Particularitati ALE Platilor Electronice In Romania

PARTICULARITĂȚI ALE PLĂȚILOR ELECTRONICE ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I – PLĂȚILE ELECTRONICE BAZATE PE CARDURI

ÎN ROMÂNIA

1.1 Scurt istoric – Caracteristici ale mecanismului plăților în România în

perioada de după 1990

1.2 Plățile electronice – Conceptul de plăți electronice și entitățile implicate

în efectuarea tranzacțiilor cu instrumente de plată electronică

1.3 Instrumentul de plată electronică, servicii de plată moderne, tipuri

și operațiunile ce pot fi desfășurate cu instrumentul de plată electronică

CAPITOLUL II – SISTEME DE PLĂȚI ELECTRONICE ÎN ROMÂNIA

2.1. Caracteristici în afacerile electronice și mijloacele de plată în

afacerile electronice

2.2. Principalele categorii de afaceri electronice

2.3. Primele etape parcurse pentru realizarea unei afaceri electronice

CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ. COMERȚUL ELECTRONIC ÎN

ROMÂNIA PLĂȚI ELECTRONICE BAZATE PE CARDUL VISA

3.1 Modele de carduri Visa în România

3.1.1 Cardurile de credit Visa

3.1.2 Cardurile de debit Visa

3.2. Bănci acceptatoare și emitente de carduri. Decontarea interbancară în

operațiile cu carduri

3.2.1 Exemple de carduri care se găsesc pe piața bancară în România

3.3 Avantajul utilizării cardului de firmă (card business) – un instrument

eficient în managementul financiar al IMM-urilor

3.3.1 Soluții și avantaje pentru un management financiar eficient oferit

de bănci prin cardul business

3.3.2. Utilizarea cardului bancar Visa în benzinării de către persoanele

fizice

3.3.3. Avantajul de a utiliza cardului Visa Classic în lei și valută

3.4 Evoluția benefică a plăților cu cardul Visa în perioada 2010 – 2014 și

înlocuirea plăților în numerar au contribuit la scăderea evaziunii fiscală

din România

CONCLUZII

Bibliografie

Introducere

În această lucrare de licență am tratat Particularitățile plăților electronice în România. Plățile electronice, o semnificativă invenție a se. XXI, apărută pe fondul dezvoltării tehnologiei informației a telecomunicațiilor în România. Răspândirea calculatoarelor, a mijloacelor de telecomunicații publice, rapide și ieftine, a rețelelor de mari dimensiuni, și Internetului, s-a format infrastructura națională, regională și globală construituindu-se actualele sisteme de plăți electronice, transferurile electronice de fonduri, și infrastructura de azi, motor al economiilor dezvoltate și în curs de dezvoltare. Sistemele de plăți electronice este cea mai dinamică parte a economiei informatizate, digitale, locală, regională și globală. Componentele sistemelor sunt sistemele de plăți prin carduri, comerțul electronic, și transferurile electronice de fonduri interbancare și între companii având în comun rețele de telecomunicații Visa și MasterCard, Internetul, și rețeaua SWIFT.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole. În capitolul I am abordat parea teoretică pentru a fixa elementele necesare în definirea și cunoașterea conceptului de plăți electronice și entitățile implicate în efectuarea tranzacțiilor cu instrumente de plată electronică. O importanță deosebită am acordat instrumentului de plată electronică, servicii de plată moderne, tipuri și operațiunile ce pot fi desfășurate cu instrumentul de plată electronică. Capitolul II este rezervat sistemelor de plăți electronice din România unde am vorbit despre caracteristicile în afacerile electronice și mijloacele de plată în afacerile electronice. Am identificat principalele categorii de afaceri electronice și am fixat primele etape care trebuie parcurse în vederea realizării unei potențiale afaceri electronice. Capitolul III conține studiul de caz bazat pe plățile electronice prin cardurile Visa în România. Am identificat modelele de carduri, băncile emitente și acceptatoare de carduri, avantajul utilizării cardului de firmă, utilizarea cardului în lei și valută. Pe final urmărind evoluția plăților cu cardul Visa în perioada 2010-2014 am concluzionat că înlocuirea plăților în numerar au contribuit la scăderea evaziunii fiscală din România.

CAPITOLUL I

PLĂȚILE ELECTRONICE BAZATE PE CARDURI ÎN ROMÂNIA

1.1 Scurt istoric – Caracteristici ale mecanismului plăților în România în perioada de după 1990

În anii 1990, plățile din economie au fost reorganizate pe principiile economiei de piață, principalele mutații sunt generate de organizarea sistemului de plăți.

În primii ani ai tranziției la economia de piață și-au făcut apariția băncile comerciale cu capital de stat și privat, inclusiv reprezentanțe ale unor bănci străine. S-a format o piață concurențială pe care au apărut servicii bancare moderne și diversificate.

Legile bancare din 1991 (Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară și Legea nr. 34/1991 privind statutul Băncii Naționale a României) au aluvionat pe parcursul multor inspirații occidentale și ideea caselor de compensație interbancară și a rolului de supraveghere funcțională a plăților de către banca centrală, fără însă să se înregistreze măsuri concrete cu efect macroeconomic notabile până în 1995.

Prin Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară, au fost stabilite reglementările în domeniul sistemului de plăți și decontări, iar în cursul anului 1994 au fost elaborate normele tehnice, normele cadru și argumentele privind noile instrumente de plată pe suport hârtie (ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la ordin) și au fost actualizate legile din 1934 privind utilizarea efectelor comerciale.

În perioada 1 ianuarie 1990 – 3 aprilie 1995, sistemul de plăți din România a menținut în linii generale trăsăturile sistemelor de plăți caracteristice economiilor centralizate.

Instrumentele de plată neadecvate economiei de piață, procedurile bancare de decontare greoaie, învechite și nediferențiate pe tipuri de plăți fără numerar, descentralizarea conturilor curente ale băncilor, precum și existența unei foarte complicate și dereglementate rețele de conturi de corespondent au condus la apariția unor întârzieri masive în realizarea decontărilor și la abuzul în practicarea de către bănci a metodei „float –ului”.

Datorită acestei conjucturi, în perioada menționată, România putea fi considerată ca fiind o societate dominată de numerar. Deoarece majoritatea plăților se realizau în numerar, cantități enorme de bani rămâneau în afara sistemului bancar, fapt cu influență deosebită asupra procesului decizional privind masa monetară. Devenise din ce în ce mai evident că punerea în funcțiune a unui sistem de plăți eficient și transparent ar fi însemnat pentru deținătorii de fonduri bănești creșterea și diversificarea posibilităților de utilizarea a acestora, ceea ce, în ultimă instanță, s-ar fi concretizat în sporirea cantității de bani depozitată și circulată în sistemul bancar, facilitând astfel băncii centrale punerea în aplicare a politicii sale monetare.

Până în 1995, decontările se efectuau prin sisteme manuale de prelucrare a datelor între bănci și agenții economici, sisteme proprii instrumentelor de plată pe suport hârtie utilizate – dispoziția legală, cecul cu/fără limită de sumă.

Noile instrumente, adecvate relațiilor de plăți din economia românească, reclamau existența unui sistem eficient de compensare. Regulamentul emis de BNR nr. 10/1994 privind compensarea interbancară a plăților fără numerar pe suport hârtie, a stabilit mecanismul compensării și schemele de circuit ale instrumentelor. Instrumentele de plată reprezentau simple formulare pe suport hârtie, decontate manual, prin virarea sumelor în conturi.

Compensarea multilaterală interbancară reprezintă modalitatea de calcul a obligațiilor și creanțelor fiecărui participant față de toți ceilalți participanți la compensare, modalitate care stă la baza decontării pe bază netă.

Odată cu apariția unui mare număr de bănci – de ordinul câtorva zeci – era necesar un mecanism adecvat de compensare și decontare interbancară, instituit în 1995, odată cu noile instrumente de plată.

În România, serviciile bancare electronice s-au dezvoltat rapid în ultimii ani și sunt în continuare în curs de dezvoltare și extindere. Conform Ordinelor ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 16/ februarie 2003 și nr. 218/2004 privind avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanță, în anul 2004, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a eliberat avize pentru diverse servicii bancare electronice către 21 de bănci din România.

În primele 9 luni ale anului 2011, comerțul electronic cu plata online a înregistrat un volum de 121,4 milioane euro, în creștere cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut, conform Romcard. ePayment a procesat 89% din volumul plăților online, respectiv 106,7 milioane de euro, în creștere cu 13% față de perioada similară a anului 2010.

Spre deosebire de alți ani, când doar anumite domenii înregistrau evoluții spectaculoase, în 2011 creșterea s-a manifestat în aproape toate domeniile. “Dacă până de curând asistam la creșteri de 20-30-50% sau chiar mai mari în industrii consacrate, precum turism sau telecomunicații, în 2011 s-au inregistrat evoluții și pe alte tipuri de produse, cu utilizare recurenta, semn că are loc o diversificare semnificativă a coșului de cumpărături și că achizițiile online devin o obișnuință” .

Astfel, în 2011, s-au inregistrat creșteri mari la flori – 29,62%, jucării – 23,38%, cadouri -21,26%, produse IT – 32%. Totodată, internetul se dovedește un canal foarte potrivit pentru organizațiile non-profit, donațiile online înregistrând o creștere de aproape 26% în 2011 față de 2010.

La nivel de 2011, cele mai scumpe tranzacții au fost realizate pentru achiziția de bilete de avion – 9700 euro, pachete turistice – 8800 euro și produse software – 6000 euro. Majoritatea tranzacțiilor au fost efectuate din Romania – 59.84%, dar și din Italia – 14.71%, Spania – 5.82% sau Marea Britanie – 5%.

În ceea ce privește evoluția industriei în 2012, reprezentanții companiei pariază pe creșterea pieței, provenită din intrarea unor noi jucători importanți în industrie, continuarea procesului de adopție a metodelor de plată online de către cumpărători, precum și diversificarea metodelor de plată și serviciilor oferite clienților magazinelor online.

Potrivit statisticilor RomCard, domeniile care generează cele mai mari volume în comerțul electronic românesc sunt, în ordine: serviciile de turism și rezervări de bilete de avion, plata facturilor de telefonie mobilă și produsele IT&C, electronice și electrocasnice.

Proiectul 3D Secure a fost început de RomCard SA în septembrie 2003 și finalizat în martie 2004 când s-au terminat cu succes toate certificările cu VISA și MasterCard. Până în prezent, RomCard S.A. a certificat 9 bănci pentru acceptare 3D Secure (inclusiv circa 530 de comercianți virtuali) și 14 bănci pentru emitere.

În momentul actual, sistemul 3D Secure instalat la RomCard constituie platforma tehnică de eCommerce din România care realizează autentificarea sub standardul 3D Secure având peste 9 milioane de carduri înrolate în sistem și peste 220.000 de carduri activate.

În 2013 și după, putem spune că, plățile electronice bazate pe carduri care fac procesarea securizată a cardurilor VISA, VISA Electron, MasterCard și Maestro folosind standardul 3D Secure: Verified by Visa / MasterCard SecureCode, JCB și Diners Club, au înregistrat o creștere semnificativă.

1.2 Plățile electronice- Conceptul de plăți electronice și entitățile implicate în efectuarea tranzacțiilor cu instrumente de plată electronică

Progresele deosebite realizate în domeniile informaticii și telecomunicațiilor au revoluționat societatea ți au schimbat radical relațiile bancă – client și chiar conceptul despre bancă. Noile tehnologii au devenit atât un catalizator al marilor schimbări de care beneficiază consumatorii de servicii bancare, cât și un suport pentru bănci care încearcă să răspundă noilor cerințe.

Apariția banilor electronici a reprezentat un pas decisiv în perfecționarea sistemelor de plăți care a adus importante avantaje clienților bancari prin facilitățile create de transmitsm și rezervări de bilete de avion, plata facturilor de telefonie mobilă și produsele IT&C, electronice și electrocasnice.

Proiectul 3D Secure a fost început de RomCard SA în septembrie 2003 și finalizat în martie 2004 când s-au terminat cu succes toate certificările cu VISA și MasterCard. Până în prezent, RomCard S.A. a certificat 9 bănci pentru acceptare 3D Secure (inclusiv circa 530 de comercianți virtuali) și 14 bănci pentru emitere.

În momentul actual, sistemul 3D Secure instalat la RomCard constituie platforma tehnică de eCommerce din România care realizează autentificarea sub standardul 3D Secure având peste 9 milioane de carduri înrolate în sistem și peste 220.000 de carduri activate.

