Particularitati de Ingrijire a Pacientuli cu Accident Vascular Cerebral Hemoragic

=== 027133ca89b8788fdbf166c82f7ee12324f7b852_37442_1 ===

●sindrom bulbar medial;

●de partea leziunii: paralizia cu atrofie a unei jumătăți de limbă.

g.De parte opusă leziunii:

●paralizia mâinii și piciorului(respectare feței);

●scăderea sensibilității tactile și proprioceptive pe hemicorp;

●Sindrom bulbar lateral:de partea leziunii: durere, pareză, sensibilitate scăzută pe hemifaciesataxia membrelor cădere spre partea leziunii ,nistagmus, vertij;

●de parte opusă leziunii: sensibilitate termică și dureroasă diminuată pe

Hemicorp;

●Sindrom de arteră bazilară: paralizia sau pareza tuturor extremităților și a musculaturii inervate la nivel bulbar.

Dar principalele ale accidentului vascular cerebral simptome rămân:

●senzația de slăbiciune sau paralizie a feței, brațului sau piciorului, existentă

deseori pe o singură parte a corpului ;

●pot să apară, totodată, deficitul brusc de coordonare a membrelor;

●ierderea bruscă a vederii sau vederea dublă;

●dificultatea de vorbire sau de înțelegere a celorlalți ;

●instalarea bruscă a unei stări severe de amețeală;

●pierderea echilibrului și apariția cefaleei severe (durere puternică de cap).

Simptomele pot progresa sau fluctua în cursul primelor două zile după debut.

Această situație poartă numele de atac cerebral în evoluție. Dacă nu se mai produce nici o deteriorare, situația este considerată un atac cerebral constituit.

2.9.Diagnosticul diferențiar

.Examenul clinic trebuie să se faca amănunțit, cu cercetarea tuturor aparatelor și sistemelor, efectuarea unui examen neurologic complet și ascultația arterelor carotide.

Se efectuează următoarele teste de laborator:

●sumarul de urină;

●ureea și creatinina sangvină și urinară;

●glicemia, VS;

● teste de coagulare;

●VDRL;

●funcția tiroidiană ;

●ECG pentru determinarea eventualelor aritmii care pot fi surse de trombi,

●puncție lombară pentru decelarea infecțiilor sau hemoragiei subarahnoidiene (trebuie evitată la cei cu hipertensiune intracraniană – risc de moarte subită prin angajarea amigdalelor cerebeloase prin gaura occipitală).

Diagnosticul accidentelor vasculare cerebrale se face în baza tabloului clinic și investigațiilor imagistice, pe primul loc fiind tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară.

Cu toate că RMN se consideră a fi o metoda mai performantă, tomografia computerizată rămâne o metoda rapidă de diferențiere dintre un accident cerebral hemoragic și unul ischemic prin evidențierea colecțiilor hemoragice puse în evidență la TC chiar din primele minute de la debut.

La rândul său RMN este metoda de elecție de vizualizare a accidentelor vasculare cerebrale ischemice, modificările ischemice observandu-se deja dupa prima ora de la instalarea simptomelor.

Dacă este utilizat IRM–ul se recomandă includerea în examinare și secvențelor de difuzie (DWI) și a secvențelor T2-ponderate cu gradient echo (clasa II, nivel A) .

La pacienții cu AIT, AVC minor sau cu remisiune spontană rapidă, se recomandă efecutarea de urgență a investigațiilor diagnostice, inclusiv imagistică vasculară de urgență (ultrasonografie, angiografie CT sau angiografie IRM) (clasa I, nivel A)

Imagistica trebuie să ofere imagini de încredere și care să fie fezabile tehnic pentru pacienții cu AVC acut.

Examenul neurologic bine țintit, rapid este necesar în stabilirea tipului de metodă diagnostică ce va fi utilizată.

Alegerea acesteia trebuie să țină cont uneori și de situația medicală a pacientului

Investigația imagistică a creierului și a vaselor cerebrale este crucială în evaluarea pacienților cu AVC și AIT.

Imagistica cerebrala diferențiază AVC-ul ischemic de hemoragiile intracraniene, de afecțiunile care mimează AVC, identifică tipul de AVC ischemic și uneori și etiologia AVC; poate uneori să distingă zonele de țesut cerebral afectate ireversibil de cele care s-ar putea recupera, ghidând astfel tratamentul de urgență și pe cel ulterior și ar putea ajuta la evaluarea prognosticului.

Imagistica vasculară poate să identifice localizarea și cauza obstrucției arteriale și identifică

Fihura 19.a.Acidentul vascular cerebral-imagistica vasculara

Fihura 19.b.Acidentul vascular cerebral-imagistica vasculara

2.10.Tratamentul

Tratamentul accidentelor vasculare cerebrale variază considerabil.

În cazul ictusului ischemic unica măsura terapeutică disponibilă și aprobată la moment este tromboliza cu t-PA.

Însă din anumite considerente (prezența contraindicațiilor, depăsirea ferestrei terapeutice, lipsa specialiștilor si utilajului necesar) aceasta nu este o optiune pentru toti, in restul cazurilor tratamentul fiind simptomatic si axandu-se pe monitorizarea si corectarea a patru indici de baza: tensiunea arteriala, glicemia, temperatura corporala si oxigenarea.

In cazul accidentelor cerebrale hemoragice un loc de frunte îl ocupă tratamentul chirurgical, dat fiind că eliminarea colecțiilor hemoragice este măsura care este în stare sa anuleze cele mai multe verigi patogenetice a hemoragiilor intracerebrale.

In restul cazurilor, combaterea edemului cerebral și administrarea blocantelor canalelor de calciu (nimodipina) cât și monitorizarea tensiunii arteriale, este o tactica abordată de cei mai mulți specialiști.

2.11.Prognostic

Pentru a preveni apariția accidentului vascular cerebral este necesar să adopți un regim alimentar sănătos, să eviți consumul de alcool, fumatul și sedentarismul.

