PARTICULARITĂȚ ILE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ TEODORESCU ALEXANDRA COORDONATOR LECTOR DOCTOR CIOCULESCU ȘERBAN FILIP SESIUNEA DE LICENȚĂ… [604212]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

PARTICULARITĂȚ ILE ADERĂRII ROMÂNIEI LA
UNIUNEA EUROPEANĂ

TEODORESCU ALEXANDRA

COORDONATOR
LECTOR DOCTOR CIOCULESCU ȘERBAN FILIP

SESIUNEA DE LICENȚĂ IUNIE 2017

2

CUVINTE CHEIE: Integrare europeană, tratatele UE, acquis comunitar, criteriile de la
Copenhaga, acquis -ul Schengen, capitole de negociere, clauze de salvgardare, Acorduri de
Asociere, Programul Național de Aderare a României la Uniunea Europeană, Spațiul S chengen,
Sistemul de Informa ții Schengen.

3

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
Scurt istoric al construcției europene ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
Aderarea României la Uniunea Europeană ………………………….. ………………………….. …………… 14
Acordul European de Asociere ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
Cererea oficială de aderare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 21
Prima Strategie de la Snagov ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
A doua Strategie de la Snagov ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
Rapoartele anuale ale Comisiei Europene ………………………….. ………………………….. …………….. 24
Documente programative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25
Negocierile de aderare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
Documentele de negociere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
Evol uția negocierilor de aderare ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
Semnarea Tratatului de Aderare ………………………….. ………………………….. ………………………….. 32
Textul Tratatului de aderare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 33
Monitorizarea României ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 36
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 39
STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 39
Motivele neprimirii României în Spațiul Schengen ………………………….. ………………………….. .. 39
Context ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 39
România și Spațiul Schengen ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 42
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 51
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 53
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 58

4

LISTA DE ABREVIERI

BCE= Banca Centrală Europeană
CAER= Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
CECO= Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Otelului
CEE= Comunitatea Economică Europeană
CE= Consiliul European
EURATOM= Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
IPP= Institutul pentru Politici Publice
JAI= Justiție și Afaceri Interne
MAE= Ministerul Afacerilor de Externe
MAI= Ministerul Afacerilor de Interne
MCV= Mecanismul de Cooperare și V erificare
NATO=Organizația Atlanticului de Nord
OSCE=Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
PNAR=Programul Național de Aderare a României la Uniuniea Europeană
PTF=Puncte de trecere a frontierelor
SUA= Statele Unite ale Americii
SGP= Sistemul Gerneralizat de Preferințe
SIS= Sistemul de Informații Schengen

5
SIRENE=Supplementary Information Request at the National Entry
TVA= Taxa pe Valoare Adăugată
UE= Uniunea Europeană
URSS= Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
VIS= Sistemul de Informații privind vizele

6
Introducere

Această lucrare își propune să abordeze tema aderării României la Uniunea Europeană .
Obiectivul vizat este acela de a urmări particularitățile procesului de integrare a României în
Uniunea Europeană. Cercetarea vizează urmărirea rolul ui UE, ca agent de democratizare prin
prisma efectelor produse de procesul de integrare în structurile europene. Obiectivul urmărit este
reprezentat de stabilirea efectelor europenizării asupra democrației, prin analizarea metodelor de
integrare întreprinse de România în vederea aderării la Uniunea Europeană.
Întrebă rile de cercetare sunt următoarele:
 Care au fost beneficiile României odată cu integrarea în Uniune a Europeană?
 Procesul de integrare a adus efecte pozitive asupra statului?
 A avut România un sistem deficitar în ceea ce privește aderarea la Spațiul
Schengen?

Ipotezele derivate din aceste întrebări de cercetare sunt demonstrate de-a lungul studiului
prin prezentarea detaliată a tuturor pașilor parcurși de România pentru aderarea la UE. Datorită
măsurilor de constrângere folosite de organe le statului pentru a determina România să-și
îndeplinească obligațiile stabilite, putem remarca efectele pozitive pe care le-a avut societatea
românească, calitatea democrației având numai de câștigat. Ipoteza folosită în acest studiu și care
ulterior a fost și confirmat ă, demonstrează că demersurile realizate de România în vederea
aderării la Uniunea Europeană, deși au fost concretizate într-un timp destul de îndelungat au dus
la realizarea scopului propus, respectiv aderarea, dar nu au fost satisfăcătoare pentru ca România
să fie acceptat ă în Spațiul Schengen. Totuși, România acționează ca un membru de facto al
Spați ului Schengen, îndeplinind toate cererile impuse, dar cu toate acestea nefăcând parte din
această comunitate.
Cadrul teoretic s-a axat pe conceptul de europenizare , dar si pe mecani smele concrete pe
care România le-a pus în aplicare. Cadrul metodologic este reprezentat de analiza
particularit ăților de aderare și pasii făcuți de Rom ânia în vederea integr ării în UE.

7
Extinderea Uniunii Europene spre statele din Europa Centrală și de Est a necesitat un
efort extraordinar din partea ambelor tabere implicate , respectiv a UE, cât și a țărilor candidate
din fostul spațiu comunist. Statele candidate, la începutul anilor 1990, după ieșirea din structurile
comuniste, abia începeau să înțeleagă democația, iar alegerea UE ca „profesor” arată nevoia de
stabilitate a țărilor candidate la aderare. În acest context, tema pe care mi-am propus să o abordez
este prezentarea particularităților aderării României la Uniunea Europeană, în final amintind și
de eșecul integrării în Spațiul Schengen. Am considerat că o asemenea abordare prezint ă un
interes academic deosebit, întrucat poate oferi o nouă perspectivă în ceea ce priveș te rolul
Uniunii Europene, mai ales în contextul mondial actual, când un stat membru a cerut ieșirea din
structurile Uniunii.
În vederea realizării acestui obiectiv, întrebă rile de cercetare de la care am pornit sunt:
 Care au fost beneficiile României odată cu integrarea în Uniunea Europeană?
 A avut România un sistem deficitar în ceea ce privește aderarea la Spațiul
Schengen?
Pentru a răspunde la aceste întrebări și pentru a atinge obiectivul aceste i cercetari am
pornit de la următoarea ipoteză de cercetare : Mecanismele și măsurile impuse de UE pentru
aderare au dus la ridicarea standardelor României, totodată aducând o serie de benefi cii acestui
stat. Am ales această ipoteză de lucru deoarece ea permite reprezentarea condițiilor de aderare. În
vederea realiz ării acestei cercetări am considerat necesară explicarea în mod riguros a tuturor
normelor de integrare. Astfel, în cadrul teoreti c am pus accent ul pe Uniunea Europeană, ca
instituție supranațională.
Odată stabilit cadrul teoretic pe care s e fundamentează cercetarea de față, am stabilit
cadrul metodologic și metoda de cercetare utilizată, analiza documentelor . Am considerat că
aceas tă metodă este extrem de utilă tipului de c ercetare pe care am realizat -o întrucâ t îmi permite
prezentarea în detaliu a fiec ărui act normativ . Astfel, am ales să analizez efectele aquis -ului
comunitar asupra responsabilităț ii guvernanț ilor de a decide și e fectele capitole lor de negociere.
Pentru a analiza aceste relații am utilizat ca ins trument de lucru rapoartele de țară ale Comisiei
Europene.

8
Analiza proriu-zisă am realizat -o prin identificarea problemelor cu care se confrunta
România înainte de începerea procesului de negociere cu Uniunea Europeană. Astfel, pentru
perioada 1990 -2000 am identificat trei dimensiu ni continuu marcate de dificultăți, cu
îmbunătăț iri reduse și chiar regres: fenomenul corupției, problema copiilor abandonați, dar și
neres pectarea drepturilor omului. Plecâ nd de la acestea am analizat impac tul procesului de
europenizare, astfel că prin acquis -ul comunitar (mai exact transpunerea normelor comunitare și
armonizarea celor naționale cu cele europene) au avut loc schimbări indisp ensabile pentru
aderare. Deși numărul legilor ce trebuiau transpuse era foarte mare , România și-a asumat această
responsabilitate în vederea obținerii statutului de membru, astfel că progresele înregistrate în
transpunerea legislației trebuia să fie făcută într-un ritm rapid. Rezulta tele cercetarii au reliefat
următoarele: în ceea ce privește adoptarea măsurilor în domeniul luptei împotriva corupției se
remarcă rezultate nesatisfacă toare pentru perioada 2000 -2003, în principal Rapoartele Comisiei
fiind centrate pe problematica corupț iei. Cu toate acestea, monitorizarea adoptării măsurilor
pentr u perioada 2005 -2006, când Româ nia semnase deja Tratatul de Aderare, prezintă rezultate
satisfacătoare.
De asemenea, toate măsurile luate de România pentru îndep linirea normelor cerute în
vederea aderării la Spațiul Schengen au fost analizate și după cum se va putea observa
îndeplinite, dar cu toate acestea alte probleme au pus România într-o continuă așteptare pentru a
deveni membră Schengen. Astfel, ipoteza a fost demonstrată, România nici măcar în prezent
nefăcând parte din Spatiul Schengen din cauza sistemul deficitar aplicat. Concluzionând, se
poate spune că, am atins obiectivul propus în această cercetare.
Pentru a oferi o privire de ansamblu asupra Uniunii Europene, ca entitate supranațională,
primul capitol vizează problematica acesteia, prezentând un scurt istoric al Uniunii Europene,
precum originile proiectului unificării europene.
Al doilea capitol a urmărit relațiile României cu Uniunea Europeană, și anume: aderarea
la UE, ca fiind obiectivul principal al României după anul 1989, prezentarea documentelor
programative, precum Acordul European de Asociere a României la UE, dar și cererea oficială
de aderare împreună cu cele două strategii de la Snagov, pe scurt etapele parcurse de România în
drumul spre integrare, dar și o analiză a rapoartelor de țară, totodată prezentând documentele de
negociere necesare pentru declanș area negocierilor de aderare a Româ niei.

9
Capitol ul teoretic prevede analiza în detaliu a desfășurării negocierilor și a modului în care
s-au încheiat și a fost semnat Tratatul de aderare, precum și prezentarea textului tratatului, în
final cuprinzând informații despre monitorizarea României.
În ceea ce privește ultimul capitol , respectiv studiul de caz, vor fi analizate măsurile pe
care le-a implementat România pentru aderarea la Spațiul Schengen și vor fi evidențiate și
problemele pe care le-a întâmpinat și care au reușit să asigure României voturile negative.
Concluziile prevăd aprecieri le asupra modului în care analiza realizată a reușit să
răspundă întrebărilor de cercetare, dar și beneficiile României odată cu aderarea la UE și
eforturile făcute pentru integrarea viitoare în Spațiul Schengen .