În 2013 și după, putem spune că, plățile electronice bazate pe carduri care fac procesarea securizată a cardurilor VISA, VISA Electron, MasterCard și Maestro folosind standardul 3D Secure: Verified by Visa / MasterCard SecureCode, JCB și Diners Club, au înregistrat o creștere semnificativă.

1.2 Plățile electronice- Conceptul de plăți electronice și entitățile implicate în efectuarea tranzacțiilor cu instrumente de plată electronică

Progresele deosebite realizate în domeniile informaticii și telecomunicațiilor au revoluționat societatea ți au schimbat radical relațiile bancă – client și chiar conceptul despre bancă. Noile tehnologii au devenit atât un catalizator al marilor schimbări de care beneficiază consumatorii de servicii bancare, cât și un suport pentru bănci care încearcă să răspundă noilor cerințe.

Apariția banilor electronici a reprezentat un pas decisiv în perfecționarea sistemelor de plăți care a adus importante avantaje clienților bancari prin facilitățile create de transmitere rapidă a fondurilor și reducere substanțială a costurilor tranzacțiilor, precum și autorităților monetare prin posibilitățile de reglare și supraveghere a sistemului monetar și în special al celui bancar.

Revoluția digitală a avut drept rezultat faptul că orice informație poate fi redusa în prelucrare la un flux, iar plata – banii informație în general – devine doar o formă de informație digitală. De aceea, trecerea la sistemele electronice de plăți și informatizarea completă a procesului de transmitere a drepturilor de proprietate asupra informației–bani a fost un fenomen natural în evoluția sistemului financiar – bancar.

În literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o formă electronică, complet informatizată și automatizată, de organizare a relațiilor de plăți între participanții la o tranzacție, pe baza unui set de reguli și proceduri operatorii.

Într-o altă variantă mai pragmatică, specialiștii de la Banca Mondială, consideră că operațiunile financiare electronice reprezintă utilizarea mijloacelor electronice în scopul schimbului de informații, al transferului de simboluri sau reprezentări ale valorii și a executării de tranzacții într-un mediu comercial.

Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instrucțiuni de plată și confirmarea plății. Legislația românească (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazată pe cea comunitară, considera că o plată electronică reprezintă orice operațiune de plată inițiată prin inermediul instrumentelor de plată electronică prin care se pot retrage sume în numerar, efectuarea de plăți pentru achiziționarea de bunuri sau servicii, plata obligațiilor către autoritățile administrației publice și transferuri de fonduri între conturi. Tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții sunt reglementate de Regulamentul BNR nr. 4/2002. Instrumentul de plată electronică poate fi atât un card sau un alt instrument de plata cu acces la distanță, cât și un instrument de plată de tip monedă electronica (e-money).

Entitățile implicate in efectuarea tranzacțiilor cu instrumente de plată electronică sunt următoarele:

– deținătorul, care este persoană fizică sau juridică, rezidentă sau nerezidentă, care, conform contractului încheiat cu emitentul instrumentului de plată, deține un instrument de plată emis pe numele său sau, în cazul instrumentelor de plată cu acces la distanță, altele decât cardurile, deține un nume de utilizator/parolă/cod sau orice alt element similar care să permită emitentului identificarea acestuia;

– banca acceptantă, care este o bancă ce oferă comercianților servicii de acceptare la plată a cardurilor și/sau a instrumentelor de plată de tip monedă electronică (e-money), în baza unui contract încheiat în prealabil între bancă și comerciant, precum și servicii de eliberare de numerar la ghiseele băncii și în rețeaua proprie de automate bancare;

– comerciantul acceptant, care este persoană juridică care realizează acte și fapte de comerț și care acceptă cardul și/sau instrumentul de plată de tip monedă electronică (e-money) ca mijloc de plată pentru bunurile vândute și serviciile prestate, pe baza unui contract încheiat anterior cu o bancă acceptantă.

– emitentul, care este o bancă autorizată de Banca Națională a României să emită instrumente de plată electronică și care pune la dispoziție deținătorului un instrument de plată electronică, pe baza unui contract încheiat cu acesta.

1.3 Instrumentul de plată electronică, servicii de plată moderne, tipuri și operațiunile ce pot fi desfășurate cu instrumentul de plată electronică

Instrumentele de plată electronică sunt de două feluri: – instrumente de plată la distanță (cardul, ordinul de plată electronic, cecul electronic); – instrumente de plată de tip monedă electronică (portofelul electronic)

Instrumentele de plată la distanță permit deținătorului să aibă acces la fondurile aflate în contul său bancar și mijlocesc efectuarea de plăți către un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri și care necesită un nume de utilizator și un cod personal de identificare, așa cum este cardul de debit sau de credit. În această categorie se includ și aplicațiile de tip internet-banking și home-banking bazate pe cardurile clasice.

Instrumentele de plată de tip monedă electronică permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit în prealabil, instrumentul putând fi sau nu reîncărcabil cu o anumită valoare (unități valorice de monedă electronică). Instrumente de plată de tip monedă electronica pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unități valorice de monedă din care se pot face plăți către altă entitate care acceptă această modalitate de plată.

Instrumentul de plată electronică este instrumentul care permite deținătorului să efectueze operațiuni precum: − retragerea de numerar, respectiv încarcarea și descărcarea unităților valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum distribuitoarele de numerar și ghiseul automat de bancă (Automated Teller Machine denumit prescurtat ATM), de la ghișeele emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituții, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică; − plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți și plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalități etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice; − transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.

Acest instrument de plată este și rămâne proprietatea emitentului pe toată durata existenței sale. Instrumentul de plată este pus la dispoziția unei persoane fizice sau juridice numai pe baza unei cereri scrise adresate instituții emitente.

În ansamblu, plățile electronice cuprind totalitatea entităților, echipamentelor și procedurilor de lucru care conlucrează penrtu efectuarea plății tranzacțiilor. În general, întru-un procedeu electronic de plată sunt implicate: trei entități care interacționează, respectiv o bancă, un vânzător și un cumpărător; mai multe echipamente hardware, software, o rețea de transmisie (cu unul sau mai multe centre de recepție, validare și retransmisie), punct de vânzare (POS), distribuitor de bani electronici (cont-bani, credit-bani, numerar-bani); un set de protocoale de plată (instrucțiuni de lucru).

Sistemele de plăți electronice operează pe baza unor module de codificare/decodificare a operațiunilor de plăți și folosesc chei publice și chei private pentru a asigura integritatea și securitatea plăților.

Unele bănci, în relațiile cu clienții, au introdus unele servicii bancare moderne cum ar fi:

Electronic banking sau e-banking

Serviciile bancare la distanță (Remote Banking), realizate pe cale electronică (e-banking), au început să se dezvolte începând cu anul 1995, an în care banca americană Prezidențial Bank din Mariland a lansat primele servicii bancare prin Internet. La jumătatea anului 2004, peste 17% dintre americani utilizau serviciile bancare electronice (e-bancă). În prezent, serviciile bancare electronice sunt folosite, în special, de europeni: 48 de milioane de europeni, față de 21 de milioane de americani și circa 16.000 de instituții financiare din întreaga lume care ofereă servicii de e-bancă.

Acesta reprezintă un serviciu care se încadrează în conceptul de „cash management“ și se adresează clientelei bancare, în special persoanelor juridice (firmelor) care pot avea legătura cu banca respectivă prin intermediul unui computer.

Serviciile bancare electronice reprezintă serviciile bancare care pot fi puse la dispoziția persoanelor fizice și a companiilor de către o bancă prin mijloace electronice sau parțial electronice, în general, prin intermediul unui telefon fix sau mobil, dar și prin Internet. Aceste servicii permit administrarea totală sau parțială a unui cont bancar, efectuată de deținătorul contului, contul putând fi curent, la termen sau de card, fără a mai fi necesară deplasarea deținătorului de cont la ghișeul băncii.

Aceste servicii bancare electronice oferă acces la diverse informații de cont și financiar – bancare, în general, și pot permite efectuarea de transferuri de fonduri și plăți din cont. Deținătorii de conturi pot avea acces la aceste servicii dacă se înregistrează la bancă în acest scop și primesc, după acceptarea înregistrării, o modalitate de identificare unică (nume, parolă, PIN – Personal Identification Number -, expresii de control, dispozitiv special etc.), care să le permită o utilizare sigură a serviciilor.

Avantajele folosirii electronic banking-ului sunt: – se elimină pregătirea manuală a formularelor documentelor și semnarea ordinului de plată; – procesarea automată a ordinelor de plată permite clientului obținerea în timp real a confirmării plăților solicitate și a extraselor de conturi curente cu aceste operațiuni; – nu este necesară deplasarea clientului la bancă pentru efectuarea operațiunii/operațiunilor; – reducerea erorilor datorită neintervenției factorului uman; – dispunerea plăților prin virament în țară și străinătate, în lei și în valută; – standardizarea ordinului de plată pentru plățile curente (salarii, plăți la buget etc.)

Serviciile e-banking utilizează computerul și tehnologiile electronice ca suport pentru efectuarea de plăți și alte trasferuri de documente.

Prin utilizarea serviciului "Personal Computer Banking" nu mai este nevoie ca să te deplasezi la bancă pentru a-ți ridica extrasele de cont, pentru a efectua plăți în lei sau valută și pentru a verifica dacă debitorii și-au onorat obligațiile.

Toate aceastea se pot efectua de la birou, prin intermediul computerului. În plus, serviciul "Personal Computer Banking" este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.

În general, electronic banking reprezintă, practic, un fel de “umbrelă” care acoperă întregul proces prin care un client poate să realieze tranzacții bancare pe cale electronică, fără a fi nevoie să- i viziteze banca. Următorii termeni se referă la o formă sau alta de e-banking: computerul personal (PC banking), utilizarea Internetului (Internet banking), banca virtuală (virtual banking), servicii bancare on-line, servicii bancare la domiciliu (home banking), servicii bancare la distanță (remote electronic banking) și telefonul. Cele mai utilizate servicii bancare electronice sunt: computerul personal (PC banking), Internet banking sau serviciile bancare on-line. Este necesar să menționăm, totuși, că termenii utilizați pentru a descrie diferitele tipuri de servicii bancare electronice sunt, adesea, utilizați concomitent.

Click 24 Banking BCR – Vizualizează informațiile despre conturile și efectuează operațiuni (plăți facturi, schimb valutar, depozite) cu autentificare în Click 24 Banking doar cu user și parolă.

Pentru a putea avea acces și mai rapid la informațiile despre conturile deschise la BCR disponibile în Click 24 Banking și pentru a efectua cele mai frecvente operațiuni, avem la dispoziție posibilitatea de a alege și autentificarea prin același nume de utilizator (sau Alias-ul complementar setat) și parola fixă.

Parola fixă este numerică și se primește prin SMS pe numărul personal de telefon imediat ce a fost activată opțiunea: fie direct din Click, fie dintr-o unitate BCR. Prin Click 24 Banking BCR cu user și parolă se pot efectua diverse operațiuni de vizualizare sau tranzacționare precum: Vizualizarea informațiilor personalizate despre conturile BCR: vizualizarea tuturor conturilor (conturi curente, depozite, Maxicont, CDD, credite, fonduri de investiție, Carduri de credit) și detaliile acestora; vizualizarea mandatelor active de Direct Debit, Standing Order; vizualizarea șabloanelor personale; vizualizare Lista Ordine de plată; vizualizare și generare extras de cont prin modulul de Rapoarte; vizualizare mesaje Mailbox;

Prin serviciul electronic de plată Click 24 Banking BCR se pot efectuarea următoarelor tipuri de operațiuni: plata către conturi proprii (plata către un alt cont curent, indiferent de valută, plata către Maxicont); plata facturi prin șabloane furnizor (cu excepția Rambursărilor de card de credit, BCR Pensii, Șabloanelor de cumpărare fonduri de investiții Erste Asset Management); schimb valuta; constituire/alimentare/lichidare depozite (depozite la termen și Maxicont); direct Debit; Standing Order între conturile proprii; actualizare date personale; atașare card debit; deschidere cont curent (într-o altă valută decât cele în care se deține deja); anulare plăți programate.

Operațiunile care se vor semna în continuare cu coduri token sunt: transferurile intra/interbancare către terți; plățile prin sabloane furnizor de tipul: rambursări card credit, BCR Pensii, fonduri de investiții – Erste Asset Management.

