Particularitati ale Dezvoltarii Psihofizice ale Scolarului Mic

Cunoașterea de către învătător a caracteristicilor principale ale elevilor este necesară pentru că acesta trebuie să dețină controlul asupra problemelor pe care le întampină un elev la orice varstă.

Stăpaânirea caracteristicilor principalelor categorii de vârstă ale elevilor de către învățător este esențială elevilor, dar un beneficiu mai bogat îl aduce învățătorul în ajutorul profesiei sale, ce are o viziune mult mai largă a tuturor categoriilor de vârstă cu care are de a face in decursul anilor, deoarece sunt obligatorii pentru cariera unui învatator ajutând la buna dezvoltare a elevilor.

Mai apropiata cunoașterea a elevilor constituie un important atu in activitatea educațională a învățătorilor, particularitățile de vârstă ale elevilor, pun în fața învățătorului două probleme majore:

1. Stabiliera unui criteriu stiințific în vederea delimitării stadiilor sau vârstelor copilului;

2. Stabilirea caracteristicilor psiho-fizice ale fiecarei vârste și elaborarea pe aceasta baza a normelor de educație corespunzătoare.

Este necasar pentru învatator să cunoască toate treptele vârstelor pentru a întelege și a învăța pe elev în cazul în care apar tulburări de comportament psihice sau fizice și de a-l ajuta să-i deschidă un nou orizont normal pentru a se integra ușor în societate.

Invatatorul trebuie sa ia la cunostinta toate etapele de varsta pentru a putea colabora de la cel mai mic elev la cel mai mare, astfel acumuland experienta in etapele de varsta devine un psihopedagog bun.

Pantelimon Gelu in „Psihologia copilului”1- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995, pagina 29, distinge urmatoarele subetape scolare:

A scolarului mic- cu varsta intrea 6/7 si 7/10 ani

A scolarului mijlociu – cu varsta intre 10/11 si 14/15 ani

A scolarului mare – cu varsta intre 14/15 si 18/19 ani

–––––––––––––

1 Psihologia copilului (1995) – Pantelimon Gelu, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti, pagina 29

Intrarea in scoala marcheaza a treia perioada a copilariei, ce se va intinde pana in pragul pubertatii – de la 6-7 ani pana la 10-11 ani. Inceputul vietii scolare este si inceputul activitatii de invatare, care ii cere copilului nu numai efort intelectual considerabil, ci si o mare rezistenta fizica. Regimul de viata se modifica sibstantial, scoala introducand in fluxul activitatii copilului un anumit orar, anumite programe bine structurate. Mediul scolar este diterit de cel familal, el fiind creat nu numai prin a distribui satisfactii afective ci si pentru o munca disciplinata, continua, organizata.

Asigurarea succesului procesului de predare-invatare depinde in mare masura de modul in care sunt cunoscute si luate in considerare particularitatile psihologice si cele fizice ale copiilor, care urmeaza sa-si insuseasca deprinderile specifice fiecarei discipline. O metdologie corecta, eficienta ce va fi folosita in acest scop nu poate fi conceputa fara cunoasterea si respectarea acestor particularitati.

* Dezvoltarea biofizică

Între 6 si 7 ani are loc o încetinirea a procesului de creștere, ca ulterior acesta să se intensifice ușor. Dentiția provizorie incepe sa fie inlocuita de dentitia permanenta, ceea ce creeaza disconfort si modificari temporale ale vorbirii sau dificultati in alimentatie.

Procesul de osificatie este mai intes la nivelul toracelui, al claviculelor si al colaoanei vertebrale.

Are loc cresterea in greutate a cerierului, la 7 ani acesta cantarind aproximativ 1200 g.

Sporesc indemanarea si abiliatea, creste forta musculara si se accentuaza caracterul ambidextrul, pentru ca apoi sa se precizeze din ce in ce mai exact lateralitatea stanga sau dreapta.

