PARTICULARITATI ALE FOLOSIRII METODELOR ACTIV [603119]

PARTICULARITATI ALE FOLOSIRII METODELOR ACTIV
PARTICIPATIVE IN CICLUL PRIMAR

ARGUMENT
CAP I: SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE
1.1. Metode de instruire didactice – concept si caracteristici
1.2 Clasificarea metodelor de instruire
1.3 Metode activ – participative in ciclul primar

CAP II: NEVOIA EDUCATIEI MODERNE
2.1 Rolul metodelor activ -participative în cadrul activităților instructiv -educative
2.2. Rolul și funcțiile materialului didactic
2.3. Mijloace didactice folosite în activitățile matematice

CAP III: CERCETARE – JOCUL DIDACTIC IN LECTIA DE MATEMATICA
3.1. Scopul cercetarii
3.2. Ipoteza cercetarii
3.3. Variabilele cercetarii
3.4. Obiectivele cercetarii
3.5. Coordonatele cercetarii
3.5.1. Esantionul de subiecti
3.5.2 . Esantionul de continut
3.5.3. Locul si durata cercetarii
3.5.4. Metodologia cercetarii
3.5.5. Etapele cercetarii
3.5.5.1. Etapa preexperimentala
3.5.5.2. Etapa experimentului
3.5.5.3. Etapa post experimentala
3.6. Prezentarea si interpretarea datelor cercetarii
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Capitolul I
SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE

1.1. Metode de instruire didactice – concept si caracteristici

O componenta deosebit de importanta, atat a strategiilor didactice, cat si a
tehnologiei didactice sunt metodele de instruire. Metodele de instruire reprezinta sistemul de
cai, modalitati, procedee, tehnici si mijloace adecvate de instruire, care asigura de sfasurarea
si finalizarea performanta si eficienta a procesului de predare -invatare.
Metoda de învățământ poate fi privită și ca „o modalitate de acțiune, un
instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își
însușesc și aprofundează cunoștințe, își informează și dezvoltă priceperi și deprinderi
intelectuale și practice, aptitudini, atitudini etc.“ (M. Ionescu, M. Bocoș).
A. Caile didactice au aceleasi semnificatii ca si metodele de invatamant.
B. Metoda didactică este „o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un
mod comun de a proceda care reunește într -un tot familiar eforturile profesorului și
ale elevilor săi“ (I. Cerghit,) Ea este „calea de urmat în activitatea comună a
educatorului și educațil or, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru
informarea și formarea educaților“ (C. Moise).
C. Procedeul didactic este „o particularizare sau o componentă a metodei; procedeele
didactice sunt practice (soluții didactice practice) însoțite, după caz, de tehnici și
mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice“ (I.Bontaș).
D. Tehnologia didactică – reprezintă „ansamblul tehnicilor și cunoștințelor practice
imaginat pentru a organiza, a testa și a asigura funcționalitatea instituției școlare la
nivel de sistem“ (S. Cristea ). Termenul desemnează, în esență (și în accepțiune
actuală) ansamblul metodologiei didactice corelat cu mijloacele de învățământ
asociate. În literatura de specialitate se utilizează și sintagma „tehnologia instruir ii“
pentru a desemna „un mod sistematic de proiectare, realizare și evaluare a întregului

proces de învățare și predare, „în concordanță cu obiectivele pedagogice asumate“
(M. Ionescu, I. Radu).
E. Mijloacele de invatamant sunt „unelte" (instrumente) didactic e, sub forma de
materiale obiectuale sau fizice ca: machetele; sub forma de reprezentari iconice
(figurative): desenul didactic; sub forma ideala (logico -matematica): judecatile,
rationamentele si respectiv formulele, algoritmii, teoremele si teoriile etc. si sub forma
cibernetica – asa cum sunt limbajele si codurile folosite de calculator etc, care, in
cadrul metodelor, ajuta la realizarea eficienta a activitatilor de predare -invatare.
Formele de activitate didactica (de organizare a procesului de invatam ant)
sunt sisteme de organizare a actiunilor de predare -invatare, in cadrul carora se
vehiculeaza continuturi si se indeplinesc obiectivele educationale, in lumina principiilor
didactice, prin intermediul metodelor si mijloacelor didactice, asa cum sunt: l ectia cu
tipurile sale in invatamantul preuniversitar, cursul, seminariile, proiectele etc. in
invatamantul superior sau consultatiile, vizitele si excursiile, practica in productie, studiul
individual etc.
Metodele de invatamant au anumite caracteristici , dintre care amintim pe cele
care le consideram cele mai relevante. Astfel, metodele de invatamant :
– sunt demersuri teoretico -actionale executive de predare -invatare, care asigura
desfasurarea si finalizarea cu eficienta a procesului de invatamant, indepl inind functii
normative de genul ce si cat sa predam si sa invatam, ce, cat, cum si cand sa evaluam
cunostintele etc, contribuind la indepl inirea obiectivelor pedagogice;
– in acelasi timp, acestea sunt demersuri de cunoastere (de investigatie) stiintifica, de
documentare si experimental -aplicative, contribuind la dezvoltarea (innoirea si
perfectionarea) teoriei si practicii pedagogice, imbinandu -se in acest scop cu formele
cunoasterii si operatiile logice;
– avand un pronu ntat caracter executiv (actional ), me todele de invatamant nu sunt doar
simple practici didactice de aplicare a teoriei pedagogice, ci ele cuprind si
dinamizeaza elemente pedagogice teoretice, care asigura fundamentarea stiintifica a
actiunilor de predare -invatare si, asa cum s -a mai precizat, contribuie la dezvoltarea
teoriei pedagogice;
– metodele de invatamant se elaboreaza si se aplica in stransa legatura cu diferitele
componente ale procesului de invatamant – obiective, continuturi, mijloace si forme

de organizare didactica, precum si in st ransa legatura cu gradul si profilul
invatamantului, cu specificul disciplinei de invatamant, cu felul activitatilor didactice
si cu nivelul de pregatire al tineretului;
– se concep, se imbina si se folosesc, dupa caz, in legatura cu particularitatile de va rsta
si individuale, cu modul de actionare al factorilor educativi – profe sori si elevi sau
studenti etc;
– concomitent cu realizarea obiectivelor instructiei si educatiei, contribuie la realizarea
obiectivelor autoinstructiei si autoevaluarii, la pregatirea tinerilor pentru educatia
permanenta; au un caracter dinamic, in sensul ca mentin ceea ce este valoros si
elimina ceea ce are „uzura morala", fiind deschise innoirilor si perfectionarilor, in pas
cu progresul stiintific, pedagogic si tehnic;
– au un caracter sist emic, in sensul ca, fara a -si pierde entitatea specifica, se imbina, se
completeaza si se influente aza reciproc alcatuind un ansamblu metodologic coerent;
– unele metode servesc in mai mare masura munca profesorului – predarea: prelegerea,
conversatia etc, altele servesc mai mult munca elevului – invatarea – lectura, exercitiul
etc;
– avand in vedere fina litatea procesului de invatamant – pregatirea temeinica a
tineretului studios, este necesar ca toate metodele, separat sau imbinat, sa -si aduca
contributia la realizarea cu succes atat a predarii, cat si a invatarii.
Pentru a obtine rezultate bune in acti vitatea desfasurata, actul predarii –
invatarii, dascalii trebuie sa gaseasca, sa imbine si sa foloseasca adecvat si creator
metodele didactice.

1.2.Clasificarea metodelor de instruire

Metodele alcatuiesc un sistem educational coerent. El prezinta insa anumite
caracteristici si implicatii specifice, care pot oferi posibilitatea realizarii unei anumite
clasificari (tipologii). Aceasta inseamna, de fapt, evidentierea diversitatii in unitatea
ansamblului metodologic didactic. Cu titlul informativ, fara intentii ex hausive si definitive, se
pot mentiona urmatoarele tipuri (categorii sau grupe) de metode, astfel:
a) metode clasice (traditionale), cum ar fi:

– expunerea orala,
– conversatia demonstratia intuitiva,
– lectura (studiul cu cartea) etc;
Acest tip de clasificare si -a diminuat mult caracterul, deoarece toate aceste metode
„vechi" si -au integrat elemente noi, moderne, cum ar fi:
– dialogul,
– demonstratia cu ajutorul mijloacelor audio -vizuale,
– experimentul etc;
b) metode moderne, cum ar fi:
– descoperirea si problematizarea,
– modelarea,
– simularea,
– cooperarea,
– asaltul de idei,
– studiul de caz etc;
Acest tip de clasifi care avea sens acum 3 -4 decenii, astfel ca in zilele noastre nu mai
pot fi considerate „moderne", caci s -au integr at ca metode normale, obisnuite in realizarea
procesului de predare -invatare. M ai mult, multe dintre ele cum sunt: modelarea,
problematizarea etc . se foloseau intr -o anumita masura si in trecut, fara s a fie evidentiate in
mod special.
c) metode de predare, care servesc mai mult actului comunicarii din partea profesorului, cum
ar fi:
– expunerea orala sub forma de prelegere,
– demonstratia,
– conversatia,
– evaluarea etc;
d) metode de invatare, care servesc mai mult elevilor in actul asimilarii cunostintelor, cum ar
fi:
– studiul cu cartea si studiul individual,
– descoperirea,
– exercitiul etc;
e) metode de predare -invatare, cum ar fi:
– predarea si invatarea in echipa,
– exper imentul,

