Particularitati ale Managementului In Domeniul Financiar Bancar

Diverse

Particularitati ale Managementului In Domeniul Financiar Bancar

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 29d80888f23c0fc0bc10599a9ac101b99583a9bf_399456_1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Conceptul de management: abordare teoretico-metodologică

1.1Conceptul de management financiar

1.2 Conceptul de management bancar, functiile si componentele acestuia

CAPITOLUL 2. PREZENTARE GENERALĂ A BĂNCII BRD GROUPE SOCIETE GENERALE

2.1 Banca-concept și funcții în economie

2.2 Rolul managementului bancar in obținerea performanțelor băncii

2.3 Caracteristici ale BRD

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

3.1 Analiza SWOT BRD

3.2Obiectivele și ipotezele cercetării

3.3 Rezultatele cercetării

CAPITOLUL IV PROPUNERI PENTRU PERFECȚIONAREA SISTEMULUI BANCAR

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Sistemul bancar românesc este destul de extins la ora actual, existând destul bănci cu care consumatorii pot colabora pentru a-și rezolva diverse probleme.

În acest sistem există câteva bănci de dimensiuni mai mari și ne referim la BCR, BRD, Banca Transilvania care au câștigat foarte mulți clienți și prin urmare au o forță financiară importantă.

Managementul financiar bancar derivă din managementul general, având anumite particularități generate de activitatea specifică ce se desfășoară în bănci.

De exemplu, față de celelalte firme trebuie să se facă un management mult mai atent al riscului deoarece băncile nu își administrează numai propriile conturi ci și pe acelea ale clienților, de aceea o greșeală poate fi fatală.

Rezultatele obținute de o bancă depind nu numai de modul în care știu să acorde credite ci și de atragerea economiilor de la populație și de modul în care banca știe să își promoveze imaginea sau produsele.

De aceea am considerat important să analizez cazul BRD, care este una dintre cele mai mari bănci din România, administrând un chestionar unor angajați ai acestei bănci pentru a vedea care este părerea acestora cu privire la situația existentă în banca unde lucrează.

Potrivit părerii angajaților la această bancă mediul de lucru este plăcut, destins, existând și un stress profesional inevitabil, deoarece în orice tip de activitate există numeroase motive în acest sens.

Comunicarea cu managerii sau cu colegii este eficientă potrivit părerii angajaților, iar structura organizatorică a firmei este bine realizată.

Misiunea firmei este cunoscută bine de angajați ca și obiectivele specifice pe care și le-a propus banca, aceasta fiind o condiție importantă pentru a obține performanțe.

Angajaților li se oferă destule motive pentru a rămâne în continuare la această bancă, politica în domeniul resurselor umane fiind bine gândită de conducerea acesteia.

Se mizează pe promovarea salariaților competenți, care pot să găăsească măsuri pentru a putea îmbunătăți activitatea băncii.

În consecință, banca desfășoară o activitate eficientă, posibilități de îmbunătățire existând în privința unor aspecte care se constată că au fost mai puțin analizate.

CAPITOLUL 1. Conceptul de management: abordare teoretico-metodologică

Managementul ca știință a apărut din nevoia oamenilor de a răspunde unor întrebări din activitatea practică, de zi cu zi și este rodul străduințelor depuse de mulți specialiști din diferite țări de pe glob.

Au existat mai multe școli de management în cadrul cărora s-a produs evoluția acestei științe.

Școala care a apărut prima a fost școala clasică bazată pe lucrările lui Fayol,Taylor și Weber, ale căror cercetări au fost continuate de mulți alți cercetători .

Problemele pe care le-au dezbătut în lucrările lor au fost:

-enunțarea unor principii generale în privința conducerii firmelor

-definrea conceptului de firmă

-studiul structurilor de organizare(abordare formală)

Școala sociologică a apărut în paralel cu școala clasică și aduce ca noutate unele concepte legate de comportamentul uman..Reprezentanți de seamă ai acestei școli au fost Mc Gregor, Maslow, Herzberg.

Idei principale promovate au fost:

-alcătuirea echipelor se realizează în funcție de preferințele pe care le au oamenii, în acest mod asigurându-se creșterea comunicării între oameni

-autoritatea formală trebuie recunoscută fără condiții de grupul care este condus

-prin motivația oamenilor se îmbunătățește climatul în care se muncește

-specializarea redusă a angajaților și serviciilor nu este bună pentru ca grupul să evolueze

-adoptarea deciziilor este necesar să fie apropiată de locul în care acestea se aplică

Școala modernă este reprezentată de o serie de specialiști printre care se numără P.Drucker, M.Porter, A.Kaufman.

Caracteristic este faptul că toate teoriile, metodele și conceptele se dezbat prin apelare la teoria multidisciplinară.

Demn de remarcat este faptul că se utilizează fundamentări științifice din alte științe precum ar fi matematică, statistică, psihologie etc…

Managementul a fost definit în multe feluri de exemplu definiția dată în Larousse ˝ știința tehnicilor de conducere și gestiune a întreprinderii˝

O.Nicolescu a dat o definiție a managementului conform căreia˝ managementul firmei rezidă în studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul lor , în vederea descoperirii legităților și principiilor ce le guvernează, a conceperii de noi sisteme,metode, tehnici și modalități de conducere, de natură să asigure ridicarea eficienței˝ 2

Managementul firmei este o componentă foarte importantă a științei managementului deoarece firma este componenta de bază în cadrul oricărei economii.

Din trunchiul principal al managementului au evoluat de-a lungul vremii o serie de ramuri

precum ar fi managementul resurselor umane, managementul calității, managementul serviciilor sau management strategic

În cadrul oricărei firme activitățile pot fi grupate pe funcțiuni:

-funcțiunea de cercetare dezvoltare are un pronunțat caracter de concepție, activitățile cuprinse trebuie să asigure dezvoltarea ăn perspectivă a firmei , atingerea obiectivelor de bază ale acesteia realizarea unor produse sau servicii competitive atât din punct de vedere tehnic cât și economic

-funcțiunea de producție include activități de realizare a producției propriu zise și de respectare a programelor de producție care au fost stabilite, de mentenanță a utilajelor și de gospodărire energetică

-funcțiunea comercială cuprinde activități ce se referă la studierea pieței, promovarea produselor, contractarea producției, aprovizionarea cu materii prime și materiale, transportul și depozitarea precum și livrarea produselor la clienți.

-funcțiunea financiar contabilă presupune activități de asigurare cu mijloace financiare necesare pentru a desfășura cu success activitățile de producție, evidența cheltuielilor firmei și aplicarea reglementărilor în ceea ce privește regimul prețurilor ca și aplicarea gestiunii în întreprinderi

-funcțiunea de personal include activitățile care se desfășoară pentru a aplica strategia firmei în domeniul resurselor umane.

Conceptul de management financiar

Conform precizărilor existente în literatura de specialitate, o întreprindere se poate defini ca un grup uman în cadrul căreia se respectă o ierarhie anume stabilită pentru a se cunoaște ordinea în organizație și care folosește toate categoriile de resurse (materiale, financiare și umane) pe care le are la dispoziție pentru a îndeplini unele obiective care sunt hotărâte de către conducere , scopul fundamental fiind obținerea profitului în condiții de desfășurare în mod eficient a activității pentru care a fost creată firma.

Profitul se poate realiza în condițiile bine definite în care firma respectivă este capabilă să își impună produsele pe piața pe care acționează în detrimentul competitorilor săi , care la rândul lor au stabilit aceleași obiective legate de obținerea unui profit cât mai mare posibil, în circumstanțele economice în care funcționează și care le influențează activitatea..

