Particularitati ale Educatiei Morale la Varsta Scolara Mica

CUPRINS

Considerații introductive

Actualitatea și importanța temei

Motivarea alegerii temei

Metodologia de lucru

Fundamentarea teoretică a problemei tratate

Delimitări terminologice

Scopul și conținutul educației morale

Sistemul metodelor educației morale

Contribuția lecțiilor de citire la clasa a IV-a la educația morală a școlarilor mici

Principiile educației morale

Particularități ale educației morale la vârsta școlară mică

Metodologia cercetării

Obiectivele cercetării

Lotul de subiecți și metodologia cercetării

Etapele cercetării

Etapa preexperimentală

Etapa experimentului pedagogic propriu-zis

Etapa postexperimentală

Rezultatele cercetării

Discuții

Concluzii generale

Bibliografie

Anexe

I Considerații introductive

Actualitatea și importanța temei

Problematica formării profilului moral, al personalității umane este mereu actuală și de o importanță covârșitoare în educarea armonioasă a individului, în asigurarea șanselor de integrare socioprofesională normală.

Ea este un fenomen complex care angajează întreaga personalitate. Complexitatea fenomenului moral, alcătuit din componente obiective și subiective ca trebuințele și relațiile morale individuale , sau de grup, moravurile și deprinderile morale, aspirațiile, voința și caracterul și din nivelurile constitutive ale comportamentului moral. În același ritm, complexitatea educației morale vizează cooperarea ei cu alte forme ale acțiunii educative, cu limbajele și sistemele acționate psihopedagogice ale acestora, din punct de vedere al dezvoltării capacităților de a aprecia o experiență de cunoaștere și de viață, și de a practica relații interpersonale rezonabile “ Orice om are dreptul la libertatea de a gândi și acționa inclusiv în domeniul moral.” ( Călin M., Educația morală în Revista Învățământului primar 1- 2 / 2005 )

Actualitatea educației morale este dată de faptul că ea constituie una dintre cele mai importante componente ale educației, importanța ei verificându-se nu numai în raport cu celelalte componente, ci mai ales în influența deosebită pe care o are în evidență. Factorul moral este prezent atât în educația intelectuală, cât mai ales, în educația estetică, profesională și fizică. Dar, în același timp, aspecte ale celorlalte component, și mai ales ale educației intelectuale sunt absolut necesare pentru realizarea educației morale.

Cultura morală și cultura intelectuală se întrepătrund, fiindcă le sunt atribuite, în fond aceleași scopuri: culturii intelectuale – activitatea gândirii și autonomia judecății, culturii morale – activitatea conduitei și autonomia deciziei.

Derutările de psiho-pedagogie atestă faptul că formarea profilului moral al personalității este un proces îndelungat care își are originea în primele clase și care se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.

Realizarea unei temeinice educații morale, depinde în mod absolut de buna inter-relație dintre toate componentele acțiunii educaționale: obiective, conținut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare, relația profesor-elev.

Îmbinarea tuturor acestora într-un sistem, desprinderea elementelor de bază, legarea muncii teoretice cu cea practică și fundamentarea actului educațional pe principii științifice reprezintă baza unei educații corespunzătoare cerințelor sociale.

Pentru schimbarea opticii privind modul în care trebuie să se procedeze în educația morală a elevilor ni se par semnificative cuvintele lui G.G.Antonescu : ” Rolul cel mai important al educației morale va trebui să fie, nu atât de a evita elevul contactul cu răul, cât mai ales, de a-l face capabil să lupte contra răului și să-l învingă ” ( Antonescu, G.G., Educația morală în școala românească, Editura Albatros, 2003 )

Motivarea alegerii temei

Decizia de a aborda în lucrarea de licență această problemă își are originea tocmai în crezul personal că acuratețea morală a omului îl face mai înțelept, mai bun, mai cooperant, mai tolerant, comportamentul moral al omului dezvăluie adevărata sa valoare manifestată în relațiile cu alți oameni, cu societatea și cu sine însuși.

Considerăm că multe practici prezente în viața de zi cu zi a unor persoane, cu repercursiuni asupra relațiilor acestora cu semenii lor, refugiul în practici vicioase ( droguri, fumat, alcool, prostituție, abandon școlar, etc. ) își au originea într-o slabă influență a factorilor educaționali ( mai ales școala și familia ) asupra acestora. Faptul că există un număr relativ mare de elevi cu rezultate mediocre la învățătură, credem că se explică și prin existența unor umbre dense în conștiința morală a acestora.

Dorința de a ști mai mult despre educația morală a elevilor a izvorât și dintr-un alt motiv. Ne-am întrebat dacă elevii sunt puși, la ora actuală în situația de a simți în școală prezența unor preocupări privind pregătirea lor morală în măsura în care este evidentă strădania formării lor intelectuale. Din discuțiile cu unii elevi, în timpul practicii pedagogice, am dedus ( poate părerea mea este subiectivă ), că ei văd în școală locul în care se învață, și nu unul în care se pregătesc, inclusiv din punct de vedere moral pentru viață. Printre răspunsurile la întrebarea adrsată copiilor ”Ce înseamnă pentru tine școala?” enumăr câteva ” aici învățăm lucruri multe și interesante ”, sau ” aici ne pregătim bine ”, ” aici învățăm carte, și cum să ne comportăm ”.

Aceste răspunsuri ne fac să ne întrebăm dacă școala reușește să cultive elevilor interesul și preocuparea pentru acest aspect al pregătirii pentru viață, moralitatea, așa cum o face neîndoielnic în domeniul dezvoltării capacităților de cunoaștere.

Aceste succinte observații și date pe care, în răstimpul scurt avut le-am înregistrat, ne-au făcut să gândim cum trebuie să lucrăm cu elevii pentru a face din cunoștințele morale un regulator al conduitei. Considerând eficientă instruirea morală numai în măsura în care le reușește să gândească drumul care duce la întâlnirea cu latura afectivă și volițională, adică numai în măsura în care antrenează subiectivitatea elevului, obligându-l pe acesta să rămână pasiv, credem că prin cunoașterea elevilor trebuie să ne apropie de ei, iar cuvântul, sfatul, îndemnul nostru să-i conducă spre formarea unui comportament moral sănătos, a unor trăsături pozitive de caracter.

Metodologia de lucru

Eșantionul de lucru a fost stabilit dintre elevii de clasa a IV-a de la Școala nr. 3 din Tăut, și clasa a IV-a din Batăr, unde am efectuat un mai mare număr de ore de practică.

Metodele de investigație utilizate sunt:

Observația curentă,

Chestionarul,

Metoda convorbirii.

Prin observația curentă am cules informații cu privire la modul și măsura la care elevii înțeleg, interpretează și respectă o seamă de noțiuni morale desprinse din lecțiile de citire, istorie, geografie, lectură, precum și la modul cum se reflectă cunoștințele morale în conduita lor. Am utilizat observația în alcătuirea unor fișe de caracterizare a elevilor, exprimând cele observate sub formă de grade de evaluare.

II. Fundamentarea teoretică a problemei tratate

Delimitări terminologice

Cuvântul ”morală” vine din latinescul ”moralis” care înseamnă ”cu privire la moravuri”, din ”mas-maris” – obicei, caracter, definind un sistem de deprinderi, sentimente și convingeri de comportare cristalizate în norme și precepte de conduită ale comunităților umane și ale individului. ( Bunescu, GH. ( și colaboratorii ) Dicționar de pedegogie, E.D.P. București, 2002 )

În dicționarul de psihologie morală este definită ca un ”sistem de reglementare a conviețuirii sociale în raport cu un ideal, prin intermediul unor principii și conform unor norme ” ( Popescu, P.N. Dicționar de pedagogie , Ed. Albatros, București, 2004 )

Din analiza procesului devenirii istorice a umanității rezultă că nu există o morală dată pentru veșnicie, indiferent de condițiile de viață ale omului. Schimbarea mentalității, a normelor, principiilor și regulilor de ordin moral nu se produce automat, odată cu transformările ce intervin în relațiile de producție, ci, cristalizarea unui nou rod de norme morale se face treptat, după ce au avut loc schmbări în existența socială a oamenilor. După trecerea de la o orânduire socială nouă în conștiința oamenilor mai rămân încă idei morale vechi și mentalități ale trecutului. Pentru a le schimba, în noua orânduire se întreprind acțiuni educative care au intenția de a forma conștiința morală a cetățenilor. Dar, în domeniul vieții morale a omului, există totuși un progres constant și o linie de continuitate concretizată în existența unor norme general valabile, creație a maselor populare cu rol deosebit în făurirea istoriei unui popor. De exemplu, au dobândit un caracter de valabilitate generală, norme ca : respectul față de oamenii mai în vârstă , ajutarea celor năpăstuiți de calamități naturale, condamnarea părinților care nu își cresc și educă bine copiii.

Educația morală, care are ca obiectiv fundamental formarea profilului moral al personalității, este un proces specific de sociabilizare a copilului, de familiarizare progresivă a acestuia cu normele morale ale societății și de interiorizare treptată a acestora pentru a deveni elemente constitutive și orientative ale comportamentului său social. Acest proces este presărat cu multiple dificultăți și prezintă anumite caracteristici specifice în raport cu celelalte componente ale educației armonioase, îndeosebi față de educația intelectuală.

”O condiție deosebit de importantă în formarea morală a preșcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinderile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active” ( L. Hancheș, A. Mariș, 2004, pag.63 )

Educația morală angajează plenar personalitatea individului și îndeosebi dimensiunile sale afectiv – native, ceea ce implică o complexitate sporită constituirii conceptelor morale în raport cu cele științifice.

De aici decurge și o oarecare întârziere a efectelor observabile ale influențelor morale în planul conștiinței și conduitei morale. Forța educației morale depinde, probabil, mai puțin de precizia adevărurilor orale însușite, decât de intensitatea sentimentelor, a voinței de a acționa în consecință. S-a spus de aceea, că educația morală mai mult emoționează decât demonstrează. Corelația dintre influența educativă și efectele ei observabile este mai complicată și pe acest traseu apar mai multe elemente ce pot determina orientarea influenței morale în raport cu specificul vârstelor prin utlizarea celor mai adecvate metode.

Formularea pe care o întâlnim, aceea de educație moral – cetățenească, ne atrage atenția asupra unuia dintre cele mai semnficative aspecte ale formării morale a omului. Educația civică capătă o importanță deosebită în societatea contemporană, în care se impune tot mai mult necesitatea comunicării și apropierii dintre oameni în viața socială. Educația civică este o parte a educației morale, o prelungire și o aplicare a unor categorii morale la viața socială. Comportarea omului ca cetățean implică respectarea pe lângă normele morale și a celor juridice, cunoașterea legilor țării, a obligațiilor și drepturilor cetățenești, etc.

Termenul de persoană se folosește în prezent numai cu referire la oameni, cărora li se recunosc anumite trăsături specifice: raționalitatea, voința, dreptul de a trăi în libertate și demnitate în societate, moralitatea. Dacă ne gândim la oamenii pe care-i cunoaștem, remarcăm imediat, că, deși spunem că toți sunt persoane, ei se deosebesc foarte mult. Între ei există diferențe de sex, de religie, de înfățișare. Oamenii gândesc și simt diferit, au preocupări și pasiuni diferite. Există însă și multe asemănări, care țin în primul rând de faptul că fiecare om este o persoană, având dreptul la un tratament în cadrul societății prin care să-i fie respectată demnitatea. O obligațiilor și drepturilor cetățenești, etc.

Termenul de persoană se folosește în prezent numai cu referire la oameni, cărora li se recunosc anumite trăsături specifice: raționalitatea, voința, dreptul de a trăi în libertate și demnitate în societate, moralitatea. Dacă ne gândim la oamenii pe care-i cunoaștem, remarcăm imediat, că, deși spunem că toți sunt persoane, ei se deosebesc foarte mult. Între ei există diferențe de sex, de religie, de înfățișare. Oamenii gândesc și simt diferit, au preocupări și pasiuni diferite. Există însă și multe asemănări, care țin în primul rând de faptul că fiecare om este o persoană, având dreptul la un tratament în cadrul societății prin care să-i fie respectată demnitatea. Oricât ar diferi oamenii între ei, tuturor li se recunosc aceleași drepturi și îndatoriri în cadrul unei societăți democratice, în care valoarea principală este libertatea individului. Respectul față de o persoană trebuie să se manifeste tot timpul. Chiar dacă greșește, persoana în cauză poate fi respectată în demnitatea ei, deși este sancționată. Ca și mod de exemplificare, atunci când un copil a greșit, poate fi pedepsit prin sancționare, dar asta nu înseamnă să-l înjosim sau să-l ridicularizăm pentru ceea ce a înfăptuit. Dacă cineva săvârșește o faptă gravă, acea persoană este judecată, respectiv pedepsită conform legii, însă nu poate fi torturată, sau înfometată, ori tratată cu neglijență. Trebuie să fie respectată ca persoană, chiar dacă faptele îi sunt sancționate. ( Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a, Dakmara Georgescu, Doina-Olga Ștefănescu, Ed. Humanitas Educational, pag. 12 )

Educația moral-civică presupune formarea la elevi a conștiinței că aparțin unei colectivități, a necesității unei participări active la viața socială, cultivarea respectului pentru valorile societății, educația pentru viața de familie, pentru democrație, pentru pace, etc.

Educația morală ca și morală, are un caracter istoric, având caracteristici specifice, nu numai în privința finalităților și a conținutului, dar și a metodelor, în funcție de nivelul de dezvoltare socială, de complexitatea vieții sociale, de nivelul de aspirații morale ale societății, etc.

Educația morală își prpoune ca scop formarea unui om cu o voință puternică, virtuos și cu maniere puternice . ( Bradea Adela, Istoria pedagogiei, Universitatea din Ordaea, 2013-2014, pag.77 )

Educația este un fenomen social rezultat din acțiunea unor indivizi asupra altor indivizi în scopul transmiterii culturii prin învățare individuală și colectivă. Așadar educația este un raport între oameni, unii pregătesc pe alții în procese de transmitere, influențare și modelare. (Schifirnet, 2004, p.159)

Stănciulescu ( 1998) definește educația familială ca ”ansamblul funcționalității familiale în raport cu educația.” ( pag.27)

Lambs, definește educația parentală ca o “tentativă formală de creștere a conștiinței parentale și de utilizarea practicilor parentale.” ( apud, Ionescu și Negreanu, p. 131)

Procesul de educație familială include trei tipuri de activitate socială ( Stănciulescu, 1997, p. 27 ):

Activitatea desfășurată de părinți în vederea educării copiilor lor;

Activitatea de intervenție socială realizată în scopul pregătirii, sprijinirii și suplinirii părinților în activitatea lor de educare a copiilor

Activitatea de cercetare științifică și de învățământ având ca obiect educarea familială.