Se dezvolta organele de simt si implicit modalitatile senzoriale, posibilitatile de a reflecta in mod complex obiectele si fenomenele cu care vin in contact. Gustul , olfactia, vazul, auzul si tactul fac posibila o mai buna orientare si adaptare la mediu, extinderea campului de actiune si dezvoltarea unor abilitati.

* Dezvoltarea psihica

Dezvoltarea psihica se realizeaza stadial, fiecare stadiu caracterizandu-se printr-o configuratie proprie de procese si insusiri psihice.

Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativa a totatlitatii componentelor, proceselor si insusirilor psihice, precum si a relatiilor interfunctionale dintre acestea. El reflecta caracteristicile unei anumite etape din devoltarea ontogenica a copiilor si diferentele de la un individ la altul.

Profilul psihologogic al varstelor include totalitatea restructurarilor tipice, prin care se delimiteaza un anumit staiu de dezvoltare ontogenetica. Fiind comune tuturor copiilor de aceeasi varsta, ele imbraca totusi nuante personale de manifestare, diferite de la un copil la altul.

In mica scolaritate, transformarile psihice se fac lent, nespectacular, dar sunt fundamentale pentru evolutia ulterioara a copilului.

* Procese psihice senzoriale: senzatii, perceptii, reprezentari

Senzatiile si perceptiile se dezvolta ata pe linie calitativa, cat si pe cea cantitativa. Ele devin mai precise, mai complexe, mai corect orientate pe obiect sau pe situatie si au un continut tot mai complex. Sub influenta proceselor psihice superioare si in realtie cu acestea perceptia se restructureaza in directia orientarii pe baza unui plan adoptat, ceea ce determina capacitatea copilului de a sesiza caracteristicile definitorii si generale ale obiectelor percepute in functie de criterii mai precise.

Ca urmare a reprezentarii imbajului, reprezentarile devin tot mai variate si pot fidesprinse de obicei, ceea ce ii da independenta copilului sa opereze cu noi imagini. Pe baza acestora, copilul va putea sa-si reprezinte situatii si evenimente evocate cu ajutorul limbajului, in afara experientei sale proprii, sa-si proiecteze in viitor caracteristici ale unor elemnente cu care va opera.

Prin cuvant, raprezentarile sunt integrate proceselor de gandire si imaginatie.

Reprezentarea are o dubla natura: una intuitiv-figurativa si alta operational-intelectiva si de aceea, face trecerea la procesele cognitive superioare.

* Dezvoltarea gandirii si a limbajului

Progrese importante de-a lungul micii școlarități realizează procesele gândirii, constand în principal, în apariția și consolodarea constructiilor logice-mediate, reversibile care inlocuiesc procedeele empirice intuitive, naive ale etapei precedente. Constructiile logice imbraca forma unor judecati si rationamente care-i permit copilului ca, dincolo de datele experientei nemijlocite senzorilae, sa intrevada anumite permanente, anumiti invarianti, cum ar fi fe pilda cantitatea de materie, greutatea, volumul, timpul, viteza, spatiul. Copilul ajunge sa surprinda fenomene inaccesibile simturilor, gandirea sa facand o cotitura decesiva, ridicandu-se in plan abstract, categorilal. Suprinderea invatiatie – caracteristica fundamentala a gandirii logice – presupune capacitatea de a coordona intre ele operatiile gandirii, de a le grupa in sisteme coerente. Inlauntrul acestor sisteme devine posibila miscarea reversibila efectuarea in sens invers a drumului de la o operatie la alta.Copilul devine capabilsa explice,sa argumenteze,sa dovedeasca adevarul judecatilor sale.

Multe dintre conostintele sale si le dobandeste acum pe calea gandirii,depasind raporturile cognitive primare si actionand mintal,pe cale deductiva,apeland la anumite pricipii de rezolvare generale.

Desigur,elemente ale gandirii intutive concrete, cu caracter practic, specifice prescolarului, mai apar inca in gandirea scolarului mic, mai ales in fata unor sarcini noi, neobisnuite, dificile.