Fumatul favorizează depunerea pe vase a plăcii de aterom și crește riscul de înfundare a arterelor.

Scopul prevenției primare este de a reduce riscul de AVC la persoanele asimptomatice.

Aceste leziuni sunt, în linii mari, de trei feluri: ramolismentul, hemoragia

Creierul este un organ care are capacitate mare de refacere, însă nu se poate regenera în totalitate (vindecare ad integrum).

Porțiunile encefalului neafectate de accidentul vascular cerebral pot prelua cu succes funcția țesutului cerebral lezat.

In timp, se pot recupera anumite funcții anterior alterate și persoana în cauză reușește să-și controleze treptat ariile cerebrale deficitare.

Metodele de reabilitare după un accident vascular cerebral diferă de la o persoană la alta, însă au același scop și anume:

●dobândirea unui status funcțional care să ofere independență și ajutor minim din partea celorlalte personae ;

●acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de accidentul vascular cerebral ;

●integrarea corespunzătoare în familie și comunitate.

Majoritatea dizabilităților secundare provenite în urma accidentului vascular cerebral sunt recuperate în cîteva luni, însă altele pot sa persiste pentru intreaga viață .Trebuie să se rețină că reabilitarea trebuie începută cât mai repede, deoarece există o șansă mai mare de recuperare în acest stadiu precoce.

Dizabilitățile se accentuează și rămân permanente odată cu trecerea timpului, de aceea se recomandă instituirea unui program de reabilitare cât mai curând posibil.

2.12.Profilaxia

Profilaxia unui nou accident vascular cerebral se referă la faptul că deși există mai mulți factori de risc ai accidentului vascular cerebral care nu sunt influențabili prin profilaxie.

Cu toate acestea exista anumiți factori de risc care pot fi însă evitați și anume:

●hipertensiunea arterială ;

●boala cardiacă ;

●dislipidemia (în special hipercolesterolemia) ;

●diabetul zaharat și obezitatea ;

●consumul excesiv de alcool și fumatul ;

●consumul exagerat de cofeină (cafea, coca cola) și consumul de droguri (mai ales cocaină)

Profilaxia unui nou accident vascular presupune schimbarea stilului de viață deoarece ,pe lângă administrarea regulată a unor medicamente, se recomandă următoarele: exercițiul fizic regulat ; limitarea și chiar renunțarea la consumul de alcool; cafea, grăsimi animale, alimente procesate, dulciuri concentrate și consumul zilnic de fructe și legume, bogate în fibre.

2.13.Recuperarea sau permanentizarea dizabilităților post AVC

Creierul este un organ care are capacitate mare de refacere, însă nu se poate regenera în totalitate (vindecare ad integrum).Porțiunile encefalului neafectate de accidentul vascular cerebral pot prelua cu succes funcția țesutului cerebral lezat.

În timp, se pot recupera anumite funcții anterior alterate și persoana în cauză reușește să-și controleze treptat ariile cerebrale deficitare.

Recuperarea depinde de localizarea și extinderea țesutului cerebral afectat de accidentul vascular cerebral precum și de capacitatea de preluare a funcțiilor neurologice deficitare a porțiunii de encefal sănătos.

De asemenea, creierul are o capacitate mare de adaptabilitate și ajută organismul să găsească noi metode de a desfășura activitățile obișnuite.

Recuperarea pacientului poate fi destul de dificilă, fiind necesare o răbdare și gândire pozitivă pe tot parcursul acesteia.

Sprijinul moral și fizic din partea familiei și prietenilor este de asemenea foarte important în reabilitarea pacienților.

Primele 36 de luni de la accidentul vascular cerebral constituie perioada de timp în care sunt recuperarte majoritatea dizabilităților, cu toate că unele probleme sunt ameliorate pe parcursul anilor și depind de mai mulți factori:

●întinderea și localizarea leziunii cerebrale;

●vârsta pacientului;

● patologia asociată;

● tratamentul efectuat.

Perioada de recuperare diferă de la o persoană la alta și este de cele mai multe ori un proces care durează întreaga viață.

2.14. Dizabilitătile post accident vascular cerebral

Dizabilitătile post accident vascular cerebral depind de mai mulți factori

a.Porțiunea de creier afectată (dacă este sau nu la nivelul emisferei dominante) ;

b.Ariile cerebrale afectate (fiecare arie controlează o anumită funcție a organismului );

c.Suprafața și adâncimea leziunii cerebrale ;

d.Starea generală de sănatate și bolile asociate.

Dizabilitățile care afectează sistemul muscular și mișcarea sunt:

a.Slăbiciune pe o parte a corpului (hemicorp), care poate cauza tulburări de mers, imposibilitatea de apucare a obiectelor (prehensiune).

De obicei partea emisferei cerebrale afectate determină simptome pe hemicorpul de partea opusă (datorita incrucisarii fibrelor musculare la nivelul trunchiului cerebral);

b.Rigiditate și artralgii (durere articulară). O persoană care a suferit un accident vascular cerebral și care are slăbiciune musculară accentuată, prezintă de asemenea și durere a articulațiilor adiacente datorată lipsei mișcării active a membrului respectiv.

De aceea este foarte important ca pe tot parcursul recuperării să se încurajeze mișcările active, respectiv pasive ale membrului afectat.

Exercițiile de recuperare a forței musculare sunt importante pentru a evita atrofia fibrelor musculare și a asigura forța musculară necesară recuperării;

c.Spasticitate musculară (spasme și contracturi musculare), apar în asociere cu celelalte tulburări musculare și neurologice secundare accidentului vascular cerebral. Medicul neurolog poate recomanda tratament medicamentos, care ameliorează simptomatologia (substanțe medicamentoase care blochează influxul nervos) ;

d.Tulburări de sensibilitate și termoreglare, sînt neplăcute dar nu sînt considerate grave deoarece predispun pacientul la accidentări (arsuri, degerături, echimoze) ;

e.Durere, furnicaturi și tulburări de mers și coordonare a mișcărilor;

f.Disfagie (tulburări la înghițire)

g.Probleme digestive și urinare, apar destul de frecvent în contextul unui accident vascular cerebral.