În sens social , „educația constituie unul dintre mecanismele create de către societate în vederea perpetuării sale, prin care transmite atât tinerilor cât și adulților, ansamblul structurat al informațiilor sale subforma cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de comportament, estimate ca necesare”. ( Călin, 1998, p. 15)

Educația are ca scop dezvoltarea capacitãții de asimilare, înțelegere și interpretare a valorilor culturale. Este semnificativ că valorile transmise de la o generație la alta au un impact mai puternic cu individul decât cunoștințele transmise pe căile de comunicare în masă. Prin cultură, tânărul este introdus în societate și inițiat în idealurile de viațã, aspirațiile, mentalitățile comunității naționale. (Schifirnet, 2005, p.163)

Familia, văzută ca un mediu educațional și socializator, este considerată ca o „unitate socială constituită din adulți și copii, între care există relații de filiație naturală sau socială”. (Stănciulescu, 2002, 26)

Funcțiile educației decurg din realitatea pedagogică pe care o satisfac și din experiența de cunoaștere a domeniilor lor cu care se intersectează”. (Călin, 1996, 26) Prin ele educația se familiarizează cu trebuințele individului și încearcă să le satisfacă. Pe de altă parte, funcțiile educației susțin relația dintre cerințele de formare exprimate la nivel social și nevoile de „dezvoltare psihologică, resimțite la nivelul structurii personalității umane”. ( Cristea, 2010, p.161)

Între grupurile sociale existente, familia are un caracter mai special. Noi ne naștem într-o familie, nu ne-o alegem. Specificul ei, și regulile după care funcționează sunt influențate de condițiile istorice. Astfel, familiile noastre de acum se aseamănă doar parțial cu familiile de acum două sute de ani, sau cu cele de acum șaptezeci de ani. În familia contemporană are loc o schimbare a rolurilor membrilor ei. Tatăl nu mai este singura persoană care lucrează ”să întrețină familia”. Mama nu mai este singura care rezolvă problemele educării copiilor și pe cele ale gospodăriei. În zilele noastre, ambii părinți sunt implicați în creșterea și educarea copiilor. Sarcinile în familie se redistribuie, iar participarea relativă egală în zona domestică lasă ambilor părinți posibilitatea de afirmare profesională. Pe de altă parte, multe familii din lume se caracterizează în prezent prin faptul că un singur părinte – mama sau tatăl – crește copiii. Aceste familii se numesc ” monoparentale ”. Familia are un rol foarte important în socializarea copiilor, adică în transmiterea culturii, a normelor sociale, în învățarea rolurilor pe care copilul le va avea în societate. (Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a, Dakmara Georgescu, Doina-Olga Ștefănescu, Ed. Humanitas Educational, pag. 19 )

Implicarea parentală, definită în sens larg, a fost analizată în relație cu împlinirea elevului, fiind socotită atât cauză, cât și efect al acestei dimensiuni. Implicarea parentală a fost prezentată în literatură ca fiind deosebit de importantă în rezultatele educaționale ale copiilor (Berger, 1991; Christenson, Hurley, Sheridan, Fenstermacher, 1997; Christenson et al., 1992; Comer, Hynes,1991; Gordon, 1979; Griffith, 1996; Muller, 1993; Asociatia Națională a Psihologilor Școlari [NASP], 1999; Reynolds, 1992; Rioux, Berla, 1993; Stevelnson, Baker, 1987, Christenson, 2002, apud Darter-Lagos, 2003). Rezultatele acestor studii au arătat că implicarea parentală a fost singurul predictor al performanței școlare. Acest aspect i-a îndreptățit pe cercetători să indice că implicarea parentală afectează performanțele școlare și că, de fapt, „implicarea parentală mediază aproape toate influențele educației mamei asupra performanțelor școlare ale copilului” (Stevenson, Baker 1987, apud, Roman, 2011, p.131)

”Viața de familie este prima școală a emoțiilor. În acest creuzet intim, învățăm să recunoaștem atât emoțiile proprii, cât și reacțiile celorlalți la emoțiile noastre, cum să gândim aceste emoții și cum să alegem reacțiile, cum să citim și să ne exprimăm speranțele și temerile.” ( D. Goleman, 2001, pag.11 ). La ora actuală, orele petrecute în familie cu părinții alături de copii sunt prea puține, datorită unor cauze de natură socială ( ore foarte multe petrecute la locul de muncă, stresul cotidian ). Din această cauză, în familie au loc prea puține acțiuni de prevenire și/sau limitare a manifestărilor necontrolate ale agresivității, sarcina pentru realizarea acestor acțiuni educative revenindu-i aproape în exclusivitate școlii.

Mediul familial reprezintă în opinia noastră, unul dintre cei mai importanți factori ce-și pun amprenta asupra formării și evoluției copilului pe parcursul dezvoltării sale. Numită nucleul de bază al societății, familia este locul în care copilul apare pe lume, se dezvoltă și se maturizează. Multe opinii susțin că printre factorii cei mai predicatori ce țin de familie, cu rol în declanșarea delicvenței juvenile sau a tulburărilor de comportament se numără: criminalitatea parentală, abuzul sexual și maltratarea părinților, lipsa de interes a părinților pentru activitățile școlare ale copilului sau pentru petrecerea timpului său liber ( Debarbieux, 2010 ).

Scopul și conținutul educației morale.

În practica educațională scopul educației morale se concretizează într-o serie de sarcini sau obiective a căror realizare conduce, treptat la formarea personalității morale a elevilor.

Principalele sarcini ale educației morale sunt:

Formarea conștiinței morale,

Formarea conduitei morale.

Prin conștiință morală înțelegem reflectarea cerințelor și a normelor morale, atitudinea activă a individului față de realitatea socială. Conștiința morală orientează acțiunea morală, o modelează și oferă repere pentru controlul și evaluarea eficienței și a valorii ei sociale, a responsabilității morale a individului. Conștiința morală cuprinde un ansamblu de reprezentări, noțiuni și judecăți morale, convingeri și sentimente morale. Varietatea și complexitatea sentimentelor care compun conștiința morală, implică și o complexitate similară a procesului educației morale. Din analiza conținutului conștiinței morale se constată că ea este structurată pe baza unității dialectice a două categorii de elemente și anume: elemente cognitive și elemente afective.

Elementele cognitive ( reprezentări, idei, judecăți morale ) constituie premisa indispensabilă a oricărui act autentic, întrucât mijlocește cunoașterea și înțelegerea semnificației normelor și principiilor morale.

Elementele afective ( sentimentele morale ) exprimă rezonanța afectivă de cunoaștere și înțelegere a normelor morale, atitudinea elevului de acceptare sau respingere față de acestea.

Formarea sentimentelor constituie un obiectiv important al educației morale a elevilor. Sentimente precum patriotismul, umanismul, prietenia, respectul pentru ceilalți constituie o dimensiune esențială a profilului moral.

Faptul de conștiință morală, în cel mai înalt grad unitatea componentelor cognitive cu cele afective este convingerea morală. Ca proces psihologic, acesta este rezultatul cunoașterii și interiorizării normelor moralei, prin aderarea afectivă la ele și transformarea lor în stimuli interni de acțiune morală ( motivația acțiunii ), ceea ce implică și componența volitivă a personalității.

”Convingerea morală este doar una dintre componentele afectivității umane, și a convinge pe cineva înseamnă a declanșa mișcări psihice emoționale. Suportul psihologic a ceea ce suntem și ceea ce putem fi privește aspirația morală care implică anumite valori și norme morale pentru anumite însușiri și manifestări de comportament, inclusiv voința ( prin puterea ei de dominare a impulsurilor și de acumulare a reacțiilor atitudinale ) și caracterul moral ( prin orientarea și bogăția sa, prin generozitate, optimism și constanța atitudinilor ) ” ( Călin, M., Educația morală în revista Învățământului Primar , 1-2, 2005 )

Convingerea morală apare ca un proces psihologic pluridimensional. Se poate defini astfel, convingerea ca fiind reflectare conștientă și interiorizarea normelor moralei, care se cristalizează progresiv ca stimuli interni ai acțiunii morale. Convingerea morală constituie componenta principală a conștiinței morale, trăinicia și valoarea ei exprimându-se în conduita morală a elevului.

Conduita morală reprezintă ansamblu obișnuințelor și deprinderilor morale, rezultate din practicarea permanentă a normelor morale asimilate conștient. Se relevă astfel unitatea conștiinței și conduitei morale. Pe de o parte, conduita morală exprimă conținutul, profunzimea și corectitudinea conștiinței morale, iar pe de altă parte ea sancționează socialmente valoarea acesteia, constituind criteriul de apreciere morală a elevului.

Omul este apeciat, în primul rând nu după declarațiile sale morale, ci, după faptele sale, după concordanța dintre vorbă și faptă. În realizarea acestei mutații un rol însemnat revine capacităților volitive și trăsăturilor de caracter, a căror formare constituie o altă sarcină a educației morale. Capacitățile volitive mijlocesc și împing vorba spre faptă, înțelegerea normei spre practicarea ei. Profilul moral al elevului se exprimă bine în caracterul său moral, concretizat în trăsături ca : principialitate, conștiinciozitate, spirit critic, responsabilitate, spirit de inițiativă , etc., astfel se poate defini caracterul ca o modalitate de relaționare a elevului cu cei din jur și cu sine însuși. Formarea trăsăturilor pozitive de caracter este în strânsă legătură cu capacitățile de voință și cu afectivitatea, care permit exprimarea lor în funcție de conduită și o anumită stabilitate a trăsăturilor de caracter.

Formarea comportamentului moral parcurge mai multe niveluri:

Nivelul perceptiv – de sesizare și înțelegere a sensurilor, gesturilor și opțiunilor de comportament,

Nivelul imaginar – al aspirațiilor morale cu indicatorul ei de negare a indiferenței pentru anumite însușiri de comportament,

Nivelul emoțional – al sentimentelor și convingerilor morale, ca sensibilitate la tot ce se petrece în viața socială,

Nivelul atitudinal – al pozitiei morale care le plasează în varietatea relațiilor interumane ca indiciu al gradului asimilării valorilor și normelor morale,

Nivelul ideatic – concretizat în judecata și discernământul moral, în reflecția morală personală și spiritul critic asupra standardelor și modalităților de acțiune ale grupului din care face parte ca subiect, în capacitatea de analiză, decizie și opțiune morală individuală.

Aceste niveluri ale comportamentului moral sunt puncte de sprijin ale acțiunii de instruire și învățare morală ( în familie, școală, viață socială ), și tot atâtea scopuri parțiale ale educației morale din punctul de vedere al unei evoluții ascendente a procesului maturizării și funcționalității acestui comportament.

Conținutul educației morale reflectă două coordonate definitorii care vizează raportarea omului la societate (educația moral- civică) și la sine (educația moral- individuală). ( Nicola, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, pag.64 )

Stima de sine nu trebuie privită ca fiind unitară, indivizii se apreciază separat pe domenii, fapt pus în evidență de S. Harter ( 1999 ) care, în urma unor minuțioase cercetări ajunge la concluzia diferențeirii următoarelor arii:

Competența academică vizează sarcinile școlare,

Competența atletică exprimă sentimentul de valoare în activitățile sportive,

Adaptarea socială face trimitere la popularitatea în cadrul grupului,

Înfățișarea fizică sau cât de bine crede individual că arată,

Conduita – gradul de acceptabilitate de către ceilalți. ( Elena Bonchiș, Camelia Dindelegan, Monica Secui, Delia Bîrle, Daniela Roman, Rosana Stan, Dezvoltarea socio-emoțională a copilului și adolescentului în condiții de parenting incomplet, Editura Universității din Oradea, 2011, pag.41 )

Sistemul metodelor educației morale

” Problema cea mai importantă a educației morale în școală se referă la relația dintre cunoaștere și conduită”. ( Dewey, J., Democrație și educație, E.D.P. București, 2005, pag.95 )

În această relație sunt implicați numeroși factori constituenți ai mediului pedagogic școlar, acestea, evident neputând fi rupte din mediul familial și mediul social din punct de vedere al unora din componenții săi ca massmedia, sau acțiunea fenomenului economic și cultural asupra comportamentului uman.

În primul rând trebuie avută în vedere acțiunea de instruire morală, cu componentele ei de comunicare a informațiilor morale și de analiză a temeiului pe care aceste informații se sprijină. ” Principala funcție a instruirii morale este aceea de a oferi omului posibilitatea ca, în cunoștință de cauză, să-și însușească un sistem de referințe cu ajutorul cărora să-și precizeze atitudinea față de valorile însumate în principiile moralei sociale.” ( Șofron, O., Instruirea morală, E.D.P., București, 2004, pag. 56 ).

În al doilea rând, trebuie avută în vedere existența sau crearea unor situații pedagogice care să producă funcționarea unor relații morale interpersonale în viața școlii, pe baza unui sistem normativ-axiologic de valori și reguli morale în semnificația de adineaori, prescriptive, indicative și obligatorii, de interdicții și permisiuni de comportament.

În vederea acțiunii de dezvoltare și educare a comportamentului moral dispunem de un sistem de metode care pot fi împărțite, în funcție de structura comportamentului moral și de caracterul situațiilor pedagogice, mai precis de comportamentul direct și indirect al intervenției pedagogice pentru realizarea scopurilor educației morale, în cinci categorii:

Metode de instruire și de formare a convingerilor morale,

Metode de formare a deprinderilor și obișnuințelor morale,

Metode de întărire a deprinderilor și obișnuințelor morale,

Metode de frânare și eliminare a deprinderilor de comportament negativ,

Metode de autoeducație.

Metodele de instruire și formare a convingerilor morale

Explicația etică este utilizată pentru dezvăluirea conținutului noțiunilor morale de către educator copiilor, prin folosirea unui limbaj corespunzător capacităților de înțelegere ale copiilor. Ea îndeplinește două funcții: una informativă și alta stimulativă, și au drept scop conștientizarea raporturilor morale care apar în diferite situații de muncă și viață, în vederea formării la elevi a unor noțiuni morale funcționale, precum și a unor judecăți și opinii morale.