In gandirea scolarului mic se mai intalnesc tendinte de sincretism, rezultat al insuficientei analize a sarcinilor cognitive si al amestecului conditiilor esentiale ale problemei cu cele neesentiale. Scoalrul mic mai poate fi supus influentei iluziei momentane in raportarea la cantitati, ca urmare a insuficientei eliberari de sub dominatia nemijlocita a campului perceptiv.

In procesul de invatamant se dezvolta operatiile gandirii absolut indispensabile oricarei activitati intelectuale: analiza si sinteza, comparatia, abstractizarea si generalizarea, clasificarea si concretizarea logica. Gandirea devine mai productiva, ca rezultat al cresterii gradului de flexibilitate si mobilitate al utilizarii diferitelor procedee de activitate mintala.

Invatatorul trebuie sa utilizeze cu maiestrie totalitatea mijloacelor intuitive, actionale si verbale de care dispune, pentru a sprijini si accelera formarea proceselor gandirii scolarului.

Limbajul constituie una dintre cele mai accentuate caracteristici ce-i diferentiaza pe copii la intrarea in scoala. Mediul din care provine copilul si capacitatile lui intelectuale imprima un anumit nivel al dezvoltarii limbajului.

La intrarea in scoala, copilul dispune de un vocabular bogat – aproximativ 2500 de cuvinte – si atapaneste la modul practic regulile de folosire corecta a cuvintelor in vorbire.

In cursul micii scolaritati se dezvolta atat limbajul oral, cat si cel scris. In ceea ce priveste limbajul oral, una din laturile lui importante este conduita de ascultare. Scolarul mic invata treptat sa asculte explicatiile invatatorului si sa mearga pe „urmele” indrumatorilor si rationamentelor sale.

Se formeaza capacitatea de citit – scris si aceasta impulsioneaza progresului limbajului. Lecturile literare fac sa creasca posibilitatile de exprimare corecta. Se insuseste fondul principal de cuvinte al limbii materne, care ajunge sa numere , spre sfarsitul micii scolaritati 4000 – 4500 de cuvinte, dintre care tot mai multe patrund in limbajul activ al copilului. Contactul sistematic cu primele notiuni de gramatica ii permit copilului sa constientizeze deosebirile dintre cuvinte ca elemente de limba si obiectele desemnate prin cuvinte. Copilul capata cunostinte despre structura morfo-semantica a cuvintelor, despre rolul pe care il joaca in exprimare – radacina, terminatia, sufixele, prefixele. Ulterior insusirea categoriilor gramaticale propriu-zise ii dezvaluie bogatia posilbilitatilor de exprimare ale limbii materne si ii prilejuieste constatari la frumusetea constructiilor sale.

La varsta scolara mica pot aparea si unele erori de pronuntie si scriere, uneori usoare ( trecatoare ), altele, mai complicate, capatand aspectul de tulburari care afecteaza profund conduita verbala a copilului. Intre acestea sunt de amintit dislalia, disgrafia, dislexia. Invatatorul apeland la sprijinul logopedului, trebuie sa descopere care sunt cauzele acestor tulburari. In functie de situatie, se va aplica o terapie educationala sau una psihomedicala.

In acest sens, invatatorul , inca din primele saptamani de activitate didactica, in apecial in clasa pregatitoare urmareste aparitia unor defecte de vorbire. Defectele de vorbire usoare se pot corecta prin organizarea unor exercitii speciale de pronuntare corecta a unor sunete pe care unii elevi le rostesc mai greu ( s in loc de ș, r in loc de d, t in loc de d ), exercitii de folosire si pronuntare corecta a denumirilor unor obiecte din clasa sau de acasa, exercitii de orientare in spatiu (stanga, dreapta, sus, jos, aproape, departe, inainte, inapoi, la margine, la mijloc ). Se pot introduce povestiri despre oameni, plante, animale si fenomene ale naturii, care sa cuprinda onomatopee, cu scopul de ai familiariza pe elevi cu unele sunete pe care nu le rostesc corect ( vajaitul vantului – vajjj!, flueratul trenului – u-u-u-u!, sasaitul gascanului – sssssss!).