De aceea, organizația trebuie să obțină prin activitatea pe care o desfășoară venituri cât mai mari, facând cheltuieli cât mai reduse cu putință, acesta fiind factorul primordial care conduuce la obținerea profitului, deoarece veniturile obținute de firmă este obligatoriu să fie mai mari decât cheltuielile generate pentru a se lucra în condiții de eficiență economică, fapt menționat de toți acei care au studiat condițiile în care o companie devine profitabilă..

Performanțele pe care le realizează o organizație pot fi măsurate cu ajutorul indicatorilor financiari, stabilirea celor mai relevanți dintre aceștia( care vor fi utilizați) fiind o sarcină a celor care au ca atribuții realizarea unor analize financiare cu diverse grade de complexitate, această complexitate depinzând de scopul urmărit de analiză.

M. Niculescu în lucrarea “Diagnostic global strategic “ afirmă că “ o întreprindere este performantă dacă dacă ea este în același timp productivă și eficace”

Un rol esențial în activitatea pe care o desfășoară o organizație îl are managementul acesteia, ce cuprinde toate persoanele ce au capacitatea de a lua decizii referitoare la dezvoltarea acesteia și care controlează activitatea persoanelor pe care le au în subordine..

Managementul unei firme poate avea numeroase forme, dar întotdeauna, este foarte

important să existe un management financiar eficient, care să conducă la o activitate profitabilă și la depășirea oricăror probleme financiare, care pot să apară în decursul timpului..

Managementul, de orice tip ar fi presupune luarea unor decizii care influențează atât progresul firmei de ale cărei rezultate sunt direct răspunzători., cât și existența membrilor organizației respective.

Managementul financiar se poate defini ca „Managementul financiar reprezintă un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente și acțiuni prin intermediul cărora se fundamentează deciziile financiare în contextul realizării unor obierctive organizaționale, formulate printr-o strategie a organizației”3

Managementul financiar este un proces ce presupune planificarea, organizarea, controlul și raportarea resurselor financiare de care dispune o organizație pentru a-și urmări misiunea și a-și realiza obiectivele.

Altă definiție care se poata acestui tip de management este că reprezintă mulțimea deciziilor precum și înfăptuirea acestora în cadrul instituțional în care acestea se adoptă ce au legătură cu evaluarea nevoilor de capital și utilizarea acestuia pentru a obține profit și a îl repartiza pe destinații.4

Acest tip de management implică o gestionare a resurselor disponibile în mod eficient, pentru ca proiectele stabilite să poată fi realizate.

Managementul financiar este o parte esențială a managementului general, care trebuie privit cu mare atenție de către conducătorii firmelor, deoarece este un factor important al dezvoltării firmei.

Scopurile managementului financiar sunt următoarele:

-asigurarea rentabilității organizației

-mărirea activului ori a patrimoniului și a cifrei de afaceri

-o flexibilitate care pernite organizației să fie adaptabilă unor condiții dificile ori să găsească oportunități de creștere pentru a obține mai mult profit.

Scopurile pe care le are managementul financiar sunt vizibile cu ajutorul unor indicatori:

-nivelul necesarului de fonduri comparativ cu existentul

-coeficientul de îndatorare

-rentabilitatea economică

-capacitatea de autofinanțare

-lichiditatea

Managementul financiar se bazează pe decizia financiară, prin care se înțelege alegerea din mai multe variante care s-ar putea aplica în situația dată a celei mai potrivite soluții pentru firmă, totul fiind raportat la momentul în care este luată hotărârea .

Legat de adoptarea deciziilor financiare se spune că „Adoptarea deciziilor financiare reflectă etapa de stabilire a măsurilor necesare pentru soluționarea unor probleme”5

Managementul financiar într-o organizație este fundamentat pe o utilizare a activelor și a pasivelor pe care le are respectiva firmă , acumulate de-a lungul activității sale.

Pentru a putea să ia o decizie financiară potrivită cu cerințele situației , managerii trebuie să facă în prealabil o analiză financiară, ce presupune diagnosticarea stării financiare în care se află întreprinderea supusă procesului de analiză atunci când se încheie exercițiul financiar.

Dacă se urmărește a efectua o analiză care să conducă la realizarea unui diagnostic corect din punct de vedere economico-financiar,pentru o firmă trebuie urmate succesiv mai multe etape și avem nevoie de un sistem coerent de date care este necesar să scoată în evidență și în cel mai realist mod cu putință situația firmei al cărei diagnostic dorim să-l aflăm.

O imagine reală în ceea ce privește patrimoniul deținut de o companie ale cărei rezultate ne interesează poate fi aflat din datele contabile care ajută specialiștii să cunoască cât se poate de bine situația în care se găsește întreprinderea care se dorește a fi analizată.

Documentele ce pot fi utilizate în acest scop și care se constituie în baza analizelor sunt:

-Bilanțul contabil al firmei analizate, ce ne oferă o imagine clară referitoare la elementele activului și pasivului

-Contul de profit și pierderi ce ne prezintă rezultate esențiale cum ar fi cifra de afaceri sau profitul

-Situația privitoare la numărul salariaților ce indică modul în care a avoluat personalul organizației din punct de vedere numeric

Managementul financiar trebuie să ofere soluții managerilor atât cu privire la supraviețuirea firmei cât și cu privire la dezvoltarea acesteia și bineînțeles la investițiile pe care le poate realiza pentru a progresa în condițiile existenței unei competiții cu alte firme.

Nu se poate spune că acțiuni din domeniul managementului financiar sunt exercitate numai de personalul care se ocupă de partea economică a afacerii, ci ele pot fi rezultatul acțiunii personalului din domenii ce au legături cu aceasta

Produsul esențial al managementului financiar efectuat de conducere îl reprezintă deciziile financiare, care se iau în funcție de situația concretă în care se află firma .

Analiza mediului Capacitatea întreprinderii

Fig.nr.1 Procesul de luare a unei decizii

Sursa: Avare, Ph, Ravary, L. s.a. , Gestiune și analiză financiară, editura Economică,2002, p. 16

Deciziile financiare se pot clasifica în funcție de mai multe criterii, dar vom insista pe două dintre acestea care sunt considerate mai importante de literatura de specialitate:

-conform cu natura obiectivelor care se urmăresc:

a) decizii strategice

b) decizii tactice

c) decizii operaționale

Fig.nr.1 Avare, Ph; Ravary, L. s.a. – Gestiune și analiză financiară, editura Economică,2002, p. 15

Clasificarea deciziilor se face și conform cu orizontul de timp pentru care sunt gândite, cele mai importante decizii fiind cele strategice și tactice 6.

Deciziile strategice se definesc ca fiind acele decizii a căror adoptare de către firmă influențează profund situația respectivei organizații, pe o perioadă de timp îndelungată.

Câteva exemple referitoare la decizii strategice ar putea fi :achiziționarea unui echipament foarte costisitor,cu performanțe ridicate ori achiziționarea unei alte firme , sau introducerea în fabricație a unor noi produse, care vor afecta bugetul companiei.

În cazul în care trebuie luat acest tip de decizii procesul decizional este îndelungat, analiza financiară ce se efectuează fiind foarte detailată, deoarece trebuie să se țină seama de orice element care ar putea interveni în evoluția firmei și să se evolueze riscul în mod corect.

Deciziile tactice sunt subordonate celor strategice și decurg din acestea o continuare firească a primului tip decizie, care impune apoi adoptarea unor noi decizii referitoare la problema avută în vedere.

Exemple de asemenea decizii pot fi întocmirea unui buget necesar pentru ca o achiziție să-și dovedească utilitatea , sau cele legate de politica comercială.

Managementul financiar are mai multe atribuții dintre care menționăm:7

-realizează o evaluare referitoare la eforturile financiare pe care este necesar să le facă ofirmă într-o anumită perioadă

-face eforturi pentru a asigura necesarul de capital la cel mai mic preț pe care îl găsește.

-monitorizează modul în care acest capital este utilizat conform cu necesitățile pe care le are respectiva firmă.