La clasele I-IV, explicația se bazează pe perceperea și observarea unor fapte morale, pe intuirea unor materiale didactice, pe antrenarea copiilor în situații reale, ceea ce va declanșa trăiri afective acestora. Scopul final al asimilării cunoștințelor morale este acela de a determina o conduită corespunzătoare.

” Cunoașterea de către elevi a limbajului moral, a semnificației terminologiei sale, a posibilității de definire a înțelesului pe care îl are, inclusiv a surselor, controverselor referitoare la valabilitatea construcțiilor explicative morale și maniera de soluționare a lor , devine una dintre condițiile minimale pentru trecerea de la gândire la acțiune în plan comportamental. ( Călin, M., Educația morală în învățământul primar, nr. 1-2/2005, pag. 89 )

Lămurirea intervine în procesul educației morale atunci când elevul cunoaște regulile morale, dar nu le traduce în acte de comportament. Ea constă în reamintirea unor reguli morale, și în același timp în motivație, care să ducă la formarea convingerilor morale. Nu trebuie însă confundată cu moralitatea, care în cele mai multe cazuri dezvoltă rezistență interioară și conformismul.

Chiar dacă nu se poate stabili spațiul optim al lămuririi, nivelul desfășurării ei implică argumente și o tonalitate afectivă, care să fie comunicate într-un timp minim.

Convorbirea etică este un dialog afectiv – cognitiv între educator și copii prin care ” se urmărește înțelegerea anumitor acțiuni, norme sau principii morale și formarea unor convingeri, opinii și sentimente morale copiilor.” ( Dancsuly, A., ( și colaboratorii ), Pedagogie, E.D.P., București, 2003, pag. 90 )

Despre profesorul de succes s-a vorbit și s-a scris foarte mult în literatura de specialitate românească și din străinătate. În esență, profesorul eficient este cel care contribuie la dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională a elevilor săi, care le predă informații relevante ce pot fi ulterior incluse în structurile lor intelectuale și transformate în cunoștințe, respectiv îi ajută să promoveze examenele pe care le au de susținut. Astfel, eficiența unui cadru didactic se exprimă în natura relațiilor pedagogice pe care reușește să le stabilească cu elevii săi. Prin urmare, comportamentul elevilor este influențat de cel al profesorului, după cum și invers, comportamentul cadrului didactic este, la rândul său, supus influențelor comportamentului elevilor. ( Valentin Cosmin Blandul, Psihopegagogia comportamentului deviant, Aramis, 201, pag. 127 ).

În astfel de dialog se valorifică experiența de viață a copiilor, motiv pentru care inițierea unei convorbiri asupra unui subiect moral este posibilă numai când aceștia dispun de o experiență în legătură cu cele discutate. Având un substrat faptic, generează puternice trăiri afective, pozitive sau negative, copiii manifestă mai multă spontaneitate și independență în exprimarea părerilor privitoare la faptele sau cerințele moral discutate.

În utilizarea convorbirii orale trebuiesc respectate următoarele cerințe:

Alegerea temelor convorbirii,

Stabilirea conținutului lor,

Îmbinarea ei cu alte procedee,

Relația dintre interlocutori.

Expunerea faptului concret, analiza și explicarea acestuia cu ajutorul elevilor, sublinierea trăsăturilor esențiale ale rațiunii sau principiului moral, generalizarea și raportarea acestora la purtarea proprie sau a altora constituie etapele parcurse de obicei de convorbire morală.

Condițiile care pot asigura succesul acestei metode sunt:

Caracterul concret,

Autentificarea faptelor,

Tăria argumentelor,

Latura emotivă,

Stăruirea interesului pentru problemă, etc.

Convorbirea morală trebuie să aibă un caracter interesant, atrăgător, sincer și stimulativ, să nu fie formală, lipsită de conținut rigid, să nu alunece pe panta unei moralizărij, să nu tolereze ipocrizia, etc.

Datorită multiplelor sale funcții : de informare, de corectare a unor erori, de sensibilizare și conștientizare, de mobilizare a colectivului, metoda convorbirii etice reprezintă metoda de bază în educația morală.

Studiul de caz este o metodă prin care subiecții sunt puși în situația de a analiza, de a interpreta și de a rezolva independent sau în grup anumite cazuri de comportament moral-civic cu scopul de a învăța să sesizeze, să judece, să evalueze diferite raporturi morale și să propună soluții optime spre rezolvarea cazurilor în confirmitate cu criteriile etice ale societății.

” Cazul ” ales poate fi o întâmplare, un eveniment, un fapt, sau o situație de ordin moral cu un personaj, sau mai multe personaje, cu condiția de a fi centrat pe o singură problemă de nuanță social-moral-civică.

Prezentarea cazului presupune implicarea activă și trăirea de către elevi a evenimentelor în cauză precum și formularea verbală, urmată de dezbatere argumentală, a diferitelor opinii și atitudini.

” Cazurile ” de natură morală ajută la înțelegerea complexității comportamentului uman, a naturii sale ”obiective”, și la declanșarea unor acte cu conținut moral, cum ar fi ajutarea, cooperarea, recomandarea, sfătuirea, schimbarea, etc.

Soluțiile concrete găsite ajută atât la achiziționarea cunoștințelor, la îmbogățirea experienței morale cât mai ales la influențarea conduitei lor morale.

Povestirile morale conțin întâmplări, evenimente cu semnificație morală, preluate din literatură sau create de învățător, relevând în mod condensat anumite raporturi și trăsături morale care degajă un simț afectiv puternic.

Povestirile morale apelează în primul rând la imaginația elevilor și la capacitatea lor de identificare – diferențiere – opunere afectiv – cognitivă cu anumite personaje care întruchipează diferite trăsături pozitive sau negative. Povestirile morale contribuie la lărgirea experienței morale a elevilor și a criteriilor evoluative – pentru precizarea notelor definitorii ale categoriilor morale: bine-rău, adevăr-minciună, dreptate- nedreptate, etc. – pe calea indirectă, acestea răsărind din contextul povestirii, precum și din explicațiile date de profesor. Se știe că povestirile cu caracter moral au rezonanță mare la elevii claselor mici, fapt pentru care, ele ar trebui să primească o pondere mult mai mare în manualele școlare.

Metode de formare a deprinderilor și obișnuințelor morale

Exercițiul moral,

Exemplul.

Exercițiul moral deține diferite forme, între care și activitatea de învățare școlară curentă când este privită ca acțiune pentru sine și pentru societate.

Prin acest sens al ei și prin componenta afectivă pe care o deține ( ca atitudine față de muncă ), inclusiv prin componenta volitivă ( de efort și tenacitate în realizarea sarcinilor școlare ) acțiunea de învățare școlară este un indicator al comportamentului moral al copilului. Anume : elevul își reglează efortuln și modul cum înțelege relația dintre acest efort și aprecierea morală a comportamentului său, succesul sau insuccesul școlar nu înseamnă numai o experiență școlară pozitivă sau negativă, ci este și o problemă morală din punctul de vedere a manifestării unui comportament ( conștiinciozitate, datorie, autodepășire, etc. ), în același timp relațiile dintre așteptările părinților, profesorilor și colegilor față de subiectul învățării și situația reală școlară a acestuia este cauzată și de motive de natură morală ( realizarea sau nerealizarea personală pe fondul conformării la aceste așteptări ).

Prin exercițiul moral se realizează legătura dintre teorie și practică, dintre cuvânt și faptă, fiind calea prin care formăm elevului modalități de comportare morală.

Deprinderile și obișnuințele de conduită morală, cum sunt acelea de a spune adevărul, de a fi exigent față de sine însuși și față de alții, de a fi politicos și atent cu cei din jur, de a respecta bunul obștesc, de a fi conștiincios în muncă, de a manifesta grija de onoare a colectivului, etc., se pot forma numai prin punerea elevilor în situații care pretind îndeplinirea conștientă a faptelor respective.

Exercițiile morale sunt de două feluri: exerciții pentru însușirea unor acțiuni și atitudini determinate de nepriceperea și stângăcia elevilor, de a aplica în practică unele forme de politețe ca: salutul în clasă, pe stradă, oferirea locului celor vârstnici, etc. și curenți de formare a obișnuințelor morale care vizează întregul proces educativ cum ar fi : stabilirea unui regim rațional de viață în școală și acasă, cadru în care elevii se obișnuiesc să devină punctuali, corecți, să respecte pe cei din jur, să fie sârguincioși, buni patrioți, disciplinați.

Metoda exersării morale cuprinde două etape principale:

Formarea cerințelor,

Exersarea propriu-zisă.

Cerințele sunt cele care prezintă modalitatea de desfășurare a activității și condițiile ce vor trebui respectate deoarece nici o exersare nu se desfășoară la întâmplare, ci, diversele operații se înlănțuie și se corelează între ele.

Formele mai semnificative care pot fi utilizate la vârsta școlară mică în formularea cerințelor sunt : dispoziția, ordinul, îndemnul, sugestia, rugămintea, stimularea unei activități prin promiterea unei recompense, inițierea de întreceri între elevi, utilizarea perspectivelor.

Cea de-a doua etapă, exersarea propriu-zisă, constă în îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor formulate în vederea consolidării componentelor conștiinței morale și a formării conduitei morale a elevilor, interiorizându-se cerințele cuprinse în normele și regulile moralei sociale.

Exersarea trece de la stadiul în care este declanșată de cerințele externe, impuse de altcineva, la stadiul în care se autodeclanșează, subiectul însuși, impunându-și anumite cerințe care își reglează conduita.

Exemplul – spre deosebire de metodele verbale, prin care urmărim să îi lămurim pe copii cum trebuie să se comporte, exemplul mobilizează într-un grad și mai mare energia individului și-l împinge spre acțiune, spre reproducere a modelului prezentat. Se folosesc de obicei două categorii de exemple:

Directe ( personale ),

Indirecte ( adică exemplificări ).

Exemplele directe sunt toate exemplele corecte, reale, aflate în mediul înconjurător ale elevului ( părinți, educatori, colegi, adulți ), a căror pildă exercită o influență nemijlocită asupra conduitei elevilor și pe care aceștia le pot cunoaște pe viu.

Din cea de a doua categorie fac parte exemplele marilor personalități istorice, oamenilor de artă și cultură , eroilor din literatură, din filme, figuri legendare, etc., care în multe cazuri au fost deja validate social, reprezentând o experiență social-istorică sintetizată, modele generalizate sau etaloane la care elevii își pot raporta propria conduită ( idealuri, valori deosebite, etc. ). Exemplificarea poate fi realizată cu ajutorul povestirii, textelor literare, televiziunii, filmului, reportajului, biografiile unor oameni de știință, cultură, și altele.

Metoda exemplului personal își exercită funcția formativă nu numai prin faptul că reprezintă un suport concret al formării unor elemente componente ale subsistemului intelectual al conștiinței morale ( reprezentări, noțiuni, judecăți morale ), ci și prin aceea că declanșează resorturi afective, motivaționale, și volitive.

Prin exemplele care pot fi imitate de către elevi sunt: exemplul părinților, al educatoarelor, exemple din mediul înconjurător, exemple din literatură și din filme.

Membrii familiei cu care își petrec timpul sunt primele modele de comportament imitate de copii : ”Imitația are înțelesul de copiere sau prelucrare a unor manifestări de comportament. Pentru școlarul mic, imitația pune problema unor ”modele” de comportament, diferită de ”imitația prelucrată” selectivă pe care o întâlnim la adolescent. Pentru școlarul mic, imitația este în principal afectivă și mai puțin cognitivă și învățătorul trebuie să aibă în permanență în atenție că un comportament moral agresiv din partea adultului față de copil dă naștere la manifestări agresive de comportament la copil : minciună la minciună, furtul la furt, etc.” ( Călin, M., Educația morală în invățământul primar, nr.1-2/2005, pag.142 ).

Pentru elevul nou venit la școală autoritatea dascălului este de nezdrunginat. Are loc un fel de transfer de încredere de la părinți la învățător, pentru că ei întruchipează în imaginația elevului un model perfect, cu cuvântul și gestul său stăpânesc aproape în întregime comportamentul. Întotdeauna dascălul trebuie să adopte o atitudine și o conduită naturală, fără exagerări, neascunse, nesimulate.

Exemplele din mediul înconjurător nu sunt întotdeauna de urmat. Cadrul didactic și părintele trebuie să prevină influența exemplelor negative și să opună ( prezentarea prin comparație ) cele două categorii de exemple cu scopul sublinerii celor pozitive și al diferențierii lor de celelalte. Pentru copiii de vârstă școlară mică respingerea în sine a modelelor negative pe baza unei analize raționale nu va avea sorți de izbândă.

Corelarea cu modelele pozitive asigură un fond intuitiv independent, indispensabil diferențierii lor.

Exemplele prezentate trebuie să facă apel nu numai la capacitatea de înțelegere a elevului, ci și la latura afectivă, suscitându-i bucuria, entuziasmul și dorința de a adopta o conduită asemănătoare.

Metode de întărire a deprinderilor și obișnuințelor morale

Aprobarea și încurajarea,

Îndemnul.

Aprobarea și încurajarea

”Prin aprobare se înțelege recunoașterea și aprecierea favorabilă a conduitei elevilor, a rezultatelor muncii și comportării lor și de aceea , reprezintă pentru ei izvorul unei satisfacții morale deosebite, stimulentul consolidării însușirilor lor pozitive” ( Salade D., ( și colaboratorii ) Pedagogia, E.D.P. București. 2006 , pag. 76 ).

Aprobarea se realizează prin mai multe procedee : acordul, lauda, evidențierea, recompensa.

Prin acord ne exprimăm mulțumirea față de felul în care au fost respectate cerințele, regulile, normele morale. Poate fi făcut printr-un gest, privire apreciativă sau cu ajutorul cuvântului.

Lauda este o formă elementară de succes, iar aceasta înseamnă o reușită, o realizare. A lăuda înseamnă a vorbi de bine pe cineva, în opoziție, cum se exprimă Enrich Greissler, cu ironia, sau sarcasmul față de cineva. Obiectul laudei este o acțiune importantă, o trăsătură de caracter sau de voință. Pentru ca lauda să-i poată îndeplini funcția pedagogică de recunoaștere a valorii morale a comportamentului copilului sunt necesare următoarele condiții:

Să se refere la fapte sau realizări,

Să fie stimulatoare,

Să nu degenereze în lingușire sau conflict.

