Particularitati ale Contabilitatii Societatilor de Turism (pe Exemplul S.c. Helen House S.r.l.)

Economie

Particularitati ale Contabilitatii Societatilor de Turism (pe Exemplul S.c. Helen House S.r.l.)

Byadmin ianuarie 1, 2024

Particularități ale contabilității societăților de turism

(pe exemplul S.C. HELEN HOUSE S.R.L.)

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

S.C „HELEN HOUSE” S.R.L. ȘI PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII DE TURISM ÎN CONTEXTUL NOII ECONOMII

1.1 Impactul noii economii asupra societăților de turism

1.2 Organizarea și desfășurarea activității de turism în România

1.3 Scurt istoric al S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

1.4 Obiectul de activitate al societății

1.5 Relațiile de parteneriat ale societății de turism

1.6 Structura organizatorică și funcțională a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

1.7 Structura organizatorică a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

1.8 Funcțiile economice ale S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI ALE ACTIVITĂȚII DE TURISM ÎN CADRUL

S.C „HELEN HOUSE” S.R.L.

2.1 Particularități ale activității de turism desfășurate de S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

2.1.1 Activitatea turistică specifică (cazare, alimentație publică)

2.1.2 Activitatea turistică nespecifică (activitatea de agrement)

2.2 Trăsăturile turismului cu implicație asupra organizării și conducerii contabilității

2.3 Sistemul specific de contabilitate hotelieră

2.4 Sistemul de documente contabile specifice activității turistice

CAPITOLUL 3

PARTICULARITĂȚI ALE CONTABILITĂȚII SOCIETĂȚII DE TURISM

S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L

3.1 Reflectarea în contabilitate a serviciilor de cazare, alimentație publică și de agrement pe care societatea le prestează

3.2 Evoluția principalilor indicatori economico-financiari în cadrul S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

3.3 Calculul și interpretarea principalilor indicatori economico-financiari ai S.C. „HELEN HOUSE”

CONCLUZII

INTRODUCERE

Turismul, considerat o formă complexă a comerțului invizibil, a devenit cea mai importantă activitate economică din lume care se ocupă cu organizarea și desfășurarea călătoriilor care se desfășoară în afara localității de reședință, având ca scop principal satisfacerea unor interese legate în principal de petrecerea timpului liber al populației.

Industrializarea turismului pe plan național și organizarea lui pe plan internațional, au determinat un avânt continuu al acestuia și au făcut ca prin ritmurile de dezvoltare atinse, alături de revoluția tehnico-științifică, să constituie unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale epocii noastre, cu consecințe sociale, politice, economice și umane deosebit de importante. Se poate afirma că din această epocă, turismul începe să se detașeze ca o activitate economico-socială distinctă.

Trebuie subliniat faptul că în majoritatea țărilor, transformarea turismului într-o activitate economico-socială organizată pe scară națională s-a accentuat numai în ultimele decenii din epoca contemporană, ceea ce a permis desprinderea de sectorul terțiar al prestărilor de servicii, a unei ramuri noi a economiei naționale, cunoscută generic sub denumirea de industria turismului.

În acest context, informația reprezintă o resursă primordială, însă adevărata sursă de bogăție și putere nu este reprezentată de volumul resurselor informaționale, ci de modul în care informația este prelucrată, valorificată și transformată. La nivelul întreprinderii și nu numai, informația reprezintă o sursă a puterii și în același timp un important factor de transformare. În ansamblul tuturor informațiilor de care are nevoie o întreprindere, informația contabilă ocupă un rol primordial.

Informația contabilă oferită de contabilitate, reprezintă principala sursă de informare pentru întreprinderi, contribuie la pregătirea deciziilor luate de conducerea întreprinderii și de partenerii săi. Având în vedere ritmul cu care au loc schimbările în domeniul turistic, fiecare societate de turism trebuie să dispună de o informație contabilă cât mai precisă, la momentul oportun, pentru a lua la timp deciziile cele mai potrivite.

Fiind un domeniu atât de complex, cu implicații profunde asupra economicului, politicului și socialului, am ales să dezbat acesta temă în lucrarea de licență, pe parcursul căreia am prezentat particularitățile contabilității în cadrul unei societăți de turism.

Contabilitatea societăților de turism prezintă anumite aspecte particulare, deoarece activitatea acestora este diferită față de cea a celorlalte tipuri de societăți, acest lucru datorându-se în primul rând faptului că activitatea acestora reprezintă de fapt un ansamblu de activități concretizate în prestarea unei multitudini de servicii pentru satisfacerea nevoii turistului. În continuare, în cadrul acestei lucrări voi prezenta importanța turismului la nivel național și internațional, evoluția și perspectivele acestuia, legislația specifică în domeniu, organismele care supraveghează ca activitatea turistică să se desfășoare în bune condiții precum și implicațiile pe care le are contabilitatea și sistemul contabil în derularea activității societăților de turism.

Pe parcursul primului capitol am evidențiat influența pe care o are economia actuală asupra societăților de turism, am prezentat pe scurt evoluția turismului în noua economie și am realizat o prezentare succintă a firmei pentru care am făcut documentarea pentru partea practică, cu prezentarea denumirii societății, a sediului acesteia, a obiectului de activitate, a relațiilor de parteneriat ale societății și a concurenților acesteia. De asemenea am prezentat structura organizatorică și am descris compartimentul financiar-contabil.

În cel de-al doilea capitol am subliniat particularitățile activității de turism pe care societatea o desfășoară, anume activitatea de alimentație publică, de cazare și de agrement. De asemenea am amintit care este modul de organizare și conducere a activității de contabilitate într-o firmă de turism, iar pe final am prezentat principalele documente contabile hoteliere și turistice.

Capitolul al treilea prezintă lucrurile prin care se diferențiază activitatea contabilă a unei firme de turism față de o firmă din orice alt domeniu, precum modul în care se înregistrează operațiile contabile caracteristice acestor activități, dar și reflectarea în contabilitate a activităților pe care le desfășoară unitatea.

În finalul lucrării sunt prezentate concluziile cu privire la aspectele bune sau cele mai puțin bune pe care le-am observat în timpul documentării, o subliniere a relevanței informației, în special a celei contabile, dar și câteva propuneri de îmbunătățire și eficientizare a activității firmei. Scopul acestei lucrări este acela de a reliefa principalele particularități care derivă din organizarea, desfășurarea și conducerea contabilității într-o societate de turism, care trebuie să fie mereu la curent cu schimbările din domeniu și aliniată la standardele naționale și internaționale, atât în domeniul contabilității, cât și în domeniul turismului.

CAPITOLUL 1

S.C „HELEN HOUSE” S.R.L. ȘI PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII DE TURISM ÎN CONTEXTUL NOII ECONOMII

Turismul reprezintă un fenomen caracteristic civilizației actuale, una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de țări. Receptiv la schimbările lumii contemporane, turismul evoluează sub incidența acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. În acest capitol voi realiza o scurtă prezentare a societății comerciale „HELEN HOUSE” din momentul înființării și până în prezent, incluzând: un scurt istoric al acesteia, prezentarea obiectului de activitate, a relațiilor de parteneriat, a structurii organizatorice și funcționale din cadrul societății prezentarea funcțiilor întreprinderii, definirea misiunii, obiectivelor și strategiilor firmei. De asemenea, voi realiza și o prezentare a compartimentului financiar-contabil și a legislației care stă la baza organizării și conducerii acestuia.

1.1 Impactul noii economii asupra societăților de turism

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene economice care s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și a mileniului care a început, exprimat în general prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor. Complexitatea cu care se desfășoară procesele economice și sociale, la nivel micro și macroeconomic influențează evoluția turismului, în acest context turismul trebuind să țină pasul cu „noua economie”.

Economia este un proces evolutiv și ca atare putem vorbi de o nouă economie care reprezintă o sinteză complexă între economia digitală, internet, bunuri și servicii digitale, noi modele de afaceri, noi moduri de muncă, globalizare, inovare și dezvoltare durabilă. În acest context, impactul procesului tehnologic în domeniul transmiterii și prelucrării informației este determinant, preconizându-se că societatea spre care ne îndreptăm va fi o societate informațională, a cunoașterii, de aceea turismul trebuie să se conformeze acestor schimbări. „Unică resursă inepuizabilă, informația a devenit astăzi un veritabil factor de putere, un bun social care influențează nemijlocit starea de prosperitate a unui popor”.