PC banking reprezintă o formă de servicii bancare online care le dă clienților posibilitatea de a executa tranzacții bancare de pe un computer via un modem. În acest caz, banca oferă clientului în proprietate un software financiar care permite clientului să realizeze tranzacții financiare prin propriul său computer de acasă. În mod curent, multe bănci oferă sisteme de PC banking care permit clienților să obțină extrase de cont cu soldurile conturilor, note de plată și transferuri de fonduri între conturi.

Obținerea serviciilor de e-bancă printr-un calculator personal, PC, se face prin două metode: prin cuplarea PC-ului la Internet, folosind un navigator și accesarea unei pagini specializate de pe site-ul băncii, precum și prin cuplarea PC-ului, dotat cu un modem și o aplicație furnizată de bancă, direct (prin dial-up) la serverul băncii (PC Banking). Aceasta ultimă metodă este mai puțin folosită în prezent, dar este mai sigură și se adresează, în special, companiilor.

Internet banking, uneori este denumit serviciu bancar online și reprezintă este o formă mai avansată de PC banking. Internet banking utilizează Internetul ca și canal de distribuție prin care se dirijează activitatea bancară, de exemplu: transferarea fondurilor, plata facturilor, vizualizarea soldurilor conturilor de economii, plata ipotecilor și cumpărarea instrumentelor financiare și a certificatelor de depozit.

Serviciile bancare de Internet sunt cunoscute ca ca fiind servicii virtuale (cyber, net) interactive sau web-banks (web-site-urile băncilor).

În comparație cu canalele tradiționale prin care se oferă servicii bancare prin intermediul sucursalelor, e-banking-ul utilizează Internetul pentru a distribui clienților lor servicii bancare tradiționale, cum ar fi: deschidrea de conturi, transferul de fonduri și plățile electronice de facturi.

Serviciile bancare prin Internet (Internet Banking, Web Banking) sunt din ce în ce mai folosite, în special, pentru ca pot avea loc în condiții de siguranța sporită și pot oferi gama completă de servicii bancare. Legătura de telecomunicații până la serverul e-băncii se asigură prin protocolul SSL/TLS (Transaction Layer Security), iar solicitantul este identificat prin nume și parolă. În momentul înregistrării la e-bancă, în vederea utilizării serviciilor electronice, solicitantul poate primi, în unele cazuri, pe lângă nume și parolă, și o aplicație (pe CD, prin e-mail sau descărcată și instalată automat la prima conectare la pagina de Internet a băncii), pe care o instalează pe PC-ul propriu și prin care are acces la serviciile oferite. Aplicația are, de regulă, un meniu simplu, din care solicitantul poate alege și comanda serviciile bancare dorite.

E-banking-ul poate fi oferit, în principal, prin două căi. Prima, o bancă existentă care are, în mod fizic, birouri, poate să înființeze un site online și să ofere servicii bancare electronice clienților săi. De exemplu, Citibank este leader în e-banking, oferind servicii bancare tradiționale prin sucursalele sale sau servicii e-banking prin Internet). Clienții Citibank își pot accesa conturile bancare prin Internet și, în plus, pot beneficia de servicii ca: interogarea contului, transfer de fonduri și plata electronică a facturilor.

E-banking-ul este distribuit clienților prin Internet și prin paginile web utilizând Hypertext Markup Language (HTML). În vederea utilizării serviciilor e-banking, clienții au nevoie de acces la Internet și de un program care să permită navigarea pe Internet (web browser software).

Contul clentului băncii și informația cu privire la tranzacție sunt depozitate într-o bază de date.

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă e-banking-ul o reprezintă securitatea. Fără încrederea clienților în securitatea sistemului, ei nu doresc utilizarea unei rețele publice, cum ar fi Internet-ul, pentru a-și vizualiza informațiile financiare online și pentru a efectua tranzacții financiare. Unele dintre amenințările securității sunt furtul și violarea intimității individului și a confidențialității informațiilor. Băncile care utilizează e-banking-ul oferă mai multe metode pentru a asigura un nivel ridicat de securitate: (1) identificare și autentificare: utilizarea numelui de utilizator și a unei parole pentru a putea accesa conturile, (2) criptare: chiar dacă informația este interceptată, hacker-ul să nu o poată vizualiza și (3) firewall: bariere pentru protejarea servere-lor și a bazelor de date ale băncilor.

Atât bancherii, cât și utilizatorii serviciilor bancare electronice cred că paleta acestor servicii va crește în viitor.

E-banking-ul este definit de Comitetul de Supraveghere Bancară cu sediul la Basleca fiind activitatea de distribuire a serviciilor și produselor bancare detailiste de valori diferite, prin intermediul canalelor electronice.

Aceste produse și servicii bancare pot include: atragerea depozitelor bancare, acordarea împrumuturilor, managementul contabil, acordarea de consultanță financiară, precum și furnizarea altor servicii și produse de plată electronică, cum ar fi moneda electronică.

Impactul e-banking asupra serviciilor bancare tradiționale

Una din problemele curente al e e-banking-ului o reprezintă impactul acestui serviciu asupra jucătorilor tradiționali bancari. Faptul că Internet-ul a revoluționat economia este un adevăr care poate fi demostrat prin următoarele argumente:

– Serviciile e-banking sunt mult mai ieftine decât cele derulate prin sucursale ale băncilor sau chiar prin telefon.

– Serviciile e-banking se pot efectua fără dificultate, după instalarea aplicațiilor informatice.

– Furnizorii de portal – providers – vor fi în măsură să atragă cea mai semnificativă parte din profiturile băncilor.

– Produsele vor fi distribuite prin linii individuale. În felul acesta, băncile tradiționale vor fi părăsite și nu vor mai efectua plăți și decontări.

Canalele de acces utilizate de e-banking

Accesul de la distanță la serviciile de e-bancă se poate face prin mai multe canale de acces, acestea fiind bazate, în principal, pe telefonul fix, telefonul mobil și pe calculatorul personal. Prin aceste canale, se transmit mesajele și datele de solicitare a serviciului, se desfășoară dialogul între solicitant și serviciu și se primesc mesajele și datele furnizate de serviciu.

Cel mai simplu și, în același timp, cel mai general canal de acces la serviciile bancare electronice este prin telefonul fix sau mobil, prin care solicitantul apelează un număr de telefon special al băncii, la care răspunde un operator uman din Centrul de Asistență Telefonica (Call Center) al băncii. Acesta este un canal de acces prin voce.

Riscurile întâlnite în activitatea e-banking

Datorită schimbărilor rapide intervenite în tehnologia informatică, băncile se confruntă cu riscuri specifice activităților de bancă electronică și monedă electronică.

La acest nivel, se pare că riscul operațional, riscul reputațional și riscul juridic reprezintă cele mai importante categorii de riscuri, în special pentru băncile internaționale.

Riscul operațional apare dintr-o potențială pierdere datorată unor deficiențe semnificative în integritatea și viabilitatea sistemului.

Riscul de securitate. Controlarea accesului la sistemele băncii a devenit din ce în ce mai complexă datorită capacităților dezvoltate ale calculatorului, dispersării geografice a punctelor de acces și utilizării variatelor căi de comunicații incluzând rețelele publice cum ar fi Internet-ul.

Riscuri legate de proiectarea, implementarea și întreținerea sistemelor. Banca este expusă riscului unei întreruperi sau încetiniri a sistemelor sale, dacă banca electronică sau banii electronici ale și de bancă nu sunt compatibile cu cerințele utilizatorului.

Riscuri care apar datorită folosirii necorespunzătoare de către clienți a produselor și serviciilor bancare.

Riscul reputațional este riscul datorat unei opinii publice negative semnificative care constă într-o piedere critică a fondurilor sau clienților băncii.

Riscul juridic apare prin violarea sau neconformarea cu legile regulile, reglementările sau practicile prescrise, sau atunci când drepturile și obligațiile legale ale părților participante la o tranzacție nu sunt stabilite corect. Băncile angajate în activitățile de “e-banking” sau “e-money” se pot confrunta cu riscuri juridice referitoare la dezvăluirea unor informații privind clienții și la protecția secretului bancar.

Alte riscuri bancare tradiționale cum sunt riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii și riscul de piață sunt riscuri care pot apărea și în activitatea băncii electronice.

Riscul de management – proces de administrare al riscurilor care include cele trei elemente de bază evaluarea riscului, controlul expunerii la risc și monitorizarea riscurilor va ajuta băncile și supraveghetorii să atingă aceste obiective.

În plus, au mai apărut în ultimul timp și riscuri noi cum ar fi riscul de strategie, care apare ca rezultat al lipsei de înțelegere dintre conducătorii activității cu privire la potențialul și implicațiile acestora în conducerea băncii.

CAPITOLUL II

SISTEME DE PLĂȚI ELECTRONICE ÎN ROMÂNIA

2.1. Caracteristici în afacerile electronice și mijloacele de plată în afacerile electronice

În afacerile electronice, un aspect foarte important îl reprezintă efectuarea plăților pentru produsele sau serviciile oferite de firmă. Există foarte multe modalități de plată, dar, cele mai răspândite metode utilizate în afacerile electronice se întâlnesc:

Cărțile de credit – sistemul de cărți de credit este creat pentru a permite cumpărătorului să cumpere imediat bunurile și serviciile necesare. Utilizarea cărților de credit transferă riscul de la vânzător spre instituția financiară emitentă a cărții de credit, fiind este cea mai folosită modalitate de plată.

CyberCash – sistem care necesită instalarea la consumator a unui software care simulează vechiul portofel, face criptarea mesajelor și memorează tranzacțiile efectuate. CyberCash, este compania care a inventat conceptul de client software numit portofel.

SmartCard – numită și cartela inteligentă, care înlocuiește practic un portofel obișnuit (acte, cărți de credit, bani gheață), cu cartele inteligente.

Cecuri electronice (e-checks) – o metodă foarte utilizată în afacerile electronice. Un consorțiu de bănci, FSTC – Financial Services Technology Consortium, a creat un model de cec electronic care este foarte asemănător cecurilor clasice, pe hârtie.

PayPal – soluție software pentru plățile electronice. Tranzacțiile se desfășoară între vânzător și cumpărător, care trebuie sa-și creeze un cont de utilizator PayPal. Există mai multe tipuri de conturi, iar plățile se realizează prin mai multe metode.

Gift certificates – o metodă de plată foarte des întâlnită o constituie așa numitele gift certificates în strânsă legătură cu SmartCard prin care o persoană poate cumpăra un astfel de certificat având o anumită valoare. Certificatul este transmis sub formă de cadou, altei persoane, aceasta putând efectua plăți (în limita sumei înscrisă pe certificat) în magazinele virtuale.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei pe lângă aceste sisteme au mai apărut și alte sisteme de plată utilizate în afacerile electronice.

În România de azi, există posibilitatea de a efectua plăți prin intermediul cardurilor bancare obișnuite sau speciale pentru comerț electronic.

Să supraviețuiești în afaceri este necesar ca potențialii clienți să știe de existența acesteia pe Web. Spre exemplu World Wide Web oferă o oportunitate lumii să afle despre existența companiei, a produselor și serviciilor oferite și dispune de mijloacele care permit cliențilorca prin Internet să comande produsele și serviciile pe care firma le oferă. Derularea afacerilor derulate pe Web sunt asemănătoare celor tradiționale, adică oferă posibilitatea de prezentare potențialilor clienți sau parteneri, să afle cine sunteți, ce faceți, ce produse le puteți oferi și unde puteți fi găsiți. Prezența companiei în cadrul Web-ului, prin intermediul unui site are avantaje clare comparativ cu deschiderea unui sediu stabil al firmei. Avantajele se împărt în funcție de beneficiarul direct, în avantaje directe ale firmei, avantaje ale beneficiarilor produselor și serviciilor firmei și avantaje ale societății.

Avantajele aduse activității firmelor de afacerile electronice: – facilitează extinderea activității, prin accesul rapid la piețele locale, naționale, și internaționale; – Scade costul produs de activitățile societății, înlocuind practic hârtia cu soluții informatice, automatizate, pentru aceste activități; – creează posibilitatea modelării facile a produselor și serviciilor conform nevoilor cumpărătorilor; costuri comunicației și transport devine mai accesibil.

Avantajele consumatorilor de pe Web: tot timpul anului din orice locație consumatorului are posibilitatea să cumpere, să efectueze tranzacții 24 h/zi; consumatorul are posibilitatea de alegere din mai multe oferte, să aleagă cel mai mic preț/produs sau serviciu; Consumatorul intră rapid în posesia produsului sau serviciului și primesc informațiile în câteva secunde cu posibilitatea de a participarea direct la licitațiile virtuale astfel facilitând competiția și totodată scăderea prețurilor produselor și serviciilor dorite; un alt avantaj consumatorii interacționează cu alți cumpărători cu ajutorul comunităților electronice schimbând impresii și experiențe.