Pe lîngă tulburările somatice (fizice), pot apărea și unele manifestări de ordin emoțional și informațional, precum:

Afazia, care se prezintă sub forma tulburărilor de vorbire și limbaj și este datorată lezării porțiunii stângi a creierului, unde este localizat centrul nervos responsabil de controlul limbajului.

Problemele cognitive și de memorie, apar în momentul în care sunt lezate anumite arii din encefal care controlează coștiența, capacitatea de învățare sau memoria. Pacientul relatează tulburări de concentrare, învățare cu amnezie retrogradă sau anterogradă. Toate aceste tulburări fac dificilă efectuarea unor activități obișnuite mai mult sau mai puțin complexe. În unele cazuri, pacientul nu este conștient de problemele pe care le are și îi este foarte greu să se adapteze la cerințele sociale obișnuite ;

Tulburările de percepție, constau în probleme legate de aprecierea corectă a distanței, poziției, orientării temporo-spațiale, percepția greșită a formei lucrurilor ;

Probleme legate de afectarea hemicorpului, cum se întamplă atunci cînd persoana în cauză nu mai poate realiza anumite comenzi a jumătății de corp afectate de accidentul vascular cerebral (cîmpul vizual diminuat pe hemicorpul de aceeași parte, imposibilitatea rotirii capului către partea afectată).

Uneori pacienți nu-și recunosc anumite părți ale corpului ca fiind proprii (în special în cazul pacienților care au și tulburări senzitive pe aceleași segmente).În unele cazuri, mai rare, sunt identificate anumite bizarerii.

Problemele emoționale, însoțesc deseori tulburările neurologice și sunt materializate prin frustrare, frică, agresivitate, anxietate, depresie.

Aproximativ o treime dintre pacienții mai in varsta de 65 de ani care au suferit un accident vascular cerebral prezintă sindrom depresiv.În cazul în care acesta persistă se recomandă tratament medicamentos de specialitate (de către medical psihiatru ).

Funcțiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp de la accidentul vascular cerebral, de aceea este foarte important ca reabilitarea și recuperarea fizică să se înceapă cât mai curînd posibil.

CAPITOLUL.3

PROCESUL DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI CU ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC

3.1.Internarea pacientului cu accident vascular cerebral hemoragic în spital

Îngrijirea bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic nu este unitară,nici chiar asemănătoare.

Secția de neurologie îngrijește bolnavi cu afecțiuni foarte diferite;unele care mențin bolnavul într-o stare de pericol permanent de moarte ,altele care evoluează mai mult sau mai puțin compensate.

La unii bolnavi cu accident vascular cerebral hemoragic asistența medical trebuie să fie ,permanentă și neântreruptă cu sarcini momentane,care se acomodează de schimbările survenite-adesea pe neașteptate –în starea bolnavului ,la altele îngrijirile au caracter cronic ,intermitent.

Particularitățile de îngrijire ale acestor bolnavi izvorăsc din consecințele tulburărilor de irigație și a aportului de oxigen consecutive ,asupra organismului .

Din acest motiv caracteristic pentru un număr mare de bolnavi cu accident vascular cerebral hemoragic este starea de anxietate .

Din cauza stării de hipoxie cerebrală,numeroși bolnavi sunt neliniștiți,nemulțumiți ,uneori chiar certăreți,ceea ce trebuie luat în considerare la îngrijirea lor.

Îngrijirile medicale,culese de asistenta medicală, se bazează pe desfășurarea a 5 etape:

Culegerea de date este primul pas de a culege informații despre pacientul cu accident vascular cerebral hemoragic .

Datele pot fi subiective sau obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing.

Culegerea de date se desfașoară conform unui plan :

●colectarea de informații obiective sau subiective despre pacient;

●verificarea datelor obținute,

●comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de date.

Informațiile culese de asistenta despre bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic pot fi:

● stabile ( nume, prenume, vârsta, sex, buletin )

● instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare ( temperatura, tensiune arterială, diureza, durere, infecții ).

Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la pacient sunt :

Observarea bolnavului cu accident vascular cerebral hemoragic – presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare.

Observarea este un proces mintal activ.

Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecați preconcepute, de rutină și superficialitate și de lipsa de concentrație și continuitate;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității.

Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :

●alegerea momentului oportun pentru bolnav;

● respectarea orei de masă.

Interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare, capacitatea de ascultare, atitudine de respect, capacitatea de empatie.

In cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat, trebuie să se revină nu înainte de a i se menționa bolnavului.

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănatate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date. Etapa de analiză se desfășoară după un plan :

● Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor prescrise ) – înseamnă a da un semn, a explica originea sau cauza problemelor de dependență, mai exact înseamnă a defini sursele de dificultate.

Analiza de interpretare a datelor este o etapă importantă a procesului de îngrijire pentru că ea conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

● Colectarea datelor adiționale sau suplimentare dupa caz ;

● Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

● Determinarea confluențelor între nevoile bolnavului și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație – pot fi obținute de la bolnav sau de la aparținătorii acestuia .

Ingrijirea – pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență.

Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția bolnavului la o problemă de sănătate .

Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă.

Un diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la interveneții autonome.

Un diagnostic nursing trebuie formulat clar, concis, centrat pe bolnav, legat de o problemă reală.

Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor – reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire.

Evaluarea finală cuprinde, stabilirea criteriului de evaluare, evaluarea atingerii obiectivelor, identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor.

Pentru o evaluare eficace asistenta va urmări următoarele etape :

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavilor în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavii despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea bolnavului fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite asistentei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.

Pentru depistarea precoce a afecțiunilor neurologice ,asistenta sfătuiește bolnavii:

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavilor în raport cu obiectivul stabilit;

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele;

●discutarea cu bolnavii despre rezultatele obținute

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului cu accident vascular cerebral hemoragic fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.

