Particularitati de Tratament Si Ingrijire la Pacienta cu Neoplazie de Col Uterin

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….pag 4

CAPITOLUL I – Noțiuni de anatomie și fiziologie a colului uterin

1.1– Anatomia ……………………………………………………………………………………………………………pag 5

1.2– Fiziologia ……………………………………………………………………………………………………………pag 7

CAPITOLUL II –Cancerul de col uterin

2.1- Definiție……………………………………………………………………………………………………………….pag 8

2.2- Etilogie………………………………………………………………………………………………………………..pag 9

2.3- Tipuri specifice………………………….……………….……………………….………..pag10

2.4- Tablou clinic. Semne si simptome….………………………………………………………pag11

2.5- Investigatii…………………………………………………………..……….…..…….….pag12

2.6- Tratament………………………………………………………………….….….………..pag 13

2.7- Complicatii…………………………………………………….…………………………pag15

CAPITOLUL III

Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientelor cu cancer de col uterin…………………………………….…………………………………………………………………..pag16

3.1- Caz clinic ……………………………………………..…….……………………….…..pag20

Cazul I…………………………………………………………………………………………………………pag20

Cazul II……………………………………………………………………………………………………….pag22

Cazul III………………………………………………………………………………………………………pag24

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………….pag26

FISA TEHNICA ……………………………………………………………………………..pag27

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….pag29

MOTTO : ”Sănatatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea.” Hipocrate !

Prin elaborarea acestui proiect ne propunem identificarea și evidențierea modalitaților de evaluare, investigare, îngrijire și recuperare a unei paciente cu neoplazie de col uterin prin care să se asigure legătura de continuitate între pregătirea teoretică dobândită în școală și pregătirea practică, dobândită prin învățământ clinic, în unități de asistentă obstetricală.

MOTIVATIA

Sănătatea femeii este fără îndoială bunul cel mai prețios.

„Conștiința, care ne inspiră în ora

marilor decizii, această virtute

suverană rămâne călăuza și

pavăza noastră în momentele

redutabile, când ținem în mâinile

noastre viața și moartea acelora

care sunt oameni ca noi.”

(J.L. Faure)

INTRODUCERE

Cancerele colului uterin reprezintă una din cele mai frecvente localizari neoplazice la femei. In SUA, cancerele cu localizare uterină (col + corp ) se aflau, in primele decade ale secolului nostru, pe primul loc sub aspectul incidenței. Au fost devansate insă in anii ’40 de către cancerele mamare. Căteva decenii mai tarziu au fost devansate si de către cancerele pulmonare, aflate dupa 1965 in progresie rapidă si continuă , iar mai recent , de către cancerele ovariene.

In tara noastră , cancerele cu localizare uterină au cedat primul loc cancerelor mamare in anii ’70. In prezent, in tările dezvoltate, cancerele de col uterin se plasează pe locul IV printre localizările neoplazice genito-mamare, după cancerul mamar, cancerul de endometru si cancerele ovariene. Anual in SUA de exemplu, se depistează 13.000 cazuri noi de cancere de col uterin.Se inregistrează astfel un număr de 5,5 decese anuale la 100.000 de locuitori, in timp ce in statele Americii latine, proportia deceselor este de 3-4 ori mai mare.

Organele genitale feminine, care îndeplinesc o funcție atât de importantă precum perpetuarea speciei, sunt expuse unor boli, dintre care multe pot fi prevenite prin măsuri și practici de igienă. Doresc să precizez că la femei, cea mai frecventă localizare a cancerului este la nivelul colului uterin. Apariția lui are diferite cauze, însă nu orice eroziune de col evoluează spre cancer, această evolutie fiind în funcție de factorii favorabili locali sau generali.

Prin tema de față doresc să pun în evidență importanța acestei afectiuni prin acordarea unei atenții deosebite primelor semne patognomonice. Întrucât numărul cazurilor noi este în creștere la femeile tinere este foarte bine de știut că descoperirea în stadiul său incipient poate duce la o vindecare completă, prin urmare, aș dori să menționez că până la apariția cancerului există suficient timp ca aceste leziuni de col să fie descoperite și tratate corect, în felul acesta prevenindu-se apariția bolii și agravarea ei.

Nursing-ul impleteste aspectele tehnice cu cele privind perceptia nevoilor pacientului si familiei sale si asigurarea unor interventii adecvate individualizate si specifice, fara a se uita fiinta umana in globalitatea sa.

Plasand fiinta umana in centrul preucuparilor nursing-ul presupune implicarea acestuia in luarea deciziilor privind propria sanatate ceea ce inseamna o intelegere si o cunoastere a omului, miracol care este fiinta umana si mai ales a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale, cooperante bazate pe respect intre toti membrii echipei de sanatate si cel ingrijit.

In patologia cancerului de col uterin, manifetarile clinice sunt relativ limitate si deseori necaracteristice . Dar multitudinea si valoarea mijloacelor de investigatie usureaza foarte mult diagnosticului, faptul devine cu atat mai realizabil cu cat este mai corecta selectionarea metodelor si intreruperea rezultatelor ca urmare a unei discipline de gandire.

Determinismul faptelor clinice, desi imperfect la suprafata este acela care ofera posibilitatea organizarii materialului intr-o schema accesibila intelegerii.

Relatiile date de bolnavi asupra acestor simptome sunt de multe ori imprecise sau inexacte de aceea este recomandabil ca interogatoriu sa fie metodic si insistent precizand debutul, conditiile de aparitie, caracterele, variatiile si evolutia acestor simptome

CAPITOLUL I :

Noțiuni de anatomie și fiziologie a colului uterin.

Notiuni de anatomie :

Aparatele de reproducere sunt reprezentate de aparatul genital feminin și aparatul genital masculin. Aparatul genital feminin este alcatuit din organele genital si glandele anexe.

Organele genitale la femeie se află așezate în excavația pelvină.

La ele deosebim două feluri de organe:

Organe genitale externe (vulva)

Organele genitale interne:

– Ovar .

– Trompe uterine.

– Uter .

– Vagin .

Vulva

Este un aparat cu mai multe elemente morfo-funcționale care are un rol important în copulația si micțiunea uterină.

Ovarul

Este un organ pereche, glandă sexuală femelă, în care se produc elementele sexuale denumite ovule și hormonii sexualii, asezat în micul bazin, de o parte și de alta a uterului și fixat de ligamente largi;

Trompele uterine

Constituie un organ pereche, cilindric, oviduct și spermatoduct, cu o lungime de 10-15 cm prezentând un epiteliu intern (submucoasă – mucoasă) cudat și ciliat, un strat muscular cu fibre longitudinale și circulare , dar și un strat conjunctiv adventiceal la exterior.