– asaltul de idei,
– simularea etc;
f) metode actionate:
– experimentul,
– exercitiul – prin rezolvari de probleme teoretice sau efectuarea de lucrari practice in
laborator si atelier,
– conversatia,
– instruirea asistata de calculator etc;
g) metode de cunoastere (explorare) directa:
– observatia,
– experimentul,
– studiul de caz;
h) metode de cunoastere (explorare) indirecta:
– demonstratia intuitiva de substitutie,
– modelarea,
– simularea etc;
I) metode de evaluare :
– probele scrise,
– orale si practice,
– testele docimologice,
– examinarea de catre calculator etc;
j) metode cu caracter de cercetare:
– observatia,
– experimentul,
– convorbirea,
– chestionarul,
– metoda statistica : – matematica,
– analogia,
– inductia,
– deductia,
– asaltul de idei,
– studiul de caz etc

1.3.Metode activ – participative in ciclul primar

Prin metode activ -participative înțelegem toate situațiile în care elevii sunt scoși din
ipostaza de obiect al formării și transformați în subiecți activi, coparticipanți la propria
formare. „A activiza înseamnă, deci, a mobiliza/angaja intens toate forțele psihice de
cunoaștere ale elevului, pentru a obține în procesul didactic performanțe maxime, însoțite
constant de efecte instructiv -educative, optimale în toate componentele personalității.”
Această direcție importantă de modernizare a strategiilor didactice valorifică achizițiile
cercetărilor psihopedagogice , si anume, interiorizarea operațiilor în plan mintal să se
realizeze pe baza acțiunilor în plan extern cu obiectele (Piaget, Galperin), astfel fiind scos în
evidență rolul grupului în care se învață pe baza conflictului socio -cognitiv dintre participanți
(Doise ,Mugny).
Sunt satisfăcute astfel, cerințele psihopedagogice ale activizării:
 pregătirea psihologică pentru învățare;
 prevenirea și reducerea influențelor negative ale diferit elor surse perturbatorii;
 asigurarea repertoriilor congruente;
 asigurarea unui limbaj comun între educator și educat;
 utilizarea unor act ivități eficiente de activizare.
Aceste metode se bazează pe cooperare și activitate comună în rezolvarea unor
sarcini de învățare. Astfel, munca în grup este orientată mai ales spre aspectul social al
învățării, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului. Ca urmare, în
proiectarea și organizarea ei trebuie respectate câteva etape metodice :
– analiza temei și a sarcinilor de instruire sau autoinstruire;
– împărțirea sarcinilor între membrii grupului;
– documentarea asupra temelor ș i aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse;
– emiterea unor ipoteze și opinii asupra rezultatelor probabile;
– efectuarea de investigații practic aplicative sau teoretice.
Astfel, p entru atingerea finalităților educației contextualizarea metodelor didactice
la specificul demersului educativ reprezintă o importantă sarcină a cadrului didactic. Prin
acest mod este stimulată învățarea și dezvoltarea personală, favorizând schimbul de idei,

de experiențe și cunoștințe, asigură o participare activă, promovează interacțiunea,
conducând la o învățare activă cu rezultate evidente. Contribuie la îmbunătățirea calității
procesului instructiv -educativ, are un caracter activ -participativ, o reală valoare activ –
formativă asupra personalității elevilor.
În practica didactică , pentru o utiliz are eficientă a acestor metode, este importanta
cunoașterea temeinica teoretică, o minimă experiență în utilizarea acestor metode și
integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelație cu metodele tradiționale.
Acest mod de predare transformă elevul într -un actor, participant activ în procesul
învățării, pregătit să -și însușească cunăștințele prin efort propriu, o angajare optimă a
gândirii, mobilizându -l în raport cu sarcinile de învățare date. Se identifică cu situația de
învățare în care este antrenat, fiind parte activă a propriei transformări și formări generată
de cunoaștere .
Putem preciza ca p ractica didactică bazată pe metode interactive presupune:
 Interacțiuni verbale și socio -afective nemijlocite între elevi, grație cărora se
dezvoltă competențe intelectuale și sociale transferabile în diferite contexte formale și
informale;
 Atitudine deschisă, activă bazată pe inițiativă personală;
 O învățare în colaborare cu ceilalți colegi;
 Angajarea intensivă a elevilor în realizarea sarcinilor (chiar dacă în cazul unora
dintre ei nu se prouce la primele experiențe de ace st gen);
 Responsabilitate colectivă și individuală;
 Valorizarea schimburilor intelectuale și verbale, mizând pe o logică a învățăturii
care ține cont de opiniile elevilor.
S-a constatat ca d emersurile didactice de acest tip conduc spre un progres co gnitiv
centrat pe descoperirea celuilalt, a unei participări active și intercative, la reflecție comună în
cadrul comunității educaționale din care face parte.
Metodele interactive promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre
personalită țile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.
S-a constatat ca m etodele interactive:
– crează deprinderi;
– facilitează învățarea într -un ritm propriu;
– stimulează cooperarea, nu competiția;
– sunt atractive;

– pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învățare.
Un învățător care folosește astfel de metode ar trebui să fie:
 un sfătuitor – care își ajută elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează să
își prezinte propriul punct de vedere;
 un animator – care inițiază metodele și le explică elevilor, pregătește
materialele didactice și prezintă scopurile învățării;
 un observator și un ascultător – care observă elevii în timpul activității și îi
poate aprecia corect;
 un participant la învățare – care nu are impresia că este perfect și învață pe
tot parcursul vieții;
 un partener – care poate modifica „scenariul” lecției, dacă clasa cere acest
lucru.
De aceea învățătorul și elevii sunt responsabili de rezultatele muncii în comun.
Mai jos am redat c ele mai cunoscuete și folosite strategii didactice interactive
utilizate la clasă în învățământul primar sunt:
Braistorming -ul (asaltul de idei) – prezintă formularea unui număr cât mai
mare de idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situație
enunțată, după principiul cantitatea generează calitate.
Harta povestirii – este o formă de organizare și sintetizare a conținutului
informațional al unui text. O altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite
persp ective două sau mai multe povestiri și se poat e realiza sub forma unui tabel.
Rețeaua personajelor – este o metodă grafică de descriere a personajelor și
de argumentare a descrierii. Elevii vor scrie într -un cerc desenat numele personajului.
În cercuri sat elit scriu cuvinte care caracterizează personaju l, iar apoi citate,
reformulări.
„Arborele lui Sapiro” – în viziunea lui Daniel Sapiro conflictul este asocia t
cu un arbore, iar f iecare parte a lui reprezintă o parte componenta a conflictului:
• solul – mediul social în care izbucnește conflictul (familia, colectivul, școala);
• rădăcina – cauzele multiple ale conflictului;
• tulpina – părțile implicate în conflict;
• scorbura – problema clară definită a conflictului;
• florile – emoțiile proprii pozit ive și negative a celor implicați în conflict;.
• frunzele – acțiunile concrete a celor implicați în conflict;

• fructul – soluția rezolvării conflictului.
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într –
un dreptunghi, la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică
asemeni crengilor unui copac toate cunoștințele evocate despre o anumită temă. Foaia
pe care este desenat copacu l trece de la un membru la altul al grupului și fiecare elev
are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup
este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare și
sistematizare a c unoștințelo r.
Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în cinci versuri se si ntetizează un
conținut de idei, fiind in acelasi timp și un instrument de evaluare a înțelegerii textului
și de exprimare a creativității elevilor. Dupa cum sugereaza si numele, cvinte tul este o
poezie de cinci versuri, iar scrierea ei presupune o reflecție bazată pe înțelegerea
nuanțată a sensului subiectului ales. Primul vers este un cuvânt -cheie referitor la
discuție, fiind, de obicei, un substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte
care descriu substantivul în discuție, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din
trei cuvinte care exprimă o acțiune, fiind de regulă verbe la gerunziu. Al patrulea vers
conține patru cuvinte și exprimă sentimentele față de subiect, i ar al cincilea vers este
un cuvânt care expimă esența subiectului.
Diamantul – este o strategie modernă care are la bază împletirea activității
individuale cu cea de cooperare în grup. Cand se foloseste aceasta metoda se
urmărește antrenarea în activitate a fiecărui elev astfel încât să participe la
soluționarea sarcinilor de lucru date. Este o metodă care stimuleză interacțiunea între
elevi, dezvoltă abilitățile de comunicare și gândirea critică a acestora. Metoda se poate
utiliza cu succes la orele de ed ucație civică, limba română, istorie, s.a.
Ciorchinele – se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor
învățate anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puși în situația de a stabilii
conexiuni între elementele studiate, de a s e implica activ în procesul de gândire. În
centru se notează conceptul de referință, apoi se trasează sateliții cu conceptele conexe
și de la fiecare ideile derivate. Realizarea ciorchinelui presupune comparații,
raționamente, clasificări, ierarhizări. Ca aplicație practică, această metodă se poate
folosi la toate obiecte le de studiu din ciclul primar;
Metoda cadranelor – este metoda prin care se rezumă sau se sintetizează
conținutul unei lecții. Urmărește implicarea elevilor în realizarea unei înțelegeri c ât