Pentru depistarea precoce a afecțiunilor neurologice asistenta sfătuiește bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic :

●să se prezinte periodic la control la primele semne de boală;

●caștigă încrederea bolnavului , îl încurajează;

●îi explică desfășurarea unor investigații, și îl însoțește în timpul desfășurări acestora,

●însoțește bolnavul la tratamentele efectuate ;

●facilitează prezența familiei, a persoanelor semnificative pentru bolnav;

●ajută membrii familiei să înțeleagă starea psihologică a bolnavului cu accident vascular cerebral hemoragic și nevoia de ajutor;

●își rezervă mai mult timp pentru a sta cu bolnavul, a-i observa comportamentul, reacțiile;

●asigură supravegherea pentru prevenirea complicațiilor;

De asemenea explică recomandările medicale făcute la externare cu privire la:

evitarea efortului fizic;

continuarea tratamentului în funcție de boală .

Aplicarea îngrijirilor are ca scop să ajute bolnavul să își mențină independența sau măcar un oarecare nivel de independență .

Planificarea îngrijirilor este strâns legată de executarea lor mai exact ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se execute în aplicarea îngrijirilor.

In cadrul planului de îngrijire, planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică de intervenții .Această rubrică va cuprinde :

cui i se adresează acțiunea, natura actiunii;

orarul și intervenția nursei;

nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște , efectul așteptat;

se vor observa atent reacțiile bolnavului ,

se vor modifica intervențiile.

Există riscul ca în timpul îngrijirilor unui bolnav cu accident vascular cerebral hemoragic să apara reacții ca:

●anxietatea (un sentiment de disconfort si tensiune);

●frică (sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic);

●durerea (senzație neplăcută percepută în diferite părți ale organismului și însoțită de anxietate);

●depresie, singurătate, imobilitatea, înstrăinarea, sentimentul de neputință, modificarea schemei corporale.

Aceste situații pot fi atenuate de asistentă dacă dă dovadă de prezență umană și caldură fiind gata să ajute bolnavul .

Planul de îngrijire se va efectua în funcție de nevoile permanente sau schimbătoare ale bolnavului cu accident vascular cerebral hemoragic și poate fi influențat de vârsta acestuia, condiția în care se află, capacitatea sa fizică și intelectuală deoarece acest plan se va face după nevoile bolnavului, având ca etalon modelul conceptual al Virginiei Henderson.

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model: ,,individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale care trebuie satisfăcute,,

.Rolul asistentei intră în aplicare în momentul în care, din diferite motive patologice, bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic nu mai poate satisface singur aceste nevoi.

Scopul asistentei medicale este de suplinire a ceea ce bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic nu poate face singur, referitor la nevoile care trebuie satisfăcute.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independența bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic în satisfacerea acestor nevoi.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta medicală trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală.

3.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare

Asigurarea condițiilor de mediu.Este bine ca saloanele cu bolnavi cu accident vascular cerebral hemoragic să fie amplasate în partea mai liniștită a spitalului .

Din acest motiv protecția antisonică a acestor bolnavi trebuie să fie o preocupare a personalului de îngrijire în munca de zi a secției.

Saloanele să fie spațioase ,luminoase, bine încălzite,cu o temperatură de 19-200 și cu posibilități permanente de aerisire,care să asigure un grad obișnuit de umiditate și o ionizare corespunzătoare a aerului.

Paturile să fie cât mai comode pentru a evita pozițiile forțate și pentru a asigura confortul necesar pe durata mai lungă de spitalizare.

Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în folii și prevăzute cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce bolnavii în poziții corespunzătoare necesităților lor de respirație în cursul dispneei.

În vederea aceluiași scop saloanele trebuie să fie prevăzute cu fotolii confortabile (inclusive rezemătoare de picioare) precum și cu mese adaptabile de pat, nu numai pentru confortul obișnuit al bolnavului,dar și pentru a le servi ca punct fix în cursul unor dispnee excesive,când bolnavii se apleacă înainte de timpul eforturilor de respirație.

O importanță deosebită are fixarea semnalizatorului la îndemâna bolnavului și reamintirea repetată a amplasării acestuia.

3.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacienților internați

Îngrijirile generale la bolnavii cu accident vascular cerebral hemoragic și fără pericol imminent nu diferă de metodele obișnuite de muncă.

La cei care însă se luptă cu stări de hipoxie sau se găsesc în pericol imminent,este important ca îngrijirile generale să se facă cât mai puțin traumatizant,fără să se neglijeze igiena lor corporală.

Poziția bolnavului în pat trebuie lăsată la discreția lui.Este bine să le arătăm poziția considerată ca fiind cea mai corespunzătoare,însă în nici un caz nu trebuie forțat bolnavul să se așeze altcum decât el dorește.

Poziția aleasă empiric de bolnav în cursul acceselor de dispnee este cea convenabilă pentru el în vederea asigurării hematozei.

Numeroși bolnavi respiră mai ușor în poziție semișezândă sau șezândă,alții cu aceeași afecțiune preferă poziția orizontală.

Unii bolnavi în cursul acceselor de dispnee se așează pe marginea patului, cu picioarele atârnate,alții se apleacă pe genunchii ridicați sau pe marginea mesei.

Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea bolnavului într-o poziție standard.Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îi obligă la luarea acestor poziții neobișnuite.

Mobilizarea bolnavilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicația a medicului.

În caz că acest lucru este interzis,igiena corporală se va asigura prin baia parțială sau totală la pat cu mijloace blânde, fără să se creeze eforturi sau traumatisme bolnavului.

Pielea edemațiată este mai fragilă,din acest motiv îngrijirile în aceste regiuni trebuie efectuate cu mai multă blândețe.

Dacă medicul permite îmbăierea bolnavului ,atunci aceasta se va face la o temperatură indiferentă ,plăcută pentru bolnav ,care se situează de obicei între 34-360C.