Uterul (mitra)

Este un organ mic, median, musculo-cavitar nepereche, ușor turtit anteroposterior și flectat înainte.

Vaginul

Vaginul reprezinta un organ muscular singular, median, tubular, făcând legătura între vulvă și uter pe care se inseră în jurul colului; are o lungime de 8-15 cm, diametru de 2,5 cm.

Canal turtit anteroposterior cu o față anterioară în raport cu vezica și uretra și o față posterioră în raport cu rectul.

Porțiunea de inserție superioară este mai largă, formând așa numitul fund de sac vaginal.

Inserția inferioară, vulvară, este operculizată de o membrană numită himen, la rândul ei cu orificiul de scurgere a menstruției la virgine.

Notiuni de fiziologie :

Fiziologia ( din limba greacă: phisos- natură și logos-cunoaștere) se ocupă cu studiul funcțiilor mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii.

Ovarul, glandă sexuala feminină, are funcția dublă exocrine (Este reprezentată de producerea celulelor sexuale numită ovogeneză și de expulzarea ovulului matur în trompa uterină numită ovulație) și endocrină (Această funcție constă în secreția hormonilor estrogeni și progestaționali).

Tuba uterină are rol de conducere a ovulelor de la suprafața ovarului până în uter și a spermatozoizilor din uter în întâmpinarea ovulului; ea, reprezintă, de asemenea. Locul unde are loc fecundarea.

Uterul are rolul să primească din tubă ovulul fecundat (oul), să-l hrănească ți să-l expulzeze la sfarșitul sarcinii;

Vaginul reprezintă organul de copulație al femeii, având rolul de a primi penisul în actul sexual.

Aparatul erectil are rolul de a declanșa erecția la femei și, în sfârșit, să participe cu alte zone ale mucoaselor genitale, la declanșarea orgasmului.

CAPITOLUL II

Particularitati de tratament si ingrijire la pacienta cu neoplazie de col uterin.

2.1 DEFINITIE :

Cancerul de col uterin este un neoplasm malign al colului uterin sau cervixului cum mai este numit.

Acesta se defineste prin aparitia unor celule canceroase (atipice) la nivelul crevixului (colului uterin) care au tendinta de a se multiplica constant, reprezentand o boală cronică gravă, de mare importanță medico-socială, cu evoluție foarte severă atunci când este depistată în stadii avansate. Boala canceroasă, reprezintă una dintre cele mai complexe și dificile probleme ale patologiei umane si apare mai des la femeile de peste 30 de ani.

Cancerul de col se prezintă ca o tumoare în formă de conopidă sau ca nodozități în grosimea celulei.

Cancerul de col uterin este o afectiune maligna a celulelor ce captusesc suprafata colului uterin. Colul este partea inferioara de deschidere ingusta a uterului, se deschide in vagin si face conexiunea intre corpul uterin (uter) si vagin.

Maladia a înregistrat în ultimii 10 ani o creștere spectaculoasă și a devenit a doua cauză de deces după bolile cardiovasculare.

Boala reprezintă cea mai frecventă localizare a neoplasmelor sferei genitale la femei –cca. 86,6 dintre cancerele genitale sunt cancere de col uterin. Alături de cancerul mamar, constituie aproximativ 40% cauză de deces prin cancer.

In Romania, 3 femei mor in fiecare zi din cauza CCU. Cancerul de col uterin afecteaza in fiecare an o jumatate de milion de femei la nivel mondial, iar jumatate din aceste cazuri evolueaza nefavorabil.

Populatia cu risc crescut pentru cancerul de col uterin:

– femei cu debut precoce al vietii sexuale (inainte de 17 ani);

– parteneri sexuali multiplii, promiscuitate;

– numar mare de avorturi;

– mari multipare (numar mare de nasteri), mai ales daca primul copil a fost nascut inainte de 20 ani;

– nivel socio-economic precar;

– boli cu transmitere sexuala;

– infectii genitale virale (virusul Herpes simplex II, HPV-Human Papyloma virus)

– ruda de gradul I: mama, sora, matusa cu CCU in antecedente;

– scaderea imunitatii, ex.: infectia cu HIV, tratamente imunosupresive (pentru unele boli autoimune sau alte forme de cancer).

2.2 ETIOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN

Factorii ce influențează apariția cancerului de col uterin sunt:

factori extrinseci, cei mai importanți fiind: mediul, rolul igienei genital deficitare (rolul smegmei), rolul unor particularități ale vieții sexuale,rolul nașterilor, al asistenței obstetricale deficitare și al avorturilor;

factori intrinseci, care, fără a li se atribui o ordine prioritară sunt: factoriendocrini, vârsta și factori care țin de structura genetică.

FACTORII EXTRINSECI :

Mediul : există doar în ansamblu diferențieri între mediul urban și cel rural, fără diferențe semnificative.

Rolul igienei genital deficitare (rolul smegmei) : cancerul apare mai rar la femeile cu viața sexuală absentă și cu un regim de viață ordonat, în timp ce viața sexuală dezordonată, cu numeroși parteneri determină un risc mare de îmbolnăvire prin transmiterea prin contact sexual în condiții de igienă precară a unui factor comun carcinogen, probabil un factor viral sau chimic.

Rolul unor particularitati ale vietii sexuale : lipsa de maturitate biologică a colului uterin (lipsă de maturare a mucoasei exocervicale, dimensiuni mici ale vaginului, axului vaginal în raport cu axul corpului mai verticalizat la fetițe), aceasta face ca exocervixul să reprezinte zona de receptivitate crescută și de rezistență scăzută la acțiunile carcinogenelor în cadrul cărora nu poate fi neglijat nici rolul factorului traumatic sau infecțios, căsătoria la vârste foarte tinere – importanța debutului precar al vieții sexuale;

Rolul nasterilor , al asistentei obstreticale deficitare si al avorturilor : calitatea scăzută a asistenței la naștere creează un risc crescut de îmbolnăvire.

FACTORII INTRINSECI:

Rolul factorilor genetici : în cancerul colului uterin influența factorilor ereditari este mult mai vag exprimată față de celelalte localizări ale cancerului (mamelar, corp uterin, colon, etc.).

Varsta : se consideră în general că între 35-60 de ani se grupează marea majoritate a cazurilor de îmbolnăvire a cancerului de col;

2.3 TIPURI SPECIFICE :

Este necesar ca stadilitatea sa fie stabilita inainte de a incepe vreun tratament. Incadrarea stadiala se bazeaza pe examenul clinic (examenul cu valvele, tuseul vaginal si rectal) si un minimum de investigatii paraclinice. Acestea sunt reprezentate de:

Radiografia pulmonara

Urografie

Tranzit baritat

Cistoscopie

Rectoscopie

Alte investigatii pot fi utile pentru o mai precisa incadrare stadiala: limfografie, tomografie computerizata, rezonanta magnetica.

