Particularitati ale Programului Kinetic In Trimestrul I Si Ii de Sarcina

Medicina

Particularitati ale Programului Kinetic In Trimestrul I Si Ii de Sarcina

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………3

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I – SARCINA NORMALĂ……………………………………………………………….4

I.1. Fecundația, nidația, migrația……………………………………………………………………..4

I.2. Placenta………………………………………………………………………………………………….6

I.3. Membranele……………………………………………………………………………………………8

I.4. Cordonul ombilical………………………………………………………………………………….8

I.5. Lichidul amniotic…………………………………………………………………………………….9

I.6. Fătul și placenta la termen……………………………………………………………………….10

CAPITOLUL II – MODIFICĂRI ALE ORGANISMULUI MATERN ÎN TIMPUL SARCINII…………………………………………………………………………………………………………….12

II.1. Aparatul genital……………………………………………………………………………………12

II.2. Aparatul circulator………………………………………………………………………………..13

II.3. Aparatul respirator………………………………………………………………………………..14

II.4. Aparatul digestiv…………………………………………………………………………………..14

II.5. Aparatul urinar……………………………………………………………………………………..15

II.6. Modificări metabolice……………………………………………………………………………15

II.7. Modificări ale altor sisteme……………………………………………………………………16

CAPITOLUL III – KINETOTERAPIA ÎN TIMPUL SARCINII……………………………18

III.1. Generalități…………………………………………………………………………………………18

III.2. Reguli de bază în alcătuirea programului kinetic în timpul sarcinii…………..19

III.3. Contraindicații pentru efectuarea exercițiilor în sarcină……………………………20

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL IV – PROGRAMUL KINETIC ÎN SARCINĂ…………………………………22

IV.1. Obiectivele programului kinetic în sarcină……………………………………………..22

IV.2. Mijloace folosite în programul kinetic……………………………………………………23

IV.3. Indicații metodice cu privire la programul kinetic în primul trimestru de sarcină…………………………………………………………………………………………………………………..23

IV.4. Indicații metodice cu privire la programul kinetic în al doilea trimestru de sarcină…………………………………………………………………………………………………………………..25

CAPITOLUL V – PREZENTAREA DATELOR……………………………………………………27

V.1. Prezentarea lotului martor……………………………………………………………………..27

V.2. Prezentarea lotului experimental…………………………………………………………….27

Fișa de observație……………………………………………………………………………..28

Chestionar………………………………………………………………………………………..30

Scala de optimism……………………………………………………………………………..35

V.3. Interpretarea rezultatelor……………………………………………………………………….36

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….39

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………40

INTRODUCERE

Fericirea de a purta, naște și ocroti o viață se vede în ochii viitoarei mame, în comportamentul ei mai cald, mai blând, mai înțelegător.

Bucuria de a da viață își are “prețul” ei ce trebuie plătit, iar medicina caută metode ca acest “preț” să fie cât mai mic, iar urmele lăsate în mintea și pe trupul mamei să fie cât mai șterse.

Dacă durerile nașterii sunt de domeniul orelor și mult ameliorate de noile metode medicale (nașterea sub apă, yoga, anestezie epidurală), alte modificări cum ar fi: vergeturile, varicele, incontinența urinară, abdomenul flasc, hiperlordoza, piciorul plat rămân pentru toată viața. Mama le va ignora prin însăși natura ei, sub influența enormei fericiri de a-și ține copilul în brațe, de a-l alăpta, de a-l vedea crescând. Dar femeia din ea, tot prin natura ei, nu va accepta la un moment dat aceste “stigmate”, amintindu-și cu o oarecare nostalgie de corpul ei dinainte.

Cel mai natural, mai ieftin și mai la îndemână medicament pentru a preveni sau a corecta urmările negative ale sarcinii este exercițiul fizic.

Cunoscând rolul important al kinetoterapiei în influențarea pozitivă a calității vieții în general, cu lucrarea de față dorim să venim în ajutorul femeii gravide, pentru ca aceasta să rămână integrată vieții normale, fizic, dar mai ales psihic, sarcina să decurgă normal, nașterea să fie mai ușoară, iar revenirea la starea anterioară să se facă mult mai rapid.

În fapt, kinetoterapia în sarcină se aplică la nivelul întregului organism, pentru recuperarea funcțională sau anatomică a tulburărilor produse de sarcină. Scopurile programului de kinetoterapie în sarcină, sunt: prevenirea hiperlordozei și a cifozei compensatorii, prevenirea piciorului plat, menținerea unui tonus muscular la nivelul întregii musculaturi, dar mai ales la nivelul celei abdominale, prevenirea edemelor membrelor, prevenirea apariției varicelor, realizarea autocontrolului planșeului pelvin, prevenirea apariției vergeturilor, controlul greutății corporale.

Prin intermediul acestei lucrări dorim să demonstrăm că un program eficient și controlat de activitate fizică în trimestrul I și II de sarcină, desfășurat sub o atentă supraveghere, timp de câteva ori pe săptămână, are un efect benefic asupra fizicului și psihicului femeii gravide, rezultatele urmărite în special fiind satisfăcătoare.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I – SARCINA NORMALĂ

Kinetoterapia și-a dovedit eficiența în prevenirea a numeroase tipuri de afecțiuni dintre care le amintim pe cele din sfera ortopediei, traumatologiei, neurologiei, pediatriei, cardiologiei, obstetricii etc.

Un domeniu în care kinetoterapia câștigă tot mai mult teren este acela al obstetricii, pe plan mondial apărând numeroase studii care tratează această temă. În ultimii ani, în țara noastră, tot mai multe femei însărcinate apelează la ajutorul exercițiilor fizice pentru îmbunătățirea stării generale și prevenirea accentuării unor modificări care apar inevitabil în timpul sarcinii. Recuperarea acestora reprezintă un punct important în revenirea cât mai rapidă a organismului la parametrii premergători sarcinii sau, dacă este posibil, chiar la sporirea stării de sănătate a tinerei mame (în cazul în care au existat tulburări care s-au manifestat înaintea acestei perioade).

I.1. Fecundația, nidația, migrația

Fecundația începe în momentul în care un ovocit este fecundat de un spermatozoid. Ovocitul este eliberat din ovar în a 14-a zi a ciclului, când fimbriile pavilionului trompei uterine, probabil stimulate de factori chemotactici din lichidul folicular, se apropie și cuprind ovarul. Ovocitul trece direct în trompă fără a avea contact cu peritoneul. În momentul contactului sexual, milioane de spermatozoizi sunt depozitați în vagin. Ei se deplasează în toate direcțiile, astfel încât o parte nimeresc in canalul cervical, unde moleculele mucusului cervical se modifică.

O parte din spermatozoizi vor ajunge în trompele uterine, unde înoată contra curentului de lichidului tubar, primul ajungând la ovocit in 30 minute de la contactul sexual.

Fertilizarea constă în contopirea celulelor sexuale. Aceasta are loc în ampula tubară, în 12-24 ore de la ovulație. Capul unui singur spermatozoid străbate zona pellucida (învelișul extern al ovulului), după care aceasta devine impermeabilă pentru alți spermatozoizi. Nucleul spermatozoidului va forma pronucleul masculin, care conține 22 cromozomi somatici și 1 sexual (X sau Y), și care va fuziona cu pronucleul feminin formând un ou diploid (zigotul).

Migrația reprezintă transportul oului din locul fecundării în cavitatea uterină prin mișcări peristaltice ale trompei, curentul de lichid tubar, mișcările cililor mucoasei tubare și tactismul endometrului pentru ou. Hrana sa este asigurată în această perioadă de secreția celulelor glandulare din trompă și apoi din uter. Călătoria zigotului durează 4-5 zile. În acest timp el se divide, trecând prin stadiile de morulă și blastocit.