mai adecvate a unui conținut informațional. Se împarte spațiul de lucru în patru
cadrane și în fiecare se propune câte o sarcină de lucru.
Explozia stelară – metodă de dezvoltare a creativității, asemănătoare
braistorming -ului. Scopul este de a obține cât mai multe conexiuni între concepte. Se
scrie problema a cărei soluție trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai multe
întrebări care au legătură cu ea. Întrebările trebuie să înceapă cu “de ce?”, “c um?”,
“când?”, “cine?”, “unde?”.
Floarea de lot us – este o tehnică ce presupune identificarea conexiunilor
dintre concepte și idei, pornind de la o temă care generează opt (sau un număr la
alegere) idei secundare. Fiecare idee secundară va genera alte opt idei, s.a.m.d..
Diagrama Venn -Euler – presupune compararea de către elevi a două
elemente: idei concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidențiate atât elementele
comune, cât și cele care le diferențiază. Se reprezintă sub forma a douș cercuri care se
intersectează. În primul cerc se notează elementele sp ecifice primului obiect, în al
doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecția cercurilor, elementele comune.
Această metodă este folosită pentru a -i ajuta pe elevi să -și sistematizeze cunoștințele,
să diferențieze informații asemănătoare. Astfel , cunoștințele elevilor sunt mai precise
și se păstrea ză un timp mai îndelungat;
Metoda celor șapte pălării gânditoare – este o metodă -joc pentru stimularea
creativității participanților și se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria
aleasă. Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben,
verde, albastru și negru. Membrii grupului î și aleg pălăriile și vor interpreta rolul
precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să
spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este
cea care definește rolul, iar pentru succesul acestei metode este bine ca materialul
didactic să fie variat și bogat pentru a -i atrage pe elevi.
Cubul
Aceasta m etoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective.
Sunt recomandate respectarea următoarelor etape:
– realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele precum : descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, ar gumentează;
– anunțarea temei;
– împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinâ nd o temă de pe fețele
cubului;

– descrie: culorile, forme le, mărimile etc. ;
– compară: ce es te asemănător, ce este diferit;
– anali zează: spune din ce este făcut;
– asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?
– aplică: la ce se poate folosi ?
– argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care v in în
sprijinul afirmației tale;
– redactarea finală și î mpărtășirea ei celorlalte grupe;
– afișarea formei finale.
Turul galeriei este o metodă de învățare prin cooperare ce îi încurajează pe
elevi să -și exprime opiniile proprii. Produsele realizate de c opii sunt expuse ca într -o
galerie, prezentate și susținute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate și
discutate de către toți elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei
presupune evaluarea interactivă și profund formativă a pro duselor realizate de grupuri
de elevi.
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă , este o îmbinare
armonioasă între activitatea individuală și cea a grupurilor de elevi. Are rol de a
încorpora activitatea fiecărui elev într -un demers amplu menit să rezolve o problemă
complexă.
Această metodă presupune organizarea unei activități structurate în
următoarele etape:
– individuală – elevii primesc o temă pe care o rezolvă indivi dual într -o
perioadă scurtă de timp ( de obicei 5 minute). Se pot formula întrebări referitoare la
subiectul tratat;
– perechi – se formează grupe de doi elevi , care își verifică reciproc rezultatele
și încearcă să răspundă la întrebările care au fost fo rmulate în interiorul grupului;
– grupuri de patru elevi – formate prin unirea perechilor două câte două. Elevii
își confruntă rezultatele , concep un nou răspuns, într -o formulare la care îți aduc toți
contribuția identificând concluziile cu caracter gen eral în zonele de controverse
rezultate în urma întrebărilor fiecăruia;
– întreaga clasă –un reprezentant al fiecărei grupe prezintă concluziile sale.
Acestea pot fi notate pe tablă pentru a putea realiza comparația între răspunsurile
grupurilor. Pe baza lor se concep concluziile finale.

Metoda R. A. I. are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a
comunica (prin întrebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat. Denumirea provine
de la inițialele cuvintelor “Răspunde – Aruncă –Intero ghează ” și se desfășoară astfel:
la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, profesorul, împreună cu elevii săi,
investighează rezultatele obținute în urma predării -învățării, printr -un joc de aruncare
a unui obiect mic și ușor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie
să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea
răspunde la întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Evident interogatorul trebuie să cunoas că și răspunsul întrebării adresate. Elevul care
nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus
întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, d eci, de a mai
pune o întrebare.

Capitolul II
NEVOIA EDUCATIEI MODERNE

2.1. Rolul metodelor activ -participative în cadrul activităților instructiv -educative

Dezideratele de modernizare și de perfecționare a strategiilor didactice se
înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ a l metodelor și tehnicilor de învățământ, în
aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii
instructive, în contaminarea și suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici
de învățare, reușind astf el să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului
potențial al elevului.
Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a
asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și d e muncă
independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă independentă.
Deși învățarea este eminamente o activitate proprie, ținând seama de efortul
individual depus pentru înțelegerea și conștientizarea semnificațiilor unei ști ințe, nu este mai
puțin adevărat că legăturile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariției și
constituirii învățării personale și colective.
„Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă
mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor, ceea ce
asigură participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de
stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.” (Ioan Cerghit, 1997, p. 54)
Metodele de învățământ („odos” = cale, drum; „metha” = către, spre)
reprezintă căile folosite în școală de către cadrele didactice în a -i ajuta pe elevi să descopere
viața, lumea, natura înconjurătoare, lucrurile, științele. Ele sunt de asemenea, mijloace prin
care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile elevilor de a acționa
asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând lumea exterioară în facilități
interioare, construindu -și caracterul și dezvoltându -și persona litatea.
„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintro
cale de cunoaștere propusă de profesor într -o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar,
elev, student, în cadrul instruirii formale și nonfor male, cu deschideri spre educația
permanentă.” (Sorin Cristea, 1998, p.303) Interactivitatea presupune atât competiția – definită

drept „forma motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în
care individul rivalizează cu ce ilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a
superiorității” – cât și cooperarea care este o „activitate orientată social, în cadrul căreia
individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun” (Ausubel, 1981). Ele nu
sunt opuse; ambel e implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul
individual. În continuare prezentăm două dintre noile metode și tehnici interactive de grup,
menite să contribuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu -se în
domeniul căutărilor și preocupărilor creative de sporire a eficienței muncii educatorului cu
discipolii săi.
2.2. Rolul și funcțiile materialului didactic
Conținutul științific al conceptelor matematice nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune
utilizarea unor metode și procedee bazate pe intuiție. Copilul de vârstă școlară mică are o
gândire care operează la nivelul operațiilor concrete. Numai în măsura în care elevul va fi pus
de către învățător în situația de a gândi operând cu mulțimi concrete de obiecte, va putea
pătrunde în înțelesul real al conceptelor matematice, își va însuși logica acestora.
Materialul didactic are un rol prioritar în cadrul strategiei didactice. Elasticitatea
strategiei este dată nu numai de bogăția și mobilitatea metodelor, ci și de f olosirea flexibilă a
materialului didactic solicitat de particularitățile metodice ale fiecărui eveniment sau secvență
a lecției.
Termenul de material didactic desemnează atât obiectele naturale, originale cât și pe
cele concepute și realizate special pent ru a substitui obiecte și fenomene reale.
Învățătorul trebuie să asigure un echilibru între metodele de tip intuitiv -observativ, cele
acționale și problematizatoare pentru a nu ajunge nici la abuz de intuiție, dar nici la un
învățământ formal, fără suport modelator.
Învățătorul trebuie să conducă elevii să se ridice treptat de la nivelul concret la
înțelegerea și operarea cu abstracțiunile matematice.
Se impune analiza și utilizarea materialelor în funcț ie de gradul de intuitivitate, ținând
cont de faptul c ă interacțiunea dintre analogie și inducție, pe de o parte și temeiul lor intuitiv,
pe de alta, asigură evoluți a spre abstract.

Un anumit material didactic este cu atât mai eficient cu cât înglobează o valoare
cognitivă și formativă mai mare, care să contr ibuie la realizarea obiectivelor pedagogice ale
lecției la care este folosit. Contextul pedagogic și metoda folosită determină eficiența
materialului didactic prin valorificarea funcțiilor pedagogice:
1. funcția de comunicare (informare). Copilul dobândește c unoștințe prin efort
personal, sub îndrumarea cadrului didactic, pe baza materialului didactic.
2. funcția ilustrativ – demonstrativă – se folosesc în activitățile matematice și
obiecte naturale. Demonstrarea cu ajutorul materialului natural contribuie la
formarea unor reprezentări și noțiuni clare, cu un conținut bogat și precis.
3. funcția formativ educativă – exersează capacitatea operațională a proceselor
gândirii, contribiund astfel la realizarea unui învățământ formativ. Observarea
devine exploratoare și s istematică, iar analiza, sinteza, comparația sunt
favorizate. Atenția este activizată și cre ează condiții pentru o bună percep ție. În
cadrul actului educativ se acordă prioritate activității senzoriale care constituie
pe baza perceperii corecte, concrete a obiectelor o condiție primordială a
dezvoltării tuturor proceselor psihice de cunoaștere.
4. funcția stimulativă. Materialul didactic trezește interesul și curiozitatea pentru
ceea ce urmează să fie cunoscut de către copii. Ei devin activi și interesați când
trec la manipularea obiectelor și participă cu mai multă ușurință la discuțiile ce
se angajează pe marginea obiectelor. Materialul didactic suscită interes, trezește
noi necesități de cunoaștere și acțiune, concentrează atenția și mobilizează
efortul de î nvățare a lecției.
5. funcția ergonomică decurge din calitățile unor materiale didactice de a
contribui la raționalizarea efortului elevilor și cadrului didactic în timpul
desfășurării procesului de învățământ. Materialul didactic conceput și realizat în
acest scop trebuie să raț ionalizeze efortul elevilor la limita valorilor fiziologice
corespunzătoare dezvoltării somatice și psihice și să le asigure ritmuri de
învățare în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale.
6. funcția de evaluare a randa mentului învățării constă în posibilitatea
materialului didactic de a pune în evidență rezultatele obținute de elevi, de a
diagnostica și aprecia progresele înregistrate de aceștia.