Pentru evidentierea diseminarii limfatice : scintigrafie radioizotopica;

Pentru extensia locala : TC si RMN

Pentru evidentierea unor metastaze : TC, RMN si scintigrafie.

În funcție de aceste trei componente (factorii) principale, se recunosc astăzi următoarele stadii:

Stadiul 0 :

Este dificil și adesea imposibil de stabilit clinic, modalitatea de diagnostic fiind prin excelență examenul histologic.

Neoplazia are totdeauna dimensiuni foarte reduse și un aspect clinic necaracteristic, cancerul de stadiul 0 a fost descris la nivelul epiteliilor, mai ales la colul uterin, și este denumit carcinom in situ sau intraepitelial; au fost descrise cancere în stadiul 0 și la nivelul altor țesuturi decât cel epitelial, dar mult mai rar.

Stadiul I :

Este caracterizat prin tumoare primitivă de dimensiuni reduse, limitată strict la organul de origine, fără infiltrații la țesuturile din jur, fără adenopatii și fără metastaze.

Stadiul II :

În acest stadiu, tumoarea depășește dimensiunile stadiului precedent, dar nu depășește organul de origine (nu invadează țesuturile din jur), iar ganglionii regionali, deși pot prezenta metastaze (adenopatii regionale), rămân totuși mobili; nu se găsesc metastaze la distanță.

Stadiul III :

Se caracterizează prin extensia locoregională a tumorii care depășește organul de origine.

Se găsește totodată adenopatie metastatică regională, eventual cu fixare intra sau extraganglionară.

Stadiul IV :

Reprezintă stadiul cel mai avansat de evoluție, caracterizat prin extensia locoregională și adenopatie metastazic, cât mai ales prin formarea de metastaze la distanță.

Clasificarea stadiala FIGO (Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică) a cancerelor de col uterin:

Stadiul 0 – carcinomul intraepitelial in situ sau carcinom periinvaziv – tumora este limitată la epiteliu, procesul tumoral nedepășind membrana bazală.

Stadiul I – cancer invaziv – procesul tumoral a depășit membrana bazală, dar este strict limitat la nivelul colului.

În acest stadiu se descriu:

– Stadiul IA– carcinom microinvaziv.

– Stadiul IA1 – tumoră ce invadează stroma nu mai mare de 3 mm în adâncime și 7 mm întindere.

– Stadiul IA2 – mărimea invaziei stromei nu este mai mare de 5 mm în adâncime și 7 mm în întondere pe orizontală.

– Stadiul IB – leziuni clinice limitate la nivelul cervixului sau leziuni preclinice mai mari decat în cazul I a .

– Stadiul IB1 – leziuni clinice nu mai întinse de 4 mm.

– Stadiul IB2 – leziuni clinice mai mari de 4 mm.

Stadiul II – tumora extinsă dincolo de cervix, dar nu mai mult de peretele pelvin. Interesează vaginul, dar nu mai mult de treimea inferioară.

– Stadiul IIA – fără interesarea parametrelor;

– Stadiul IIB – cu interesarea parametrelor.

Stadiul III – carcinom extins la peretele pelvin și/sau 1/3 inferioară a vaginului și/sau prezența hidronefrozei sau rinichi nefuncțional.

– Stadiul IIIA – carcinom extins invadând 1/3 inferioară a vaginului fără extensia la peretele pelvin.

– Stadiul IIIB– tumora extinsă la peretele pelvin și/sau prezența hidronefrozei sau a rinichiului nefuncțional.

Stadiul IV – tumora s-a extins dincolo de peretele pelvin sau clinic implică mucoasa vezicii urinare sau a rectului.

– Stadiul IVA– tumora s-a extins la organele din jur.

– Stadiul IVB – metastaze la distanță.

In leziunile foarte suspecte ale colului este suficienta biopsia tintita (sub colposcop).

2.4 TABLOU CLINIC ( SEMNE SI SIMPTOME )

Simptomele majore ale bolii :

leucoree,

dureri,

săngerări vaginale după actul sexual sau după examinare ginecologică

sângerări intermenstruale sau în menopauză,

sângerări prin contact,

asocierea acestora sau lipsa totală de simptome.

La inceput, afectiunea este asimptomatica, fiid cel mai usor de analizat cu ajutorul testului Papanicolau. Odata instalat procesul canceros, exista o serie de simptome. Iata cateva dintre cele mai importante:

– Durere in timpul actului sexual (dispareunia)

– secretie vaginala anormala, prezenta in cantitate mare si uneori amestecata cu mici cantitati de sange

– sangerari vaginale anormale, sau modificari notabile in aparitia ciclului menstrual

– sangerari la nivelul cervixului in timpul contactului sexual sau in momentul inserarii diafragmei.

In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, astfel:

– apare anemia datorata pierderilor necontrolabile de sange

– survine durerea pelviana, a membrelor inferioare sau lombara

– comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala".

Aceasta apare din cazua extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor alaturate.

– Scadere in greutate (mai multe kilograme in cateva saptamani, luni)

Mai mult de jumătate din cazuri au declarat prezența unui singur simptom și în marea majoritate din cazuri acesta a fost leucoreea. Leucoreea și sângerările în menopauză, sângerările la contact au fost simptome legate cu o mare frecvență de prezența unui cancer.

Evident o leziune neoplazică având o astfel de simptomatologie de cele mai multe ori nu este precoce, dar cum aceleași simptome există și în stadiul 1 ca și în stadiul 2 și 3 nu este indiferent în care din aceste stadii se descoperă boala.

Simptomatologia din sfera genitală este diferită funcție de stadiul clinic al cancerului.

În cancerul incipient lipsesc simptomele. Uneori se pot observa mici sângerări vaginale în raport cu toaleta vaginală sau la contactul sexual. Alteori se observă doar o banală leucoree ceva mai abundentă.

În cancerul invaziv clinic leucoreea este mai abundentă, este fetidă și purulentă în leziunile mari suprainfectate. Metroragia este cu sânge roșu, poate să apară spontan sau poate fi provocată de cel mai mic traumatism. Este semnul cel mai important mai ales în menopauză. Durerea este semnul tardiv produs de invazia parametrelor și prinderea filetelor nervoase.Edemele persistente la ambele membre inferioare datorate blocării venelor și limfaticelor sunt simptome târzii în cazul cancerului moderat și manifestări frecvente în cazul recidivelor.