Îndemnul este tot o formă de sensibilizare : ”încearcă cu încredere”, ”ai făcut bine”, ”nu te opri”, etc. Acestea sunt expresii de confirmare și de mobilizare pentru a acționa în același fel în continuare.

Metode de frânare și eliminare a deprinderilor de comportament negativ

Dezaprobarea – exprimă emoțiile, sentimentele, opiniile și atitudinilor negative – cu finalitate corectivă – care apar și se manifestă în urma constatării de către educator sau de către colectiv a dezacordului dintre exigențele morale și conduita elevilor. În funcție de gravitatea abaterilor, raportate la nivelul exigențelor morale ale colectivului, precum și cu particularitățile individuale ale elevilor, luând în seamă și contextele concrete ale manifestărilor indezirabile, procedeele dezaprobării primesc forme variate , mai mult sau mai puțin severe: dezacordul, observația, mustrarea, admonestrarea, averismentul, pedeapsa.

Dezacordul este o formă de exprimare a nemulțumirii față de modul în care au fost respectate cerințele. Se poate realiza cu ajutorul unui gest, al unei priviri, sau cu ajutorul limbajului.

Observația poate fi făcută individual sau în fața colectivului. Ea se referă întotdeauna la un aspect concret din conduita elevului.

Mustrarea constă în exprimarea nemulțumirii față de încălcarea cerințelor, normelor, regulilor morale.

Admonestarea este o formă mai categorică ce se aplică pentru greșeli repetate în atitudine și comportare.

Advertismentul constă în exprimarea indignării față de îndeplinirea deficitară a unei obligații și prevenirea copilului că va primi o pedeapsă dacă va mai face la fel.

Pedeapsa este cea mai înaltă formă a dezaprobării care se aplică atunci când copilul refuză îndeplinirea sarcinii. Când e vorba de pedeapsă, învățătorul trebuie să aplice Regulamentul școlar.

Critica și autocritica sunt metode cu ajutorul cărora se scot la iveală anumite greșeli și prin care se încearcă să-l facă pe elev conștient de limitele în comportament.

Metodele de autoeducație sunt: autoinstruirea, stăpânirea de sine, autoeducația voinței prin muncă, folosește în special la clasele mari. La clasele mici întâlnim preocupări pentru autocunoaștere, de aceea învățătorul are obligația de a le recomanda cărți și să-i ajute să selecteze valorile morale.

Când omul are ” conștiința că lipsește ceva, pentru ca să caute a depăși starea de fapt” putem vorbi de o trecere a educației în autoeducație. Elementul ce-l mobilizează pe om în acest proces este împlinirea de serie a omului ca acțiune de dezvoltare, a potențialului creativ uman și a capacității omului pentru autodepășire pe seama unor repere precum:

un scop sau sens al vieții, să fii tu însuți creându-și un univers valoric interior,

un plan al realizării și recreerii de sine,

un model de personalitate dintr-o multiplicare a acestora, nu se poate pleda pentru unul unic,

o manieră statornică de realizare : nu prin conjuctural, ci prin muncă și competență”. ( Călin, M., Autoeducația ca împlinire culturală și morală de sine a omului , în Revista de pedagogie, nr.8-12/2003, pag. 32 ).

Acest complex proces de autoformare începe de la o vârstă fragedă, iar învățătorul trebuie să fie adânc și responsabil implicat în această devenire.

Contribuția lecțiilor de citire la clasa a IV-a la educația morală a școlarilor mici

Prin conținutul diferitelor obiecte de învățământ se înfăptuiește instruirea morală a elevilor. Nu există obiecte de învățământ al căror conținut poate fi valorificat pe linia formării conștiinței și conduitei morale. ( http://articole.famouswhy.ro/referat___educatia_moral-civica/ , accesat la data de 18.05.2014, ora 13:47 ). Acesta înseamnă că fiecare cadru didactic să se ocupe de o asemenea valorificare în cadrul lecțiilor. Această valorificare urmărește și dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter și încearcă să prevină apariția unor trăsături negative de caracter).

Contactul micilor școlari cu literatura, cu eroii diferitelor povestiri le dă acces la multe exemple și modele de viață. Ei încearcă, și de multe ori reușesc să transpună în conduita lor, câte ceva din spiritul de într-ajutorare și răspundere al exemplelor întâlnite, din tactul și delicatețea comportamentului celorlalți.

Textele propuse ca lecții de citire sunt urmate de un bogat aparat aplicativ-acțional, alcătuit din exerciții, teme, întrebări, observații. Lista de achiziții probabile pe care le prefigurează cu textele și cu aplicațiile, cuprind itemi caracteristici pentru învățarea intelectuală, senzo-motorie, obiectivă, și nu în ultimul rând morală și socială.

Lectura și interpretarea lecțiilor de citire cu conținut literar dezvoltă în conștiința elevilor trăiri emoționale, ca dragostea față de trecutul istoric al poporului român, de admirație față de figurile mărețe de luptători, de domnitori.

”Un model exemplar în conduită este unul dintre cele mai bune elemente de control al comportamentului unei persoane” ( Mureșan, P., Ce este imitația, ESE, București, 2002, pag.41 )

În funcție de conținutul textului, obiectivele educative ale lecției se vor referi la însușirea unor reprezentări și noțiuni morale : dragostea de țară, disciplina, hărnicia, dreptatea, prietenia, dragostea și dezvoltarea unor trăiri afective puternice.

Informația morală îl ajută pe elev să înțeleagă semnificația noțiunilor morale, să aprecieze faptele și să știe ”ce e rău și ce e bine” în comportarea sa și a celor din jurul său.

”Numai informația morală conferă unei acțiuni morale adecvarea ei la un sistem de valori morale, ea conferă conștiinței morale capacitatea de a opera cu valori” ( Mureșan, P., Ce este imitația? ESE, București, 2002 ).

Multe texte de citire cuprind în conținutul lor povestirea sau descrierea unor fapte, eroul pozitiv înfruntă forțele adverse și iese victorios.

Deci, personajele, reprezintă modele de conduită morală și civică, ele sunt purtătoare ale unor însușiri alese pe care dorim să le cultivăm la copii. ”Cunoașterea personajelor este unul din obiectivele fundamentale ale unor analize literare întrucât înțelegerea caracterelor lor, a ideilor pe care le vehiculează, este una din căile certe care duce la descoperirea mesajului reacției respective. Căci prin intermediul personajelor, creatorul operei literare își transpune propriile gânduri, propria concepție despre viață, despre anumite probleme sociale, despre o infinită gamă de aspecte oferite de viață în general, de experiența personală în confruntarea cu viața. ( Șofron, O., Instruire morală, EDP, București, 2004, pag. 36, pag. 65 )

Elevii sunt profund impresionați de isprăvile eroilor, se emoționează profund de încercările prin care trec, de izbânzile pe care le înfăptuiesc. Ei trebuie să înțeleagă că eroii acționează în conformitate cu anumite reguli, norme morale de unde rezultă însușirile lor deosebite. Însușirile morale care constituie trăsăturile personajului sunt în fond normele morale în acțiune.

În multe texte de citire cu conținut istoric elevii admiră figuri de domnitori sau simpli luptători pentru interdependență și libertate. Astfel de lecții din manualul de clasa a IV-a sunt: Voievodul stelar, Alexandru Ioan Cuza, Domnu Trandafir, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, Neguțătorul Florentin.

Chipul acestor personaje de voievozi și oameni simpli generază în mintea elevilor sentimente de mândrie și admirație și sunt modele demne de urmat.

Elevii își doresc și ei să fie : curajoși, drepți, neînfricați, hotărâți, mândri, patrioți.

Din lecția ” Războaiele lui Traian și Decebal” după Alexandru Vlahuță, elevii își completează cunoștințele despre cei care au fost strămoșii poprului român: dacii și romanii. Află trăsături specifice poporului dac și trăsături specifice romanilor. Ei trăiesc sentimentul de mândrie că sunt popor de origine latină.

În poezia ” Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ” de Mihai Eminescu, citind-o și analizând-o elevii descoperă că poetul se adresează direct patriei, ca unei ființe dragi. Află că trebuie să se nască în fiecare român sentimente de dragoste și de admirație față de țară și față de trecutul ei glorios.

Chiar marii poeți și prozatori au fost mari patrioți. Când se predă poezia ”Hora Unirii ” scrisă de Vasile Alecsandri, se amintește faptul că poetul a militat pentru unire și a fost luptător pașoptist.

De asemenea, în lecția ”Din anii de școală ai lui Nicolae Bălcescu” amintesc de patriotismul ce l-a însuflețit pe acesta nu numai în timpul Revoluției de la 1848. Menționează despre iubirea sa de țară și trecutul ei istoric, iubirea care s-a înfiripat în sufletul său încă de pe băncile școlii, elev fiind în clasa a IV-a. El descoperă o adevărată comoară, cu adevărat neprețuită, într-o ladă veche cu cărți din podul Mănăstirii Argeșului. Aceste manuscrise au fost sursa de inspirație pentru opera sa ” Românii supt Mihai Vodă Viteazul ”, dovedind marea sa pasiune pentru istorie.

Predarea unor bucăți de citire, din analiza cărora se desprinde sentimentul de dragoste de țară, influențează cunoștințele elevilor. Așa este fragmentul din poezia ” Scrisoarea III ” de Mihai Eminescu. Figura lui Mircea cel Bătrân apare sub aurora celui dornic de pace, nu de război, figura domnitorului modest, calm, dar și curajos și cu dragoste de țară. Aceste însușiri pozitive impresionează elevii și le apreciază. Figura lui Mircea cel Bătrân apare puternic individualizată și este pusă în antiteză cu cea a lui Baiazid.

În continuarea profilului moral un loc de mare importanță îl are formarea atitudinii față de muncă. În multe din aceste texte din manualul de clasa a IV-a, personajele sunt oameni ca ceilalți, în multe cazuri copii de vârsta lor care înving greutățile, se afirmă, devin respectați, și sunt îndrăgiți pentru însușirile lor, trăsături ce pot fi dobândite prin muncă sau printr-o conduită morală, deci prin bună purtare.

În lecția ”Sârguința lui Iancu”, un elev foarte sârguincios dorește să răsplătească munca tatălui său prin rezultate bune obținute la învățătură și înțelege că munca și învățătura sunt cei mai buni prieteni ai oamenilor.

Tot un text prin care se urmărește să se formeze o atitudine pozitivă față de muncă este ”Întâlnire cu mama”. În text se aduce un elogiu mâinilor truditoare, făcătoare de minuni. Frumusețea mâinilor este dată de vrednicie, dar pentru aceasta trebuie ajutate de vrednicie. Începând cu mâinile mamei, băiatul o admiră pe mama ei pentru hărnicie. Iată, că băiatul își dorește să aibă mâini la fel de vrednice, dar, pentru aceasta trebuie ajutate și cu mintea. Această lecție este raportată la situații de viață. Elevii dobândesc semnificația faptului moral.

Un rol deosebit de important în educarea trăsăturilor morale le au și textele de citire care relatează despre viața și realizările de seamă ale unor personalități de marcă ale științei, tehnicii și culturii omenești. Ele contribuie la lărgirea orizontului de cultură generală a elevilor, dar și au valoare educativă prin puterea de influență asupra personalității elevilor. Pornind de la ceea ce oferă textele privind viața și activitatea marilor personalități, în discuțiile cu elevii se vor reliefa acele însușiri morale pe care marii creatori le-au întruchipat la cel mai înalt nivel. Se reliefează munca depusă de acești oameni de seamă prin care ei au învins toate greutățile, unii angajându-se la această muncă încă din copilărie. La vârsta școlară mică, o mare forță de atracție, de convingere și influențarea conștiinței și conduitei lor o reprezintă viața marilor personalități din perioada copilăriei lor.

Iată câteva texte care figurează în manualul de clasa a IV-a, texte care relatează despre viața unor personalități: Victor Babeș, George Enescu, Constantin Brâncuși, Lumină și culoare.

În textul ”Lumină și culoare” sunt înfățișate câteva aspecte din viața și creația artistică a pictorului Ștefan Luchian. Sunt punctate câteva însușiri semnificative din perioada copilăriei: dragostea pentru natură și pentru locul natal. În alt fragment sunt reliefate însușiri morale care au definit personalitatea pictorului: sinceritatea, modestia, sensibilitatea față de tot ce e frumos, comunicativ cu cei din jur, dragostea ce o nutrea pentru copii. Un alt fragment cu o încărcătură emoțională este acela care aduce elogii muncii sale. Luchian s-a luptat cu paralizia, și cu vederea lui slăbită a continuat să creeze lucrări fără seamăn. Aici, învățătorul este bine să insiste în discuțiile cu elevii, încercând să le dezvolte dorința de a trece peste orice fel de greutăți, prin prelucrarea ei și prin amplificarea ei în cadrul altor lecții, va deveni un factor motivațional al muncii și conduitei lor zi cu zi.

Principiile educației morale

Principiile educației morale pot fi definite ca fiind ” teze normative care orientează și direcționează activitatea educatorului în vederea realizării obiectivului fundamental al educației morale, formarea profilului moral al personalității copiilor, în concordanță cu cerințele idealului educației.” ( Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București, 2006, pag. 68 ).

Sistemul principiilor educației morale se referă la :

Caracterul activ al educației morale,

Educația în, și prin colectiv,

Îmbinarea exigenței față de copii cu respectul pentru ei,

Sprijinirea pe elementele pozitive ale personalitații în vederea înlăturării celor negative,

Respectarea particularităților de vârstă și individuale în educația morală,

Continuitatea, unitatea și consecvența în educația morală.

Caracterul activ al educației morale

Pentru o bună educație morală se impune valorificarea experienței de viață a copilului și în același timp să-i oferim posibilități pentru îmbogățirea ei prin antrenarea în diferite acțiuni practice. Activitatea concretă este cea mai eficientă cale de interiorizare a normelor morale, deoarece în derularea ei presupune și oferă condiții prielnice de exersare comportamentală prin formarea de priceperi și deprinderi, prin stabilirea trăsăturilor pozitive de caracter, rezultate ce vor facilita conturarea personalității morale autonome.

Acumularea experienței morale de către copil trebuie realizată prin trăirea unor fapte și împrejurări de viață bogate în semnificații și manifestări morale, realizându-se atfel acea legătură între cognitiv și afectiv, dintre ceea ce este impus din exterior sub forma datoriei morale și ceea ce este acceptat de către subiect, ca latură a experienței sale de viață. Substratul afectiv este cel care integrează și sedimentează în personalitatea morală a copilului cerințele morale sociale, fiind prezent în tot ceea ce face și simte copilul : joc, învățătura, muncă, sport, distracții, preocupări gospodărești, etc.