-urmărește să se realizeze rezultatele financiare dorite și le repartizează conform priorităților stabilite

1.2 Conceptul de management bancar, functiile si componentele acestuia

Evoluția extrem de rapidă a sistemului bancar românesc în ultimii ani a adus cu sine, în contextul desfășurării evenimentelor economice, sociale și politice, unele elemente negative, care au afectat imaginea băncilor atât pe plan intern, cât și în relațiile cu sistemele bancare din lume.8

"Sistemul bancar românesc se va dezvolta în concordanță cu evoluția sistemelor bancare din țările cu economire de piață, integrându-se unei logici ce gravitează în spațiul determinat de trei axe: concentrarea sistemului financiar, eliminarea intermedierii și unificarea piețelor de capital" 9

Managementul bancar este procesul prin care o bancă este condusă și administrată utilizându-și resursele pentru a -și realiza obiectivele și a depăși limtările care provin din mediul extern.

O definiție ce poate fi dată managementului bancar este aceea potrivit căreia acesta este un proces de obținere și de combinare a resurselor financiare, material și umane pentru a putea realiza scopul de bază al fiecărei organizații bancare ce constă în produse și servicii care satisfac necesitățile clienților

Fiecare bancă dispune de următoarele categorii de resurse pentru a-și putea desfășura operațiunile și a atinge obiectivele pe care și le-a planificat:

-banii

-timpul

-resursele umane, ce îndeplinesc obiectivele stabilite

-activele necorporale ale băncii care aduc un plus de valoare acesteia dintre care pot fi menționate: reputația, informațiile deținute, cunoștințele, axperiența profesională

-active corporale prin care sunt desemnate clădiri, echipamente, mijloace de transport

Obiectivul esențial al oricărei bănci este obținerea profitului, pe lângă acesta mai sunt stabilite și obiective secundare cum ar fi :

-supraviețuirea organizației

-dezvoltarea

-creșterea treptată a valorii acțiunilor

-respectarea legilor și a reglementărilor aflate în vigoare

În lumea din mediul exterior firmelor sunt mulți factori care acționează în defavoarea îndeplinirii obiectivelor organizației, aceste limitări putând fi:

-de ordin financiar

-operaționale

-asociate riscului

-reglementări legislative

-în legătura cu concurența sau cu mediul

Managementul bancar este în continuă schimbare conform cu evoluțiile ce apar pe piață, dezvoltarea firmelor aducând după sine modificări și în sistemul bancar.

Funcțiile principale ale managementului bancar sunt considerate a fi:

– funcția de previziune ce implică cunoașterea tuturor factorilor ce au impact asupra organizației bancare, ca și modul în care aceasta se poate dezvolta, dacă ținem cont de evoluția pe care o au factorii interni și externi

-organizarea este legată de obiectivul central care presupune optimizarea evoluției patrimoniului, o componentă foarte importantă fiind gestiunea riscurilor care sunt specifice acestui sistem

– funcția decizională și de antrenare se referă nu doar la administrarea patrimoniului pe care îl posedă banca, ci și la gestiunea resurselor pe care acasta le-a atras.

-funcția de coordonare se referă la unirea și armonia dintre activități, persoane implicate pentru ca procesul de administrare să se desfășoare eficient

-în managementul bancar controlul este o activitate permanentă, menită să prevină apariția unor anomalii, și în sesizarea imediată a acestora în cazul când apar pentru a limita efectele acestora.

Managementul bancar are și obiective generale care se doresc a fi atinse de toate societățile bancare:

-realizarea unui profit și mărirea valorii acțiunilor băncii, cu ajutorul gestiunii performante a bilanțului organizației

-managementul riscurilor bancare

Specific băncilor este necesitatea de a face prognoze economice și financiare pe diferite termene, organizațiile bancare dispunând în această direcție de specialiști foarte bine pregătiți, care iau în calcul toate elementele ce ar putea influența activitatea băncilor.

Această activitate este esențială fiindcă permite să găsească cele mai corecte decizii în ceea ce privește investițiile și creditarea și să realizeze un management corect al riscului.

Planificarea activității dă posibilitatea ca banca să reacționeze la modificările mediului și să își îndeplinească obiectivele pe care le-a stabilit.

Tot datorită planificării băncile identifică problemele prioritare, micșorează gradul de incertitudine și determină o anumită evoluție a băncii în viitor.

Organizarea are legătură cu elemente ca :structura, sistemele și cultura organizației, având activități precum:

-împărțirea planurilor și a obiectivelor stabilite pe activități

-alocarea resurselor necesare fiecărei activități

-stabilirea unui program de realizare a sarcinilor

Funcția de motivare este legată de :

-identificarea sarcinilor pentru fiecare angajat, conducerea activității și supravegherea acesteia

-motivarea tuturor categoriilor de salariați

-delegarea unor atribuții

-probleme de training al salariaților

Coordonarea se referă la găsirea unor corelații între diferitele tipuri de resurse ce sunt vitale penntru a pune în practică planurile.

Controlul este activitatea ce desăvârșește toate celelalte activități din domeniul bancar și se referă la trei domenii principale:

-compararea rezultatelor obținute cu cele înregistrate anterior

-acțiuni corective, dacă situația o impune

-revizuirea planurilor și a obiectivelor care au fost stabilite anterior dacă rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor

Pentru managementul bancar, riscul este mai important decât pentru alte organizații, deoarece este vorba despre resurse financiare pe care banca le împrumută și care în mod normal ar trebui să îi aducă un profit, nu pierdere.

Riscul este asociat unei evoluții contrar așteptărilor în privința unor fenomene sau poate fi definit ca posibilitatatea unei pierderi ale capitalului sau veniturilor din cauza unor evenimente care pot fi previzibile ori imprevizibile.

Putem clasifica riscurile în următorul mod:

Activitatea în domeniul bancar expune firma pentru orice produs sau srviciu al său la multiple riscuri care este necesar a fi evaluate și luate în calcul.

Pentru aprecierea situației instituțiilor de credit, principalele criterii sunt:

-solvabilitatea

-calitatea pe care o au activele

-performanța conducerii

-câștigurile realizate

-lichiditatea

-senzitivitatea

Evaluarea performanței unei instituții bancare este realizată conform unui calificativ ce reprezintă media punctajelor pentru fiecare dintre criteriile de performanță , pe o scară de la 1 la 5.

CAPITOLUL 2. PREZENTARE GENERALĂ A BĂNCII BRD GROUPE SOCIETE GENERALE

2.1 Banca-concept și funcții în economie

O instituție bancară este o” instituție financiară care realizează tranzacții cu bani si substitute ale banilor și furnizează diferite tipuri de servicii financiare. Băncile acceptă depozite și acordă credite profitul provenind din diferența intre dobânda încasată pentru creditele acordate si dobânda plătită pentru depozitele constituite.”0

Altă definiție care poate fi dată băncii este: “ instituția care mobilizează mijloacele bănești disponibile, finanțează și creditează persoanele fizice și juridice, organizează și efectuează deconturile și plățile în cadrul economiei naționale și în relațiile cu celelalte state, cu scopul de a obține profit”11

Sistemul bancar ce există într-o țară poate fi definit ca totalitatea băncilor, de toate tipurile, ce sunt organizate potrivit cadrului de reglementare și supraveghere a unei bănci centrale.