Specifice noii economii, sunt următoarele concepte: dezvoltarea accelerată a tehnologiilor informaționale și de comunicații; apariția unor noi activități efectuate de la distanță; apariția unor noi sectoare economice cu o creștere impresionantă; schimbări structurale rapide și profunde la nivel macroeconomic; caracterul global al schimbărilor tehnologice și al activităților economice; inovarea și competiția constituie motorul dezvoltării; echilibrarea activităților între nivelurile locale, regionale și globale.

În aceste împrejurări economia nu poate exista fără contabilitate, care se definește ca fiind aritmetica afacerilor, ea reprezentând un sistem logic și rațional de informare specializată, supusă unor norme și convenții definite social, fiind totodată considerată limbajul formalizat de comunicare pentru lumea afacerilor. Astăzi, în noua economie, este mult mai evidentă implicarea sistemului contabil în deciziile manageriale pentru asigurarea profitabilității.

Toate aceste schimbări au impact și asupra societăților de turism, care sunt obligate să-și restructureze radical obiectivele și strategiile de piață. Înainte de această trecere, la economia informațională și la dezvoltarea accelerată a proceselor economice și sociale, firmele de turism operau în condițiile unei concurențe și clientele stabile, cunoscute. În prezent însă, ele activează în condițiile unor schimbări rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariția de noi legi și politici comerciale și o scădere continuă a fidelității clientelei. Aceste transformări au dus la amplificarea ofertei turistice și diversificarea ei, pe lângă cea existentă apărând și cea particulară, agroturismul, și deloc de neglijat, oferta străină, atractivă și acceptabilă financiar.

De asemenea, clientela s-a schimbat din punct de vedere al mentalității, al orizontului de informații și al posibilităților financiare. Astfel, ofertele care vor corespunde cel mai bine așteptărilor și nevoilor ei, vor fi cele care vor declanșa decizia de a cumpăra și de a deveni fidelă.

Concentrându-ne la realitățile țării noastre, se poate concluziona faptul că reconstrucția structurilor economice românești și depășirea stării de criză presupun pe lângă altele, și preocupări cu privire la activitatea turistică, al cărui sector a existat dintotdeauna, ceea ce este important acum fiind revitalizarea lui.

Impactul pe care îl are „noua economie” asupra societăților de turism poate fi unul pozitiv, cu condiția ca managerii, directorii sau administratorii acestor firme să fie receptivi la toate schimbările care apar, de la tehnologie și până la legislație, și să le pună în practică, făcând astfel din firma lor una competitivă pe piața turistică.

1.2 Organizarea și desfășurarea activității de turism în România

Deoarece după revoluția din 1989 economia centralizată a dispărut, se simțea necesară exclientele stabile, cunoscute. În prezent însă, ele activează în condițiile unor schimbări rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariția de noi legi și politici comerciale și o scădere continuă a fidelității clientelei. Aceste transformări au dus la amplificarea ofertei turistice și diversificarea ei, pe lângă cea existentă apărând și cea particulară, agroturismul, și deloc de neglijat, oferta străină, atractivă și acceptabilă financiar.

De asemenea, clientela s-a schimbat din punct de vedere al mentalității, al orizontului de informații și al posibilităților financiare. Astfel, ofertele care vor corespunde cel mai bine așteptărilor și nevoilor ei, vor fi cele care vor declanșa decizia de a cumpăra și de a deveni fidelă.

Concentrându-ne la realitățile țării noastre, se poate concluziona faptul că reconstrucția structurilor economice românești și depășirea stării de criză presupun pe lângă altele, și preocupări cu privire la activitatea turistică, al cărui sector a existat dintotdeauna, ceea ce este important acum fiind revitalizarea lui.

Impactul pe care îl are „noua economie” asupra societăților de turism poate fi unul pozitiv, cu condiția ca managerii, directorii sau administratorii acestor firme să fie receptivi la toate schimbările care apar, de la tehnologie și până la legislație, și să le pună în practică, făcând astfel din firma lor una competitivă pe piața turistică.

1.2 Organizarea și desfășurarea activității de turism în România

Deoarece după revoluția din 1989 economia centralizată a dispărut, se simțea necesară existența unor forme noi de consultare și reprezentare pentru cei care conduc activitatea în societățile de turism care se aflau în plină transformare. Pentru a veni în ajutorul societăților de turism s-au înființat diferite organizații, asociații și federații.

Scopul organizațiilor de acest tip este să promoveze activitatea celor care le-au mandatat, să vegheze interesele sectorului de activitate și să definească etica de desfășurare a activităților de turism pe care aceștia le conduc indiferent de forma de proprietate (de stat, privată sau mixtă) față de organele centrale și locale ale administrației de stat și ale justiției, în raporturile cu sindicatele și cu alte instituții din țară și străinătate.

În țara noastră sunt constituite numeroase organizații profesionale și asociații care veghează ca activitatea societăților de turism să se desfășoare în bune condiții, printre care: Asociația Națională a Agenților din România (ANAT); Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic si Cultural din România (ANTREC); Federația Industriei Hoteliere din România (FMR); Federația Patronală din Turism (FTP); Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR).

Alături de organizațiile și asociațiile de turism, țara noastră, este membră și în organizațiile internaționale de turism, la ale căror standarde și politici se aliniază. Dintre organizațiile internaționale la care țara noastră este membră amintim: Organizația Mondială a Turismului; Comisia Europeană pentru Turism; Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor; Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

1.3 Scurt istoric al S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

Societatea a fost creată la data de 13.09.2001. Sediul este în Iași, Valea Adâncă, Comuna Miroslava. În anul 2001 s-a înființat ca o pensiune, dar sperând într-o relansare reală a turismului a început construcția unui hotel de 2 stele. Acesta acoperă mai multe genuri de turism, de la cel de afaceri si tranzit, până la turismul de agrement. Personalul angajat al societății asigură desfășurarea în bune condiții a serviciilor turistice.

1.4 Obiectul de activitate al societății

Obiectul principal de activitate al S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. este asigurarea cazării de scurtă durată, potrivit Clasificarii Activităților din Economia Naționala (CAEN), aceasta intrând în categoria 5510-hoteluri si alte facilități de cazare similare. Alături de acest domeniu principal de activitate societatea desfășoară activități secundare, conform Actului Constitutiv și anume: activități de întreținere corporală, activități recreative, alte activități de servicii.

Apelând la un management care are drept scop facilitarea performanței colective, permițând convergența scopurilor, valorilor și a unei structuri specifice, formând și perfecționând persoanele pentru a le permite să fie eficace și eficiente prin adaptarea la schimbare, societatea reușește să desfășoare în condiții de eficiență activitățile specifice domeniului de activitate.

1.5 Relațiile de parteneriat ale societății de turism

Pe cât este de sensibilă societatea de turism la diversele influențe ale mediului extern – ca majoritatea societăților de altfel, pe atât este de complexă. Pentru a-și desfășura activitatea în bune condiții și să își atingă totodată obiectivele propuse, o societate trebuie să intre în relații de parteneriat cu o serie de persoane fizice sau juridice, fără de care nu ar rezista mult timp pe piață.

Mediul extern specific este dat de ansamblul factorilor și forțelor care compun ramura de activitate din care face parte organizația și piața specifică, delimitând o arie competițională și un joc concurențial cu trăsături particulare. Numit și mediu concurențial, mediul înconjurător competițional sau mediu apropiat, acest mediu exercită asupra societății influențe directe și intense, suportând la rându-i acțiunile societăților care îl compun.

Societatea turistică este un sistem complex și deschis care întreține schimburi cu mediul extern sub forma fluxurilor de intrare și de ieșire, relațiile cu acesta fiind numeroase și variate. Din multitudinea relațiilor societății cu mediul său extern, se detașează prin amploarea și complexitatea lor relațiile de piață. Ele au drept scop vânzarea și cumpărarea de mărfuri și servicii, dar și relațiile cu furnizorii și prestatorii de servicii, respectiv cu clienții, acestea acestea având loc deoarece „producția fără consum nu are sens”.

În același timp activitatea de piață a societății este marcată de prezența în spațiul mediului său a unui număr de întreprinderi concurente. Astfel principalele componente ale mediului extern sunt: clienții, furnizorii, alte organizații guvernamentale sau nonguvernamentale, concurenții. Cu primele trei componente enumerate, firmele întrețin relații de parteneriat pe diferite termene, în timp ce, cu cea din urmă componentă, firma are relații de concurență, deosebit de importante pentru existența și desfășurarea activității firmei.

