLP Supraveghere CBRN;

rețele radio pentru misiuni.

Comunicațiile prin radiotelefon sunt realizate cu radiotelefoane de tipul Tetra MTP 850(800), ICOM F3E, Hytera 5005, Motorola P210, GP 300 din dotarea companiei comunicații aero și S.T.N.A., MCIS și PCZ mobil.

Pentru coordonarea activității la sol cu organele de trafic civile de pe platforma comună de aviație Otopeni este organizată o rețea radiotelefon pentru solicitarea aprobărilor de deplasare pe suprafața de manevră a aeroportului (organizată cu serviciul de trafic la sol al A.I.H.C.B. cu mijloacele puse la dispoziție de operatorul de trafic civil). O variantă de realizare a comunicațiilor radio ale bazei aeriene este prezentată în schema din Anexa nr. 5.

2.1.7. Subsistemul de recepție și înregistrare a comunicațiilor

Este destinat pentru monitorizarea traficului desfășurat în rețelele radio sol-aer-sol pentru dirijarea, coordonarea și controlul activității de zbor, înregistrarea și păstrarea convorbirilor efectuate pe canalele de comunicații vocale de către structurile de control al traficului aerian operațional ale bazei aeriene.

Conform Regulamentului pentru zbor al Aviației Militare zborul unei aeronave este permis numai cu asigurarea înregistrării convorbirilor radio între aceasta și organele ATC militare. În acest scop, canalele fir radio și ambientul din centrul de operații aeriene al bazei, precum și din cadrul diferitelor structuri ATC cu rol în coordonarea și dirijarea misiunilor de zbor (TWR, GND, APP etc.), se conectează la dispozitive de înregistrare multicanal sau monocanal.

De funcționarea dispozitivelor de înregistrare, asigurarea cu suporți pentru înregistrare și manipularea acestora, răspunde șeful comunicațiilor (ofițerul de serviciu pe comunicații/înlocuitorul legal) la fiecare eșalon. Suporții se păstrează în fișete metalice, încuiate și sigilate.

Pornirea și oprirea dispozitivelor de înregistrare se va face de către ofițerul de serviciu pe comunicații/operatorul la mijlocul de comunicații, la ordinul șefului centrului de operații/organ ATC militar iar pentru activități punctuale în teren de către persoana desemnată să conducă activitatea.

Se supun înregistrării următoarele convorbiri telefonice, radio și ambientale efectuate pe canalele de comunicații (circuite fir și FO, linii de acționare radio, terminale telefonice și radio) din COBA, TWR, APP, GND, stații radio sol-aer:

Convorbirile (telefonice și radio) sol-sol și sol-aer ale posturilor de lucru (pupitru VCSS/post telefonic) din centrele de operații/organe ATC militare (inclusiv intercomunicațiile);

Convorbirile sol-aer cu utilizarea semnalului direct de pe mijlocul radio terestru (stație radio/receptor) prin care se efectuează nemijlocit comunicarea;

Convorbirile sol-aer recepționate pe stațiile radio/receptoare instalate distant și conectate într-un sistem centralizat se înregistrează obligatoriu în locația centrală (a utilizatorului) și în locația distantă funcție de posibilități;

Convorbirile sol-sol și sol-aer ale posturilor de lucru din structurile dislocabile organizate pe timpul exercițiilor, misiunilor inclusiv pe timpul activităților în comun cu organe ATC civile;

Convorbirile ambientale din centrele de operații/organe ATC militare;

Convorbirile sol-aer între conducătorul principal al parașutării și comandantul aeronavei/formației de aeronave;

Convorbirile efectuate prin posturile telefonice principale nominalizate în protocoalele de cooperare cu elemente din cadrul SNS;

Posturi telefonice RTP/RMNC, posturi principale RDS-RCS, trunchiuri de centrală altele decât cele cu destinație operațională și care sunt în interes de serviciu, numai cu aprobarea șefului SMFA și respectarea prevederilor legale în vigoare;

Funcție de capabilitățile tehnice existente pot fi înregistrate și alte canale cu respectarea prevederilor prezentelor precizări, care ar prezenta interes în analiza activităților desfășurate pe timpul îndeplinirii misiunilor, precum și pentru identificarea eventualelor defecțiuni tehnice pe segmente de rețea de comunicații, care au determinat întreruperea fluxului informațional între sursă și destinatar.

În situația apariției situațiilor de indisponibilitate tehnică a sistemelor de înregistrare, prioritatea asigurării înregistrărilor este determinată de următoarea ierarhie:

Comunicații radio sol-aer-sol;

Comunicații de cooperare cu elemente din cadrul SNS;

Comunicații sol-sol.

Înregistrările convorbirilor se vor păstra cel puțin 96 ore. Managementul înregistrării și arhivării pentru înregistratoarele conectate în rețeaua de comunicații SCCAN se face de către personalul din CCIOp/AOC pe baza procedurilor special întocmite.

2.2. Subsistemul terestru de navigație aeriană

Asigurarea la bordul aeronavelor a informațiilor instrumentale, optice și prin voce, pentru executarea procedurilor de coordonare, dirijare, eșalonare, axare, identificare, recunoaștere, precum și a procedurilor de apropiere și aterizare se realizează prin sistemul terestru de navigație aeriană și identificare .

Subsistemul terestru de navigație aeriană este realizat în conformitate cu prevederile Planului de organizare și funcționare a Sistemului de Comunicații, Informatică, Terestru de navigație aeriană și Identificare al SMFA și Normele tehnice de instalare și exploatare a mijloacelor de A.T.T.N.A. în S.M.F.A și este destinat să asigure informațiile de navigație necesare executării zborului în condiții de deplină securitate, precum și a procedurilor de decolare – aterizare cu ajutorul mijloacelor de S.T.N.A. instalate la sol.

Subsistemul terestru de navigație aeriană și identificare este un sistem modern, fiabil, deschis, compatibil și interoperabil, care asigură cerințele de securitate a zborurilor pentru toate categoriile de aeronave din dotarea bazei aeriene. Acesta poate fi instalat pe o singură direcție sau pe ambele direcții ale pistei de decolare/aterizare.

Subsistemul terestru de navigație aeriană al bazei aeriene are în compunere :

subsistemul punctelor radiofar (de radionavigație aeriană);

subsistemul vizual de aterizare;

subsistemul de dirijare;

Sistemul terestru de navigație aeriană din cadrul bazei aeriene este compus, conform destinației fiecăruia, din următoarele tipuri de mijloace de radionavigație și aterizare:

– radiofaruri omnidirecționale și radiogoniometre (echipamente de tipul RF-8, RF-9, RF-10 și RGA-11) prin care se asigură pilotului informații instrumentale, optice și acustice de navigație pe rută și în procedurile de apropiere finală și aterizare, indicând gismentul aeronavei în raport cu radiofarul de la sol, precum și informații vocale privind relevmentul aeronavei în raport cu radiogoniometrul;

– echipamente pentru aterizarea instrumentală ILS prin care se asigură pilotului informații instrumentale de navigație în procedura de apropiere finală și aterizare de precizie, referitoare la poziția orizontală și verticală a aeronavei față de axul pistei de decolare-aterizare și de panta optimă de aterizare, în condiții meteo normale și grele;

– echipamente de dirijare în zona de control de aerodrom și în procedurile de apropiere și aterizare de precizie de tipul GCA-2000 și RPL-4. Acestea asigură controlorului de trafic aerian informațiile necesare (poziția, identificarea) dirijării aeronavelor în zona de control de aerodrom și în procedurile de apropiere și aterizare;

– instalații electrice de balizaj fixe și mobile prin care se asigură pilotului informații optice pentru orientarea aeronavelor în procedurile de apropiere și de aterizare, precum și pentru rulajul pe pistă, căile de rulare, pe timp de noapte și în condiții meteo normale și grele;

– echipamente de goniotelemetrie DVOR/DME prin care se asigură pilotului informații instrumentale în navigația pe rută și în procedurile de apropiere, în raionul de zbor al aerodromului (heliportului), indicând relevmentul magnetic al aeronavei în raport cu direcția nord, precum și informații instrumentale referitoare la distanța oblică a aeronavei față de radiofarul instalat la sol. În Anexa nr. 6 este prezentată compunerea de principiu a sistemului terestru de navigație aeriană din cadrul bazei aeriene.

Dispunerea și amplasarea mijloacelor de navigație aeriană și aterizare este proprie fiecărui aerodrom (în raport de destinația acestuia) și se realizează conform standardelor NATO și reglementărilor ICAO în vigoare. O configurație minimală a elementelor sistemului terestru de navigație aeriană precum și modul de dispunere a acestor elemente pe aerodrom este prezentată în Anexa nr. 7.

2.2.1. Subsistemul punctelor radiofar

Subsistemul punctelor radiofar asigură informații de radionavigație referitoare la azimutul și distanța oblică a aeronavei în raport cu antenele radiofarului. Are în compunere două puncte radiofar apropiat (radiofaruri nedirecționale – NDB), dispuse lateral și dezaxat față de pistă pe direcțiile est și vest.

Punctele radiofar se instalează pe o suprafață netedă și degajată de aproximativ 150x150m (suprafața este necesară pentru instalarea antenelor echipamentelor și lucrul acestora fără interferențe electromagnetice ) și se dispun la o distanță suficient de mare față de sursele pertubatoare (linii de transport energie electrică, instalații industriale, sisteme de radiocomunicații, diverse obstacole etc.), pentru a se înlătura efectele acestora asupra radiației electromanetice a radiofarului.

Punctul radiofar îndepărtat și goniometrare este un element important în cadrul sistemului de navigație aeriană fiind dispus, de obicei, în prelungirea axului virtual al pistei la o distanță de 4000-7000m față de pragul PDA.

Acesta este destinat pentru aducerea aeronavelor echipate cu radiocompas automat în raionul aerodromului și executarea zborului de îndepărtare cu determinarea drumului real, orientarea aeronavei în procedura de apropiere în cazul efectuării manevrei de intrare la aterizare, în condiții de zbor după instrumente, semnalizarea la bordul aeronavei, prin semnale luminoase și acustice, a momentului trecerii la verticala radiofarului în vederea orientării corecte pe pista de aterizare, determinarea relevmentului avionului și efectuarea controlului zborului de apropiere către aerodrom, executarea retranslației radio din gama UUS în gama UM în cazul defectării stației de legătură de la bordul avionului.

Este echipat cu următoarele mijloace:

două radiofaruri nedirecționale de putere mare de tipul RF-10, RF-8 (Non Directional Beacon – NDB);

două radiobalize din compunerea radiofarurilor nedirecționale – radiobaliza îndepărtată (Inner Marker-IM);

două radiogoniometre automate (Very High Frequency Direction Finder-VDF);

radioreceptor pe unde medii și lungi;

stație radio pentru legătură sol-aer (R-809M2).

Punctul radiofar apropiat și iluminare se instalează, de regulă, la o distanță de 800-1000m față de pragul pistei, în prelungirea virtuală al axului PDA.

Este destinat pentru executarea zborului de îndepărtare cu determinarea drumului real, menținerea direcției de aterizare la procedura de apropiere pe panta de aterizare, semnalizarea la bordul aeronavei a trecerii la verticală.

În funcție de nevoile de legătură la punctual radiofar apropiat și iluminare se instalează echipamente de tipul:

radiofar nedirecțional de putere mică (redusă) de tipul RF 9, SAC-100;

radiobaliza din compunerea radiofarului nedirecțional – radiobaliza medie (Midle Marker-MM) și radiobaliza apropiată (Outer Marker-OM);

far luminos cu sclipiri (FLS- 4P);

radioreceptor pe unde medii și lungi;

stație radio pentru legătură sol-aer (R-809M2).

Radiofarurile instalate la punctul radiofar îndepărtat și goniometrare asigură o putere la emisie de 300-400W (funcționează în regim de putere întreagă) și o acoperire de 100-400Km la o înălțime de zbor a aeronavei de 1000-10000m, cu antena ridicată la o înălțime de 22m.

2.2.2. Subsistemul vizual de aterizare

Subsistemul vizual de aterizare – asigură informații optice, în spectru vizibil, referitoare la limitele longitudinale și laterale ale căilor de rulare și platformelor de parcare a avioanelor și elicopterelor, marcarea terenului de aterizare pentru elicoptere.

