Particularitati ale Personalitatii la Adolescenti

Multe noțiuni ale psihologiei se regăsesc și în limbajul cotidian având chiar o mare frecvență de utilizare. De la această regulă nu face excepție nici noțiunea de personalitate.Spunem despre cineva că are o ”personalitate puternică” iar despre altcineva că ”n-are personalitate”.Cuiva îi acordăm atributul de ”persoană matură”, altcuiva pe cel de ”persoană infantilă”. Ne ajută psihologia cotidiană, sa înțelegem ce este personalitatea? Uneori da, alteori nu. În mod sigur ne ajută psihologia științifică. Mai demult, un gânditor spunea că definirea pesonalitații este o ”problemă de delimitare”. De ce? Deoarece atât în limbajul cotidian cât și în cel științific, întâlnim folosite uneori o serie de noțiuni într-o manieră nediscriminativă, individualitate, persoană, personalitate, pesonaj fară să ne gândim că ele acoperă acceași realitate?! Pentru definirea este necesar să creionăm mai întâi conținutul noțiunilor respective pentru a evita confuziile. Individul se definește ca fiind totalitatea însușirilor biologice ( înnăscute sau dobândite) care sigură adaptarea la mediul natural.Indivudul este un produs în întregime determinat biologic. Este un reprezentant al speciei în general, indiferent dacă aceasta este vegetală , animală sau umană.Noțiunea de individualitate definește individual cu organizarea lui specifică diferențială, irepatabilă și ireductibilă.Prin conceptul de persoană desemnăm ansamblul însușiirilor psihice care asigură adaptarea la mediul social-istoric.Persoana este individul luat în accepțiunea lui psihologică, cu viața lui psihică constituită superioară, conștientă. Noțiunea de persoană este aplicabilă doar omului, dar nu în general, ci celui normal dezvoltat din punct de vedere psihic (copiilor la naștere si bolnavilor psihic nu li se poate acorda atributul de persoană).

Personalitatea este pesoana plus o notă de valoare , ea este organizarea superioară a persoanei.Gothe scria în Faust:” O spun și regii, o spun și magii, ca din toate câte pe lume avem personaliatea este binele suprem ”. Pentru Gothe personaliatea este o valoare morală supremă. Conceptul de personaj desemnează manifestările din afara personalitații în afară, în comportament. Personajul este ”persoana în rol”, altfel spus omul interpretat ca rol social, și cum fiecare poate juca mai multe personaje , își relevă față de alții diverse ”fațete” ale pesonalității sale.

”PERSONALITATEA este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”(Gordon V. Allport, 1897-1967).” Personalitatea este organizarea mai mult sau mai puțin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenței fizicului unei persoane. Această organizare determină adaptarea sa unică la mediu”.(Hans J. Eysenck,1916-1997).

”PERSONALITATEA este un macrosistem a invariațiilor informaționale și operațional ce se exprimă constant în conduită și sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect”.(Paul Popescu Neveanu,1926-1994).Personalitatea este compusă dintr-o serie de elemente, corelate și consistente unele cu altele, nu independente sau simplu juxtapuse.

Personaliatea este relativ stabilă neputând fi modificată de situațiile tranzitorii sau accidentale.Insușirile care compun personalitaea sunt esențiale, definitorii pentru om,ele vizând aspectele cele mai importante ale manifestării omului privind orientarea sa, opțiunile și răspunsurile sale fundamentale. Structurile personalității se pot modifica, restructura în grade diferite în funcție de cerințele relaționării cu ambianța.

Psihologia tradițională vorbea despre competența tripărtită a personalității, aceasta fiind interpretată ca fiind compusă din trei laturi: temperament, aptitudini si caracter.

TEMPERAMENTUL furnizează informații despre felul cum acționează un om, iute sau lent, accelerat sau domol, mobil sau rigid.

APTITUDINILE spun despre om ,ce poate să facă sau cât de dotat este.Caracterul arată cum se comportă omul în planul relațiilor sociale.

Psihologia contemporană preferă să vorbească despre componeta personalității în cinci laturi, la cele trei dinainte adăugându-se inteligența și creativitatea.Multa vreme inteligența a fost integrată în personalitate deoarece a fost descoperită târziu în jurul anilor ”50 ai secolului trecut. Personalitatea are următoarele laturi:

TEMPERAMENTUL- latura dinamico-operațională

CARACTERUL- latura relațional-valorică

INTELIGENȚA- latura rezolitiv-productivă

CREATIVITATEA- latura transformațional-constructivă

Dacă luăm în considerare gradul de diferențiere și specializare internă a personalității, ca și relația dintre structura internă a personalității și factorii externi (de mediu), atunci putem desprinde următoarele tipuri de personalitate:

Personaliatăți imature caracterizate prin lipsa corelației logice dintre structurile și componentele psihice, funcționalitate în posibilități adaptative ( atât la situațiile comune, cât mai ales la cele noi).

Personalități mature cu componente intim corelate între ele, organizare, ierarhizare, adaptare sulpă, flexibilă, mare eficiență.

Personalități accentuate predispuse spre manifestări patologice mai ales în condiții defavorabile de viață, îngreunează adaptarea la mediu.

Personalități anormale/destructurate, maturitatea sau imaturitatea personalității poate fi psihică și socială. În acest caz de din urmă, avem în vedere gradul de socializare a individului, de asimilare a modelelor socio-comportamentale defenitorii pentru om: bogăția și calitatea acțiunilor și interacțiunilor sociale, împlinirea vocațională. Între maturitate și imaturitatea psihică și cea socială.

Maturitatea socială poate impulsiona și facilita maturitatea psihică, ajutând-o pe aceasta să ajungă la forme calitativ superioare de dezvoltare.

Termenul de personalitate este deseori folosit spunem că cineva are personalitate puternică sau că este vorba despre cineva care se deosebește de ceilalți într-un mod vizibil, încercăm să ne definim să ne conturăm cu ceilalți.