Clienții sunt cei care beneficiază de produsele sau serviciile organizației. Pentru a supraviețui, o firmă trebuie să încerce, în permanență, să satisfacă nevoile clienților. De aceea, evoluția acestor nevoi trebuie urmărită în mod continuu și cu foarte mare atenție.

Furnizorii includ sursele de materii prime și materiale, sursele de energie, sursele de fonduri (investiții financiare, bănci, populația și alte organizații pentru vânzarea de obligațiuni și acțiuni).

Alte organizații. Pentru multe firme sunt importante și o serie de alte organizații guvernamentale sau nonguvernamentale cu care acestea au raporturi directe, cum sunt: diferite ministere, direcții etc.

Concurenții sunt și ei o componentă importantă a mediului extern. Cunoașterea acestora și impactul lor asupra pieței este vitală pentru firmă. Uneori cunoașterea acestora este relativ facilă, în alte cazuri însă, concurenții sunt mulți și greu de identificat.

1.6 Structura organizatorică și funcțională a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

Activitatea economică reprezintă un domeniu deosebit de complex de aceea este necesar să se stabilească ierarhiile și autoritățile în cadrul unei societăți, pentru a duce la îndeplinirea obiectivelor acesteia. Astfel de-a lungul anilor, s-a impus organizarea tuturor activităților și gruparea lor.

Organizarea reprezintă un proces de diviziune a muncii, de precizare a responsabilităților și a autorității, care constă în gruparea activităților necesare pentru îndeplinirea obiectivelor unei firme și atribuirea fiecărei grupe unui manager, care are autoritatea necesară pentru orientarea, antrenarea și coordonarea oamenilor ce realizează aceste activități.

Organizarea managerială în cadrul societăților are ca scop asigurarea unei combinări cât mai raționale a resurselor existente (materiale, umane, financiare), stabilirea cu precizie a atribuțiilor și a sarcinilor ce revin salariaților și constituirea cadrului structural care să permită manifestarea acelei ordini necesare desfășurării unor activități eficiente.

„Structura organizatorică a societății reprezintă ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să asigure premizele organizatorice în vederea stabilirii și realizării obiectivelor previzionate”. Conceptul de structură organizațională este asociat ideii de stabilitate oferit de cadrul în care se desfășoară procesele manageriale și de execuție.

Structura organizatorică oferă o viziune de ansamblu asupra societății, o sintetizare a mecanismului de funcționare a acesteia, permițând unui organism din exteriorul firmei să desprindă esențialul.

În ansamblul ei, structura organizatorică prezintă două părți:

• Structura funcțională (de conducere);

• Structura operațională (de producție);

Structura funcțională (de conducere) reunește ansamblul persoanelor și a compartimentelor funcționale ale firmei, numărul, felul și gradul de mărime al acestora, modul de organizare internă al lor și legăturile funcționale care se stabilesc în cadrul acestora în vederea realizării în condiții optime a procesului de conducere și execuție al întreprinderii.

Structura operațională (de producție) a unei societăți este alcătuită din numărul și felul unităților de producție, control și cercetare la nivelul cărora se exercită cu prioritate procesele de execuție în vederea realizării în condiții optime a activității societății.

Componentele structurii organizatorice sunt: posturile sau locurile de muncă, sfera de autoritate a managerilor, departamentele, nivelurile ierarhice și relațiile interumane. Structura organizatorică trebuie astfel construită astfel încât să permită realizarea strategiei firmei. Practica a dovedit că nu există o structura tip, valabilă pentru orice firmă și orice situație, de aceea fiecare societate trebuie să adopte structura organizatorică care se dovedește a fi cea mai capabilă să-i asigure un grad sporit de flexibilitate într-un mediu aflat într-o continuă schimbare.

Există o multitudine de tipuri de structuri organizatorice, în funcție de nevoile fiecărei societăți, însă cele mai utilizate sunt: structura simplă și ierarhică, structura funcțională, structura geografică, structura pe unități strategice de profit și structură matriceală.

Structura simplă (ierarhică) este caracteristică firmelor mici, cu grad înalt al relațiilor informale si al interacțiunii dintre proprietar și angajați, putând exista una sau mai multe funcții de conducere.

Structura funcțională poate fi utilizată, cu bune rezultate în firmele mici și mijlocii cu o singură afacere, în care activitățile „cheie” sunt foarte bine definite prin scopuri și arie de specializare. Poate fi aplicată în firmele integrate vertical, care sunt dominant orientate spre producție.

Structura geografică este specifică firmelor cu o sferă de activitate, ale căror nevoi strategice diferă de la o arie geografică la alta. Structura geografică este aplicată în companiile de energie electrică, ciment, lanțurile de restaurante sau alte activității de poștă și telecomunicații.

Structura pe unități descentralizate de profit presupune gruparea activităților pe afaceri și linii de producție. Acest tip de structură, folosită pentru prima dată de către Du Pont și General Motors în anul 1920, este aplicată în prezent în peste 40% din firmele americane mari.

Structura matriceală, ca formă specifică de organizare, are două sau mai multe linii de autoritate și surse de apreciere a performanțelor și a recompenselor salariaților. În esență, matricea organizațională este un sistem de soluționare, prin negociere, a conflictului dintre strategie și prioritățile operative ale firmei.

Indiferent de structura organizatorică pe care o adoptă, fiecare întreprindere, trebuie să „solicite echipei manageriale să participe la reorientarea constantă a obiectivelor și strategiilor, și în consecință la adaptarea continuă structurilor tipurilor de implicare și proceselor de control.”

1.7 Structura organizatorică a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

Structura organizatorică a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. este reprezentată grafic prin intermediul organigramei care permite evidențierea într-o formă expresivă a compartimentelor existente în societate și a relațiilor dintre acestea.

Organigrama este concepută atât pe baza specificului conținutului și volumului activității, cât și pe baza statutului de funcțiuni aprobat de conducerea societății.

În cadrul S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. se întâlnește o structură organizatorică funcțională, ea permițând desfășurarea activității în bune condiții, ele fiind bine definite în scopuri și arii de specializare. Exercitarea conducerii se face în mod descentralizat, iar sistemul de comunicare funcționează atât pe verticală (de jos în sus), cât și pe orizontală (între departamente)

Fig. 1.1. Organigrama S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

1.8 Funcțiile economice ale S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

Orice societate își desfășoară activitatea într-un anumit cadru organizatoric Organizarea unei firme este cu atât mai eficace cu cât sunt mai bine precizate activitățile acesteia și cu cât sunt mai armonios îmbinate în cadrul unor compartimente. Activitățile în cadrul unei societăți sunt grupate pe baza criteriilor de omogenitate sau complementaritate pe funcțiuni, în vederea realizării obiectivelor propuse.

Fiecare entitate economico-socială are un obiectiv fundamental care constituie motivația desfășurării întregii sale activități. În majoritatea cazurilor obiectivul fundamental îl constituie profitul pe care acestea vor să îl obțină.

În urma studiilor efectuate cu privire la organizarea și divizarea muncii într-o societate, apare conceptul de funcțiune a întreprinderii ce desemnează o grupare a activităților făcută pe baza anumitor criterii. Majoritatea opiniilor susțin existența în firmele de orice profil a următoarelor cinci funcții: cercetare-dezvoltare, comercială, producție, financiar-contabilă, funcția de personal.

În cadrul societății comerciale „HELEN HOUSE” S.R.L. se regăsesc cele cinci funcții de bază ale unei întreprinderi și anume: cercetare-dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă și de personal.

Funcția de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul activităților desfășurate în cadrul firmei prin care se studiază, se concepe, se elaborează și se realizează cadrul tehnic, tehnologic și organizatoric al firmei. Pentru realizarea acestei funcții, firma efectuează studii, elaborează documentații și proiecte pentru dezvoltarea produselor și serviciilor, dezvoltarea și modernizarea capacităților de producție, introducerea unor noi tehnologii de fabricație, asigură informarea și documentarea tehnico-științifică etc.

Funcția comercială cuprinde ansamblul activităților de cunoaștere a cererii și ofertei pieței, de procurare nemijlocită a materiilor prime și materialelor consumabile, echipamentelor de producție necesare desfășurării producției întreprinderii și de vânzare a produselor și serviciilor care fac obiectul de bază al acesteia.

Funcția de producție cuprinde totalitatea activităților legate nemijlocit de realizarea producției. Această funcție cuprinde două tipuri de activități: activități de pregătire a producției și activități legate de executarea propriu-zisă a produselor.

În cadrul S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. putem spune că activitatea de producție se desfășoară doar în restaurantul acesteia în care se realizează diferite sortimente de mâncare, în special cu specific românesc, dar și diferite specialități ale restaurantului, oferindu-le clienților produse atractive și la un nivel calitativ ridicat.