10
CAPITOLUL I
Scurt istoric al construcției europene

Europa geografic ă este un continent care, potrivit expresiei fostului președinte al Franței,
generalul de Gaulle, se întinde de la Atlantic la Urali1. Din punct de vedere politic, ea cuprinde
47 de state membre ale Consiliulului Europei.2 După dispariția sau prăbușirea marilor civilizații
orientale, Europa a devenit lea gănul noilor civilizații: greco –romană, bizantină și germanică.
Marile descoperiri geografice au pornit din Europa , tot în Europa având loc primele revoluții
burgheze, urmate de Iluminism și Renaștere , dar și crearea primelor state naționale centralizate.
Într-o lucrar e apărută în 1998, intitulată „ The wealth and poverty of Nations”, David Landes
afirma că „ în ultima mie de ani Europa a constiuit motorul dezvoltării și al modernizării.”3

De asemenea, Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate națională a l
președintel ui Jimmy Carter, în cartea sa „Marea tablă de șah. Supremația americană și
imperativele sale geostrategice”, publicată în 1997, afirma că „ în ultimii 500 de ani Europa a fost
centrul de putere al lumii”.4 Atunci cand vorbim de Europa, nu putem omite faptul că ea a
cunoscut și perioade negre: inchiziția și războaiele religioase, cele două con flagrații mondiale,
precum și fascismul și comunismul.

Teoria func ționalist ă prevede ca Europa Unit ă să se realizeze prin ac țiuni precise,
exemplu fiind CECO5, acestea duc ând în timp la o federa ție europeana. Crearea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului punea la dispozi ție posibilitatea administrării î n comun a

1 http://adevarul.ro/international/europa/charles -gaulle -europa -natiunilor -viziunea -succes ului-esecului -marii –
europeo -1_519354c3053c7dd83f9d216b/index.html , accesat la 25.03.2017
2 Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regional, care a luat naștere la 5 mai
1949 și care reunește toate statele democratice a le Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul
Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii
Europene. Sediul Consiliului Europei se afla la Strasbourg.
3 http://www.nytimes.com/books/98/03/15/reviews/980315.15portert.html , accesat la 25.03.2017
4 http://www.caleaeuropeana.ro/z -brzezinski -fostul -consilier -pentru -securitate -nationala -al-lui-jimmy -carter -si-
mare -strateg -american -a-murit -la-varsta -de-89-de-ani/, accesat la 29.05.2017
5 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 prin Tratatul de la Paris ,
de Franța , Germania de Vest, Italia , Belgia , Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale
statelor membre, prevenind astfel un nou război european.

11
resurselor de tip c ărbune și oțel, oferind și oportunitatea extinderii progresiv e și la alte domenii,
prin intermediul interdependen țelor. Funcționaliștii doreau crearea u nei Europe practice,
indepen dente și fără constrângeri democratice. P roblema legitimității, nu exist ă, iar statul , este în
incapacitate de a face față problemelor sale interne și externe , conform funcționaliștilor6. La baza
teoriei funcționaliste stă gândirea lui David Mitrany7. Ordinea mondială, afirma Mitrany, trebuie
realizat ă în termeni de nevoi , nu de putere, nevoi prin intermediul cărora s ă se ajung ă la
cooperare. Cooperarea trebuia s ă ating ă, prin interdependenț ă, toate sect oarele de activitate
economică, extinz ându-se rap id și către alte sectoare. La nivel instituțional, funcționaliștii doreau
împărțirea deciziei între or gane funcționale, independente și pregătite pentru provoc ările s tatului –
națiune8. Teoria neofuncționalistă accentuează legătur a dintre interesele individuale și cele de
integrare. Această teorie propune ca interesele individuale s ă devin ă interese colective, care vor
acționa at ât la nivel na țional, c ât și la nivel suprana țional. Adepții funcționalismului și
neofuncționalismului sunt fideli ideii de federație europeană. Acesta teorie este cea mai
compatibil ă cu idea de integrare european ă.9
Crearea Comunităților Europene are la baz ă planul lui Robert Schuman care, la 9 mai
1950, a lansat ideea de creare a unei Comunități de interese pacifiste.10 De atunci, construcția
Europei a avansat în fiecare zi, iar europenii își rezolvă problemele prin mijloace pașnice, dorind
concilierea. Super ioritatea a fost îndepărtată din relațiile dintre statele membre, acestea oferind
puterea , dar și responsabilitatea în medierea conflictelor, celor cinci instituții comunitare:
Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justiție și Curtea de Conturi.11
Com unitatea Europeană reunește oamenii prin susținerea democrației si prin respectarea
drepturilor omului, menținând, în același timp, diversitatea culturilor și a tradițiilor. Fundația
Uniunii Europene este reprezentat ă de cele trei tratate institutive (Trat atul de la Paris din 18
aprilie 1951, privind înființarea CECO și cele două Tratate de la Roma din 25 martie 1957,

6 Arie M. Kacowicz, Regionalism, globalization, and nationalism”, Working Paper 262 – Decembre 1998, în The
Helen Kellogg Institute for International Studies – Working Paper Series , editor Caroline Domingo. p. 24
7 http://www.mitrany.eu/who -is-mitrany.html , accesat la 10.05.2017
8 Ibidem , p. 25
9 Ibidem , p. 26
10 Pascal Fontaine, A new idea for Europe – „ The Schuman declaration 1950 -2000”, second edition, Editura
Biroului pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene, Luxemburg 2000, pag. 5.
11 Pascal Fontaine, op. cit., pag. 5.

12
privind înființarea CEE și EURATOM), tratate care au fost permanent modificate, completate și
adaptate noilor realități.12
Sfarșitul celui de -al Doilea Război Mondial reprezentat pentru Europa zdrobirea
fascismului german și separarea continentului în cele două blocuri militar -politice și economice
opuse. De o parte, în Răsarit, Tratatul de la Varșovia și CAER -ul, de cealalta parte, în Vest,
NATO și Piața Comună. Așadar „Cortina de Fier” și ridicare a zidului Berlinului a fost momentul
de separație totală între cele două sisteme politice rezultate în urma r ăzboiului. Totul a fost
hotărât la Conferința de la Ialta din februarie 1945 între Stalin, Churchill și Roosevelt. Astfel,
România s -a aflat timp de 45 de ani de par tea răsăriteana a „Cortinei de F ier”. Pentru Europa,
S.U.A a fost în secolul XX, sprijin în Al Doilea Război Mondial și protector în perioada
„Războiului Rece”. Acum S.U.A a devenit partener, dar și competitor pe arena națională. La
trecerea dintre s ecolul XX și secolul XXI, harta geografică a Europei suferise modificari
esențiale.

În anii 19 90 am asistat la :
 dezmembrarea Ceho -Slovaciei și apariția a două state noi: Republica Cehă și Slovacia
 dezmembrarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 5 state: Republica
Federativă Iugoslavia, Macedonia, Bosnia -Herțegovina, Croația și Slovacia . Ulterior
R.F.Iugoslavia a devenit Uniunea Serbia –Muntenegru, pentru ca după referendumul din
2006, Muntenegru să devina el însuși stat independent
 autodizolvarea Uniunii Sovietice și dobândirea independenței de către fostele republici
sovietice
Uniunea Europeană reprezin tă, cea mai complexă structură politică și economico -monetară,
existentă pe continentul european. Uniunea și -a început activitatea sub această denumire în

12 Uniunea Europeană s -a născut din Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a
Cărbunelui șiOțelului și Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Trăsătura care este comple t nouă în UE și o
distinge detipul obisnuit de asociații internaționale de state este aceea că statele membre au cedat o parte din
suveranitatea lor Comunității Europene și i -au conferit puterea de a acționa independent. În exercitarea acestor
drepturi, CE poate săinsituie acte de suveranitate care au aceeasi forță juridică precum legile în interiorul unui stat.

13
noiembrie 1993, ca urmare a Tratatului de la Maastricht.13 Uniunea reunește la ora a ctuală 28 de
țări și aproximativ 500 milioane de locuitori14. UE a fost înainte de toate un proiect politic și apoi
unul economic.
Proiectul politic a urmărit menținerea păcii, stabilității și securității pe continent . Aderarea la
UE nu înseamnă automat și integrarea în Uniune. Integrarea este un proces mult mai complex și
de durată. Integrarea economică înseamnă, în esență, eliminarea barier elor dintre economiile
statelor. Importanța integrarii economice este reprezentată de creșterea competiției între age nții
economiei din țările membre, care conduce la prețuri mai scăzute pentru bunuri și servicii
similare, la diversitatea ofertei și la îmbunătățirea calității produselor. Integrarea europeană a
îmbinat de la început procesele economice cu cele politice.15 De altfel, chiar tentativele dinaintea
Tratatului de la Roma din 1957 au avut la bază rațiuni politice: înființarea în 1951 a CECO a
dorit împiedicarea unui nou război între Germania și Franța.
În plus UE a cunoscut de -a lungul timpului două procese foarte importante:
 adâncirea integrării realizată prin liberalizarea economiei și politicii comune
 extinderea realizată prin creșterea numărului de membri
Adâncirea integrării s -a concretizat prin revizuirea Tratelor de la Roma cu ajutorul tratelor
modificatoare , precum:
 Actul Unic European, intrat în vigoare în 1987, prin care s -a renunțat la principiul
unanimității în luarea deciziilor
 Tratatul asupra Uniuni Europene, semnat la Maastricht și care a intrat în vigoare în
1993
 Tratatul de la Amsterdam, intrat în v igoare în 1999
 Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003
Toate aceste tratate modificatoare au adus următoarele aspecte:
 Crearea Pieței Unice
 Realizarea Uniunii Economice și Monetare
 Adoptarea convenției Schengen

13 Tratatul privind Uniunea Eu ropeană a fost semnat de Cons iliul European la 7 februarie 1992 în localitatea
olandeză Maas tricht, reprezentând cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității
Europene . Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene , schimbând denumirea acestora in „Uniunea Europeană”.
14 https://europa.eu/european -union/sites/europaeu/files/docs/body/eu_in_slides_ro.pdf , accesat la 19.06.2017
15 https://publications.europa.eu/ro/publication -detail/ -/publication/e862fc8f -f3c7 -4599 -b05e -cf39020ab8f6 ,
accesat la 23.03.2017

14
Succesul UE și capacitatea de atracție permanentă de noi membri se poate explica prin
următoarele:
 Creșterea economică, ce reprezintă sursă de prosperitate. UE a reușit întotdeauna să
depășească perioadele de criză
 Existența unei Piețe Unice
 Procesul democratic pr in luarea deciziilor consensual