Funcțiile pe care le îndeplinește o bancă sunt:12

1)Funcția de depozit ce are următoarele caracteristici:

-efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen , ce constau în atragerea de resurse financiare de la persoa fizice și juridice, cu scopul de a le păstra și a le fructifica

-efectuarea unor operațiuni de depozitare și trezorerie pentru a obține valori care se găsesc în proprietatea persoanelor fizice și juridice

2)Funcția de investiție se referă la :

-acordarea de credite în lei sau în valută persoanelor fizice sau juridice din țară sau din străinătate

-participarea în calitate de acționar la înființarea unor instituții bancare din țară ori din străinătate

-achiziții ale unor active financiare în nume propriu

3)Funcția comercială ce presupune:

-efectuarea de încasări și plăți în valută și în lei, care sunt generate de activități de export, import, prestări servicii, turism, operații cu caracter financiar și orice alte operații între persoane fizice sau juridice din tară și din străinătate

-cumpărarea și vânzarea de valută, efecte de comerț, care sunt exprimate în lei sau în valută

-executarea unor operații de schimb valutar

-participarea la tranzacții externe, de plăți și de credit

-cumpărarea și vânzarea în țară de aur și alte metale prețioase

-prestarea de serviccii bacare, expertize tehnice, economice sau financiare

-lansarea unor obligațiuni

Mărirea concurenței în domeniul bancar și tendința generală în management spre globalizare au condus la redefinire a rolului și a funcțiilor pe care le îndeplinesc bănclie.

Se manifestă o tendință de dereglemenare, ce semnifică faptul că Banca Națională nu mai intervine în mod direct în activitatea pe care o desfășoară băncile( prin stabilirea unor plafoane ale dobânzilor) , ci în mod indirect prin luarea unor decizii în ceea ce privește politica monetarăimplicându-se în corectarea anumitor strategii utilizate de bănci.

Acastă dereglementare se manifestă în două sensuri:

1.Banca Națională își va menține fncția de supraveghere a activității băncilor și o parte din cea de reglementare ( deoarece băncile au o influență mare în mediul economic, cu atât mai ridicată cu cât banca este de dimensiuni mai mari)

2.A apărut necesitatea ca băncile să dispună de propriile reglementări interne răspunderile băncilor fiind în momentul actual mai mari

Se poate spune că în ziua de azi băncile sunt:

-intermediari în economie

-creatori de bani utilizând creditul

-producători în ceea ce privește informația financiară

-investitori puternici în tehnologia informației

-instituții ce promovează politica monetară

Băncile se pot clasifica în următorul mod:

-Banca Centrală ce se află în fruntea sistemului bancar ce are rolu în supravegherea celorlalte bănci și de organizare în ceea ce privește relațiile monetare și financiare ale unei țări, pe plan intern ori în relații cu alte sisteme monetare

-Băncile comerciale, aceasta fiind o denumire care se dă celorlalte bănci din sistem, ce activează și pe plan intern și internațional

Ele execută operațiuni care sunt e natură foarte diversă de exemplu acordarea creditelor, atragerea de depozite, acceptarea unor depneri pe care le fac alte bănci ori firme, operațiuni valutare efectuate pentru persoane fizic ori juridice, schimburi comerciale și plasarea unor fonduri

O definiție dată băncii comerciale spune că„O bancă comercială este o instituție financiară care constituie depozite pentru persoane fizice sau juridice și utilizează acești bani, în principal, în acordarea de credite persoanelor fizice sau juridice.” 13

Băncile comerciale se pot clasifica în bănci universale și bănci specializate

O bancă universală este acea bancă ce efectuează orice tip de operațiuni și care nu prestează activități numai pentru anumite sectoare( în România, băncile sunt prin lege, bănci universale)

Acest tip de bănci are o paletă foarte mare de activități care pot fi modificate dacă piața o solicită ori în funcție de strategia folosită de bancă

Caracteristic pentru aceste bănci este faptul că structurarea elementelor în activ și pasiv este făcută conform cu gradul de exigibilitate

Structura unui bilanț:

Băncile specializate sunt cele care, pe lângă operațiunile de bază au preponderent operațiuni de un anumit tip ori care cuprind un anumit domeniu

1.Banca agricolă acordă credite și alte facilități financiare fermierilor pentru achiziția unor utilaje, terenuri agricole, îngrășăminte

2.Banca de investiții ce acordă credite organizațiilor industriale cu scopul ca acestea să realizeze investiții

3.Banca ipotecară acordă împrumuturi pe termen lung cu ipotecă asupra imobilelor care sunt deținute de debitori

4.Banca de export import acordă credite producătorilor ori exportatorilor din acea țară care doresc să își promoveze produsele pe piețele din exterior și efectuează operațiuni pentru importatori și exportatori

5.Banca internațională (care este privată) are sucursale în mai multe țări iar operațiunile externe joacă rol preponderent

Acest termen este folosit și pentru instituții bancare inter-guvernamentale cu capital care are proveniență în mai multe țări (Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare)

6.Băncile de depozit au activitatea orientată spre atragerea de depozite și acordare de credite financiare

7.Băncile de accept institu-ii bancare care susțin titluri de credit(cambii, bilete la ordin) trase de exportatoti din țară asupra importatorilor din exterior, titlul de credit accepta devenind negociabil.

2.2 Rolul managementului bancar in obținerea performanțelor băncii

În orice tip de organizație performanțeele pe care le înregistrează sunt influențate de calitatea managementului desfășurat, instituțiile bancare nefăcând excepție de la această regulă.

Există mai multe tipuri de management bancar pentru care poate opta conducerea instituțiilor bancare pentru a desfășura activitatea, aceste tipuri fiind în concordanță cu raportul existent față de cei doi parametrii fundamentali în activitatea unei bănci(profit și risc)

1.Managementul agresiv, care este caracterizat prin următoarele elemente, scopul fundamental fiind acela al maximizării profitului :

-politici prin care se încearcă penetrarea pieței și o eliminare a potențialilor concurenți

– dobânda este redusă

-plasamente făcute la cel mai mare preț posibil

-facilități la creditare

-extindere necontrolată a rețelei din teritoriu

-structura personalului nespecializată

2.Management de tip moderat care urmărește mărirea profitului în mod moderat și care are următoarele trăsături distinctive:

-politici și strategii ce urmăresc menținerea poziției deținute de bancă pe piață

-profitul crește lent dar sigur

-activitatea internă este foarte atent urmărită

-plasamente le în portofoliu se realizează în ponderi apropiate

-creditarea se realizează cu mare prudență

-personalul are o înaltă calificare răspunzând pentru activitatea desfășurată

-dezvoltare a rețelei teritoriale pe măsura obținerii de performanțe bune

3.Management prudent a cărui preocupare fundamantală este minimalizarea riscurilor

-politici ca doresc eliminarea și pierderilor și micșorarea cheltuielilor

-controlul intern are un nivel ridicat

-plasamentele sunt realizate preponderent în titluri de stat și de pe piața interbancară

-politică de creditare cu foarte multe restricții

-dobânzi peste nivelurile pieței

-păstrarea ori chiar reducerea rețelei din teritoriu.

Deciziile manageriale joacă un rol principal în funcționarea instituției, și acestea trebuie să fie luate după ce studiază evoluția unor variabile econmice diverse, pentru că deciziile managerial au un rol foarte important în obținerea performanțelor organizației.

Pentru a putea obține performanțe, managementul bancar trebuie să țină cont de următoarele aspecte ce se dovedesc a fi foarte importante:14

-proiectarea și funcționarea unui sistem informatic eficient

Cu toate că sistemul informatic de ultimă generație este important,în unele cazuri există și decizii care au fost adoptate fără o bază științifică, iar unele dintre acestea au fost eronate, conducând la obținerea de către bancă a unor rezultate mai slabe decât cele obținute anterior .

Realizarea acestui sistem la nivelul unei bănci este o răspundere mult mai mare decât pentru o firmă oarecare, datorită faptului că banca nu gestionează numai conturile sale, ci pe ale tuturor clienților pe care îi are, autoritățile statului solicitând băncilor transmiterea mai multor situații.

Deoarece multe informații care îi sunt necesare nu sunt sistematizate, este necesar ca banca să poată prelucra cât mai bine și în timp cât mai scurt aceste informații.