Funcția de personal urmărește asigurarea firmelor cu resurse umane necesare. În cadrul acestei funcții se disting mai multe activități specifice, cum sunt: determinarea necesarului de forță de muncă; recrutarea, selecția, angajarea, evaluarea performanțelor în muncă și promovarea personalului; organizarea perfecționării pregătirii profesionale a salariaților; stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia și calculul drepturilor bănești ale salariaților; efectuarea de studii pentru îmbunătățirea climatului organizațional și motivațional din cadrul firmei; îmbunătățirea condițiilor de muncă cu respectarea normelor de securitate și protecție a muncii etc.

Funcția financiar-contabilă reunește ansamblul activităților prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum și înregistrarea și evidența valorică a fenomenelor economice din unitate. În cadrul acestei funcțiuni se deosebesc trei activități principale: activitatea financiară, contabilitatea și controlul financiar de gestiune.

Pe baza contabilității ca sistem informațional se iau decizii economice pentru: a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiție de capital; a evalua răspunderea sau gestionarea materială; a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi; a evalua garanțiile pentru creditele acordate întreprinderii; a determina politicile de impozitare; a determina profitul și dividendele ce se pot distribui: a reglementa activitatea întreprinderii.

În cadrul S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. funcția financiar-contabilă se realizează în cadrul serviciului financiar-contabil, acest serviciu răspunzând de organizarea și funcționarea în bune condiții a evidenței valorilor patrimoniale, atât cele materiale, cât și cele bănești, din cadrul societății, respectarea cu strictețe a integrității bunurilor societății și aplicarea unui control sever asupra modalităților de utilizare. Obiectivele acestei funcții sunt: creșterea rentabilității firmei, utilizarea eficientă a resurselor financiare, asigurarea unui control riguros în ceea ce privește activitatea financiar-contabilă a firmei.

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI ALE ACTIVITĂȚII DE TURISM ÎN CADRUL

S.C „HELEN HOUSE” S.R.L.

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex ce reunește un ansamblu de servicii și bunuri, proprii mai multor sectoare, asigurând legătura între prestatori și turiști prin vânzarea serviciilor solicitate de către aceștia. Apar astfel o serie de relații între organizatorii activităților turistice și diferiți producători de bunuri, prestatori de servicii turistice sau beneficiarii acestora, ceea ce necesită o serie de operațiuni care să asigure desfășurarea corectă și eficientă a activităților turistice. Toate aceste operațiuni sunt coordonate de contabilitate.

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problemele de gestiune a valorilor economice, separate pe entități contabile distincte, care pot fi: societățile comerciale, regiile autonome, instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară activități comerciale.

2.1 Particularități ale activității de turism desfășurate de S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. în activitatea pe care o desfășoară oferă clienților săi o gamă de produse și servicii variată, printre acestea regăsindu-se atât produse și servicii specifice, cât și produse și servicii nespecifice, derulându-se astfel o activitate turistică specifică și o activitate turistică nespecifică. În cadrul activității turistice specifice societatea prestează servicii de cazare hotelieră și servicii de alimentație publică. Activitatea nespecifică a societății este compusă din serviciile de agrement: gimnastică, masaj și saună.

2.1.1 Activitatea turistică specifică (cazare, alimentație publică)

Activitatea turistică specifică a S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. deține o pondere de 94% din totalul activității de bază a societății, aceasta realizându-se prin intermediul hotelului și al restaurantului. S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. deține o structură de primire turistică de tip hotel, clasificată în baza H.G. nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice în categoria 2** , ce a fost dat în folosință în 2002, fiind o clădire cu 4 etaje. Conform Alianței Internaționale de Turism, „hotelul este un stabiliment în care cu condiția plății,voiajorii pot să se cazeze, precum și să se hrănească și să se distreze.”

Hotelul 2** este compus din 18 camere duble și 3 apartamente având o capacitate totală de 48 locuri de cazare. Hotelul dispune de parcare proprie și de un punct termic propriu la subsolul imobilului, dotat cu două centrale proprii pe lemne, pentru încălzire și pentru obținerea apei calde menajere.

Serviciile de alimentație publică se desfășoară în cadrul societății prin restaurantul propriu care face parte integrantă din hotel, deoarece se află sub același acoperiș. Restaurantul este încadrat în categoria I potrivit art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice.

Restaurantul categoria I dispune de salon clasic cu 60 de locuri la mese, aici servindu-se și micul dejun, alături de room-service-ul pentru hotel. Unitatea mai are o sală de conferințe de 35 locuri și un spațiu-club destinat relaxării turiștilor; capacitatea maximă de servire simultană solicitată este de circa 120 persoane.

2.1.2 Activitatea turistică nespecifică (activitatea de agrement)

Activitatea turistică nespecifică compusă din servicii de agrement, oferă activități de recreere și reconfortare pentru clienții hotelului sau pentru clienții ocazionali.

Serviciile de agrement constau în saună, masaj de relaxare, reflexo-masaj, gimnastică aerobică și fitness, toate acestea desfășurându-se în cadrul sălii de sport din incinta hotelului, dotată cu aparate profesionale, saună, sală masaj. Aceste servicii dețin o pondere nesemnificativă în totalul activității de bază, numai de 4%, fiind puțin profitabile comparativ cu celelalte servicii desfășurate de unitate, reprezentând însă o necesitate în direcția asigurării nivelului general de confort pe tot parcursul șederii turiștilor.

2.2 Trăsăturile turismului cu implicație asupra organizării și conducerii contabilității

Turismul prezintă o serie de trăsături specifice care influențează printre altele și modul de organizare a contabilității. În calitate de activitate prestatoare de servicii, turismul prezintă particularități cu implicații asupra organizării și conducerii contabilității în general.

Dintre acestea menționăm:

1. Caracterul complex al activității turistice, determinat de diversitatea serviciilor ce se asigură turistului pe parcursul călătoriei sale (cazare, masă, transport, tratament, vizite, etc.). Privite ca fenomen economic, toate serviciile prestate turistului formează produsul turistic care din punct de vedere contabil prezintă importanță în evidențierea veniturilor și cheltuielilor pe activități, pe tipuri și pe feluri de prestații turistice, oferind posibilitatea determinării și analizei eficienței acestora. Privite ca fenomen social, serviciile prestate turistului formează acțiunea turistică.

2. Fiecare acțiune turistică se încredințează unui agent de turism care poartă responsabilitatea realizării ei în condiții de eficiență. Mânuind diverse valori, cum ar fi bani, bilete de călătorie sau cecuri, agentul de turism devine debitor până în momentul justificării valorilor primite, moment care coincide cu încheierea acțiunii turistice.

3. Acțiunile turistice au o durată relativ scurtă, ceea ce face ca o acțiune turistică lansată în cursul unei luni să se încheie în aceeași lună. Astfel, cheltuielile și veniturile fiind aferente aceleiași perioade de gestiune, există posibilitatea stabilirii cu ușurință a rezultatului și a eficienței economice a fiecărei acțiuni turistice. Dacă acțiunile turistice sunt în curs de execuție la sfârșitul perioadelor de calcul (lună), ele nu se înregistrează pe cheltuieli deoarece documentele se află la agentul de turism, iar dacă s-au efectuat deja anumite plăți, acestea se vor înregistra sub forma cheltuielilor constatate în avans.

4. În vederea utilizării integrale a capacităților bazei tehnico-materiale se practică măsuri asigurătorii concretizate în stipulații speciale în contractele încheiate cu partenerii, precum și încasarea anticipată a prestațiilor turistice, deoarece orice neutilizare a capacității bazei tehnice are efecte negative asupra eficienței economice.

5. Utilizarea unor instrumente de plată care să garanteze încasarea serviciilor prestate, cum ar fi: vouchere și cărți de credit. Existența condițiilor diferite de angajare a prestațiilor turistice determină diferențieri în modul de decontare a serviciilor și de evidențiere în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor.

2.3 Sistemul specific de contabilitate hotelieră

În cadrul unităților de turism, în special cele de cazare tip hotel, sistemul clasic de tratare și prezentare a datelor din contabilitate nu oferea întotdeauna informațiile de care era nevoie. De aceea, în cursul anului 1925 la inițiativa unui grup de profesioniști – hotelieri și experți contabili – au fosst definite bazele unui sistem specific pentru prezentarea informațiilor financiar contabile „Uniform System of Accounts for Hotels & Restaurants”. Scopul primordial a fost să ofere hotelierului o contabilitate adaptată exploatației și nevoilor sale, un mijloc simplu și eficace de a controla și urmări activitatea hotelului. În același timp, prezentarea informațiilor este făcută într-o formă omogenă și standardizată, ceea ce permite atât comparația în timp, cât și comparația între hoteluri. Din 1925 și până astăzi sistemul a fostt modificat și îmbunătățit, însă principiile de bază au rămas aceleași.