Aderarea României la Uniunea Europeană

În literatura de specialitate regăsim extinderea descrisă ca pe un proces prin care sistemul
politic, economic și normativ al unei instituții sau organizații, în cazul de față fiind vorba des pre
Uniunea Europeană: „ an organization as a process of gradual and formal horizontal
institutionalization of organizational rules and norms ”16. Instituționalizarea reprezinta procesul
prin care acțiunile și interacțiunile unor actori sociali, devin modele normative. De altfel, ceea ce
caracterizează Uniunea Europeană este diversitatea și pluralismul.
Unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene, Robert Schuman, afirma că: „ noi
trebuie să unim Europa, nu doar pentru popoarele libere, ci și pentru cei d in Est care au nevoie
de sprijinul și afilierea noastră morală ”17. Dispariția regimurilor comuniste din Europa Centrală
și de Est a adus schimbări majore în țările respective, fiind la scurt timp afectate de tranziția de la
economia centralizată, la economi a de piață.18
Astfel, aceste state s -au agățat de speranța aderării la NATO sau la Uniunea Europeană.
Imediat după schimbarea regimului19, majoritatea țărilor și -au exprim at interesul de a se integra
în organizațiile internaționale pentru a putea beneficia de sprijin și siguranță. Așadar,
Comunitatea Economică Europeană a propus țărilor din Europa Centrală și de Est acorduri de

16 Frank Sch immerlfenning, Urlich Sedelmeir( ed.), „The Politics of European Union Enlargement. Theoretical
approaches, Londra/ New York, 2005, pagina 5.
17 Gerard -Francois Dumont, L’identite de l’Europe, ed. CRDP, 1997, pagina 81.
18 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/144/art09 -claret_sinescu.html , accesat la 20.01.2017
19 Schimbarea regimului reprezintă pentrun majoritatea statelor vizate, trecerea de la comunism la democrație.

15
asociere, numite „acorduri europene” prin care își arătau sprijin ul pentru o viitoare integrare.
Putem spune că dorința de aderare a României la Uniunea Europeană s -a născut din timp, astfel
acesta devenind unul din obiectivele strategice ale politicii externe românești. În legatură cu
acest obiectiv în continuare voi detalia câteva demer suri realizate de către România.
În comunicatul către țară al Consiliul Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989
care a fost ulterior publicat în Monitorul Oficial, Partea I, numărul 1 din 22/12/198920, sunt
proiectate aspecte deosebit de importante, deoarece se prevede democratizarea societăți i, sistem
democratic pluralist, separarea puterilor în stat, alegeri libere, respectarea drepturilor omului și
chiar și realizarea unei noi Constituții, toate acestea reprezentând valori democratice necesare
pentru a fi îndeplinite de către orice țară car e dorește să facă parte din Uniunea Europeană.21
Poate cel mai important punct al „Proclamației către țară” este punctul nouă care
precizează necesitatea realizării unei căi de comunicare și conectare la normele europene:
„întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în
lume, integrându -se în procesul de construire a unei Europe unite, casă comună a tuturor
popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale României și, în primul
rând, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.”22
Încă din anii 1970, România a inițiat demersuri pe lângă Comunitatea Economică
Europeană pentru a putea ajunge la o cale prin care să beneficieze de relații comerciale. Ca
urmar e, din 1974 , România face parte din Sistemul Generalizat de Preferințe (SGP), fiind prima
țară comunistă care a realizat acest tip de demers. Prin multitudinea de acorduri semnate între
România și Comunitatea Economică Europeană, dar mai ales prin semnar ea Acordului privind

20 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Consiliul_Frontului_Salv%C4%83rii_Na%C5%A3ionale , accesat la
20.01.2017
21 Monitorul Oficial nu pune la dispoziție online posibili tatea de a vedea textul comunicatului către țară din data de
22/12/1989, conform c u anunțul de pe site -ul oficial „Produs electronic conținând actele publicate, care poate fi
acces at gratuit pe internet și este disponibil, în varianta pentru citire, timp de 10 zile de la publicarea respectivelor
acte. (Legea nr. 202 /1998) ”

22 http://lege5.ro/Gratuit/gy3tamjr/comunicatul -catre -tara-al-consiliului -frontului -salvarii -nationale -din-22121989 ,
accesat la 23.0 1.2017

16
crearea Comisiei mixte România – CEE , România a recunoscut în mod evident, în 1980,
legitimitatea Comunității Economice Europene.23
În ceea ce privește, atitudinea României de apropiere de Comunitatea Economică
Europeană a fost dictat ă de mai multe considerente. De-a lungul timpului România nu a dorit o
integrare totală a economiei sale în tipul de structură a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
și a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. Astfe l că România s -a opus în fața „P lanului
Valev”, plan elaborat de CAER. Planul Valev , presupunea organizarea economică a țărilor
comuniste Est -Europene și a fost propus în 1964 de către Emil Borisovici Valev. România ar fi
trebuit să fie specializată pe ramura agricolă, dar planul nu a fost adoptat.24
În plus, România a încercat să fie cunoscută drept o „ț ară deschisă” spre gandirea din
Vestul Europei . O asemenea imagine, România și -a dobândit -o, îndeosebi, după „Declarația din
Aprilie 1964"25, în care este precizat dreptul fiecărui partid de a -și alege tipul de idei socialiste
pe care doreste sa le practice . În plus, România refuză să participe, în 1968, la invazia din
Cehoslovacia, alături de celelalte șase țări membre ale Tratatului de la Varșovia.
Alături de România și alte țări, respectiv Polonia, Un garia, Cehoslovacia și Bulgaria, au
dorit să facă pași către Uniunea Europeană, observând ca organizația din care făceau parte,
CAER, era în colaps. În iunie 1991, statele membre ale CAER -ului, inclusiv România, au
autorizat dizolvarea acestei organizații. România a considerat că în condițiile globale pe care le
trăia Europa Centrala și de Est după încheierea Războiului Rece era neeapărat necesară ade rarea
țării la CEE.
La scurt timp, în Martie 1990, Guvernul României reprezentat de vicepri m-ministrul
Mihai Drăgnescu, a înaintat în ca drul unei vizite la Bruxelles un Acord Comercial, dar acest
demers a fost respins de către Comisarul European pentru Re lații Externe, Frans Andriessen.
Motivul invocat ar fi fost acela că România nu ar respecta drepturile minorităților naționale.

23 Madalina Boțan, Alexandra I. Cârlan, Nicoleta Corbu, Valeriu Frunzaru, Ion Stavre, Arthur Suciu, Constantin
Schifirnet (coord.), „Europenizarea societății românești și mass media”, ed. Comunicare.ro, București, 2011.
24 http://www.rador.ro/2015/04/25/aprilie -1964 -planul -valev -la-care -romania -a-raspuns -foarte -violent –
%E1%B9%A3i -foarte -pe-fa%E1%B9%ADa/ , accesat la 20.01.2017
25 https://www.europalibera.org/a/25351529.html , accesat la 20.01.2017

17
Ulterior, au fost numită și atitudinea Guvernului față de fenomenul "Piata Universității" și
venirea minerilor în Capitală. Dorința României de a face parte din Comunitățile Europene a fost
clar exprimată si prin “Declarația din 7 ianuarie 1990”, cand este abolită pedeapsa capitală.
Consecin ța nu a întarziat să apară, iar în octombrie 1990, România a semnat „Acordul Comercial
și de Cooperare” cu Comunitățile Europene care a și intrat în vigoare în 1991. În general acest tip
de acord era încheiat pe o perioadă de 10 ani, dar cel încheiat cu România a fost pe o perioadă de
doar cinci ani și era valabil pentru toate produsele din Comu nitatea Europeană, cu excepția
cărbunelui, oțelului și al produselor agricole.

Acordul European de Asociere

Acordul European de la 1 februarie 199326 instituie o asociere între România, pe de o parte,
Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte. Acest acord a fost emis
de Parlamentul României și publicat în Monitorul Oficial nr. 73 din 12 aprilie 199327. Acest
acord avea ca sc op asigurarea unei zone de liber schimb între Comunitățile Europene și țările
neintegrate. Demersurile României au fost de cele mai multe ori formale, fiind o țară care nu se
potrivea aproape deloc cu cerințele Comunității Europene. Criteriile de la Copenh aga din 1993
precizau clar că pentru ca un stat să facă parte din cadrul organizației europene trebuia să
îndeplinească următoarele: să fie stat de drept, să apere drepturile omului, să aibă o bună
economie de piața și să adopte acquis -ul comunitar. La 1 f ebruarie 1993 România semnează
Acordul European de Asociere la Comunitatea Economică Europeană. Prin acest tratat
Comunitatea Economică Europeană își lua angajamentul de a sprijini România în demersul de a
schimba sistemul politic, economic și electoral, r espectiv respectarea regulilor statului de drept și
ale omului, să susțină realizarea unui sistem pluriparid, cât și a alegerilor libere28.
Prin semnarea acestui acord s -au înființat mai multe instituții ce au permis, deși într -o
mică măsură , apropierea di ntre România și Comunitatea Economică Europeană:

26 Vezi Anexe – figura 1
27 http:// www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=3680 , accesat la 23.03.2017
28 http://www.osim.ro/legislatie/Acord_Breuxelles93.pdf , accesat la 23.03.2017

18
1. Consiliul de Asociere
2. Comitetul Parlamentar de Asociere
3. Comisia pentru integrarea europeană a României
4. Comitetul de Asociere, format din funcționari ai Guvernului României și ai Consiliului și
Comisiei Europ ene, incluzând și membri ai Consiliului de Asociere.
Această cale de comunicare dintre România și CEE a adus multe beneficii la toate nivelurile
prin următoarele:
 permiterea accesului produselor României pe piața comunitară
 includerea în proiectele de dezv oltare a infrastructurii: transporturi, comunicații, energie
Componenț a esențială de dezvoltare a fost pe partea economică, dorindu -se asemănarea
legislației românești cu cea europeană29. Prin intermediul acestui acord s-a urmărit asigurarea
unui cadru adec vat pentru a facilita dialogul politic dintre România și CEE. În acest scop,
România va acționa pentru îndeplinirea condițiilor necesare pentru integrarea graduală în
CEE30. Acordul cuprinde nouă titluri și 126 de articole care prezintă tot ce ar trebui să
respecte România în relația cu CEE.
Încă din 1991 s -au realizat negocieri pentru încheierea unui acord de asociere la CEE,
astfel că până la semnarea acestuia la 1 februarie 1993 au existat 6 runde de negocieri oficiale,
respectiv :
 18 – 19 iunie 1992
 16 – 17 iulie 1992
 14 – 15 septembrie 1992
 12 – 13 octombrie 1992
 3 – 4 noiembrie 1992
În final, la 1 februarie 1993 a fost semnat acordul la Bruxelles, România fiind reprezentată de
primul ministru Nicolae Văcăroiu.31