Pentru atingerea scopului formativ al mijloacelor de învățământ trebuiesc îndeplinite o
serie de condiții psihopedagogice:
a. nivelul de satisfacere a obiectivelor cărora le este destinat mijlocul de
instruire:
 în etapa concretă (clasa I și, eventual, a II -a) copilul
manipulează obiecte concrete în scopul formării unor
reprezentăr i matematice concrete și clare;
 în etapa semiconcretă (clasa a II -a) se vor introduce materiale
semistructurate;
 în etapa simbolică obiectivul urmărit se atinge prin folosirea
diagramelor și desenelor în fișele de muncă independentă.
b. calitatea estetică a m ijloacelor de învățământ contribuie la atragerea
afectivă a copilului în activitatea instructivă, la stimularea motivației de
învățare;
c. dimensionarea în raport cu vârsta elevului: materialele didactice folosite
trebiue să aibă indici de vizibilitate adapta ți spațiului – suficient de mari
pentru a permite observarea, dar suficient de mici pentru a nu încurca
activitatea copilului.

2.3. Mijloace didactice folosite în activitățile matematice
Diferitele funcții pedagogice ale mijloacelor didactice determină o clasificare a acestora
în:
 Mijloace informativ -demonstrative ce servesc la exemplificarea, ilustrarea
și concretizarea noțiunilor matematice prin:
o Materiale intuitive ce ajută la cunoașterea unor proprietăți ale obiectelor
și noțiunilor, specifice fazei concrete a învățării;
o Reprezentări spațiale și figurale (corpuri și figuri geometrice, desene –
specifice rezolvării problemelor);

o Reprezentări simbolice – reprezentări grafice introduse în faza de
formare a noțiunilor (notarea simbolică a elementelor unor mulțimi,
conturul mulțimilor, cifrele și simbolurile matematice etc).
 Mijloace de exersare și formare de deprinderi – din această categorie fac
parte jocurile de construcții, trusa Dienes, trusele Logi I și Logi II, rigletele,
abacele, numărătorile etc;
 Mijloace de raționalizare a timpului – constituite din șabloane, jetoane,
ștampile etc.
Trusa Dienes este formată din 60 de piese ce se disting prin patru atribute, fiecare
având o serie de valori distincte:
– mărime cu 2 valori: mare, mic;
– culoare cu 3 valor i: roșu, galben, albastru;
– formă cu 5 valori: pătrat, triunghi, dreptunghi, disc, oval;
– grosime cu 2 valori: gros, subțire.
Numărul pieselor este dat de toate combinațiile posibile ale celor patru atribute, fiecare
fiind unicat. În total sunt: 2 x 3 x 5 x 2 = 60 (piese).
Trusa poate fi folosită atât pentru cunoașterea și recunoașterea unor figuri geometrice
împreună cu unele caracteristici (formă, culoare, mărime), cât și pentru „construirea” unor
obiecte din figuri geometrice simple.
Logi I se aseamănă cu trusa Dienes dar are mai puține piese deoarece nu are forma
ovală și nici atributul grosimii. În total are 24 piese.
Logi II are în plus față de Logi I forma ovală.
Trusa de rigletele Cuisenaire conține riglete cu lungimi de la 1cm la 10cm,
reprezentând n umerele naturale de la 1 la 10. Fiecare număr este reprezentat printr -o rigletă
de o anumită lungime.
Folosirea rigletelor oferă mai multe avantaje:
 fundamentează noțiunea de număr și măsură;

 oferă posibilitatea copilului de a acționa în ritm propriu, potr ivit capacităților sale,
descoperind independent combinații de riglete, ce îl conduc spre înțelegerea
compunerii, descompunerii numărului și a operațiilor aritmetice;
 asigură înțelegerea relației de egalitate și inegalitate în mulțimea numerelor naturale;
 asigură autocontrolul în rezolvarea fiecărei sarcini prin caracterul structural al
materialului;
 oferă copilului posibilitatea de a acționa – a aplica – a valorifica – a înțelege,
asigurându -se astfel formarea mecanismelor operatorii.
Jocul numerelor – conține jetoane și „palete” cu cifre. Pe o parte a paletei este scrisă
cifra, iar pe cealaltă un număr egal de buline.
Jocul mulțimilor – cuprinde jetoane reprezentâ nd diferite animale, fructe etc dar și
buline de diferite culori. Este un material ce ajută copiii în formarea de mulțimi pe baza unor
atribute, cu elemente reprezentate prin imagini.
Găsește perechea cuprinde jetoane, unele cu imagini de obiecte, altele cu numere ce se
pot asambla prin asocierea numărului reprezentând cardinalul unei mulțimi cu mulțimea de
obiecte corespunzătoare.
Pe lângă aceste mijloace didactice se pot folosi planșe cu operațiile, cu terminologia și
proprietățile acetora etc.
 Metoda predării/învățării reciproce

Este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor de s tudiere a unui text.
După ce sunt obișnuiți cu această metodă elevii iau locul profesorului, instruindu -și colegii.
Are loc o dezvoltarea a dialogului elev -elev. Se poate desfășura pe grupe sau cu toată clasa.
Metoda învățării reciproce este centrată pe patru strategii de învățare utilizate
de cel care face un studiu de text pe teme științifice, sociale sau un text narativ (povești,
nuvele, legende). Aceste strategii sunt:
• REZUMAREA
• PUNEREA DE ÎNREBĂRI
• CLARIFICAREA DATELOR
• PREZICEREA (PROGNOST ICAREA)

Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important, relevant din ceea
ce s-a citit; se va realiza un rezumat. Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de
întrebări despre informațiile citite, cel care pune întrebările trebuie să cunoască bineînțeles și
răspunsul. Clarificarea constă în discutarea termenilor necunoscuți, mai greu de înțeles,
apelul la diverse surse lămuritoare, soluționarea neînțelegerilor. Prezicerea se referă la
exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmp la în continuare, bazându -se pe ceea ce au
citit.
Etapele metodei:
1. Explicarea scopului și descrierea metodei și a celor patru strategii;
2. Împărțirea rolurilor elevilor;
3. Organizarea pe grupe;
4. Lucrul pe text;
5. Realizarea învățării reciproc e;
6. Aprecieri, completări, comentarii;
Această metodă poate avea două variante, de aceea vom exemplifica una dintre
acestea: Pentru textele mai mari se procedează în felul următor:
– se împarte textul în părți logice;
– se organizează colectivul în grupe a câte patru elevi;
– aceștia au fiecare câte un rol: rezumator, întrebător, clarificator, prezicător;
– se distribuie părțile textului fiecărui grup în parte;
– echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându -se asupra rolului primit.
Trebuie precizat că pentru a încuraja învățarea prin cooperare, în cadrul unui
grup mai numeros, același rol poarte fi împărțit între doi sau trei elevi;
– în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecă rui grup își exercită
rolurile, învățându -i pe ceilalți colegi din celelalte grupe despre textul citit de ei, stimulând
discuția pe temele studiate.
Avantajele metodei predării/învățării reciproce:
– este o strategie de învățare în grup, care stimulează și motivează;
– ajută elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă
intelectuală pe care le pot folosi apoi în mod independent;
– dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei
– analiza, sintez a, concretizarea, generalizarea, abstractizarea și capacitatea de ascultare
activă;
– stimulează concentrarea asupra textului și priceperea de a selecționa esențialul;

 Metoda schimbă perechea (share – pair circles)

Metoda schimbării perechii are la bază munca elevilor în perechi astfel: se
împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți; se formează două cercuri
concentrice, elevii fiind față în față pe perechi. Profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de
lucru în perechi. Fiecare pereche discută și apoi comunică ideile. Cercul din exterior se
rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându -de astfel schimbarea partenerilor în pereche.
Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare se
implică în activitate și își aduce contribuția la rezolvarea sarcinii.
Etapele metodei:
1. Etapa organizării colectivului în două grupe egale:
Fiecare elev ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Profesorul
poate să l ase elevilor libertatea de a -și alege locul sau poate organiza colectivul
punând copiii să numere din doi în doi. Astfel, cei cu numărul 1 se vor așeza în cercul
interior cu fața la exterior, iar cei cu numărul 2 în cercul exterior cu fața către elevii
din cercul interior. Stând în față în față, fiecare elev are un partener. Dacă numărul de
elevi este impar, la activitate poate participa și cadrul didactic.
2. Etapa prezentării și explicării problemei:
Profesorul oferă cazurile pentru studiu, problemele de rezolvat sau situațiile didactice
și explică importanța soluționării.
3. Etapa de lucru în perechi:
Elevii lucrează doi câte doi pentru câteva minute. Apoi elevii din cercul exterior se
mută un loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfe l o nouă
pereche. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii inițiali sau se termină
întrebările.
4. Etapa analizei ideilor și a elaborării concluziilor:
În acest moment, clasa se regrupează și se analizează ideile emise. Profesorul face
împreună c u elevii o schemă a concluziilor obținute:
– se pot da elevilor întrebări cu răspunsuri eliptice care se vor completa pe rând de
către fiecare pereche, iar în final se vor analiza toate răspunsurile și se vor face
corectări și completări;
– perechile pot rezolva câte o problemă de pe o fișă dată până la epuizarea sarcinii, iar
în final se vor citi rezolvările. Se poate da următoarea comandă: Toți elevii rezolvă

punctul nr. 1 din fișă, timp de 5 minute. Are loc apoi schimbarea perechilor și se dă
următoarea comandă: Toate perechile se concentrează la punctul nr. 2 din fișă. Și așa
mai departe, până când se termină fișa de lucru. Se reface colectivul și se analizează
pe rând răspunsurile date.
Avantajele metodei Share – Pair Circles:
– e o metodă interacti vă de grup, care stimulează participarea tuturor elevilor;
– elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului;
– stimulează cooperarea, înțelegerea și toleranța față de opinia celuilalt;
– este o metodă ușor de aplicat la orice vârstă și adaptabilă oricărui domeniu și obiect
de învățământ;
– dezvoltă inteligența logico -matematică, inteligența interpersonală ce creează
oportunități în munca colectivă;
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a
căutării de noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv – educative din
școală, prin directa implicare a elevului și mobilizarea efortului său cognitiv,
profesorul Ioan Cerghit afirma: „Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de
rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul
profesorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de
ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în niciun fel inițiativei și
original ității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a
oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei
învățământului de toate gradele. În fond creația în materie de metodologie, înseamnă
o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile
școlare.” (Ioan Cerghit, 1997)