Sistemul specific de contabilitate asigură înregistrarea veniturilor și cheltuielilor, astfel încât elimină contabilitatea de gestiune, eficacitatea fiind demonstrată prin natura informațiilor oferite – perfect adaptate nevoilor, fiabilitatea și operativitatea lor fiind dată de simplitatea procedurilor de lucru, pe această cale ajungându-se la transformarea contabilității într-un real instrument de gestiune, care permite adoptarea celor mai bune decizii. Departamentele operaționale generează, concomitent venituri și cheltuieli, cazare, alimentație, activitate de agrement etc.

În afara departamentelor operaționale și funcționale, sistemul prevede utilizarea unei a treia grupe – alte cheltuieli – alcătuite din următoarele posturi: chirii, taxe, asigurări, amortizări, alte cheltuieli sau venituri excepționale.

Contul de exploatare și rezultate oferă o imagine de ansamblu activității hotelului, orizontul de timp al informațiilor putând însă să difere: realizări ale perioadei sau realizări cumulate de la începutul anului. Prin întocmirea de coloane pentru fiecare orizont de timp pot fi realizate comparații între bugetele anului curent sau ale celui precedent.

2.4 Sistemul de documente contabile specifice activității turistice

Înregistrarea operațiilor economice și financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operațiilor respective. Deoarece asemenea documente preced și fundamentează datele cuprinse în ele, acestea se mai numesc documente justificative.

Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilității, fără de ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operațiilor respective. „Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat ori înregistrat în contabilitate”.

În cadrul societăților de turism alături de documentele justificative mai apar o serie de documente care sunt specifice doar activității de turism. Principalele documente particulare utilizate în activitatea turistică sunt: bilete de tratament și odihnă, programul excursiilor, dosarul acțiunii turistice, dispoziția de plată sau de încasare.

Biletele de tratament și odihnă înscriu suma încasată de la clienți, obținută prin însumarea serviciilor oferite (masă, cazare, transport, tratament, etc.) cu comisionul unității de turism, care se determină prin aplicarea unei cote procentuale la valoarea serviciilor oferite. În situațiile în care, din motive întemeiate clienții emit cereri de restituire, unitățile de turism le restituie sumele încasate diminuate cu comisionul, iar dacă renunțarea la bilet se face în condiții de forță majoră, unitățile de turism trebuie să restituie sumele integral.

Borderoul de încasări-restituiri se întocmește zilnic pentru locurile valorificate, iar pe baza lui situația trimiterilor la odihnă și tratament, care stă la baza decontării cu unitatea deținătoare a bazei tehnico-materiale.

Deconturi de regularizare se emit periodic dacă locurile efectiv ocupate nu coincid cu cele contractate.

Programul excursiei se elaborează de către unitatea de turism pe baza planului acțiunilor turistice și cuprinde: perioada excursiei, itinerariul, prețul excursiei etc.

Dosarul acțiunii se întocmește la final și se desemnează ghidul însoțitor căruia i se predă; el conține: delegația de însoțire a grupului, programul turistic, comenzile și confirmările din partea prestatorilor.

Decontarea acțiunilor se efectuează în final, iar ghidul însoțitor completează dosarul acțiunii și îl predă agentului de turism cu următoarea componență: copiile comenzilor, notele de plată, acte de cheltuieli efective, raportul de desfășurare al acțiunii. Deconturile acțiunilor se centralizează în jurnalul de turism care servește înregistrărilor în contabilitate.

Diagrama grupului se întocmește la cazare de către recepționer, în vederea repartizării locurilor de cazare; aceasta cuprinde: tariful, numărul de zile, suma de încasat.

Situația prestărilor și decontărilor cuprinde: tariful, numărul de zile, suma de încasat; pentru toate celelalte servicii oferite turiștilor de către unitatea prestatoare se întocmesc bonuri de recepție care sunt trecute ulterior în situația prestărilor și decontărilor. Pe baza situației întocmite recepția emite nota de plată, care servește decontării.

Procesul de realizare a excursiilor externe cuprinde: contractarea acțiunilor, derularea contractelor, decontarea cu firmele externe și cu unitățile de turism valorificatoare. Pentru fiecare țară se elaborează și itinerariul grafic privind excursiile externe, care se trimit spre confirmare firmelor externe.

CAPITOLUL 3

PARTICULARITĂȚI ALE CONTABILITĂȚII SOCIETĂȚII DE TURISM

S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L

În continuare voi prezenta modul în care se înregistrează în contabilitatea unei firme de turism, activitățile specifice desfășurate în domeniu de către aceasta.

3.1 Reflectarea în contabilitate a serviciilor de cazare, alimentație publică și de agrement pe care societatea le prestează

Potrivit legislației din România unitățile de turism care prestează servicii de cazare calculează taxa pe valoare adăugată aferente acestor servicii în valoare de 9% mai mică cu 15% față de cea practicată la celelalte produse și servicii.

În data de 03.03.2014 se prestează servicii de cazare în cameră dublă- în sumă de 215 Lei (inclusiv TVA 9%), servicii de masă- în sumă de 70 Lei (inclusiv TVA 24%), servicii de parcare- în sumă de 40 Lei (inclusiv TVA 24%), servicii de agrement-în sumă de 60 Lei(inclusiv TVA 24%), unui client persoană fizică. Acesta pe data de 04.03.2014 achită prin numerar valoarea serviciilor prestate.

Pentru reflectare în contabilitate a activităților S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. exemplificăm următoarele operații efectuate de societate în luna martie 2014:

Registru jurnal – 01

Societatea încasează din închirierea unui spațiu pentru o conferință chiria cuvenită în data de 09.03.2014, TVA 24%.

Registru jurnal – 02

Societatea încheie un contract de prestări servicii pentru o nuntă, aceasta incluzând punerea la dispoziție a spațiului și servirea mesei pregătite la restaurantul propriu. Se acordă un avans pentru aceasta în data de 12.03.2014. În data de 20.03.2014 are loc nunta și înregistrarea facturii la client.

Registru jurnal – 03

Societatea acordă un avans de trezorerie, în data de 21.03.2014 pentru achiziționarea de marfă necesară restaurantului.

Registru jurnal – 04

În data de 25.03.2014 se depun încasările în cont la bancă.

Registru jurnal – 05

Se achiziționează mărfuri și se recepționează la depozitul central, pe baza facturii și a notei de recepție și constatare de diferențe la preț de achiziție 1440 Lei, TVA 24%. Se distribuie mărfuri din depozitul central către restaurant și bar pe baza notei de predare-transfer-restituire, la preț de achiziție de 495 Lei la restaurant și respectiv 945 Lei la bar.

Registru jurnal – 06

Se vând mărfuri, în data de 27.03.2014 în valoare de 1985 lei(incluziv TVA 24%) la bar si la restaurant în valoare de 915 lei(incluziv TVA 24%), apoi se descarcă gestiunea acestora.

Registru jurnal – 07

SC „HELEN HOUSE” SRL înregistrează în data de 28.03.2014 achiziționarea de mijloace fixe de la terți, în valoare de 2800 lei, TVA 24%, se înregistrează cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor existente folosind amortizarea liniară. Exp.: Calculator în valoare de 3000 Lei (Fără TVA), se amortizează 5 ani(60 luni), valoare lunară de amortizare 50 Lei, mijloc de transport (57000 Lei, în 60 luni-950 Lei/lună ) și amortizare clădire (399600Lei, în 60 ani-555Lei/lună ).

Registru jurnal – 08

SC „HELEN HOUSE” SRL înregistrează conform facturilor primite de la furnizori în data de 28.03.2014 cheltuielile de reclamă i publicitate în valoare de 1428 lei( inclusiv TVA 24%), cheltuieli poștale și de telecomunicații în valoare de 2856 lei ( inclusiv TVA 24%).

Registru jurnal – 09

Se achiziționează în data de 28.03.2014 obiecte de inventar în valoare de 3800 lei, fără TVA 24% , apoi se dau în folosință obiectele achiziționate și se înregistrează într-un cont în afara bilanțului-8035-stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință.