29 Costea Maria, Costea Simion (coord.), “Integrarea României în Uniunea Europeană: provocări și perspective”
Institutul European, Iași, 2007, pagina 46.
30 http://www.cdep.ro/pls/l egis/legis_pck.htp_act_text?idt=13704 , accesat la 23.03.2017
31 https://www.agerpres.ro/flux -documentare/2017/01/ 01/documentar -zece -ani-de-la-integrarea -romaniei -in-
uniunea -europeana -12-38-00, accesat la 20.03.2017

19
„Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile
Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte "32, cunoscut sub numele de „ Acordul
European " sau „Acordul de asociere " a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea
numărul 20/6 aprilie 1993. Acordul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Anul V, nr.
73/12 aprilie 1993. În urma ratificării de către cele 12 țări membre ale Comunității Europene și a
avizului favorabil primit din partea Parlamentului European , Acordul de asociere a intrat în
vigoare la doi ani de la semnare, la 1 februarie 1995.
Capitolele Acordului se referă la :
 Libera circulație a mărfurilor industriale, agricole și piscicole
 Circulația lucrătorilor
 Efectuarea plăților și concurența
 Cooperarea economică
 Cooperarea culturală
 Cooperar ea financiară

Cel mai important capitol este cel care face referire la dialogul politic și la considerațiile
generale. Se dorește:
 apropierea progresivă a României față de Comunitatea Europeană
 întărirea securității și stabilității cu ajutorul României în întreaga Europă
„ART. 2 Între părți se va institui un dialog politic regulat pe care ele intenționează să -l
dezvolte și să -l intensifice. El va însoți și va consolida apropierea dintre România și
Comunitate, va sprijini schimbările politice și economice în curs de desfășurare în
această țară și va contribui la stabilirea de noi legături de solidaritate și de noi forme de
cooperare”33
Titlul III care privește liberul schimb menționează ur mătoarele : pe durata perioadei de
tranziție (10 ani), Rom ânia și Comunitatea vor stabili gradual o zonă de liber schimb bazată pe
obligații reciproce și echilibrate, astfel încât să fie eliminate taxele vamale de export, dar și
restricțiile cantitative impuse României.

32 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/acord_european.htm , accesat la 23 .03.2017
33 http://www.osim.ro/legislatie/Acord_Breuxelles93.pdf , accesat la 23.03.2017

20
„Taxele vamale la import, aplicabile în România produselor originare din
Comunitate, care sunt cuprinse în anexa nr. V, vor fi reduse progresiv în concordanță cu
următorul calendar:
– la data intrării în vigoare a acordului, la 80% din ta xa vamală de bază;
– după 3 ani de la intrarea în vigoare a acordului, la 40% din taxa vamală de
bază; – după 5 ani de la intrarea în vigoare a acordului, la 0% din taxa vamală
de bază.”34

Demersurile ulterioare pentru apropierea și pregătirea aderării la Uniunea Europeană
sunt:
A. Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, prin intermediul căruia
s-au stabilit criteriile de aderare pentru viitoarele țări candidate:
 Criteriul politic:
1. Stabilirea instituți ilor care garantează democrația
2. Statul de drept
3. Drepturile omului
4. Respectarea drep turilor minorităților naționale

 Criteriul economic:
1. Existența une i economii de piață funcțională
2. Capacitatea de a face față concur enței și forțelor pieței din UE
 Criteriul legislativ:
1. respectiv armonizarea legislativă și î nsușirea „acquis -ului comunitar”

B. Primirea României, la 7 octombrie 1993, ca membru cu drepturi depline în
Consiliul Europei.

34 http://www.osim.ro/legislatie /Acord_Breuxelles93.pdf , accesat la 23.03.2017

21
C. Consiliul European de la Essen – Germania, din decembrie 1994, care a
adoptat Strategia de pre -aderare a țărilor potențial -candidate. România a
participat pentru prima dată la această reuniune, având statutul de membru
asociat al UE.
Așadar, Acordul European de Asociere a României la UE, a stabilit formele cooperarii
economice, reprezentând baza legală a viitoarelor relații al e României cu Uniunea Europeană.
Cererea oficială de aderare
Oficial Rom ânia a realizat o cerere de aderare la Uniunea Europeană prin Declarația de la
Snagov din 22 iunie 1995, această declaraț ie fiind semn ată de majoritatea clasei politice. În
principal, se dorea susținerea „Strategiei naționale de pregătire a aderării la Uniunea
Europeană ”35. Această cerere a fost depusă în 1995, dar chiar prin existența acestui document
sunt demonstrate lacunele pe care Ro mânia le avea. Acest document a fost analizat de Comisia
Europeană, iar în 22 iunie 1997 a fost publicată și o decizie oficială36. Este de remarcat faptul că
România se îndrepta către un viitor bun, evident mai ramâneau lucruri de rezolvat. Ulterior,
Român ia a ținut să critice Comisia Europeană, dar a înțeles că schimbările trebuie să continue
pentru a putea face posibilă integrarea.
Cererea oficială de aderare a României a fost transmisă pe 22 iunie 1995, la Paris în Q uai
d'Orsay, sediul MAE Francez . Delegația Română a fost formată din Ministrul Afacerilor de
Externe, Teodor Meleșcanu și șeful Departamentului de Integrare Europeană din Guvernul
României, Ghiorghi Prisăcaru. Împreună cu cererea de aderare au fost transmise și cele două
documen te adoptate la Snagov, respectiv: Strategia națională de pregatire a aderării și Declarația
politică.

35 De’ la Esseu la Cannes. Itinerarul strategiei romanesti de aderare la Ue, Ed. Academiei Romane,
Bucuresti,1995,pp145 -227
36 Agenda 2000.Avis de la Commission sur la demande d’adhesion de la Roumanie á l’Union Europėene,
supl.8/1997,OPOCE, Luxemburg, p 92

22
Prima Strategie de la Snagov
Consiliul European de la Essen din 10 decembrie 1994 a propus țărilor candidate să -și
elaboreze prop ria Strategie națională de pregatire a aderării. În 1993, în România s -a constituit
Consiliul Național pentru integrarea Euro -Atlatică. Acesta era format din reprezentanți ai tuturor
partidelor parlamentare. Prima decizie importantă luată de către Consiliu l Național pentru
integrarea Euro -Atlantică s -a concretizat în 1994. La reuniunea din 28 decembrie 1994 care s -a
desfășurat în prezența președintelui României, Consiliul a adoptat o Declarație prin care se
preciza crearea unei Strategii Naționale de integr are a României în structurile europene și
Euro -Atlantice. La 8 februarie 1995, președintele României, Ion Iliescu, a avut la Palatul
Cotroceni o întâlnire cu lideri ai partidelor parlamentare, primul ministru, dar și alți
reprezentanți ai Executivului, inclusiv șeful Departamentului de Integrare Europeană. Ședința
inaugurală a Comisiei de elaborare a Strategiei naționale a avut loc, la 8 martie 1995, tot la
Palatul Cotroceni. Atunci s -au stabilit aspectele următoare : lucră rile comisiei s e vor desfășura la
Snagov, iar Strategia va fi prezentată Uniunii Europene odată cu cererea oficială de aderare.
Pe 16 iunie, Strategia, împreună cu textul cererii oficiale de aderare au fost redactate de MAE
și adoptate de Guvern. Pe 21 iunie, la Snag ov, a avut loc întâlnirea finală a Comisiei pentru
elaborarea Strategiei, la care au mai participat:
 președintele României – Ion Iliescu
 Patriarhul Bisericii Ortodoxe R omâne – Prea-fericitul Teoctist
 Primul-ministru -Nicolae Vacăroiu
 președinții celor două camer e ale Parlamentului – Oliviu Gherman și Adrian Năstase
 șefii celor 13 partide care au fost reprezentate la dezbaterile asupra Strategiei.37

Cu acest prilej au fost adoptate două documente:
 Strategia Na ționala de pregătire a aderării
 Declarația politică de la Snagov, în care se arată că obiectivul strategic național al
aderării României la Uniunea Europeană

37 http://www.cdep.ro/pdfs/snagov95.pdf , accesat la 20.03.2017

23
A doua Strategie de la Snagov
În iul ie 1997, Comisia a publicat „ Opinia as upra solicitării României de a d eveni m embră
a Uniunii Europene ”38. În an ul următor, a fost întocmit un „ Raport privind Progresele României
în Procesul de Aderare la Uniunea Europeană” . În următorul raport, publicat în octombrie 1999,
Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România, cu condiția îmbunătățirii
situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei stra tegii economice pe termen mediu . În
martie 2000, la Snagov, dupa întâlnirea Consiliului European din decembrie 1999, a fost
actualizat documentul Strategiei de la Snagov.
„Ea răspunde dublului imper ativ al încheierii tranziției la economia de piață în
România și al pregătirii aderării sale la Uniunea Europeană, pentru a folosi șansa istorică
oferită de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din decembrie 1999 de a deschide
negocierile de aderare cu România.”39
„Strategia Națională de dezvoltare econo mică a României pe termen mediu”40, a fost
însoțită, de o Declarație , semnată de președintele Emil Constantinescu, primul ministru, Mugur
Isărescu și liderii a 16 partide parlamentare. Adoptată de Guvern, Strategia a fost transmisă
Comisiei Europene pe 20 martie 2000.
„Strategia națională de dezvoltare economică a României reprezintă rezultatul
unei confruntări libere, aprofundate și constructive de opinii între participanții la
Comisia de fundamentare alcătuită din reprezentanți ai Executivului, experți desemnați
de partidele din coaliția guvernamentală și din opoziție, de sindicate, patronate,
orga nizații neguvernamentale și asociații profesionale, alte categorii de specialiști și
personalități ale vieții publice, precum și grupul de evaluare economică al Academiei
Române.”41