Toate aceste activități presupun respectarea, direct sau indirect, a unor norme morale. Învățătorul trebuie să organizeze aceste activități astfel încât, răspunzând unor cerințe și reguli, copilul să-și îmbogățească experiența morală sub formă de reprezentări, noțiuni, trăiri afective, deprinderi și obișnuință de comportare. Participarea activă nu înseamnă doar supunere și ascultare, doar reacție spontană la o solicitare externă, ci în același timp și atitudine personală din partea elevului, inițiativă și independență.

Colectivul de elevi, cadrul social în care se realizează educația morală în școală

Viața colectivă a elevilor este organizată de învățător, care urmărește prin tot ceea ce întreprinde să creeze relații de prietenie, cooperare, competiție, etc. Din această țesătură de relații interpersonale cu încărcătură morală rezultă acel climat psihosocial, propriu fiecărui colectiv, cu puternice valențe educative pentru membrii săi, fiind un catalizator al întregii activități a copilului. Muncind și trăind în colectiv, copiii vor ajunge să înțeleagă dinamica relației dintre dorințele personale și experiențele colectivului, să simtă sentimentul de responsabilitate pentru colectiv și al colectivului pentru fiecare membru al său, să se identifice cu năzuințele, perspectivele și bucuriile colective.

Îmbinarea exigenței față de copii cu respectul pentru ei

Educația este o acțiune care presupune intervenție și ea se exercită asupra ființei umane în devenire. Cu cât pretindem mai mult copilului, cu atât ne exprimăm o încredere mai mare în posibilitățile și resursele sale morale și cu cât îi respectăm mai mult, cu atât considerăm că este în stare să răspundă unor exigențe mai mari. Întotdeauna cerințele formulate de către dascăl trebuie să fie după posibilitățile copiilor, să aibă un mesaj concret și să exprime încredere în forțele lor. Într-o atitudine exigentă copilul trebuie să perceapă și respect pentru el. Exigența nu înseamnă răceală și permanentă îndoială, nemulțumire, dar, nici respectul față de copil nu înseamnă toleranță față de abateri, trecerea cu ușurință peste unele manifestări care nu sunt în concordanță cu cerințele formulate. Educația nu exclude severitatea, controlul, dezaprobarea dar cu toate acestea să nu demoralizeze copilul, ci să-l stimuleze pe linia autodezvoltării sale morale.

Sprijinirea pe elemente pozitive ale personalității copilului în vederea înlăturării celor negative

Pedagogia științifiică pornește de la premisa că nu există copil ”rău de la natură” (Rousseau, E. ) și că fiecare copil are ceva bun în fondul lui sufletesc. Sesizarea aspectului pozitiv necesită o recunoaștere temeinică a copilului și că acest lucru este posibil dacă știm să ne apropiem de el cu tact și cu răbdare. Înlăturarea aspectelor negative din comportamentul copiilor se face prin încurajarea aspectelor pozitive ale acestuia și nu prin rezistența directă și permanentă asupra celor negative, care ar duce la fixarea acestora sau generarea de alte manifestări negative.

Respectarea particularităților de vârstă și individuale în educația morală

În procesul instructiv-educativ respectiv și în educația morală trebuie să se asigure o corespondență între conținutul, metodele și procedeele folosite și profilul psihologic al vârstei, cuplat cu cel al copilului. Cerințele educative trebuie să fie formulate în funcție de experiența morală a copiilor, de posibilitățile lor de înțelegere, de trăsăturile lor temperamentale, și mai ales să fie stimulative. Personalitatea morală cere un ritm specific al său de dezvoltare, încadrându-se în niște limite, astfel, înțelegerea unor fenomene morale precum formarea unor calități și trăsături comportamentale nu se obțin oricând și oriunde.

Cunoașterea profilului pedagogic al vârstei și al celui individual este indispensabilă pentru tot ceea ce întreprinde educatorul în cadrul educației morale: formularea cerințelor, alegerea metodelor și procedeelor, organizarea diferitelor atuuri cu caracter educativ, imprimarea unui stil al relației educative, folosirea diferitelor procedee ale aprobării și dezaprobării, etc.

Continuitatea, consecvența și unitatea în educația morală

Edificiul de restructurare și de” înălțare ” a funcției umane cere continuitate și unitate în educație.

Formularea progresivă de cerințe, urmărirea respectării lor, organizarea unor acțiuni adecvate de la o etapă la alta, stabilirea unor legături între acțiunile educative, astfel încât să asigure un ritm potrivit situației și cazului concret, impun continuitate în munca educativă.

Fermitatea pe linia îndeplinirii cerințelor formulate, a realizării unei concordanțe între cerință și faptă, între acțiune și aprecierea ei înseamnă consecvență în educația morală.

Unitatea trebuie înțeleasă că incluzând un consens de acțiuni între acțiunea tuturor factorilor educativi ( din grădiniță, școală, familie ), între acțiunea diferiților agenți care acționează în interiorul factorilor ( învățători, părinți, grupul, colectivul de elevi, etc. ).

Principiile morale au o deosebită influență în orientarea comportamentului unor persoane. În acest sens sunt cunoscute recomandările pe care părinții le adresează copiilor lor "e bine să faci așa!" sau "nu este bine să faci așa!". Și chiar dacă unele persoane se conformează acestor principii, pentru a nu fi pedepsite, cele mai multe se conduc după principiile morale, deoarece cred că așa trebuie să facă. ( Pătroc Dan-Ioan, Metodica activităților de educație civică, Universitatea din Oradea, 2013-2014, pag. 47 )

Particularități ale educației morale la vârsta școlară mică

Procesul educației morale urmează de regulă, drumul de la formarea conștiinței morale spre conduita morală, astfel încât faptele morale să fie orientate către noțiunile și convingerile morale ale elevilor. Acest lucru impune cu necesitate ca procesele de cunoaștere să fie atins un anumit nivel de maturizare, pentru a putea permite reflectarea conștientă a normelor, regulilor și cerințelor moralei.

Datorită particularităților dezvoltării psihice și îndeosebi a dezvoltării proceselor intelectuale la școlarul mic, procesul educației morale are unele caracteristici.

Datorită imposibilității de a stăpâni un sistem coerent de noțiuni și convingeri, procesul educației morale la școlarul mic începe cu formarea unora dintre structurile conduitei morale – elemente absolut necesare pentru adaptarea normală la cerințele mediului înconjurător. Astfel, la școlarul mic, formarea unor obișnuințe morale precede formarea noțiunilor și convingerilor morale. Dar, în același timp, prin instrucția ce i se face, se formează și unele noțiuni morale care stau la baza conduitei morale. Din acest motiv, în această etapă, educația morală capătă uneori și aspectul unei adaptări mecanice, empirice care precede adaptarea bazată pe reflectarea conștientă a normelor morale.

O altă consecință a unei astfel de situații o constituie predominarea fenomenului de imitație în adoptarea empirică a unor conduite prin raportarea – de cele mai multe ori necritică și uneori impusă – la conduite morale model ale adulților: părinți, educatori, etc.

O altă caracteristică a educației morale, la această vârstă, o constituie predominarea fenomenului imitației în adaptarea empirică a unor conduite prin raportarea – de cele mai multe ori necritică și uneori impusă la conduite morale ale adulților. Procesul imitației dă naștere la anumite stări afective care îl pot apropia sau îndepărta pe copil de model. Acesta, pentru că trăirile afective în raport cu adulții sunt de mai multe ori ambivalente, exprimate fie prin afecțiune, fie prin ostilitate. Trebuie reținut insă că solicitarea intensă a afectivității, care este mult mai intensă decât a cunoașterii, în formarea primelor obișnuințe de conduită morală constituie o realitate de care trebuie să ținem seama în procesul educației morale la școlarul mic.

La această vârstă apar totuși elemente care atestă conturarea unora dintre aspectele conștiinței morale la școlarul mic. Unele dintre ele sunt rezultatul procesului de socializare morală din preșcolaritate, iar altele se formează prin influența sistematică a școlii, prin conținutul procesului instructiv-educativ. Școala reprezintă pentru copil un nou mediu social-relațional caracterizat prin cerințe noi legate de procesul învățării, o anumită mentalitate afectivă, norme și reguli de conduită noi și comune pentru toți, mai precise, și, uneori mai inflexibile față de toleranța existentă uneori la nivelul exigențelor morale din familie, valorizarea activității școlare , diferențierea dintre activitate și timp liber, egalitatea între cei de aceeași vârstă, care introduc o reprocitate a relațiilor și implicit noi modalități de relaționare cu adulții, clar fiind că dependența de acestea e mult diminuată. ( Mihai Diaconu, Ioan Jinga, Olga Ciobanu, Adina Pescaru, Monica Păduraru, Pedagogie, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=387&idb= ).

J. Riageret remarca faptul că în cadrul grupului școlar, copilul trece de la o morală condiționată de respect unilateral și de opunere față de adult, spre o morală condiționată de respect mutual, de convenție între egali. Conținutul procesului instructiv-educativ oferă numeroase prilejuri de a desprinde aspect ale unor noțiuni morale diverse : patriotism, sinceritate, prietenie, colegialitate, cinste, punctualitate, disciplină, etc. – ca premise ale instruirii morale a elevului. Rolul instruirii morale la această vârstă este, îndeosebi, de a introduce o anumită ordine, o clarificare și o corectare a ansamblului, nesistematic, și dezlânat de cele mai multe ori, de reprezentări și noțiuni morale empirice cu care copilul vine la școală. Din acest punct de vedere există, desigur, numeroase diferențe individuale între copii, aceasta impunând din partea cadrului didactic cunoașterea situației acestora la intrarea în școală. Învățătorul trebuie să-l conducă treptat pe școlarul mic spre structurarea unui sistem coerent de reprezentări și noțiuni morale corecte, bazate pe înțelegerea notelor lor esențiale și a semnificației lor practice. În felul acesta se pune ordine în sistemul național al moralei copilului, asigurând o înțelegere și chiar o justificare, post-factum a unor conduite moral pozitive adoptate și proiectate de elevi. Acesta, este de altfel, un prim pas spre reconsiderarea experienței lor morale.

Procesul constituirii noțiunilor morale este dificil, dificultate provenită, pe de o parte, din premisele dezvoltării cognitive-afective, la școlarul mic, iar pe de altă parte din complexitatea fenomenului moral care face ca între constituirea noțiunilor științifice și a celor morale să existe un decalaj. ”Tocmai de aceea, spre deosebire de educația intelectuală, educația morală este educația voinței, adică a ceea ce este lăuntric, cel mai accentuat subiectiv în ființa umană.” (Todoran, D., Probleme fundamentale ale pedagogiei, E.D.P., București, 2004, pag.68 ), de aceea anumite elemente difuze și denaturări ale conceptelor morale se prelungesc în etapele următoare ale școlarității.

O altă particularitate a educației morale la această vârstă este dată de faptul că reprezentările și noțiunile morale, rămân într-o bună măsură, insuficient de precise, iar corelarea lor într-un sistem coerent e incipient. De aceea, ele devin într-o mică măsură regulator al conduitei morale, aceasta funcționând mai mult în raport cu cerințele exterioare impuse, decât prin raportare la datele naționale asimilate, ceea ce conturează o separare oarecum, o distanțare între teoria și practica morală. Ne dăm seama că elevii doresc să îndeplinească ceea ce li s-a cerut, dar le rămâne incomplet realizată ( nu duce obligațiile întotdeauna la bun sfârșit ). Cu toate acestea, la școlarul mic avem de mai multe ori conduite morale adecvate, deși nesusținute de cunoștințe teoretice despre morală înțelese. ( Ambrus, Z. (2004). Programe educaționale: Activități și metode de grup pentru formarea moralității și civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană. )

Explicația acestui fapt vine, pe de o parte, din fenomenul de imitație morală, a cărui model este dat de către adult, care-l îndeamnă mereu la fapte pozitive iar, pe de altă parte, din impunerea cu insistență a unui sistem de cerințe morale, ale căror rațiuni, deși neînțelese deplin de către școlar, constituie un exercițiu moral foarte util pentru conturarea și stabilizarea unor obișnuințe moral adecvate. Succesul din acest punct de vedere, în cea mai mare măsură, depinde de calitatea muncii învățătorului, de stăruința sa.

O coordonată importantă a educației morale a elevilor o constituie unitatea dintre cognitiv, afectiv și volitiv. Nuanța afectivă a diferitelor cerințe și acțiuni morale are o mare pondere la școlarul de vârstă școlară mică, aceasta având drept scop să stimuleze viața morală, s-o activizeze și să permită interiorizarea treptată a exigențelor amintite. Influențele afective dau consistență comportării morale a elevului, iar această legătură afectivă constituie un prim pas spre formarea convingerilor morale.

Noțiunile morale ce se formează introduc o anumită ordine și conferă o anumită stabilitate trăirilor afective, conduce la un început de intelectualizare a trăirilor afective, la un început de formare a sentimentelor morale ale elevilor. În această unitate dintre cognitiv și afectiv are loc procesul de adoptare individual a normelor, regulilor și cerințelor morale impuse de școală. Apoi, prin intervenția voinței are loc o exteriorizare comportamentală corespunzătoare cerințelor formulate față de elev.

Această simbioză dintre cognitiv, afectiv și volițional se află doar în faza de început, ele acționând uneori în dezacord sau paralel, ceea ce face ca în munca de educație morală, învățătorul să acorde atenție nu numai dezvoltării lor în sine ci, mai ales, realizării treptate a unității lor. Din fuziunea celor trei componente rezultă convingerile morale, care sunt considerate ca fiind nucleul conștiinței morale a individului, așa cum le numea profesorul A. Chircev ”adevărate trebuințe spirituale de comportare morală.”

Cum învață copilul morala?

Omul nu se naște ființă morală, ci devine, iar felul în care devine depinde in mare parte de educația pe care o primește. Pe de altă parte, omul se naște cu simț moral, înclinându-se spre moralitate.

”Orice doctrină etică, indiferent de forța ei persuasivă sau de prestigiul exterior, ar rămâne fragilă și sterilă dacă nu și-ar găsi un reazăm solid în însăși natura morală a omului. (Soloviov, 1994, pag. 69 ).

Nu se poate preciza cu exactitate dacă simțul moral este in totalitate sau parțial înnăscut.