2.5 INVESTIGATII

Clinic, constă în anamneză, urmată de efectuarea examenului vaginal cu valvele și tușeul vaginal și rectal și completat de investigațiile paraclinice. Diagnosticul poate fi precoce și infraclinic (se referă la leziunile incipiente – precancerul intraepitelial, cancerul microinvaziv și microcancerul) și precoce clinic. Diagnosticul de certitudine se obține prin examenul histopatologic precedat de biopsie.

Examenul citologic Babeș – Papanicolau – ocupă primul loc, între metodele de depistare a cancerului genital.

Clasa I – frotiu negativ cu celule normale.

Clasa II – frotiu negativ cu celule obișnuite reprezentând unele anomalii microscopice etichetate ca benigne.

Clasa III – frotiu suspect de celule atipice, însă gradul de atipie nu este caracteristic pentru a fi etichetată ca malignă.

Clasa IV – frotiu pozitiv cu celule atipice, însă nu prea numeroase.

Clasa V – frotiu pozitiv cu celule atipice și în număr mare.

Acest examen are o mare valoare internațională.

Colposcopia – este o metodă de investigație în leziunile colului uterin ce permite reducerea unui mare număr de biopsii, cu ajutorul ei putându-se face o clasificare a leziunilor, se intercalează între examenul clinic și cel histopatologic. Colposcopia directă utilizează reactivi chimici cu care se badijonează colul pentru o mai bună evidențiere a leziunilor. Apariția neoplasmului de col este provocată de modificări precanceroase ale epiteliului exocolului (modificări inflamatorii, displazice, distrofice).

Cu ajutorul colposcopiei putem diferenția un col dur neregulat prin existent microchistelor, putem diferenția o pată leucoplazică de aspectul ce nu apare în cadrul zonelor de transformare prin înconjurarea orificiului glandular de către epiteliul malpighian sau diferențierea de glandele colului ectopic.

Testul Lahm-Schiller – se utilizează soluție lugol badijonându-se colul.

Locurile cu epiteliu normal apar sub forma unor zone clare, normal mucoasa colului este uniformă, rozată, zonele clare cu contur neregulat evocă displazii epiteliale agravate sau chiar maligne.

Tușeul rectal – apreciază gradul de infiltrare al parametrelor și de mobilitate a uterului.

Examenul cu valvele – pune în evidență leziuni sugestive doar în formele avansate: burjoni friabili, ulcerații cu marginile neregulate, sângerânde la atingere, sau colul hipertrofiat în butoiaș, în cancerele endocervicale. În fazele mai puțin avansate, la inspecția colului poate fi identificată adeseori doar o zonă mai roșie.

Tușeul vaginal – permite palparea tumorii sau perceperea unei durități a colului în formele avansate. Permite aprecierea extensiei (infiltrării neoplazice), interesând vaginul și parametrele.

Biopsia – este cea care conferă diagnosticul definitiv.

Câteva din modalitățile de biopsare ale colului uterin sunt în prezent acceptate: biopsia dirijată colposcopic ( și doar de excepție numai prin testul logol), biopsia cu ansă diatermică și con-biopsia.

Alte investigații:

ecografia

urografia

citoscopia

rectoscopia

irigoscopia

tomografia computerizată

TRATAMENT

În tratamentul neoplasmului de col uterin se execută toată gama de histerectomii totale, mai mult sau mai puțin largi.

Metoda de tratament va fi aleasă în funcție de:

– Aspectul și localizarea tumorii, volumul și complicațiile existente.

– Vârsta femeii și relațiile cu perioada de fertilitate, activitate sexuală menținută și menopauza

Tratamentul se bazeaza pe chirurgie si radioterapie.

Tratamentul chirurgical cuprinde metode conservatoare(cum este conizatia in carcinomul in situ) sau radicale.

Cea mai utilizata este histeroctomia totala cu o anexectomie bilaterala (se rezeca uterul impreuna cu ambele ovare) si limfaderectomie pelvina (excizia ganglionilor limfatici pelvini)

Tratamentul chirurgical

cancer preinvaziv:

– criochirurgie

– chirurgie cu laser

– conizație

cancer invaziv :

– histerectomie simplă

– extirparea corpului și colului uterin

– histerectomie radicală cu limfadenectomie pelvină

– înlăturarea în întregime a uterului, țesutului înconjurător, părții superioare a vaginului și ganglionilor pelvini

Când starea generală a pacientei nu permite o intervenție chirurgicală.

În stadiul 0 tratamenul este exclusiv chirurgical.

În stadiul I și II tratamentul este atât chirurgical, cât și radiologic. Intervenția chirurgicală se va face cât mia precoce în minim 4 săptămâni dupa radioterapie. Postoperator se recomandă cobaltoterapie. Folosirea laparotomiei de control la 6-12 luni postoperator a crescut procentul vindecărilor 11,4%.

Stadiile III și IV beneficiază doar de tratament radiologic. În stadiul III unele cancere tratate cu radium pot deveni operabile. În stadiul IV se recomandă curieterapie intracavitară, precum și chimioterapie și imunoterapie.

Radioterapie:

– externă

– brahiterapie

Radioterapia este o metoda pe baza de tratament exclusiv,pre sau postoperator. Se utilizeaza iradierea externa (cu factorii,folosind acceleratorul liniar sau aparatele de telebocobaltoterapie) si brahiterapia sau iradierea intracavitara, adica introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau vaginului.

Pentru stadiile incipiente radioterapia exclusiva si chirurgia au rezultate similare. Pentru restul stadiilor tratamentul este de obicei combinat radio-chirurgical

Radioterapia este o metoda de tratament de baza, fiind folosita ca tratament exclusiv, pre- sau postoperator. Se utilizeaza iradierea externa (cu fotoni, folosind acceleratorul liniar sau aparatele de telecobaltoterapie) si brahiterapia (sau iradierea intracavitara, adica introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau vaginului). Pentru stadiile incipiente (IA, IB, IIA) radioterapia exclusiva si chirurgia au rezultate similare. Pentru restul stadiilor tratamentul este de obicei combinat radio-chirurgical.

De retinut:

Pacienta cu sângerare vaginala la contactul sexual, hemoragie abundenta si prelungita in perimenopauza sau hemoragie anormala inainte de instalarea menopauzei trebuie sa se prezinte la medicul de familie sau specialistul ginecolog pentru completarea investigatiilor; Cancerul de col uterin trebuie diagnosticat in faza de carcinom intraepitelial, reducându-se in acest fel prevalenta cancerului invaziv si mortalitatea;

Este mai usor de depistat un cancer de col decât de tratat; colul uterin este usor de investigat, astfel incât examenul ginecologic anual ofera posibilitatea diagnosticului leziunilor precursoare si tratamentul lor adecvat;

COMPLICAȚII

COMPLICAȚIILE RADIOTERAPIEI ȘI TRATAMENTULUI CHIRUGICAL ÎN CANCERUL COLULUI UTERIN

Complicațiile tratamentului chirurgical al cancerului colului uterin:

Hemoragiile care survin prin lezarea plexurilor venoase ale fazei obturatorii sunt destul de greu de stăpânit. Complicațiile postoperatorii pot fi imediate și tardive. O complicație imediată este în primul rând complicația urinară.