38 Denumirea oficiala a documentului
39 http://www.cdep.ro/pdfs/strategie , accesat la 20.03.2017
40 Idem
41 Idem

24
CAPITOLUL II

Rapoartele anuale ale Comisiei Europene

Între anii 1995 și 1997 au avut loc negocieri intense în ceea ce privește modalitatea de
integrare în Uniunea Europeană. Primele țări care au înaintat cereri de aderare, Bulgaria,
Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Ungaria, dar și România au dorit ca nego cierile de aderare
să aibă loc simultan. Ulterior, acestor țări li s -au adăugat încă 6 țări: Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta și Slovenia.
Astfel, s -a imp us împăr țirea țărilor în două grupuri sau două „valuri”. Este de precizat că
țările vor fi împărțite în funcție de nivelul pregătirii de a fi integrate în Uniunea
Europeană. În 1995 , s-a solicit at țărilor candidate să răspundă la un chestionar elaborat de
Comisia Europeană, compus din 170 de pagini de întrebari. Documentul care răspund ea la acest
chestion ar a fost transmis Comisiei în i ulie 1996 și a avut un cuprins de 5000 de pagini în care
erau prevăzute toate domeniile activității economice și social -culturale.
În decembrie 1996 a fost elaborată " Opinia în legatură cu cererea Românie i de aderare la
Uniun ea Europeană", document cerut în cadrul Consiliul European de la Madrid. Acest
document a fost prezentat, pe 15 iulie 1997, în fața Parlamentului Eur opean, ca parte a
documentului „Agenda 2000” , care stabilea direcțiile evoluției Uniun ii Europene în perioada
2000 – 2006.
Potrivit angajamentului asumat prin Agenda 200042, în iulie 1997, s -a decis raportarea
periodică de Comisia Europeană către Consiliul European, a progreselor înregistrate de fiecare
țară candidată din Europa Centrală și de Est în pregătirea pentru aderare, prezentarea primului
raport făcându -se la sfarșitul anului 1998.
Informațiile necesare redactării rapoartelor sunt preluate din analizele furnizate de
Guvernul României cu privire la progresele făcute în procesul de pre gătire al aderării, din

42 http://europa.eu/rapid/press -release_DOC -97-18_en.htm , accesat la 27.03.2017

25
rapoartele Parlamentului European, din rapoartele Delegației Comisiei Europene în România, din
statisticile și din evaluările făcute de Consiliul European, OSCE, de instituțiile financiare
internaționale și de organizațiile non -guve rnamentale .
Structura acestor rapoarte de țară cuprinde descrierea relațiilor dintre România și Uniune,
analiza respectării criteriilor politice și economice, stabilite de Consiliul European la Copenhaga,
analiza capacității României de a respecta acquis -ul comunitar. Toate acestea sunt urmate de
concluzii și de o evaluare generală. Evaluările Rapoartelor de țară ale Comisiei Europene
constatau faptul că în România au fost înregistrate progrese, d ar încă nu poate fi apreciată ca
având o „economie de piață f uncțională”43, ceea ce înseamnă că nu va putea face față presiunilor
concurențiale din Piața Internă a Uniunii. Raportul Comisiei din octombrie 2004 recunoaște că
România are o economie de piață funcțională. Aceasta înseamnă că România îndeplinea, în 2004,
toate criteriile de aderare stabilite, în iunie 1993, la Copenhaga.
Documente programative
În vederea îndeplinirii criteriilor de aderare, Uniunea Europenă și România au întreprins
o serie de documente programative în sprijinul aderării.
1. Acordul European de Asociere a României la Uniunea Europeană
Baza legală a relațiilor dintre România și Uniunea Europeană o reprezintă „Acordul
European de Asociere”.44 Acest document a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost promulgat de
Președintele Român iei la 5 aprilie 1993 și publicat în „Monitorul Oficial” din 12 aprilie 1993.
Acordul European a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.
Principiile generale ale Acordului sunt:
 Crearea cadrului instituțional pentr u realizarea dialogului politic
 Sprijinirea eforturilor României pe calea realizării economiei de pi ață și consolidării
democrației
 Liberalizarea circulației mărfurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor.

43 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Raport%20Periodic%202004%20RO.pdf , accesat la 03.04.2017
44 http://www.osim.ro/legislati e/Acord_Breuxelles93.pdf , accesat la 27.03.2017

26
La 22 iunie 1995, Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.
2. Agenda 2000
La 16 iulie 1997, Comisia Europeana a publicat „Agenda 2000”45, care oferea descrierea clară
asupra Uniunii Europene de la începutul secolului al XXI -lea.
Documentele ce compun Agenda 2000 sunt următoarele:
 O Uniune mai puternică și extinsă (A Str onge r and Wider Union)
 Avize ale Comisiei în legătură cu solicitările țărilor candidate de aderare la Uniunea
Europeană (Opinions concerning the Applications for Membership to the European
Union Presen ted by the Candidate Countries)
 Efectele extinderii spre ță rile candidate din Europa Centrală și de Est asupra politicilor
Uniunii (Effects on the Union's Policies of Enlargement to the Applicant Countries of
Central and Eastern Europe)
 Intărirea strategiei de pre -aderare (Reinforcing the Pre -accession Stra tegy)46
3. Parteneriatul pentru Aderare
La 25 martie 1998, Comisia Europeană a aprobat Parteneriatele pentru Aderare pentru cele
10 țări candidate din Europa Centrală și de Est. Parteneriatul pentru Aderare pregătește România
în vederea îndeplinirii în totalitate a criteriilor de aderare stabilite de Consiliul European de la
Copenhaga (1993).
4. Programul Național de Aderare a României la Uniunea Europeană (PNAR)
În 1998, Guvernul României a publicat prima versiune a Programului Național de Aderare a
României la Un iunea Europeană (PNAR)47, ce era constant modificat în funcție de schimbările

45 http://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/cap -history/agenda -2000/com97 -2000_e n.pdf , accesat la
27.03.2017
46 https://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/cap -history/agenda -2000/com97 -2000_en.pdf , accesat
la 27.03.2017
47 http://www.mie.ro/mie/media/Romana/iunie/press/28062001 -1.htm , accesat la 27.03.2017

27
ce surveneau la nivelul țării. Programul cuprinde două părți, respectiv volumul I48 și volumul
II49.
Negocierile de aderare

Deși în 1998, România nu s -a aflat pe lista statelor cu care se vor începe negocierile de
aderare, Uniunea Europeană a continuat să sprijine țara în vederea atingerii obiectivelor.
Demersurile propuse au fost următoarele:
 Modernizarea infrastructurii
 Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii
 Reforma admin istrației
Totusi între 1996 -1998 nu s -au făcut progresele așteptate în ceea ce privește economia. În
decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a decis să organizeze în anul următor
conferințe interguvernamentale bilaterale pentru începerea negocier ilor cu România, Slovacia,
Letonia, Bulgaria și Malta.50 Raportul Uniuni i Europene obligă țara să îndeplinească două
condiț ii de aderare: reformarea instituțiilor de î ngrijire a copiilor și îmbunătățirea situaț iei macro –
economice
Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, a decis ca Român ia să facă parte din
al doilea „val” și să înceapă negocierile de aderare în anul următor. Acestea au debutat la 15
februarie 2000.
Acquis -ul comunitar51 a fost structurat în 31 de capitole în care s unt prezentate aspecte
economice, sociale, instituționale și legislative din societate:
1. Libera circulație a mărfurilor
2. Libera circulaț ie a persoanelor

48 http://g ov.ro/fisiere/programe_fisiere/pnar -vol1.pdf , accesat la 27.03.2017
49 http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/pnar -vol2.pdf , accesat la 27.03.2017
50 Regular Report from the Commission on P rogres towards Accession by Each of the Candidate, Countries,
European Commission, IP/99/75, p.1
51 http://www.mie.ro/_documente/negocieri/prezentare_capitole.pdf , accesat la 12. 04.2017

28
3. Libera circulație a serviciilor
4. Libera circulație a capitalului
5. Dreptul societăților comerciale
6. Concurența
7. Agricultura
8. Pescuitul
9. Transporturi
10. Impozitarea
11. Uniunea Economică și Monetară
12. Statistica
13. Politica soci ală și ocuparea forței de muncă
14. Energ ia
15. Politici industriale
16. Întreprinderi mici și mijlocii
17. Știința și cercetare
18. Educație și formare profesională
19. Telecomunicaț ii și tehnologia informațiilor
20. Cultură și audiovizual
21. Politica regională
22. Protecția med iului înconjurător
23. Protecția consumatorilor

29
24. Justiție și afaceri interne
25. Uniunea Vamală
26. Relații externe
27. Politica Externă și de Securitate Comună
28. Controlul financiar
29. Prevederi financiare și bugetare
30. Instituții
31. Diverse
Pentru conducerea n egocierilor a fost constituită „ Delegația națională pentru negocierea
aderării Ro mâniei la UE” , 52formată din d elegațiile sectoriale corespunzătoare fiecă rui capitol de
negociere, co -președinții acestora și adjuncții șefului delegației naționale.
Documentele de negociere
Documentele de pozitie sunt documentele de negociere oficiale prin care:
 România și -a prezentat poziția față de cele 31 de capitole de negociere
 A fost stabilit s tadiul adoptării acquis -ului comunitar , dar și măsurile și
calendarul de adoptare a acquis -ului care nu a fost încă implementat în legislația
națională
Angajamentele asumate prin Documentele de poziție trebuie strict respectate după
transmiterea lor către UE.53 În cazul în care aceste documente nu sunt respectate, se consideră că
normele comunitare au fost încălcate.54
Dosarul de fundamentare a stat la baza elaborării Documentelor de poziție. Acest dosar
cuprinde:

52 Anexe -figura 2
53 http://www.mdlpl.ro/_documente/arhiva_mie/ro/relatiile_ro_ue/istoric.htm , accesat 12.04.2017
54 http://www.mie.ro/_documente/negocieri/aspecte_procedurale.pdf , accesat la 12.04.2017

30
 Prevederile acquis -ului comunitar la capitolul re spectiv
 Concordanța dintre legislația românească și aqcuis -ul comunitar
 Strategiile adoptate de Guvern în domeniu
 Măsurile necesare a fi luate pentru transpunerea acquis -ului și calendarul
legislativ pentru realizarea acestor măsuri
 Necesitățile de finanț are pentru preluarea acquis -ului
Documentele de poziție și Dosarele de fundamentare au fost supuse, de fiecare dată
aprobării Guvernului României. După adoptarea de către Guvern, documentele de poziție erau
înaintate Consiliului Uniunii Europen e, care le transmitea Comisiei Europene.
Evoluția negocierilor de aderare

Negocierile de aderare au presupus mai multe principii pe care România a fost obligată să
le respecte pentru a putea face parte din Uniunea Europeană. Este important de precizat că toate
acordurile din timpul negocierilor, nu se consideră a fi definitive până nu se ajunge la un acord
final de ambele părți implicate. În acest caz niciunul dintre cele 31 de capitole nu este considerat
închis până când nu sunt închise toate capitolele, iar orice adaugare la un capitol, indiferent că
vine din patea României sa u a Uniunii Europene nu va avea repercursiuni asupra altor capitole
de negociere.
Statele candidate vor adera la Uniunea Europeană respectând aceleași criterii, dar
pregătirea pentru aderare este individuală. Evident, în cazul în care p rocesul unei țări c andidate
se desfășoară mai rapid, progresele acesteia vor influența data viitoarei aderări. În baza acestui
principiu, Malta, Letonia, Li tuania si Slovacia, incluse iniț ial în Grupul de la Helsink i au finalizat
negocierile odată cu Grupul de la Luxemburg ș i au aderat la 1 mai 200455. România și Bulgaria
preconizau că vor intra în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
Negocierile s -au desfășurat în cadrul unor reuniuni la nivel de miniștri, șefi de delegații și
de negociatori șefi, respectiv adjun cți ai șefilor de delegații. Negociatorul șef al delegației
române a fost profesorul universitar Vasile Pușcaș, iar adjunctul acestuia, Leonard Orban.