* Dezvoltarea functiilor mnezica siinformativ-creativa

Specifica varstei scolare mici este cresterea considerabila a volumului memoriei.In fondul memoriei patrunde un mare volum de informatie,ca urmare a integrarii scolarului in procesul-educativ .

In acelasi timp,se imbogatesc indicatorii trainiciei si rapiditatii memorarii diferitelor continuturi .Productivitatea memoriei depinde de o serie de factori cum ar fi:continutul materialului supus memorarii,felul actiunilor pe care le re efecueaza scolarul,masura in care acesta dispune de anumite mijloace de memorare si reproducerea a materialui.Gratie cooperarii memoriei cu gindirea,se instaleaza si se dezvolta formele mediate,logice ale memoriei,bazate pe legaturile de sens dintre date.

Anexarea memoriei pe sensuri logice face sa creasca de opt pana la zece ori volumul ei,prelungeste timpul de retinere,sporeste trainicia si productivitatea legaturilor mnemonice.Creste precizia si plenitudinea proceselor de reproducere mnezica in raport cu proceselor de recunoastere.

O alta directie de modificare a memoriei la varsta scolara mica o constituie accentuarea caracterului voluntar,constient al proceselor ei.

Cu toate acestea,scolarii mici pot sa intampine multe dificultati in procesul memorarii. Sarcina invatatorului consta in a-i inarma pe elevi cu procedee rationale si eficiente de memorare,intre care ar putea figura, de pilda, structurarea unui plan, a unui program de desfasurare a actiunii de memorare in raport cu un continut sau altul, suport concret oferit de mijloacele de invatamant.

Cercetarile arata ca din memorie dispar cel mai repede datele tiparite mecanic. Pentru a preveni acest proces de uitare a cunostintelor invatatorul foloseste in lectii stategii de activizare. El trebuie sa-si puna in joc intreaga pricepere, toate cunostintele, creativitatea sa pentru a imprima lectiei un adevarat caracter participativ. In acest sens se vor folosi metode active, angajamente, prin care sa insufle elevilor dorinta de a dobandi cunostinte prin efort propriu, prin studiu activ, se va sprijini pe mijloace de invatamant adecvate si cu inalta valoare educativa, evitand festivismul.

Daca in memorare se insista asupra ceea ce ste esential, pe lagaturile care constituie fundamentul lor logic, atunci unitarea este intarziata, incetinita.

Intrarea in scolaritate creeaza si functiei imaginative noi solicitari si conditii. Continutil diferitelor discipline de invatamant solicita imaginatia reproductiva, copilul fiind pus adesea in situatia de a reconstitui imaginea unor realitati pe care nu le-a cunoscut copilul niciodata.

In stransa legatura cu imaginatia reproductiva se dezvolta imaginatia creatoare.

Formele creative ale imaginatie scolarului mic sunt stimulate de joc si fabulatie, de povestire si compunere, de contactul cu natura si de activitatile de munca.

* Specificul motivatiei la varsta scolara mica

Initial, motivatia copilului pentru scoala se constituie ca o sinteza de factori externi si interni, sustinuta de multiplele cunostinte despre scoala si despre ocupatia de scoalar.

Deosebit de importanta pentru constituirea motivatiei scolare este dinamica proceselor de apreciere si autoapreciere.

Activitatea scolarului mic poate fi sustinuta nu numai de o motivatie extreinseca dar si de una intrinseca, care activeaza procesul de asimilare a cunostintelor intr-un mod continuu.

Intre 6 si 10 ani, trebuinta de explorare, de informare si documentare a copilului este in plin progres.

Invatatorul trebuie sa fructifice aceasta „deschidere” a personalitatii scolarului mic spre trebuinta de a afla, de a cunoaste pentru a-i cultiva atasamantul fata de scoala si invatatura, dragostea si interesul pentru cunoastere.