Ca alte complicații:

„seromul” superitoneal (colecție limfatică în fosele obturatorii);

celulita pelviană,

hematomul pelvian.

b) Complicațiile tratamentului radioterapeutic ale colului uterin:

1. Complicații care pot apărea în cursul tratamentului:

– complicații anatomice provenite ca urmare a extensiunii bolii sau datorită

unor tratamente anterioare;

– infecții;

– leziuni ale pielii și țesutului cutanat;

– modificări sanguine;

– leziuni ale intestinului și rectului;

– leziuni ale vezicii urinare;

– efecte asupra stării generale a bolnavei.

2. Complicații post-terapeutice ce pot apărea tardiv:

– modificări ale pielii și țesutului subcutanat;

– reacții vezicale tardive; simptomele de menopauză;

– modificări osoase tardive; inflamații pelvine tardive

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Asistenta medicala este specializat in munca medico-sanitara situate pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare.

Aplicarea metodelor medicale de tratament bazate pe o inalta tenicitate, extinderea si intarirea muncii profilaptice, largirea sferei de activitate si de respectarea a cadrelor medii su necesitatea introducerii unei pregatiri tehnice, pregatire care poate fi cladita numai pe o baza solida de cultura generala.

Anamneza bolnavelor:La început vom afla datele de identitate, vârsta și ocupația bolnavei.

Motivele internării vor evidenția prezența durerii, a febrei, a pierderilor de sânge prin vagin, modificări ale stării generale.

Antecedentele heredocolaterale ne vor informa despre starea de sănătate a părinților și a rudelor apropiate.

Antecedentele personale vor evidenția data apariției primei menstruații (menarha), modul în care s-a succedat (regulat, neregulat), cu sau fără dureri, examenele profilactice oncologice – clinice, citologice, colposcopice.

Se va nota momentul instalării ciclului menstrual regulat, la ce interval de timp apare menstruația (28-30 zile), cât durează (3-4 zile), cantitatea sângelui (fluxul normal, redus, abundent).

Se vor reține datele despre numărul nașterilor și a avorturilor, modul cum au decurs sarcinile și nașterile, starea și greutatea feșilor la naștere.

Antecedentele personale patologice vor nota bolile infectocontagioase, cu influiența lor asupra organismului, boli generale, intervenții chirurgicale, boli ginecologice.

Anamneza se finalizează cu istoricul bolii actuale, precizându-se debutul (brusc, insidios) și analiza temeinică a principalelor simptome.

De asemenea, ne interesează tratamentul efectuat la indicația medicului sau din proprie inițiativă.

Examenul clinic general:Se face sistematic, cunoscându-se faptul că multe simptome sau sindroame în ginecologie constituie răsunetul unor afecțiuni generale.

Se verifică funcționalitatea aparatelor organismului, se măsoară:Tensiunea arterială.Pulsul.Respirația.Temperatura.Diureza.Se verifică scaunul.

Examenul clinic ginecologic :Se face pe masa ginecologică și se efectuează dupa micțiune și dacă este posibil cu rectul evacuat.

Inspecția.Cu o privire generală asupra bolnavei, vom observa starea ei fizică (înălțimea, configurația), colorația tegumentelor și a mucoaselor (palidă, icterică, galben pai).

Se observă abdomenul pacientei, aceasta fiind în decubit dorsal (culcată pe spate), cu membrele inferioare ușor flectate.

Se poate observa uneori abdomenul mărit de volum, ocupat de o tumoră și mărime variabilă (fibroame mari, tumori de ovar), alteori abdomenul este destins pe ambele flancuri (în caz de existență a ascitei).

Palparea.Se face cu blandețe, cu fața palmară a mâinii ușor încălzită.

Se poate palpa o tumoră dură, prezentând chiar aderențe la suprafața profundă a dermului.

Percuția.Prin percuție putem delimita forma și dimensiunile formațiunii tumorale.

Examenul genital:Începe prin inspecția vulvei.Se observă configurația labiilor, gradul impregnării cu hormoni sexuali, anumite anomalii, prezența unei rupturi de perineu. Se cere bolnavei să tușească sau să se screamă, observându-se modul în care coboară pereții vaginali, vezica și rectul. Se vor mai observa leziunile de sifilis, condiloamele acuminate, scurgerile.

Examenele vaginale cu valve:Este primul gest în tehnica examinării genitale. Se observă cavitatea vaginală și colul. Ne permite să observăm cavitatea vaginală și colul. Precede întotdeauna tactului vaginal permițând prelevarea de secreții din vagin sau canalul cervical, pentru examenul bacteriologic și parazitologic, citologic și de pH.

Materialele necesare steril: valva superioară, valva inferioară, mănuși sterile.

Pregătirea pacientei: se așează pacienta pe masa specială, în poyiție ginecologică (gambele flectate pe coapse, coapsele pe abdomen, în ușoară abducție).

Tehnica:

Se îndepărtează cu ajutorul indexului și degetului mare labiile mari si mici.

Se introduce valva inferioară prin introitul vaginal în vagin, apăsând pe musculatura perineală din dreptul comisurii culvare posterioare.

Se introduce valva superioară cu contul pe mijlocul celei inferioare, se îndreaptă și se îndepărtează de cea inferioară și se vizualizează colul uterin; prin examenul cu valvele se pot vizualiza fibromioamele dezvoltate pe col sau endocervical care au tendința să proemine în vagin (polipi).

Se vor urmări: aspectul mucoasei vaginale, leziuni vaginale existente, caracterul leziunilor, situația și axul colului uterin, aspectul orificiului cervical extern, culoarea și modificările epiteliului cervical, eventualele manevre abortive.

Vom analiza aspectul conținutului vaginal, secreții care, atunci când sunt în cantitate abundentă (sânge, cheaguri), necesită o toaletă vaginală ce se va efectua cu o pensă porttampon și o compresă sterilă.

Vom analiza și eventualele scurgeri din cavitatea uterină.

Se recurge la testul Lahn-Schiller pentru detectarea zonelor iod-negative care vor fi investigate colposcopic și eventual biopsic.

Pe colul uterin se pot observa mici formațiuni chistice.