Avantajele societății de pe Web: posibilitatea de a lucra și de a cumpăra de acasă ducând la scăderea poluării și a traficului auto; mărfurile sunt vândute la prețuri mai mici, un avantaj major pentru cei cu venituri; afacerile electronice cresc eficiența și calitatea produselor și serviciilor.

Limite și neajunsuri în afacerile electronice: lipsa standardelor universal acceptate a calității, securității și încrederii în afacerile electronice; evoluția instrumentelor software pentru derularea afacerilor electronice sunt la început de drum și există încă dificultăți pentru aplicarea unor software de comerț electronic cu aplicații existente și bazele de date extinse; accesul la Internet a populației este destul de mic și foarte scump. Dar cu toate aceastea afacerile electronice în țara noastră în ultima perioadă au crescut și au încă tendința de creștere continuă.

2.2. Principalele categorii de afaceri electronice

Comerțul electronic este într-o strânsă colaborare cu afacerile electronice și se pot împărții într-o multitudine de categorii spre exemplu:

Putem spune că acest comerț electronic – e-commerce – este procesul de cumpărare, vânzare – schimb de produse, servicii – informații cu ajutorul rețelelor de calculatoare.

Electronice -e-business- nu se limitează numai la cumpărarea și vânzarea de bunuri și servicii, acesta include și numeroase facilități pentru satisfacerea cumpărătorilor, colaborând strâns cu partenerii de afaceri și conducerea organizații prin mijloace electronice.

Hewlett-Packard a lansat (e-services), soluții complete de afaceri, formate din componente hardware, format din software și consultanță în afaceri.

Nu excludem posibilitatea ca numai anumite activități ale firmei (acele părți tradiționale care pot fi automatizate și desfășurate pe Internet), să fie automatizate astfel afacerile electronice au posibilitatea să fie parțiale sau totale presupunând desfășurarea uneia din următoarele activități: prezența on-line – un site de prezentare pe Web; comenzi on-line; plăți efectuate on-line și transmiterea on-line a produsului sau serviciului cerut de cumpărător.

Într-o strânsă colaborare se află comerțul electronic cu piața virtuală, locul unde se întâlnesc cumpărătorii și vânzătorii pentru schimbul de produse, servicii sau informații contra bani.

Categorii de afaceri electronice existente astăzi pe categorii: Business to Business (B2B); Business to Consumer (B2C); Consumer to business (C2B); Consumer to consumer (C2C)/e-auction; M-commerce (comerțul mobil); E-banking: E-directories; E-engineering; E-gambling; E-learning; E-mailing; E-working; E-operational resources management; E-procurement; E-trading/e-brokering; E-leasing; Government-to-business (G2B); Government-to-consumer (G2C).

Business to Business (B2B) – un model de comerț electronic unde toți participanții la tranzacții sunt companii sau organizații, singurul model care folosește ca mediu de comunicare extra-netul vânzătorului de servicii. Celelalte categorii de afaceri amintite folosesc ca mediu de comunicare rețeaua Internet.

Business to Consumer (B2C) – model de comerț electronic (similar cu comerțul tradițional), companiile oferă persoanelor fizice, prin magazinele on-line (s-shop) informări asupra produselor/serviciilor, ofertelor, discount-uri, plăților electronice pentru produsele achiziționate (figura 2.1 și 2.2).

Magazinele electronice (virtuale) se bazează pe un site Web administrat de o firmă pentru promovarea și vânzarea de produse sau servicii, pe baza unui catalog virtual de produse și servicii cu descrierea aferentă fiecărei poziții.

Catalogul virtual gestionat prinntr-un Sistem de Gestiune al Bazelor de Date (SGBD) stochează și actualizează informațiile privind produsele sau serviciile oferite. Aceste magazine virtuale includ numeroase funcții: căutare – vizualizare produse, preluare comenzi – efectuarea sau inițierea plăților.

• Business to Consumer (B2C) – model de comerț electronic – similar cu comerțul tradițional – www.emania.ro

Sursa: www.emania.ro

Figura 2.1 – Business to Consumer (B2C) – model de comerț electronic – similar cu comerțul tradițional – www.emania.ro

• Business to Consumer (B2C) – model de comerț electronic – similar cu comerțul tradițional – www.amazon.com

Sursa: www.amazon.com

Figura 2.2 – Business to Consumer (B2C) – model de comerț electronic – similar cu comerțul tradițional – www.amazon.com

Consumer to business (C2B) este o categorie de afaceri electronice în care persoanele fizice (consumatori) utilizează Internetul pentru a-și vinde produsele sau serviciile firmelor și/sau caută vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

Consumer to consumer (C2C)/e-auction – modelul prin care consumatorii (în special persoane fizice), vând direct altor consumatori produsele și serviciile prin intermediul licitațiilor on-line cum ar fi www.okazii.ro. (figura 2.3)

Sursa: Internet – www.okazii.ro.

Figura 2.3. Consumer to consumer (C2C) – Site e-auction

Colerțul mobil sau M-commerce unde tranzacțiile și activitățile de comerț electronic sunt coordonate cu ajutorul telefoniei mobile, care facilitează în special livrarea de informații, vânzarea de bilete la avion, spectacole, meciuri de tenis, etc.

E-banking, (figura 2.4), presupune realizarea de tranzacții bancare on-line, transfer de bani din conturile deschise la bănci, plăți electronice, consultanță bancară.

E-banking serviciul oferit de e-bcr Banca Comercială Română la adresa http://www.bcr.ro/multicash/e_bcr/e_bcrie60/banking/v298/html

Sursa: http://www.bcr.ro/multicash/e_bcr/e_bcrie60/banking/v298/html

Figura 2.4. – E-banking serviciul oferit de e-bcr Banca Comercială Română

E-directories site-uri pentru cataloagele informaționale de produse și servicii spre exemplu www.yahoo.com, care își organizează informațiile pe categorii de concepte.

Regăsirea informațiilor se face pe baza unor arbori de căutare – muzică, teatru radiofonic, filmulețe hazli, animale în natură, etc.

E-engineering pentru proiectarea electronică distribuită realizată pe Web.

E-gambling oferă în special jocuri de noroc virtuale contra cost, precum CasinoPalace.com (figura 2.5).

Sursa: http// CasinoPalace.com

Figura 2.5. E-gambling oferă în special jocuri de noroc virtuale

E-learning un alt model care reprezintă în special sisteme de instruire virtuală. (figura 2.6).

Sursa: www.webct.com

Figura 2.6. Site de e-learning – sistem de instruire virtuală.

Un alt model E-mailing foarte cunoscut pentru serviciile de poștă electronică.

Caracteristic întreprinderilor virtuale întâlnim modelul E-working (figura 2.7).

Sursa: www.eworking.com

Figura 2.7. Site de e-working – întreprinderi virtuale

E-operational resources management oferă pe Internet (prin Web) echipamente de calcul, produse pentru întreținere și reparații etc.

Sistemul E-procurement – aprovizionare electronică – folosită pentru procurarea bunurilor și serviciilor de către marile companii și autorități publice.

Prin publicarea pe Web a specificațiilor ofertei, scad timpul și costul de transmisie, acaparând un număr mare de firme care vor să participe la licitație și astfel se realizează procesul de creștere a concurenței și partea cea mai importantă scăderea prețului.

Sisteme de bursă virtuală – E-trading/e-brokering, folosite numai pentru cumpărarea și vânzarea on-line a acțiunilor (site-ul Bursei Electronice RASDAQ www.rasd.ro).

Prin e-leasing întâlnim sisteme de leasing electronic. (figura 2.8).

Sursa: www.leasing.ro

Figura 2.8. Site de e-leasing – sistem de leasing electronic

Government-to-business (G2B) reprezintă un model de afaceri electronice în care o instituție guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informații persoanelor juridice. În România s-a dezvoltat rapid www.e-licitatie.ro. (figura 2.9)

Sursa: www.e-licitatie.ro

Figura 5.9. Site G2B

Government-to-consumer (G2C) – Este menit în special să acopere relațiile dintre guvern și cetățeni pentru informar și prestare de servicii publice. Din Government-to-consumer (G2C) fac parte și site-urile pentru plata on-line a taxelor și impozitelor către stat (ex. Serviciul Public – Finanțele Publice Locale www.taxelocale (localitate).ro.

2.3. Primele etape parcurse pentru realizarea unei afaceri electronice

Etapele premergătoare realizării afacerilor electronice sunt identice cu realizarea unei afaceri în mod tradițional precum: analiza afacerii electronice; argumentele pro și contra pentru deschiderea unei afaceri electronice; identificarea riscurilor de orice fel; proiectarea, realizarea, promovarea și administrarea afacerii.

Analiza afacerii parcurge următoarele etape: identificarea tipului de afacere și încadrarea în categoria de afacere electronică; stabilirea obiectivelor, performanțelor, canalele alese pentru vânzarea și distribuția produselor/serviciilor; următoarea etapă alegerea furnizorului de servicii internet, care oferă totodată și servicii de găzduire a site-ului; se stabilește imaginea și conținutului site-ului neapărat scalabil și cu elemente de securitate; fixarea strategiei de promovare a produselor și a site-ului; alegerea celor mai bune mijloace și modalități pentru plata produselor/serviciilor (cecuri, cărți de credit etc.).

Cele mai importante mijloace pentru argumentarea oportunității variantei electronice a afacerii sunt: explicarea avantajelor aduse de afacerile electronice pentru beneficiarii și eventualii clienți a-i firme; costurile implicate de achiziționarea de tehnologie folosite pentru desfășurarea în bune condiții a afacerii electronice; realizarea proiectului pilot, costurile estimate pentru instruirea personalului, întreținerea afacerii, suportul tehnic necesar în desfășurarea afacerii și calcularea productivității afacerii în sistem electronic față de productivitatea în varianta tradițională.

Identificarea riscurilor, o etapă importantă în realizarea afaceri electronice deoarece sunt asociate riscuri suplimentare față de afacerile tradiționale: la nivel de afacere tradițională competiția se desfășoară de obicei pe plan local sau național dar în afacerile electronice competiția se desfășoară la scară mondială; securizarea site-ului un lucru foarte necesar în desfășurarea afacerii, protejarea de viruși; viabilitatea ideii de a activa pe plan electronic; riscul de a prejudicia încrederii clienților constatând că produsele sau serviciile nu corespund cu realitatea; un risc mare de fraudare a site-ului folosind informațiile în interes propriu beneficiind de produse/servicii prin fraudă.

Ca principale strategii folosite la proiectarea conținutului site-urilor electronice de afaceri am descoperit: Content is the king – strategie în special cu accent pe conținut, designul și volumul informațiilor disponibile pe site-ului, contactul cu utilizatorii necesar pentru obținerea de informații prin mesaje pro și contra venite de la utilizatori pentru eventualele modificări a site-ului; actualizarea conținutului site-ului în funcție de dorințele utilizatorilor; consistența navigării și consistența cromatică; viteza de încărcare a informațiilor și imaginilor să fie cât mai mică.

Tehnici folosite în atragerea vizitatorilor pe sait-ul firmei: informațiile să fie întotdeauna gratuite având rolul de ghid; personalizarea conținutului site-ului după opinia utilizatorilor; aplicarea unui suport on-line/off-line; anticiparea dorințelor clienților după un sondaj efectuat anterior deschiderii; posibilitatea traducerii informațiilor în limba maternă și eealizarea unei interfețe atractive pentru a fi mai plăcut de accesat.

Tehnologiile folosite pentru dezvoltarea afacerilor electronice pe site presupune separarea datelor după conținut și formă de prezentare deci parcurgerea unei serii de etape, dintr-o serie de tehnologii de programare.

Tabel. 2.1 – Primi pași și tehnologiile folosite în dezvoltarea afacerilor electronice pe site

Sursa: P.Pocatilu, Informatică Economică, Ed.Tribuna Economică, București, 2009

Promovarea afacerii electronice prin publicarea site-ului și anunțarea apariției pe Web, aici fiind necesară și alegerea unui furnizorul care să găzduiască rspectiva publicitate -web hosting. Alegerea furnizorului se face în funcție de: costul serviciului, dacă este gratuit este și mai bine; caracteristicile tehnice oferit de furnizor – platforma de stocare, sistemul de operare, tehnologiile folosite pentru accesarea datelor, sistemul de gestiune a bazelor de date disponibil pentru stocarea informațiilor, elementele de securitate; lărgimea benzii pusă la dispoziția utilizatorilor de site.