Subsistemul vizual de aterizare (balizajul luminos) cuprinde totalitatea luminilor de pe sol care concură la asigurarea procedurii de apropiere, aterizare, decolare și a rulajului pe căile de circulație și platformă ale aerodromului.

Prin echipamentele care intră în compunerea subsistemului vizual de aterizare se asigură:

– informații optice pentru orientarea aeronavelor în procedurile de apropiere

finală și de aterizare, precum și pentru rulajul pe pistă, căile de rulare;

– recunoașterea vizuală a aerodromului și a axului virtual al pistei de decolare-aterizare;

– iluminarea zonei optime de luare a contactului aeronavei cu solul;

– informații referitoare la limitele extreme și laterale ale pistei de decolare-aterizare și ale căilor de rulare (necesare pentru rulajul pe pistă, căile de rulare);

– menținerea direcției sigure și aprecierea distanței parcurse de aeronavă în rulajul pe pista de decolare-aterizare;

– identificarea configurațiilor platformelor de parcare a aeronavelor și a terenului de aterizare pentru elicoptere prin marcarea și semnalizarea luminoasă a acestora.

Este compus din :

instalația electrică de balizaj fixă și mobilă, firul director al axului virtual al pistei de decolare-aterizare – instalații optice în spectrul vizual;

far luminos cu sclipiri și far luminos cu sclipiri de intensitate mică –instalații optice în cod Morse;

autoproiector (proiector) de aterizare;

radiobalizele pentru marcarea unor puncte din zona acțiunilor de luptă (punctul inițial al traiectului, punctul de intrare în zona de lansare, punctul final al traiectului).

Instalația electrică de balizaj (IEB) este destinată orientării vizuale pe timpul decolării, rulării și aterizării aeronavelor pe unul din cele două sensuri ale PDA Fiecare aerodrom este echipat cu o instalația electrică de balizaj fix care face parte din infrastructura aerodromului. Pe timpul desfășurării unor acțiuni în terenuri sumar amenajate (aerodrom de rezervă, manevră) sau neamenajate, pe timp de noapte în condiții meteo normale și grele și pe timp de zi în condiții meteo grele se folosește pentru echiparea acestora IEB mobilă ( exemplu instalația electrică de balizaj mobil IEB-ME1).

În funcție de categoria aerodromului IEB fixă cuprinde:

– dispozitivul luminos de apropiere;

– indicatorul optic al pantei de coborâre;

– balizajul pistei și al căilor de rulare (balizele de margine ale PDA, proiectoarele de prag, proiectoarele de flanc, luminile axei pistei, luminile de delimitare a zonei de impact, balizele de margine ale căilor de rulare, T-ul luminos);

Farul luminos cu sclipiri (FLS) folosește la identificarea mai ușoară a aerodromului asigurând recunoașterea vizuală a acestuia pe timpul zborului de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă. Informația utilă furnizată de acesta este indicativul aerodromului transmis optic în cod Morse luminos. Acesta se instalează la punctul radiofar apropiat și iluminare, în axul virtual al pistei de decolare-aterizare, la o distanță de 70-80m față de radiofarul nedirecțional și emite fascicule de lumină ce conțin semnale de identificare în codul Morse. Viteza de transmitere este cuprinsă între 6-8 litere pe minut.

Autoproiectorul (proiectorul) de aterizare este o sursă punctiformă de radiație electromagnetică în spectrul vizibil și este destinat pentru iluminarea zonei optime de luare a contactului aeronavei cu solul.

2.2.2. Subsistemul de dirijare

Subsistemul de dirijare este destinat pentru controlul situației aeriene din jurul aerodromului și furnizarea informațiilor necesare pentru aterizarea în siguranță a aeronavelor, cât și a controlului situației reale de la sol, pe și în jurul PDA.

Subsistemul de dirijare este compus din:

echipamentul de dirijare la aterizare;

sistem de aterizare instrumentală ILS;

radiofarul omnidirecțional Omni Directional Radio Beacon/VOR și dispozitivul de masurarea a distanței Distance Measuring Equipment/DME.

Echipamente de dirijare la aterizare

Radarul este un mijloc de navigație aeriană care transmite undele electromagnetice sub formă de impulsuri și le recepționează după ce au fost reflectate de diferite obiecte din spațiu (în spațiul aerian de către avion). Este utilizat pentru prima dată (în anul 1937) la echiparea unei nave comerciale pentru descoperirea și localizarea poziției altei nave aflată într-o zonă lipsită de vizibilitate fiind folosit cu succes în cel de-al doilea război mondial de trupele aliate, mai întîi, pentru identificarea acțiunilor marinei și submarinelor germane iar, mai târziu, ca mijloc pentru supravegherea spațiului aerian.

Echipamentul de dirijare la aterizare este destinat pentru:

– coordonarea, controlul și dirijarea traficului aerian în regiunea terminală sau zona de control de aerodrom aflată în responsabilitatea bazei aeriene;

– recunoașterea aeronavelor precum și transmitera comenzilor sol-aer prin radio pentru dirijarea și aducerea aeronavelor pe direcția și panta de aterizare în orice condiții meteorologice, ziua și noaptea;

În compunerea echipamentelor de dirijare la aterizare instalate pe aerodromurile militare intră următoarele mijloace:

– radar de apropiere de precizie PAR (Precision Aproach Range –PAR);

– radar de observare circulară (Surveilance Radar Equipment-SRE);

– radar secundar de supraveghere – SSR (Secondary Surveillance Radar)/ echipament de identificare amic-inamic (Friend and Froe Identification-IFF).

Radarul de apropierea de precizie –PAR este destinat pentru dirijarea avioanelor în condiții de zbor fără vizibilitate, de-a lungul unei pante predeterminate spre un punct în prelungirea axei pistei de unde pilotul poate efectua aterizarea la vedere. De regulă acesta funcționează corelat cu radarul de supraveghere SRE.

Radarul de observare circular-SRE asigură posibilitatea coordonării zborului în faza de apropiere, prin eșalonarea aeronavelor pe direcții și distanțe de zbor, cu respectarea regulilor de siguranță a circulației aeriene. Acesta emite impulsuri în banda decimetrică, care propagându-se în zona de acțiune sunt supuse reflexiilor la întâlnirea unor obstacole. Imaginea radar a obstacolelor este afișată pe un indicator optic și navigatorul dirijează aeronavele prin comunicații radio, în banda VHF. Locul de instalare al PAR/SRE –ul este de 1200 m față de pragul pistei și 185 m lateral față de pistă, cu posibilitatea baleierii de 100 sau 915 m față de pragul pistei și la 120 m lateral față de pistă, cu posibilitatea baleierii de 50 față de panta de coborâre.

IFF-ul asigură informații referitoare la altitudine și presiune, la identificarea generală și selectivă a aeronavelor, precum și identificarea aeronavelor care transmit semnale de urgență sau a caror aparatură radio s-a defectat. IFF-ul se instalează lângă radarul de observare circulară (SRE).

Sistem de aterizare instrumentală ILS

Sistemul de aterizare după instrumente – ILS (Instrument Landing System) reprezintă un complex de mijloace radiotehnice la sol și la bordul avionului care permit pilotului în orice condiții meteorologice să mențină direcția precisă de apropiere la aterizare corespunzătoare planului vertical ce trece prin axul pistei și să păstreze o pantă, astfel încât să ajungă la punctul optim de contact cu pista.

Sistemul ILS permite rezolvarea următoarelor probleme de navigație:

– intrarea pe axul pistei și menținerea direcției de aterizare până la pragul pistei (cu ajutorul radiofarului de direcție);

– menținerea avionului pe o pantă de coborâre convenabilă până la vederea

pistei (folosind la bord indicațiile radiofarului de pantă);

– determinarea distanței aproximative față de un punct de referință (cu ajutorul radiomarkerelor verticale);

– posibilitatea corectării erorilor eventuale pe direcția de aterizare, fără calcule prea complexe.

Sistemul ILS instalat la sol are în compunere mai multe echipamente, astfel:

– radiofarul de direcție (Localizer –LLZ);

– radiofarul de pantă (Glide Path- GP);

– 2-3 radiomarkere (exterior: Outer Marker OM, intermediar: Middle Marker – MM, interior: Inner Marker – IM);

– sistem de alimentare de rezervă.

Radiofarul de direcție (LLZ) este instalat în partea opusă direcției de aterizare, dincolo de pragul pistei, în prelungirea axei virtuale a PDA la o distanță cuprinsă între 200 și 500m.

Radiofarul funcționează în gama de lucru 108,1- 112MHz cu o putere de 50W.

Radiofarul de pantă (GP) este amplasat lateral față de pragul de aterizare al pistei la o distanță cuprinsă între 120- 180 m în dreptul zonei optime de luare a contactului roților avionului cu solul, de regulă, pe partea opusă construcțiilor și a căilor de rulare.

Radiofarul are o putere de 20W și funcționează în gama de frecvență (UUS) cuprinsă între 328MHz -355,4MHz.

Radiomarkerele sunt amplasate în prelungirea axei pistei la distanțe stabilite prin norme și au o putere de emisie în jur de 2W. Diagrama de radiere este sub forma unui con cu vârful în sus asigurând o acoperire în plan vertical și orizontal suficientă pentru efectuarea procedurilor de apropiere după instrumente.

Cele 3 radiomarkere, în ordinea dispunerii în teren, de la cel mai îndepărtat punct radiomarkerul exterior Outer Marker (OM) până la radiomarkerul interior- Inner Marker (IM), au următoarea destinație:

– radiomarkerul exterior (OM) – permite avionului, în etapa apropierii intermediare și finale, să verifice înălțimea obligată de zbor și distanța față de pragul pistei;

– radiomarkerul intermediar (MM) – indică în condiții de vizibilitate redusă momentul apariției ghidajului educe prin sistemul luminos de apropiere

(după repere de la sol);

– radiomarkerul interior (IM) – avertizează pilotul, în condiții de vizibilitate foarte educe, asupra iminenței apropierii pragului pistei.

Sistemul de alimentare propriu al echipamentului ILS este folosit pentru alimentarea de rezervă în cazul producerii unor defecțiuni la sistemul de bază cu mențiunea că acesta trebuie să intre în funcțiune într-un timp foarte scurt: maximum 5 secunde.

Radiofarul omnidirecțional Omni Directional Radio Beacon/VOR și dispozitivul de masurarea a distanței Distance Measuring Equipment/DME.

Radiofarul omnidirecțional – VOR (Very High Frequency Omnidirectional Range System) este un sistem de navigație ce lucrează în gama VHF fiind construit în două variante în ceea ce privește puterea la emisie: cel cu o putere de 200W este folosit pe rută, iar cel cu o putere de 50W este folosit în procedurile de apropiere (pe distanțe scurte) și asigură pilotului informații de navigație pe rută și prin indicarea revelementului magnetic al aeronavei, în raport cu radiofarul de la sol.

VOR-ul emite, în plan orizontal și vertical, omnidirecțional, semnale electromagnetice produse prin modularea frecvenței purtatoare cu două semnale de 30 Hz cu faze diferite.

Echipamentul pentru măsurarea distanței (DME) asigură pilotului informații referitoare la distanța oblică a aeronavei până la radiofar, în zborul pe traiect, cât și în procedura de apropiere finală. În funcție de nevoile operaționale, DME-ul poate funcționa independent sau asociat cu sistemul de aterizare după instrumente (Instrument Landing System – ILS) sau sistemul de aterizare cu ajutorul microundelor (Microwave Landing System-MLS). Echipamentul pentru măsurarea distanței se instalează lângå ILS/GP sau MLS/echipamentul de pantă. Dispozitivul pentru măsurarea distanțelor (DME) este un mijloc de navigație aeriană cu rază mică de acțiune, în limita vizibilității directe.

2.3. Subsistemul informatic

Subsistemul informatic, element esențial al sistemelor C4I, reprezintă un ansamblu de echipamente, personal, metode, produse software și proceduri destinate realizării funcțiilor de culegere, transport, prelucrare, stocare și prezentare a datelor și informațiilor, într-o formă adecvată, utilizatorilor autorizați.