Nidația (implantația) este reprezentată de atașarea oului la mucoasa uterină, prin exprimarea unor molecule de adeziune celulară cu rol de “crampoane”. Este urmată de eliberarea unor enzime proteolitice care ușurează erodarea țesuturilor materne, endometrul, apoi vasele. Un deficit genetic fie în exprimarea moleculelor de adeziune, fie în secreția enzimelor proteolitice, duce la un defect de implantare, manifestat ulterior prin iminențe de avort și disgravidii.

Sarcina continuă cu o masă de celule se dezvoltă intern la unul din polii blastocitului, de unde vor deriva embrionul, cavitatea vitelină și amniosul, iar ulterior vor deriva toate organele fetale.

I.2. Placenta

Placenta este organul de legătură între mamă și făt, și se formează în primele 12 săptămâni de sarcină. Este constituită dintr-o zonă maternă (placa sau decidua bazală) și o zonă fetală (placa corială). Placa bazală are 3 straturi:

bazal unicelular (celulele din care se va regenera endometrul după naștere);

spongios (format din glande sinuoase);

compact, din care pornesc septuri piramidale între vilozități.

Placenta este organul care permite menținerea homeostaziei fetale prin intermedierea schimburilor cu organismul matern, până la naștere, când organele fetale trebuie să devină suficient de mature pentru a funcționa de sine stătător, îndeplinind funcțiile de respirație, digestie și excreție.

Creșterea volumului plasmatic și scăderea albuminei plasmatice în timpul sarcinii afectează transferul placentar. Când substanțele sunt legate de proteine sau în concentrații reduse în plasma maternă, transferul lor la făt va fi redus. Mărimea fluxului sangvin uterin și a suprafeței de schimb (membrana vilozitară) sunt factori importanți în transferul transplacentar. Mai mult, proprietățile fizice și chimice a țesuturilor-barieră pot modifica mecanismul de difuziune, sau, ca în cazul transportului activ, pot limita cantitatea de energie disponibilă pentru transportul către făt.

O2, CO2 și ionii monovalenți sunt transportați de obicei prin difuziune simplă. Glucoza și ionii bivalenți (calciu, fier, fosfor) sunt transportate prin difuziune facilitată. Transportul activ, cu consum de energie, este mecanismul de transport al aminoacizilor și vitaminelor. Pinocitoza reprezintă învelirea unei molecule mari într-o vacuolă, pentru a o transporta de partea cealaltă a membranei.

Placenta posedă și o altă categorie de funcții, cele endocrine. Ea secretă hormoni care reglează rata creșterii fetale (la început direct, apoi prin controlul aportului sangvin la nivelul patului placentar), activitatea uterină (pentru a preveni evacuarea prematură a fătului, dar și pentru a declanșa nașterea la momentul cuvenit) și activitatea altor organe (sâni, ligamente pelvine, etc.). Hormonii secretați de placentă sunt sate de factori chemotactici din lichidul folicular, se apropie și cuprind ovarul. Ovocitul trece direct în trompă fără a avea contact cu peritoneul. În momentul contactului sexual, milioane de spermatozoizi sunt depozitați în vagin. Ei se deplasează în toate direcțiile, astfel încât o parte nimeresc in canalul cervical, unde moleculele mucusului cervical se modifică.

O parte din spermatozoizi vor ajunge în trompele uterine, unde înoată contra curentului de lichidului tubar, primul ajungând la ovocit in 30 minute de la contactul sexual.

Fertilizarea constă în contopirea celulelor sexuale. Aceasta are loc în ampula tubară, în 12-24 ore de la ovulație. Capul unui singur spermatozoid străbate zona pellucida (învelișul extern al ovulului), după care aceasta devine impermeabilă pentru alți spermatozoizi. Nucleul spermatozoidului va forma pronucleul masculin, care conține 22 cromozomi somatici și 1 sexual (X sau Y), și care va fuziona cu pronucleul feminin formând un ou diploid (zigotul).

Migrația reprezintă transportul oului din locul fecundării în cavitatea uterină prin mișcări peristaltice ale trompei, curentul de lichid tubar, mișcările cililor mucoasei tubare și tactismul endometrului pentru ou. Hrana sa este asigurată în această perioadă de secreția celulelor glandulare din trompă și apoi din uter. Călătoria zigotului durează 4-5 zile. În acest timp el se divide, trecând prin stadiile de morulă și blastocit.

Nidația (implantația) este reprezentată de atașarea oului la mucoasa uterină, prin exprimarea unor molecule de adeziune celulară cu rol de “crampoane”. Este urmată de eliberarea unor enzime proteolitice care ușurează erodarea țesuturilor materne, endometrul, apoi vasele. Un deficit genetic fie în exprimarea moleculelor de adeziune, fie în secreția enzimelor proteolitice, duce la un defect de implantare, manifestat ulterior prin iminențe de avort și disgravidii.

Sarcina continuă cu o masă de celule se dezvoltă intern la unul din polii blastocitului, de unde vor deriva embrionul, cavitatea vitelină și amniosul, iar ulterior vor deriva toate organele fetale.

I.2. Placenta

Placenta este organul de legătură între mamă și făt, și se formează în primele 12 săptămâni de sarcină. Este constituită dintr-o zonă maternă (placa sau decidua bazală) și o zonă fetală (placa corială). Placa bazală are 3 straturi:

bazal unicelular (celulele din care se va regenera endometrul după naștere);

spongios (format din glande sinuoase);

compact, din care pornesc septuri piramidale între vilozități.

Placenta este organul care permite menținerea homeostaziei fetale prin intermedierea schimburilor cu organismul matern, până la naștere, când organele fetale trebuie să devină suficient de mature pentru a funcționa de sine stătător, îndeplinind funcțiile de respirație, digestie și excreție.

Creșterea volumului plasmatic și scăderea albuminei plasmatice în timpul sarcinii afectează transferul placentar. Când substanțele sunt legate de proteine sau în concentrații reduse în plasma maternă, transferul lor la făt va fi redus. Mărimea fluxului sangvin uterin și a suprafeței de schimb (membrana vilozitară) sunt factori importanți în transferul transplacentar. Mai mult, proprietățile fizice și chimice a țesuturilor-barieră pot modifica mecanismul de difuziune, sau, ca în cazul transportului activ, pot limita cantitatea de energie disponibilă pentru transportul către făt.

O2, CO2 și ionii monovalenți sunt transportați de obicei prin difuziune simplă. Glucoza și ionii bivalenți (calciu, fier, fosfor) sunt transportate prin difuziune facilitată. Transportul activ, cu consum de energie, este mecanismul de transport al aminoacizilor și vitaminelor. Pinocitoza reprezintă învelirea unei molecule mari într-o vacuolă, pentru a o transporta de partea cealaltă a membranei.

Placenta posedă și o altă categorie de funcții, cele endocrine. Ea secretă hormoni care reglează rata creșterii fetale (la început direct, apoi prin controlul aportului sangvin la nivelul patului placentar), activitatea uterină (pentru a preveni evacuarea prematură a fătului, dar și pentru a declanșa nașterea la momentul cuvenit) și activitatea altor organe (sâni, ligamente pelvine, etc.). Hormonii secretați de placentă sunt steroizi (estrogeni și progesteron) și hormoni proteici (HCG, HPL, hormoni peptidici hipotalamici și hipofizari, factori de creștere polipeptidici).