-alegerea unor produse potrivite ale băncii și a piețelor pe care banca evoluează

Alegerea celor mai potrivite produse pentru o bancă trebuie să se facă pe baza unui studio referitor la cum a reacționat piața când alte bănci au lansat produse similar, ce a lipsit pentru ca produsul să fie un succes, sau motivele pentru care produsul a adus mari beneficii unei bănci.

Oferta băncii trebuie să fie mai tentantă decât cea a băncilor concurente, să se găsească un slogan de promovare care să cucerească publicul și să aibă facilități sustenabile care să determine consumatorii să se îndrepte spre acel produs.

Banca singură este capabilă să stabilească criteriile care vor conduce spre o selecție corectă a piețelor și a produselor .

Este important ca banca să țină cont de forța financiară pe care o are și de experiența dobândită pentru ca produsele financiare lansate să fie cel care se potrivesc băncii.

-motivarea angajaților și recompensarea acestora potrivit performanțelor obținute

Performanța angajaților trebuie să fie răsplătită pentru ca aceștia să fie în continuare motivați și să tindă spre obținerea unor rezultate superioare.

Este foarte important ca managerii buni să fie păstrați, fiind recunoscută contribuția lor la atingerea unor performanțe înalte, însă și ceilalți salariați trebuie să beneficieze de atenția conducerii, deoarece munca managerilor este pusă în practică de salariații din structura de execuție a băncii.

Pentru aceasta se va avea în vedere:

-recompensele acordate angajaților trebuie să fie în concordanță cu modul în care își îndeplinesc sarcinile

-asigurarea unei flexibilități în aașa mod încât managerii care se află la baza ierarhiei să poată fi recompensați pentru rezultatele lor deosebite la nivelul managerilor din vârf

-recompensele acordate angajaților trebuie să țină cont de performanțele individuale ale acestora și de performanța băncii în ansamblu

-rezultatele muncii unui manager trebuie să se regăsească în performanța generală a insttituției bancare

Efecte ce pot fi obținute se referă la:

-reducerea din punct de vedere numeric a managerilor, dar și a funcționarilor care nu au nivel înalt de competență

-micșorarea cheltuielor salariale

-obținerea unor performanțe individuale mai bune ca și a performanțelor băncii

-cunoașterea foarte bună a tehnicilor si instrumentelor financiare

Instrumentele financiare sunt precizate în Legea 297/2004 cu privire la piața de capital., fiecare bancă fiind necesar să aprecieze efectele ce urmează din folosirea instrumentelor financiare

De aceea, trebuie să se facă analize privind rezultatele utilizării instrumentelor financiare în veniturile obținute ca și riscurile potențiale .

-realizarea unei bune gestiuni financiare , care se realizează printr-un management prudent

-elaborarea unor strategii realizabile, în funcție de performanțele pe care banca le-a înregistrat anterior

Pentru a-și elabora strategiile banca este necesar să ia în considerare veniturile pe care le-ar putea realiza, împreună cu riscurile care s-ar putea să apară.

Aspectele principale ce trebuie avute în vedere pentru a stabili care ar putea fi poziția băncii pe viitor sunt:

-analiza performanțelor de care a fost capabilă în trecut banca, pentru ca să se stabilească unde s-a situat banca în trecut, ce poziție deține acum și unde ar vrea să ajungă

-este necesar ca banca să își stabilească punctele tari și punctele slabe , oportunitățile și amenințările, adică efectuarea unei analize SWOT

-să vadă modul în care banca este susținută de către acționari

-să facă o analiză a performanțelor înregistrate de manageri și a costurilor care s-au făcut pentru a ajunge la aceste performanțe.

O strategie este bazată pe formularea unor obiective care trebuie să fie cât mai clare cu putință, acestea putând să fie:

-obiective ce se referă la perfecționarea managementului ce trebuie să se refere în ce măsură ar putea fi necesară pentru activitate o perfecționare a conducătorilor, care au înregistrat rezultate mai slabe

-obiective ce se referă la structura organizatorică pe care o are banca, o extindere teritorială trebuind să ia în considerare forța pe care o are banca la momentul actual, de aseamaea trebuie să se facă o analiză a structurii pentru a vedea dacă ea nu include personal care este prea puțin util.

-obiective operaționale ce se referă la creșterea eficienței activității e se poate referi atât la personal, cât și la echipamentele tehnice aflate în dotare și la procedurile care sunt utilizate în activitatea băncii

-obiective de marketing, ce se pot contura cu ajutorul unor studii în domeniul marketingului ce vin în slujba băncilor

-obiective de capital, deoarece necesarul de capital trebuie evaluat atât din punct de vedere al disponibilului băncii, cât și din punctul de vedere al reglementărilor pe care le face Banca Națională.

2.3 Caracteristici ale BRD

Societatea Națională de Credit Industrial, care este considerat a fi precursorul BRD-Groupe Société Générale, a fost constituită in anul 1923 ca instituție publică, statul deținând 20% din capitalul social, Banca Națională a României 30%, restul fiind deținut de particulari, printre care și un grup de foști directori ai Marmorosch, Blank & Co., prima banca modernă care a funcționat în România.15

Această bancă avea scopul de a ajuta la finanțare în primele etape ale dezvoltării sectorului industrial din România.

După încheierea celui de al doilea război mondial, Societatea Națională de Credit Industriala fost ca toate băncile naționalizată și s-a numit Banca de Credit pentru Investiții, iar în anul 1958 după ce s-a realizat o reorganizare a sistemului financiar Banca de Credit pentru Investiții a bținut monopolul pentru România în ceea ce privește finanțarea tuturor sectoarelor industriale, exceptând industria alimentră, primind un nou nume și anume Banca de Investiții.

Cea mai mare parte a finanțărilor care au fost acordate de Banca Mondială au fost derulate prin Banca de Investiții.

În anul 1990 s-a terminat monopolul băncilor specializate, iar banca Română pentru Dezvoltare a fost constituită ca bancă comercială și a preluat activele și pasivele Băncii de Investiții

În 1998 a fost semnat un acord între Société Générale si Fondul Proprietatii de Stat( care gestiona toate participațiile statului) prin care Société Générale a realizat o majorare a capitalului cu 20% și a cumpărat un pachet de acțiuni care au făcut să devină proprietara a 51% din capitalul BRD.

În anul 2000, BRD a fost listată la bursă, și a devenit una dintre societățile cele mai tranzacționate , în anul 2003 banca luând denumirea de BRD – Groupe Société Générale ca urmare a unei acțiuni de rebranding, iar în 2004 Société Générale a achiziționat pachetul de acțiuni pe care statul român îl mai avea la BRD.

BRD este una din cele mai bănci de pe piață și are foarte mulți clienți în rândul persoanelor fizice.16

Banca are aproximativ 2,3 milioane clienți, modalitățile de a intra în contact cu banca fiind diverse de la sucursalele clasice, la telefonul mobil, dar și prin intermediul unui call-center performant.

Banca se găsește în topul băncilor ce activează pe piața creditelor care sunt destinate persoanelor fizice și pe aceea a cardurilor bancare.

Există pe teritoriul României aproximativ 900 de unități unde clienții băncii sunt așteptați să își rezolve problemele.

BRD este unul dintre marii finanțatori pentru IMM-uri pentru care are câteva produse interesante, și este unul dintre marii jucători de pe piața românească de corporate banking.

BRD oferă pentru firme și persoane fizice soluții personalizate în vederea finanțării, pentru orice tip de proiect la care se poate gândi cineva și spriijină clienții pentru ca aceștia să aibă succes.

Consumatorii pot alege moneda de creditare, modalitatea în care se va rambursa creditul, ca și o perioadă de grație în care efortul financiar al clientului este mai redus.

În acest sens, pentru persoane fizice BRD oferă:

-credite pentru locuințe

1.Credit Habitat

2.Credit Prima Casă

-credite personale

1.Credit Expresso

2.Instant Credit Expresso.