Pentru asigurarea suportului tehnic necesar culegerii, prelucrării, stocării și transmiterii în timp real a informațiilor și asistarea actului de decizie al comandantului, la nivelul bazei aeriene este organizat un subsistem informatic specific. Acesta este compus din elemente de tehnologia informațiilor (rețelele de calculatoare, stații de lucru independente, elemente active și pasive de rețea, software-ul specializat etc.) precum și din personal specializat în exploatarea și administrarea sistemelor informatice. Subsistemul informatic al bazei aeriene este integrat cu celelalte subsisteme, în mod deosebit cu sistemul de comandă și control, pentru funcțiile sale de culegere, prelucrare, stocare și diseminare a informațiilor dar și cu subsistemul de comunicații pentru infrastructura de transport informație.

Structura organizatorică a subsistemului informatic cuprinde:

rețeaua locală de calculatoare INTRAMAN a bazei aeriene conectată în cloud-ul MApN (INTRAMAN);

rețeaua publică de date INTERNET;

rețeaua operațională de comandă și control parte componentă a SCCAN;

rețeaua mobilă de calculatoare;

2.3.1. Rețeaua INTRAMAN

Rețeaua de date INTRAMAN dintr-o bază aerien este acreditată din punct de vedere al securității corespunzător nivelului de secretizare SECRET DE SERVICIU și este destinată pentru schimbul rapid de date și informații între compartimentele unității precum și cu toți utilizatorii care fac parte din rețeaua MILNET a M.Ap.N.

Structura fizică a rețelei de date INTRAMAN din baza aeriană este constituită astfel:

rețea ETHERNET utilizând cablare structurată conform standardului ACT-5;

Servere de rețea, pe care sunt instalate sisteme de operare și aplicații care asigură serviciile specifice rețelei;

Echipamente de rețea (switch-uri și un router) dispuse în încăperi, de regulă la fiecare nivel din principalele pavilioane ale unității;

Stații de lucru dispuse în toate structurile din unitate;

Imprimante de rețea instalate la principalele pavilioane;

Infrastructura de comunicații: cabluri, fibre optice, rack-uri, swich-uri;

Legăturile de date din exterior între cladiri sunt realizate cu fibră optică multimod iar cablarea din interior cu cablu STP. Legătura de date cu celelalte structuri din cadrul MapN (serverul central) se face printr-un router IP SEC pe canalele de date utilizând o cale primară de conexiune prin fibră optică închiriată și pe suport RTP/RMNC o cale redundantă.

Această rețea pune la dispoziția utilizatorilor următoarele: servicii de poștă electronică (e-mail), servicii de gestionare și imprimare fișiere, salvarea datelor centralizat și asigurarea securității acestora. În figura de mai jos sunt evidențiate elementele principale care compun LAN-ul unei rețele INTRAMAN instalate în baza aeriană.

Schema rețelei INTRAMAN instalată în baza aeriană

2.3.2. Rețeaua INTERNET

Internetul reprezintă componenta logico-funcțională opțională care asigură accesul utilizatorilor, pe baza programelor și aplicațiilor specifice la serviciile nesecretizate de acest tip : poștă electronică, știri, conectare la distanță, transfer de fișiere, transfer hipertext, hărți, publicații, programe radio etc.

Accesul în rețeaua publică de date INTERNET este permisă pentru a beneficia de serviciile oferite de conectarea INTERNET, astfel:

accesul la surse de informații disponibile din diferite domenii: militar, tehnico-științific, juridic, economic, meteorologic, navigație etc.;

posibilitatea colaborării și comunicării cu organe militare sau civile, din lumea întreagă;

informarea asupra calendarului principalelor manifestări (activități) interne și externe din domeniile menționate mai sus;

accesul la surse bibliografice electronice (reviste, cărți, regulamente, standarde);

antrenarea personalului în folosirea limbilor străine, ca mijloc principal de a accede la informațiile din rețeaua INTERNET;

participarea structurilor care au competențe pe linia achizițiilor publice la licitațiile electronice organizate pe INTERNET.

Furnizarea tuturor serviciilor către rețeaua publică este permisă numai prin Domanin Controler și un server de firewall de tipul LINUX (Software) eliminând posibilitatea conectării utilizatorilor pe site-uri nedorite sau pentru a preîntampina atacurile hackerilor.

Componentele tehnice ale rețelei de calculatoare INTERNET sunt reprezentate în figura de mai jos, astfel:

Un server pentru rețeaua locală, un server pentru rețeaua extinsă la care se conectează LAN-urile, terminale locale, interfețe și mijloace de comunicații pentru interconectarea cu alte rețele;

Stații de lucru (microcalculatoare, calculatoare terminale ce sunt grupate și instalate în cadrul compartimentelor din statul major al bazei sau în subunități, care au posibilitatea să lucreze conectate în rețea;

Echipamente de rețea (switch-uri și un router) dispuse în încăperi, de regulă la fiecare nivel din principalele pavilioane ale unității;

Arhitectura rețelei INTERNET instalată în baza aeriană

Cabluri din cupru și fibră optică pentru interconectarea echipamentelor de calcul.

Legăturile de date din exterior între clădiri sunt realizate cu fibră optică multimod iar cablarea din interior cu cablu STP/UTP.

2.3.3. Rețeaua operațională de comandă și control din cadrul Sistemului de Comandă și Control Aerian Național (SCCAN)

Prin Sistemul de Comandă Control Aerian Național (SCCAN) se asigură automatizarea conducerii acțiunilor și procesarea datelor și informațiilor în timp real prin intermediul aplicațiilor RAP Exchange, FDEX, SIMIN.

Schimbul de informații procesate de către aceste aplicații este asigurat prin intermediul subsistemelor de comunicații independente ce compun sistemul general de comunicații.

Arhitectura generală a subsistemului de comunicații și elementelor de rețea aferente SCCAN cuprinde:

rețeaua de comunicații și informatică din cadrul sistemului de transmitere și afișare a imaginii aeriene recunoscute (RODC);

rețeaua de transmitere a planurilor de zbor militare și civile din cadrul rețelei FDEx;

sistemul meteorologic integrat național – SIMIN;

subsistemul de comutare a comunicatiilor vocale- VCSS tip 1;

rețeaua de date ICC (Integrated Command and Control);

rețeaua destinată schimbului informațional cu organele ATC ale ROMATSA.

Rețeaua de comunicații și informatică din cadrul sistemului de transmitere și afișare a imaginii aeriene recunoscute (RAP) permite recepția automată și afișarea informațiilor despre situația aeriană din zona României.

În cadrul Bazei 90 Transport Aeriene rețeaua este compusă dintr-un server local și două console operator care sunt conectate la serverul central dispus la AOC (CRC Bz) și CRC Rz prin rețeaua de transport și distribuție COM-SCCAN.

Datele despre situația aeriană provin de la următoarele surse :

radare digitale militare (radarele tridimensionale de mare înălțime FPS-117, radarele tridimensionale de joasă și medie înălțime GAP FILLER) conectate direct la PFS/CRC Bz și la PFS/CRC Rz ;

radare de supraveghere aeriană civile ;

datele de la aeronavele de avertizare timpurie transferate prin Link 11 sau Link 16 ;

radarele analogice digitizate sau introduse de oprator ;

planurile de zbor civile și militare prelucrate prin sistemul FDEx.

Prin colectarea diferitelor surse de date provenite de la radarele civile ROMATSA a realizat o imagine aeriană integrată a sistemului radar civil (R-SUR) care este distribuită la AOC și în toate locațiile din bazele aeriene.

Modalitatea de interconectare a diferitelor surse de date pentru realizarea imaginii aeriene recunoscute, transmiterea planurilor de zbor militare și civile precum și integrarea surselor de date meteorologice în cadrul sistemului SCCAN este detaliată în Anexa nr. 6.

Sistemul de transmitere a planurilor de zbor militare și civile FDEx asigură procesarea informațiilor plan zbor din rețeaua militară și civilă și transmiterea acestora către COA/Balotești și primirea aprobărilor zbor.

Este o rețea de calculatoare în care serverul central este dispus la AOC și la care sunt conectate stații de lucru distante dispuse în cadrul COBA. Pe stațiile de lucru instalate în cadrul COBA se introduc intențiile de zbor ale bazei aeriene, se procesează utilizând aplicația specială și se transmit la serverul central, utilizând rețeaua de transport CIS-SCCAN, pentru aprobare și introducere la ASOC. După aprobarea acestora de către șeful SMFA programările de zbor se transmit înapoi bazei aeriene pentru executarea misiunilor de zbor.

Sistemul a fost creat pentru realizarea coordonării pretactice a activității de zbor a operatorilor aerieni militari și schimbului de date plan zbor cu sistemul civil ALENIA, procesarea datelor pentru zbor GAT (General Air Traffic/Trafic aerian general) și OAT (Operational Air Traffic/Trafic aerian operațional), apoi transmiterea acestora la ASOC.

Subsistemul SIMIN permite integrarea diferitelor surse de date meteorologice și de mediu și realizarea unei situații meteorologice unice și complete pentru România.

În cadrul bazei aeriene este instalat un terminal de briefing meteorologic (stație de lucru conectată la serverul central) prin care se primesc diferitele surse de date meteorologice și de mediu integrate pentru realizarea situației meteorologice unice și complete pentru România, dispus la punctul meteorologic.

Subsistemul de comutare a comunicațiilor vocale – VCSS tip 1 este interconectat la RTP/RMNC și asigură comunicațiile în C.O.A al Bazei. Sistemul permite accesul utilizatorilor la linii telefonice și linii cu stații de emisie – recepție precum și comunicația între pupitre.

Schema elementelor componente ale rețelei SCCAN la nivelul bazei aeriene

Rețeaua de date ICC (Integrated Command and Control) integrează modulele de planificare (operații, logistică și informații) cu cele de operații curente, folosind o bază de date comună. Baza de date comună se crează de către utilizatorii autorizați, pe domenii (operații, logistică, informații), cu privilegii de scriere/citire acordate de către managerul bazei de date conform documentelor de acreditare.

Rețeaua destinată schimbului informațional cu organele ATC ale ROMATSA asigură colectarea de date și informații (radar R-SUR, meteo, LARA) din sistemul informațional al ROMATSA.

2.4. Elemente de logistică și mentenanță pentru comunicații și informatică

În cadrul bazei aeriene sunt constituite structuri logistice specializate pentru mentenanța și aprovizionarea cu materiale specifice (formație mentenanță comunicații și STNA, depozit materiale comunicații). Acestea îndeplinesc următoarele funcțiuni:

Formația mentenață comunicații și STNA

contribuie la asigurarea funcționalității în parametrii de performanță stabiliți a fiecărui element al sistemului de comunicații și informatică;

execută, în limita competențelor, activități de asistență tehnică, reparare și remediere a deranjamentelor la tehnica de comunicații și informatică (mentenanță corectivă);

ține evidența tuturor incidentelor/evenimentelor din sistem și urmărește modul de rezolvare a acestora.

Depozitul cu materiale de comunicații și informatică:

execută aprovizionarea, recepția și depozitarea tehnicii și materialelor specifice logisticii și echipamentelor de comunicații.

2.5. Subsistemul de management

Managementul rețelei conține toate activitățile necesare identificării tuturor condițiilor care afectează negativ performanțele globale și serviciile, fiind în măsură să adopte soluții pentru minimizarea efectelor.

În general acest subsistem cuprinde:

monitorizarea stării și performanței rețelei în timp real;

detectarea condițiilor anormale ale rețelei;

investigarea și identificarea motivelor condițiilor anormale ale rețelei;

inițializarea acțiunilor corective și/sau de control;

emiterea rapoartelor cu situațiile anormale ale rețelei, evaluarea și luarea deciziilor privind rezultatele obținute în urma acestora.

Managementul rețelei se realizează prin pachete software aplicative, instalate pe terminale de management (calculatoare) pe care rulează programe specifice: monitorizare parametri echipament, colectarea alarmele din sistem, afișarea stării rețelei, pregătirea datelor (fișierelor) de configurare, controlul funcționării de la distanță, detectare și izolare a defectelor, restaurare servicii etc.