Darwin, credea că cea mai mare deosebire dintre om și animale stă în simțul moral, care nu e dobândit, ci te naști cu el. Reținem natura morală a ființei umane, dincolo de aspectele discutabile ale acestui punct de vedere, si ținem minte că înclinația trebuie să fie cel puțin înnăscută. Simțul moral se poate micșora sau mări, doar prelungindu-se într-o conștiință morală înaltă și conduită morală valoroasă. Dezvoltarea simțului moral depinde de educație. Copilul nu doar că nu înțelege regulile, el trebuie să fie respectuos , cinstit, etc. pentru că așa e bine să fie, așa trebuie.

Totuși , vine însă momentul în care copilul, face propriile sale alegeri, și trebuie să distingă binele de rău. Psihologii cred că această atitudine e specifică vârstei de dinainte de adolesență, și este esențială pentru formarea personalității morale.

”Momentul în care copilul are consecința propriei sale alegeri morale, este momentul ”trezirii” conștiinței morale. Alegerea deliberată între bine și rău, deși nu este expresia libertății morale în întregime, este un element constitutiv important al acesteia.” ( Botezatu, 1976, pag.24 )

Dezvoltarea psihologică a ființei umane este o rezultantă a interacțiunii mai multor factori:

Interni : ereditatea,

Externi : mediul, educația.

Ponderea lor e diferită atât de la un individ la altul, cât și de la un stadiu la altul. ( Vasile Marcu, Letiția Filimon – coordonatori – Psihopedagogie pentru formarea profesorilor – ediția a III-a revăzută și adăugită – Editura Universității din Oradea, 2010, pag. 43 )

Complexitatea mereu crescândă a societății contemporane face ca inteligența probată în context educațional să fie insuficientă pentru rezolvarea unor probleme cotidiene. În cele două medii, educațional și social, individul se confruntă cu probleme calitativ diferite, astfel încât sarcinile de lucru din mediul educațional îl supun, în general, la rezolvarea unor probleme bine definite prin contrast cu problemele vieții cotidiene care sunt adesea slab definite și admit mai multe soluții. În pregătirea copiilor pentru a face față, ca viitori adulți, unei societăți complexe este important rolul școlii în implementarea unor programe privind sănătatea mintală. ( Cecilia Sas, Denisa Boroș, Florin Cioban, Maria Assunta Zanetti, Gina Tiurbe, Karla Peter, Andra Perțe, Laura Bochiș, Valeria Cavioni, Roberta Renati, Cunoașterea și dezvoltarea competenței emoționale, Editura Universității din Oradea, 2010, pag. 259 ).

Enumăr mai jos câteva trăsături pozitive de caracter, unele dintre ele fiind și susținute ca ipoteze în partea de cercetare a aceste lucrări:

Curaj,

Sinceritate,

Responsabilitate,

Disciplină,

Hărnicie,

Înțelepciune,

Loialitate,

Ospitalitate,

Punctualitate,

Răbdare.

III. Metodologia cercetării

3.1. Obiectivele cercetării

Decizia de a aborda în lucrarea de licență această problemă își are originea tocmai în crezul personal că acuratețea morală a omului îl face mai înțelept, mai bun, mai cooperant, mai tolerant, comportamentul moral al omului dezvăluie adevărata sa valoare manifestată în relațiile cu alți oameni, cu societatea și cu sine însuși.

Dorința de a ști mai mult despre educația morală a elevilor a izvorât și dintr-un alt motiv. Ne-am întrebat dacă elevii sunt puși, la ora actuală în situația de a simți în școală prezența unor preocupări privind pregătirea lor morală în măsura în care este evidentă strădania formării lor intelectuale. Din discuțiile cu unii elevi, în timpul practicii pedagogice, am dedus, că ei văd în școală locul în care se învață, și nu unul în care se pregătesc, inclusiv din punct de vedere moral pentru viață. Printre răspunsurile la întrebarea adresată copiilor ”Ce înseamnă pentru tine școala?” enumăr câteva ” aici învățăm lucruri multe și interesante ”, sau ” aici ne pregătim bine ”, ” aici învățăm carte, și cum să ne comportăm ”.

Aceste răspunsuri ne fac să ne întrebăm dacă școala reușește să cultive elevilor interesul și preocuparea pentru acest aspect al pregătirii pentru viață, moralitatea, așa cum o face neîndoielnic în domeniul dezvoltării capacităților de cunoaștere.

Ipoteze

Presupunem că 60% din elevi vor răspunde afirmativ la prima parte a chestionarului, care se referă la imaginea lui în grupul clasă în etapa pretest,

Presupunem că 60% dintre elevi consideră că eșecul se datorează unor cauze externe,

Presupunem că nivelul responsabilității este mai mare în etapa de postest, ca urmare a intervenției de instruire,

3.2. Lotul de subiecți și metodologia cercetării

Am urmărit comportamentul copiilor din clasa a IV-a de la Școala Gimnazială din localitatea Tăut, și al copiilor din clasa a IV-a de la Școala Gimnazială din localitatea Batăr.

La realizarea cercetării au participat 30 de elevi provenind din mediul rural. Cei 30 de elevi au fost împărțiți în două grupuri: grupul experimental ( 15 elevi din clasa a IV-a de la Școala Tăut ), și grupul de control ( 15 elevi din clasa a IV-a de la Școala Batăr ).

Copiii din grupul experimental: 15 subiecți cu vârste cuprinse între 10-11 ani, 8 băieți și 7 fete.

Copiii din grupul de control: 15 subiecți cu vârste cuprinse între 10-11 ani, 6 băieți și 9 fete.

Am optat pentru alegerea clasei a IV-a de la Școala Gimnazială nr. 3 Tăut, deoarece acolo mi-am desfășurat practica în ultimul semestru al anului școlar 2013-2014. Am ales o clasă paralelă de la Școala Gimnazială nr.1 Batăr ( în cadrul aceleași comune ), deoarece în cadrul Școlii din Tăut nu sunt clase paralele, iar intervenția s-a realizat la elevi de 10-11 ani. Pentru a se asigura motivarea subiecților au fost anunțați că vor avea parte de o ieșire la aer liber, la sfârșitul anului școlar 2013-2014.

Ca și metodă de cercetare am folosit chestionarul prevăzut în anexa 1. Acesta a fost aplicat în perioada : semestrul II al anului școlar 2013-2014, în două etape: pretestare, și posttestare, în cadrul orelor de educație civică.

Descriere: chestionarul este un instrument care are drept scop măsurarea îmbunătățirii calităților morale ale elevilor în urma prezentării elementelor moral-civice la grupul experimental, și compararea datelor obținute cu grupul de control.

Etapele cercetării

Chestionarul este structurat în patru părți, foarte bine structurate, astfel încât răspunsurile să reflecte cât mai bine obiectele cercetării, subiecții specificând nivelul de acord, respectiv dezacord față de afirmațiile din chestionar.

Etapa pretest

La clasa experimentală și de control am aplicat testul constând în chestionarul amintit anterior : ”Chestionar de atitudini morale”. Pretestarea a avut loc la începutul lunii martie, chestionarul fiind aplicat în setul hârtie – creion, înaintea începerii intervenției, pentru ambele grupuri.

Etapa experimentului psihopedagogic propriu-zis

Intervenția s-a realizat pe o perioadă de 4 săptămâni, o întâlnire pe săptămână, a câte 40 de minute fiecare, în cadrul orelor de educație civică. Pe parcursul perioadei de intervenție s-au desfășurat 4 activități la clasa experimentală.

Intervenția a cuprins 4 activități cu următoarele teme:

Stabilirea relațiilor sociale – elevi-elevi, elevi-profesori, cu obiectivele următoare: să enumere trăsături de caracter a unui bun prieten, coleg, să-și analizeze propriile trăiri în raport cu colegii de clasă și cu doamna învățătoare.

Activitate pentru auto-cunoaștere : să denumească carcterisitici definitorii pentru propria persoană, să sesizeze caracteristicile propriei persoane, să enumere diferențe dintre persoane, să definească și să cunoască sensul conceptului de imagine de sine, să enumere activități preferate și pe care nu le preferă, să enumere activități care îi binedispun și care îi supără, plictisesc.

Despre admitere și respingere în cadrul grupului, cu următoarele obiective: să definească noțiunile de respingere și admitere, să identifice fragmentul în care este surprins sentimental de invidie, și pe acela în care are loc aprecierea.

Etapa postexperimentală

În această etapă, am aplicat din nou chestionarul:

La clasa experimentală l-am aplicat după ce am desfășurat activitățile prevăzute în anexe cu elevii,

La clasa de control s-a realizat posttestarea.

3.3.4 Rezultatele cercetării

Prima parte ”Faci tot ce ți se cere în clasă pentru că:” este împărțită în 4 itemi, reflectând factorii care influențează comportamentul elevilor în clasă.

Ți-e teamă să nu fii pedepsit de părinți sau profesori

La această întrebare 26,66% au răspuns că fac tot ce li se cere în clasă de teamă să nu fie pedepsiți de părinți sau profesori, procentul fiind împărțit în jumătate atât în etapa pretest cât și în postest.

36,66% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, din care 36,36% în etapa pretest, și restul de 63,63% în etapa postest.

Același procent de 36,66% fiind valabil și pentru ultima variantă de răspuns, din care 63,63% nefiind de acord cu această afirmație în etapa pretest, și 36,36% în etapa postest.

La această întrebare 6,66% au răspuns că fac tot ce li se cere în clasă de teamă să nu fie pedepsiți de părinți sau profesori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 33,33% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 60% nu fac tot ce li se cere în clasă pentru că se tem să nu fie pedepsiți de părinți sau profesori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

Te interesează să fii apreciat de colegi ca un elev bun

În urma analizelor obținute, 46,67% au răspuns că îi interesează să fie apreciați de colegi ca un elev bun, procentul fiind împărțit în jumătate atât în etapa pretest cât și în postest. 30% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, din care 44,44% în etapa pretest, și restul de 55,55% în etapa postest. Procentul de 23,33% este valabil pentru ultima variantă de răspuns, din care 42,85% nefiind de acord cu această afirmație în etapa pretest, și 57,14% în etapa postest.

La această întrebare 40% au răspuns că fac tot ce li se cere în clasă pentru că îi interesează să fie apreciați de colegi ca un elev bun, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 20% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 40% nu fac tot ce li se cere în clasă pentru că îi interesează să fie apreciați de colegi ca un elev bun, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

1.3 Te interesează să fii apreciat de profesori ca un elev bun

Dintr-un total de 30 de participanți, 11 au răspuns că e adevărat pentru ei a fi apreciați de profesori ca un elev bun, 11 au răspuns că e parțial adevărat sau uneori, în timp ce 8 au răspuns că nu este acesta motivul pentru care fac tot ce li se cere la clasă.

La această întrebare 53,33% au răspuns că fac tot ce li se cere în clasă pentru că îi interesează să fie apreciați de profesori ca un elev bun, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 33,33% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 13,33% nu fac tot ce li se cere în clasă pentru că îi interesează să fie apreciați de profesori ca un elev bun, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

Ții la unii profesori și nu vrei să-i superi

Dintr-un total de 30 de participanți, 10 au răspuns că e adevărat pentru ei că fac tot ce li se cere în clasă pentru că țin la unii profesori și nu vor să-i supere, 10 au răspuns că e parțial adevărat sau uneori, și tot 10 au răspuns că nu este acesta motivul pentru care fac tot ce li se cere la clasă.

La această întrebare 40% au răspuns că fac tot ce li se cere în clasă pentru că țin la unii profesori și nu vrea să-i supere, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 40% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 20% nu fac tot ce li se cere în clasă pentru că țin la unii profesori și nu vrea să-i supere, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

Cea de-a doua parte: ” Ce ai simți sau ce ai face când nu ai reuși la o teză, examen, concurs, etc.?” este structurată în trei întrebări , menite să arate ce anume ar simți elevii dacă nu ar reuși la ceea cu ce se confruntă în viața de școlar.

2.1 Ți-ar fi teamă că vei fi pedepsit de părinți

În urma analizelor obținute la această întrebare, 26,66% au răspuns că s-ar teme că ar fi pedepsiți de părinți dacă nu ar reuși la un examen, concurs, etc., dintre care 87,5% în etapa pretest, și 12,5% în etapa postest. Parțial adevărat sau uneori este valabil pentru 40% dintre participanți, dintre care 41,66% în etapa pretest, și 58,33% în etapa postest. Nu este adevărat pentru 33,33% dintre participanți, dintre care 60% în etapa pretest, și 40% în etapa postest.

La această întrebare 26,66% au răspuns că le-ar fi teamă că vor fi pedepsiți de părințidacă nu ar reuși la un examen, concurs, etc., procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 20% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 53,33% nu le-ar fi teamă că vor fi pedepsiți de părinți dacă n-ar reuși, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

2.2 Ți-ai face reproșuri că nu ai acționat potrivit

26,66% au răspuns că e adevărat că și-ar face reproșuri că nu ar fi acționat potrivit dacă nu ar reuși la examen, concurs, etc., dintre care 75% în etapa pretest, și 25% în etapa postest. Parțial adevărat sau uneori este valabil pentru 36,66% dintre participanți, dintre care 36,36% în etapa pretest, și 63,63% în etapa postest. Nu este adevărat pentru 36,66% dintre participanți, dintre care 63,63% în etapa pretest, și 36,36% în etapa postest.

La această întrebare 26,66% au răspuns că și-ar face reproșuri că nu ar fi acționat potrivit dacă nu ar reuși la un examen, concurs, etc., procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 33,33% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 40% nu și-ar face reproșuri că nu ar fi acționat potrivit dacă nu ar reuși, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

2.3 Ai pierde încrederea în tine

Dintr-un total de 30 de participanți, 6 au răspuns că e adevărat pentru ei că și-ar pierde încrederea în ei dacă nu ar reuși la o teză, examen, concurs, etc., 4 au răspuns că e parțial adevărat sau uneori, în timp ce 20 au răspuns că nu și-ar pierde încrederea în sine.

La această întrebare 6,66% au răspuns că și-ar pierde încrederea în sine dacă nu ar reuși la o teză, examen, concurs, etc., procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 13,33% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, pentru 80% nu este adevărat că și-ar pierde încrederea în sine, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

Cea de-a treia parte: ” Dacă prietenii te cheamă să mergi la un film, meci, etc., în cazul în care mai ai mult de învățat pentru a doua zi, ce faci? este structurată în trei întrebări , menite să arate ce anume ar face elevii în cazul în care ar mai avea mult de învățat, și ar fi chemați de prieteni undeva.