Unul din primii hormoni produși de trofoblast este gonadotropina corionică umană (HCG). Acest hormon este prezent în serul matern în a 9-a zi după fecundație. Atinge concentrația maximă între zile 60-80 ale sarcinii, apoi scade până în ziua a 120-a. Este un hormon glicoproteic cu masa moleculară de 38.000 și conținut glucidic 30%. Conține 2 subunități: α, comună hormonilor glicoproteici umani și β care îi este specifică, folosită pentru dozarea hormonului. HCG este produs cu precădere de sincițiotrofoblast. Fumcția sa principală este de a menține secreția de progesteron la nivelul corpului gestativ în primele 40 zile de sarcină, până când placenta devine capabilă să îndeplinească acest rol.

S-a sugerat că HCG ar stimula producerea de testosteron în testiculele fetale, esențială pentru diferențierea sexuală masculină, substituind hormonul luteinizant fetal până când hipofiza fetală este suficient dezvoltată.

Hormonul lactogen placentar este un hormon polipeptidic cu efecte lactogene și stimulante ale creșterii. Poate fi detectat la 6 săptămâni după fertilizare, după care titrul lui crește până la termen și dispar complet din plasma maternă după delivrarea placentei.

Este responsabil de efectele diabetogene și creșterea sintezei de proteine în timpul sarcinii. Aportul crescut de aminoacizi are un efect benefic pentru făt, dar HPL nu este esențial pentru menținerea sarcinii.

Placenta produce o serie de alți hormoni proteici și peptide specifice sau nu sarcinii, ale căror funcții nu sunt complet elucidate.

I.3. Membranele

Decidua este endometrul care acoperă blastocistul formează decidua capsularis, iar cel dintre blastocist și miometru se numește decidua basalis. În restul cavității uterine, endometrul va purta numele de decidua vera.

Corionul – După trei săptămâni, vilozitățile îndreptate spre cavitatea uterină încep să dispară, corionul din această regiune fiind numit corion neted, iar cel din zona patului placentar corion frondos. Până la 12 săptămâni, corionul neted rămâne separat de amnios prin cavitatea celomica extraembrionară, după care aceasta dispare. La 16 săptămâni, corionul neted fuzionează cu decidua vera, obliterând cavitatea uterină.

Amniosul se formează din celule mici care apar în a 7-a zi între discul embrionar și trofoblast. Cavitatea amniotică crește treptat, iar amniosul tapetează fața internă a sacului ovular, fața fetală a placentei și cordonul ombilical. Este o membrană subțire și lucioasă care micșorează frecarea dintre făt și pereții sacului ovular, intervenind și în producerea lichidului amniotic. Funcțiile sale nu sunt pe deplin cunoscute.

I.4. Cordonul ombilical

Cordonul ombilical realizează legătura dintre placentă și făt. Lungimea sa medie este de 50-70 cm, cu variații între 20-150 cm. Diametrul său este de 2 cm. Conține 2 artere prin care este transportat sângele de la făt la placentă și o venă prin care circulă sângele de la placentă spre făt.

Acestea sunt înconjurate de țesut conjunctiv și de o substanță gelatinoasă numită gelatina lui Wharton, cu rol protector. Arterele au un traseu spiralat în jurul venei, care face ca lungimea lor reală să fie mai mare decât a cordonului ombilical. Această structură le protejează de traumatismul prin elongație și face ca pulsațiile arterelor să faciliteze circulația sângelui în vena ombilicală.

I.5. Lichidul amniotic

Acest lichid provine din surse ovulare și materne. În sarcina normală lichidul amniotic este mediu necompresibil care permite fătului să se dezvolte, permițând mișcările membrelor și trunchiului. Absența sa face ca uterul să se contracte și să comprime fătul, ducând la apariția unor malformații ale membrelor, feței și la dehiscențe ale peretelui abdominal.

În timpul contracțiilor uterine din travaliu, menținerea integrității membranelor protejează de compresiune fătul prematur, suferind sau capul fătului în prezentație pelvină. Spre 20 săptămâni lichidul amniotic devine important pentru maturarea plămânului fetal, deoarece permite executarea mișcărilor respiratorii. Absența sa determină hipoplazie pulmonară. Rolul protector pentru mamă și făt constă și în acțiunea antibacteriană. Lichidul amniotic împiedică deshidratarea pielii fetale și izolează termic fătul. Este un rezervor de proteine, minerale și o sursă de apă pentru deglutiția fetală. În plus, lichidul amniotic este un mijloc de comunicare pentru făt. Maturitatea fetală este semnalată uterului prin metaboliții hormonali din urina fetală excretată în lichidul amniotic. Cantitatea de lichid amniotic este de 50 ml la 12 săptămâni, 500 ml la 24 săptămâni, 1000 ml la 30 săptămâni, după care scade treptat, fiind de 600-1000 ml la termen.

I.6. Fătul și placenta la termen

Produsul de concepție se numește embrion până la 12 săptămâni, apoi este numit făt. La termen are o lungime de 50 cm și o greutate medie de 3200 g. Extremitatea cefalică este cea mai mare și mai puțin compresibilă parte a fătului, de aceea este și cea mai importantă din punct de vedere obstetrical, indiferent dacă prezentația este cefalică sau pelvină.

Craniul este format din baza craniană, cu oase mari, bine osificate și necompresibile care protejează structurile vitale din trunchiul cerebral și bolta craniului, cu oase subțiri, moi, unite prin membrane compresibile. Această structură le permită să se suprapună sub presiune și să-și modifice forma la trecerea prin bazinul matern, proces numit modelare.

Suturile importante sunt sutura sagitală, sutura lambdoidă și sutura coronară.

La joncțiunea suturilor se află puncte neosificate numite fontanele. Atât fontanelele cât și suturile sunt puncte importante de reper pentru diagnosticul și aprecierea mecanismului de naștere.

Diametrele importante ale craniului fetal sunt cele care se pot prezenta la strâmtoarea superioară. Ele sunt: fronto-occipital, fronto-suboccipital, mento-sincipital, maxilo-sincipital, submento-bregmatic, suboccipito-bregmatic, biparietal, bitemporal Circumferința craniană este de 34-35 cm la termen.

Placenta la termen are formă discoidală cu diametru de 20 cm, grosimea de 3 cm și greutatea de 400-500 g. Pe fața maternă se observă 12-20 cotiledoane iar fața fetală este lucioasă, acoperită de amnios, prin transparența căreia se văd vasele placentare. Pe fața fetală se inseră cordonul ombilical.

CAPITOLUL II – MODIFICĂRI ALE ORGANISMULUI MATERN ÎN TIMPUL SARCINII

II.1. Aparatul genital

Uterul este un organ muscular (miometru – partea internă), cavitar, care comunică prin trompele uterine cu cavitatea peritoneală și prin col cu vaginul. Înainte de sarcină, dimensiunile sale sunt 7 x 3 x 5 cm și 40 grame, iar la termen crește până la 34 x 25 x 20 cm și 1000 g, sau chiar mai mult. Din piriform devine globulos la începutul sarcinii, apoi ovoidal. La termen uterul este latero-deviat și rotat spre dreapta.

Creșterea sa în timpul sarcinii este stimulată de hormonii estrogeni și de destinderea mecanică. Fibrele musculare suferă un proces de hipertrofie, hiperplazie și metaplazie astfel încât lungimea lor crește de la 40-60 mm la 250-500 mm.

Consistența uterului este moale, iar vascularizația se dezvoltă foarte mult. Organele genitale sunt irigate de arterele uterine și ovariene. Acestea se hipertrofiază într-atât, încât la termen vasele uterine pot conține până la 1 litru de sânge. Ramificațiile lor cresc în număr, lungime și diametru. Locul de inserție al placentei capătă irigație preferențială.