2.6. Rezerva de comunicații și informatică

Rezerva de comunicații și informatică este constituită din forțe, mijloace și materiale de comunicații, se stabilește în funcție de: complexitatea situației, compunerea de luptă a detașamentului dislocat, caracteristicile terenului și climatice ale aerodromului (zonei) în care se desfășoară operațiile precum și suportul operațional (informațional) existent (limitat sau inexistent), existentul de forțe și mijloace specifice și are ca misiuni:

dezvoltarea sistemului de comunicații existent în funcție de cerințele operaționale;

înlocuirea unor mijloace scoase din funcțiune;

realizarea manevrei de forțe și mijloace de comunicații;

realizarea legăturilor pe timpul exercițiilor, antrenamentelor, tragerilor de luptă sau dislocării unor subunități sau detașamente în zone în care suportul operațional este limitat sau inexistent;

realizarea unor legături în situații deosebite: intervenție la catastrofe, dezastre, situații de urgență și salvare conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru realizarea acestora sunt angajate forțe și mijloace special destinate din structura organizatorică a bazei astfel:

Tehnică :

modulul CIS pentru structuri dislocabile (MCID);

punctul de conducere a zborului mobil (PCZ mobil) ;

instalația mobilă de balizaj mobilă pentru elicoptere (IEB-ME1)

rețeaua mobilă de calculatoare (RMC) ;

stații radio pentru legătură HF, VHF, UHF ;

radiotelefoane mobile și portabile ;

alte mijloace.

Forțe : echipajele autospecialelor și mijloacelor respective.

Modulul CIS pentru structuri dislocabile – asigură mobilitatea și nevoile operaționale în ceea ce privește schimbul și procesarea informațiilor la nivel de flux E.El. pentru structura de comandă, dislocată pe aerodromuri, unde suportul operațional (informațional) este limitat sau inexistent.

Modulul reprezintă elementul de bază al structurii de comandă al escadrilei de elicoptere dislocate, deoarece asigură suportul necesar pentru planificarea misiunilor, urmărirea stării resurselor, coordonarea operațiilor precum și asigurarea transferului de informații cu centrele de comandă și control ierarhice.

Punctul mobil de conducere a zborului – asigură conducerea, dirijarea și coordonarea elicopterelor în procedurile de decolare, aterizare, apropiere și dirijare la obiectiv în special pe timpul executării zborurilor izolate, tragerilor de luptă în poligon, misiunilor și exercițiilor desfășurate în locuri unde suportul de comandă este limitat sau inexistent.

Concomitent PCZ mobil asigură și comunicații radio sol-aer și legături destinate conducerii la sol a unor activități operative pe timpul pregătirii, desfășurării și după încetarea zborului (coordonare logistică, refacere capacitate de luptă, pază).

Rezerva de comunicații și informatică se constituie din timp de pace și poate fi folosită atât pentru rezolvarea unor situații deosebite pe timp de pace cât mai ales în situații de criză sau la război. Pe timp de pace aceasta poate fi întrebuințată pentru înlocuirea temporară a unor echipamente din serviciul de luptă; pe timpul exercițiilor, antrenamentelor, tragerilor de luptă, dislocării unor subunități; pentru asigurarea legăturilor unor entități dislocabile în TO, precum și în cazul unor intervenții la catastrofe, dezastre, situații de urgență și salvare.

2.7. Particularități privind organizarea sistemului de comunicații, informatic și STNA pentru zborul de noapte

La organizarea activității de zbor pe timp de noapte se au în vedere:

perioada când se execută zborul (vara, iarna);

condițiile meteorologice (VMC, IMC);

tipul aeronavelor (avioane, elicoptere);

configurația aerodromului;

dotarea cu mijloace de comunicații și sisteme terestre de navigație aeriană.

În raport cu acestea, zborul se organizează:

pe o singură pistă/bandă de zbor, când decolarea și aterizarea se execută pe aceeași pistă/bandă și în același sens;

pe două sau mai multe piste/benzi de zbor, când decolarea și aterizarea se execută pe piste/benzi diferite sau pe aceeași pistă în ambele sensuri.

Organizarea activității de zbor pe timp de noapte prezintă o serie de particularități și limitări și presupune luarea unor măsuri tehnice și organizatorice suplimentare, astfel:

activitatea de zbor se desfășoară noaptea, în condiții de vizibilitate redusă;

capacitățile de depanare și intervenție la tehnică sunt limitate fiind necesară pregătirea unor rezerve pentru utilizarea în cazul defectării celor de bază;

pregătirea și verificarea mijloacelor pentru zbor se execută din timp și se realizează, obligatoriu, numai în perioada de lumină a zilei;

personalul din serviciul de tură trebuie suplimentat cu efectivele echipajelor unor mijloace utilizate numai pe timpul zborului de noapte;

presupune modificarea configurației inițiale a unor echipamente, intrarea în exploatare a altor mijloace (instalația electrică de balizaj, proiectoare de aterizare);

pentru asigurarea condițiilor optime de funcționare a mijloacelor de asigurare se iau măsuri specifice de verificare a sistemelor de încălzire/răcire, ventilație, AC, ale echipamentelor din compunerea autospecialelor (autostații, autoradiofaruri, PCZ) și eliberarea căilor de acces către acestea, verificarea funcționarii sistemelor de balizaj ale antenelor, completarea plinurilor cu C.L. și verificarea grupurilor electrogene, a surselor de alimentare de rezervă, verificarea circuitelor, rețelelor radiotelefon pentru conducerea la sol a activităților de zbor;

este interzisă remedierea defecțiunilor apărute la tehnica de comunicații, informatică și STNA pe timpul nopții și continuarea asigurării zborului cu acestea;

Pentru pregătirea și desfășurarea activității de zbor pe timp de noapte, în funcție de particularitățile aerodromului și complexitatea misiunilor de zbor, se execută reconfigurarea unor elemente ale sistemului de comunicații, informatică și STNA.

Reconfigurarea sistemului de comunicații, informatică și STNA presupune un ansamblu de activități și măsuri suplimentare ce se desfășoară pentru pregătirea, instalarea sau modificarea configurației inițiale a unor echipamente și se realizează în scopul:

asigurării informațiilor privind orientarea aeronavelor în procedura de apropiere;

asigurării informațiilor privind punctul optim de luare a contactului roților aeronavei cu solul;

asigurării informațiilor referitoare la limitele extreme și laterale ale pistei de decolare-aterizare, ale căilor de rulare și platformelor de parcare;

desfășurării fluente și în siguranță a traficului aerian și activităților pe aerodrom.

În configurația sistemului de comunicații, informatic și STNA intră în exploatare echipamente și mijloace specifice de navigație aeriană, astfel:

autoproiector de aterizare;

far luminos cu sclipiri;

instalație electrică de balizaj.

Modul de organizare a activității de zbor pe timp de noapte diferă de la un aerodrom la altul în funcție de misiunile, dotarea cu mijloace de comunicații și STNA, tipul aerodromului (militar, mixt).

Pe baza datelor și informațiilor primite la briefingul general, a ordinelor comandantului bazei aeriene și precizărilor șefului de stat major referitoare la desfășurarea activității de zbor, șeful comunicațiilor și informaticii execută următoarele activități:

informează personalul asupra principalelor date cu privire la activitatea de zbor: ora începerii/terminării zborului, caracterul zborului (noapte, mixt, în amurg etc.), perioada de timp avută la dispoziție pentru pregătire și condițiile de desfășurare a zborului;

în funcție de condițiile meteorologice stabilește mijloacele tehnice necesare executării activităților de conducere și asigurare și locul de instalare a unora dintre acestea (proiectoare de aterizare, instalație electrică de balizaj etc.);

numește ofițerul cu asigurarea de comunicații, informatică și STNA;

stabilește situațiile în care personalul din turele de serviciu nu este suficient pentru asigurarea zborului și face precizările necesare pentru completarea echipajelor cu efective suplimentare;

face referiri asupra perioadei de executare a asistenței tehnice preliminare și controlul stării de pregătire.

Pentru desfășurarea în siguranță a traficului aerian pe aerodrom, verificarea mijloacelor de asigurare și dispunerea acestora pentru asigurarea zborului de noapte se realizează numai în perioada de lumină a zilei.

Iluminarea pistei/platformei/terenului de decolare-aterizare pentru executarea aterizării se realizează cu proiectoare sau cu farurile de bord ale aeronavelor. Aprinderea proiectoarelor de aterizare se execută la cererea pilotului/echipajului sau la ordinul controlorului de trafic aerian din turnul de control de aerodrom și se sting după aterizare.

În cazul executării procedurii de ratare a aterizării, proiectoarele se sting numai după ce aeronava a atins înălțimea de siguranță.

2.8.Particularități privind organizarea sistemului de comunicații, informatic și STNA pentru asigurarea zborurilor speciale

Zborurile speciale sunt zborurile care se execută cu aeronave militare care au la bord președintele României, președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, prim-ministrul, viceprim-ministrul și miniștrii sau omologii străini ai acestora aflați în vizită în România.

Zborurile speciale se execută cu forțe și mijloace aparținând Bazei 90 Transport Aerian, la ordinul direct al ministrului apărării naționale, șefului SMG, șefului SMFA sau primit prin intermediul șefului turei operative, șefului turei operații curente/AOC, șefului turei operații curente/ Centrul de operații aeriene al Bazei 90 Transport Aerian.

M.U.Av. care desfășoară activități aeronautice sau au în administrare piste de decolare-aterizare, sisteme terestre de navigație aeriană pot primi misiunea să sprijine executarea zborurilor speciale la ordinul șefului SMFA.

Sprijinul de comunicații, informatică și STNA pentru asigurarea zborurilor speciale se asigură cu personalul și tehnică din SLP CI.

În situația când personalul din SLP CI nu este suficient, la ordinul comandantului bazei aeriene, acesta se poate suplimenta pentru desfășurarea zborului în condiții de maximă securitate.

Asigurarea de comunicații, informatică și STNA pentru zborurile speciale se execută în conformitate cu prevederile capitolului XI privind asigurarea și sprijinul logistic al activității de zbor din F.A./Av.-1 Regulamentul pentru zbor al aviației militare cu următoarele particularități:

la nivelul bazei aeriene se constituie echipa pentru asigurarea zborurilor speciale din care face parte personal specializat din domeniile logistică, management trafic aerian, siguranță aeronautică, protecția forței și comunicații;

echipa pentru asigurarea zborurilor speciale activează de la primirea misiunii de a executa/ sprijini executarea zborurilor speciale până la încheierea acestora;

pentru organizarea, pregătirea și executarea zborurilor speciale structura de comunicații și informatică desfășoară activități generale și specifice.

Activitățile generale vizează pregătirea personalului, tehnicii și infrastructurii pentru crearea condițiilor necesare desfășurării zborurilor speciale în condiții de securitate. Se organizează și desfășoară de către modulul A6 și vizează:

participarea împreună cu celelalte compartimente specializate la elaborarea de proceduri de operare permanente pentru organizarea, pregătirea și executarea zborurilor speciale;

selecționarea și pregătirea personalului din subordine implicat în executarea zborurilor speciale;

participarea la convocări de pregătire pentru revederea actelor normative ce reglementează zborurile speciale;

întocmirea și actualizarea de extrase din planurile de organizare și funcționare a sistemului de comunicații, informatic și STNA;

elaborarea de check-listuri cu activitățile specifice desfășurate pentru asigurarea zborurilor speciale.

Activitățile specifice cuprind un ansamblu de acțiuni desfășurate de personalul de comunicații și informatică de la începerea pregătirii pentru misiune, pe timpul executării acesteia și până la finalizarea operațiunilor de încheiere a zborurilor speciale.

Șeful comunicațiilor și informaticii:

participă la breefing-ul special și se informează cu privire la misiune;

estimează nevoile de legătură pentru asigurarea de comunicații, informatică și STNA a zborului;

transmite informațiile despre misiune și orientează subordonații cu privire la tehnica și personalul necesar pentru asigurarea zborului;

asigură disponibilitatea infrastructurii, mijloacelor și facilităților tehnice proprii executării zborurilor speciale (instalația electrică de balizaj, sistemele de comunicații și mijloacele de radionavigație);

asigură monitorizarea activităților specifice de la primirea misiunii și până la încheierea acesteia.

Comandantul companiei comunicații aero și STNA:

își însușește principalele date și elemente privind zborul special, modul de realizare a comunicațiilor sol-aer-sol, funcționarea sistemelor terestre de navigație aeriană și a mijloacelor informatice;

informează personalul din subunitate (serviciul de tură) despre misiune: data desfășurării și natura zborului special, personalul și mijloacele specifice ce vor fi folosite, modul de întrebuințare și regimul de lucru al acestora, alte date necesare;

stabilește și nominalizează prin OZU personalul și tehnica destinată asigurării zborului;

verifică starea de pregătire a personalului și execută controlul mijloacelor destinate pentru asigurarea activității de zbor;

organizează și urmărește executarea lucrărilor de întreținere și profilactice la tehnica din dotare;

participă nemijlocit la activitatea de zbor și monitorizează funcționarea mijloacelor;

pregătește datele specifice pentru analiză la încheierea misiunii.