3.1 Continui să-ți faci lecțiile

În urma analizelor obținute la această întrebare, 66,66% au răspuns că ar continua să-și facă lecțiile dacă prietenii i-ar chema undeva, dintre care 50% în etapa pretest, și 50% în etapa postest. Parțial adevărat sau uneori este valabil pentru 13,33% dintre participanți, dintre care 75% în etapa pretest, și 25% în etapa postest. Nu este adevărat pentru 20% dintre participanți, dintre care 66,66% în etapa pretest, și 33,33% în etapa postest.

La această întrebare 46,66% au răspuns că și-ar continua lecțiile dacă prietenii i-ar chema la un film, meci, etc, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 20% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 33,33% au răspuns că nu este adevărat, adică nu și-ar continua lecțiile, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

3.2 Te duci spunând că le faci pe urmă

Dintr-un total de 30 de participanți, 5 au răspuns că e adevărat că s-ar duce la film, meci, etc. dacă prietenii i-ar chema, spunând că va face pe urmă temele, 5 au răspuns că e parțial adevărat sau uneori, în timp ce 20 au răspuns că nu s-ar duce.

La această întrebare 26,66% au răspuns că s-ar duce cu prietenii lor chiar dacă au mult de învățat pentru a doua zi, spunând că vor face temele pe urmă, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 46,66% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, 26,66% nu s-ar duce cu prietenii lor, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

3.3 Rămâi deși te tentează mult să pleci

46,66% au răspuns că e adevărat că ar rămâne să învețe chiar dacă îi tentează mult să plece, dintre care 57,14% în etapa pretest, și 42,85% în etapa postest. Parțial adevărat sau uneori este valabil pentru 33,33% dintre participanți, dintre care 60% în etapa pretest, și 40% în etapa postest. Nu este adevărat pentru 20% dintre participanți, dintre care 83,33% în etapa pretest, și 16,66% în etapa postest.

La această întrebare 40% au răspuns că și-ar face reproșuri că nu ar fi acționat potrivit dacă nu ar reuși la un examen, concurs, etc.rămân să învețe, deși îi tentează mult să plece, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. 33,33% au răspuns că acest motiv e valabil parțial sau uneori, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest. Pentru ultima variantă de răspuns, pentru 26,66% nu este adevărat, procentul fiind împărțit în jumătate, atât în etapa pretest cât și în postest.

Cea de-a patra parte: „ Consideri că la vârsta ta cei mari ar trebui să-ți acorde libertate în a lua singur decizii privind programul sau problemele tale” este structurată în 4 întrebări:

IV. CONCLUZII

Așa cum am arătat în capitolul introductiv, interesul manifestat în vremea din urmă pentru regulile de comportare civilizată, pentru formele de exprimare ale bunei cuviințe, judecăți mai aspre sau mai îngăduitoare exprimate cu privire la comportarea oamenilor în societate, m-au determinat să mă opresc asupra acestei teme.

IPOTEZE

Atitudinea unor persoane în fața atenționării de ”a fi civilizat” m-a făcut să cred în această temă și cu multă plăcere și interes să analizez fapte de conduită concrete, manifestate în grupul de elevi asupra căruia s-a realizat investigația, să operez cu tehnici care să-mi permită să descifrez complexitatea acestui proces educativ.

Unora li se par normale, un soi de reguli stereotipe, aparținând altor vremi, de facilități ce sting firescul și sugrumă naturalețea gesturilor umane, o colecție de ticuri depășite, ce nu mai au în comun nimic cu existența modernă. Am auzit adeseori expresiile unora ”fii cuviincios”, ”fii politicos”, ”n-ai cei șapte ani de acasă”, etc. În tramvai, pe stradă, sau chiar la școală. Ea trece pe lângă unii fără a lăsa urme, sau vreun ecou în suflet, alunecă adeseori sub priviri nepăsătoare.

Întotdeauna când sunt martorul acestor atitudini mă încearcă un sentiment al neputinței, dublată de speranța că, poate cei de care mă voi ocupa nu vor avea un asemenea comportament.

În această lucrare am vrut să arat cum gândesc eu munca de educație morală, cum procedez practic pentru evaluarea comportamentului copiilor, care sunt amendamentele ce le aduc pe baza recunoașterii manifestărilor individuale și în grup, și nu în ultiul rând cunoașterea criteriilor utilizate de copii în emiterea unor judecăți de valoare cu privire la comportarea colegilor.

Se pot trage câteva concluzii rezultate din studiul efectuat, care vin să întărească, într-o oarecare măsură, ceea ce literatura pedagogică a subliniat cu privire la specificul formării deprinderilor de comportare civilizată la vârsta școlară mică.

Munca de educație morală a școlarului mic este o continuare firească a interesului pentru acest aspect al educației manifestat de familie și grădiniță. Experiența morală se încheagă cu primele elemente de conștiință morală care vor decalnșa și orienta din interior conduita morală în familie și grădiniță, învățătorului revenindu-i sarcina de a valorifica cu tact și înțelegere ceea ce vârsta anterioară a acumulat.

Ca urmare a întregului proces instructiv – educativ, a valorificării conținutului învățământului, a acțiunilor extrașcolare, a unor acțiuni specifice educației morale, cu cele prelucrate în lucrare, se îmbogățesc reprezentările morale. Se observă chiar și numai din urmărirea nivelurilor evolutive pentru diferite cunoștințe, deprinderi de comportare civilizată, iar noțiunile morale cunosc un proces de clarificare și adâncire continuă, prin delimitarea notelor esențiale de cele neesențiale.

Noțiunile morale au încă un caracter concret păstrând o notă de inventivitate. Dar, modul în care copiii au analizat povestirile, lecturile, arată clar că ei sesizează și înțeleg notele esențiale, ceea ce arată clar saltul făcut în dezvoltarea gândirii, în perfecționarea formelor ei și operațiile ei.

Consecința pedagogică care se impune, ea fiind bine marcată, bine pusă în evidență de rezultatele experimentelor întreprinse, se referă la necesitatea îmbogățirii bagajului de reprezentării morale prin antrenarea elevilor în diverse acțiuni. Așa se trece treptat la eliberarea noțiunilor, la impunerea regulilor prin prelucrarea diferitelor date pe care realitatea, propria experiență, sursele oferite de valorificarea conținutului lecțiilor ce le oferă.

Se constată că angajarea elevului în fapte și acțiuni concrete cu subiect moral creează condiții favorabile apariției unor stări afective, inițial sub formă de educație, apoi prin stabilizarea lor sub formă de deprinderi și obișnuințe de comportare civilizată.

Procesul de învățământ constituie principalul mijloc de educare și formare a unui comportament civilizat. Conținutul lecțiilor oferă multiple posibilități de cunoaștere și înțelegere a regulilor de comportare. Prin intuirea ”metodelor” întruchipate de diferite personaje sau rezultate din acțiuni și fapte concrete ale copiilor, adulților, ș.a.

Activitatea extradidactică, jocul și activitățile recreative presupun respectarea unor reguli, cooperarea dintre copii, contribuind astfel la formarea conduitei civilizate într-o formă plăcută și antrenantă pentru ei.

Adăugăm la cele spuse mai sus respectarea regimului zilnic din școală ca o condiție a consolidării anumitor deprinderi de conduită civilizată și a obișnuirii elevilor cu un stil ordonat de viață.

Metodele și procedeele de educație morală, aplicarea lor se face diferențiet în funcție de obiectivul urmărit și de situația concretă în care se află copiii.

Anexa 1

CHESTIONAR DE ATITUDINI MORALE

Numele și prenumele________________________ Data______________________

I. Faci tot ce ți se cere în clasă pentru că:

II. Ce ai simți sau ce ai face când nu ai reuși la un examen, concurs etc.?

III. Dacă prietenii te cheamă să mergi la un film, meci etc.,în cazul când mai ai mult de învățat pentru a doua zi , ce faci?

IV. Consideri că la vârsta ta cei mari ar trebui să-ți acorde libertate în a lua singur decizii privind programul sau problemele tale?

Anexa nr.2

Activitatea nr.1 Stabilirea relațiilor sociale-elevi-elevi, elevi-profesori

”Cum mă comport la școală?”

Obiectiv fundamental:

Formarea deprinderii de a stabili relații sociale între elevi-elevi, elevi-profesori

Obiectivele activității:

O1. Să spună câteva trăsături de caracter a unui bun prieten, coleg.

O2. Să-și analizeze propriile trăiri în raport cu colegii de clasă și cu doamna învățătoare.

Metode, tehnici, procedee: joc didactic, conversația, metoda cubului.

Materiale utilizate: foaie de desen, creioane colorate, jumătate de foaie A4 pentru fiecare copil, filmul pentru copii ”Dumbrava minunată”

Structura activității:

1. Activitatea introductivă – va fi prezentată o secvență din filmul ”Dumbrava minunată”, în care Patrocle apără stăpâna de orice.

Se vor pune următoarele întrebări la final:

Aveti voi prieteni?

Cum îi cheamă?

Cine era cel mai bun prieten al fetiței?

Cum și-a arătat Patrocle dragostea și loialitatea față de prietena lui?

Ce trebuie să aibă un bun prieten?

Ce credeți voi, într-o relație de prietenie, trebuie respectate anumite reguli?

Ce semnifică prietenia pe înțelesul vostru?

Desfășurarea activității

Fiecare copil va avea o foaie de hârtie , pe care va trebui să scrie calități și defecte ale unui prieten bun. După aceasta, se va da foaia persoanei caracterizată, care va trebui s-o citească. Se va aminti că toți avem și calități și defecte dar se va pune accentul pe calități.

Feedback

Copiii vor întocmi niște desene în care vor aminti o întâmplare sau activitate pe care o consideră reușită, frumoasă alături de cel mai bun prieten.

Anexa nr. 3

Activitatea nr.3 Pentru autocunoaștere

”E rândul tău…”

Obiectiv fundamental:

Să definească și să cunoască sensul conceptului de imagine de sine

Obiective operaționale:

O1. Să enumere activități preferate și pe care nu le preferă

O2. Să enumere activități care îi binedispun și care îi supără, plictisesc

Metode, tehnici, procedee: Joc de rol

Materiale utilizate: Fișe, markere, foi A4, cerc din carton, o monedă

Structura activității:

1 Activitatea introductivă va fi realizată printr-un joc ”Acesta sunt eu”. Vor fi prezentate afirmații, iar cei cărora li se vor potrivi, vor ridica mâna sus și vor afirma ”Acesta sunt eu”

Exemple de enunțuri: Îmi place să mă uit la filme.

Nu-mi place să mi se pună porecle.

Îmi place să-mi fac mulți prieteni.

Îmi place să mănânc căpșuni.

Dacă mă cert cu cineva stau morocănos pe tot parcursul zilei.

Nu-mi place să recunosc că am greșit.

Atunci când nu rezolv bine un test, sunt neliniștit până îmi văd rezultatele.

Dacă am supărat pe cineva cu ceva, îmi recunosc vina cu ușurință, și-mi cer iertare.

Desfășurarea activității

Va fi prezentat jocul ”Dăm cu banul”

Fiecare copil își alege capul sau stema și apoi dau cu banul pe rând și spun ceva despre sine atunci când banul cade pe partea aleasă, sau punem întrebări pe cartonașe și copiii aleg una atunci când banul cade pe partea lor.

Tipuri de întrebări:

Una dintre cele mai frumoase amintiri?

Ce te face să te simți trist?

Ce te face să fii vesel?

Ce îți place la școală?

Ce nu îți place la școală?

Se va prezenta și se va juca jocul ” Oameni, locuri, lucruri”. Pe un cerc de carton împărțit în 3 segmente, asemănător cu cel de la ”Roata norocului” se vor trece cele trei categorii : oameni, locuri, lucruri, iar în mijloc se va pune o săgeată.

Săgeata poate ajunge de exemplu la ”locuri”, învățătoarea va spune o activitate de-a sa preferată. Exemplu: Îmi place să merg la mare să înot.

Jocul va continua până când fiecare copil va prezenta cel puțin un loc sau un lucru preferat, pentru a afla cât mai multe despre fiecare elev.

3 Feedback

Elevii vor redacta o scurtă compunere în care vor povesti despre activitățile preferate pe care le realizează în timpul liber.

( Bențe ( Todoran ) Nicoleta, Program de reducere a agresivității la o clasă de elevi din mediul rural, pag. 39 )

Anexa nr.5

Activitatea nr.4 Despre admitere și respingere în cadrul grupului

Obiectiv fundamental:

Formarea deprinderii de a cunoaște și respecta regulile de comportare în societate.

Obiectivele activității:

O1. Să definească noțiunile de respingere și admitere

O2. Să identifice fragmentul în care este surprins sentimental de invidie, și pe acela în cae are loc aprecierea

Metode, tehnici, procedee: joc de rol, exercițiul, conversația.

Materiale utilizate bilete cu sarcini de lucru, fișele de lucru, tabla, caiete.

Structura activității:

1 Activitatea introductivă:

se vor pregăti materialele necesare pentru desfășurarea lecției

se impart fișele de verificare a cunoștințelor, cu fragmente din ”Pungușa cu doi bani”, și ” Fata babei și fata moșneagului”

2 Activitate stimul 1

Se va solicita 8 participanți și se formează două grupe. Fiecare grupă va primi un bilet pe care este notată o sarcină. Se vor consulta timp de 3 minute apoi va prezenta sarcina și soluția.

Activitate stimul 2

Realizarea unei conversații pe baza unor imagini. Întrebări de conținut.

Datorită cărui fapt este Mihai acceptat în echipă?

Datorită cărui fapt nu este Radu admis in grupul de joacă?

De ce este respins Marian de către colegi?

Este corectă atitudinea de grup?

Nume :

Anexa 6

FIȘĂ DE LUCRU

Citiți cu atenție fragmentele de mai jos și recunoașteți fragmrntul ȋn care este surprins sentimentul de invidie, respectiv fragmentul ȋn care apare atitudinea de apreciere.

,, Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și ȋndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ți lua ochii! Moșneagul, văzând acestea, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmierdându-l.”

(Ion Creangă- ,,Punguța cu doi bani”)

,, Fata atunci scoase salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada ȋmpreună, nenumărate herghelii de cai, turme de oi ieșirădin ea. Baba nu știa ce să mai facă de ciudă.”