Ramuri penetrante străbat miometrul și continuă cu arteriolele spiralate, a căror tunică musculară este complet invadată și erodată de trofoblast, scăzând rezistența vasculară și crescând fluxul sangvin. Dacă invazia este incompletă (disgravidia tardivă), fluxul sangvin va fi redus, astfel încât fătul va primi mai puțină hrană și oxigen pentru creștere. În timpul nașterii, necesitatea crescută de oxigen nu va putea fi compensată, ducând la suferință fetală.

Colul uterin conține mai ales țesut conjunctiv, iar fibrele musculare predomină la extremitățile canalului cervical, unde sunt dispuse circular, ca niște sfinctere. În timpul sarcinii, colul uterin este hipertrofic, hiperemic și suferă o imbibiție edematoasă în cadrul procesului de maturare.

Sânii își măresc volumul prin creșterea volumului glandei mamare, a țesutului celulo-adipos și retenția hidrică. Areolele se hiperpigmentează sub acțiunea hormonului melanocitostimulator produs de hipofiză.

II.2. Aparatul circulator

Din săptămâna a 6-a până în trimestrul II crește volumul sangvin-plasmatic cu 30-40% și eritrocitar cu 10-25%. Datorită diproporției dintre cele 2 procente se produce fenomenul de hemodiluție relativă. Aceasta este una din cauzele asteniei din prima jumătate a sarcinii.

Hemoglobina și hematocritul scad până la 0,5 g/dl și respectiv 34%, numărul de hematii până la 3.500.000/mmc. Leucocitele cresc ușor până la 9-12.000/mmc iar trombocitele până la 600.000/mmc. Vâscozitatea sangvină scade și viteza de sedimentare a hematiilor crește până la 50 mm/h. Fierul seric și folații scad, iar factorii de coagulare cresc spre termen.

Sarcina impune o solicitare crescută inimii prin creșterea necesarului de oxigen pentru țesuturile fetale, conținătorul matern hipertrofiat, creșterea eforului muscular matern pentru a face față unei creșteri ponderale de 10-14 kg. În ultimele săptămâni de sarcină patul placentar poate acționa ca un șunt arterio-venos care crește și mai mult efortul inimii materne.

Cordul se orizontalizează, se deplasează și se rotește spre stânga, iar șocul apexian se percepe în spațiul IV intercostal stâng pe linia axială laterală. Aceasta duce la aparița unor modificări electrocardiografice normale pentru sarcină.

Datorită hipervolemiei și hipertrofiei miocardice apar sufluri funcționale sistolice de ejecție, zgomotul II și suflul mamarei interne parasternal. Debitul cardiac crește cu 40%, iar travaliul cordului cu 50% (debitul cardiac = volumul-bătaie x frecvența cardiacă). În sarcină frecvența cardiacă crește cu 0,5-11%, iar volumul-bătaie crește și el prin creșterea cavităților inimii și printr-o ușoară hipertrofie a miocardului. În timpul nașterii debitul cardiac poate crește cu încă 2 l/min. în asociere cu contracțiile uterine. Rezistența vasculară periferică scade. Tensiunea arterială este ușor scăzută, în special cea diastolică.

Au loc o serie de fluctuații ale debitului cardiac legate de modificările de poziție a uterului gravid. În decubit dorsal se produce hipotensiune arterială prin scăderea returului venos datorită compresiei venei cave între uterul gravid și planul vertebral-lombar L1-L5. Cu cât circulația venoasă colaterală este mai precară, hipotensiunea este mai importantă, de aceea decubitul dorsal trebuie evitat din al 2-lea trimestru de sarcină. Uterul gravid poate comprima în decubit dorsal și aorta. Această compresiune crește în timpul contracțiilor uterine și poate fi o cauză de suferință fetală. Poate fi suspicionată clinic atunci când nu se palpează pulsul arterei femurale în decubit dorsal.

II.3. Aparatul respirator

Consumul de O2 crește cu 25% în timpul sarcinii. Diafragmul este ascensionat și coastele false împinse în afară. Respirația gravidei este de tip diafragmatic. Capacitatea vitală este modificată. Volumul curent crește cu 100-200 mmc, iar volumul rezidual și cel expirator de rezervă sunt scăzute prin ascensionarea diafragmului. Per total, ventilația pulmonară crește. Creșterea vascularizației mucoaselor duce la creșterea secreției de mucus în sarcină cu accentuarea problemelor oto-rino-laringologice.

II.4. Aparatul digestiv

Gravida are nevoie de un aport crescut de calorii, proteine, acizi grași nesaturați, fier și calciu. La începutul sarcinii pot avea loc o serie de modificări ale apetitului normal precum și un apetit bizar pentru substanțe necomestibile (var, pământ). Aceasta reflectă de obicei o lipsă de calciu, fier și oligoelemente pe care organismul încearcă să o compenseze. Sialoreea, hiperosmia, grețurile și vărsăturile matinale apar frecvent în primul trimestru de sarcină. Hipotonia musculaturii netede digestive duce la constipație, care poate fi compensată prin creșterea consumului de fibre alimentare. Relaxarea cardiei (sfincterul dintre stomac și esofag) poate duce la arsuri epigastrice (pirozis), iar a pilorului la hipoclorhidrie prin regurgitarea conținutului intestinal alcalin în stomac. Colecistul este hipoton.

II.5. Aparatul urinar

Rinichii sunt ușor ascensionați, fiind împinși în sus de uterul gravid. Apăsarea exercitată de acesta, împreună cu relaxarea musculaturii netede produsă de progesteron duc la dilatarea căilor urinare, scăderea peristaltismului ureteral și reflux vezico-ureteral, urmat de infecții urinare.

Are loc o creștere a fluxului plasmatic renal cu 30-50%, creșterea filtratului glomerular cu 30-50%, creșterea reabsorbției tubulare a apei și electroliților cu 30-50%.

II.6. Modificări metabolice

Metabolismul crește în general pentru a compensa creșterea fătului și placentei, a organelor conținătoare, a sistemelor de suport și pentru a pregăti lactația.

Creșterea în greutate până la termen este de 10-14 Kg: 2 kg în primele 14 săptămâni, 5 kg în săptămânile 14-28 și 5 kg în săptămânile 29-40. Atât în primele săptămâni cât și după săptămâna 40 poate apărea o ușoară scădere ponderală, respectiv prin vărsături și prin scăderea cantității de lichid amniotic. 3,5 kg sunt reprezentate de făt, 0,5 kg de placentă, 1,5 kg de lichidul amniotic, 1 kg uterul, 1,5 kg volumul sangvin, 1 kg sânii, iar restul este reprezentat de lichid extracelular, grăsime și rezerve de proteine.

Atât creșterea excesivă în greutate cât și cea insuficientă sau scăderea ponderală pot avea semnificație patologică și necesită intensificarea supravegherii mamei:

Metabolismul protidic – În prima jumătate a sarcinii fătul nu are nevoie de multe proteine, deci balanța azotată va fi negativă. 2/3 din proteinele fetale sunt depozitate în ultimele 12 săptămâni (jumătate în ultimele 4 săptămâni). Uterul și sânii folosesc multe proteine pentru creșterea țesuturilor și pregătirea pentru lactație. În această perioadă necesarul azotat este 12 g/zi.

Metabolismul glucidic – În timpul sarcinii crește rezistența la insulină datorită efectelor hormonului lactogen placentar. Necesarul caloric crește ușor.

Metabolismul lipidic – Țesutul adipos fetal crește abia spre termen. De la 2% din greutate la 32 săptămâni, proporția țesutului adipos devine 12% la termen. Această creștere este precedată de creșterea absorbției intestinale a lipidelor la mamă și de o creștere a nivelului lipidelor circulante și lipoproteinelor materne. Lipoliza maternă este stimulată de HPL, cu creșterea nivelului acizilor grași liberi circulanți care predispune la cetoacidoză.