Băile să nu depășească 10-15 cel mult 20 minute.Toracele în timpul băii să rămână liber,deasupra nivelului apei.

O imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicații vasculare ,flebotromboze sau flebite ,generatoare de emboli .

Din acest motiv se permite mișcări dirijate de respirație, precum și ale membrelor.Asistenta va îngriji de masajul extremităților pentru înviorarea moderată a circulației .

3.4.Rolul și poziția medicului față de bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic

Asistenta care nu cunoaște sau nu ține cont de particularitățile vârstei bolnavului,riscă erori de diagnostic și tratament uneori grave .

Primul gest terapeutic pe care asistenta medicală trebuie să-l constate,este de a stabili dacă se află în fața unui,,bolnav în vârstă,, sau a unui ,, vârstnic cu modificări fiziologice de îmbătrânire,,.

Aceasta, pentru că, uneori, familia sau chiar pacientul solicită medicului sau asistentei,măsuri pentru recuperarea unor funcții și performanțe caracteristice unor vârste mai tinere. Deci delimitarea,,stării de boală,,,de ,,starea de îmbătrânire,nu este simplă dar este obligatorie.

Asistenta trebuie să convingă pacientul și aparținătorii,că simptomele prezentate sunt firești,țin de vârstă,deci nu trebuie să se îngrijoreze.Anamnezei trebuie să i se acorde timp suficient,deoarece astfel se pot obține detalii importante.

Dacă nu se obțin informațiile dorite,se recurge la familie sau la anturaj.Hipoacuzia fiind frecventă,trebuie să se vorbească bolnavului mai tare,mai rar și mai clar,neezitând repetarea întrebării cu răbdare și cu tact.

Trebuie găsit timp pentru a-l asculta pe îndelete,chiar dacă bolnavul devine incoerent sau amnesic.

Importantă este inspecția,observația bolnavului (faciesul,atitudinea bolnavului în pat,mersul,mimica,vorbirea,deci habitusul vârstnicului).

Mai rar vom fi solicitați pentru simptome zgomotoase (febră,frisoane) și mai frecvent pentru alterări difuze și rapide ale stării generale.

3.5.Supravegherea bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic

Supravegherea bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic prevede înregistrarea paralelă a pulsului central și periferic,a tensiunii arteriale,a diurezei,a respirației și la dispoziție specială,și a expectorației,urmărirea dispneei,a cianozei,a edemelor,a greutății corporale precum și pulsațiile venelor jugulare.

O importanță deosebită o are supravegherea stării psihice a bolnavilor.Bolnavii cu accident vascular cerebral hemoragic vor fi vizitați în salon cât mai frecvent,independent de solicitarea bolnavului.În caz de pericolul iminent,bolnavul nu va fi părăsit nici un moment .

Ținând cont de posibilitatea agravărilor și complicațiilor,asistenta va avea la îndemână-în camera bolnavului-medicamentele și materialele necesare pentru intervențiile de urgență.

3.6. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Supravegherea bolnavillor cu accident vascular cerebral hemoragic prevede, și unele manifestări psihice.Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative se va face prin măsurarea temperaturii,respirație,puls,TA,diureză,scaun, greutate.

Imobilizarea îndelungată la pat predispune bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic la o serie de complicații izvorâte tocmai din neactivitatea sa:

●încetinirea curentului sanguin favorizează apariția trombozelor

●ventilația deficitară a plămânilor duce la pneumonii hipostatice.

3.7. Alimentația bolnavului cu accident vascular cerebral hemoragic

Regimul dietetic al bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic trebuie să asigure un aport caloric corespunzător nevoilor reale și să cuprindă toți compușii principali ai alimentației,inclusiv vitaminele și sărurile minerale.

La bolnavii cu accident vascular cerebral hemoragic se va aplica vremelnic o dietă hipocalorică.Principiul de bază al dietei la majoritatea cardiacilor rămâne hiposodat.

Cantitatea de sodium pe care o poate consuma bolnavul este stabilită de medic de la caz la caz și este în funcție de retenția de lichide.

În cursul regimului desodat,organismul nu reține lichidele,deci bolnavul poate bea la discreție.Acest regim este însă greu de suportat.

Asistența trebuie să se îngrijească,ca alimentele prin adăugare de lămâi,oțet sau alte substanțe permise să fie cât mai gustos servite.

Dacă nu există pericol de decompensare,excluderea sodiului din alimentație nu este absolut necesară.Mesele să fie fracționate,evitând consumul cantităților mai mari la o masă

Masa de seara să fie săracă în lichide și servită la 2-3 ore distanță de la somn.Se va îngriji de menținerea tranzitului intestinal .

La nevoie se vor face clisme evacuatoare.Purgativele-în limita posibilităților-trebuie evitate căci poate cauza stări de colaps.

3.8.Recoltarea probelor de laborator

Încă de la primele ore de la internare,asistenta va recolta probele necesare pentru analiza completă de urină,determinarea hemogramei,a leucogramei și a V.S,H-lui și la indicația medicului și pentru probele de coagubilitate,pentru determinarea fibrinogenului,a probelor enzimatice,etc.

Asistenta pregătește și asigură transportul bolnavilor pentru efectuarea examinărilor radiologice,electrocardiografice,fonocardiografice,spirografice și alte explorări paraclinice,pe care le va cere medicul.

Dacă bolnavul este sub oxigenoterapie,aceasta se va continua și în timpul transportului,fie din rezervoare de oțel,montate pe căruciorul bolnavului,fie din saci de pânză.

În cazurile când mobilizarea bolnavului nu este indicată,aparatele se vor aduce în salon,examinările și înregistrările făcându-se la pat.

În aceste cazuri se renunță la investigațiile respiratorii.Se va avea grijă ca ordinea examinărilor să fie astfel stabilită,încât alături de urgență să se țină cont și de posibilitățile tehnice existente.