Personalul din serviciul de luptă permanent comunicații și informatică (membrii echipajelor/ operatori):

execută instalarea, exploatarea, configurarea și reconfigurarea echipamentelor conform nevoilor operaționale stabilite pentru zborul special;

execută întreținerile profilactice și mentenanța preventivă prevăzute în instrucțiunile de specialitate și normele în vigoare;

asigură pregătirea unei rezerve de mijloace necesare a fi folosite în cazul defectării celor de bază;

asigură funcționarea neîntreruptă și exploatarea corectă a echipamentelor pe timpul executării zborurilor speciale;

menține în funcțiune echipamente, sisteme și aplicații în cadrul SCCAN;

conectează canalele vocale, radio și ambientale la dispozitive de înregistrare și asigură calitatea înregistrărilor conform normelor legale în vigoare;

execută pregătirea, refacerea capacității de luptă a mijloacelor și completarea documentelor justificative pentru consumul de resurse după încheierea zborului special;

CAPITOLUL 3

PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA SPRIJINULUI DE COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ, DE NAVIGAȚIE AERIANĂ AL BAZEI AERIENE

Desfășurarea rapidă și cu succes a oricărei acțiuni militare poate fi realizată numai printr-o bună organizare și planificare în detaliu a fiecărei etape/misiuni, începând cu planificarea unor acțiuni de descurajare și terminând cu tranziția către normalitate a părților aflate în conflict. Procesul de planificare și realizare a fiecărui proces trebuie urmărit în dinamică, revăzut și actualizat continuu.

În cadrul procesului de planificare operațională este necesară înțelegerea procesului de planificare a sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană pentru asigurarea cu succes a sprijinului CIS pentru desfășurarea acțiunilor bazei aeriene.

3.1. Planificarea sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană al bazei aeriene

Procesul de planificare a acțiunilor militare desfășurate la nivelul bazei aeriene începe cu primirea ordinului preliminar de la eșalonul superior și se încheie cu procesul dezangajării forțelor proprii și predarea responsabilităților către autoritățile civile. Acest proces este condus de comandantul bazei aeriene și sprijinit de personalul din statul major.

Procesul de planificare se derulează respectând în principiu cele șase faze de planificare a operației: cunoașterea situației; aprecierea și evaluarea opțiunilor; orientarea personalului implicat în planificare; elaborarea concepției acțiunii și planului/ordinului de acțiune; execuția, evaluarea și revederea planului/ordinului de acțiune și tranziția. În funcție de timpul avut la dispoziție pentru planificare și pregătirea misiunii, anumite faze pot fi comprimate sau contopite.

Pentru ca procesul de planificare să funcționeze eficient este necesară

organizarea pentru planificare și execuție a statului major pe mai multe funcțiuni

interdisciplinare denumite centre, astfel:

centrul de decizie – desfășoară activități de prevedere, prognoză, planificare, programare, organizare, coordonare și control și consiliază comandantul privind planificarea și conducerea operațiilor. Are în compunere pe șeful de stat major și șefii de module din cadrul comandamentului;

centrul de operații – asigură coordonarea tuturor activităților privind elaborarea documentelor de conducere și informare pentru planificarea operațiilor viitoare și conducerea acțiunilor curente (estimari privind acțiunile inamicului, trupele proprii etc). Este format din personalul ce încadrează modulul A3 –Operații și A2-Informații iar șeful centrului este șeful modulului A3 Operații și instrucție;

centrul de resurse – organizează și conduce procesul de planificare a sprijinului logistic și activitățile de completare sau înlocuire a personalului (planul logistic și planificarea de personal, serviciile în sprijinul operației). În centrul de resurse își desfășoară activitatea personalul modulelor A4- Logistică și A1- Personal, iar șeful centrului este șeful modulului A4 – Logistică;

centrul de comunicații și informatică – cuprinde ansamblul forțelor de comunicații și informatică întrunite din punct de vedere organizatoric, funcțional și tehnic sub comandă unică pentru organizarea legăturilor necesare conducerii bazei aeriene. În cadrul centrului își desfășoară activitatea personal din cadrul modulului A6- Comunicații și Informatică precum și Companiei comunicații aero și STNA.

Șeful centrului de planificare și conducere a comunicațiilor este șeful comunicațiilor și informaticii bazei aeriene. Principalele atribuții ale centrului de planificare și conducere a comunicațiilor sunt:

organizează și conduce activitatea de planificare pe linie de comunicații și informatică, de navigație aeriană și identificare a acțiunilor viitoare și pentru conducerea și coordonarea activităților curente;

coordonează activitatea companiei comunicații aero și STNA ce realizează și exploatează sistemul de comunicații și informatic, de navigație aeriană;

elaborează și prezintă estimările pe linie de comunicații și informatică în funcție de estimările posibilelor acțiuni ale inamicului și trupelor proprii;

elaborează rapoarte de informare pe linie de comunicații și informatică;

stabilește măsuri de protecție a comunicațiilor;

organizează controlul radio și controlul privind organizarea și instruirea subunității de comunicații și informatică și formațiilor de asigurare logistică.

Planificarea sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare este parte componenetă a procesului de planificare a acțiunilor bazei aeriene și reprezintă ansamblul activităților desfășurate de către centrul de planificare și conducere a comunicațiilor pentru sprijinul comandandului în luarea deciziei.

Planificarea sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare constituie un atribut al conducerii, ce cuprinde și ansamblul activităților desfășurate pentru elaborarea documentelor privind organizarea și realizarea sprijinului de comunicații și informatic pentru forțele din structura bazei participante la desfășurarea acțiunilor militare. Activitatea de planificare integrează măsuri, mijloace, procedee și resurse, indicatori de performanță și măsuri de realizare a acestora, bazându-se pe un ansamblu determinat și coerent de informații, structurate corespunzător și actualizate în timp oportun.

Planificarea eficientă a CIS-NA trebuie să țină cont de timpul de reacție necesar, amploarea și complexitatea acțiunilor militare desfășurate de baza aeriană.

Acesta este procesul prin care comandantul stabilește cerințele pentru comunicații și informatică în cadrul zonei în care se desfășoară acțiunea militară a bazei aeriene. Necesarul de mijloace, tipul și locul de instalare a fiecărui sistem se stabilesc prin planificarea detaliată de stat major.

Cunoașterea situației și elaborarea bazei documentare reprezintă faza 1 a planificării sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană. În cadrul acestei etape personalul de specialitate participă la desfășurarea următoarele activități:

se asigură suportul tehnic pentru crearea bazei documentare necesare

cunoașterii situației din zona de responsabilitate a bazei aeriene;

se stabilesc principalele elemente privitoare la riscuri și amenințări din zonă;

se asigură condițiile de lucru necesare comandantului și statului major pentru exercitarea C2 precum și infrastructura și echipamentele de birotică necesare elaborării documentelor operative;

se asigură interconectarea structurilor componente tehnice și umane, atât pe orizontală cât și pe verticală pentru realizarea schimbului de informații la toate nivelurile de comandă și control;

se analizează disponibilitatea infrastructurii locale și se fac primele estimări cu privire la pregătirea infrastructurii specifice din zona de operații.

Aprecierea și evaluarea opțiunilor (inițierea planificării)

În această etapă, șeful modulului A6 participă împreună cu statul major la briefingul de inițiere a planificării. Din ordinul preliminar primit de la eșalonul superior precum și din îndrumările inițiale ale comandantului acesta își extrage principalele informații referitoare la: misiune, natura și compunerea structurilor care pot face obiectul dislocării, dispunerea elementelor sistemului C2, măsurile pentru asigurarea legăturilor între diferite eșaloane. Pe baza acestor date ofițerii din cadrul modului A6 desfășoară evaluarea CIS care constituie o parte a evaluării generale iar rezultatele se introduc în estimarea inițială a CIS.

Evaluarea CIS constă în:

primirea și analiza misiunii – extragerea sarcinilor specificate și implicite necesare îndeplinirii misiunii;

identificarea cerințele schimbului informațional formulate de toate compartimentele statului major (IERs): aplicații informatice de comandă și control și servicii de comunicații necesare pentru desfășurarea acțiunilor militare ale bazei aeriene, cerințele de conectare la sistemele NATO;

evaluarea factorilor, soluțiile potențiale și selectarea soluțiilor de asigurare a serviciilor – se stabilesc mijloacele disponibile și cerințele pentru asigurarea resurselor, se face evaluarea capabilităților CIS disponibile comparativ cu mijloacele CIS solicitate să sprijine acțiunile de luptă ale bazei aeriene.

Pe baza acestor date preliminare se realizează estimarea inițială a CIS și se planifică angajarea sistemelor în funcțiune și dacă este necesar reconfigurarea acestora în raport cu cerințele schimbului informațional formulate de celelalte module din cadrul statului major.

În final statul major elaborează ordinul preliminar pentru subordonați. În cadrul ordinului preliminar pentru comunicații și informatică (Anexă la ordinul preliminar/ WARNO) șeful modulului A6 transmite companiei comunicații aero și informatică cele mai urgente măsuri care trebuie luate pentru pregătirea tehnicii și personalului în vederea trecerii la îndeplinirea misiunii conform datelor preliminare. Acest lucru se ia în scopul de a asigura timpul necesar pentru luarea măsurilor pentru desfășurarea tuturor activităților specifice. În cadrul acestui ordin sunt precizate principalele acțiuni desfășurate de baza aeriană în cadrul operației, misiunile și principalele direcții de acțiune ale CIS-NA pentru îndeplinirea sarcinilor specificate în zona de responsabilitate, sarcini privind angajarea forțelor și mijloacelor de specialitate etc. Ordinul preliminar cuprinde: situația, misiunea, execuția, sprijinul logistic, comanda și comunicațiile.

Orientarea personalului implicat în planificare

Această fază începe cu un nou ordin preliminar al eșalonului superior care conține și Orientările pentru planificare ale comandantului eșalonului superior. În cadrul acestei etape se analizează în detaliu misiunea eșalonului superior precum și factorii care influențează îndeplinirea acesteia, se identifică limitările/ constrângerile, riscurile și vulnerabilitățile în funcție de forțele implicate, informațiile disponibile, timpul la dispoziție, se stabilesc cursurile probabile de acțiune ale inamicului și se desfășoară briefingul de analiză a misiunii. În cadrul briefingului de analiză a misiunii se formulează misiunea proprie se prezintă designul operației și orientările pentru planificare ale comandantului bazei aeriene, care după definitivare se transmit subordonaților printr-un ordin de avertizare. Șeful modulului A6 participă la ședințele de orientare și briefingul de analiză a misiunii.

Pe baza ordinelor eșaloanelor superioare și a orientărilor din procesul de planificare propriu (revederea planurilor, limitărilor/constrângerilor, actualizarea estimărilor, orientările comandantului) șeful modulului A6 detaliază direcțiile de acțiune ale CIS-NA pentru îndeplinirea misiunii, astfel:

stabilește misiunile fiecărei structuri, centru sau element;

stabilește prioritățile de realizare a legăturilor și asigurare a serviciilor precum și încadrarea lor în timp;

analizează informațiile privitoare la disponibilitatea infrastructurii de comunicații din zona de desfășurare a acțiunilor bazei aeriene;

repartizează sarcinile pe structurile modulului și instrucțiunile de coordonare a companiei comunicații aero și STNA;

se stabilesc măsuri de protecție a informațiilor clasificate;

se înaintează cererile de materiale și nevoile de sprijin eșalonului superior;

transmite subordonaților datele preliminare în vederea pregătirii forțelor și mijloacelor pentru misiune, printr-un ordin de avertizare pentru comunicații și informatică (Anexă la ordinul de avertizare al bazei aeriene).

Elaborarea concepției acțiunii și planului/ordinului de acțiune

Pe baza Orientărilor pentru planificare ale comandantului bazei aeriene statul major stabilește mai multe cursuri de acțiune (Course of Action – COA) care se compară între ele astfel încât să poată fi stabilite avantajele și dezavantajele fiecăruia dintre ele. Pe timpul briefingului de luare a deciziei comandantul va selecta cursul de acțiune optim care va sta la baza elaborării Concepției de acțiune a bazei aeriene. Aceasta se finalizează odată cu aprobarea ei de către comandantul eșalonului superior.