Minerale – Fătul are nevoie crescută de calciu în ultimul trimestru și îl extrage din depozitele din trabeculele oaselor lungi materne. Dacă depozitele sunt insuficiente, fătul își ia oricum necesarul de calciu, ducând la osteomalacie maternă. În ciuda acestor modificări, calciul seric matern rămâne constant. Fierul este transportat spre făt în ultimele săptămâni de sarcină, fiind depozitat în ficat și restul organelor hematopoetice. Mama poate avea depozite reduse de fier până atunci, prin aport sau absorbție intestinală insuficientă. De aceea în timpul sarcinii este necesar un supliment de fier.

Hidroelectrolitice – Crește volumul apei cu 7 litri pe seama compartimentului extracelular. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron este modificat în sarcină. Deși concentrația plasmatică a reninei, angiotensinei I și II crește, reactivitatea vasculară la angiotensină scade foarte mult. Menținerea sa este una din cauzele hipertensiunii induse de sarcină.

II.7. Modificări ale altor sisteme

Sistemul cutanat. În timpul sarcinii se produc edeme generalizate, care se vor localiza în ultimul trimestru mai ales la nivelul membrelor și feței dorsale a mâinilor.

Are loc hiperpigmentarea feței (cloasma sau masca gravidică), sânilor, liniei mediane, organelor genitale externe, cicatricilor. Pot apare vergeturi pe sâni, coapse și abdomen, datorită hipercorticismului de sarcină asociat cu distensia locală. Acestea pot fi prevenite parțial prin aplicarea locală de creme cosmetice (cu lipozomi și elastină) încă din primul trimestru de sarcină. Odată apărute se pot decolora după sarcină, dar sunt definitive.

Abdomenul plisat după naștere se poate corecta prin chirurgie estetică la persoanele care nu vor mai naște.

Sistemul muscular. Musculatura striată de la nivelul abdomenului și planșeului pelviperineal devine mai extensibilă. Sub efectul progesteronului – principalul hormon de sarcină – are loc relaxarea musculaturii netede din întreg organismul.

Sistemul osteoarticular. Are loc o decalcifiere ușoară a sistemului osos. Articulațiile bazinului sunt de tip simfizar și suferă o imbibiție edematoasă care permite relaxarea acestora cu mărirea diametrelor bazinului în timpul nașterii.

Sistemul endocrin. Volumul tiroidei este ușor mărit în timpul sarcinii, deși valorile TSH sunt normale. Hormonii tiroidieni circulă în mare proporție legați de proteine. Se consideră că numai fracțiunea liberă circulantă este activă biologic. Creșterea estrogenilor în timpul sarcinii stimulează sinteza hepatică a TBG și în consecință crește fixarea hormonilor tiroidieni la proteinele circulante. Tiroida răspunde prin creșterea secreției de hormoni tiroidieni cu creșterea nivelului total circulant, deși fracția liberă (free T4) rămâne constantă. ACTH și cortizolul plasmatic sunt crescute din luna a 3-a până la termen. Cortizolul liber plasmatic crește, spre deosebire de free T4 și variațiile sale diurne se reduc. Nu este clar în ce măsură acesta este implicat în apariția vergeturilor și a scăderii toleranței la glucoză.

Sistemul nervos. În timpul sarcinii au loc modificări de comportament care se pot manifesta prin labilitate psihică crescută, agitație, somnolență, irascibilitate.

CAPITOLUL III – KINETOTERAPIA ÎN TIMPUL SARCINII

III.1. Generalități

În urma studierii bibliografiei, putem afirma că kinetoterapia în timpul sarcinii nu are o tradiție la noi în țară.

În ultima vreme, studiile și statisticile de specialitate demonstrează faptul că femeile au o viață din ce în ce mai activă, de unde și necesitatea elaborării unui program de kinetoterapie în timpul sarcinii, program care să le reducă perioada de refacere postpartum și să le ofere posibilitatea revenirii la viața profesională cât mai repede.

Pentru început, am dori să oferim câteva date generale cu privire la exercițiul fizic în sarcină.

Valoarea exercițiilor fizice în tratamentul oricărui tip de afecțiune a fost recunoscută încă din 1533 de către medicul Cristobal Mendez. Deși cardiologi, recuperatori, medici sportivi demonstrează mereu rezultatele excelente obținute în urma exercițiilor practicate, mai există și în prezent medici care contraindică sau nu recomandă programe de recuperare kinetică.

Nașterea, spre deosebire de alte stări,nu este o boală, deci ea nu trebuie tratată ca și alte afecțiuni prin folosirea medicamentelor.

Totuși, sarcina are unele urmări negative ce apar datorită modificărilor fiziologice produse la nivelul întregului organism din punct de vedere fiziologic, biomecanic, psihic și nu în ultimul rând estetic.

Pot să apară unele probleme cardio-vasculare (hipertensiune, varice), pulmonare (insuficiență respiratorie datorită expansiunii pulmonare), digestive (constipație, diskinezii biliare) sau renale (micțiuni frecvente, incontinență urinară, infecții urinare) ca să nu mai punem la socoteală dezechilibrele musculaturii striate de la nivelul abdomenului și a zonei lombare care atrag de obicei apariția hiperlordozei lombare și prin compensație a cifozei dorsale sau durerile lombare datorate modificărilor posturale care intervin odată cu schimbarea centrului de greutate, posturi care pot vicia derularea mișcărilor, ajungându-se la încărcări neadecvate la nivelul structurilor articulare, la o scădere a randamentului lor și deci la apariția precoce a oboselii.

Odata cu creșterea în greutate a gravidei, apare tendința la aplatizare a bolții plantare.

Implicarea atât de importantă a musculaturii în postură și aliniere explică importanța programului kinetic în profilaxia și tratarea acestor modificări.

Utilitatea exercițiilor fizice pentru femeia gravidă reprezintă un mare beneficiu pentru a face față necesităților sarcinii, nașterii, refacerii și revenirii cât mai rapide la starea anterioară.

Orice femeie este interesată să-și antreneze din timp organismul, să dispună de o musculatură bine dezvoltată și suplă, să preîntâmpine eventualele probleme patologice.

În lipsa problemelor medicale și obstetricale, femeia gravidă poate rămâne activă fizic practicând exercițiul fizic, ceea ce îi dă sentimentul unei vieți normale.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii obligă la limitarea efortului fizic. Datorită schimbării centrului de greutate apar modificări posturale care cresc riscul tulburărilor de echilibru după unele exerciții fizice. Capacitatea maximă respiratorie scade, iar oxigenul disponibil pentru efortul fizic este scăzut, necesarul de oxigen al gravidei fiind crescut chiar și în repaus. Senzația de oboseală este mai precoce, iar dispneea apare mai ușor. Greutatea adițională și laxitatea articulară favorizează accidentele. După luna a patra, decubitul dorsal duce la compresia vaselor mari, ceea ce determină: bradicardie, vertije, hipertensiune arterială și scăderea fluxului sanguin uterin. Disiparea căldurii corporale este mult mai eficientă decât în afara sarcinii, mecanism de adaptare care poate proteja fătul.

Efortul fizic poate fi menținut pe toată perioada sarcinii, el fiind diferențiat pe cele trei trimestre de sarcină și efectuându-se după o serie de indicații metodice specifice fiecărui trimestru.