(Ion Creangă-,, Fata babei și fata moșneagului”)

( http://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-primar/educatie-civica/clasa-a-4-a )

Bibliografie

Ambrus, Z. (2004). Programe educaționale: Activități și metode de grup pentru formarea moralității și civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană

Antonescu, G.G., Educația morală în școala românească, Editura Albatros, 2003

apud, Ionescu și Negreanu

Berger, 1991; Christenson, Hurley, Sheridan, Fenstermacher, 1997; Christenson et al., 1992; Comer, Hynes,1991; Gordon, 1979; Griffith, 1996; Muller, 1993; Asociatia Națională a Psihologilor Școlari [NASP], 1999; Reynolds, 1992; Rioux, Berla, 1993; Stevelnson, Baker, 1987, Christenson, 2002, apud Darter-Lagos, 2003

Bunescu, GH. ( și colaboratorii ) Dicționar de pedegogie, E.D.P. București, 2002

Bradea Adela, Istoria pedagogiei, Universitatea din Ordaea, 2013-2014

Băban, A. ,Consiliere educațională- ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2001

Călin, M., Autoeducația ca împlinire culturală și morală de sine a omului , în Revista de pedagogie, nr.8-12/2003

Călin M., Educația morală în Revista Învățământului primar 1- 2 / 2005

Cecilia Sas, Denisa Boroș, Florin Cioban, Maria Assunta Zanetti, Gina Tiurbe, Karla Peter, Andra Perțe, Laura Bochiș, Valeria Cavioni, Roberta Renati, Cunoașterea și dezvoltarea competenței emoționale, Editura Universității din Oradea, 2010

Cristea, 2010

Dancsuly, A., ( și colaboratorii ), Pedagogie, E.D.P., București, 2003

Dakmara Georgescu, Doina-Olga Ștefănescu, Ed. Humanitas Educational, Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a

Dewey, J., Democrație și educație, E.D.P. București, 2005

Debarbieux, E. ( 2003 ). Violence in schools, nr. Special din Journal of Educational Administration, vol. 41. În Debarbieux, E. ( 2010 ). Violența în școală: o provocare mondială? Iași, Institutul European.

Elena Bonchiș, Camelia Dindelegan, Monica Secui, Delia Bîrle, Daniela Roman, Rosana Stan, Dezvoltarea socio-emoțională a copilului și adolescentului în condiții de parenting incomplete, Editura Universității din Oradea, 2011

L. Hancheș, A. Mariș, 2004

Nicola, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București, 2006

Mureșan, P., Ce este imitația, ESE, București, 2002

Pătroc Dan-Ioan, Metodica activităților de educație civică, Universitatea din Oradea, 2013-2014

Popescu, P.N. Dicționar de pedagogie , Ed. Albatros, București, 2004

Salade D., ( și colaboratorii ) Pedagogia, E.D.P. București. 2006

Schifirnet, 2004

Constantin Schifirneț, Generație și cultură, Editura Albatros, București, 1985.

Soloviov, 1994

Stănciulescu, 2002

Șofron, O., Instruirea morală, E.D.P., București, 2004

Todoran, D., Probleme fundamentale ale pedagogiei, E.D.P., București, 2004

Valentin Cosmin Blandul , Aramis, 2012, Psihopegagogia comportamentului deviant

Vasile Marcu, Letiția Filimon – coordonatori – Psihopedagogie pentru formarea profesorilor , ediția a III-a Revăzută și adăugită, Editura Universității din Oradea, 2010

Vernon. A Ce, cum, când în terapia copilului și adolescentului, Manual de tehici de consiliere li psihoterapie, Editura RTS, Cluj Napoca, 2002

http://articole.famouswhy.ro/referat___educatia_moral-civica/

http://www.slideshare.net/educatoare/educatia-morala-copy

Bibliografie

Ambrus, Z. (2004). Programe educaționale: Activități și metode de grup pentru formarea moralității și civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană

Antonescu, G.G., Educația morală în școala românească, Editura Albatros, 2003

apud, Ionescu și Negreanu

Berger, 1991; Christenson, Hurley, Sheridan, Fenstermacher, 1997; Christenson et al., 1992; Comer, Hynes,1991; Gordon, 1979; Griffith, 1996; Muller, 1993; Asociatia Națională a Psihologilor Școlari [NASP], 1999; Reynolds, 1992; Rioux, Berla, 1993; Stevelnson, Baker, 1987, Christenson, 2002, apud Darter-Lagos, 2003

Bunescu, GH. ( și colaboratorii ) Dicționar de pedegogie, E.D.P. București, 2002

Bradea Adela, Istoria pedagogiei, Universitatea din Ordaea, 2013-2014

Băban, A. ,Consiliere educațională- ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Psinet, Cluj-Napoca, 2001

Călin, M., Autoeducația ca împlinire culturală și morală de sine a omului , în Revista de pedagogie, nr.8-12/2003

Călin M., Educația morală în Revista Învățământului primar 1- 2 / 2005

Cecilia Sas, Denisa Boroș, Florin Cioban, Maria Assunta Zanetti, Gina Tiurbe, Karla Peter, Andra Perțe, Laura Bochiș, Valeria Cavioni, Roberta Renati, Cunoașterea și dezvoltarea competenței emoționale, Editura Universității din Oradea, 2010

Cristea, 2010

Dancsuly, A., ( și colaboratorii ), Pedagogie, E.D.P., București, 2003

Dakmara Georgescu, Doina-Olga Ștefănescu, Ed. Humanitas Educational, Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a

Dewey, J., Democrație și educație, E.D.P. București, 2005

Debarbieux, E. ( 2003 ). Violence in schools, nr. Special din Journal of Educational Administration, vol. 41. În Debarbieux, E. ( 2010 ). Violența în școală: o provocare mondială? Iași, Institutul European.

Elena Bonchiș, Camelia Dindelegan, Monica Secui, Delia Bîrle, Daniela Roman, Rosana Stan, Dezvoltarea socio-emoțională a copilului și adolescentului în condiții de parenting incomplete, Editura Universității din Oradea, 2011

L. Hancheș, A. Mariș, 2004

Nicola, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București, 2006

Mureșan, P., Ce este imitația, ESE, București, 2002

Pătroc Dan-Ioan, Metodica activităților de educație civică, Universitatea din Oradea, 2013-2014

Popescu, P.N. Dicționar de pedagogie , Ed. Albatros, București, 2004

Salade D., ( și colaboratorii ) Pedagogia, E.D.P. București. 2006

Schifirnet, 2004

Constantin Schifirneț, Generație și cultură, Editura Albatros, București, 1985.

Soloviov, 1994

Stănciulescu, 2002

Șofron, O., Instruirea morală, E.D.P., București, 2004

Todoran, D., Probleme fundamentale ale pedagogiei, E.D.P., București, 2004

Valentin Cosmin Blandul , Aramis, 2012, Psihopegagogia comportamentului deviant

Vasile Marcu, Letiția Filimon – coordonatori – Psihopedagogie pentru formarea profesorilor , ediția a III-a Revăzută și adăugită, Editura Universității din Oradea, 2010

Vernon. A Ce, cum, când în terapia copilului și adolescentului, Manual de tehici de consiliere li psihoterapie, Editura RTS, Cluj Napoca, 2002

http://articole.famouswhy.ro/referat___educatia_moral-civica/

http://www.slideshare.net/educatoare/educatia-morala-copy

Anexa 1

CHESTIONAR DE ATITUDINI MORALE

Numele și prenumele________________________ Data______________________

I. Faci tot ce ți se cere în clasă pentru că:

II. Ce ai simți sau ce ai face când nu ai reuși la un examen, concurs etc.?

III. Dacă prietenii te cheamă să mergi la un film, meci etc.,în cazul când mai ai mult de învățat pentru a doua zi , ce faci?

IV. Consideri că la vârsta ta cei mari ar trebui să-ți acorde libertate în a lua singur decizii privind programul sau problemele tale?

Anexa nr.2

Activitatea nr.1 Stabilirea relațiilor sociale-elevi-elevi, elevi-profesori

”Cum mă comport la școală?”

Obiectiv fundamental:

Formarea deprinderii de a stabili relații sociale între elevi-elevi, elevi-profesori

Obiectivele activității:

O1. Să spună câteva trăsături de caracter a unui bun prieten, coleg.

O2. Să-și analizeze propriile trăiri în raport cu colegii de clasă și cu doamna învățătoare.

Metode, tehnici, procedee: joc didactic, conversația, metoda cubului.

Materiale utilizate: foaie de desen, creioane colorate, jumătate de foaie A4 pentru fiecare copil, filmul pentru copii ”Dumbrava minunată”

Structura activității:

1. Activitatea introductivă – va fi prezentată o secvență din filmul ”Dumbrava minunată”, în care Patrocle apără stăpâna de orice.

Se vor pune următoarele întrebări la final:

Aveti voi prieteni?

Cum îi cheamă?

Cine era cel mai bun prieten al fetiței?

Cum și-a arătat Patrocle dragostea și loialitatea față de prietena lui?

Ce trebuie să aibă un bun prieten?

Ce credeți voi, într-o relație de prietenie, trebuie respectate anumite reguli?

Ce semnifică prietenia pe înțelesul vostru?

Desfășurarea activității

Fiecare copil va avea o foaie de hârtie , pe care va trebui să scrie calități și defecte ale unui prieten bun. După aceasta, se va da foaia persoanei caracterizată, care va trebui s-o citească. Se va aminti că toți avem și calități și defecte dar se va pune accentul pe calități.

Feedback

Copiii vor întocmi niște desene în care vor aminti o întâmplare sau activitate pe care o consideră reușită, frumoasă alături de cel mai bun prieten.

Anexa nr. 3

Activitatea nr.3 Pentru autocunoaștere

”E rândul tău…”

Obiectiv fundamental:

Să definească și să cunoască sensul conceptului de imagine de sine

Obiective operaționale:

O1. Să enumere activități preferate și pe care nu le preferă

O2. Să enumere activități care îi binedispun și care îi supără, plictisesc

Metode, tehnici, procedee: Joc de rol

Materiale utilizate: Fișe, markere, foi A4, cerc din carton, o monedă

Structura activității:

1 Activitatea introductivă va fi realizată printr-un joc ”Acesta sunt eu”. Vor fi prezentate afirmații, iar cei cărora li se vor potrivi, vor ridica mâna sus și vor afirma ”Acesta sunt eu”

Exemple de enunțuri: Îmi place să mă uit la filme.

Nu-mi place să mi se pună porecle.

Îmi place să-mi fac mulți prieteni.

Îmi place să mănânc căpșuni.

Dacă mă cert cu cineva stau morocănos pe tot parcursul zilei.

Nu-mi place să recunosc că am greșit.

Atunci când nu rezolv bine un test, sunt neliniștit până îmi văd rezultatele.

Dacă am supărat pe cineva cu ceva, îmi recunosc vina cu ușurință, și-mi cer iertare.

Desfășurarea activității

Va fi prezentat jocul ”Dăm cu banul”

Fiecare copil își alege capul sau stema și apoi dau cu banul pe rând și spun ceva despre sine atunci când banul cade pe partea aleasă, sau punem întrebări pe cartonașe și copiii aleg una atunci când banul cade pe partea lor.

Tipuri de întrebări:

Una dintre cele mai frumoase amintiri?

Ce te face să te simți trist?

Ce te face să fii vesel?

Ce îți place la școală?

Ce nu îți place la școală?

Se va prezenta și se va juca jocul ” Oameni, locuri, lucruri”. Pe un cerc de carton împărțit în 3 segmente, asemănător cu cel de la ”Roata norocului” se vor trece cele trei categorii : oameni, locuri, lucruri, iar în mijloc se va pune o săgeată.

Săgeata poate ajunge de exemplu la ”locuri”, învățătoarea va spune o activitate de-a sa preferată. Exemplu: Îmi place să merg la mare să înot.

Jocul va continua până când fiecare copil va prezenta cel puțin un loc sau un lucru preferat, pentru a afla cât mai multe despre fiecare elev.

3 Feedback

Elevii vor redacta o scurtă compunere în care vor povesti despre activitățile preferate pe care le realizează în timpul liber.

( Bențe ( Todoran ) Nicoleta, Program de reducere a agresivității la o clasă de elevi din mediul rural, pag. 39 )

Anexa nr.5

Activitatea nr.4 Despre admitere și respingere în cadrul grupului

Obiectiv fundamental:

Formarea deprinderii de a cunoaște și respecta regulile de comportare în societate.

Obiectivele activității:

O1. Să definească noțiunile de respingere și admitere

O2. Să identifice fragmentul în care este surprins sentimental de invidie, și pe acela în cae are loc aprecierea

Metode, tehnici, procedee: joc de rol, exercițiul, conversația.

Materiale utilizate bilete cu sarcini de lucru, fișele de lucru, tabla, caiete.

Structura activității:

1 Activitatea introductivă:

se vor pregăti materialele necesare pentru desfășurarea lecției

se impart fișele de verificare a cunoștințelor, cu fragmente din ”Pungușa cu doi bani”, și ” Fata babei și fata moșneagului”

2 Activitate stimul 1

Se va solicita 8 participanți și se formează două grupe. Fiecare grupă va primi un bilet pe care este notată o sarcină. Se vor consulta timp de 3 minute apoi va prezenta sarcina și soluția.

Activitate stimul 2

Realizarea unei conversații pe baza unor imagini. Întrebări de conținut.

Datorită cărui fapt este Mihai acceptat în echipă?

Datorită cărui fapt nu este Radu admis in grupul de joacă?

De ce este respins Marian de către colegi?

Este corectă atitudinea de grup?

Nume :

Anexa 6

FIȘĂ DE LUCRU

Citiți cu atenție fragmentele de mai jos și recunoașteți fragmrntul ȋn care este surprins sentimentul de invidie, respectiv fragmentul ȋn care apare atitudinea de apreciere.

,, Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și ȋndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ți lua ochii! Moșneagul, văzând acestea, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmierdându-l.”

(Ion Creangă- ,,Punguța cu doi bani”)

,, Fata atunci scoase salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada ȋmpreună, nenumărate herghelii de cai, turme de oi ieșirădin ea. Baba nu știa ce să mai facă de ciudă.”

(Ion Creangă-,, Fata babei și fata moșneagului”)

( http://www.didactic.ro/resurse-educationale/invatamant-primar/educatie-civica/clasa-a-4-a )