* Dezvoltarea personalitatii scoalarului mic

Noile imprejurari de viata, datoriile si obligatiile de scolar influenteaza puternic procesul de formare a personalitatii.

Temperamentul, latura dinamico-energetica a personalitatii, deriva dintr-un anumit tip de sistem nervos.N.Sillamy,in al sau „Dictionar de psihologie”defineste temperamentul ca „un ansamblu de elemente biologice,care,impreuna cu factori psihologici,constituie personalitatea”.

Cand vorbim de temperament in plan psihologic nu ne gandim numai la constitutia fizica sau la procesele metabolice care au loc in organism, ci la modul cum reactioneaza si se manifesta individul, sub aspect dinamico-energetic in diferite situatii extreme: rapiditatea perceptiei, a raspunsurilor verbale la intrebari ,a reactiilor motorii,intensitatea trairilor emotionalesi durata lor,rezistenta la stres,la situatii conflictuale.

In scolaritatea mica,copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentala.

Intalnim copii perponderent colerici sau flegmatici,preponderent sangvinici sau melancolici.

In cadrul activitatilor instructiv-educative,invatatorul trebuie sa cunoasca aceste tipuri temperamentale,intrucat,cunoscand portretele temperamentale ale elevilor,aspectele pozitive si limita fiecaruia,poate sa faciliteze intreventia avizata,diferentiata si flexibila in scopul unor compensari temperamentale.

Aptitudinile scolarului mic se dezvolta in legatura cu activitatea pe care o desfasoara el,invatatura.Pe fondul unei inclinatii mai generale pentru invatatura se dezvolta si aptitudinile la varsta sclara mica.

Una din aptitudinile generale care se dezvolta la aceasta varsta este tocmai aptitudinea de a invata.

Din inclinatia si atitudinea generala pentru invatatura se desprind si se dezvolta elementele unor aptitudini specializate cum sunt cele literare, matematice, plastice, muzicale.

Aptidunia literarara presupune in structura ei urmatoarele componente: spiritul se observatie, gandirea imagistica, memoria vizuala si auditiva, simtul estetic, impresionabilitatea afectiva, interesul pentru tot ceea ce este n jur, tenatcitate, perseverenta.

Profesorul pentru invatamant primar va cauta sa induca toate eceste componente si sa le insufle elevilor in fiecare ora din clasele pregatitoare si intai.

In procesul devenirii aptitiudinilor, conteaza nu numai reusitele copilului, ci si modul cum reactioneaza cei din jur, la aceste reusite. De aici necesitatea ca in educarea aptitudinilor sa se imbine aprecierea externa cu stimularea atitudinii exigente a copilului fata de propria activitate.

Mica scolaritate este perioada in care incepe structurarea relational-valorica a personalitatii, organizarea trasaturilor caracteristice, conturarea unor dominante.Acumse pun bazele dimensiunii cognitiv-morale a caracterului.La formarea personalitatii copilul de varsta scolara mica, pe langa instruirea scoalara, contribuie si colectivul scolar.

Viata de colectiv determina pe fiecare elev sa tina seama de interesele grupului, sa tina la onoarea clasei si a scolii, sa inteleaga semnificatia sociala a modului sau de comportare, a succeselor si a insucceseler sale. Creste indicele de scolarizare a copilului si se amplifica sansele de integrare in viata sociala. Sub indrumarea invatatorului elevul incepe sa se simta treptat membru al colectivului, incepe sa se intereseze de comportarea colegilor, de succesele lor, de semnificatia lor pentru colectivul respectiv, pentru clasa lor.

Inv. Este cel care trebuie sa creeze un cadru adecvat in care copii gasesc cel mai bun climat psihologic si social de manifestare a propriei personalitati.

O dimensiune psihica interogatoare a profilului personalitatii umane o reprezinta creativitatea, care exprima disponibilitate procesuala a elevului de a cauta si produce valori, produse originale pentru sine si pentru sociatate. Inv trebuie sa foloseasca adecvat procesul instructiv – educativ, diferite metode si procedee pentru dezvoltarea creativitatii elevilor.