Alegerea domeniului și achiziționarea sunt oferite cu titlu gratuit pachetele de servicii achiziționate direct de la organizația existentă care gestionează numele domeniului ales prin Rețeaua Națională de Calculatoare pentru Cercetare și Dezvoltare (http://www.rnc.ro).

Principalele soluții pentru promovare, ce pot fi folosite pentru promovarea site-ului nou apărut pe Web sunt: în locurile unde apare numele companiei apare și adresa site-ului automat, la fel și în cataloagele, publicațiile și broșurile emise de companie; înscrierea site-ului în cataloagele portalurilor românești și străine și în motoarele de căutare; promovarea site-ului în forumurile și grupuri de discuții deja existente și nu în ultimil rând, participarea la clasamentele site-urilor unde se fac topuri în acest sens.

Administrarea afacerii este posibilă datorită utilizării sistemelor avansate care gestionează informațiile: gestiunea cunoștințelor, relațiile cu clienții, colaborarea cu alți parteneri, managementul imaginii companiei etc.

Gestiunea cunoștințelor se realizează prin utilizarea tehnologiilor: OLAP (On-line Analytical Processing); depozite de date -Data Warehouse; Web semantic, etc.

Sisteme de programe specializate în integrare și gestionare, vin în sprijinul societăților pentru toate activitățile desfășurate, adică: gestiunea producției, a depozitelor și a logisticii; relațiile cu clienții, cu furnizorii; contabilitatea firmei și resursele umane, aceste sisteme fiind la rândul lor grupate pe categorii: Enterprise Resource Planning (ERP); Customer Relationship Management (CRM); Supply Chain Management (SCM); Process Life-cycle Management (PLM), Human Resources Management (HRM); Financial.

Fiecare dintre sistemele enumerate mai sus oferă posibilitatea firmei să introducă informații noi în bazele de date asociate, să prelucreze date mai vechi, și să obțină rapoarte.

Pentru managementul imaginii companiei sunt necesare în primul rând construirea profilului utilizatorilor denumit pe scurt data-mining, analiza tuturor fișierelor care cuprind informații despre utilizatorii care au accesat site-ul și nu în ultimul rând stabilirea popularității site-ului prin numărul de accesări pe o perioadă de timp stabilită înainte, viteza, timpul petrecut pe site și de câte ori s-au vizualizat bannerele publicitare.

În concluzie, observăm că avem nevoie, pentru început, de resurse financiare pe care să le investim în creearea unei afaceri electronice, pe care ne așteptăm să le amortizăm prin derularea cu succes a afacerii, dar numai prin analiza amănunțită a obiectivelor stabilite și implementarea unui management înaltă clasă.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ. COMERȚUL ELECTRONIC ÎN ROMÂNIA

PLĂȚI ELECTRONICE BAZATE PE CARDUL VISA

3.1 Modele de carduri Visa în România

În România există o multitudine de forme de plăți și transferuri electronice, voi prezenta pe scurt câteva exemple de carduri de credit, de debit și oferite de Bănci din gama Visa:

Tipuri de carduri în lei și valută: debit cu overdraft; carduri gold/premium; carduri co-branded; carduri nebancare; carduri cu plata în rate; carduri tineri/studenți; carduri de economii, etc.

Tipuri de carduri sub licență: carduri AmEx, carduri Cirrus; carduri Maestro; carduri Mastercard; carduri Visa și carduri Visa Electron.

Lista poate să continue, în România oferta de carduri este foarte bogată și diversificată în funcție de nevoile fiecăruia.

3.1.1 Cardurile de credit Visa

CardAvantaj Visa Classic – card de credit embosat, emis în lei, pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții la comercianți.

Figura 3.1 CardAvantaj Visa Classic

Visa Credisson BT/card de credit – Card de credit în lei (co-branded), pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții (inclusiv pe Internet) la comercianții acceptanți de carduri Visa/Visa Electron.

Figura 3.2 Visa Credisson BT

Visa Gold, card de credit în RON și in LEI, pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții (inclusiv pe Internet) la comercianții acceptanți de carduri VISA.

Figura 3.3 Visa Gold

Alpha Card Visa Credit, card de credit în RON, (embosat) pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții (inclusiv pe Internet) la comercianții acceptanți de carduri Visa/Visa Electron.

Figura 3.4 Alpha Card Visa Credit

3.1.2 Cardurile de debit Visa

Cardurile de debit sunt cardurile care permit efectuarea de plăți și/sau retrageri de numerar în limita fondurilor proprii depuse în contul de card. Deși este folosit mai ales pentru încasarea salariilor (deci este alimentat de către angajator), cardul de debit poate fi alimentat și de către posesor, oricând, de la orice agenție/sucursală a băncii emitente.

Majoritatea cardurilor de debit pot fi folosite atât în țară cât și în străinatate, atât pentru tranzacții la comercianți cât și pentru retrageri de numerar.

Visa Clasic Internațional – în EURO, card de debit in EUR destinat persoanelor fizice, folosit atât în țară cât și în străinătate, pentru retrageri de numerar și tranzacții la comercianții acceptanți de carduri Visa.

Visa Electron Internațional – Card de debit embosat, în lei, pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții la comercianți (inclusiv pe Internet).

Figura 3.5 Visa Electron Internațional

Visa Electron Global, card de debit în RON, pentru persoane fizice, cu utilizare națională, pentru retrageri de numerar și tranzacții la comercianții acceptanți de carduri Visa/Visa Electron.

– cardul oferă și posibilitatea de overdraft (dacă salariul se virează în contul asociat cardului).

Figura 3.6 Visa Electron Global

Visa Electron Salarii, card de debit în RON, pentru persoane juridice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții (inclusiv pe Internet) la comercianții acceptanți de carduri Visa/Visa Electron.

În urma unei conveții dintre Banca și firma angajatoare, se poate acorda o facilitate de descoperire de cont, în limita unui plafon personalizat pentru fiecare salariat în parte.

Figura 3.7 Visa Electron Salarii

Alpha Card Visa Classic/LEI/PF, este un card de debit în RON (embosat) emis în lei, pentru persoane fizice, cu utilizare națională și internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții (inclusiv pe Internet) la comercianții acceptanți de carduri VISA.

– Poate fi emis și în EUR sau USD.

– Cardul oferă și posibilitatea de overdraft

Figura 3.8 Alpha Card Visa Classic/LEI/PF

Plățile electronice, această semnificativă invenție a sfârșitului de secol XX, au apărut ca una din urmările remarcabile ale dezvoltării tehnologiei informației și a telecomunicațiilor.

Aceste sisteme de plăți electronice sunt probabil cea mai dinamică parte a economiei informatizate, digitale, locală, regională și globală.

Cele mai importante trei mari componente ale acestor sisteme sunt sistemele de plăți prin carduri, comerțul electronic, și transferurile electronice de fonduri interbancare și între companii. Toate acestea presupun existența, la scară globală, a unor rețele de telecomunicații vaste, cum ar fi de pildă Visa și Master Card, Internetul, sau rețeaua SWIFT.

Plățile electronice oferă beneficii evidente – în principal comoditate și viteză – tuturor părților implicate într-o tranzacție economică – consumatorilor și comercianților, sistemului bancar, companiilor, administrației centrale și locale.

Diversele forme de plăți electronice, între care cele mai răspândite sunt plățile prin carduri, pot acționa și în calitate de „canale” care introduc în sistemul bancar un important segment al populației „nebancarizate”, fapt a cărui urmare este creșterea volumului de lichidități din bănci, ceea ce poate constitui un motor al creșterii economiei, prin scăderea costurilor fondurilor pentru investiții și împrumuturi bancare. Importanța acestui efect nu trebuie subestimată ținând seama de faptul căcirca 70% din populația lumii nu este bancarizată.

Visa consideră că într-o economie se poate creea un adevărat „cerc virtuos”, în care plățile electronice și creșterea economică se influențează și se sprijină una pe alta, iar aceasta contribuie la susținerea dezvoltării economice pe termen lung.

Marea majoritate a volumului (număr de tranzacții) plăților electronice se realizează prin intermediul cardurilor bancare de plată, cele mai cunoscute și mai răspândite fiind cardurile marilor sisteme de carduri internaționale Visa și MasterCard care dețin împreună circa 90% din piața plăților prin carduri și au peste 2,5 miliarde de carduri emise.

Cardurile, apărute în forma în care o cunoaștem astăzi în anul 1958 (prin BankAmericard, precursoarea cardurilor Visa), reprezintă un moment important în istoria formelor de plată, fiind probabil al patrulea astfel de moment, ca importanță, în această lungă istorie.

În România plățile electronice sunt în plină dezvoltare – numărul de carduri (majoritatea Visa și MasterCard), a depășit în prezent cifra de 5 milioane, comerțul electronic este în plin proces de dezvoltare intensă.

3.2. Bănci acceptatoare și emitente de carduri. Decontarea interbancară în operațiile cu carduri.

3.2.1 Exemple de carduri care se găsesc pe piața bancară în România

Pe piața bancară în România se găsesc carduri bancare care acoperă toată gama de operațiuni necesare. Gama de carduri în lei și valută de diferite feluri este foarte mare în România, ținând seama de nevoile fiecăruia, s-au emis spre exemplu: carduri de credit, carduri de debit, debit cu overdraft, carduri gold/premium, co-branded, carduri nebancare, cu plata în rate, pentru tineri/studenț, carduri de economii și nu în ultimul rând cardurile sub licență, AmEx, Cirrus, Maestro, Mastercard, Visa, Visa Electron. Posesorii acestor carduri pot fi persoane fizice cât și persoane juridice, care por alege o bancă sau mai multe dintr-o multitudine de instituții bancare care au pătruns pe piața din România spre exemplu: ABN-AMRO Bank, ALPHA Bank, ATE Bank Romania, Banca C. Carpatica, Banca Italo-Romena, Banca Românească, Banca Transilvania, BancPost, BCR/Erste, BRD, BRD Finance, CEC Bank, Cetelem, Citibank Romania, Credit Europe Bank, EFG Retail Services, Emporiki Bank, Estima Finance/GE Money, FinGroup Credit IFN, Garanti Bank, ING Bank, International Financial, Leumi Bank, Libra Bank, Millennium Bank, OTP Bank, Piraeus Bank, ProCredit Bank, Raiffeisen Bank, RIB, Romexterra Bank, San Paolo IMI Bank, TBI Credit, UniCredit Tiriac Bank, Volksbank.

Fiecare bancă și-a dezvoltat în timp și o rețea proprie de ATM-uri/bancomat, prin care deservesc clienții cu rapiditate.

3.3 Avantajul utilizării cardului de firmă (card business) – un instrument eficient în managementul financiar al IMM-urilor

Cardul de firmă este un instrument eficient în managementul financiar al IMM-urilor persoane juridice, care pot să plătească mai repede, de oriunde s-ar afla. Acest instrument vine în sprijinul proprietarii de IMM-uri care călătoresc destul de mult, și erau obligați să se reântoarcă la destinație, pentru a merge la direcțiile de taxe și impozite, să achite, dar prin aceste instrumente plata se poate face comod online. Aceste instrumente sunt necesare deoarece aceste firme sunt cu predilecție în zona urbană, iar, în prezent, multe primării din țară sunt înrolate sau în curs de înrolare în ghișeul.ro pentru a accepta plata cu cardul în mediul online. Chiar și acolo unde există posibilitatea de a plăti fizic, este o ușurare, pentru proprietar de IMM, să plătească taxele locale mai ușor și fără probleme mai ales că prin cardul de firmă poți să faci plata chiar acolo pentru că ai acces la toate fondurile firmei tale.

Astăzi 30% dintre IMM-uri au un card business și utilizează aceste instrumentele de plată. Iar ponderea crește până la 45% în cazul firmelor mai mari, cu 10 – 49 de angajați. În același timp, foarte interesant, 50% dintre proprietarii de IMM-uri spun că au un card personal pe care îl folosesc și pentru plătile firmei.

La nivelul pieței cardurilor, media tranzacțiilor comerciale în total tranzacții cu cardul efectuate de posesori a fost de 48% în primul trimestru din acest an. În cazul IMM-urilor însă, cifrele Visa arată că ponderea tranzacțiilor de plăți la comercianți în total tranzacții realizate cu cardurile business este de numai 20%.