Capitolul III
CERCETARE
JOCUL DIDACTIC IN LECTIA DE MATEMATICA

3.1. Scopul cercetarii

Obiectiv ul major al învăț ământul ui primar este pregătirea copilului pentru școala.
Școala este locul in care copilul începe sa fie educat de la primele sale confruntări cu
necunoscutul, satisfăcându -si curiozitatea si repetatele întrebări “cum” și “de ce ”.
Tehnici le elementare ale învățării intelectual e, mai bine spus unele dintre aceste
tehnici, sunt asimilate de catre elevi la vârsta școlară mică. Putem afirma ca i nteresul
acestora pentru studiu se găsește într -o fază incipientă.
Școala are un rol hotarator in dezvoltarea psiho -fiziologica a elevului , si participa la
adaptarea lui la regimul de viața si instruire in cadrul colectivită ții de copii.
In cadrul scolii, p regătirea elevilor se realizează printr -o serie de activit ăți specifice
învățământului primar, rolul cel mai important avându -l „jocul ”. În ierarhia metodelor activ –
participative din învățământul primar, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență. In
aceasta etapa a vietii, l a vârsta școlară, jocul este un mijloc de învățare foarte eficient .
Jocurile didactice sunt mijloace eficie nte de activizare a întregii clase, si contribuie nemijlocit
la formarea și dezvoltarea deprinderilor practice elementare datorită , inainte de toate,
conțin utului și modului de organizare .
S-a constatat ca j ocul este pentru elevi activitatea cea mai atrac tiva prin care se
lărgește orizontul lor cu cunoștințe noi, care îi vor ajuta sa se orienteze mai ușor in realizarea
propriilor lui trebuințe.
Prin joc se urmareste echiparea elevului cu un aparat de gândire logic care să -i
permită să se orienteze cu usurinta în problemele realității zilnice cu care se confrunta , să
exprime judecăți și raționamente variate într -un limbaj simplu. Jocul este o activitate care
oferă un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând in acelasi timp
inițiativa și creativitatea elevilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, elevul acordă o
implicare mai mare în desfășurarea lui.

O importanta deosebita o are de zvoltarea gândirii copilului școlar iar acest aspect nu
trebuie neglijat întrucât nu tine con t de acest parametru înseamnă a lasa goluri de la început
in intelectul școlar ului, goluri ce cu greu vor putea fi înlăturate ulterior.
In aceasta etapa, prezentarea conținutului mate matic intr-un mod cât mai clar,
atrăgător, variat și la nivelul posibilit ăților de înțelegere al micilor școlari, stimulează
interesul pentru această disciplină, plăcerea de a căut a și satisfacția de a descoperi lucruri noi.
Folosind jocul di dactic în oricare moment al lecțiilor de matematică și chiar la fiecare capitol,
s-a constatat ca elevii au ajuns să îndrăgească și să înțeleagă mult mai ușur cunoștințele
dobândite, antrenându -se involuntar într -o adevărată competiție.
Urmărindu -se obiectivele curente ale lecției, formarea deprinderilor prin jocurile
didactice care v or fi folosite în diferite momente ale acestuia, elevul este solicitat la același
efort mintal pe care l -ar face intr -o activitate didactică obișnuită: să observe , să denumească,
să recunoască, să explice, să clasifice, să transforme, să compună etc. cu deosebirea că în
cadrul jocului el efectuează acele operații într -o formă plăcută, atractivă, mobilizându -și toate
resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului.
Cercetarea de fata are ca scop identificarea și precizarea locului și rolului jocului
didactic în stimularea unei mai rapide insusiri si consolidari a cunostintelor legate de
introducerea notiunii de numar, precum si cresterea capacitatii de utilizare a acestei notiuni.
Scopul cercetării de fata este integrarea jocului didactic în activitatea de învățare, cu
intenția de a realiza o situație motivațională specifică.

3.2. O biectivele cercetarii

Dorim sa atragem atentia asupra rolul ului și importanței jocului didactic în procesul
instructiv -educativ, astfel ca obiectivul principal al prezentei cercetari este de a arata ca prin
introducerea jocului didactic in activitatile de numeratie la ciclul primar se poate asigura, pe
de o parte o mult mai rapida insusire si consolidare a cunostintelor legate de introducerea
notiunii de numar, pe de alta parte se inregistreaza o crestere a capacitatii de utilizare a
acestei notiuni.
Obiectivele specifice pe care le -am urmarit in aceasta cercetare sunt urmatoarele :
 Prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne s-a dorit c reșterea
eficienței procesului de formare a noțiunii de „număr natural ” la ciclul primar;

 Dezvoltarea spiritului imaginativ -creator si de observatie cu ajutorul
elementelor de joc introduse in activitatile matematice;
 Cresterea gradului de asimilare a uno r notiuni noi prin transformarea unor
probleme in joc didactic .
 Dezvoltarea gândirii elevului si obisnuirea acestuia cu notiuni si procese
precum : analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea și
generalizarea.
Îndeplinirea acestor obiective vor contribui la dezvoltarea capacitățil or intelectuale ale
elevilor , precum și ale celorlalte laturi ale personalității lor care ii vor ajuta in viata de zicu zi .

3.3. Ipoteza cercetarii

Deoarece în realizarea acest ui proiect de cercetare s -a pornit de la constatare a general
valabilă potrivit căreia orice factor motivațional poate să intre în comp onența activității de
învățare, am decis ca situația motivațională să se prezinte sub forma unui joc didactic.
Ipoteza ge nerală de la care am pornit a fost ca eficiența procesului de asimilare a
conceptului de număr natural de catre elevi poate fi crescută dacă se abordează aceasta
noțiune prin prisma jocului didactic matematic , deoarece s -a constatat ca prin convertirea
situației de joc în situație de învățare , copiii din clasele primare au acces la modele de tip
cognitiv .
Prin folosirea jocului didactic matematic elevii sunt bine motivați, acceptă condițiile
jocului și își însușesc cunoștințele de bază ale calculului mat ematic, își formează priceperi și
deprinderi necesare în învățarea matematicii, ceea ce stă la baza pregătirii corespunzătoare în
domeniul matematic.
In condițiile actuale in care în vățământul a luat o mare amploare in dezvoltarea sa, in
tara noastră învățământul preșcolar fiind o parte integranta a acestuia se impune tot mai mult
perfecționarea metodelor si procedeelor didactice si totodată modernizarea întregului proces
informativ.
Acest proces informativ se traduce in învăț ământul preșcolar prin activit atea de
transmitere a cunoștințelor pe tot parcursul zilei respectiv e.
În acest proiect de cercetare am pornit de la o constatare general valabilă potrivit
căreia orice factor motivațional poate să intre în componența activității de învățare .În acest
sens, mi -am propus ca situația motivațională să se prezinte sub forma unui joc didactic.

Ipoteza generală de la care am pornit a fost ca eficiența procesului de introducere a
conceptului de număr natural poate fi crescută dacă se abordează aceasta noțiune prin prisma
jocului didactic matematic (prin convertirea situației de joc în situație de învățare elevul din
ciclul primar are acces la modele de tip cognitiv).
Paralel cu acest scop învăț ământul trebuie sa aibă si are o finalitate formativa in
sensul de a modela ființa umana in raport cu posibilitățile anatomo -fiziologice de care
dispune.
Prin folosirea jocului didactic matematic elevii sunt motivați eficient , condițiile
jocului fiind usor acceptate. Scolarii își însușesc cunoștințele de bază ale calculul ui
matematic, își formează priceperi și deprinderi necesare în învățarea matematicii, ceea ce stă
la baza pregătirii corespunzătoare în domeniul matematic.

3.4. Variabilele cercetarii

Studiul de fata reliefeaza doua gategorii de variabile. Variabila ind ependenta
exprimata de jocul didactic, considerat activitate de baza in insusirea notiunii de „numar
natural” .Variabila dependenta este exprim ata de formarea capacitatilor unei mai rapide
insusiri si consolidari a cunostintelor legate de introducerea notiunii de numar, precum si
cresterea capacitatii de utilizare a acestei notiuni.