Șeful modulului A6 participă la analiza misiunii și la elaborarea cursurilor

de acțiune. Prezintă avantajele și dezavantajele pentru cursul de acțiune selectat din

perspectiva comunicațiilor și informaticii. În cadrul briefingului de luare a deciziei prezintă estimarea de comunicații și informatică și face propuneri pentru organizarea sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană și identificare a bazei aeriene.

După aprobarea Concepției de către comandantul eșalonului superior statul major trece la elaborarea Planului de acțiune al bazei aeriene (OPLAN). Acesta este documentul care se folosește pentru conducerea acțiunilor bazei aeriene și reprezintă detalierea concepției.

Planul de acțiune (OPLAN) se aprobă de comandantul bazei aeriene și se transmite pentru execuție structurilor subordonate. În cadrul acestei etape de planificare deosebit de important pentru conducerea comunicațiilor este elaborarea Planului pentru comunicații și informatică care este inclus în OPLAN (Anexa Q).

Acesta este elaborat de către modulul A6 fiind sprijinit cu date și informații de comandantul subunității de comunicații.

Planul pentru comunicații și informatică este produsul final al procesului de planificare și trebuie detaliat suficient pentru executarea misiunii. În acest plan sunt evidențiate forțele și mijloacele angajate, nivelul de capabilitate atins și măsurile de pregătire pentru angajare în vederea îndeplinirii misiunii de către stuctura de comunicații și informatică a bazei aeriene. Anexa Q la OPLAN este elaborată pe baza unui format standardizat care cuprinde cinci secțiuni principale: situația, misiunea, execuția, sprijinul logistic, comanda și comunicațiile.

Planul pentru comunicații și informatică/Anexa „Q“ – Comunicații și Informatică la Planul de acțiune al bazei aeriene (OPLAN) se întocmește pe baza concepției operației, precizărilor șefului de stat major privind organizarea sprijinului de comunicații și informatică și a Extrasului din Ordinul pentru comunicații și informatică/Anexa „Q“ – Comunicații și Informatică la Ordinul de operații al eșalonului superior. Planul pentru comunicații și informatică se semnează de către șeful modulului A6, șeful de stat major și se atașează ca anexă la OPLAN, după care se aprobă de către comandant. În principiu acesta cuprinde:

structura sistemului de comandă și control adoptat pentru forțele proprii participante la operația militară și direcțiile informaționale necesare pentru executarea activităților aferente;

evaluarea fluxului de informații necesare pentru comanda și controlul forțelor, diferențiat pe categorii de trafic, misiuni și direcții informaționale;

schema de organizare rețelelor de comunicații și informatică;

schema de organizare a sistemului terestru de navigație aeriană;

calculul angajării forțelor și mijloacelor de comunicații, informatice, STNA organice și din zonă la dispoziție și repartiția acestora pentru realizarea sprijinului de specialitate, în vederea asigurării legăturii bazei în zona de dispunere, pe timpul deplasării (transportului) și în zona de responsabilitate;

locul de dispunere a aerodromurilor de bază, manevră și de rezervă, ale centrelor de operații proprii, ale eșalonului superior, ale celor cu care se cooperează și ale subordonaților;

modul de asigurare a informațiilor de navigație, precum și căile de legătură pentru realizarea înștiințării și alertării;

modul de transmitere al indicativelor de recunoaștere în rețelele de comunicații radio sol – aer;

structura, organizarea și modul de utilizare a rețelelor locale de calculatoare din COBA;

măsurile de protecție a comunicațiilor;

organizarea rețelelor de comunicații sol-aer-sol pentru transmiterea comenzilor, rapoartelor și informațiilor pentru conducerea misiunilor aeriene;

organizarea legăturii prin sistemul de poziționare globală/GPS și prin sistemul de identificare amic-inamic;

organizarea comunicațiilor prin mijloace mobile și poștale;

compunerea și modul de realizare a managementului sistemului de comunicații (tabele cu caracteristici de lucru, indicative, numerele abonaților, parole, chei, calcule pentru atribuirea frecvențelor etc.);

măsurile pentru asigurarea pazei, protecției personalului și securității elementelor sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană în zona de concentrare, pe timpul transportului și în zona de responsabilitate;

date privind desfășurarea operațiilor de război electronic;

stabilirea etapelor succesive de realizare a sistemului de comunicații și a termenelor de realizare;

locurile de dispunere și termenele de intrare în funcțiune a elementelor STNA;

precizarea condițiilor (standardelor) privind realizarea interoperabilității cu sistemele celorlalte forțe participante la operația militară;

măsuri pentru exploatarea optimă a rețelelor de comunicații în zona de concentrare, pe timpul deplasării și în zona de responsabilitate;

legăturile cu organizațiile cu caracter umanitar și social (organe locale ale administrației de stat, salvare, pompieri, massmedia etc.);

date referitoare la asigurarea tehnică și materială de comunicații, informatică și STNA;

compunerea rezervelor de comunicații, informatice și de sisteme terestre de navigație aeriană, raioanele de dispunere și modalitatea de întrebuințare a acesteia;

cereri și modele de rapoarte pe linie de comunicații și informatică ce trebuie înaintate la eșalonul superior;

semnale de înștiințare utilizate de forțele participante la operația militară.

Evaluarea și revederea planului

Scopul acestei faze se realizează prin exercitarea comenzii și controlului asupra forțelor la dispoziție pentru executarea integrată, coordonată sau sincronizată a operației. Procesul de evaluare implică monitorizarea și aprecierea rezultatelor acțiunilor bazei aeriene în zona de responsabilitate prin stabilirea unor

indicatori de eficiență și performanță.

Când toate datele și informațiile care au stat la baza OPLAN au devenit certe, concrete, reale iar momentul declanșării operației a fost stabilit și cunoscut de toți participanții la operație planul de acțiune devine ordinul de acțiune al bazei aeriene (OPORD).

Ordinul pentru comunicații și informatică/Anexa „Q” – (comunicații și informatică) – la Ordinul de operații/OPORD, este documentul prin care se transmite structurilor de comunicații și informatică subordonate detaliile necesare organizării și realizării sprijinului de comunicații și informatică în operații. Acesta se elaborează, pe baza planului acțiunii, de către modulul A6, se semnează de către șeful de stat major și șeful modulului, se anexează la OPORD și se aprobă de comandant.

La Ordinul pentru comunicații și informatică se pot anexa: tabele cu organizarea direcțiilor/rețelelor radio și radioreleu; tabele cu caracteristici de lucru puse la dispoziția subordonaților; tabele cu indicativele centrelor și stațiilor de comunicații și informatică; extrase din graficele de expediere a documentelor; extrase din graficele expedițiilor poștale; tabel cu codificarea funcțiilor; memoratorul planului de numerotare; schema realizării sistemului informatic; tabele cu chei și parole; anexe ajutătoare care detaliază procedeele tehnice de asigurare a legăturilor-scheme, grafice, tabele, suporți magnetici, schițe, calcule etc.

Tranziția

Se realizează în scopul desfășurării coordonate a planului de operație după încetarea ostilităților și predarea responsabilităților către autoritățile civile din zona de responsabilitate precum și pentru redislocarea forțelor proprii într-un mod controlat.

În cadrul procesului de planificare a sprijinului de comunicații și informatic

se elaborează o serie de documente de conducere, informare, ajutătoare. Cele mai importante documente întocmite de modul A6 sunt:

în cadrul documentelor de conducere: planul și ordinul pentru comunicații și informatică, planul de pază și apărare a centrului de comunicații, planul de activitate și de control al modulului, ordine preliminare/WARNO și ordine fragmentare/FRAGO. Aceste documente se întocmesc de personalul modulului și se atașează sub formă de anexă la planurile și ordinele de acțiune ale bazei aeriene;

printre documentele de informare se numără: raportul de informare și estimarea de comunicații și informatică.

Raportul de informare pentru comunicații și informatică se înaintează eșalonului superior și este documentul prin care eșalonul este informat despre realizarea și funcționarea legăturilor, principalele întreruperi și cauzele acestora.

3.2. Organizarea sprijinului de comunicații și informatică

Organizarea sprijinului de comunicații și informatic cuprinde totalitatea măsurilor întreprinse de modulul A6 Comunicații și informatică pentru conducerea, coordonarea și controlul structurilor specializate în realizarea la timp, exploatarea, reconfigurarea și mentenanța sistemului de comunicații și informatic și de navigație aeriană.

Sistemul de comunicații și informatic și de navigație aeriană se organizează pe baza ordinelor și dispozițiilor pe linie de specialitate ale eșalonului superior, cerințelor și sarcinilor reieșite din documentele de planificare proprii, ordinelor comandantului și precizărilor șefului de stat major. Răspunderea pentru conducerea nemijlocită a activităților ce se desfășoară pentru organizarea și realizarea acestuia revine șefului comunicațiilor și informaticii bazei aeriene.

CIS-NA este organizat, instalat și funcționează în regim neîntrerupt pe fiecare aerodrom militar, în locul de dispunere la pace, în raport cu misiunile, rolul, specificul și sarcinile îndeplinite de baza aeriană. Acesta se organizează din timp astfel încât să asigure neîntrerupt legătura cu eșalonul superior, cu structurile subordonate, cu cei care cooperează pentru ca, pe timpul acțiunilor de luptă desfășurate de baza aeriană, să nu necesite restructurări majore pentru exercitarea comenzii și controlului, cooperării și înștiințării trupelor.

La pace, pentru îndeplinirea misiunilor repartizate, fiecărei baze aeriene i se destină 1- 2 aerodromuri de bază unde operează în mod curent și își dispune forțele principale și tehnica de luptă. Pe timpul aplicațiilor, exercițiilor, pentru îndeplinirea unor misiuni, precum și în anumite situații (dezastre, calamități, stări de necesitate etc.) baza aeriană poate să opereze cu anumite forțe pe mai multe aerodromuri (de rezervă, manevră) situație în care este necesară susținerea logistică și funcțională a acestora. Se produc dislocări ale anumitor structuri de forțe (logistice, de comandă și control, asigurare) caz în care sistemul de comunicații și informatic se restructurează prin deplasarea unor elemente specializate (MCID, PCZ mobil etc.) din cadrul componentei mobile a subunității de comunicații (rezerva constituită) sau primite în sprijin care să asigure legăturilor necesare conducerii forțelor dislocate.

În situații de criză și pe timp de război, când baza aeriană duce acțiuni de luptă concomitent pe mai multe aerodromuri sau când situația impune dislocarea unor componente ori evacuarea acesteia pe un alt aerodrom, organizarea unității pentru deplasare se realizează pe mai multe eșaloane, astfel:

eșalonul înaintat – cuprinde efective și mijloacele necesare pentru primirea eșalonului de zbor, precum și pentru conducerea și asigurarea acțiunilor de luptă până la sosirea eșalonului rulant; pe noul aerodrom se instalează mijloacele de comunicații, sistemele de comandă și control și acele elemente din cadrul sistemului de navigație aeriană care să asigure primirea corpului principal de forțe, conducerea și dirijarea eșalonului de zbor;

eșalonul de zbor este alcătuit din aeronavele escadrilelor care se dislocă sau ale întregii baze aeriene când aceasta se dislocă în totalitate. Acesta începe deplasarea, după ce pe noul aerodrom a sosit eșalonul înaintat și s-au luat măsurile de instalare și organizare a lucrului mijloacelor de comunicații și STNA;

eșalonul rulant constituit din personalul rămas după plecarea celor două eșaloane și din mijloacele materiale nedislocate, începe deplasarea după aterizarea aeronavelor pe noul aerodrom.

Pentru fiecare eșalon se destină forțe și mijloace de comunicații și informatică.

În cazul dislocării pe alte aerodromuri sau zone în care suportul logistic și de comunicații este limitat sau inexistent baza aeriană își poate constituie centre de operații proprii utilizând mijloace de comunicații, informatică și de navigație aeriană din dotare sau primite în sprijin de la alte unități prin grija Statului Major al Forțelor Aeriene.