Registru jurnal – 10

Se înregistrează veniturile lunii curente aferente abonamentelor la sala de fitness, în valoare de 2600 lei, se fac abonamente pentru luna următoare în valoare de 2100 lei( fără TVA 24%).

Registru jurnal – 11

Se înregistrează biletele pentru autorizarea accesului la saună, vândute în luna martie, în valoare de 2800 lei( fără TVA 24%).

.

Registru jurnal – 12

Pe baza centralizatoarelor de la recepție, se înregistrează în contabilitate creanță față de clienții cazați în spații proprii în valoare de 11500 lei,TVA 9%. O parte din creanță se încasează în numerar, în valoare de 7500 lei, iar restul se încasează prin intermediul cardului bancar

Registru jurnal – 13

Încasarea unei dobânzi de 850 lei aferentă disponibilităților aflate în cont în bancă și comisioanele aferente de 1050 Lei.

Registru jurnal – 14

Înregistrarea cheltuielilor cu salariile personalului și taxele la Bugetul de Stat si Asigurări sociale aferente acestora, în data de 30.03.2014.

Registru jurnal – 15

Închiderea conturilor de TVA .

Registru jurnal – 16

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

Registru jurnal – 17

3.2 Evoluția principalilor indicatori economico-financiari în cadrul S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L.

Creșterea complexității activității economice a întreprinderii, ca urmare a mecanismelor pieței are profunde implicații în procesul de adoptare a deciziilor manageriale care obligă abandonarea rutinei și utilizarea unor metode științifice bazate pe studiul aprofundat al realității, în scopul stabilirii legăturilor cauzale dintre fenomenele și procesele economice și factorii determinanți.

Cunoașterea realității economice sub diferite aspecte necesită un proces specific și complex, care face obiectul analizei economico-financiare. Indicatorii economico-financiari au o importanță deosebită la nivelul unei firme, pe baza lor analizându-se activitatea desfășurată, profitabilitatea ei, situația îndatorării firmei, precum și deciziile de îmbunătățire sau de menținere a nivelului de activitate.

3.3 Calculul și interpretarea principalilor indicatori economico-financiari ai S.C. „HELEN HOUSE”

În zilele noastre preocuparea pentru reușită, performanță, succes a devenit motivația aproape obsedantă a oricărei întreprinderi care încearcă să se înscrie și să se mențină durabil pe o piață concurențială. Situațiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a unei întreprinderi.

Printre indicatorii care reflectă cel mai bine situația societății sunt cei care analizează poziția financiară a societății și anume: indicatorul gradului de îndatorare, lichidității imediate, solvabilității generale, autonomia financiară globală; fiind o firmă care se ocupă cu prestarea de servicii de: cazare, alimentație, agrement, indicatorii care reflectă activitatea comercială au o mare importanță pentru societate, aceștia sunt: rentabilitatea comercială, marja comercială.

Datele necesare analizei economico-financiare le-am extras din balanțele de verificare cumulate pe anul 2012 și din bilanțul pe anul 2013 al S.C. „HELEN HOUSE”S.R.L.

1. Indicatorul gradului de îndatorare măsoară ponderea datoriilor totale în capitalul total al întreprinderii raportează fie datoriile totale la capitalul total (pasivul total) al societății, fie datoriile totale la capitalul propriu:

RIG=Datorii_totale/pasive_totale(capital_propriu)

Raportul exprimă gradul de dependență a întreprinderii față de resursele financiare provenite de la terți. Studierea gradului de îndatorare a firmei este o problemă de gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor contractuale și asigurarea condițiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente și a dobânzilor aferente. El este perceput ca un indicator de risc financiar, având în vedere că remunerarea creditorilor este prioritară și fixă, în timp ce rezultatul net și lichiditatea întreprinderii fluctuează. Valoarea Raportului trebuie să fie mai mică decât 66% pentru ca gradul de îndatorare să nu reflecte negativ asupra societății. Ideal ar fi ca raportul să înregistreze valori cât mai scăzute, pe seama creșterii datoriilor totale într-un ritm mai lent decât ritmul de creștere a pasivului total, ceea ce sporește autonomia financiară a societății. Când raportul are valoarea egală cu 2, capacitatea societății de îndatorare este considerată saturată, îndatorarea peste această limită conduce la apariția riscului de insolvabilitate atât pentru împrumutat cât și pentru împrumutător.

Interpretare: Rata îndatorării globale a societății s-a redus în perioada analizată, 2013 cu 29.49% ca urmare a sporii datoriilor totale cu 2.6% într-un ritm inferior ritmului de creștere al capitalurilor proprii 37.31%. Acestea arată ca întreprinderea este departe de a atinge limita maximă de îndatorare, întreprinderea nu este expusă riscului de insolvabilitate.

2. Indicatorul lichidității imediate: acest indicator se determină raportând disponibilitățile la datoriile care trebuie plătite într-o perioadă de un an. O întreprindere este „lichidă” când resursele degajate de operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.

Rli = Active_totale/datorii_curente

Acest raport este cunoscut sub denumirea raport de disponibilitate sau raport al capacității de plată imediate și are o semnificație aparte pentru furnizorii de credite bancare pe termen scurt. Se precizează ca nu este necesară conservarea în întreprindere a unei trezorerii mai mari de 20-30% din valoarea datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an. Acest nivel al trezoreriei prezintă garanția de lichiditate pentru societate. Echilibrul financiar este un atu al întreprinderii în raport cu finanțatorii, care îi permite să reducă costul capitalului provenit de la terți, știut fiind faptul că băncile solicită clienților aflați în dificultate financiară prime de risc semnificative. Cheltuielile financiare mai mici vor influența pozitiv rentabilitatea financiară a întreprinderii.

Pe baza datelor din tabelul următor voi calcula indicatorul lichidității imediate:

Interpretare: Rata lichidității imediate, semnifică lichiditatea efectivă a societății, înregistrează valori semnificative în creștere; societatea are capacitate de plată imediată ea reprezintă 29.09%, din datoriile curente de rambursat, acesta se datorează creșterii într-un ritm mai rapid a activelor de trezorerie 23.8% în raport cu ritmul mai lent de creștere a datoriilor curente, acestea din urmă au scăzut cu 3.88%.

3.Indicatorul solvabilității generale acesta desemnează capacitatea întreprinderii de a face fată scadențelor pe termen mediu și lung, respectiv, rambursării datoriilor și plății regulate a dobânzilor. Solvabilitatea este dependentă pe de o parte, de măsura în care activul total al întreprinderii este suficient pentru plata datoriilor totale și pe altă parte, de gradul de îndatorare și de dependența față de terți.

Este exprimat ca raport între activul total și datoriile totale și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung și resursele de finanțare cu caracter permanent. Menținerea solvabilității este condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate și ritmul plăților imperative legate de lichidarea datoriilor scadente. O primă apreciere a solvabilității se realizează prin compararea între lichiditatea activului și exigibilitatea pasivului, respectiv a activelor cu datoriile totale.

RSg = Activul_total/datorii_totale

De mărimea ratei solvabilității generale depinde posibilitatea reînnoirii contractelor de creditare cu finanțatorii. O valoare a raportului mai mică decât 1.66 explică faptul că societatea se caracterizează prin insolvabilitate și este riscantă pentru furnizorii de capital, care pot refuza acordarea de noi împrumuturi.

Pe baza datelor din tabelul următor se calculează valoarea ratei solvabile generale datele fiind preluate din bilanțul firmei:

Interpretare: Are atât în 2012 cât și în 2013, valori mai mari de 1.66 și nu indică riscul de insolvabilitate; creșterea sa evidențiază că partea de activ neangajată în datorii este semnificativă și corespunde unei situații nete pozitive a societății s-a majorat cu 27.11%; în consecință nu există simptome de insolvabilitate și întreprinderea nu are o poziție riscantă pentru creditori.

4. Indicatorul autonomiei financiare globale exprimă ponderea resurselor proprii ale societății în totalul resurselor financiare aflate la dispoziția sa, respectiv gradul de independență financiară.

Este de dorit ca activul fiecărei societăți să fie finanțat într-o măsură cât mai mare pe seama resurselor proprii și nu cu resurse procurate de la terți. Capacitatea de autofinanțare a firmei cumulează sursele de finanțare generate de propria ei funcționare (rezultatul net și cheltuielile cu amortismentele). O capacitate de autofinanțare prea mică obligă la utilizarea unor surse externe, scumpe și rare. O capacitate negativă înseamnă autodistrugerea averii întreprinderii, consumarea capitalului circulant pentru reinvestire.