III.5. C oordonatele cercetarii
III.5.1. E santionul de subiecti

Pentru realizarea scopului propus am întreprins o cercetare experimentală la c lasa a
II-a A, pe un colectiv de 2 8 elevi (10 băieți și 18 fete), din cadrul Liceului Tehnologic din
Ocna Sugatag . Perioada in care a fost realizata cercetarea este anul ș colar 2016 -2017,
semestrul I. Acestia vor reprezenta esantionul experimental.
Esantionul de cont rol il va constitui clasa a II-a B formata din 26 de copii (17 fete si 9
baieti).

3.5.2. E santionul de continut

Din gama foarte variata de jocuri practicate de catre dascali , jocurile didactice
constituie una dintre cele mai eficiente forme de munca cu scolarii. Fiind o activitate atra ctiva
si accesibila tuturor , imbinand elementul distractiv cu cel instructiv, jocul didactic ofera
copiilor posibilitatea sa -si formeze anumite notiuni mult mai usor. Jocurile didactice au un
loc bine stabilit in procesul de invatamant, planificarea lor fiind dirijata in mare masura de
programa.
Jocuri le didactice matematice utilizate în experiment au fost de diferite tipuri : „ Daca
stii, castig i!”, „Descopera intrusul”, ,,Cine socotește mai repede” , „Cine este vecinul meu?”,
„Portocala”, „Cine urmeaza?”, „ Fișă de evaluare prin joc ”, „Ghicește numarul ”, „Șirul
numerelor naturale ”, „Unește numerele în ordin crescătoare ”, „M -am in curcat”, „ Ci ne este
intrusul?”.

3.5.3. L ocul si durata cercetarii

Testarea ipotezei generale a cercetar ii va presupune desfasurarea un ui experiment
pedagogic in cursul anului scolar 2016/2017 , pe perioada primului semestru, in cadrul
Liceului Tehnologic din Ocna Sugatag .

3.5.4. M etodologia cercetarii

Legarea scolii de cercetarea științifica asigura cadrului didactic o menținere in
problematica științei pedagogice si a disciplinelor de predare; adică o autoperfecționare
profesionala continua si dezvolta interesul pentru cercetarea științifica.
Participarea la munca de cercetare dezvolta o atitudine științifica fata de realitatea
educaționala nemijlocita ajutând cadrul didactic sa ia distanta fata de propria -i activitate
practica, sa privească in mod practic situațiile de instruire create si deja parcurse, sa reflecteze
sa sesizeze noi cai de abordare, de ameliorare a procesului de învățământ.
In cercetarea pedagogica se folosesc metode menite sa asigure colectarea datelor in
problema investigata.
Dintre acestea, cel mai des se recurge la:
 observarea pedagogica

 experimental pedagogic
 convorbirea
 studiul de caz
 analiza produselor
Oricât de utile ar fi metodele de cercetare a datelor si tehnicile de prelucrare a
acestora, ele nu pot înlocui imaginaț ia cercetătorului manifestata in interpretarea datelor, in
analiza lor teoretica.
De aceea, sunt necesare acumularea de experiența in cercetare si exersarea
permanenta a imaginației creatoare.
In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea,
experimentul, convorbirea, analiza produselor activității, am încercat sa adun cat mai multe
date privitoare la pregătirea copiilor pentru un debut școlar in bune condiții.
Metoda cuprinde un ansamablu de strategii prin care se poate ajunge la detinerea unor
rezultate noi care sa asigure perfectionarea si optimizarea actiunii educationale.
Metoda are sens operational, conducandu -l pe cercetator spre descoperirea unor
realitati noi, prescurtandu -i diferite operatii ce vor trebui intreprinse pe parcursul cercetarii iar
in functie de rezultatele obtinute sa poata interveni in transformarea realitatii.
METODA OBSERVARII
Termenul “observație” provine din latina, de la cuvântul “servare”, căruia se
adăuga prefixul “ob” conferindu -i-se semnificația de “a avea înaintea ochilor”, “a cerceta”.
Ca metoda de colectare a datelor in cercetările pedagogice observația consta in
urmărirea intenționata, metodica si sistematica a unui fenomen sau a unui complex de
fenomene educaționale, dintr -o anumita perspectiva, in condiții obișnuite de existenta si
desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), in scopul explicării, înțelegerii
si ameliorării.
Reconsiderarea metodologica a metodei observației a condus la cristalizarea unei
metode alternative de evaluare didactica, denumita “observația sistematica a activității si a
comportamentului elevilor in clasa” care ii permite profesorului colectarea de informații
diverse si bogate, referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile si competentele disciplinare –
intelectuale si practice si transversale ale acestora. Instrumentele de evaluare specifice acestei
metode sunt:fisa de evaluare, scara de clasificare si lista de control \verificare.(M.Bocos,
F.Ciomos, 2001).

Observarea trebuie sa se desfasoare in mod sistematic, adica dupa un plan in care
sunt precizate problemele si aspectele ce vor fi urmarite.
Datele culese cu ajutorul observarii, trebuie sa fie notate pentru a oferi in orice
moment date precise si clare.
Observarea de desfasoa ra in conditii obisnuite, dand posibilitatea de a surprinde ceea
ce este caracteristic si esential.
In desfasurarea activitatilor de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale, se poate
folosi cu precadere metoda observarii directe. Toate datele culese pe parcursul activitatilor se
noteaza in caietul de observatii individuale si pe baza lor, la sfarsitul grupelor mari se poate
intocmi caracterizarile psiho -pedagogice ale copiilor, care i -au insotit la intrarea in clasa I,
constituind un ghid pretios pen tru invatator.
Folosirea metodei observații furnizează date importante si permite cunoașterea
individualității copiilor, a stadiului lor de dezvoltare in plan intelectual, socio -afectiv,
asigurând o buna orientare in alegerea celor mai eficiente cai si mijloace de formare si
dezvoltare a școlarilor.
Datele observării pedagogice ne -au demonstrat ca educația intel ectuala a copiilor
școlari , se realizează in primul rând, sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de
cunoaștere, al formarii unor deprinderi de activitate intelectuala si a spiritului de orientare in
mediul înconjurător.
Observarea se poate utiliza pe tot parcursul etapelor de cercetare, ea insotind toate
celelalte metode si oferind date suplimentare in legatura cu diversele aspecte ale
fenomen elor.
METODA EXPERIMENTULUI
,,Prin experiment, fenomenele urmărite sunt provocate de către cercetător, acesta
modificând condițiile lor de producere in conformitate cu scopurile urmărite.”
Experimentul presupune producerea sau schimbarea deliberata a unor evenimente sau
procese educationale, cu scopul de o observa, masura si evalua prin control sistematic,
factorii care le influenteaza, le determina.
Prin folosirea metodei experimentului, cercetatorul poate ajunge mai sigur la
descoperirea cauzelor fenome nelor studiate. De aceea experimnetul este o metoda superioara
celorlalte metode de cercetare.
Prin experiment, cercetatorul provoaca ori de cate ori doreste fenomenul pe care
doreste sa -l cerceteze, fara sa astepte producerea lui naturala: el se poate rep eta fie in aceleasi

conditii, fie in conditii modificate. In acest fel, ceea ce dorim sa cercetam poate fi cunoscut
profund si vast.
Prin repetarea experimentului, rezultatele pot fi confruntate.
Pentru a detine date reale, concludente, experiemntul trebui e sa indeplineasca anumite
conditii:
 sa se stabileasca clar conditiile initiale obisnuite care au dus la anumite
rezultate;
 observarea evenimentelor sa se faca ca si cand ar avea loc in conditii normale
(copilul nu trebuie sa simta ca este cercetat);
 compa rarea rezultatelor obtinute in conditii normale cu cele in conditii
modificate si invers.
METODA CONVORBIRII
Convorbirea este o alta metoda folosita in cercetarea pedagogica. Este o forma activa
in care intervențiile dascalului sunt hotărâte p entru obținerea datelor cu reala valoare pentru
cercetarea întreprinsa.
La originea convorbirii, stau datele deținute pentru observare precum si efectele unor
masuri pedagogice întreprinse de cadrul didactic .
In obținerea datelor si informațiilor necesare in cercetare, se tine cont de următoarele
cerințe ale convorbirii:
 sa aibă un scop precis formulat si concretizat
 convorbirea se efectuează atunci când cadrul didactic a dobândit deja si alte date
 rezultatele convorbirii sunt reale numai atunci când intre cercetător si cel cercetat s -au
realizat condiții de acceptare reciproca a dialogului
 tema convorbirii sa se refere la o problematica selective, corespunzătoare scopului
propus
 sa fie reluata sistematic, urmărind sau micșorând sfera dialogului, in funcție de
nevoile cercetării
 sa îmbine scopurile cercetării cu cele de acțiune pedagogica propriu -zisa, urmărind da
fapt si depistarea unor lacune individuale si de grup, in cunoașterea lumii înconjurătoare.
Convorbirile libere, fără o tema anume, dau posibilita tea copilului sa se afirme
nestânjenit, ii dau libertatea de a comunica in voie.
Aceste convorbiri sunt foarte concludente pentru dascal , pentru a cunoaște fiecare
copil.

3.5.5. E tapele cercetarii
3.5.5.1. E tapa preexperimentala

In cadrul etapei preexperimentale am aplicat un test inițial penru a constata nivelul
cunoștințelor dobândit e de elevi până în acest moment. Rezultatele au fost cuantificate intr -un
tabel si reprezentate printr -o diagrama. Rezultatele au fost asemenatoare atat la esantionul de
control cat si la cel experimental.