În această situație la nivel de organizare și realizare a CIS-NA se produc restructurări importante care impun dislocarea forțelor și mijloacelor de comunicații, informatică, STNA și reinstalarea lor pe noul aerodrom. În planul organizării este necesară eșalonarea forțelor și mijloacelor pe urgențe și realizarea legăturilor pe timpul deplasării fiecărui eșalon în parte precum și în noul raion. Sistemul de comunicații și informatic care se dezvoltă și reconfigurează trebuie să asigure conducerea eșaloanelor constituite pentru dislocare în cursul deplasării/transportului forțelor, tehnicii și materialelor precum și pe timpul îndeplinirii misiunilor pe noul aerodrom.

Comandantul împreună cu statul major și comandații structurilor (grupul de zbor, grupul logistic, grupul de protecția forței) exercită comanda și controlul unităților și subunităților din subordine prin structuri de comandă și control specializate, organe ATC, structuri de sprijin logistic și de asigurare, organizate astfel: centrul de operații al bazei aeriene (COBA) de bază și rezervă, centrele de operații ale escadrilelor (Squadron Operation Center – SqOC), turnul militar de control de aerodrom (MTWR), sistemul militar de control de apropiere (APP), punctul de conducerea zborului de rezervă (mobil), elementele de sprijin ale sistemului de radionavigație și aterizare (puncte radiofar, echipamente de dirijare la aterizare), punctul de comandă al batalionului de artilerie A.A. și subunității de radiolocație, grupe de control aerian tactic, controlori aerieni în poziții înaintate.

Pentru fiecare din aceste structuri se asigură suport tehnic pentru conducere prin instalarea mai multor centre de comunicații. Astfel, se organizează centre de comunicații ale COBA de bază și rezervă, se destină mijloace pentru turnul militar de control de aerodrom (MTVR), punctul de conducere a zborului mobil (rezervă), sistemul militar de control de apropiere (APP) și se realizează sistemul terestru de navigație aeriană. Centrele de comunicații care se instalează pentru deservirea acestor structuri, sunt de regulă, staționare și se dispun în încăperi (clădiri) speciale.

Cel mai dezvoltat dintre acestea este centrul de comunicații al COBA de bază care este deservit de o structură special destinată din cadrul subunității de comunicații a bazei aeriene.

3.3. Realizarea și menținerea în funcțiune a sistemului de comunicații și informatic, de navigație aeriană al bazei aeriene

Realizarea sprijinului de comunicații și informatic cuprinde totalitatea activităților desfășurate de structurile de execuție specializate pentru instalarea, exploatarea și mentenanța rețelelor, centrelor, stațiilor și liniilor de comunicații, rețelelor informatice de comandă și control și elementelor sistemului terestru de navigație aeriană necesare pentru conducerea structurilor care se dislocă ale bazei aeriene.

Instalarea, exploatarea, mentenața și reconfigurarea sistemului de comunicații, informatic și de navigație aeriană este responsabilitatea companiei comunicații aero și STNA și se execută sub directa coordonare a șefului comunicațiilor și informaticii bazei aeriene.

La pace, sistemul de comunicații și informatic de navigație aeriană și identificare este planificat, organizat și realizat pe aerodromul de bază. Pentru realizarea suportului tehnic de specialitate necesar exercitării comenzii și controlului administrativ și operațional la pace, sistemul de comunicații și informatic și de navigație aeriană al bazei aeriene are o componentă staționară. În situații de criză și la război acesta se dezvoltă conform cerințelor operaționale folosind mijloacele tehnice de comunicații și informatice din cadrul componentei mobile (dislocabile) și rezervei de comunicații care completează componenta staționară. Fiecare dintre aceste componente cuprind atât tehnica necesară pentru realizarea legăturilor stabilite cât și personalul în măsură să instaleze și să exploateze aceste echipamente. Cele două componente sunt interoperabile din punct de vedere tehnic și al procedurilor utilizate.

Pentru îndeplinirea acestor obiective și realizarea sprijinului de comunicații

și informatic, la pace, în situații de criză și la război, compania comunicații aero și STNA este organizată în concordanță cu misiunile principale ale bazei aeriene și sarcinile centrului de operații. În funcție de acestea subunitatea de comunicații cuprinde un pluton de comunicații și informatică staționar și un pluton de comunicații și informatică mobil.

În situația reconfigurării CIS, modulul A6 transmite comandantului subunității de comunicații un Extras din Ordinul pentru comunicații și informatică/Anexa la Ordinul de acțiune al bazei aeriene cu misiunile detaliate pentru realizarea sprijinului de specialitate și detaliile necesare funcționării mijloacelor specifice în sprijinul acțiunilor bazei aeriene.

La rândul său, comandantului companiei comunicații aero și STNA transmite comandanților de plutoane și șefilor de elemente ordinele de instalare/reconfigurare a centrelor de comunicații și elementelor STNA în vederea îndeplinirii misiunilor specifice. De asemenea, comandantul subunității ia măsuri pentru dimensionarea forțelor și mijloacelor în raport de organizarea pentru dislocare a unității pe eșaloane și eventual dispunerea mijloacelor în coloană în

cadrul eșalonului rulant.

În dimensionarea forțelor și mijloacelor care participă la realizarea suportului de comunicații pe noul aerodrom se vor lua în considerare următoarele aspecte:

existența sau inexistența suportului logistic și facilităților de comandă și control în noul raion/aerodrom;

necesitatea constituirii unui centru de operații propriu sau conducerea forțelor și mijloacelor bazei aeriene vor fi realizate dintr-un centru de operații integrat (comun) deja existent;

asigurarea simultană a legăturilor din mai multe centre de operații și cu posibilitatea dislocării pe mai multe aerodromuri;

disponibilitatea infrastructurii de aerodrom pentru desfășurarea acțiunilor bazei: echiparea cu mijloace de navigație aeriană și aterizare (pe una sau două direcții de aterizare), starea infrastructurii de comunicații, rețelele de cabluri, cablarea clădirilor, posibilitatea utilizării unor canale de comunicații ale altor structuri din cadrul SNS;

posibilitatea închirierii unor circuite și asigurării unor servicii de la operatorii de telecomunicații civili precum și aria de acoperire a rețelelor operatorilor mobili și sateliților din zonă.

În cadrul eșalonului înaintat vor fi prevăzute personalul și tehnica strict necesare pentru realizarea legăturii pe noul aerodrom și primirii eșalonului de zbor. Într-o configurație minimală, în cadrul acestui eșalon, pot fi dislocate sisteme sau numai anumite elemente din cadrul acestora împreună cu echipajele aferente, astfel: 1 modul CIS minimal dislocabil, 1punct mobil de conducerea zborului, rețeaua mobilă de calculatoare, 1-2 radiofaruri, o instalație electrică de balizaj mobilă și 1-2 proiectoare de aterizare, alte elemente care se consideră necesare.

În cadrul eșalonului rulant se vor deplasa forțele și mijloacele de comunicații și informatică rămase pe aerodromul de dislocare la pace care vor asigura legătura pe timpul deplasării atât în cadrul eșalonului cât și pentru exercitarea de către comandant a comenzii și controlului tuturor componentelor structurii (cele dislocate, cele care se deplasează și cele rămase pe aerodrom) pe întreaga durată a activităților de deplasare pe noul aerodrom.

În noul raion/aerodrom ordinea de instalare, de principiu, a mijloacelor de comunicații și informatice este următoarea:

se configurează terminalele de comunicații prin satelit/GSM și se raportează despre sosirea în noul raion și începerea pregătirii pentru primirea eșalonului de zbor;

se instalează stațiile radio HF în vederea stabilirii legăturii radio directe cu eșalonul superior și cu centrul de operații al bazei aeriene de pe aerodromul de bază;

se instalează punctul mobil pentru conducerea zborului (stațiile radio VHF/UHF) în vederea stabilirii comunicațiilor radio sol-aer cu eșalonul de zbor;

se instalează MCID și se interconectează local cu echipamente compatibile ale structurilor militare din cadrul raionului;

se realizează legăturile interioare cu elemente ale structurii de comandă și control, componentei logiste și de asigurare din cadrul eșalonul înaintat;

se realizează rețele radiotelefon cu principalele elemente de conducere de pe aerodrom, de cooperare și înștiințare;

se dispun și se instalează în raionul aerodromului principalele elemente ale sistemului terestru de navigație aeriană;

se preiau fluxuri, circuite și căi închiriate din sistemul de telecomunicații teritorial.

La finalizarea instalării principalelor elemente ale sprijinului de comunicații și informatic pe noul aerodrom comandantul companiei comunicații aero și STNA raportează șefului comunicațiilor și informaticii al bazei aeriene.

3.4. Securitatea sistemului de comunicații și informatic al bazei aeriene

Sistemul de comunicații și informatic al bazei aeriene constituie una din țintele predilecte și este un obiectiv important vizat de acțiunile de cercetare ale inamicului. Scopul acestor acțiuni este de a diminua capacitatea de exercitare a comenzii și controlului la toate nivelurile bazei aeriene, destabilizării, neutralizării și alterării informațiilor transmise prin sistem. Pornind de la aspectele menționate a apărut necesitatea asigurării unei securități ridicate a întregului sistem prin crearea mecanismelor pentru protecția informațiilor procesate și vehiculate la nivelul acestuia, protecția surselor (mijloacelor tehnice) utilizate în prelucrarea, stocarea și transmiterea informațiilor, precum și a personalului care le deservește.

Securitatea sistemului de comunicații și informatic constă dintr-un ansamblu de măsuri care se iau în scopul asigurării funcționării stabile și neîntrerupte a mijloacelor tehnice proprii în condițiile utilizării de către inamic a unor intense acțiuni destabilizatoare (cercetare, bruiaj electronic, dezinformare, penetrare etc.).

Măsurile privind securitatea sistemului de comunicații și informatic se stabilesc pe timpul planificării și organizării acestuia pe tipuri de legături și mijloace și se realizează pe mai multe planuri: de ordin fizic, procedural, la nivel de personal, specifice protecției documentelor și de tip INFOSEC. În anexa nr. 9 sunt prezentate principalele subdomenii ale securității sistemului de comunicații și informatic.

3.4.1. Securitatea fizică a componentelor sistemului

Securitatea fizică cuprinde un ansamblu de măsuri adoptate pentru asigurarea integrității fizice a tuturor componentelor sistemului (aparatură și echipamente de comunicații, elemente de conexiune, linii de legătură, dispozitive și materiale de stocare a datelor și informațiilor, rețele de calculatoare și personal).

Principalele măsuri pentru asigurarea securității fizice a componentelor sistemului de comunicații constau în:

folosirea cu eficiență a proprietăților terenului și mediului ambiant pentru protecția mijloacelor de comunicații;

executarea amenajărilor genistice pentru tehnica de comunicații la timp și în volum complet;

instalarea mijloacelor de comunicații pe baze de transport adecvate și cu protecție ridicată la acțiunile mecanice;

deplasarea și instalarea în ascuns a mijloacelor de comunicații, mascarea dispunerii și lucrului acestora;

schimbarea periodică a locurilor de instalare a mijloacelor care emit energie electromagnetică;

asigurarea și organizarea corespunzătoare a zonelor de securitate a centrelor și mijloacelor de comunicații și informatică.

Pentru aceasta Modulul A6 din cadrul statului major al bazei aeriene precizează în Planul/Ordinul de organizare și funcționare a sistemului de comunicații și informatic (Anexa la Planul de acțiune/ Ordinul de acțiune) aspecte referitoare la:

raioanele (locurile) de dispunere a elementelor din CIS (grupuri de stații radio/radioreleu, mijloace de radionavigație, puncte de retranslație etc.) precum și gradul de amenajare genistică a acestora;

raioanele de rezervă stabilite pentru mutarea acestor elemente, situațiile prevăzute pentru mutare, măsuri de mascare a deplasării și activitățile de strângere/instalare;

perimetrul fizic (zonele de securitate și administrative) ce trebuie protejat și măsurile de control a accesului în acest perimetru;

modul de acțiune în cazul atacurilor executate de elemente teroriste/grupuri de cercetare-diversiune;

protecția personalului pe linia securității și sănătății în muncă și AÎI.

3.4.2. Securitatea informațiilor stocate, procesate sau transmise prin canalele de comunicații

Securitatea informațiilor (INFOSEC) are scopul de a asigura protecția informațiilor și a sistemelor informaționale împotriva accesului neautorizat la informații în scopul citirii, copierii sau modificării, fie ele stocate, în procesare sau în tranzit, precum și împotriva repudierii serviciului față de utilizatorii autorizați dar și împotriva permiterii accesului utilizatorilor neautorizați, incluzând acele măsuri care sunt necesare pentru a detecta, documenta și a se opune unor astfel de amenințări.