55 Consiliul European de la Helsinki (decembrie 1999) decide deschiderea negocierilor de aderare cu alte șase țări
candidate, numit grupul de la Helsinki : Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România și Slovacia, dar lansarea
propriu -zisă a negocierilor va începe în februarie 2000, la Conferința interguvernamentală de la Bruxelles .

31
Conform procedurii standard, la fiecare 6 luni a avut loc cel puțin o reuniune la nivel
minis terial, dar și la nivel de adjuncți ai șefilor de delegații. Baza negocierilor de aderare a fost
reprezentată de Documentul de poziție, prezentat de Guvernul României, împreună cu Poziția
comună a Uniunii Europene.
Până la sfârșitul anului 2000, România a transmis Consiliului Uniunii Europene documentele
de poziție doar pentru 13 capitole. Totodată nu era realizată analiza acquis -ului pentru
următoarele capitole importante :
 Agricultură
 Protecția Mediului
 Prevederi financiare și bugetare

Consiliul European de la Copenhaga, din 12 -13 decembrie 2002 sublinia următoarele
aspecte:
 Prin adopta rea Declarației „O Europă Unită” , a fost reconfirmat caracterul
ireversibil, continuu și inclusiv al actualului proces de extindere, care cuprinde
12 state, inclusiv Români a
 „…obiectivul este de a primi Bulgaria și România ca membri ai Uniunii
Europene, în 2007… ”56

Începând cu anul 2003, negocierile de aderare vor include obiective mult mai clare.
Conform „foii de parcurs ”, România a avansat la negocierile pentru capitolele dificile.
Documentul strategic – „Continuând extinderea ”57 din 15 noiembrie 2003 , al Comisiei Europene a
readus în lumină ideea de final izare a negocierilor de aderare în 2004. Această idee a fost lansată
în cadrul întâlnirii Consiliului European de la Thessalonic din 20 iunie 2003.

56 Council of the European Union, Copenhagen European Co uncil -Presidency Conclusions, 12-13 December 2002,
15917/02, Brussels, 29 January 2003, p.4
57 Commission of the European Communities, Continuing Enlargement – Strategy Paper and Report form the
European Commission on the progress towards accession by Bulga ria, Romania and Turkey , COM(2003)
676,5.11.2003, p.12

32
Fiindcă în anul 2004, Comisia Europeană a ținut să precizeze că Bulgaria și România
erau aproape de finalizarea negocierilor de aderare, se presupunea că ar fi posibilă și semnarea
Tratatului de Aderare în 2005.58
Deoa rece între semnarea tratatului de aderare și aderarea propriu -zisă se considera a fi o
perioadă destul de lungă, Comisia Europeană a impus o clauză de salvgardare, clauză care
prevedea amânarea cu un an, până în 2008, dacă la data aderării exista șansa ca România să nu
fie suficient pregătită.59
În octombrie 2004, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a elaborat
Raportul asupra progreselor României, document în care erau afirmate următoarele :
 „…susține și crede posibilă o finalizare rapidă a negocierilor, până la sfarșitul
anului 2004, pentru ca semnarea Tratatu lui de Aderare să aibe loc în 2005, iar
intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007… ”60

Semnarea Tratatului de Aderare

România și Uniunea Europeană au încheiat negocierile de aderare pe 8 decembrie 2004,
iar pe 14 decembrie 2004, miniștrii de externe ai Statelor Membre au aprobat finalizarea
negocierilor de aderare.
Concluziile Consiliului European cu privire la România au fost următoarele: „ Consiliul
European a notat cu satisfacție progre sul realizat de România în implementarea acquis -ului și
angajamentele asumate, mai ales în privința Justiției și Afacerilor Interne și Concurenței, ceea
ce a făcut posibilă încheierea formală a capitolelor importante cu acest stat candidat, în 14
decembri e 2004 și primirea acestuia ca membru din ianuarie 2007. ”61

58 Idem, Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, COM(2004) 657,
6.10.2004,p.2
59 http://europa.eu/rapid/press -release_MEMO -07-260_ro.doc , accesat la 25.04.2017
60 Parlament Europėen -Commission des affaires ėtrangėres, Rapport sur les progrės par la Roumanie sur la voie de
l`adhesion COM(2004) 0667 -C6-0151/2004 -2004/2184(INI), p.7
61 Council of the European Union, Brussels European Council, 16 -17 december 2004 -Presidency Conclusions,
16238/04, Brusselles, 17 december 2004, p.2

33
Rezultatele negocierilor asupra celor 31 de capitole au fost integrate într-un Tratat de
Aderare elaborat de Comisia Europeană. Avizul Parlamentului European, a fost dat pe 13 aprilie
2005. Rezulta tul votului din Parlament a fost următorul: 497 pentru, 91 împotrivă și 71 de
abțineri.

Textul Tratatului de aderare
Tratatul de aderare include urm ătoarele: Actul de aderare și Protocolul de aderare .62
Actul de aderare cuprinde schimbările aduse Uniunii Europene odată cu aderarea României, dar
și modificările tratatelor constitutive: Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a
Comunității Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energ iei Atomice
(EURATOM).

Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană cuprinde:63
 Părțile generale : Tratatul propriu -zis
Actul de aderare
Protocolul de aderare
 Anexele: măsurile convenite în cadrul negocierilor care cuprind măsuri permanente și
măsuri temporare
 Declarațiile

Actul de aderare cuprinde:
 Partea I – Principiile
 Partea a II -a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constitutiei
 Partea a III -a – Prevederile permanente (adaptarea acquis -ului)
 Partea a IV-a – Prevederile temporare (perioadele de tranzitie)

62 http://www.mdlpl.ro/_ documente/negocieri/prezentare_tratat_aderare.pdf , accesat la 20.04.2017
63 http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=470 , accesat la 20.04.2017

34
 Partea a V -a – Prevederi legate de implementarea Actului

Partea I (Principiile) este cea în care regăsim definiții și prevederi privind caracterul obligatoriu
pentru România al tratatelor adoptate de instituțiile comunitare și de Banca Centrală Europeană,
anterior aderării României la Uniunea Europeană.
România este obligată să adere la convențiile și acordurile încheiate de Uniunea
Europeană cu terțe state, dar și de a -și însuși acquis -ul Schengen. Lista convențiilor încheiate
între statele membre este anexată Protocolului. Este absolut necesar ca România să modific e
până la data aderării orice alte tratate încheiate cu alte state care nu sunt compatibile cu dreptul
comunitar. În caz contrar, aceste tratate vor fi denunțate.
România va participa în cadrul Uniunii Economice și Monetare, de la data aderării, fiind
considerat stat cu derogare de la adoptarea monedei unice , conform articolului 122 al Tratatului
de instituire a Comunității Economice Europene.
Partea a II -a conține prevederile instituționale, respectiv participarea României la
instituțiile Uniunii Europene.
România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007 – 2009 și
14 voturi în Consiliul Uniunii. De asemenea are dreptul la un judecãtor la Curtea de Justiție a
Uniunii Europene și unul la Tribunalul de Primă Instanță. România are drep tul de a numi membri
în Comitetul Director al Bãncii Europene de Investiții, precum și în Comitetul Științific și Tehnic
prevãzut de Tratatul EURATOM.
Partea a III -a (Prevederile permanente) conține acceptarea măsurilor negociate
permanente.
Partea a IV -a (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul
negocierilor, prevederile instituționale și prevederile financiare cu caracter temporar.64

64 http://www.cdep.ro/ue/tratat/ro/aa00003 -re02.ro05.pdf , accesat la 24.04.2017

35
Potrivit prevederilor instituționale cu caracter temporar, România va avea 35 de locuri în
Parlamentul European în perioada cuprinsă între data aderării efective la Uniune și data la care se
vor desfășura noi alegeri pentru Parlamentul European, respectiv anul 2009. România are
obligația de a desfășura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie
2007”, prin urmare oricând după semnarea Tratatului de aderare, care va avea loc la 25 aprilie
2005.
Partea a IV -a cuprinde și clauzele de salvgardare . Ca și în cazul celor zece noi state
membre, Tratatul conține trei clauze gene rale de salvgardare :
 clauza de salvgardare generalã
Această clauză prevede posibilitatea României de a solicita Comisiei permisiunea de a lua
măsuri în cazul în care un anumit sector economic întâmpină dificultăți grave și de durată în
primii trei ani de l a integrare. În plus, orice stat membru poate solicita autorizația de a
implementa măsuri de protecție în privința României.
 clauza de salvgardare privind Piața Internă

Dacã în primii trei ani de la aderare, România nu își îndeplinește angajamentele asumate în
cadrul negocierilor, Comisia Europeană, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui stat
membru, poate să ia măsurile necesare pentru remedierea acestei situații .
 clauza de salvgardare privind justiția și afacerile interne

Dacã în România existã întârzieri cu privire la implementarea prevederilor referitoare la
domeniul civil și penal, Comisia, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui stat membru, poate,
până la sfârsitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, să ia mãsurile necesare și să
specifice condițiile de aplicare a acestora .
În plus, în ceea ce privește România, Consiliul poate decide, prin vot cu majoritate
calificată, amânarea aderării cu un an , până la 1 ianuarie 2008, dacă se constată că stadiul
pregătirii și implementării acquis -ului este insufiecient pentru a de veni membră a Uniunii