-linii de credit

1.credit auto Prima Mașină

2.Credit Work&Travel

3.Credit pentru studii

4. credit pentru tratamente medicale

-descoperit autorizat de cont

În ceea ce privește o modalitate de a realiza depozite și a investi:

-conturi de economii

1.Atucont

2.Atusprint

3.Atustar

-depozite la termen

-pentru planificarea viitorului copilului Eduplan.

-fonduri pentru pensionare

BRD Societe Generale, a doua bancă românească după active, a raportat in primul trimestru din 2016 un profit net de 73 milioane lei (16,29 milioane euro), in scădere cu 14% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, cand a obținut un profit de 85 milioane lei.17

Banca ce este deținută de Societe Generale a inregistrat venituri in creștere cu 3% față de 2015, de 647 milioane lei și și-a redus rata creditelor neperformante de la 20,3% la 16,4%.

Totodata, BRD care este cunoscută ca fiind o bancă ce lucrează foarte mult cu persoanele fizice, a inregistrat o creștere de 12% a creditelor noi acordate persoanelor fizice față de martie 2015.

Directorul General al BRD declara că; “Primul trimestru indică un inceput bun de an 2016, ce reflectă o imbunătățire pronunțată a performanței operaționale și activitate dinamică pe segmentele de clienți persoane fizice și mari clienți corporativi. Pe viitor, BRD va continua să profite de oportunitățile din piață bazându-se pe modelul său de bancă universală, cu scopul de a-și consolida in continuare activitatea comercială”.

Venitul net bancar al Grupului BRD a ajuns la 647 milioane lei, cu 3,0% mai mare comparativ cu trimestrul I 2015, pe fondul creșterii veniturilor nete din dobânzi (+7,2%) grație efectului pozitiv de rată de dobândă cât și celui de volum, și datorită veniturilor nete din comisioane mai mari (+4,8%) in contextul creșterii veniturilor din activitatea de carduri.

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

3.1 Analiza SWOT BRD

a)Pentru a putea eficientiza activitatea unei firme, realizarea analizei SWOT este un pas hotărâtor, deoarece cu ajutorul acestei metode putem realiza o analiză detaliată în privința mediului intern și extern caracteristic unei firme. Scopul principal este identificarea strategiilor potrivite a fi urmate pentru a dezvolta afacerea în direcția dorită.

Analiza constă în identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor ce influnțează activitatea unei companii. Avem de a face cu factori interni, pe care îi putem controla și anume punctele tari(S) și punctele slabe(W), și cu factori externi, pe care firma nu îi poate controla, dar care este bine să fie cunoscuți, pentru a le studia influența în activitatea companiei reprezentați de oportunități(O) și amenințări(T).

O analiză pertinentă asupra tuturor factorilor ajută luarea unor decizii în ceea ce privește organizația, deoarece trebuie ca firma să profite de punctele tari pe care le descoperă, să încerce să elimine punctele slabe, să folosească la maximum oportunitățile pe care le are și să încerce să se ferească de amenințări.

1.Punctele tari reprezintă aspectele favorabile pentru o organizație și ele sunt baza pe care poate fi clădit succesul firmei. Punctele tari, ca și punctele slabe trebuie să fie căutate în toate domeniile de activitate ale unei firme: în marketing, economic, tehnologii, procese, resurse umane…

Punctele tari pun în evidență toți factorii pozitivi pe care îi putem distinge în cadrul afacerii și au rolul de a da un plus de valoare afacerii, sau contibuie la obținerea unui avantaj în fața competitorilor.

2.Punctele slabe sunt deficiențele care ne împiedică să atingem standardele pe care ni le propunem, iar principala cale de acțiune în cazul determinării acestora este eliminarea lor pe cât posibil pentru a crește eficiența activității firmei.

Și punctele slabe se află sub controlul conducerii, care le poate modifica în urma analizei în puncte tari îmbunătățirile în privința lor făcând ca să se atingă mai ușor obiectivele organizației.

Punctele slabe vă pot plasa într-un dezavantaj față de competittori, de aceea este necesară identificarea lor cu precizie cât mai mare va îmbunătăți considerabil poziția firmei.

3.Oportunitățile sunt acele condiții care pot apărea datorită pieței pe care evoluează firma, datorită unor slăbiciuni ale concurenței, sau datorită situației politice. În orice caz ele trebuie valorificate la maxim, deoarece nu se poate ști cât timp vor fi prezente și vor putea ajuta la dezvoltarea firmei.

Dacă se identifică oportunități care se pot găsi sub controlul firmei , acestea nu mai trebuie trecute la rubrica din tabel destinată oportunităților, ci intră în categoria punctelor tari, deoarece oportunitățile sunt prin excelență exterioare firmei.

4. Amenințările apar din mediul exterior firmei și pot constitui un pericol real pentru stabilitatea și dezvoltarea firmei.Influența lor asupra organizației trebuie eliminată pe cât este posibil.

Amenințările sunt aduse de un mers al lucrurilor nefavorabil și ar putea conduce la scăderea sau limitarea veniturilor.

Analiza SWOT ne ajută în foarte multe situații să ne facem o imagine cu privire la firmă.

3.2Obiectivele și ipotezele cercetării

Studiul de caz din această lucrare se referă la felul în care angajații percep managementul efectuat de BRD.

Metode des utilizate în cercetările din științele socio umane sunt metoda interviului și metoda chestionarului, ale căror rezultate sunt considerate a fi concludente.

După cum spune Septimiu Chelcea în cursul „Tehnici de cercetare sociologică”, interviul și-a demonstrat utilitatea în toate științele sociale, cât și în cele socio-umane .

Conform lui Denzin, interviul poate fi definit ca o conversație față în față, în cadrul căreia o persoană va obține informații de la o altă persoană.17

Nu orice convorbire din viața cotidiană este un interviu, deși sunt cercetători care pentru care convorbirea este sinonimă cu interviul.

În acest proces al comunicării există un receptor( cel care realizează interviul), un emițător ( cel căruia i se ia interviul) și informația care este transmisă de la emițător spre receptor.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, și eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”18

Chestionarele se pot clasifica după conținut, formă și mod de aplicare19

După conținutul informațiilor, există:

-chestionare de date factuale, ce se referă la fapte obiective, care se pot observa direct și care se pot verifica și de alte persoane

-chestionarele de opinie ce reflectă atitudinile, motivația și interesele individului care a completat acest tip de chestionar.

După formă chestionarele se clasifică în:

-chestionare cu întrebări deschise lasă respondenților o mare libertate în ceea ce privește distribuția răspunsurilor, din acest motiv repartiția răspunsurilor poate fi mai greu analizată, însă permit culegerea unor date diverse, deoarece persoanele care răspund la întrebări nu au nici o constrângere

-chestionare cu întrebări închise nu dau libertate respondentului, ci trebuie să se încadreze într-una din categoriile fixate de cel care a conceput chestionarul

Întrebările închise favorizează întocmirea unor statistici referitoare la răspunsuri, pot servi ca un “filtru” pentru întrebările care vor urma, dau senzația de siguranță a respondentului, de aceea sunt preferate în foarte multe ocazii.

Tehnica chestionarului presupune faptul că răspunsurile care se primesc sunt în formă scrisă, pe când răspunsurile la interviu sunt în formă verbală, putând fi consemnate pe hârtie de către cei care realizează interviul.

În cazul completării unui chestionar de către oameni care au diferite nivele de educație, cel mai important lucru este să formulezi întrebările în asemenea manieră încât ceea ce este primordial, cercetarea să își atingă scopul și totodată pentru ca rezultatele să fie relevante, trebuie ca întrebările să fie pe înțelesul oamenilor care au cel mai scăzut nivel de educație

Pentru elaborarea acestei lucrări am considerat că faptul că o cercetare cantitativă poate conduce la rezultate mai precise decât o cercetare de tip calitativ, de aceea am administrat un chestionar clienților unui hypermarket bucureștean care au dorit să participe la acest studiu.