III.2. Reguli de bază în alcătuirea programului kinetic în timpul sarcinii

Pentru a evita unele probleme ce pot apărea, în 1994, Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor a elaborat o serie de recomandări pentru siguranța femeii gravide în timpul ședințelor de kinetoterapie. Acestea sunt aplicabile gravidelor cu sarcină normală și prognostic bun, stabilit de medic și constau în următoarele:

Camera în care se execută programul kinetic să fie bine aerisită;

Costumul de gimnastică să fie adecvat vârstei sarcinii; pentru perioada ultimelor luni să fie prevăzut cu susținătore abdominale;

Se va evita supraîncălzirea organismului prin îmbrăcăminte neadecvată ce nu permite dispersia căldurii în primul trimestru al sarcinii și în zilele călduroase, precum și băile fierbinți sau sauna;

Se vor evita exercițiile ce pot duce la pierderea echilibrului sau la alte traumatisme;

Programul kinetic va fi efectuat de cel puțin trei ori pe săptămănă, ținându-se cont de particularitățile de sarcină;

Exercițiile fizice vor fi efectuate cu o oră înainte de masă sau la două ore după masă;

Efortul fizic va fi moderat, fără solicitarea forței, rezistenței și vitezei de lucru excesive;

Exercițiile fizice vor fi oprite când apare senzația de oboseală; programul de efort nu trebuie depășit;

Numărul de repetări va crește progresiv, odată cu adaptarea organismului la efort;

Exercițiile în decubit dorsal vor fi reduse în ultimele două trimestre de sarcină, pentru că reduc fluxul sanguin uterin;

Se recomandă exerciții cu îngreuieri mici sau exerciții la bicicleta staționară, unde se poate doza bine îngreuierea și timpul de lucru;

Exercițiile vor fi combinate cu o dietă adecvată (cel putin 300 calorii suplimentar pe zi);

Sporturi contraindicate: ski, patinaj, călărie, înot subacvatic;

Sporturi indicate: înot;

Orice exercițiu fizic va fi oprit imediat, dacă apare oboseală, cefalee, dispnee, astenie musculară, greață, dureri toracice, contracții uterine, metroragii.

III.3. Contraindicații pentru efectuarea exercițiilor în sarcină

Exista o serie de afecțiuni care contraindică exercițiul fizic în timpul sarcinii. Aceste contraindicații sunt:

HTA

Insuficiență cardiacă

Întărzierea în creșterea intrauterină

Insuficiență cervico-istmică

Iminență de naștere prematură sau nașteri premature în antecedente

Ruptura spontană de membrane

Placenta jos inserată

Sarcina multiplă

Abdomenul cicatriceal

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL IV – PROGRAMUL KINETIC ÎN SARCINĂ

Programele cu obiective diferite pentru fiecare trimestru de sarcină, în vederea prevenirii în primul rând a hiperlordozei, iar în al doilea rând pentru menținerea unei stări fizice și psihice normale în timpul sarcinii au fost alcătuite sub forma celor prezentate în continuare.

În această perioadă, deși nu are loc o alterare a capacității de efort a organismului, nu trebuie să se ajungă la solicitări fizice asemănătoare cu cele dinaintea sarcinii, pentru că embrionul s-ar putea să nu fie bine fixat în uter.

Ținând cont de acest lucru, programul kinetic va cuprinde exerciții globale pentru menținerea stării de sănătate fizică și psihică a viitoarei mame.

IV.1. Obiectivele programului kinetic în sarcină

prevenirea hiperlordozei lombare și a cifozei compensatorii

formarea autocontrolului asupra aliniamentului corect al corpului și posturii și folosirea lui în activitățile zilnice

menținerea mobilității articulare

menținerea tonusului muscular

reeducarea mișcărilor respiratorii toracice și diafragmatice

prevenirea apariției vergeturilor

realizarea autocontrolului planșeului pelviperineal

prevenirea apariției edemelor și varicelor

controlul greutății corporale în vederea menținerii ei la valori adecvate lunilor de sarcină

combaterea tendinței de aplatizare plantară

obișnuirea gravidei cu un program fizic bine dirijat pentru combaterea sedentarismului și menținerea capacității de effort

învățarea reflexelor de distensi și expulzie îmbinate cu actul respirator și a pozițiilor facilitării de coborăre a fătului (în al treilea trimestru de sarcină)

crearea unui psihism favorabil nașterii.

IV.2. Mijloace folosite în programul kinetic

Exerciții libere

Exerciții de streching

Exerciții cu îngreuieri mici (gantere ușoare)

Exerciții cu obiecte (bastoane)

Exerciții la aparate (bicicleta ergometrică)

Plimbări în aer liber, neevitând zilele ploioase care îmbunătățesc mult umiditatea pulmonară necesară unei bune funcții respiratorii

Masaj ușor la nivelul membrelor inferioare și prevenirea edemelor

Automasaj blând cu creme cosmetice pe zona sânilor, abdomenului și coapselor în vederea prevenirii vergeturilor.

IV.3. Indicații metodice cu privire la programul kinetic în primul trimestru de sarcină

a) Se vor evita:

săriturile

exercițiile de forță, viteză și rezistență excesivă

exercițiile cu solicitare mare abdominală

transportul de greutăți sau împingeri ale obiectelor grele

exerciții care supraîncălzesc organismul pentru a nu se perturba mecanismul de adaptare care protejează fătul

b) Reeducarea respirației se începe precoce, din primul trimestru de sarcină, pentru a se forma un bun control respirator, care va duce la realizarea unor scopuri precise:

îmbunătățirea ventilației pulmonare necesară mamei și copilului

folosirea ritmată și conștientizată a respirației atât în perioada de naștere (în faza dilatării și expulziei) precum și postpartum pentru refa cerea sinergiei dintre contracția mușchilor abdominali și cei perineali

reeducarea respirației cuprinde și exerciții de coordonare a respirației cu mișcarea efectuată, obișnuirea cu dirijarea fluxului de aer și a ritmului respirator, care vor fi necesare în ultima lună, când mișcările respiratorii se vor coordona cu mișcările de distensie, împingere și expulzie perineală.

Ca poziții facilitatorii autocontrolului pelvin se recomandă:

Pentru contracții voluntare: decubit lateral, șezând pe scaun sau decubit dorsal

Pentru controlul distensiei sunt indicate pozițiile ajutate de gravitație pentru coborârea fătului

Pe genunchi cu sprijin pe palme sau cu antebrațele sprijinite pe un scaun

Șezând cu trunchiul înclinat înainte, brațele sprijinite pe un suport

Șezând rezemat de un plan moale, cu coapsele în abducție, genunchii flectați, tălpile fixate pe sol (poziția genu-pectorală)

Formarea autocontrolului postural se începe la oglindă, sub îndrumarea kinetoterapeutului, analizând corpul atât din față cât și din profil pentru a depista eventualele deformații ce trebuie îndepărtate. Se recomandă o menținere în extensie axială neforțată a corpului recomandată și ca poziție de lucru sau odihnă și care se controlează în permanență

Poziția de lucru (șezând) este cu coloana menținută dreaptă sau cu spatele sprijinit, iar picioarele plasate pe un suport, astfel încât genunchii să fie ușor mai ridicați decât șoldurile, menținând poziția neutră a bazinului.

In decubit dorsal se recomandă folosirea unei perne mici pentru a nu cifoza coloana.

Postura de relaxare care reglează tensiunile neuro-musculare este în decubit dorsal, cu capul pe o pernă mică genunchii ușor flectați sprijiniți pe un sul, membrele superioare în ușoară abducție cu palmele pe pat.

Programul kinetic va fi individualizat în funcție de vârstă, starea de sănătate prezentă și de posibilitățile motrice ale viitoarei mame

Pozițiile de lucru vor fi cu bază lărgită pentru a evita dezechilibrele.