36
Europene. De asemenea in partea a IV a sunt precizate și cerințele Uniunii Europene pe care l e
are la adresa României.
Pana în martie 2005 se dorește întocmirea unui Plan unic multianual de investiții. Acesta
trebuie sa includă prevederile prin care se va asigura un nivel înalt al controlului la viitoarele
frontiere externe ale Uniunii Europene, dar și recrutarea a peste 4000 de agenți ai poliției de
frontieră. De asemenea, România trebuie sa pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a
combate efectiv emigrația ilegala până la 1 martie 2005.65
În plus, trebuie să accelereze considerabil lupta împotriva corupției, în special împotriva
corupției la nivel înalt, prin aplicarea în mod riguros a legislației anticorupție și a independenței
Parchetului Național Anticorupție.
Partea a V -a (Prevederi referitoare la adaptările ins tituționale) cuprinde modalitățile de
aplicare a actelor instituțiilor comunitare față de România și prevederile finale.
Anexele, sunt identice pentru cele două documente, Actul de aderare, respectiv,
Protocolul de aderare, cuprinzând listele de acorduri ș i convenții la care România trebuie să
devină parte de la data aderării.
Monitorizarea Româ niei

După semnarea Tratatului de aderare, Comisia Europeană monitorizează pregătirile
României pentru a se asigura că aceasta își va îndeplini toate an gajamentele asumate, cu scopul
de a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Astfel, Comisia Europeană a publicat la 25 octombrie 2005 primul Raport de
monitorizare66 care prezintă evaluările asupra pregătirilor de aderare ale României. Raportul
evaluează situația până la finalul lunii septembrie 2005.
Raportul se rezumă la următoarele aspecte:

65 Tratatul privind Aderarea Republicii Bulgaria și a Rom âniei la Uniunea European ă, ed. „Monitorul Oficial al
României”, București, 2005.
66 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Raport%20Periodic%202005%20RO_2511.pdf , accesat la
24.04.2017

37
 În ceea ce privește criteriile politice, România continuă să le îndeplinească
 Reforma sistemul judiciar se îndreaptă spre o mai mare independență
 Devine considerabilă îmbunătățirea libertății presei, restituirii proprietăților, dar
și a problemelor minor ităților și protecției copilului
 România a înregistrat progrese semnificative în alinierea legislației sale la
legislația Uniunii Europene

Cu toate acestea, raportul prezintă și deficiențele pe care România încă le are, astfel fiind
necesare reforme în ur mătoarele domenii67:
 Administrație publică
 Sistemul judiciar
 Luptei împotriva corupției, inclusiv a corupției la nivel înalt
 Persoanelor cu disabilități și a bolnavilor mintali

Comisia Europeană sprijină România din punct de vedere financiar în pregătirile sale de
aderare concentrându -se pe măsurile de eliminare a deficiențelor identificate în cadrul
Raportului. Bugetul Uniunii Europene pentru România este de 1,023 miliarde Euro în 2006 și va
fi utilizat pentru programele de pre -aderare.

Al doilea Raport de monitorizare a fost făcut public pe 16 mai 2006 , totodată examinând
pregătirile României pentru aderare, concentrându -se asupra domeniilor în care sunt necesare
mai multe progrese conform celor trei crite rii de aderare de la Copenhaga.68
Cele trei părți principale ale Raportului sunt:
 aspecte politice
 aspecte economice
 condiții și angajamente asumate prin negocierile de aderare

67 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Tabel%20progrese%20RO%202004 -2005.pdf , accesat la
24.04.2017
68 Criteriul politic: existența unor instituții stabile, sup remația legii, drepturile omului și protecția
minorităților.Criteriul economic: existența unei economii de piață funcționale.Capacitatea de adoptare integrală a
acquis -ului comunitar, respectiv aderarea la obiectivele politice, economice și monetare ale UE .

38
Raportul identifică progresul înregistrat începând cu luna octombrie 2005 și deficiențele
din dom eniul politicilor, al legislației și al punerii în aplicare care mai trebuie rezolvate. Acest
raport reflectă situația de la sfârșitul lunii aprilie 2006.69

În raport sunt precizate patru domenii care necesită acțiuni imediate:
1. operaționalizarea agențiilor de plată, în vederea acordării de plăți directe
agricultorilor și operatorilor, în conformitate cu politica agricolă comună
( capitolul 7 din acquis)
2. crearea unui sistem integrat de administrare și control în domeniul agriculturii
(capitolul 7 din acquis)
3. realizarea unor dispozitive de tratament în conformitate cu prevederile
acquis -ului în domeniul EST și al subproduselor de origine animală
( capitolul 7 din acquis)
4. introducerea colectarii taxelor prin sistemele in formatice, interoperabile cu cele
din restul Uniunii, pentru a permite colectarea TVA -ului din cadrul întregii piețe
comune a Uniunii (capitolul 10 din acquis)

69 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Raportul_progreselor_RO_Aug2006.pdf , accesat la 24.04.2017

39
CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ
Motivele neprimirii României în Spaț iul Schengen
Context
Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă de pe teritoriul Europei . Statele membre
ale Spațiului Schengen au eliminat controalele de la frontierele intern e, pentru a face posibilă
trecerea frontierei între oricare două state , fără a cte și fără opriri pentru control.70
Acordul de liberă circulație a fost se mnat la 14 iunie 1985, în localitate a luxemburgheză
Schengen. Primele state care l -au implementat au fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg,
Portugalia, Spania și Țările de Jos, a căror granițe au dispărut pe 26 martie 1995. Până în prezent,
30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 26 l-au și implementat.71
Din Spațiul Schen gen fac parte Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu
sunt membre ale UE. De asemenea, Irlanda și Marea Britanie72, țări membre ale Uniunii
Europene, au optat să nu implementeze în totalitate Acordul Schengen . 73
Pentru a adera la spațiul Scheng en, statele Schengen au trebuit să demonstreze că sunt în
măsură:
• să poată controla frontierele externe în numele celo rlalte state Schengen , dar și sa fie
capabile de eliberarea de vize de scurtă ședere (vize Schengen)
• să coopereze eficient cu celelalte state Schengen, pentru a păstra un nivel ridi cat de
securitate odată cu eliminarea controalelor de la frontierele interne

70 https://ec.europa.eu/home -affairs/sites/homeaffairs/files/e –
library/docs/schengen_brochure/schengen_brochure_dr3111126_ro.pdf , accesat la 20.05.2017
71 http://www.schengen.mai.gov.ro/index02.htm , accesat la 25.05.2017
72 Nu discutăm cazul Brexit -ului, nefiind încă clară situația Marii Britanii.
73 Vezi Anexe -figura 3

40
• să folosească ansambl ul de norme Schengen, precum regulile privind contr oalele la
frontierele terestre, maritime și aeriene, eliberarea de vize, cooperarea polițienească și prot ecția
datelor cu caracter personal
• să utilizeze Sistemul de I nformații Schengen (SIS) și la Sistemul de I nformații privin d
vizele (VIS)
Pentru a se menține un standard ridicat, s tatele Schengen sunt supuse unor evaluări
periodice pentru a se verifica da că aplică în mod corect normele Schengen.74

La baza spațiului Schengen stă Acordul Schengen din 198575. Spațiul Schengen reprezintă
un teritoriu în care este garantată libera circulație a persoanelor. Statele membre ale acordului au
eliminat toate frontierele interne, în locul acestora existând o singură frontieră externă. În plus ,
pentru a garanta secur itatea în spațiul Schengen, s -a intensificat cooperarea dintre serviciile de
poliție, dar și a autorităților judiciare. Cooperarea Schengen a fost încorporată în cadrul leg islativ
al Uniunii Europene prin Tratatul de la Amsterdam din 1987.76 Cu toate acestea, nu toate țările
care f ac parte din Uniunea Europeană, fac parte și din Spațiul Schengen. Motivele difera, fie că
acestea nu doresc elimin area controalele de frontieră, fie că încă nu întrunesc condițiile impuse
pentru aplicarea acquis -ului Schengen. Chiar dacă semnarea Acordului Schengen a avut loc la 14
iunie 1985, la o diferență de 5 ani, la 19 iunie 1990 a fost semnată Convenția cu privi re la
implementarea Acordului Schengen . Cele mai importante reguli implementate de Acordul
Schengen77 sunt:

 implementarea unor prevederi comune legate de intrarea și șederea de scurtă
durata în spațiul Schengen a cetăț enilor din afara UE
 cetățenii ță rilor ce aderă la Acordul Schengen pot trece frontierele interne ale
țărilor membre, la orice punct , fără controlul vamal

74 https://ec.europa.eu/home -affairs/sites/homeaffairs/files/e –
library/docs/schengen_brochure/schengen_brochure_dr3111126_ro.pdf , accesat la 25.05.2017
75 http://www.schengen.mai.gov.ro/Documente/utile/catutil/Conventia%20Schengen.pdf , accesat la 25.05.2017
76 http://www.schengen.mai.gov.ro/Documente/utile/catutil/Schengen.pdf , accesat la 25.05.2017
77 Courty Guillaume, Devin Guillaume – „Construcția europeană” ,Editura C.N.I „ Coresi” S.A, București, p.91

41
 combatere a vamală a infracț iunilor legate de droguri
 cooperarea pol iției

Sistemul de Informații Schengen (SIS)

Spațiul Schengen a creat un sistem de informații, care oferă informații cu privire
la persoane sau obiecte. Statele membre introduc informații în sistem prin rețelele
naționale (N.SIS) conectate la un sistem central (C.SIS).78 La acest sistem IT se adaugă o
rețea denumită SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry –
Solicitarea de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național), c are reprezintă
interfața SIS. Pentru a garanta securitatea în spaț iul fără frontiere, statele Schengen fac
schimb de informații pentru a combate criminalitate a transfrontalieră și terorismul.
Urmărirea transfrontalieră permite ofițerilor de poliție dintr ‑un stat care face parte din
spațiul Schengen ca, atunci când surpri nd delincvenții în momentul comiterii unei
infracțiuni grave, să îi urmărească peste graniță și să îi rețină pe teritoriul altui stat care
face parte din spațiul Schengen.79
Convenția cu privire la i mplementar ea Acordului Schengen a intrat î n vigoare la 1
septembrie 1993, dar condițiile tehnice au fost îndeplinite abia peste 2 ani. Astfel,
Convenția a început să aibă efect practic la 26 martie 1995. Au fost adoptate reguli
comune privind vizele, dreptul la azil și verificările la frontierele externe, pentru a
permite libera circulație a persoanelor în cadrul statelor semnatare fără a perturba legea și
ordinea.
”Spațiul Schengen s -a extins treptat, incluzând aproape toate statele membre. Italia a
semnat acordurile în 27 noiembrie 1990, Spania și Portugalia s -au alăturat în 25 iunie 1991,
Grecia le -a urmat în 6 noiembrie 1992, Austria, în 28 aprilie 1995, iar apoi s -au alăturat
Danemarca, Finlanda și Suedia, în 19 decembrie 1996. Republica Cehă, Estonia, Letonia,
Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Sl ovacia s -au alăturat în 21 decembrie 2007, iar

78 http://depabd.mai.gov.ro/SIS.pdf , accesat la 25.05.2017
79 Europa fără frontiere – Spațiul Schengen , broșura Comisiei Europene.