RAF = Capital_propriu x 100/ pasiv_total

Pentru acest raport se recomandă valoarea de 33%, iar băncile stabilesc pentru acest raport ca limită prag valoarea de 30%, știut fiind că riscul băncii crește atunci când descrește gradul de independență financiară a societății. Indicatorul poate lua valori negative când capitalul propriu este negativ, situație proprie societăților falimentare. Cu cât indicatorul are valori mai mici decât limitele mai sus amintite cu atât societatea se expune riscului de insolvabilitate datorită dependenței mari față de creditori. Diminuarea autonomiei financiare a societății ca urmare a creșterii capitalului propriu într-un ritm mai lent decât ritmul de creștere a datoriilor totale,este o situație normală numai dacă se realizează pe seama creșterii datoriilor ce trebuie rambursate într-o perioadă de până la un an,ca efect al prelungirii termenelor de plată acordate de furnizori.

Din situațiile financiare ale societății am selectat indicatorii necesari pentru calculul ratei autonomiei financiare globale pentru exercițiile financiare 2012 și 2013, astfel:

Interpretare: Rata autonomiei financiare globale a societății are valori semnificative respectiv 54.15 și 60.07 ceea ce conferă o poziție de independență financiară confortabilă întreprinderii, în situația în care ar decide să-și sporească gradul de îndatorare, societatea nu ar reprezenta risc pentru bancă.

5. Marja comercială este un indicator de performanță care reflectă surplusul de valoare derivat din comerțul cu mărfuri, bunuri vândute în starea în care au fost cumpărate, fără a fi supuse unor modificări esențiale.Indicatorul are o semnificație deosebită pentru S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. deoarece desfășoară și activitate de comerț alături de celelalte servicii pe care le prestează. Semnificația deosebită derivă din faptul că de valoarea sa depind puterea financiară și perspectivele de creștere și dezvoltare a societății.

MC = Vmf – Chmf

Marja comercială este specifică entităților economice din sfera comerțului și dată de diferența dintre veniturile din vânzarea mărfurilor și cheltuielile privind mărfurile. Ținând seama de factorii care intervin în acest model de calcul al marjei comerciale, se poate aprecia că majorarea indicatorului poate fi rezultatul creșterii în ritm superior a veniturilor din vânzarea mărfurilor comparativ cu ritmul de creștere a cheltuielilor privind mărfurile.

Interpretare. Marja comercială a înregistrat în perioada analizată o creștere de 30165 lei (47.25%), datorată influenței următorilor factori: veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut cu 28456 lei antrenând creșterea marjei comerciale cu aceeași sumă; diminuarea cheltuielilor privind mărfurile cu 1709 lei a determinat creșterea marjei comerciale cu aceeași sumă.

Creșterea marjei comerciale este în primul rând rezultanta creșterii într-un ritm superior a veniturilor din vânzarea mărfurilor (19.07%) comparativ cu ritmul de creștere a cheltuielilor privind mărfurile (2%). Acest lucru se datorează diversificării gamei mărfurilor oferite pieței, ca urmare a identificării de bunuri noi și implicit de furnizori noi; creșterea în structura vânzărilor, a ponderii mărfurilor care asigură rate ale marjei comerciale semnificative; diminuarea costurilor de cumpărare a mărfurilor; diminuarea cheltuielilor cu stocarea, materializată printr-o viteză de rotație superioară a stocurilor, influențează pozitiv marja comercială.

6. Rentabilitatea comercială a unei societăți se determină sub formă de rate denumite ratele rentabilității comerciale, acestea exprimă rentabilitatea comercială sau rentabilitatea vânzărilor societății.

RMc = Marja_comercială x 100/venituri_din_vânzarea_mărfurilor

Rata marjei comerciale, determinată ca raport între marja comercială și veniturile din vânzarea mărfurilor prezintă o semnificație deosebită pentru societățile cu activitate comercială

Elemente de calcul, pentru rata marjei comerciale:

Interpretare: Se observă că sporirea ratei marjei comerciale s-a realizat concomitent cu majorarea cu 28456 lei a veniturilor din vânzarea mărfurilor, ceea ce arată că S.C. „HELEN HOUSE” S.R.L. are o poziție consolidată pe piață. Rata marjei comerciale a sporit cu 23,59%.

CONCLUZII

Globalizarea a condus în lumea dezvoltată la sporirea valorii informației între actorii ce acționează pe o piață, concomitent cu apariția de noi oportunități de afaceri. Faptul că tehnologiile actuale permit coordonarea și controlul de la mare distanță a modului de comunicare cu partenerii de afaceri 24 de ore pe zi pe mari întinderi geografice și oferirea de servicii unor clienți „necunoscuți”, subliniază importanța existenței unui puternic sistem informațional al întreprinderii care va permite și o mare extindere a globalizării.

În sistemul informațional al întreprinderii contabilitatea ocupă un rol primordial. Aceasta a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problemele de gestiune a valorilor economice, separate pe entități contabile distincte, evoluând continuu, în special datorită schimbărilor la care a fost și este supusă viața economică și cea financiară. Performanțele obținute atât în domeniul economico-financiar, cât și în domeniul informatic au determinat schimbări continue în viața și activitatea întreprinderilor. Complexitatea și diversitatea informației, determinată de un ritm foarte rapid a schimbărilor, de apariția unor factori influenți, deseori imprevizibili, are și ea un rol deosebit de important în incredibila evoluție a sistemului informațional financiar-contabil.

Realitățile care ne înconjoară în prezent, indică faptul că, o dată cu trecerea la economia de piață și creșterea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, operativitate și conținut și informația economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a întreprinderilor și rezultatele activității economico-financiare a acestora. Astfel, informația este considerată în prezent, o resursă primordială, adevărata sursă de putere a societății fiind reprezentată în special, de modul în care informația este prelucrată, valorificată și transformată conform cerințelor utilizatorilor acesteia.

Datorită faptului că utilizatorii informației contabile sunt foarte diverși și numeroși, de la manageri, asociații acestora, finanțatorii, partenerii de afaceri și până la partenerii sociali, aceasta trebuie tratată cu mare atenție, ea trebuie să de-a dovadă de corectitudine și să reflecte realitatea existentă.

Astfel, informația contabilă are mai multe roluri de îndeplinit, cum ar fi: rolul de a servi la fundamentarea și adoptarea deciziilor privind orientarea și eficientizarea activității economico-financiare și rolul de informare. Aria utilizatorilor informațiilor contabile s-a extins continuu în ultimi ani sub efectul creșterii responsabilității întreprinderii și a rolului ei în societate. Diversitatea mare a utilizatorilor informației contabile, integrarea economică și globalizarea impun exigențe mari față de calitatea contabilității și a informației contabile furnizate de aceasta. Astfel, informația contabilă trebuie să îndeplinească o serie de cerințe esențiale referitoare la calitatea sa și anume: să fie credibilă, comparabilă, inteligibilă, utilă și relevantă.

Se poate constata că există o strânsă legătură între societate în ansamblul ei, contabilitatea și informația pe care aceasta o poate oferi. Pe scurt intimitatea acestei legături s-ar rezuma la următoarea sintagmă: societatea, indiferent de poziția pe care o ocupă este dependentă de informația economică, care la rândul ei este dependentă de una din principalele surse care poate să o ofere, contabilitatea.

Astfel, domeniul turismului și implicit societățile de turism sunt și ele influențate într-o mare măsură de calitatea informației contabile de care acestea dispun. În decembrie 1989, România a devenit o națiune liberă, țara noastră fiind gata să primească acum turiști din întreaga lume care să se bucure de minunata și diversificata ei tradiție culturală, de pitorescul peisajelor și de posibilitățile de petrecere a timpului liber. Pentru toate acestea este necesar să dispunem de o bază materială solidă care să satisfacă toate nevoile turistului și mai ales să satisfacă criteriile de calitate cerute de aceștia.

Datorită managementului nu tocmai performant de care a avut parte România din 1990 până la începutul anilor 2000 și a bazei legislative nu tocmai bine puse la punct din turismul românesc, în acest moment sectorul turistic se află într-o situație precară, dar potențialul său de dezvoltare este enorm.

Începând cu anul 2003 însă, acesta a cunoscut o reală creștere, dar nu a atins cote foarte mari, cote pe care ar putea să le atingă. Se preconizează că industria turismului și a călătoriilor va avea un rol important în procesul viitor de dezvoltare economică a țării. În prezent perspectivele sunt mult mai încurajatoare, lucrându-se la dezvoltarea infrastructurii și a capitalului uman, sporirea produselor și a calității serviciilor, precum și creșterea conștiinței și ajutorului pentru industrie în cadrul guvernului și a publicului larg, însă mediul politic trebuie să acorde în continuare sprijinul adecvat, astfel economia va avea numai de câștigat.