3.9.Administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor la bolnavii cu accident vascular cerebral hemoragic trebuie făcută cu o deosebită punctualitate și atunci dacă este vorba de substanțe în aparență indiferent,deoarece orice întârziere (cât de mică) provoacă emoții inutile acestor bolnavi anxioși.

Deși medicamentele se dau numai la indicația medicului,asistenta va trebui să intervină de urgență în unele cazuri extreme și până la sosirea medicului cu unele medicament ca oxigenul sau nitroglicerina.

De altfel medicația analgezică și sau orice medicație se va face numai la dispoziția medicului ,cu respectarea tuturor indicațiilor.

În perioada de convalescență bolnavul trebuie să fie instruit asupra modului de viață pe care va trebui să-l urmeze după externare.El trebuie să fie lămurit privind modul de preparare al alimentelor premise,de la ce anume să se abțină,câte ore să se odihnească la pat ș ce fel de eforturi poate să execute.

El trebui să știe la plecare,modul de a lua medicamentele,semnele preliminare ale supradozărilor de medicamente (atenție la digitală),datele de prezentare la control medical.

El trebuie să cunoască semnele alarmante pentru care trebuie să se prezinte la control și în afară de programare.

O bună educație sanitară în perioada spitalizării reduce șansele unei noi decompensări sau agravări.

3.10.Conduita de urgență a asistentei medicale în cazul unui

bolnav cu accident vascular cerebral hemoragic

Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient hipertensiv este deosebit de complexă și necesită conștiinciozitate perfectă , un înalt grad de responsabilitate și cunoștințe de specialitate .Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient hipertensiv este următoarea:

●Face vizita medicală matinală alături de medicul de specialitate și urmărește indicațiile cu privire la recoltarea explorărilor diagnostice și tratamentului , regimul alimentar și igiena bolnavului ;

●Aplică tratamentul prescris de medic bolnavilor ;

Inștiințează pacienții cu privire la programarea și efectuarea explorărilor și examenelor de specialitate din alte secții sau laboratoare ;

●Asistenta medicală asigură aprovizionarea periodică cu o dotare corespunzătoare cu materiale și medicamente ;

●Controlează și notează periodic HTA

O altă activitate și atitudine care trebuie luată de asistenta medicală în prezența unui bolnav cu accident vascular cerebral hemoragic este:

●Examinează bolnavii imediat la internare și completează foaia de observație în primele 24 ore, iar în cazuri de urgență folosește investigațiile paraclinice efectuate ambulator;

●Examinează zilnic bolnavii și consemnează în foaia de observație evoluția, explorările de laborator, alimentația și tratamentul corespunzător;

●La sfîrșitul internării întocmește epicriza ;

●Prezintă medicului șef de sectie, situația bolnavilor pe care îi are în îngrijire și solicită sprijinul acestuia ori de câte ori este necesar;

●Participă la consultări cu medicii din alte specialități și în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum și la expertizele medico-legale și expertiza capacității de muncă;

●Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în grijă și care necesita supraveghere deosebită ;

●Intocmește și semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijește și supraveghează tratamentele medicale ;

●Recomandă și urmărește zilnic regimul alimentar al bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic ;

●Controlează și răspunde de întreaga activitate de ingrijire a bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic desfășurată de personalul mediu auxiliar sanitar cu care lucrează;

●Întocmește formele de externare al bolnavilor și redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are, sau i-a avut în îngrijire;

●Răspunde prompt la toate solicitările de urgență și la consulturile din aceeași secție și alte secții și colaborează cu toți medicii din secțiile și laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic ;

●Se preocupă în permanență de ridicarea nivelului profesional ;

●Depune o activitate permanentă de educație sanitară a bolnavilor cu accident vascular cerebral hemoragic și aparținătorilor ;

●Pacientul cu accident vascular cerebral hemoragic trebuie în mod obligatoriu să fie internat , pentru a evita evoluția fatală în caz de agravare a bolii, eventualitate care este imprevizibilă .

În schimb , conduita de urgență la bolnavul cu accident vascular cerebral hemoragic în faza de spitalizare se bazează pe alte criterii ( conduita în spital + examinări de laborator) :

●monitorizarea funcțiilor vitale ;

●controlează temperatura ;

●observă starea tegumentelor .

3.11.Educația pacientului pentru prevenirea accidentului vascular cerebral hemoragic

●Alimentație echilibrată ( fără exces de sare,grăsimi, cu aport de vitamine corespunzător )

●Combaterea obezității ( supraponderabilitatea) și Regim de viață echlibrat

●Evitarea sau reducerea consumului de alcool și cafea

●Evitarea sau suprimarea tutunului

●Efectuarea de exerciții fizice sau zilnic ,plimbări în aer liber

●Evitarea stresului psihic

●Evitarea suprasolicitărilor ( alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus)

●Controlul periodic al tensiunii arteriale și control medical periodic

Pentru evitarea afecțiunilor cronice :

●Evitarea staționării excesive în ortostatism

●Purtarea de încălțăminte comodă

●Evitarea purtării de îmbrăcăminte strâmtă ,care stânjenește circulația sângelui ,etc.

3.12. Externarea pacientului

În acordarea îngrijirii trebuie să se țină cont de resursele pacienților cu accident vascular cerebral hemoragic în vederea recâștigării independenței, conform obiectivelor fixate; asistenta pregătește bolnavul pentru ieșirea din spital, informându-l asupra regimului de viață, alimentar, riscuri, să-și autoevalueze acțiunile desfășurate în stagiile practice să realizeze acțiuni educative în scopul prevenirii complicațiilor și menținerii gradului de sănătate.

3.13. Tehnici medicale aplicate de nursă

3.13.1.Puncția venoasă

Prin puncție venoasă se înțelege recoltarea de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac.Scopul puncției poate fi explorator și terapeutic.

Astfel,ea poate fi exploratoare atunci când se urmărește cercetarea diverselor constant biologice ale organismului.