Examenul patologic relevă: sângerarea exocolului cu spatula când suspicionăm leziune precursoare sau canceroasă, creșteri exofitice, leziuni ulcerative și infiltrații ale exocolului în carcinoame invazive pronunțate.

Examenul cu valve nu se practică pe un himen intact, în vaginism sau operații cu suturi recente ale perineului, unde există pericolul desfacerii lor cu dehiscența plăgii.

Înainte de a se trece la examenul tactului combinat cu palparea se va palpa extern cu mâna stângă abdomenul pentru sesizarea eventualelor puncte dureroase și decelarea mobilității tumorii.

Tactul vaginal:Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală se practică în poziție ginecologică, oferindu-se relații referitoare la vagin, col uterin, uter, anexe.

Prin intermediul fundurilor de sac vaginale, palpăm ovarul și tuba uterină care pot fi normale sau scurtate (patologic), suple, sensibile, dureroase sau nedureroase.

Atunci când în cavitate peritoneală se acumulează sânge sau puroi, fundul de sac posterior (Douglas)bombează devenind sensibil.

Pregătirea pacientei: așezăm pacienta în poziție ginecologică.

Tehnica se practică prin îndepartarea labiilor mari, introducerea mediusului drept în vagin, executând o presiune pe comisura și peretele posterior al vaginului, după care se introsuce indexul, și apoi se atinge colul cu vârful degetelor continuând să se interpreteze forma, volumul, consistența și mobilitatea acestuia, comună cu a corpului, nedureroasă în cazurile necomplicate sau neasociate cu alte complicații. Colul fixat între medius și index va permite mâinii stângi să sesizeze transabdominal forma, volumul, mobilitatea, consistența și controlarea zonelor anexiale care pot fi ocupate de nodulul istmic dezvoltat intraligamentar sau de modificări morfologice ale anexelor.

În mod normal colul uterin are consistența vârfului piramidei nazale la gravide și cea a lobului urechii la gravide. Orientarea colului este oblică, de sus în jos și dinainte înapoi. Mijloacele de ancorare ale colului sunt suple, colul poate fi mobilizat solidar cu corpul uetrin la negravide ți poate fi înclinat pe corp la gravide în primele luni de sarcină.

Patologic se poate observa mărirea cvolumului colului la palparea vaginală, chiar dacă la examenul suprafeței colului nu existămotive de suspiciune. Consistența crescută, aspectul neregulat. Lipsa de mobilitate prin infiltrația parametrelor depind de stadiul cancerului.

Tactul rectal:Se realizează prin introducerea unui deget în rect, pentru a examina organele genitale la virgine (unde tactul vaginal nu se poate efectua), pentru a evidenția o tumoră genitală sau extragenitală, infiltrația parametrelor, colecții din fundul de sac posterior al vaginului sau gradul de alterare a peretelui rectovaginal.

Tușeul rectal aduce informații privind extensia la nivelul parametrelor, invazia rectului, vizibile în formele avansate de boală.

La aceste examene asistenta medicală pregătește bolnava, servește medicul cu instrumentarul necesar și execută tot ceea ce i se spune de către medic.

La examenul cu valvele, după ce medicul introduce valvele vaginale, la acestea vor fi susținute de către asistentă pentru a-l ajuta în efectuarea examenului.

Se asigură lumina necesară pentru vizualizarea zonelor examinate.

Se recoltează secreții vaginale pe lame, pentru frotiuri sau medii de cultură, se efectuează tratamente locale.

Examenul de laborator:Examenele complementare sunt extrem de importante dar, din nefericire, nu oferă date absolut specifice pentru cancer, mai ales în stadiile incipiente.

În cadrul examenului de laborator se efectuează:

Examene curente adresate terenului, aceleași în toate cazurile.

Examene țintite care vizează o anumită etiologie, sugerată de investigația clinică și epidemiologică.

Recoltarea secretiilor vaginale:Secreția vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale, care conține celule epiteliale de descuamare și germeni a căror varietate este în funcție de diferiți factori (vârstă) stări fiziologice sau patologice) și de conținutul în glicogen.Glicogenul favorizează ca flora microbiană să fie reprezentată de germenii din grupul lactobacillus. Prezența glicogenului, a acidului lactic și lactobacillus dau secreției vaginale un pH acid cu rol de apărare contra infecțiilor. Perturbarea acestei prezențe determină apariția inflamațiilor (vaginitelor).

Examenul bacteriologic este dificil și fidelitatea rezultatelor este condiționată de prelevare, transport, examinare, interpretare, recoltarea se face in primele 10 zile după ciclu menstrual.

Pregătirea fizică și psihică a pacientei.

Psihic: se anunță și i se explică necesitatea efectuării examenului.

Fizic: cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic și sexual. Se așează pacienta în poziție ginecologică pe masa ginecologică. Se efectuează toaleta organelor genitale externe cu apă sterilă călduță, fără soluție dezinfectantă sau săpun.

Tehnica:

Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mănuși de cauciuc. Îndepărtează labiile mari și mici și recoltează cu ansa de recoltare sau cu tampon fixat pe porttampon din următoarele locuri de elecție:

Orificiul glandelor Bartholin.

Orifiul colului uterin.

Meatul urinar.

Recoltarea se face cu valve și specule sterile evitând atingerea cvulvei sau a pereților vaginului. Se efectuează câte 2 frotiuri pentru fiecare produs recoltat, pentru examen citologic, iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa de recoltare în eprubetă sterilă. Pentru examenul citologic realizează 3 frotiuri care se colorează prin metoda Papanicolau. La fetițe, se recoltează cu ansa, iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal, nazal, faringian.

Interpretarea rezultatelor examenului. Microscopic apar patru imagini:

Tipul I – epitelii și lactobacili (secreție normală).

Tipul II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram-negativi sau leucocite.

Tipul III – epitelii, foarte rari lactobacili, foarte frecvenți bacili gram-negativi, coci gram-pozitivi și negativi, frecvente leucocite.

Tipul IV – rare epitelii, lactobacili absenți, foarte frecvente leucocite, foarte abundentă floră mixtă, trichomonas prezent.

Tipul V – celule maligne în placarde.

Examenul secreției cervico-uterine și vaginale, permite uneori depistarea celulelor neoplazice de origine ovariană drenată prin tube.

Examenul echografic:Presupune folosirea ultrasunetelor a căror refracție este diferită în funcție de densitatea țesutului întâlnit.

Pregătirea pacientei – se anunță și i se explică necesitatea efectuării examenului. Se anunță pacienta cu o oră înaintea examenului să consume1000-1500 ml apă pentru ca vezica urinară să fie plină, se cere pacientei să nu urineze după ce a consumat apa.