TEST INITIAL

Numele și prenumele : ………………………………… Data : ……………..
Calificativ

Numerele naturale de la 100 la 1000

1. a) Ordon ează crescător numerele : 502 , 165 , 395 , 921 , 345 ;

………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

b) Ordon ează descrescător numerele : 109 , 925 , 279 , 362 , 434 00 ;

………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

2. Scrie numerele :
a ) cuprinse între 4 23 și 415 ;
………………………………………………………………..

b) de la 497 până la 502 ;
……………………………………………………………….

c) pare cuprinse între 523 și 535 ;
……………………………………………………………

3. Pune semnele potrivite > , < , =

126 125 128 7 16

450 540 928 928

802 820 310 410

4.Pe spatiile punctate scrie cu litere numerele :

721 – ………………………………………………………

200 – ………………………………………………………

504 – ………………………………………………………

312 – ………………………………………………………

5.Completeaza sirul de numere :

621 , 623 , 625 , …….. , …….. , ……..
850 , 840 , 830 , …….. , …….. , ……..
150 , 200 , 250 , …….. , …….. , ……..

Obiecti ve urmărite:
O1 – să ordoneze crescător / descrescător numerele naturale de la 100 până la 1000;
O2 – să numere „înainte” și „ înapoi”, în șirul numerelor naturale dat e;
O3 – să compare numerele naturale date ;
O4 – să scrie cu litere numerele naturale date ;
O5 – să identifice numerele naturale care lipsesc din șirurile de numere date;
O6 – să identifice numerele naturale scrise cu ajutorul cifrelor date;
O7 – să descopere numerele naturale care îndeplinesc anumite condiții ;

Tabelul 3.1. Descriptori de performanță
calificativ

item FOARTE BINE
BINE
SUFICIENT

I1 – Ordonează corect toate
numerele date. – Ordonează numerele
dar are 2 inversiuni. – Ordonează numai
numerele numai crescător
sau descrescător.
I2 – Scrie toate numerele . – Greșește 2 -3 numere. – Scrie doar 7 – 8 numere.
I3 – Compară corect toate
numerele. – Compară corect doar 4 –
5 numere. – Compară corect 3
numere.
I4 – Scrie corect toate
numerele. – Scrie corect doar 3
numere. – Scrie corect doar 2
numere.

I5 – Descoperă toate
numerele care lipsesc. – Descoperă 7 – 8 numere
din cele care lipsesc. – Descoperă 5 – 6 numere
din cele care lipsesc.
I6 – Identifică toate
numerele care se pot scrie
cu cifrele date. – Identifică 4 – 5 numere
din cele care se pot scrie
cu cifrele date. – Identifică 3 numere din
cele care se pot scrie cu
cifrele date.
I7 – Descoperă toate
numerele naturale care
îndeplinesc anumite
condiții. – Descoperă 4 -5 numere
naturale care îndeplinesc
anumite condiții.
Descoperă 2 -3 numere
naturale care îndeplinesc
anumite condiții.

Tabelul 3.2. Calificative obtinute
ELEVII Clasa Obținut
E1 a II-a FB
E2 a II-a FB
E3 a II-a S
E4 a II-a B
E5 a II-a FB
E6 a II-a B
E7 a II-a B
E8 a II-a S
E9 a II-a B
E10 a II-a S
E11 a II-a B
E12 a II-a FB
E13 a II-a S
E14 a II-a B
E15 a II-a FB
E16 a II-a FB
E17 a II-a S
E18 a II-a FB
E19 a II-a B
E20 a II-a S
E21 a II-a S
E22 a II-a S
E23 a II-a FB
E24 a II-a FB
E25 a II-a B
E26 a II-a S
E27 a II-a S
E28 a II-a FB

Fig. 3.1. Rezultate test initial

Dupa analiza lucrărilor am constatat faptul că nu toți elevii pot să realizeze cu ușurință
regula dată sau noțiuni precum numere pare sau impare în consecință m -am gândit la un plan
de exerciții sub formă de joc.

3.5.5.2. E tapa experimentala

În această etapă, doar la esantionul experimental, a fost promovată o manieră de lucr u
atractivă, sub semnul jocului. S -a urmarit integrarea jocurilor didactice în activi tăți inter și
transdisciplinare. Au fost selectate cu mare atentie jocuri interesante, atractive .
Jocuri didactice matematice utilizate în experiment au fost: „ Citeste corect !”, „Daca
stii, castigi !”, „Care numar s -a ratacit?”, „Ce aduce trenul?”, „ Cine stie?”, „Săculețul cu
surprize”, “Cauta vecinul”, “ Fișă de evaluare prin joc” „Uneste numerele crescator”.

Test initial
Foarte bine
Bine
Suficient

Jocul 1 – Citeste corect

Sarcina didactică: Citirea datelor din tabel. Citirea numerelor naturale formate din
trei cifre după simboluri.
Material didactic : fișe de lucru cu tabele;
Rgulile jocului: Se alcătuiesc patru grupe de elevi. Învățătoarea împarte fișe cu tabele
și câteva cerințe.
O fișă conține:
Știind că avem următoarele simboluri: =100, =10, =1
Aflați câți elevi se duc în vacanță la: bunici, mare, strainătate, munți, stau acasă.

Jocul 2 – Daca stii, castigi !

Scopul: Consolidarea deprinderilor de scriere și citire a numerelor formate din sute,
zeci și unități.
Sarcina didactică: Să formeze cât mai multe numere de 3 cifre folosind etichetele
date.
Material didactic : Etichete cu cifre diferite și ordine pentru fiecare echipă.
Rgulile jocului: Se alcătuiesc trei grupe de elevi. Învățătoarea împarte etichete celor
doua echipe.
Desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura pe echipe. Se stabilesc trei echipe.
Fiecare echipă va primi etichetele și va forma cât mai multe numere în timpul indicat de
învățător. Bunici
Mare
Străinătate
Munți
Stau acasă

La final, fiecare echipă își va prezenta numerele, iar echipa care a reușit să formeze
cât mai multe numere va fi declarată câștigătoare.

Echipa I :

Echipa a II – a:

trei

sute

si

zeci

unu

cinci

opt
opt

sapte

cinci

si

trei

zeci

sute

Echipa a III – a:

Jocul 3 – “Care număr „s -a rătăcit”?

Scopul: Intuirea ideii de șir al numerelor naturale.
Sarcina didactică : Descoperirea numărul ui care nu respectă regula șirului.
Material didactic: Fișe cu șiruri numerice pentru fiecare elev.
Desfășurarea jocului : Fiecare elev va primi fișa cu cele două șiruri de numere ordonate
după o anumită regulă. Elevii trebuie să descopere regula și numărul care nu respectă acea
regulă. Elevul care termină primul și corect este declarat câștigător.

243, 234, 432, 456, 324, 423, 342
101, 202, 303, 404, 536, 505, 606, 707, 808
sase

zeci

si

unu

doi

sute

sapte

Jocu l 4 – „Ce aduce trenul?”

Sarcina didactică: Consolidarea procesului de numărarea în ordine crescătoare și
descrescătoare a numerelor de la 100 la 1000 și selectarea numerelor pare și impare.
Material didactic: foi cu cerințe pentru joc;
Regulile jocului . Învățătoarea va desemna un elev care va conduce jocul. El exclama:
„Sosește trenul!”, dupa care c eilalți ele vi întreabă: „Ce aduce trenul?”. Elevul conducător de
joc citește de pe foaie cerințe și numește și elevul care să răspundă adică, cel căruia trenul i -a
adus pachetul. Exemple cerințe:
„Trenul aduce: – numere naturale cuprinse între 386 și 4 02;
– numere naturale de la 531 la 542 ;
– numere naturale pare cupr inse între 79 4 și 801;
– numere naturale impare cuprinse între 725 și 7 43; etc
Elevii care răspund trebuie să fie foarte atenți la expresiile din cerințe le care sunt
formulate : „de la…până la…”, „între” și altele. Din cand in ca nd, doamna i nvățătoarea
schimbă elevul conducător de joc cel care vine cu trenul și citește „pachetele aduse”.
Pentru dezvoltarea memoriei, învățătoarea poate solicita unui elev să repete răspunsul
corect dat înainte.

Jocul 5 – Cine stie?

Sarcina didactica : Deosebirea numerelor naturale scrise cu o cifră, cu două cifre, trei
cifre.
Material didactic : cartonașe cu numere naturale cuprinse în tre 0-1000;
Regulile jocului: Fiecare elev primește câte un cartonaș cu un număr natural de la 0 la 1000.
Elevii trebuie să se aranjeze în grupe , după numărul cifrelor din care este alcătuit numărul
primit de ei.
Jocul este mai dificil dacă învățătoarea nu le spune criteriul grupării, doar le cere
elevilor să se aranjeze în grupă cu cei care cred ei că se po trivesc. În fiecare grupă voi găsi un
copil care poate ju stifica de ce stau ei în aceeași grupă.

Jocul 5 – Caută vecinul !

Scopul: consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere ce reprezintă valori
de diferite mărimi;
Sarcina didactică : recunoașterea unor numere mai mari sau mai mici decât un număr
dat;
Materialul didactic : cartonase cu numere de la 0 la 1000
Regula jocului : Acest joc se poate desfășura individual sau pe echipe și începe prin
ridicarea unui cartonas de către învățător. Copii vor privi atent cartonasul , după care vor
trebui să spună care sunt numerele mai mari și mai mici cu o unitate decât cel reprezentat pe
cartonas .
Exemplu : Învățătorul a ridicat jetonul pe care este scris numarul 123. Copilul indi cat
se va ridica spunând că pe cartonas este numarul 123; vecinul mai mic al lui 123 este
numărul 122, iar vecinul mai mare numărul 124.
Variantă : Jocul poate fi complicat prin solicitarea elevilor de a indica numere mai
mari și mai mici cu 2 și cu 3 unit ăți decât numărul indicat.