În acest scop se pot extrage cantități variabile de sânge,de la câteva zecimi de ml la până la 40-50 ml ,după natura analizei pentru care se recoltează sângele.în scop terapeutic puncția urmărește extragerea unei cantități mai mari de sânge,care variează între 150-500 ml.

Prin emisiunea unei cantități mai mari de sânge din vene se reduce afluxul spre inima dreaptă și plămâni și scade astfel presiunea din circulația mică.Sângele mai poate fi recoltat cu scopul de a fi transfuzat la alți bolnavi.

Pregătirea aparatului și materialului necesar.Pentru efectuarea puncției venoase se vor pregăti pe o tavă acoperită cu un camp steril următoarele :

-ace de puncție venoasă cu mandren , sterilizate prin fierbere,uscate și verificate ca permeabilitate.Se vor pregăti pentru fiecare puncție cel puțin trei ore.

-garou de cauciuc sau bandăEsmarch,pentru legarea brațului și oprirea circulației de reântoarcere

-substanța dezinfectantă și degresantă-alcool,iod,tampoane de vată

-tampon de tifon steril

-mușama sub brațul bolnavului

-seringi sterilizate

-recipiente de recoltare,în funcție de scopul urmărit,eprubete în număr corespunzător,curate și uscate,sterile

-dacă bolnavul urmează și un tratament prin injecții intravenoase se va pregăti și medicamentul respective în seringă,pentru a-l administra prin același ac cu care s-a făcut puncția.

Stabilirea locului puncției și pregătirea bolnavului.Înainte de a se allege locul puncției,bolnavul va fi lămurit asupra benignității intervenției .

Locul classic de executare a puncțiilor venoase este la nivelul plicii cotului unde venele antebrațului-cefalica și basilica-se anastomozează,dând naștere venelor mediana cefalică și mediana bazilică.

Se va stabili brațul la care se va executa puncția examinând calitatea și starea venelor din ambele părți.La alegerea venei se vor lua în considerare și eventualele contraindicații ca:membru paralizat,procese supurative, piodermite,eczema,nevralgii,exanteme,traumatisme.

Tehnica.Asistenta se așează față în față cu bolnavul și cu mâna stângă fixează vena ,care din cauza legăturilor sale laxe în țesutul cellular subcutanat și a formei sale cilindrice ,alunecă ușor sub vârful acului .

La membere ,fixarea venei se face prin cuprinderea extremității în mâna stângă,în așa fel ca policele să fie situate la 4-5 cm sub locul injecției ,exercitând cu aceasta o compresiue și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine ,fără să se influențeze circulația în vas.

Puncția venoasă se poate efectua cu sau fără aspirație:în primul caz recoltarea se va face cu ajutorul seringilor .

Această metodă se va utilize când se recoltează cantități precise de sânge pentru analize.În al doilea caz ,recoltarea se va face cu acul liber mai bine cu acul Strauss ,fără seringă.

Deoarece presiunea venoasă locală a fost ridicată pe cale mecanică,sângele poate fi recoltat totdeauna fără aspirație.

Seringa sau acul se țin cu mâna dreaptă,bine fixate între police și restul degetelor.Acul se introduce totdeauna în direcția curentului sanguine.

Perforarea tegumentului se va face în direcția oblică,după care longitudinal al venei.Traversarea peretelui venos dă senzația învingerii unei rezistențe elastic și acul înaintează în gol.În acest moment direcția acului se schimbă în direcția axului venei și se înaintează în interiorul ei încă 1-2 cm.

În momentul pătrunderii acului în venă apare la extremitatea lui liberă sângele.În caz că puncția se execută cu seringa , apariția sângelui trebuie provocată prin aspirația pistonului.

Îngrijirile acordate după puncție.După terminarea intervenției se face toaleta regiunii,se schimbă lenjeria stropită cu sânge și se supraveghează bolnavul.Prin aranjarea patului se asigură bolnavului poziția cea mai comodă.

Pregătirea sângelui recoltat pentru trimiterea la laborator.În funcție de copul urmărit,sângele va fi amestecat cu substanțe chimice,însămânțat pe medii de cultură au lăsat ca atare,executând analizele cerute pe loc (ex. VSH) sau trimițându-l cu buletinul de analiză la laborator.

Sângele recoltat pentru transfuzie se păstrează în condiții special și se supune procedeelor de conservare,iar cel recoltat numai cu scop terapeutic se aruncă.

3.13.2.Tehnica perfuziei

Hidratarea organismului pe cale intravenoasă exclude deficiențele de resorbție,lichidul perfuzat ajungând direct în circulația sanguină.Introducerea lichidelor pe cale intravenoasă se face prin perfuzie.

După viteza de scurgere a lichidului, deosebim două forme de hidratare pe cale intravenoasă:

Hidratarea prin perfuzie rapidă prin injecții massive de lichide.Prin această metodă se introduce deodată cantități mari de lichide-până la 500-1000 ml- în sistemul venos,în jet continuu,fără întrerupere,administrarea lichidului fiind repetată,la nevoie,la intervalele fixate de medic.

Această metodă se utilizează în cazurile în care hidratarea trebuie efectuată de urgență,pentru înlocuirea lichidului circulant și ridicarea tensiunii arteriale .

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare-aparat de perfuzie .

Tubul de perfuzie are intercalate ,de obicei ,în apropierea canulei ,un tub de sticlă,pentru a se putea controla dacă scurgerea lichidului este continuă și nu circulă vu bule de aer .

-ace pentru puncție venoasă pe cale transcutanată.

Dacă venele bolnavului,nu sunt prea evidente,atunci se va lega în venă po canulă,de sticlă,sau mai bine,dintr-un material plastic,neascuțită,cu extremitatea umflată sub foemă de olivă.