În perioada recentă s-a consemnat o creștere accentuată cu mai mult de 16% în 2012 și aproape de 18% în 2013, acest fapt reflectând o mai mare stabilitate politică și o accentuare a conștiinței internaționale despre ceea ce are România de oferit. Printre competitorii săi, țara noastră a avut cea mai mare rată de creștere în sosiri în perioada 2012-2013, deși ea primește mai puțini vizitatori decât Polonia și Ungaria. Totuși, comparând rata de creștere a numărului vizitatorilor străini în unitățile de cazare, cu țările concurente, România are o rată expansivă ridicată, de 22,9% fată de 20,1% pentru Serbia și Muntenegru, 19,4% pentru Cehia, 6,8% pentru Croația și 1% pentru Slovacia.

Industria de turism și călătorii din România a contribuit cu un procent de 1,9% la PIB în 2013 (1,8 miliarde USD), așteptându-se o crștere de până la 3,4 miliarde USD (2,4% din Produsul Intern Brut) până în 2016.

Pentru România, activitatea de turism și călătorii este așteptată să crească cu 8% pe an în termeni reali, din perioada 2013 până în 2016. Până în 2016, investițiile ar trebui să atingă 2.6 miliarde USD sau 7,5% din totalul acestora. Sectorul turism și călătorii este atât un generator, cât și un primitor de fonduri guvernamentale. Cheltuielile curente guvernamentale în sectorul turism și călătorii din România în 2013 au fost de 263 milioane USD sau 4,3% din totalul cheltuielilor guvernamentale. În 2016, este prevăzut ca aceste cheltuieli să crească la 1,8 miliarde RON (290 milioane USD) sau 4,5% din total cheltuieli guvernamentale. În anul 2006 turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIB-ul țării și a asigurat 485.000 locuri de muncă, adică 5,8% din totalul angajărilor. În plus, în următorii 10 ani este prevăzut ca turismul și călătoriile din România să atingă o rată reală anuală de creștere, exprimată în PIB, de 6.7%. În Uniunea Europeană creșterea anuală exprimată în PIB este de doar 3,1%.

Pentru ca aceste cifre previzionate să devină realitate este nevoie de o multitudine de societăți de turism care să ajute la buna desfășurare a procesului de turism. În acest scop societățile trebuie să utilizeze informația economică în folosul lor pentru a reuși să pună în practică strategii fezabile care să îmbunătățească întregul domeniu turistic.

„Deși in primul trimestru al anului 2013 principalele agenții de turism au evaluat diferit, în condițiile crizei economice, cele mai mari companii înregistrând de la scăderi de 20% până la creșteri ușoare de sub 10%, anul trecut (2014) am avut afaceri de peste 80 miliarde lei (circa 22 milioane euro), pentru anul în curs așteptându-se o scădere cu aproximativ 20-30% a acestora”, a declarat Ion Antonescu director general al Marshal Turism. Cel mai optimist scenariu pentru piața de turism este o stagnare anul acesta, conform reprezantanților Asociației Naționale a Agențiilor de Turism.

Lucrarea de față descrie activitatea turistică din perspectiva economică a acesteia, cu referire la modul de organizare a activității de turism pe teritoriul României, la legislația specifică din domeniu, la organismele care supraveghează buna derulare a activității din domeniu precum și la impactul pe care îl are contabilitatea asupra sectorului turistic.

BIBLIOGRAFIE

***Hotărârea Guvernului nr. 135/2006 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 413/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Turism, publicată în Monitorul Oficial, nr. 98 din 1 februarie 2006

***Legea contabilității nr. 82/1991, modificată prin legea nr. 259/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 506/2007, republicată în 2008, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454/2008

***Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 33 din 29/01/1990, cu modificările și completările ulterioare

***O.U.G. nr. 117/2010 din 23.10.2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 891/2010, din 30.10.2010

***OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 870 bis din 23 decembrie 2008

***OMFP nr. 2382/2011 pentru completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 563 din 8 august 2011

***OMFP nr. 2869/2010 pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2010.

***OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10/11/2009, cu modificările și completările ulterioare

***Ordonanța nr. 58. din 21/08/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism pe teritoriul României,actualizată prin Ordonanța de Guvern nr.1096/2008

***OUG 37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 285 din 22 aprilie 2011

15. Horomnea, E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde, aplicații. Volumul al II-lea, Editura Sedcom Libris, Iași 2004

Anastasiei, B., Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iași 2004

Bouquin, H., Contabilitate de gestiune. Traducerea și studiul introductiv Neculai Tabără, Editura TipoMoldova, Iași 2004

Căprărescu, Gh., Managementul strategic al firmei de comerț și turism, Editura Rosetti, București 2005

Constatin. D., Turismul internațional. Practici de elaborare și distribuire a produsului turistic, Editura Economică, București 2003

Dobroțeanu, L., Geneză și viitor în contabilitate, Editura Economică, București 2005

Dorgo, M., Contabilitate de gestiune în turism, Editura Magister, Miercurea Ciuc 2004

Dumbravă P., Atanasiu, P., Contabilitatea de gestiune în comerț și turism, Editura Intelcredo, Deva 2011

Dumitrean, E., Contabilitate financiară , Editura Sedcom Libris, Iași 2008

Duțescu, A., Politici contabile de întreprindere, Editura CECCAR, 2003

Epuran, M., Băbăiță, V., Imbrescu, C, Teoria Contabilității, Editura Economică, București 2004

Feleagă, N., Ionașcu, L, Tratat de contabilitate financiară, Volumul I, Editura Economică, București 1998

Georgescu, L., Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituțiile publice, Editura Sedcom Libris, Iași 2004

Horomnea, E., Budugan, D., Georgescu, I., Istrate, C., Bețianu, L., Dicu, R., Introducere în contabilitate, Editura TipoMoldova, Iași, 2012

Horomnea, E., Fundamentele științifice ale contabilității. Doctrină. Concepte. Lexicon, Editura TipoMoldova, Iași, 2008

Ionescu, I., Popescu, M., Economia întreprinderii de turism și comerț, Editura Oscar Print, București 2005

Istrate, C., Contabilitatea nu-i doar pentru contabili!, Editura Universul Juridic, București, 2010

Lupu, N., Hotelul – Economie și management. Ediția a V-a, revizuită și actualizată, Editura ALL BECK,2005

Lupu, N., Strategii de concentrare a întreprinderilor de turism, Editura Economică, București 2003

Mironiuc, M, Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași 2006

Neagu, V., Management turistic și al serviciilor turistice, Editura Sylvi, București, 2000

Nica, P., Iftimescu, A., Management. Concepte și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

Pântea, I., Bodea, Ghe., Contabilitate financiară românească, conformă cu directivele europene, Editura Intercredo, Deva, 2011

Petcu, N., Statistică în turism. Teorie și aplicații, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000

Petrescu, S., Analiză economico-financiară. Concepte, metode-studii de caz, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003.

Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, București, 2006

Petrescu, S., Diagnostic economico-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

Răduți, A., Jalbă, L., Contabilitate în comerț și turism, Editura Sylvi, București, 2004

Ristea, M., Dumitru, C., Contabilitatea în managementul întreprinderii, Editura Tribuna Economică, București, 2005

Rusu, C., Diagnostic economico-financiar, Editura Economică, București, 2006

Stănciulescu, G., Țigu, G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura All Beck, București 1999.

Tabără, N., Contabilitate și control de gestiune. Studii și cercetări, Editura TipoMoldova, Iași, 2005.

Tabără, N., Horomnea, E., Toma, C., Analiză contabil financiară. Teorii, concepte, metode și tehnici de valorificare a informației financiar contabil în procesul decizional, Editura TipoMoldova, Iași, 2001

Tabără, N., Horomnea, E., Toma, C., Conturile anuale în procesul decizional. Elemente de analiză financiară și evaluarea performanțelor întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2001

Toma, C., Managementul contabilității financiare, Editura TipoMoldova, Iași, 2013

Țole, M, Analiză economico-financiară cu aplicabilitate în industrie, agricultură, comerț și turism, Editura Sylvi, București 2003

Zaiț, A., Marketingul serviciilor, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004.

www.anat.ro

www.antrec.ro

www.dexonline.ro

www.Fihr-romanianhotels-org.ro

www.fphr.ro