Aplicarea măsurilor și procedurilor INFOSEC se face în scopul prevenirii/împiedicării extragerii, modificării, distrugerii informațiilor prin interceptare, alterare, accesare neautorizată, precum și invalidării de funcții/servicii.

Componentele INFOSEC sunt: securitatea comunicațiilor (COMSEC) și securitatea echipamentelor de calcul (COMPUSEC).

Securitatea comunicațiilor (COMSEC), cuprinde totalitatea măsurilor adoptate în scopul asigurării funcționării stabile și neîntrerupte a mijloacelor electronice proprii în condițiile desfășurării de către inamic a unor intense acțiuni de cercetare și bruiaj electronic. Măsurile COMSEC sunt grupate pe următoarele subdomenii: securitatea criptografică (CRIPTOSEC), securitatea emisiunilor (EMSEC), securitatea transmiterilor (TRANSEC).

Securitatea criptografică (CRIPTOSEC) constă în protecția informațiilor transmise prin mijloace de comunicații analogice sau numerice, prin utilizarea unor sisteme criptografice autorizate. În cadrul sistemului de comunicații pot fi utilizate mai multe modalități de criptare a informațiilor.

Securitatea emisiilor (EMSEC) reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a împiedica exploatarea neautorizată a informațiilor ce pot rezulta din interceptarea și analiza emisiilor compromițătoare de la echipamentele de comunicații și informatice.

Securitatea împotriva emisiunilor de acest tip, se realizează prin măsuri de ordin administrativ și tehnic.

Principalele măsuri de ordin administrativ vizează:

delimitarea zonelor de securitate de zonele administrative și dispunerea echipamentelor în interiorul acestora conform nivelului de clasificare al informațiilor prelucrate sau transmise prin acestea;

procesarea informațiilor clasificate numai în interiorul zonelor de securitate;

limitarea accesului personalului și a introducerii de echipamente diverse în interiorul zonelor de securitate;

marcarea echipamentelor conform nivelului de secretizare al informațiilor conținute pe mediile de stocare;

respectarea distanțelor de siguranță dintre zonele de securitate și zonele administrative, în scopul împiedicării retransmiterii emisiilor compromițătoare;

monitorizarea fizică a cablajelor din zonele de securitate;

Măsurile de ordin tehnic se asigură prin:

folosirea de echipamente certificate TEMPEST în cadrul zonelor de securitate;

folosirea ca mediu de transmisie cu precădere a a fibrei optice sau a cablurilor ecranate, prevăzute cu filtre;

folosirea surselor de alimentare cu sisteme de filtrare special proiectate;

Protecția emisiilor cuprinde și controlul acestora (EMCON – Emission Control) în condițiile influenței perturbatoare a mijloacelor electronice proprii. Ea cuprinde asigurarea compatibilității electromagnetice a mijloacelor de comunicații radio, radioreleu, satelitare și a altor mijloace electronice existente în raioanele centrelor de comunicații. Acest control se poate obține prin:

desemnarea din cadrul structurii a unei persoane responsabile cu managementul frecvențelor radio;

asigurarea unui management eficient al frecvențelor de lucru;

scurtarea timpului de emisie;

identificarea surselor de perturbații reciproce și reducerea influenței emisiunilor acestora;

folosirea unor frecvențe de lucru cu stabilitate la bruiaj;

utilizarea mijloacelor alternative de realizare a legăturilor.

Securitatea transmiterilor (TRANSEC) este o componentă a COMSEC, care rezultă din însumarea măsurilor destinate să protejeze informația față de acțiunile de interceptare și exploatare, prin alte metode decât criptanaliza.

Cele mai cunoscute modalități tehnice de realizare a securității transmiterilor în cadrul CIS sunt:

întrebuințarea stațiilor radio cu salt de frecvență;

antene cu grad înalt de directivitate și lob secundar redus, antene adaptive;

putere de emisie reglabilă;

folosirea fibrei optice sau cel puțin a cablurilor ecranate corespunzător (nivelul de ecranare trebuie să fie determinat cert și autorizat).

Măsurile tehnice nu sunt suficiente pentru atingerea scopurilor securității transmiterilor, acestea fiind completate, în afara măsurilor de securitate fizică, cu alte măsuri ce fac parte din securitatea procedurală, securitatea organizatorică și administrativă, astfel:

alegerea frecvențelor de lucru pentru mijloacele radio, radioreleu și satelitare;

mascarea elementelor tehnice din compunerea CIS;

schimbarea periodică a locurilor de dispunere a mijloacelor radio și radioreleu, la intervalele stabilite;

lucrul în emisie radio și radioreleu în regim de putere minim necesară stabilirii legăturii cu corespondenții;

reducerea timpului de emisie radio și radioreleu, prin întrebuințarea echipamentelor de transmisii rapide de date;

păstrarea secretului asupra caracteristicilor de lucru și a modului de organizare a comunicațiilor;

folosirea proprietăților favorabile ale terenului, în scopul protecției și mascării autostațiilor radio, radioreleu și a circuitelor fizice;

exploatarea mijloacelor tehnice de comunicații și a celor criptografice, în strictă conformitate cu instrucțiunile și regulile stabilite pentru acestea;

pregătirea personalului din punct de vedere al vigilenței, păstrării secretului, precum și din punct de vedere a cunoștințelor, deprinderilor de exploatare;

organizarea și exploatarea unui număr mare de rețele și direcții radio false pentru împiedicarea sau îngreunarea executării cercetării radio (interceptării și goniometrării) și a bruiajului de către adversar;

folosirea preponderent a mijloacelor radio cu salt de frecvență în rețelele și direcțiile organizate;

executarea, ori de câte ori este posibil, a emisei prin alte mijloace de

comunicații decât cele bazate pe propagarea în spațiu a undelor electromagnetice.

Securitatea computerelor (COMPUSEC) reprezintă totalitatea măsurilor adoptate în scopul protecției accesului electronic în rețelele de calculatoare și în sistemele informatice aferente, implicit la datele și informațiile care circulă sau

sunt stocate pe acestea.

Aceste măsuri vizează utilizarea de dispozitive de securitate hardware, firmware și software menite să controleze, să permită sau nu accesul utilizatorilor la sistem și să permită generarea unor rapoarte în scopul verificării modului de utilizare și funcționare a sistemului.

Componentele COMPUSEC sunt securitatea criptografică, fizică și a emisiunilor electromagnetice.

Securitatea criptografică, în ceea ce privește subsistemul informatic din cadrul sistemelor informaționale militare, privește două aspecte:

protecția prin transformarea criptografică a informațiilor stocate, utilizându-se în acest scop aplicații criptografice specifice, ierarhizate din punct de vedere al corelației scop-rezistență criptografică-nivel de sensibilitate a informațiilor protejate;

protecția criptografică a informațiilor transmise în rețelele de calculatoare, prin utilizarea criptării hardware și/sau software.

În ceea ce privește securitatea fizică în cadrul rețelelor de calculatoare și a echipamentelor de calcul individuale neconectate, o subcomponentă importantă o reprezintă restaurarea datelor, în cazul evenimentelor care au drept rezultat distrugerea totală sau parțială, accidentală sau intenționată, a datelor stocate individual sau centralizat.

Securitatea rețelelor de calculatoare, ca suport de bază al activităților de comandă și control, este un subdomeniu concentrat pe protecția software, integrând în același timp și celelalte tipuri de măsuri tehnice, administrative, fizice etc., de protecție a informațiilor.

Securitatea rețelelor de calculatoare reprezintă ansamblul de servicii și mecanisme de securitate care produc un nivel corespunzător al siguranței informaționale.

Pentru protecția rețelelor de calculatoare din centrele de operații, se impun a fi luate următoarele măsuri:

criptarea/decriptarea documentelor pentru păstrarea confidențialității informațiilor;

controlul intrărilor/ieșirilor în/din LAN – PC;

instalarea unor sisteme de protecție de tip „firewall” care au ca scop în mod special interzicerea accesului neautorizat din exterior;

organizarea protecției antivirus și stabilirea raporturilor de securitate dintre server și rețeaua locală de calculatoare;

dotarea serverelor și a posturilor de lucru cu surse de alimentare neîntreruptibile (UPS);

realizarea unei back-up de siguranță a softului folosit în rețea;

păstrarea și mânuirea în siguranță a suporților magnetici;

Echipamentele care procesează informații clasificate trebuie să fie dispuse în spații special amenajate și care să fie protejate TEMPEST.

Protecția bazelor de date și a bibliotecilor de informații presupune:

păstrarea în siguranță a parolelor, cheilor, codurilor și procedeelor de autentificare;

marcarea fizică și logică a suporților;

păstrarea suporților magnetici în magnetoteci care să asigure protecția lor împotriva degradării fizice, utilizării lor necontrolate sau a furturilor;

realizarea unei dubluri (back-up) a bibliotecii de programe.

Pe baza acestei analize modulul A6 va configura sistemul astfel încât acesta să răspundă cât mai bine cerințelor operaționale ale comandamentului unității și nevoilor de comandă și control pentru îndeplinirea misiunii.

3.4.3. Securitatea împotriva cercetării radio și radioreleu

Cuprinde totalitatea măsurilor care se iau pentru asigurarea funcționării continuie a mijloacelor radio și radioreleu. Principalele măsuri de protecție pe linia securității împotriva cercetării radio și radioreleu sunt:

mascarea elementelor centrului de comunicații;

respectarea regimurilor de lucru stabilite pentru fiecare mijloc;

identificarea și înlăturarea indiciilor care ar putea duce la demascarea organizării sistemului de comunicații și a caracteristicilor acestuia;

asigurarea unei bune pregătiri profesionale, vigilente și motivări morale a personalului care deservește tehnica de comunicații;

utilizarea stațiilor cu salt de frecvență;

lucru cu puteri reduse;

schimbarea rapidă a caracteristicilor de lucru și realizarea automată a acordului pe noile frecvențe de lucru;

funcționarea emițătoarelor cu puterea minimă necesară și utilizarea de antene directive;

dispunerea mijloacelor de comunicații radio și radioreleu în afara raioanelor punctelor de comandă.

3.4.4. Securitatea personalului, procedurilor și documentelor

Are ca scop asigurarea integrității fizice și morale a întregului personal implicat în exploatarea sistemului de comunicații și informatic.

Asigurarea integrității fizice este condiționată de măsurile de protecție luate în cadrul general de securitate fizică a aerodromului pe care operează baza aeriană și cele privind măsurile de asigurare de luptă prevăzute în planurile de acțiune ale structurilor de forțe respective. Un instrument deosebit de util în acest sens pentru structurile de comunicații îl constituie elaborarea și punerea în aplicare a planului pazei și apărării centrului de comunicații în care se prevăd modul de organizare și realizare a pazei perimetrale a acestuia, semnalele de înștiințare, alarmare și modul de acțiune al personalului la primirea acestora..

Securitatea procedurilor se realizează prin stabilirea unor norme interne de lucru, a unor algoritmi specifici domeniului și care se aduc la cunoștința personalului în părțile care îi privesc. Se materializează prin procedurile operaționale (SOP) elaborate pe fiecare domeniu de activitate care privește procesul de comandă și control, organizarea, instalarea, exploatarea și managementul informațiilor în CIS.

Securitatea documentelor este un domeniu reglementat prin reguli și instrucțiuni permanente cu aplicabilitate în toate structurile bazei aeriene sau cu caracter temporar și de specificitate.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Sistemul iSIAD, destinat surselor deschise, are un mare avantaj, acela de a furniza informații în timp real factorilor de decizie implicați în activitatea de management al crizelor, informații care ar fi imposibil de cules prin activitate de teren.

Aceste concluzii demonstrează că obiectivul general al tezei de doctorat a fost atins, sistemul informatic proiectat pentru asistarea deciziilor în situații de criză, oferind facilități reale de colectare și stocare în timp real a datelor provenite din surse deschise, respectiv de analiză automată a acestor date, prin utilizarea unor tehnici avansate specifice inteligenței artificiale și exploatare a informațiilor conform procesului NATO de management al crizelor.

LISTA ACRONIMELOR

BIBLIOGRAFIE

Pagină albă