În acest caz vena trebuie descoperită pe cale chirurgicală și asistenta are sarcina de a pregăti instrumentele și materialele necesare:un bisturiu,2-3 pense hemostatice,o pensă chirurgicală și una anatomică,sondă canelată,foarfece ascuțite,material de sutură și de legătură,tampoane sterile,novocaină și seringă pentru anestezie locală;tubul de material plastic poate fi introdus în venă și prin lumenul canulei metalice cu care s-a pătruns în vena transcutanat și care apoi se retrage;

-o tăviță renală;

-benzi de leucoplast pentru fixarea acului și a tubului de cauciuc pe pielea bolnavului;

-o mușama și un prosop steril sub membrul în care se face perfuzia;

-lichidul de perfuzat în sticle RCT închise cu dop de cauciuc și armătură metalică,încălzit la baie de apă.

Pregătirea bolnavului și alegerea venei pentru administrarea lichidului.

Administrarea intravenoasă a lichidelor se face în decubit dorsal,în una din venele bine vizibile și proeminente.

În vederea acestui scop se pot utilize venele de la plica cotului,vena safenă internă-dacă bolnavul nu este obez- venele maleolare.

În stările de șoc,când venele sunt colorate,perfuzia intravenoasă se face prin puncția transcutanată a venei subclaviculare.

Aceasta este totdeauna larg deschisă și datorită calibrului mare , nu opune rezistență jetului de lichid iar canula poate fi menținută pe loc timp îndelungat.

Membrul în care se face perfuzia se duce în abducție,fiind sprijinit pe o măsuță sau de o pernă mai dură,acoperită cu o mușama și un prosop steril;se dezinfectează tegumentele după metoda obișnuită.

Dacă introducerea canulei va necesita descoperirea chirurgicală a venei,atunci locul inciziei va fi izolat prin câmpuri sterile,ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale,iar instrumentele chirurgicale și materialele necesare pentru anestezie vor fi pregătite pe o măsuță acoperită cu un camp steril.

Tehnica perfuziei intravenoase.Aparatul montat și încărcat se evacuează de aer și lichidul rece din tub,după metoda cunoscută.Introducerea transcutanată a canulei se face la fel ca și în cazul injecțiilor intravenoase.

În cazul abordării chirurgicale a venei,se racordează tubul aparatului la canula legată în venă.

Apoi se deschide imediat pensa Hoffmann pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor în venă.

După ce s-a verificat că perfuzia lichidului se face fără obstacol ,asistenta va fixa cu benzi de leucoplast pavilionul acului și porțiunea imediat vecină a tubului de pielea bolnavului,pentru a împiedica deplasarea canulei.

Viteza se controlează cu ajutorul ceasului,pe gradațiile rezervorului aparatului iar dacă aceasta nu este gradat,se va aplica la exteriorul lui,paralel cu axul vasului,o bandă de leucoplast,care va fi gradată cu ajutorul unor cantități cunoscute de lichid,introduse într-un alt vas,de formă și mărime identică.

Întreruperea perfuziei se face înainte ca rezervorul să se golească,pentru a împiedica pătrunderea aerului în vene.

Retragerea acului și oprirea hemoragiei de la locul puncției venoase se fac la fel ca și după orice injecție intravenoasă.

Dacă perfuzia s-a făcut prin abordarea chirurgicală a venei,îndepărtarea canulei va fi făcută de medic.

Administrarea lichidelor pe cale intravenoasă cu ajutorul a două seringi umplute în mod alternativ nu trebuie folosită,căci refluarea sângelui prin canulă,în timpul cât se schimbă seringile,face ca metoda să fie foarte migăloasă și însoțită de pierderi de sânge.

Accidente , incidente și complicații.Introducerea bruscă a unei mari cantități de lichide în circulație poate supraâncărca inima ,dând semne de insuficiență circulatorie,ca dispnee,dureri precordiale.

În acest caz se întrerupe imediat curentul de lichid și se continuă cu un ritm mai lent,după ce au dispărut fenomenele supraâncărcării inimii

Pătrunderea aerului în cantitate mai mare în curentul circulator dă naștere la embolie gazoasă,însoțită de sincopă cardiacă.

Ea se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de introducerea canulei în venă și întreruperea perfuziei înainte de a se goli lichidul din rezervor și tub.

3.13.3. Tehnica injectiei intramusculare

Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice ,uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.

Scop –introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase

Locuri de elecție :

●Regiunea superexternă fesieră deasupra marelui trohanter

●Fața externă a coapsei ,în treimea mijlocie

●Fața externă a brațului în mușchiul deltoid

Materiale necesare :

●tăviță renală /casoletă cu tampoane sterile sau comprese cu tifon , alcool

●seringi de unică folosință de mărime corespunzătoare cantității de administrat și 2-3 ace de unică folosință

●pile pentru desfacerea fiolelelor și fiole cu substanțe de administrat

Tehnica :

●asistenta își spală mâinile și pregătește psihic bolnavul

●se așează bolnavul în decubit ventral ,lateral, poziție șezândă sau în picioare

●se degresează locul injecției cu un tampon de vată cu eter și se dezinfectează cu un alt tampon de alcool

●se invită bolnavul să își relaxeze musculatura și se înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță ,cu acul montat la seringă

●se verifică acul ,poziția acului prin aspirare și se injectează lent soluția

●se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul

●se masează ușor la locul injecției pentru a activa circulația favorizând rezorția

●după injecție bolnavul se așează în poziție comodă ,rămânând în repaus fizic 5-10 minute

Incidente accidente

●durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

●paralizie prin lezarea nervului sciatic

●hematom prin lezarea unui vas ( ruperea acului sau supurație septică)

●embolie prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în suspensie

Intervenții

●retragerea acului ,efectuarea injecției în altă zonă ( se evită prin respectarea zonelor de elecție)

●extragerea manuală sau chirurgicală se previne prin folosirea unor ace mici pentru a pătrunde în masa musculară

De reținut ●injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă respectându-se măsurile de asepție●poziția acului se controlează,în cazul solțiilor colorate ,prin detașarea seringii de la ac ,după introducerea acului în masa musculară