Tehnica. Se însoțește pacienta la serviciul de echografie, se ajută să se dezbrace și se așează pe masa echografică în decubit dorsal și se efectuează examenul. După efectuareaexamenului se ajută pacienta să se coboare și să se îmbrace și se însoțește la salon.

Echografia pelvină poate descoperi o patologie anexială asociată – chist sau tumoră.

Echografia endorectală / endovaginală permite uneori evaluarea situației parametrelor.

Examenul radiologic:Radiografia abdominală simplă poate fi uneori de mare importanță. Reprezintă explorarea radiologică fără substanță de contrastprin care se poate evidenția conturul și poziția organelor abdominale.

Pregătirea bolnavei:Cu 2-3 zile înainte bolnava va consuma un regim uțor de digerat fără alimente care să producă aerocolie.Cu o zi înainte regimul va fi hidric.În ziua examenului bolnava nu mănâncă și nu bea nimic.Cu 2-3 zile înainte se administrează Cărbune animal și Triferment după fiecare masă.Seara se face clismă evacuatoare și se administrează 2 linguri de ulei de parafină.În ziua ecamenului pacienta este rugată să-și golească vezica, este condusă șa serviciul de radiologie, ajutatp să se dezbrace de la jumătate în jos și este așezată în decubit dorsal pe masa radiologică.În caz de urgență, radiografia abdominașă se poate efectua și fără pregătire prealabilă, dar reușita este îndoielnică.Se fac filme radiologice pentru identificarea unor imagini radiologice aparținând unor fragmente de oase sau dinți în regiunea pelvină în care este localizată tumora imaginea este relevată pentru un chist dermoido-ovarian.

Histerosalpingografia (HSG): examenul radiologic al uterului apreciază permeabilitatea tubară.

Pregătirea pacientei

Psihic: se anunță și se explică tehnicași necesitatea efectuării examenului.

Fizic: examenul histerosalpingografic se face pe „stomacul gol” pentru a evita voma reflexă. Se testează toleranța la iod; în ziua examenului se efectuează spălătură vaginală antiseptică și clismă evacuatoare pentru golirea colonului. Înaintea examenului se golește vezica urinară, examenul se efectuează în ziua a 8-12 a ciclului.

Pregatirea medicamentoasă: cu 2 zile ănaintea examenului se recomandă la pacientele anxioase administrarea de calmante și antiseptice, cu jumătate de oră înaintea examenului se injectează un antiseptic (Papaverină) sau se introduce un supozitor cu Lizadon.

Injectarea substanței de contrast se face cu ajutorul aparatului tip Schültze. Se face histerometria pentru a ne asigura direcția cervico-istmică precum și permeabilitatea orificiului intern al colului, atașăm aparatul Schültzeși-l fixăm la pensa Tirbal, se scot valvele sau speculul, plasăm pacienta sub ecranul radioscopic prin alunecare înceată, centrăm regiunea de examinat și facem o radiografie „pe gol”. Apoi se începe injectarea lentă (pentru a evita spasmele) a substanței de contrast, în cavitatea uterină sub controlul radioscopic intermitent.

Colposcopia este o metodă optică de examinare a colului iluminat și a tractului genital inferior, cu amplificarea intermediară între ochiul liber și puterea minimă a microscopului.Colposcopia se face ori de câte ori frotiul este suspect sau patologic.Se evidențiază astfel linia de demarcație clară dintre leziune și țesutul adiacent normal.

3.1 CAZ CLINIC

CAZUL I

Culegerea datelor:

Numele și prenumele: H. M.

Vârsta: 39 ani.

Număr copii: 2.

Domiciliul: urban

Motivele internării:

Dureri hipogastrice și lombare, astenie, adinamie , tahicardie.

Sângerare la contact sexual, leucoree.

Istoric:

Pacienta declară prezentarea la medicul specialist pentru dureri în etajul inferior abdominal și sângerare la contact sexual.Examenul clinic și citodiagnosticul evidențiază cervicita cronică cu FCD tip IV și V.

Se internează pentru elucidarea diagnosticului și tratament de specialitate.

Diagnosticul:

Neoplasm de col uterin st. IIb.

In urma analizei si interpretarii datelor culese s-a stabilit ca pacienta necesita ajutor din partea asistentei medicale in satisfacerea urmatoarelor nevoi:

-nevoia de a se misca si a avea o buna postura

-nevoia de a bea si a manca

-nevoia de a comunica

-nevoia de a dormi si a se odihni

CAZUL II

Numele și prenumele: E. I.

Vârsta: 41 ani..

Domiciliul: rural

Motivele internării:

Astenie, adinamie, dureri hipogastrice , tahicardie, leucoree,metroragie la contact sexual

Istoric:

Pacienta declară prezentarea la medicul specialist pentru dureri în etajul inferior abdominal și sângerare la contact sexual.Examenul clinic și citodiagnosticul evidențiază cervicita cronică

Se internează pentru elucidarea diagnosticului și tratament de specialitate.

Diagnosticul:

Neoplasm de col uterin st. 1.

Se intervine chirurgical practicandu-se linfadevohisterocolpectomie

In urma analizei si interpretarii datelor culese s-a stabilit ca pacientul necesita ajutor din partea asistentei medicale in satisfacerea urmatoarelor nevoi:

-nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

-nevoia de a bea si a manca

-nevoia de a comunica

-nevoia de a dormi si a se odihni

CAZUL III

Nume Prenume: M. G.

Vârsta: 30 ani

Domiciliul: urban

Motivele internarii: scurgere serosanguinolentă – purulentă, fetidă și durere localizată în etajul inferior al abdomenului si regiunea lombară,astenie adinamie,scadere in greutate.

Diagnostic de internare: Neoplasm de col uterin stadiul IIB, confirmat prin examen clinic si examenul histopatologic, la care se evidentiaza un carcinom epidermoid cu celule mari cheratinizate.Înaintea operației pacienta este supusa unei tratament radioterapic prin aplicarea de Curieterapie uterovaginala.Înaintea intervenției chirurgicale pacienta este supusa unor examinări paraclinice.Intervenția consta prin: Histerectomie abdominala radicala cu anexectomie bilaterala.

In urma analizei si interpretarii datelor culese s-a stabilit ca pacientul necesita ajutor din partea asistentei medicale in satisfacerea urmatoarelor nevoi:

-nevoia de a se misca si a avea o buna postura

-nevoia de a bea si a manca

-nevoia de a comunica

-nevoia de a dormi si a se odihni

CONCLUZII

Pentru societatea de astăzi, multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societății. Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica social determină această schimbare de atitudine. În același timp, problemele majore ale societății se înscriu ca factori modelatori ai personalității individului.