Cunoasterea acestor particularitati anatomo-fiziologice dar mai ales a celor psihice ale copiilor de varsta scolara mica este de o mare importanta pentru inv. Activitatea scolara se desfasoara in bune conditii numai daca se porneste de la cunoasterea trasaturilor individuale ale fiacarui copil. Pentru a-i dezvolta personalitatea elevului rebuie sa stii care-i sunt posibilitatile, sa cunosti realitatea asupra careia vei actiona si pe care iti propiu sa o transformi.

Nivelul si volumul cunostintelor care se transmit elevilor, numarul exercitiilor pentru formarea deprinderilor, cantitatea si durata efortului cerut la lectii si in activitatile extrascolare trebuie sa corespunda posibilitatilor pe care le au elevii si celor pe care le are fiecare elev in parte. Cunoscand particularitatile varstei scolare mici, inv. Poate alege misloacele educative cele mai potrivite pentru dezvoltarea lor. Daca el stie prin ce se caracterizeaza memoria, imaginatia, gandirea, sentimantele, vointa elevilor, va tine seama de aceste particularitati si in activitatea sa.

Prezentand elevilor intr-o forma cat mai placuta, mai relaxanta, continutul discilinelor, acestia vor progresa si vor indragi totodata materiile studiate.

Cunoasterea elevului este un mijloc de a indruma concret si stiintific activitatea acestuia,de a face educatie „pe masura”individualitatii elevului.

Invatarea la varsta scolara mica

Deprins cu cercul mirific,practic-actional al jocului si al povestirilor saturate de relatii si sensuri emotionale concrete,copilul se vede deodata proiectat pe orbita constructiilor formale,abstracte,adesea rigide,care imbraca forma informatiilorsi a cunostintelor ce se transmit cu regularitate prin lectie si care apoi trebuie insusite,reproduse,demonstrate de catre copil.

Invatarea de tip scolar isi are radacinile in formele de experinta spontana ale varstei prescolare,care se impletesc cand cu manipularea obiectivelor,cand cu jocul,cand cu unele forme elementare de munca.

Cu cat copilul este mai mic,cu atat mai mare rolul,de invatare si cunoasere,al proceselor senzoriale si al actiunilor practice.

Structural,invatarea se compune dintr-o serie de situatii si de sarcini de invatare care,pentru scolarii mici,reclama efectuarea unor actiuni ce vor raspunde unor sarcini practice complete.De exemplu,invatarea cititului ii dezvolta vorbirea si il pregateste pentru lectura.

Invatarea scolara,inca din primele clase,il pune pe copil in situatia de a cauta procedee rezolutive generale, compune pentru o intreaga captegorie de sarcini concrete, practice.

Putem spune ca invatarea reprezinta o activiate menita sa schimbe comportamentul copilului, sa-i faciliteze asimilarea de informatii, sa ajute copilul sa se adapteze la mediu. Ea porneste de la practica, de la viata, ajunge la notiuni si cunostinte generale care vor pregati contactele ulterioare ale copilului cu alte sarcini practice, din ce in ce mai complexe.

Invatatea la varsta scolara mica se mai distinge prin aceea ca spre deosebire de etapele precedente, ea se desfasoara acum pe baza umor actiuini meticulor segmenatete si riguros inlantuite. Scoalarul mic se familiarizeaza cu faptul ca aceste actiuni pot sa dispuna de continuturi diferite, ca unele pot sa aiba o aplicabilitate foarte larga, altele o sfera mai restransa.

Se mai distinge prin aceea ca ii pune pe copii in fata necesitatii unor actiuni de control, de confruntare si comparare a rezultatelor obtinute cu modele concrete.

Invatarea la varsta scolara mica restructureaza gandirea infantila in numeroase puncte si ii modifica aspectul largind sistemul structurilor ei cognitive. Cunostintele si priceperile deja insusite se adancesc, devin mai sistematice, se consolideaza structurile notionale si schemele lorgice, creindu-se premisa dobandirii de noi abilitati, priceperi si capacitati care depasesc limitele a ceea ce ofera nemijlocit situatii de invatre momentane. Se produce o generalizare crescanda a activitatii de gandire, capatand un puternic impuls inclinatia elevului catre abordarea reflexiva a propriei activitati mintale.