Deși cardul de business este promovat ca un instrument foarte eficient pentru firme, pentru ca – printre altele – simplifică procesul de gestionare a cheltuielilor, peste 80% dintre plățile firmelor mici și mijlocii sunt în numerar, potrivit unui studiu realizat de Visa Romania.

Dintr-un studiu Visa, reiese că atunci când efectuează plăți, reprezentanții firmelor, astăzi, folosesc transferuri bancare într-un procent de 6%, carduri de firmă 5% și plățile online 4%. Cardurile de credit și cele de combustibil sunt modalități de plată la fel de folosite precum CEC-urile sau cambiile, respectiv 1%.

Figura 3.1 Modul cum se fac plățile IMM-urile – Studiu Visa

Sursa: studiu comisionat de Visa Europe, ianuarie 2014

Tot mai multe date ne arată că există interes în creștere pentru cardurile de firmă, însă cele mai multe carduri existente sunt utilizate pentru retragerea de bani și nu pentru plăți. Datele sin studiul realizat de Visa arată că doar 20% dintre tranzacții sunt pentru plăți la POS-uri.

Potrivit datelor centralizate în studiului Visa, la sfârșitul lui 2013, în circulație erau peste 500.000 de carduri business, dintre care 475.000 erau carduri Visa. La finele lunii septembrie din 2013 erau active în piață 716.447 de IMM-uri, potrivit datelor furnizate de minister, se poate spune că două din trei firme mici și mijlocii utilizează astăzi cardul bancar.

Datele Visa Romania relevă faptul că în ultimul exercițiu financiar, cardurile business emise sub licența Visa au generat volume de 4,2 mld. Euro.

3.3.1 Soluții și avantaje pentru un management financiar eficient oferit de bănci prin cardul business

Aproape un sfert din rulajele lunare ale unei firme de dimensiuni medii cu afaceri în comerțul alimentar sunt reprezentate de plata utilităților (în principal energie electrică), salariile angajaților și alimentarea cu combustibil a mașinilor din dotare.

În cazul unui magazin cu rulaje lunare de 50.000 de euro, suma se ridică la 12.500 de euro în fiecare lună, bani care, dacă ar fi retrași din contul firmei sau dacă ar fi plătiți cu ajutorul instrumentelor clasice, ar atrage după sine comisioane deloc neglijabile pentru a nu mai pune la socoteală timpul pierdut la bancă și efortul de a înregistra aceste cheltuieli în evidența firmei. Atât retragerea de numerar de la ghișeul băncii, cât și introducerea unui ordin de plată sunt operațiuni comisionate. Potrivit unui calcul bazat pe taxele și comisioanele afișate de bănci, dacă respectiva firmă ar alege să retragă bani din cont pentru fiecare din operațiunile de mai sus ar pierde lunar până la 250 de euro sau 2% din suma totală alocată acestor cheltuieli.

O soluție alternativă la îndemână o reprezintă cardul de firmă (cardul business) a cărui utilizare directă reduce la zero comisioanele. Băncile care au în portofoliu cardurile business emise sub sigla Visa dau posesorilor posibilitatea posesorului să plătească, din fața computerului și fără comision, gazele, curentul electric, apa sau abonamentul de internet ori telefonie mobilă. Același produs special construit pentru firme poate fi utilizat pentru a achita fără comision combustibilul la orice benzinărie din România, dar și pentru a transfera, tot fără comision și tot prin intermediul serviciiilor de internet banking, bani din contul firmei către conturile de salariu ale angajaților.

Avantajele cardului de firmă pentru firmă:

– În primul rând economie de timp și bani – cardul de firmă ne ajută să economisim lunar timp, prin simplificarea procesului de gestionare a cheltuielilor și comision zero la plata la comercianți.

– Avem confort sporit deoarece avem posibilitatea accesării banilor din cont oricând, oriunde, fără costuri suplimentare, tranzacțiile pe card sunt înregistrate direct în contul firmei, fără a mai fi nevoie de o evidență contabilă separată a cheltuielilor și mai ales simplificarea procedeurii de plată a taxelor, toate tranzacțiile realizate regăsindu-se într-un singur loc.

– Avem avantajul controlului asupra cheltuielilor deoarece se pot verifica gratuit toate tranzacțiile realizate cu cardul de firmă care apar în extrasul de cont lunar și ajustează cheltuielile în funcție de nevoile afacerii și putem verifica și limita accesul angajaților la fondurile firmei.

– Un avantaj necesar este securitate crescută având posibilitatea spre deosebire de numerar, cardurile pierdute sau furate pot fi blocate imediat, iar banii din cont sunt în siguranță, noua tehnologie utilizată CIP&PIN permite utilizarea cardului doar de o persoană autorizată și reduce considerabil riscul de fraudă.

Avantajele cardului de firmă pentru angajați deoarece se elimină avansului spre decontare; limitarea sumelor alocate fiecărui angajat; decontare simplificată a cheltuielilor localizarea în timp și spațiu a cheltuielilor și deplasărilor.

Avantajele cardului de firmă la furnizori, plata furnizorilor firmei simplifică funcționarea zilnică a afacerii și reduce costurile de gestionare aferente; tot mai mulți furnizori acceptă plata cu cardul întrucat primesc pe loc dovada plății; plata taxelor și impozitelor prin acceptarea cardurilor este în continuă extindere; managementul financiar simplificat permite mai mult timp pentru managementul afacerii.

În concluzie, avem nevoie de aceste cardul de firmă – business , deoarece cu ajutorul acestora afacerea merge mai ușor

Un sondaj realizat de Visa Europe, împreună cu băncile membre din România, care au lansat campania de informare dedicată IMM-urilor privind modul în care utilizarea cardurilor de firmă (carduri business) poate facilita gestionarea cheltuielilor companiilor au arătat o încredere sporită în cardurile Visa EUR 4,2 miliarde – cheltuieli pe carduri de firmă Visa emise în România și un procent de 0, 004% raport fraudă/vânzări. Tot în același sondaj s-a descoperit că tot mai multe companii optează pentru carduri Visa: 457.000 de carduriVisa Business emise noi, un procent cu +20% a numărului de tranzacții la POS și posibile economii chiar mai mari.

Exemplele de mai sus reprezintă însă doar beneficiile directe ale cardului de firmă. Majoritatea furnizorilor din domeniul comerțului alimentar acceptă și ei plățile cu cardul întrucât pot beneficia imediat de dovada efectuării tranzacției, avantaj extrem de important într-o economie unde incidentele de plată sunt în creștere. În cazul firmeelor, cu rulaje lunare de 50.000 de euro, plățile către furnizorii de produse ocupă procentul cel mai important, adică cel puțin 50% sau circa 25.000 de euro. Numărul tranzacțiilor lunare cu furnizorii este semnificativ în comerțul alimentar, acolo unde cu greu se poate lucra cu stocuri sau se pot anticipa corect vânzările având în vedere natura perisabilă a mărfii. Un magazin care este vizitat zilnic de cel puțin doi furnizori care aduc marfă proaspătă ceea ce înseamnă un minimum de 50 de tranzacții care pot fi achitate cu cash scos de la bancă și comisionat sau direct cu cardul, fără comision.

Cardurile de firmă business au și ele costuri, ca orice produs bancar, însă acestea sunt mai degrabă modice comparativ cu economiile realizate. Băncile sunt transparente în ceea ce privește taxele și comisioanele pentru carduri. Principalul cost este reprezentat de comisionul de administrare care, în funcție de bancă, variază între 5 și 15 lei sau valoarea calculată în valută la cele care folosesc această monedă. Pe lângă comisionul de administrare mai întâlnim și taxă de emitere comisioane pentru trimiterea prin poștă a extraselor de cont, etc.

Concluzionând, schimbările tehnologice pot deveni un aliat cheie al IMM- urilor într-un mediu de afaceri tot mai competitiv și dificil, iar utilizarea mijloacelor electronice de plată este pasul necesar pentru eficientizarea managementului resurselor financiare ale unei firme. Știind deja că IMM-urile reprezintă un sector important al economiei și este nevoie de eforturi comune din partea tuturor părților implicate pentru susținerea dezvoltării acestor afaceri, tot mai multe companii acceptă plata cu cardul întrucât primesc pe loc dovada tranzacțiilor, diminuându-și astfel riscul întârzierii încasărilor și prin aceste carduri de firmă se simplifică operațiunile realizate zilnic de o firmă și se reduc costurile de gestionare a acestora.

3.3.2. Utilizarea cardului bancar Visa în benzinării de către persoanele fizice

Conform datelor Visa Europe, benzinăriile se situează pe locul doi, după supermarketuri, în topul comercianților din Romania preferați pentru plătile la POS de către posesorii de carduri Visa. Pe de altă parte, românii achită în medie cu cardul Visa aproximativ 165 de lei per tranzacție la benzinăriile din țară, suma fiind similară cu valoarea medie a plăților efectuate cu cardul la comercianții de pe piața locală.

Benzinăriile sunt preferate de români pentru plata cu cardul, spre exemplu clienților MOL România care plătesc cu cardul Visa pentru achizițiile de carburanți și produse din benzinării, le sunt oferite diferite bonusuri (ex. până în data de 2015 vor putea câștiga e plinuri de carburant sau marele premiu al campaniei, constând în carburant în valoare de …. lei) bonusuri care sunt apreciate de clienții care plătesc cu cardul.

Introducerea modalității de plată prin card bancar încurajează clientela, din studiile efectuate reiese că numărul de clienți care plătesc cu cardul la stațiile de carburanți, crește simțitor de la lună la lună. Spre exemplu la sfârșitul lunii mai, numărul de clienți plătitori prin card Visa în benzinăriile OMV era cu peste 70% mai mare decât în luna ianuarie.

Pe măsură ce tot mai mulți români fac cumpărături având cardul în buzunar, comercianții de pe piață recunosc că instalarea unui terminal, acceptarea așa numiților bani de plastic aduce beneficii clare afacerii. Romanii, deschiși către nou, și-au dorit să utilizeze aceste sisteme de plăți nu numai în rețelele de benzinării, ci și în marile magazine peste tot în țară.

Activitatea de acceptare a cardurilor a început în urmă cu aproximativ doi ani pentru rețeaua de benzinării a OMV România, care oferă șoferilor români și străini posibilitatea de a plăti prin card Visa pentru carburant, achiziționarea de produse și servicii pentru mașină, dar și alte bunuri. Fiecare dintre cele 51 de benzinării/magazine OMV din România are instalat un terminal, iar posesorii de carduri Visa pot cumpăra produse și servicii 24 de ore din 24 folosind acest instrument de plată.

O largă varietate de produse și servicii sunt cumpărate prin card. Oferta nu se limitează la achiziționarea de carburanți sau uleiuri pentru mașină, ci include alimente, presă, articole de călătorie și accesorii pentru mașină care pot fi, de asemenea, găsite în magazinele OMV.

Astăzi se poate vorbi de o evoluție excelentă a comportamentului consumatorului, care plătește utilizând cardul.

3.3.3. Avantajul de a utiliza cardului Visa Classic în lei și valută

Utilizarea cardului Visa Classic în țările din UE ne dă posibilitatea de a pleca la drum fără a duce grija schimbului valutar și a banilor din buzunar.

Astfel, serviciile turistice de genul: închiriere auto, combustibil auto, cazare, bilet avion, etc. au devenit foarte accesibile, nu mai întrebăm la bănci de cursul valutar la care se calculeaza tranzacția, deoarece (cazul Cardului VISA Classic emis de Bancpost) debitarea tranzacțiilor din contul pentru operațiuni cu cardul are loc în termenele prevăzute de reglementările Organizației Internaționale de Carduri VISA International.

Valuta de decontare între Bancă și Organizația Internațională de Carduri VISA International este RON pentru tranzacțiile naționale (tranzacție efectuată la un comerciant din România, a cărui bancă acceptatoare este din Romania, iar chitanța tranzacției este în RON), respectiv USD, EURO, pentru tranzacțiile internaționale (tranzacție efectuată la un comerciant a cărui bancă acceptatoare este din afara României sau este efectuată la un comerciant din Romania, a cărui bancă acceptatoare este din Romania, dar moneda tranzacției este diferită de RON).

Pentru tranzacțiile internaționale Organizația Internatională de Carduri VISA efectuează schimbul valutar între valuta tranzacției și valuta de decontare a Băncii, dacă cele două sunt diferite, la cursul de schimb al Organizației Internaționale de Carduri VISA din data transmiterii în decontare a tranzacției.