Informațiile care sunt obținute prin metodele de cercetare cantitativă relevă cu mai mare exactitate opiniile persoanelor care sunt intervievate, pentru a se afla punctele de vedere ale acestora în legătură cu diferite probleme ale organizației.

Este știut faptul că în fiecare firmă există probleme, nu se poate crea o organizație perfectă, în care totul să funcționeze fără greșeală, de aceea este important să se descopere chiar în lipsa unor simptome evidente la ce nivel există probleme și cum pot fi acestea rezolvate.

Tipul de design utilizat în studiu este cvasiexperimental, deoarece nu s-a intervenit din partea cercetătorului în scopul provocării unor reacții, ci s-a folosit chestionarul fără a se sugera subiecților vreo opinie, iar completarea chestionarului a fost lăsată doar la latitudinea lor.

Cercetarea cantitativă este o cercetare concludentă care are profunzime și presupune intervievarea unui număr relativ mare de subiecți, rezultatele fiind relevante pentru grupul țintă pe care se desfășoară cercetarea.

Însă și în cazul acestor cercetări de tip cantitativ , completarea de către respondenți a unor chestionare ce se bazează pe intuiție și motivație, subiectivitatea tipic umană este imposibil să nu intervină, deci rezultatele obținute pot fi mai mult sau mai puțin așteptate de cercetător.

S-a optat pentru utilizarea scalei lui Likert pentru a putea realiza o analiză a răspunsurilor primite

Scala lui Likert face parte din categoria scalelor de tip ordinal și în cazul utilizării acestei scale vor fi parcurse următoarele etape pentru a putea cuantifica răspunsurile obținute de la subiecți:

se formulează de cei care realizează cercetarea un set de propoziții cu caracter favorabil sau nefavorabil referitor la problema care urmează să fie studiată.

transpunerea acestor propoziții în chestionarele care vor fi înmânate subiecților cercetării care vor fi rugați să-și exprime acordul sau dezacordul în privința informațiilor respective, prin încercuirea uneia din cele 5 gradații ale scalei utilizate.

Se aplică chestionarul elaborat unei populații stabilite în conformitate cu scopul de măsurare, în acest caz clienții hypermarketului bucureștean.

acord total acord indiferent dezacord dezacord total

(A.T.) (A) (I) (D) (D.T.)

fiecărei gradații care există pe scala lui Likert i se atribuie după ce chestionarul este dat spre completare subiecților un set de valori numerice prezentate în rândurile următoare::

în cazul propozițiilor cu aspect favorabil

+2; +1; 0; -1; -2

în cazul propozițiilor cu aspect nefavorabil

-2; -1; 0; +1; +2

se efectuează calcularea scorului realizat de fiecare subiect în parte pentru tema dată sub forma unei sume algebrice a valorilor numerice ce cuantifică opinia sa referitoare la fiecare propoziție, componentă a setului administrat.

Este bine de observat faptul că scala Likert este o scală bipolară în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea față de o temă dată atât prin răspuns pozitiv cât și negativ, al subiecților care completează chestionarul respectiv..

Pentru a realiza studiul trebuie stabilite întâi obiectivele și ipotezele pe care le are cercetarea.

În acest scop, am efectuat o cercetare în rândul salariaților BRD, propunându-mi să administrez chestionare unui număr de 369 de persoane

Populația totală este în număr de aproximativ 8800 de persoane, care sunt angajați ai băncii BRD , iar pentru a alege eșantionul reprezentativ care să răspundă la chestionar am urmat indicațiile existente pe site-ul http://www.raosoft.com/samplesize.html.
Se acceptă o eroare de 5%, aceasta fiind o alegere obișnuită și un nivel de încredere de 95%, la o populație de 8800 persoane, mărimea eșantionului fiind de 369 persoane , rezultat după introducerea datelor proprii cercetării noastre, calcul făcut de site-ul indicat, aceasta fiind mărimea minimă a eșantionului pentru ca rezultatele să fie concludente

Unitatea de sondaj este reprezentată de respondent care este angajat al băncii , iar unitatea de observare este formată din cei 369 de salariați care au dorit să răspundă la întrebările chestionarului

3.3 Rezultatele cercetării

1. La întrebarea nr 1 care se referă la cât de satisfăcuți sunt angajații de poziția BRD pe piață, 301 respondenți au răspuns AT( 81,57%), 36au răspuns A(9,75%), iar restul de 32 au răspuns I(8,67%).

S-au obținut 636 puncte din 738 care reprezintă maximul, adică 86,17%

2.La întrebarea nr 2 cu privire la însușirea principiilor companiei de către angajați, 314 respondenți au spus AT(85,09%), 29 au spus A(7,85%) , iar 26 au spus I (7,04%).

Au fost obținute 657 puncte, adică 89,02% din total posibil.

3. La întrebarea nr 3 referitoare la modul în care managerii reacționează la propunerile venite din partea angajaților, 305 angajați au răspuns AT(82,65%), 21 au răspuns A(5,69%), 15 au răspuns I(4,06%)%) , iar 28 au spus D( 7,58%).

Au fost obținute 603 puncte ,adică 81,7% din maxim.

4.La întrebarea nr 4 referitoare la modul în care oamenii resimt sarcinile pe care le au de executat, 5 respondenți au spus AT(1,35%), 49 au spus A(13,27%), 58 au spus I(15,17%), iar restul de 257 au spus DT(69,64%,) răspunsul așteptat fiind negativ.

S-au obținut 255 puncte adică 61,35% din maxim.

5.La întrebarea nr 5 cu privire la stressul resimțit la locul de muncă, 21 angajați au răspuns AT(5,69%), 42au răspuns A(11,38%), 71 au răspuns I(19,24%), iar restul de 235 au răspuns DT(63,68%), răspunsul așteptat fiind negativ.

Au fost obținute 386 puncte, deci 52,3% din maxim.

6.La întrebarea nr 6 referitoare la eficiența actualei structuri organizatorice, 312 angajați au răspuns AT(84,55%) , 28 au răspuns A(7,58%), iar 29 au răspuns I(7,85%).

Au fost obținute 652 puncte adică 84,55% din maxim.

7.La întrebarea privind acceptarea rezultatelor evaluării performanțelor individuale, 318 angajați au răspuns AT(86,17%) , 27 au răspuns A(7,31%), iar 24 au răspuns I(6,50%)

Au fost obținute 663 puncte adică, 89,83% din maxim.

8.La întrebarea nr 8 referitoare la motivarea existentă pentru a rămâne angajat al BRD, 307 salariați au răspuns AT(83,19%), 14 au răspuns A(3,79%), iar 48 au spus D(13%)

Au fost obținute 580 puncte, adică 78,59% din maxim.

9.La întrebarea nr 9 privind stilul de management aplicat, 307 respondenți au răspuns AT(83,1%) 41 au răspuns A(11,11%) , iar 21 au răspuns I(5,69% )

Au fost obținute 655 puncte, adică 88,75% din maxim.

10. La întrebarea nr 10 referitoare la existența modalităților de promovare la BRD, 300 angajați au răspuns AT(81,3%) , 22 au răspuns A, 16 au răspuns I , iar 31 au răspuns D.

S-au obținut 591 puncte, adică 80,08% din maxim.

11.La întrebarea nr 11 cu privire la modul în care se face comunicarea cu managerii, 288 de salariați au răspuns AT(78,04%), 69 au răspuns A(18,69%) , iar 12 au răspuns D(3,25%) .

Au fost obținute 633 puncte deci 85,77% din maxim.

12.La întrebarea nr 12 cu privire la eficiența comunicării cu managerii, 303 angajați au răspuns AT(82,11% ), 34 au răspuns A(9,21%) , iar 32 au răspuns I (8,67%).