Invatarea pune in miscare traseele interne ale dezvoltarii, o propulseaza spre noi stadii, facand sa creasca nivelul varstei mentale a copilului si odata cu acestea si posibilitatea lui de a realiza noi acumulari in ordinea insusirii cunostintelor ce i se predau.

Aceasta este favorizata de folosirea unei strategii didactice eficiente, precum si de organizarea adecvata a scopului invatarii.

Tipurile de activitate trebuie concepute ca un tot unitar,cu orientare spre finalitatea invatamantului, pregatirea copilului pentru integrarea actuva in viata scolara, educatia acestui pentru integrare sociala si afirmare personala.

Pentru a-i ajuta pe copii sa invete fiecare in ritmul sau si in funtie de dezvoltarea psihica am inceput sa utilizez la clasa metode activ-participative, iar mai apoi predarea integrata. Folosind aceste metode interactive am descoperit frumusetea si bogatia interatiunilor reusind sa-i fac pe elevi sa comunice,sa relationeze in rezolvarea unor probleme,sa se bucure impreuna de reusita.

Tocmai de aceea mi-am propus sa abordez aceasta tema spre cercetare –transcurriculare.astfel ii ajuta pe elevi sa invete eficient si totodata reprezinta un mod de perfectionare a muncii cu elevii mei la clasa.

II.2 Rolul predării integrate în dezvoltarea creativității

La intrare in scoala,imaginatia copilului este relativ bine dezvoltata.

Imaginatia scolarului mic poate reconstitui evenimente din trecut la care el nu a luat parte,fapte istorice creand conditiile intelegerii acestora. Analogiile cu viata si experinta de viata contribuie la dezvoltarea acestei capacitati.aici devine eficienta predarea integrata care –- . Este adevarat ca de multe ori,micul scolar, modernizeaza imaginile care se refera la fapte istorice, introduce repere nepotrivite inreprezentarea unor locuri geografice, a unor plante si animale din alte locuri. Mai mult cateodata chiar in intelegerea a o serie de fenomene mai complexe scolarul mic se lasa in seama unor elemente relativ fantastice. De obicei,aparentele ii creeaza cadrul unei tipizari inca primitive,adesea hazardate. De pilda,copilul poate considera ca orice om gras este lenes,ca oamenii rai sunt urati,ca animalele duc o viata organizata si asemanatoare omului.

Cresterea volumului de cunostinte contribuie la instalarea unei ordini in imaginatie. Elevii din clasa a IV-a incep sa sesizeze o anumita succesiune a evenimentelor istorice,de pilda,faptul ca luptele dintre daci si romani sunt anterioare celor din vremea lui Stefan cel Mare,ca intre diferitele evenimente istorice exista o continuitate temporala. Imaginatia contribuie la contituirea notiunii de tipm istoric si la formarea altor notiuni,la formarea altor notiuni,la dezvoltarea intelegerii relatiilor dintre diferite fenomene,evenimente,imprejurari,etc.

Astfel imaginatia reproductiva devine mai complexa,mai bogata,opereaza cu termeni si impejurari din ce in ce mai variate. Aceste caracteristici se fac evidente in produsele activitatii elevului,in desenele dupa natura sau descrieri,in modul cum relateaza lectia invatata acasa.

Scolarul mic asculta si citeste cu mare placere basme,povestiri nu numai datorate curiozitatii sale intelectuale foarte vii,ci datorita faptului ca acestea ii stimuleaza imaginatia,ii maresc impresionabilitate,ii satisfacinteresul pentru tot ce exista pe lume.

Domeniile in care se manifesta creatia artistica la micul scolar sunt numeroase. Dintre ele citez:desenul,compunerea literara,compunerea muzicala,etc.