În acest context, procesul de nursing, se definește ca un proces dinamic, adaptabil la cerințele individului și trebuințele societății, menținându-și nealterat obiectivul principal, obținerea unei mai bune stări de sănătate pentru individ, familie, comunitate.

Înțelesul procesului de nursing a evoluat treptat de-a lungul timpului, una din definițiile clasice fiind cea formulată de către Virginia Henderson (1966) ce stabilea ca principală îndatorire a asistentului medical, sarcina ,,de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-și mențină sau recâștige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și recâștige independența cât mai repede posibil’’.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valențe noi, rolul asistentului medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea ,,de a diagnostica și stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului față de o problemă de sănătate actuală sau potențială’’.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumită boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesități fizice, emoționale, psihologice, intelectuale, sociale și spirituale. Aceste necesități interrelaționează, sunt interdependente, de egală importanță și reprezintă fundamentul intervențiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacții, manifestări, trăiri, relații interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniștilor implicați și de specificul situației concrete în care își desfășoară activitatea.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluția conceptului ,,îngrijirilor de sănătate” de-a lungul timpului și adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:

 asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;

 asistentul medical desfășoară o activitate autonomă, cu competențe bine stabilite;

 activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent accentul

 rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât și a comunității (promovarea sănătății, educația pentru sănătate).

FISA TEHNICA : RECOLTAREA SANGELUL VENOS

PUNCȚIA VENOASĂ

SCOP:

Stabileste modul de lucru privind recoltarea sangelui in vederea efectuarii investigatiilor paraclinice.

Crearea accesului la o venă pentru:

• recoltare de sange in siguranță pentru examene de laborator

• extragerea unei cantități de sange

• introducerea medicamentelor in circulația venoasă

PREGĂTIREA PACIENTULUI

Verificați indicația medicului privind scopul puncției venoase

a) PSIHICĂ:

– Informați și explicați pacientului necesitatea procedurii

– Explicați pacientului cum poate participa la procedură, anuntați-l că e puțin dureroasă

– Explica i-i pacientului c ii ve i recolta sange sau ve i introduce ț ă ț ț medicamente

– Incurajați pacientul pentru a reduce anxietatea

– Intrebați-l dacă i s-a mai recoltat sange altă dată; dacă a simțit leșin, transpirație, stare de greață, vărsătură

– Obțineți consimțămantul informat

b) FIZICĂ:

– Asigurați poziția corespunzătoare in conformitate cu starea pacientului, cu scopul și locul puncției (decubit dorsal sau mai rar șezand)

– Examinați calitatea și starea venelor și alegeți locul

EFECTUAREA PROCEDURII:

– Identificați pacientul

– Spălați mainile și puneți mănușile pentru a preveni contaminarea

– Selectați locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului, mai rar cele de pe fața dorsală a mainii

– Puneți mușamaua sub brațul pacientului

– Aplicați garoul la 5 – 8 cm deasupra locului de puncție; capetele garoului fiind direcționate departe de zona de puncție

– Palpați vena

– Verificați prezența pulsului distal, radial

– Montați seringa și atașați acul

– Recomandați pacientului să strangă pumnul

– Dacă venele nu sunt vizibile și nu se pot simți la palpare incercați următoarea tehnică:

a) Rugați pacientul să inchidă și să deschidă pumnul

b) Dați drumul la garou și rugați pacientul să-și coboare mana sub nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicați garoul și bateți incet pe venă pentru a deveni mai vizibilă

c) Inlăturați garoul și puneți o compresă caldă și umedă pe venă timp de 10-15'

– Dezinfectați tegumentul (cu un tampon cu alcool), 60" folosind mișcări circulare de la centru in afară cu cațiva cm, pentru a evita introducerea potențialei flore de pe piele in interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii

– Poziționați mana nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncție și cu policele se intinde pielea dreaptă pe venă

– Țineți acul cu bizoul in sus in mana dominantă și introduceți-l la un unghi de 10-30°, de deasupra venei sau dintr-o parte a venei, in poziție oblică

– Urmăriți cursul venei și cand sangele se intoarce prin lumenul acului avansați cu acul in venă 1-2 cm

– In cazul recoltării continuați puncția conform obiectivului

– Aspirați sangele in seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea analizelor indicate de medic)

– Dacă curgerea sangelui este rapidă dezlegați garoul pentru a preveni staza și hemoconcentrația care pot modifica rezultatele testelor de laborator

– Dacă curgerea sangelui este lentă, nu dezlegați garoul decat inainte de a retrage acul cu seringa cu sange (dacă tehnica nu impune altfel)

– Plasați un tampon cu alcool pe locul puncției venoase și ușor retrageți acul cu

seringa

– Aplicați o presiune blandă pe tamponul cu alcool, pe locul puncției 2-3' sau pană se oprește sangerarea; aceasta previne extravazarea in țesuturile din jur, cu cauzarea hematomului

– După oprirea sangerării aplicați o bandă adezivă peste tampon

– Transferați sangele din seringă in eprubete, după ce ați detașat acul de la seringă

BIBLIOGRAFIE

1. Biologie – Anatomia si fiziologia omului, manual pentru clasa a XI-a, Editura didactica si pedagogica, R.A. – Bucuresti;

2. Ghid de nursing, sub redactia Lucretia Titirca, Editura “Viata Medicala Romaneasca”

3. Nursing – Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali; sub redactia Lucretia Titirca, Editura “Viata Medicala Romaneasca”. p.78-98.

4. Baltă Georgeta – Tehnici generale de îngrijire a bolnavului, Editura Didactică și Pedagogică, 1988, p.36-40, p45-63, p.79, p.126-156, p.209, p.243-256, 265, 304.

5. Mozes C. – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, București, 1997 , p.867-890.

6. N. Crișan – Ginecologie, Ed. Societatea – Știința – Tehnica, București 1996.

7. Negru T. M. G. Șerban – Fiziopatologie, manual pentru școli sanitare postliceale, Ed. D. P., București, 1994.

8. Nițescu V. – Obstretică și ginecologie, manual pentru școli sanitare postliceale, Ed. D. P. București, 1996, p.9-20.

9. Titircă L – Tehnici de evaluare și îngrijire acordate bolnavilor de asistenți medicali, Ed. Viața Medicală Românească, București, 2001, p.143-145, 174-184.

10. Titircă L – Ghid de nursing, Ed. Viața Medicală Românească, București, 1999, p.120.

11. Titircă L – Manual de îngrijiri specifice acordate de către asistenta medicală, Ed. Viața Medicală Românească, București, 1998, p.78-98.