S-au obținut 640 puncte, adică 86,72% din punctajul maxim posibil.

13. La întrebarea nr 13 privind finalizarea cu succes a proiectelor, 304 angajați au răspuns AT ( 82,38%), 27 au răspuns A(7,31%) , iar 38 au răspuns I(10,29%)

Au fost obținute 635 puncte, adică 86,04% din punctajul maxim

14. La întrebarea nr 14 privind creșterea performanțelor ca obiectiv declarat al echipei manageriale, 297 salariați au răspuns AT(80,48%), 40 au răspuns A(10,84%), iar 32 au răspuns I(8,67%).

Au fost obținute 634 puncte, adică 85,9% din maxim posibil.

CAPITOLUL IV PROPUNERI PENTRU PERFECȚIONAREA SISTEMULUI BANCAR

Situația economică existentă pe plan intern și internațional este destul de dificilă, și de aceea nici profitabilitatea sistemului bancar românesc nu poate fi foarte ridicată la ora actuală.

Firmele românești în marea lor majoritate nu au o situație financiară satisfăcătoare, făcând cu greu față împrumuturilor luate în anii trecuți.

În aceste condiții, ar fi de așteptat ca băncile să încerce să găsească soluții de a oferi noi soluții de creditare întreprinderilor în condiții care să poată fi acceptate mai ușor de către firme.

O idee ar putea fi condiții de creditare preferențiale pentru clienții care au un istoric bun în relația cu banca respectivă, deoarece este de așteptat ca firma respectivă să nu dorească să își strice reputația și să vrea ca pentru dezvoltarea în continuare să apeleze la noi împrumuturi.

Tot în ceea ce privește creditarea, ar trebui ca creditele de consum să fie în marea majoritate garantate, deoarece în acest fel riscurile băncilor în cazul de neplată s-ar reduce în mod semnificativ.

Băncile ar trebui ca pentru rezultate mai bune să facă analize mai detaliate în ceea ce privește acordarea unor credite firmelor care apelează la aceste soluții pentru prima dată, să nu mmai acorde credite cu atât de mare ușurință, sperând că cel care împrumută va fi de bună credință.

O mai mare prudență în acest domeniu ar îmbunătăți considerabil performanțele obșinute de sistemul bancar românesc.

O mare problemă a băncilor o reprezintă creditele neperformante care au fost acordate mai ales în anii de dezvoltare economică accentuată și pe care instituțiile bancare nu au putut să le recupereze, aceste probleme fiind atât în cazul persoanelor fizice, cât și ale celor juridice.

Scăparea de aceste credite ar trebui să fie un obiectiv esențial al tututror băncilor din România, pentru ca starea lor de sănnătate să se îmbunățească.

Managementul riscurilor ar trebui să fie avut în vedere cu mai mare atenție, fiind necesar să fie determinate noi praguri de la care riscul este considerat a fi semnificativ, atunci când situaț economică a țării impune acest lucru.

Deoarece s-a mai întâmplat ca unele bănci să fie confruntate cu riscuri de lichiditate, ar trebui ca băncile să elaboreze strategii perfecționate pentru a gestiona posibilele riscuri de livchiditate și dacă este cazul să își modifica politicile în ceea ce privește administrarea riscului de lichiditate.

Din cauza unor scandaluri care au afectat unele bănci cu privire la credite acordate unor persoane din viața publică, încrederea populației în bănci a scăzut destul de mult, de aceea ar fi de dorit ca băncile să încerce să se promoveze mai mult.

Din ce am observat, pe posturile de televizune băncile încearcă mai mult o promovare a imaginii, cazul BRD sau Bancpost, fără a încerca în primul rând să le prezinte oamenilor produsele pentru care pot opta.

Singurele bănci care au mai făcut promovarea unor produse au fost Banca Transilvania, în special produsele destinate IMM-urilor, BCR cu diverse tipuri de credite, iar în ultima vreme am văzut și un spot al BRD-ului.

Însă publicitatea tradțională a început să nu mai aibă același impact asupra consumatorilor, de aceea ar trebui ca băncile să încerce și metode de publicitate neconvențională care ar putea atrage unele categorii de clienți.

Pentru u îmbunătățirea performanțelor băncilor ar mai fi necesar să se acorde o mai mare atenție salariaților acestora, păstrarea numai a celor care au dovedit competență și loialitate față de bancă și motivarea corespunzătoare a acestora.

Trebuie avut în vedere faptul că motivarea se poate realiza și fără oferirea unor avantaje materiale, deoarece salariații din sistemul bancar sunt mult mai bine plătiți decât mulți angajați ce lucrează în economie.

Angajaților li se poate oferi posibilitatea unor perfecționări, pe care unii dintre ei le așteaptă și le consideră foarte necesare, în domenii cărora ei nu le-au acordat atenție prea mare până în acest moment, dar care au legătură cu activitatea lor profesională.

Angajații ar mai putea fi motivați și prin efectuarea unor promovări atunci când este cazul deoarece în acest fel se vor simți apreciați de către superiorii lor.

BIBLIOGRAFIE

1.Avare, Ph, Ravary, L. s.a. , Gestiune și analiză financiară, editura Economică,2002

2. Ciotei, C. N. – Finanțe: finanțe publice, finanțele întreprinderii, monedă -credit, Editura Expert, București, 2000

3. S.Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Ed Economică, București, 2001

4. Denzin, Norman K. și Linkoln, Yvonna S. (eds.).Handbook of Qualitatve Research. Thousand Oaks: SAGE Publications, Inc.,1994

5.Drigă, I.,. Analiza și managementul riscurilor în activitatea bancară.2007, Editura Universitas, Petroșani

6. Giurgiu Aurel Ioan, Finanțele firmei, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2000

7. Nicolescu. O, Strategii manageriale de firmă, Ed.Economică, București, 1996

8. Nicolescu. O , Management, EDP, 1992

9. M. Onofrei, Management financiar, Editura CH Beck, București, 2006

10. Dicționarul Petit Larousse, 1973

11. http://www.brittanica.com

12. http://conference.dresmara.ro/conferences/2007/25_Baranga_Dan.pdf

13. http://www. wordreference.com

14. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Rolul-managementului-bancar-in43.php

15. http://docslide.us/documents/gestiunea-financiara-a-intreprinderii-fb.html

16. https://www.brd.ro/despre-brd/profil/istorie

17. https://www.brd.ro/despre-brd/profil/orientare-produse-si-servicii

18. http://www.wall-street.ro/tag/brd+profit+rezultate-financiare.html

ANEXĂ

Chestionar management bancar

1.Sunteți satisfăcut/ ă de poziția ocupată de BRD pe piața românească?

2.Principiile companiei sunt însușite de către angajații săi?

3.Sunt managerii băncii deschiși la propuneri venite din partea salariaților?

4.Sarcinile pe care le aveți de îndeplinit în activitatea dumneavoastră sunt solicitante?

5.Resimțiți un stress accentuat asociat locului de muncă?

6.Structura organizatorică actuală pe care o are banca este eficientă?

7.Rezultatele evaluării performanților individuale sunt acceptate de salariați?

8.Considerați că se oferă o motivare destul de puternică pentru ca să rămâneți salariat al BRD?

9.Credeți că managerii practică un stil adecvat de management?

10.Există suficiente posibilități de promovare la BRD?

11.Comunicarea cu managerii este predominant formală?

12.Comunicarea managerilor cu angajații este eficientă?

13.Echipele ce se constituie pentru proiecte le finalizează cu succes?

14. Este creșterea performanțelor băncii un obiectiv declarat al echipei manageriale?

15.Propuneri pentru îmbunătățirea performanțelor

=== 29d80888f23c0fc0bc10599a9ac101b99583a9bf_399560_1 ===