IV.4. Indicații metodice cu privire la programul kinetic în al doilea trimestru de sarcină

pozițiile de lucru vor fi delordozate și cu bază largă de susținere;

contraindicațiile sunt similare cu cele din primul trimestru;

poziția de decubit dorsal se reduce treptat ca folosire,pentru că duce la compresia vaselor mari determinând fenomene ca: bradicardie, vertije, hipotensiune, scăderea fluxului sanguin uterin;

se introduc progresiv mișcări pentru musculatura abdominală coordonate cu respirația (se acționează asupra mușchiului transvers abdominal prin control voluntar pentru că acesta va ajuta expulzia fătului). Mișcări pentru drepții abdominali cu ridicarea membrelor inferioare sau forfecările vor fi limitate pentru că favorizează eventrația;

masajul regional al membrelor inferioare în vederea activării circulației de întoarcere și prevenirii edemelor și varicelor se execută în sens centripet, cu blândețe, favorizând drenajul venolimfatic și va fi urmat de posturi antideclive sau gimnastică Bürger. Gimnastica Bürger se efectuează astfel:

din decubit dorsal membrele inferioare ridicate la 45°, sprijinite pe un suport se execută mișcări ale degetelor și gleznelor timp de 2-3 minute

se trece apoi în poziția șezând timp de 2-3 minute efectuând aceleași mișcări

se revine cu membrele inferioare la orizontală timp de 3-6 minute

Acest ciclu se repetă de 4-6 ori consecutiv de mai multe ori pe zi.

f) postura pentru odihnă este decubit lateral cu capul așezat pe o pernă mică, având membrul inferior de deasupra în triplă flexie așezat pe o pernă, celălalt membru inferior strâns, brațele ușor flectate

g) pentru a proteja coloana vertebrală în cadrul activităților zilnice gravida trebuie să învețe elemente din programul “Școlii spatelui” a suedezei Marianne Zachrison:

Exerciții de delordozare efectuate din ortostatism, șezând și decubit, bascularea bazinului fiind asistată de kinetoterapeut

Exerciții uzuale de delordozare și înzăvorâre a coloanei lombare:

genuflexii cu genunchii depărtați pentru a ridica cu ambele mâini o greutate, purtându-se apoi greutatea la nivelul bazinului

pentru purtarea greutăților, purtarea lor se face în mod egal cu ambele măini

ridicarea din pat se face prin rostogolire laterală, apoi prin împingere în brațe și coborârea concomitentă a membrelor inferioare pe sol

ridicarea din șezând se face prin translarea trunchiului spre înainte, împingere în mâini, menținerea poziției neutre a bazinului și înălțarea pe verticală a corpului prin extensia genunchilor

aplecarea în față la chiuvetă sau la masă nu se face din coloană, ci din poziția stând cu un membru inferior flectat și sprijinit pe un suport de 15-20 cm înălțime

h) exercițiile de tip streching, în principal cele de mărire a diametrelor pelvine cresc ca număr și ca durată (pentru că întinderea prelungită a unui țesut moale duce la creșterea elasticității)

i) crește progresiv numărul de exerciții pentru menținerea bolții plantare și cele de autocontrol respirator

CAPITOLUL V – PREZENTAREA DATELOR

S-au ales două loturi a câte 10 gravide fiecare. Ambele loturi au fost luate în evidență începând cu luna a doua de sarcină.

V.1. Prezentarea lotului martor

Lotul martor a fost compus din 10 gravide care au beneficiat în decursul celor 6 luni de urmărire doar de măsurarea lordozei lombare, a perimetrului abdominal, a tensiunii arteriale, pulsului și greutății.

Vârsta lotului martor a avut o medie de 25 de ani. Gravidele acestui lot au avut o sarcină normală, fără probleme.

Din cele 10 gravide ale lotului martor nici una nu a facut sport care ar fi putut să îi accentueze lordoza lombară.

V.2. Prezentarea lotului experimental

Lotul experimental a fost compus din 10 gravide care au beneficiat de un program de kinetoterapie efectuat de două ori pe săptămâna timp de 40 de minute și de aceleași măsurători. Din cele 10 gravide, 7 au urmat programul de kinetoterapie până la naștere (timp de 8 luni), iar celelalte 3 gravide doar 6 luni, urmând să nască ulterior.

Vârsta lotului experimental a avut o medie de 25 de ani. Din acest lot, 5 gravide au avut o sarcina normală, iar 5 au avut sarcini cu probleme. Din cele 5 gravide cu probleme, 4 au urmat un tratament pentru instalarea sarcinii, tratament de obținere și tratament de mentinere, iar o gravidă a fost fertilizată in vitro, având sarcină gemelară.

Din lotul experimental, 2 gravide au facut sport: una balet și una atletism.

Pentru gravidele din ambele loturi s-au întocmit câte o fișă de urmărire a lordozei lombare, a perimetrului abdominal, a tensiunii arteriale, a pulsului și a greutății, fișă ce a fost completată pe parcursul celor 8 luni respectiv 6 luni de activitate. Modelul acestei fise este prezentat mai jos:

Măsurătorile făcute au fost efectuate astfel:

Măsurarea lordozei lombare s-a efectuat cu ajutorul firului cu plumb și a riglei gradate în felul următor:

s-a luat ca punct de reper apofiza spinoasa a vertebrelor C7 și L3

firul cu plumb a fost fixat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei C7 ajungând până în spațiul interfesier

măsurătoarea s-a făcut cu o riglă gradată la nivelul apofizei spinoase a vertebrei L3

Măsurarea perimetrului abdominal s-a efectuat cu centimetrul la nivelul ombilicului

Măsurarea tensiunii arteriale s-a facut cu tensiometrul și cu stetoscopul biauricular

Măsurarea pulsului s-a făcut prin palparea arterei radiale la nivelul extremității distale a radiusului și s-au urmărit pulsațiile timp de un minut, cu ajutorul ceasului cu secundar

Măsurarea greutății corporale s-a realizat cu ajutorul cântarului de persoane

În cazul lotului martor toate măsurătorile s-au efectuat o dată pe lună.

Lotul experimental a beneficiat de măsurători în felul următor:

lordoza lombară, perimetrul abdominal și greutate corporală au fost măsurate o dată pe lună

tensiunea arterială și pulsul au fost urmărite la fiecare ședintă, la începutul și la sfârșitul ședinței de kinetoterapie

Fiecare gravidă a primit câte un chestionar în luna a 5-a și unul în luna a 9-a de sarcină prin care s-a dorit aflarea eficienței programului de kinetoterapie pe care l-au urmat. Acest chestionar a fost realizat dupa modelul Brief Pain Inventory. Sursa: Pain Research Group,Department of Neurology,University of Wisconsin-Madison (folosit cu permisiunea autorilor). Chestionarul folosit se găsește atașat în Anexa nr.2.

De asemenea, gravidele au completat o scală de optimism, asemănătoare celei din cartea “Stress și personalitate”, prin care s-a dorit aflarea modului în care a fost tolerată durerea, în funcție de gradul de optimism al fiecăreia. Scala de optimism folosită se găsește atașată în Anexa nr.3.

CHESTIONAR

Numele si prenumele __________________________________________________

Vârsta ______________________________________________________________

Ocupația ____________________________________________________________

Vârsta sarcinii la data completării chestionarului _____________________________

V-ați dorit această sarcină?

Da

Nu

În cazul răspunsului afirmativ, a trebuit să urmați un tratament pentru instalarea sarcinii?

a) Da

b) Nu

Sunteți la prima sarcină?

Da

Nu

A adus sarcina modificări semnificative în viața dumneavoastră?

Da

Nu

În ce direcții?

Estetic

Comportamental

Familial

Relații sociale (prieteni)

Profesional

Hobby, altele :

Care a fost senzația resimțită de dumneavoastră la instalarea sarcinii?