În cazul în care valuta contului pentru operațiuni cu cardul diferă de valuta de decontare a Băncii, Organizația Internațională de Carduri VISA efectuează conversia valutară între cele două valute, iar Banca va debita contul Titularului pentru operațiuni cu cardul cu suma tranzacției și a comisioanelor aferente în echivalentul valutei contului, la rata de schimb a Organizației Internaționale de Carduri VISA din ziua debitării tranzacției.

3.4 Evoluția benefică a plăților cu cardul Visa în perioada 2010 – 2014 și înlocuirea plăților în numerar au contribuit la scăderea evaziunii fiscală din România

Înlocuirea plăților în numerar cu cele prin card se accelerează, potrivit rezultatelor anuale pentru România raportate de Visa Europe, care relevă că numărul tranzacțiilor realizate cu carduri Visa emise în România direct la comercianți a crescut cu 20,7% în anul financiar 2013, de șapte ori mai rapid decât numărul retragerilor de numerar (3%). Numărul tranzacțiilor cu carduri Visa la comercianți, atât la POS cât și online, reprezintă 45% din totalul tranzacțiilor cu carduri Visa.

Potrivit raportului Visa Europe, valoarea tranzacționată la comercianții din România pe carduri Visa de credit și de business a crescut cu peste 40% în 2011, potrivit datelor publicate de Visa Europe.

Numărul tranzacțiilor la POS cu carduri Visa a crescut cu peste 30% în 2011, reprezentând aproximativ 37% din totalul tranzacțiilor pe carduri Visa, în creștere de la 32% în 2010. Sumele cheltuite la POS pe carduri Visa au crescut cu 29,2%, reprezentând 16,5% din totalul cheltuielilor pe carduri Visa. În același timp, valoarea medie a tranzacției la POS a continuat să scadă, la 38,1 euro, confirmând tendința de utilizare a cardurilor Visa pentru plăți cotidiene, mai mici ca valoare.

În ceea ce privește cardurile de credit, cifrele arată că posesorii de carduri de credit s-au limitat preponderent la a cumpăra produse de bază. Valoarea medie a tranzacției pe cardurile de credit la POS a scăzut cu 6,6%, indicând că românii au redus cheltuielile de mare valoare, în timp ce valoarea totală tranzacționată la POS a crescut cu peste 44%.

De asemenea, segmentul cardurilor de business a înregistrat o creștere la toți indicatorii. Astfel, au fost emise mai multe carduri Visa business (în creștere cu 19,4%), volumul tranzacționat pe aceste carduri a fost mai mare atât ca total (cu 50%), cât și doar la POS (cu 48,5%). Numărul trazacțiilor la comercianți a fost în creștere cu 38,7%.

Piața cardurilor în Romania pentru Visa a continuat să se dezvolte rapid în ultimii ani, în pofida condițiilor economice dificile. Tot mai mulți români au început să înțeleagă mai bine multiplele avantaje ale cardurilor, folosindu-le tot mai des și pentru cumpărături de valoare din ce în ce mai mică.

Cardurile de credit și de business au raportat creșteri de două cifre pentru toți indicatorii, de remarcat fiind majorarea numărului de tranzacții la POS cu carduri de credit de aproape 55%.

Numărul de carduri Visa a crescut cu 4,5%, la 6,85 milioane carduri Visa în Romania. Cardurile de debit reprezintă cea mai mare parte a portofoliului, aproape 80% din totalul cheltuielilor reprezentând tranzacții cu carduri de debit.

Cheltuielile efectuate la comercianți pe carduri Visa emise în România au crescut cu 16,2%, în timp ce totalul sumelor cheltuite a crescut cu 10,7%, la 19,3 miliarde euro. Valoarea medie a tranzacțiilor la comercianți a scăzut cu 3,7%, atingând pragul de 35 euro, ceea ce demonstrează că românii își folosesc cardurile Visa pentru a face plăți frecvente și de valoare mai mică direct la comercianți. Comparativ, valoarea medie a tranzacției cu cardul la comercianți în Europa este de 48,8 euro. În 2013, portofoliul de carduri Visa emise în România a rămas stabil, la 7,15 milioane de carduri.

Segmentul cardurilor emise pentru companii a înregistrat pentru al treilea an consecutiv o creștere de două cifre a tuturor indicatorilor. Astfel, s-au emis mai multe carduri Visa pentru companii (plus 13,9%), care au fost folosite pentru a realiza cheltuieli mai mari per total (plus 17,2%, la 4,24 miliarde euro) și tranzacții mai multe la comercianți (plus 20,8%). Un sfert (25%) din totalul cheltuielilor efectuate la comercianți cu carduri Visa se realizează pe cardurile pentru companii.

Numărul tranzacțiilor efectuate cu carduri de debit Visa la comercianți (POS și online) s-a majorat cu 20,7% în 2013, în timp ce valoarea medie a plăților realizate direct la comercianți a scăzut cu 3,5%. Totodată, valoarea plăților la comercianți cu carduri de debit a avansat cu 16,4%.

De asemenea, cardurile de credit au înregistrat o evoluție solidă, întrucât numărul total al tranzacțiilor efectuate direct la comercianți a urcat cu 20,5%, iar sumele cheltuite au crescut cu 13,4%. Datele Visa Europe arată că românii folosesc tot mai des cardurile de credit pentru articole cu valoare mai mică, valoarea medie a plăților realizate cu aceste carduri la comercianți scăzând cu 5,9%.

Comportamentul consumatorilor din România se schimbă rapid, iar acest lucru se reflectă în gradul tot mai ridicat de utilizare a cardurilor la comercianți. Astfel, 45% din totalul tranzacțiilor pe carduri Visa au loc direct la comercianți și se îndreaptă rapid spre pragul la care una din două tranzacții cu un card Visa să fie efectuată direct la comercianți în cazul portofoliului Visa.

În anul financiar 2013, s-au realizat aproximativ 628.000 de tranzacții cu carduri Visa în fiecare zi, cu 60.000 mai multe tranzacții pe zi față de 2012 conform Raportului România și Croația al Visa Europe 2013.

Conform Raportului pentru al treilea an consecutiv, veniturile Visa Europe s-au situat peste pragul de un miliard de euro (1,2 miliarde euro), o performanță solidă în contextul economic actual. Un procent tot mai mare al veniturilor Visa Europe este generat de produsele și serviciile nou lansate: contact less a devenit o tehnologie de masă cu o creștere remarcabilă, plățile mobile sunt acum o realitate, comerțul electronic crește rapid în Europa, iar portofelul electronic Visa este deja activ pe piețele europene.

În raportul Visa se arată că în Europa, totalul sumelor cheltuite de posesorii de carduri a ajuns la 2.000 miliarde de euro, în condițiile în care cheltuielile efectuate direct la POS au urcat cu 8,5%, la 1.400 miliarde euro.

În prezent, Visa Europe reprezintă 15,4% din cheltuielile de consum în Europa – 1euro din fiecare 6,50 euro cheltuiți în Europa este pe un card Visa -, pondere aproape triplă față de anul 2000, când compania reprezenta 5,6% din cheltuielile de consum.

Previziunile pentru anul 2015 cu carduri Visa emise în România direct la comercianți arată că până la finalul anului 2015 una din două tranzacții cu un card Visa să fie făcută la comercianți, aceasta este intenția tuturor băncilor.

Plățile cu cardul au atins anul trecut un nou vârf istoric
Potrivit datelor BNR, deținătorii de carduri au efectuat plăți la terminalele POS instalate de bănci în magazine în valoare de 19 miliarde de lei (4,2 mld. euro) în primele nouă luni din 2015, în creștere cu 16% față de aceeași perioadă din 2014.

Și retragerile de numerar de la ATM-uri au continuat să crească, dar într-un ritm mai lent, respectiv 8%. Sumele retrase de pe carduri au ajuns la 86 miliarde de lei (19 mld. euro) după primele nouă luni.

În ultimii cinci ani, sumele cheltuite de pe carduri s-au dublat, inclusiv ca o consecință a creșterii rețelei de acceptare, dar retragerile de numerar de la ATM-uri continuă să reprezinte grosul tranzacțiilor, în condițiile în care mulți români încă își golesc conturile la bancomat în ziua de salariu. La sfârșitul lunii mai băncile aveau în portofolii 11,4 mil. carduri active, cu o jumătate de milion de unități peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut.

CONCLUZII

Comerțul electronic se află încă într-o fază incipientă încă în România. Clienții manifestăîncă temeri în ceea ce privește acest tip de comerț datorită, în special, problemelor de securitate apărute (furtul ID-urilor, parolelor, numerelor cardurilor de credit, confidențialitatea datelor personale, etc.). Acestea se datorează faptului că, multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerțului lor electronic sau întâmpină dificultăți în integrarea comenzilor legate de securizarea site-ului Web și a informațiilor culese online, în activitatea curentă a firmei.

Cu toate acestea, este o certitudine faptul că numărul clienților magazinelor electronice și a firmelor care adoptă soluțiile comerțului electronic este în continuă creștere. Mulți furnizori de servicii Internet popularizează sistemul de cumpărare online tocmai pentru a induce un plus de încredere și considerație.

Securitatea este o problemă care trebuie să devină o componentă de bază pentru toate site-urile Web de comerț electronic, importanța sa fiind, în ultima perioadă, luată în considerare din ce în ce mai mult de firmele care au adoptat această formă de comerț, acestea având ca exemplu experiențele negative ale unor site-uri Web de comerț electronic care nu și-au luat măsurile necesare în ceea ce privește securitatea Web și au avut de suferit în urma exploatării vulnerabilităților de securitate existente de către hackeri. Aceasta a afectat imaginea companiilor respective și a dus la pierderi mari în plan financiar.

Pentru viitor se anticipează realizarea unui grad mai mare de securizare a site-urilor Web. În acest sens se prevede conceperea unui sistem care va impune un standard de clasificare a vulnerabilităților produselor software, în funcție de gradul de risc al acestora.

Sistemul va oferi un limbaj comun de descriere a importanței problemelor de securitate, înlocuindu-le pe cele elaborate de fiecare furnizor în parte.

Concluzionând, putem spune că activitatea e-banking crează, încă, probleme atât pentru bănci, cât și pentru cei care reglementează această activitate. De aceea, este necesară continuarea muncii, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în vederea identificării și înlăturării barierelor care pot împiedica desfășurarea activității e-banking.

Chiar dacă în activitatea e-banking sunt riscuri, sunt, de asemenea, oportunitiăți și importante beneficii potențiale pentru clienți, bănci și pentru cei care reglementează domeniul.

Din punctul de vedere al băncilor, acestea ar trebui în primul rând să aibă o stategie clară și bine distribuită care să pornescă de la vârf și să aibă în vedere efectele activității e-banking, împreună cu continuarea procesului efectiv de măsurare a performanței și efectul pe care prevederile legale privind derularea e-banking le pot avea asupra expunerilor de risc, precum și gestionarea corespunzătoare a acestor riscuri.

Continua dezvoltare tehnologică și competiția între organizațiile bancare existente și cele nou înființate, au impulsionat diversificarea produselor și serviciilor bancare, făcându-se accesibile sau fiind distribuite clienților și pe cale electronică. Toate acestea formează așa numitul Internet banking sau pe scurt e-banking. Dezvoltarea rapidă a capacităților e-banking-ului are deopotrivă beneficii și riscuri datorate în special securității rețelelor de transmisie a datelor.

Dar riscurile bancare există prin însăși definiția instituției sau, mai bine zis, prin natura activităților specifice, astfel încât important este ca riscul datorat e-banking-ului să fie binecunoscut, controlat și foarte bine administrat în scopul reducerii lui.

Sistemele de plăți electronice au evoluat în două direcții: în domeniul plății bunurilor și serviciilor pentru populație (videotex, Internet, mobile banking) și în domeniul plăților între persoane juridice (multicash, cash management).

În domeniul serviciilor pentru persoane fizice se folosește și stemul Internet banking bazat pe cărți de plată cu un grad de securizare mai ridicat, iar în domeniul plăților între persoane juridice se utilizează Internet banking bazat pe operațiuni din conturi cu o securizare mai puțin sofisticată întrucât partenerii se cunosc și nu au nevoie de certificate de autenticitate și chei publice. Internetul se extinde și în România cu o viteză greu de imaginat în urma cu câțiva ani și a caparează atenția tuturor celor care au ceva de căutat, dar și pe a celor care au ceva de spus. Într-un cuvânt, interacțiunea dintre furnizor și client se mută încet, dar sigur, din ghișeul bancar într-o „fereastră" pe ecranul computerului, singura cerință fiind o conexiune la Internet. Mai mult, băncile au depaășit și faza de a-și afișa pe un site propriu produsele și serviciile oferite, așteptând curioșii să îi acceseze, și au pornit la atac prin implementarea de soluții de Internet banking.