Jocul 6 – „Săculețul cu surprize”
Sarcina didactică : Numărarea în ordin e crescătoare și descrescătoare .
Compararea numerelor naturale 0 -1000.
Material didactic : săculeț în care s -au pus bilețele ce cuprind diferite sarcini;
Regulile jocului : Într-un săculeț, învățătoarea pune bilețele pe care sunt scrise
diferite sarcini, cum ar fi:

Numără crescător de la 256 la 265. Numără crescător de la 798 la 809.
Numără descrescător de la 325 la 315. Numără descrescător de la 888 la 877.
Spune vecinii numărului 600. Spune vecinii numărului 2 29.
Numără crescător cu numere pare de la
320 la 332. Numără crescător cu numere pare de la 654 la
670.
Numără descrescător cu numere pare de la
1000 la 988. Numără des crescător cu numere pare de la 490 la
476.

Numără cr escător cu numere impare de la
213 la 2 23. Numără cr escător cu numere impare de la 675 la
687.
Numără descrescător cu numere impare de
la 999 la 989. Numără descrescător cu numere impare de la 361
la 35 1.
Compară numerele: 256 și 652; 874 și123. Compară numerele: 5 00 și 400; 789 și 87 7.
Descompune numerele: 758 și 123. Descompune numerele: 645 și 821.
Numără din 5 în 5 de la 500 la 565. Numără din 5 în 5 de la 980 la 960.
Numără din 10 în 10 de la 230 la 310. Numără din 10 în 10 de la 1000 la 920.
Numără din 20 în 20 de la 400 la 520. Numără din 20 în 20 de la 880 la 780.
Numără din 2 în 2 de la 542 la 558. Numără din 4 în 4 de la 180 la 2 00.

Se alcatuiesc grupe formate de câte patru – cinci elevi. Fiecare membru al grupei alege
din sacule câte un bilețel cu o sarcină pe el. Este important sa fie liniste. Elevii fiecărei grupe
citesc cerința de pe bilețel cu voce tare, vor răspunde la cerință, iar în cazul în care nu pot
rezolva cerința pot f i ajutați de ceilalți membrii ai grupului lor. Câștigă echipa care rezolvă
corec t cerințele fără nici un ajutor . Invatatoarea poate oferi drept recompensa si diplome.

Jocul 7 – Cine urmeaza?
Scopul : consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului
de observație;
Sarcina didactică : determinarea algoritmului de aflare a numerelor șirului și
completarea șirurilor date;
Materiale: fișe de muncă independentă;
Regula jocului : Elevii vor descoperi logica de alcătuire a șirurilor și vor completa
fișe cu următorul conținut:
3, 6, 9………….
5, 10, 15…………
1, 4, 7, 10…………
8, 12, 20, 24, 32,……….
120, 130,……………….

Fiecare șir va fi completat cu urmatoarele 5 numere.
Recompensă: poate fi acordat calificativul F.B.

Jocul 8 – Fișă de evaluare prin joc

Ce jucărie preferă fiecare copil? Calculați și aflați rezultatele.

Jocul 9 – Unește numerele în ordin crescătoare

627-259
ION
735-136
DANIEL
846-768
GEORGE
78
599
458
368

Aceste jocuri nu numai ca i -a antrenat dar prin intermediul lor și -au conso lidat și verificat
anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi. Ținând cont de puterea de concentrare a elevului,
de nevoia de variație și mișcare, în activitatea școlară se impune ca lecția de matematica să
fie intercalat sau completata cu jocuri didactic e.
Dupa aceste ore destinate jocului didactic le voi da elevilor un alt test final pentru a
analiza importanța și eficiența jocului didactic în consolidarea cunoștințelor.
Dupa cum m -am asteptat, a ceste jocuri atent alese, nu numai ca i -a antrenat pe copii
dar prin intermediul lor și -au consolidat și verificat anumite cunoștințe, priceperi și
deprinderi. Ținând cont de puterea de concentrare a fiecarui elev in parte , de nevoia de
variație și mișcare, în activitatea școlară este imperios de important ca lecția de matematica să
fie intercalat a sau completata cu jocuri didactice.
Dupa aceste ore destinate jocului didactic elevii vor fi testate din nou. Ei vor avea de
rezolvat un alt test , un test final, pentru a analiza importanța și eficiența jocului d idactic în
consolidarea cunoștințelor acumulate .

3.5.5.3. E tapa postexperimentala

Aceasta e tapa, etapa post experimentala , a constat în aplicarea unei probe de evaluare,
pornind de la cea din etapa preexperimentala , dar au fost adaugate elemente noi de conținut
transmise. Testul final a avut un grad sporit de dificultate.

TESTUL FINAL
Numele și prenumele : …………………………………. ……….. Data: …………………

Test de evaluare

1.Scrie numerele reprezentate de desene in casutele corespunzatoare :

…………………. …………………. ………………….
2.Ordonează numerele:
a) crescător : 404, 182, 325, 7 16, 315, 419, 924, 28 6;
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….
b) descrescător : 120, 705, 258, 965, 425, 300, 573, 48 0;
……………………………………………………………………………………………………. …………………..
S
Z
U
S
Z
U
S
Z
U

3. Scrie numerele pe spatiile punctate :
a) de la 597 la 603;
……………………………………………………………………………………………………. …………………..
b) mai mari decât 549 și mai mici decât 557;
……………………………………………………………….. ………………………………….. …………………..
c) toate numerele care au cifra unităților 3 și cifra sutelor 5;
………………………………………………………………………………………………… ……………… ………

4.Descompune următoarele numere în sute, zeci și unități:

5.Scrie vecinii numerelor pe spatiile punctate :
………….. 3 99 …. ……….. …………… 402 …………… ………….. 520 ………….
………….. 880 …………… …………… 200 …………… ………….. 681 ………….
6.Compară următoarele perechi de numere:

426 642 528 527 542 524

7. Micșorează suma numerelor 635 și 222 cu restul numerelor 500 și 300.
461
305
780

Capacitatea: Înțelegerea numărului și notației acestuia
Subcapacitatea: Scrierea, compararea și ordonarea numerelor naturale de la 0 la 1000

Tabelul. 3.3. Descriptori de performanță

Itemi
Foarte bine
Bine
Suficient
I1 Scrie corect toate numerele
reprezentate de desene. Scrie corect 2 numere
reprezentate de desene. Scrie corect 1 număr
reprezentat de desen.
I2 Ordonează corect numerele
date crescător și
descrescător. Ordonează corect numerele date
crescător și descrescător. Ordonează numerele
date crescător și
descrescător cu 2 -3
greșeli.
I3 Rezolvă corect itemul
conform cerințelor. Rezolvă corect 2 secvențe din 3. Rezolvă corect 1
secvență din 3.
I4 Descompune corect
numerele în sute, zeci și
unități. Descompune corect 2 numere în
sute, zeci și unități. Descompune corect 1
număr în sute, zeci și
unități.
I5 Scrie corect vecinii
numerelor date. Scrie corect vecinii a 4 -5 numere
din 6. Scrie corect vec inii a
2-3 numere din 6.
I6 Pune corect semnele de
relație în toate cazurile. Pune corect semnele de relație în
2 din cazurile date. Pune corect semnele
de relație într -un
singur caz.
I7 Identifică toate numerele. Identifică 4 -5 numere din 6. Identifică 2-3 numere
din 6.

Tabelul. 3.4. Rezultatele obtinute la testul final
ELEVII Clasa Obținut
E1 a II-a FB
E2 a II-a FB
E3 a II-a FB
E4 a II-a B
E5 a II-a FB
E6 a II-a FB
E7 a II-a FB

E8 a II-a B
E9 a II-a B
E10 a II-a S
E11 a II-a B
E12 a II-a FB
E13 a II-a S
E14 a II-a B
E15 a II-a FB
E16 a II-a FB
E17 a II-a B
E18 a II-a B
E19 a II-a FB
E20 a II-a FB
E21 a II-a B
E22 a II-a S
E23 a II-a FB
E24 a II-a B
E25 a II-a B
E26 a II-a FB
E27 a II-a B
E28 a II-a FB

Fig.3.2. Rezultate obtinute la testul final

FB 50%
B39% S11%

Cum am sperat , rezultatele testului final au fost mult mai bune la copiii care apartin
esantionului experimental , dovedind atracția copilului pentru joc contribuind la realizarea
obiectivelor instructiv -educative ale procesului de predare învățare. Rezultatele copiilor
apartinand esantionului de control au fost la fel mici, nu au fost inregistrate progrese.

3.6. Prezentarea si interpretarea datelor cercetarii

In urma activitatilor desfasurate in cele trei fa ze ale cercetarii, se pot desprinde
urmatoarele concluzii cu privire la performantele copiilor:
 Prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne s-a obtinut c reșterea
eficienței procesului de formare a noțiunii de „număr natural ”;
 Dezvoltarea spiritului imaginativ -creator si de observatie cu ajutorul
elementelor de joc introduse in activitatile matematice a inregistrat succes ;
 S-a inregistrat c resterea gradului de asimilare a unor notiuni noi prin
transformarea unor probleme in joc didactic ;
 Dezvoltarea gândirii elevului si obisnuirea acestuia cu notiuni si procese
precum : analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea și
generalizarea a fost posibila .

CONCLUZII