Confort

Disconfort

Nimic deosebit

În cazul în care ați avut sarcini anterioare, ați urmat vreun program de kinetoterapie în perioada sarcinii?

Da

Nu

Ce v-a determinat să urmați un program de kinetoterapie în timpul sarcinii?

Recomandarea medicului curant

Recomandarea altei persoane

Din proprie inițiativă

Care sunt expectanțele?

Răspuns: ___________________________________________________

___________________________________________________________

10) În cadrul schemei de mai sus, hașurați zonele unde simțiți durere. Desenați un “x” în zona care doare cel mai tare.

11) Vă rugăm să măsurați durerea, încercuind numărul care corespunde celei mai mari dureri resimțite înaintea începerii programului de kinetoterapie.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

12) Vă rugăm să măsurați durerea încercuind numărul care corespunde celei mai slabe dureri resimțire în ultimele 24 de ore.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

13) Vă rugăm să măsurați durerea încercuind numărul care corespunde durerii resimțire în momentul acesta.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

14) Vă rugăm să măsurați durerea încercuind numărul care corespunde durerii resimțite după după efectuarea programului de kinetoterapie.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

15) În ultimele 24 de ore, cât v-a redus durerea programul de kinetoterapie? Vă rugăm să încercuiți procentajul corespunzător.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Nici o schimbare Dispariția totală a durerii

16) Vă rugăm să măsurați durerea încercuind numărul care corespunde durerii resimțite în zilele în care nu ați efectuat program programul de kinetoterapie:

a) activitate în general:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

b) stare generală:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

c) mers:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

d) munca (atât cea de la serviciu, cât și cea din gospodărie):

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

e) relațiile cu ceilalți:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

f) somn:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

g) bucuria de a trăi:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

18) Vă rugăm să măsurați durerea încercuind numărul care corespunde durerii resimțite în zilele în care ați efectuat programul de kinetoterapie:

a) activitate în general:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

b) stare generală:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

c) mers:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

d) munca (atât cea de la serviciu, cât și cea din gospodărie):

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

e) relațiile cu ceilalți:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

f) somn:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

g) bucuria de a trăi:

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nu apare durerea Durere cel mai greu de suportat

19) Vă rugăm să măsurați intensitatea edemelor de la nivelul membrelor superioare înaintea începerii programului de kinetoterapie, încercuind procentajul corespunzător:

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Nici o schimbare Dispariția totală

20) Vă rugăm să măsurați intensitatea edemelor de la nivelul membrelor superioare după efectuarea programului de kinetoterapie, încercuind procentajul corespunzător:

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Nici o schimbare Dispariția totală

21) Vă rugăm să măsurați intensitatea edemelor de la nivelul membrelor inferioare înaintea începerii programului de kinetoterapie, încercuind procentajul corespunzător:

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Nici o schimbare Dispariția totală

22) Vă rugăm să măsurați intensitatea edemelor de la nivelul membrelor inferioare după efectuarea programului de kinetoterapie, încercuind procentajul corespunzător:

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Nici o schimbare Dispariția totală

23) Menționați cât de mult v-a ajutat programul de kinetoterapie, încercuind procentajul corespunzător:

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Deloc Foarte mult

SCALA DE OPTIMISM

Vă rugăm să răspundeți la aceste afirmații, alegând una din cele 5 posibilități, în funcție de sentimentele dumneavoastră, și nu de ceea ce gândesc oamenii în general.

Răspunsuri:

1 – Sunt complet de acord

2 – Sunt puțin de acord

3 – Nu pot să răspund nici prin acord nici prin dezacord

4 – Nu sunt de acord

5 – Nu sunt deloc de acord

Interpretare:

8 (cotă minimă) – foarte pesimist

40 (cota maximă) – foarte optimist

V.3. Interpretarea rezultatelor

Lotul martor

Lotul experimental

Interpretând datele din fișele de observație (anexa nr.1) au rezultat cele 3 grafice prezentate mai sus.

După cum se poate constata, la lotul experimental media lordozei lombare este mai mică decât la lotul martor datorită exercițiilor fizice efectuate în timpul sarcinii.

De asemenea s-a constatat o atenuare a durerilor din zona lombo-sacrată (fapt relevat din chestionarul completat de fiecare gravidă).

Rezultatele sunt reprezentate în graficul nr.4, rezultând un scor de 28,3 ceea ce reprezintă un optimism moderat față de exercițiile fizice din cadrul programului kinetic, gravidele fiind dispuse să suporte mai ușor durerile din timpul sarcinii.

CONCLUZII

În urma analizării rezultatelor, s-a ajuns la următoarele concluzii:

Stabilirea prezentei teme de cercetare s-a impus ca o necesitate obiectivă determinată de multitudinea de modificări produse în cursul sarcinii.

Se poate afirma cu certitudine că tratamentul fizical kinetic poate influența evoluția generală a femeii gravide.

Rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât programul de kinetoterapie este mai precoce.

Kinetoterapeutul va ține cont în elaborarea și desfășurarea programului kinetic de vârsta femeii, de trimestrul de sarcină și de prezența eventualelor probleme specifice acestei stări.

În timpul ședințelor de kinetoterapie, gravidele vor efectua exercițiile fizice sub atenta îndrumare a kinetoterapeutului, acesta asigurând executarea corectă a programului.

Durerile lombare din timpul sarcinii determină un disconfort fizic și psihic și o reducere a activităților zilnice.

La gravidele la care s-a instituit programul kinetic s-au constat urmatoarele:

o încetinire a accentuării lordozei lombare și automat atenuarea durerilor din zona lombo-sacrată

menținerea unei greutăți corporale în limite medii

prezența în proporție nesemnificativă a edemului, atât la nivelul membrelor inferioare cât și la nivelul membrelor superioare

îmbunătățirea circulației venoase și implicit prevenirea formării varicelor

după naștere, revenirea organismului femeii, la nivelul său estetic și funcțional de dinainte de sarcină s-a făcut mult mai rapid

menținerea unei bune condiții fizice

Nu trebuie neglijat impactul psihologic al programului kinetic care sporește încrederea în forțele proprii, dând o motivație pozitivă efortului recuperator, gravidele fiind satisfăcute de progresele obținute.

BIBLIOGRAFIE

Aldea, M-J., Brănișteanu, I., Niculescu, R., Țopa, E. – Obstetrică fiziologică, Elemente de kinetoterapie, Iași, Institutul European, 1999

Băban, A. – Stress și personalitate, Cluj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 1998

Birtolon, Șt., A. – Exercițiul fizic și coloana vertebrală, București, Editura Sport-Turism, 1978

Cordun, M. – Kinetologie medicală, București, Editura Axa, 1999

Drăgan, I. – Cultura fizică medicală, București, Editura Sport-Turism, 1981

Dumitru, D. – Ghid de reeducare funcțională, București, Editura Sport-Turism, 1981

Iványi, M. – Terhestorna szülés elött-szülés után, Budapest, Medicina Könyvkiadó Rt., 1992

Marcu, V. – Masaj și kinetoterapie, București, Editura Sport-Turism, 1983

Mustăciosu, M., Gălbenuș, M., Furtună, Ghe. – Cultura fizică medicală în stațiuni balneare, București, Editura Sport-Turism, 1987

Papilian, V. – Anatomia omului, vol.I, ediția a V-a, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1979

Radovici, I., Radovici, P. – Gimnastica abdominală, București, Editura Sport-Turism, 1977

*** Revista Avantaje, nr.6/2000

*** Revista Burda, nr.4/1991

*** Revista Žena-Móda, nr.9/1985

*** www.pvc.maricopa.edu/fitness/preg/mstretch.html

*** www.med.umich.edu