Cu cât gradul de folosire a acestui serviciu este în creștere cu atât calitatea lui și modul în care este implementat își vor spune cuvântul pentru alegerea finală a potențialilor clienți. Unitatea de măsură a calității pe Internet o reprezintă gradul de uzabilitate a unui sistem online.

În legătură cu afacerile electronice, un aspect foarte important îl reprezintă efectuarea plăților pentru produsele sau serviciile oferite de firmă. Există foarte multe modalități de plată, dar, cele mai răspândite metode utilizate în afacerile electronice sunt cărțile de credit – sistemul de cărți de credit este creat pentru a permite cumpărătorului să cumpere imediat bunurile și serviciile necesare. Utilizarea cărților de credit transferă riscul de la vânzător spre instituția financiară emitentă a cărții de credit, fiind este cea mai folosită modalitate de plată.

Avantajele aduse activității firmelor de afacerile electronice constau în facilitarea extinderii activității, prin accesul rapid la piețele locale, naționale, și internaționale; – Scade costul produs de activitățile societății, înlocuind practic hârtia cu soluții informatice, automatizate, pentru aceste activități; – creează posibilitatea modelării facile a produselor și serviciilor conform nevoilor cumpărătorilor; costuri comunicației și transport devine mai accesibil.

Limite și neajunsuri în afacerile electronice: lipsa standardelor universal acceptate a calității, securității și încrederii în afacerile electronice; evoluția instrumentelor software pentru derularea afacerilor electronice sunt la început de drum și există încă dificultăți pentru aplicarea unor software de comerț electronic cu aplicații existente și bazele de date extinse; accesul la Internet a populației este destul de mic și foarte scump.

Dar cu toate aceastea afacerile electronice în țara noastră în ultima perioadă au crescut și au încă tendința de creștere continuă.

Marea majoritate a volumului (număr de tranzacții) plăților electronice se realizează prin intermediul cardurilor bancare de plată, cele mai cunoscute și mai răspândite fiind cardurile marilor sisteme de carduri internaționale Visa și MasterCard.

Plățile electronice, această semnificativă invenție a sfârșitului de secol XX, au apărut ca una din urmările remarcabile ale dezvoltării tehnologiei informației și a telecomunicațiilor.

Aceste sisteme de plăți electronice sunt probabil cea mai dinamică parte a economiei informatizate, digitale, locală, regională și globală.

Cele mai importante trei mari componente ale acestor sisteme sunt sistemele de plăți prin carduri, comerțul electronic, și transferurile electronice de fonduri interbancare și între companii. Toate acestea presupun existența, la scară globală, a unor rețele de telecomunicații vaste, cum ar fi de pildă Visa și Master Card, Internetul, sau rețeaua SWIFT.

Plățile electronice oferă beneficii evidente – în principal comoditate și viteză – tuturor părților implicate într-o tranzacție economică – consumatorilor și comercianților, sistemului bancar, companiilor, administrației centrale și locale.

Diversele forme de plăți electronice, între care cele mai răspândite sunt plățile prin carduri, pot acționa și în calitate de „canale” care introduc în sistemul bancar un important segment al populației „nebancarizate”, fapt a cărui urmare este creșterea volumului de lichidități din bănci, ceea ce poate constitui un motor al creșterii economiei, prin scăderea costurilor fondurilor pentru investiții și împrumuturi bancare.

Concurența dintre schemele de carduri ar putea să influențeze nivelul comisioanelor interbancare în interiorul fiecărui sistem. În practică ȋnsă, concurența interbrand pare a fi îngreunată de faptul că cele mai multe bănci emit atât carduri Visa cât și MasterCard, iar băncile achizitoare, la rândul lor, acceptă ambele branduri.

Bibliografie

1. A. L. Constantinescu, Operațiuni și instituții de credit, Editura Lux Libris, Brașov, 2010;

2. A. L. Constantinescu, Management financiar bancar, Editura Lux Libris, Brașov, 2011;

3. C. Basno, N. Dardac, Management bancar, Editura Economică, București, 2012;

4. C. Basno, N. Dardac, Produse, costuri și performanțe bancare, Editura Economică, București, 2009;

5. C. Basno, N. Dardac, Sisteme de plăți, compensări și decontări, Editura Didactică și Pedagogică, 2014;

6. D. Beju, Mecanisme monetare și instituții bancare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2011;

7. D. Vasilache, Sisteme de plăți și transferuri electronice de fonduri, Plăți Electronice Curs capitolul 8, 2004;

8. D. Vasilache, Plăți electronice: o introducere, Ed. Rosetti Educational, București, 2004;

9. I. Gh. Roșca ș.a. ,Internet, Intranet, Editura Economică, București, 2011;

10. L. Donath, Elemente de management a riscurilor bancare, Editura Mirton, Timișoara, 2010;

11. L. Goloșoiu-Georgescu, Business of banking, Editura ASE, București, 2002;

12. M. Popescu, Tehnici și operațiuni bancare, Curs univ. „Ștefan cel Mare”, Suceava 2012;

13. P. Cechin Crista, Băncile și operațiunile bancare, Editura Mirton, Timișoara, 2011;

14. P. Pocatilu, Informatică Economică, Editura Tribuna Economică, București, 2009;

15. T. Surcel, R. Mârșanu, V. Avram, D. Avram, Medii de programare, Editura Tribuna Economică, București, 2011;

16. T. Trenca, Managementul riscurilor bancare – un sistem, Sesiune de Comunicări Științifice cu participare Internațională „Lumea financiară – trecut și perspective”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013;

Acte- Legislație

• Act legislativ, Regulament nr. 1 din 16.feb.1996, Monitorul Oficial, Partea I 42 28.feb.1996. Intrare în vigoare la 28.feb.1996, privind comisioanele pentru prestarea serviciilor de încasări și plăți cu și fără numerar

• MCTI – ORDIN nr. 218 din 14 iunie 2004 privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor Internet-banking, home-banking sau mobile-banking

Reviste, Rapoarte

• Banca Națională a României, Raport anual din 1992;

• Banca Națională a României, Raport anual din 1993;

• Raportului România și Croația al Visa Europe 2013;

• ZiarulFinanciar – 2014;

• BusinessMagazine – 2012;

• M. Mitroi, Director General Romcard, Studiu Comert Electronic 2011, Revista Link 2 eCommerce, București;

Lorena Popescu Duduială, Comerțul electronic în România, Tribuna Economică, nr.48/2006, CNCSIS categoria C, 488;

• B. Ghilic Micu, Revista Informatică Economică, nr. 3(23)/2002, Afacerile în economia digitală, Catedra de Informatică Economică, A.S.E. București;

• L. Popescu Duduială, Comerțul electronic – o nouă provocare?, revista/ec/pdf/2007

Isărescu, M. (2008) –STRATEGIA 2025. Dezvoltarea durabilă a sectorului financiar-bancar al României în perioada 2005-2025. Finanțarea marilor proiecte, Prezentare la Conferința Calea spre standarde Europene în servicii financiare, Râmnicu Vâlcea.

Isărescu, M., (2009), –Criza financiar-bancară și economică: strategii, programe și măsuri anticriză. Implicațiile și perspectivle unei agende naționale, Brașov

Adrese internet

BNR135, http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=61543

http://www.seap.usv.ro/~valeriul/lupu/afaceri_electronice.pdf

https://www.google.ro/#q=platile+electronice+popescu+lorena+duduiala+&toJSON=undefined

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/95_Lorena%20Popescu%20Duduiala.pdf

http://www.romcard.ro/Site/servicii/index.html

https://www.24banking.ro/ro/internet-banking/

http://ligiagolosoiu.ro/content/Servicii_bancare_electronice.pdf

www.universitatea-cantemir.ro/CursuriRei/documente/unit%2014.pdf

www.mcti.ro

www.bnro.ro

www.efinance.ro

www.bis.org

www.CyberCash.com

www.fstc.org

www.paypal.com

www.transfond.ro

www.efinance.ro

www.bcr.ro

Bibliografie

1. A. L. Constantinescu, Operațiuni și instituții de credit, Editura Lux Libris, Brașov, 2010;

2. A. L. Constantinescu, Management financiar bancar, Editura Lux Libris, Brașov, 2011;

3. C. Basno, N. Dardac, Management bancar, Editura Economică, București, 2012;

4. C. Basno, N. Dardac, Produse, costuri și performanțe bancare, Editura Economică, București, 2009;

5. C. Basno, N. Dardac, Sisteme de plăți, compensări și decontări, Editura Didactică și Pedagogică, 2014;

6. D. Beju, Mecanisme monetare și instituții bancare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2011;

7. D. Vasilache, Sisteme de plăți și transferuri electronice de fonduri, Plăți Electronice Curs capitolul 8, 2004;

8. D. Vasilache, Plăți electronice: o introducere, Ed. Rosetti Educational, București, 2004;

9. I. Gh. Roșca ș.a. ,Internet, Intranet, Editura Economică, București, 2011;

10. L. Donath, Elemente de management a riscurilor bancare, Editura Mirton, Timișoara, 2010;

11. L. Goloșoiu-Georgescu, Business of banking, Editura ASE, București, 2002;

12. M. Popescu, Tehnici și operațiuni bancare, Curs univ. „Ștefan cel Mare”, Suceava 2012;

13. P. Cechin Crista, Băncile și operațiunile bancare, Editura Mirton, Timișoara, 2011;

14. P. Pocatilu, Informatică Economică, Editura Tribuna Economică, București, 2009;

15. T. Surcel, R. Mârșanu, V. Avram, D. Avram, Medii de programare, Editura Tribuna Economică, București, 2011;

16. T. Trenca, Managementul riscurilor bancare – un sistem, Sesiune de Comunicări Științifice cu participare Internațională „Lumea financiară – trecut și perspective”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013;

Acte- Legislație

• Act legislativ, Regulament nr. 1 din 16.feb.1996, Monitorul Oficial, Partea I 42 28.feb.1996. Intrare în vigoare la 28.feb.1996, privind comisioanele pentru prestarea serviciilor de încasări și plăți cu și fără numerar

• MCTI – ORDIN nr. 218 din 14 iunie 2004 privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor Internet-banking, home-banking sau mobile-banking

Reviste, Rapoarte

• Banca Națională a României, Raport anual din 1992;

• Banca Națională a României, Raport anual din 1993;

• Raportului România și Croația al Visa Europe 2013;

• ZiarulFinanciar – 2014;

• BusinessMagazine – 2012;

• M. Mitroi, Director General Romcard, Studiu Comert Electronic 2011, Revista Link 2 eCommerce, București;

Lorena Popescu Duduială, Comerțul electronic în România, Tribuna Economică, nr.48/2006, CNCSIS categoria C, 488;

• B. Ghilic Micu, Revista Informatică Economică, nr. 3(23)/2002, Afacerile în economia digitală, Catedra de Informatică Economică, A.S.E. București;

• L. Popescu Duduială, Comerțul electronic – o nouă provocare?, revista/ec/pdf/2007

Isărescu, M. (2008) –STRATEGIA 2025. Dezvoltarea durabilă a sectorului financiar-bancar al României în perioada 2005-2025. Finanțarea marilor proiecte, Prezentare la Conferința Calea spre standarde Europene în servicii financiare, Râmnicu Vâlcea.

Isărescu, M., (2009), –Criza financiar-bancară și economică: strategii, programe și măsuri anticriză. Implicațiile și perspectivle unei agende naționale, Brașov

Adrese internet

BNR135, http://www.bnr.ro/apage.aspx?pid=404&actId=61543

http://www.seap.usv.ro/~valeriul/lupu/afaceri_electronice.pdf

https://www.google.ro/#q=platile+electronice+popescu+lorena+duduiala+&toJSON=undefined

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/95_Lorena%20Popescu%20Duduiala.pdf

http://www.romcard.ro/Site/servicii/index.html

https://www.24banking.ro/ro/internet-banking/

http://ligiagolosoiu.ro/content/Servicii_bancare_electronice.pdf

www.universitatea-cantemir.ro/CursuriRei/documente/unit%2014.pdf

www.mcti.ro

www.bnro.ro

www.efinance.ro

www.bis.org

www.CyberCash.com

www.fstc.org

www.paypal.com

www.transfond.ro

www.efinance.ro

www.bcr.ro