42
Eleveția, țară asociată, în 12 decembrie 2008. Bulgaria, Cipru și România nu sunt încă membri
deplini ai spațiului Schengen. Controalele la frontierele acestor state cu spațiul Schengen se vor
menține până cân d Consiliul UE va decide că au fost întrunite condițiile pentru eliminarea
controalelor la frontierele interne.”80
Un protocol anexat la Tratatul de la Ams terdam cu prinde noutățile aduse de Acordul
Schengen în cadrul UE. Spațiul Schengen fiind din acel moment inclus în cadrul juridic și
instituțional al UE. Pentru a fi posibilă această integrare, Consiliul UE a luat mai multe decizii.
Mai întâi, conform celor stabilite în Tratatul de la Amsterdam, Consiliul a luat locul Comitetului
Executiv cre at în baza acordurilor Schengen. Prin Decizia 1999/307/CE81 din 1 mai 1999,
Consiliul a stabilit o procedură pentru încorporarea Secretariatului Schengen în Secre tariatul
General al Consiliului .
Prin Deciziile 1999/435/CE și 1999/436/CE82 din 20 mai 1999 s -a adoptat o listă a
elementelor care compun acquis -ul, stabilindu -se baza legală corespunzătoare fiecăruia în Tratate
(Tratatul CE sau Tratatul privind Uniunea Europeană). Cele mai multe dintre aceste acte sunt
publicate în Jurnalul Oficial.

România și Spațiul Schengen
Am ales să evaluez situația României în legatură cu Spațiul Schengen până în anul 2011,
având în vedere că 25 martie 2011, ar fi trebuit să fie data la care România să fie primită î n
Spațiul Schengen. Este evident că România a îndeplinit până în prezent toate cerințele tehnice
cerute, dar în mod clar sunt cateva motive care ne împiedică să primim acordul politic. În ceea ce
privește aceste motive, am ales să le prezint doar din prisma declarațiilor și articolelor publicate,
fiind de actualitate, dar și prin prisma faptului că nu există o poziție oficială și concretă asupra
acestora. Prin analizarea tuturor mă surilor implementate sau nu de România voi arăta că procesul
aderării la Spaț iul Scheng en a fost unul plin de lacune, țara noastră sperând să fie integrată chiar
daca avea încă multe domenii deficitare.

80 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33020&from=RO&isLegissum=true ,
accesat la 25.05.2017
81 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:31999D0307&from=EN , accesat la 25.05.2017
82 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?u ri=CELEX:31999D0436&from=IT , accesat la 25.05.2017

43

Aderarea Românie i la Spațiul Schengen se constituie totodată într -un proces complex,
etapizat, al cărui scop este îndeplinirea standardelor tehnice , legis lative și operaționale, care să
permită în final luarea deciziei de ridicare a controalelor la frontierele interne maritime, aeriene
și terestre.83 Până în prezent România a parcurs cu succes toate etapele tehnice necesare.
Evaluarea celor șapte dome nii de interes (cooperare polițienească, protecția datelor, consulate,
frontiere maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, SIS/SIRENE) a concluzionat că România
îndeplinește condițiile de aderare la Spațiul Schengen. Finalizarea procesului de aderar e la
Spațiul Schengen este supusă deciziei unanime a statelor membre, la nivelul Consiliului Uniunii
Europene.
În present, România aplică majoritatea dispozițiilor acquisului Schengen și acționeaz ă,
astfel, ca un membru de drept, cu o contribuție semnifica tivă la însăși securitatea Spațiului
Schengen, gestionând cu responsabilitate și eficiență peste 2000 de km de frontieră externă a
Uniunii Europene.
Dacă ar fi acceptată, România ar avea cea de -a doua graniță terestră ca mărime din întreg
Spațiul Schengen (o lungime de 2.070 de kilometri) după graniț a Finlandei cu Suedia și Rusia .
România va avea de asigurat securitatea tuturor celor 500 de milioane de cetățeni ai Uniunii
Europene. Astfel, presiunea pe care instituțiile române cu atribuții în domeniul siguranței trebuie
să o suporte va fi crescută. Având în vedere situația recentă a crizei re fugiaților vom vedea
câteva motive în plus pentru care România nu a fost încă acceptată în Spaț iul Schengen. Pe
parcursul desfășurării misiunilor de evaluare în vederea aderării la spațiul Schengen, atât
României, cât și Bulgariei, le -au fost evaluate, în principal, capacitățile de a proteja frontierele
externe ale Uniunii. Și ambele au trecut, într -un final, testele. Filosofia Spațiului Schengen a fost
că libera circulație internă este posibilă doar dacă frontierele externe sunt sigure. După ce
frontierele externe n u au mai fost sigure și zeci de mii de refugiați și imigranți au forțat intrarea
în Uniunea Europeană, au apărut și primele controale la frontierele interne, introduse de către
Austria, Slovacia și Germania.

83 https://ue.mae.ro/node/408 , accesat la 25.05.2017

44
România și Bulgaria au fost ferite de problemele generate de criza migrației din 2015,
probleme similare celor cu care s -au confruntat Grecia, Macedonia, Serbia și Ung aria, țări care
s-au aflat pe principala rută migratorie. Principalii factori care au făcut ca România și Bulgaria să
nu se afl e pe ruta migratorie cu principală destinație Germania, constau în faptul că cele două
state nu se află în Spațiul Schengen, con trolând activ frontierele, dar și bariera fizică na turală
reprezentată de Dunăre ridică dificultăți suplimentare de traversare. În același timp, un alt motiv,
în mod evident, România și Bulgaria sunt doar țări de tranzit, nereprezentând ținte de destinație
pentru refugiați și imigranți.
România a fost evaluată în perioada 2007 – 2011 în cadrul legal al unui mecanism de
evaluare car e astăzi nu mai există, în baza fostei Guvernanțe Schengen. Deoarece au fost deja
evaluate , iar v izitele de evaluare au avut rezultate pozitive, atât România cât și Bul garia au
condiționat noua Guvernanță Schengen , neacceptând noi evaluări până în momentul în care se ia
decizia de a fi primite în Spațiul Schengen. Noua guvernanță Schengen presupune noi evaluări,
obligatorii, cel puțin o dată la 5 ani, care să fie derulate de către Comisia Europeană, dar acestea
nu vizează România și nici Bulgaria. Astfel, c ele două state nu pot face altceva decât să aștepte
decizia politică, timp în care mecanismele aplicate de -a lungul timpului pot funcționa la
standardele din 2011 sau nu.84
Monitorizarea s-a axat pe urmatoarele direcții:
1. Progresele României (stadiul) în următoarele domenii:
a. Frontiere (aeriene, terestre, maritime)
b. Vize
c. Imigrație
d. Cooperare polițienească
e. Cooperare judiciară

84 http://www.euractiv.ro/extern/intalnire -online -care -sunt -motivele -reale -pentru -care -romania -nu-este -deja -in-
spatiul -schengen -2039 , accesat la 25.05.2017

45
f. Sistemul de Informații Schengen (SIS)
g. Protecția datelor
h. Nivelul absorb ției fondurilor alocate

Am evaluat măsurile incluse în Planul de Acțiune Schengen pe baz a unei scale cu patru
niveluri.85 Unde:
 Neimp lementat = măsurile nu sunt implementate și nu au nicio șansă să fie finalizate la
timp în forma convenită și asumată cu partenerii europeni
 Mai de grabă neimplementat = măsurile sunt începute, dar preconizăm c ă nu vor fi
finalizate la timp
 Mai degrabă imp lementat = măsurile sunt aproape implementate, au șanse să fie
terminate la timp
 Implementat = măsurile au fost realizate în termen sa u până la zi (luna septembrie)
Evaluarea s -a bazat pe:
 Adaptarea legislației românești la acquis -ul Schengen (acte nor mative )
Metodologia ap licată pe parcursul monitoriz ării a constat în:
 Analiza documentelor: identific area de date secundare, rapoarte, declarații, documente
strategice emise de instituțiile relevante, inclusiv de instituțiile europene
 Analiză de conținut (informații neclasificate) asupra cadrului legislativ și instituțional,
rapoarte de evaluare, informa ții publicate de către Comisia (interguvernamentală) de
autoevaluare Schengen și de către instituțiile cu atribuții în domeniul aderării la Spațiul
Schengen, declarații făcute la nivel administrativ și/sau politic.
România și -a stabilit ca termen pentru aderarea la spațiul S chengen data de 27 martie 2011.
Pe parcursul anului 2009 și 2010 au fost organizate următoare le vizite de evaluare Schengen:

85 Vezi Anexe – Figura 4

46
 Cooperare polițienească (23 -29 martie 2009)
 Protecția datelor pers onale (29 aprilie – 1 mai 2009)
 Vize (2 – 11 iunie 2009)
 Frontiere maritime (3 -7 septembrie 2009)
 Frontiere aeriene (15 – 18 noiembrie 2009)
 Frontiere terestre (26 martie – 01 aprilie 2010)
Voi urmări în continuare problemele pe care le -a întâmpinat România în adoptarea acquis -ului
Schengen, aces tea fiind și motivele care vor demonstra ipoteza studiului.
1. Sistemul de Informații Schengen (SIS)
Sistemul de Inf ormații Schengen (SIS)86 a fost construit ca una dintre principal ele măsuri
în scopul reduce rii din efectul eliminării controalelor la frontiere, prevenirii și urmăririi penale a
infracțiunilor, eliberării vizelor și a pe rmiselor de ședere. Principala sarcină constă în procesarea
„alertelor”. Statele participante introduc date, numite „alerte”, referitoare la p ersoanele căutate
sau dispărute, la bunurile pierdute sau furate, precum și la interdicțiile de intrare. Acestea sunt
direct accesibile tuturor agenților de poliție care acționează pe teren precum și altor funcționari și
autorități de aplicare a legii care au nevoie de informațiile respective pentru a combate
criminalitatea. Sistemul de Informații Schengen nu este lipsit de controverse. Se estimează că
aproximativ 500.000 de calculatoare pot accesa informația (cu caracter privat) din sistem în
condiții de s iguranță. În acest context, autoritățile române au avut de gestionat un proces
complex care presupune realizarea de aplicații informatice, achiziții hardware, pregătirea
semnalărilor naționale ce ar trebui introduse în sistem (selectarea, traducerea, valid area și
inserarea datelor), realizarea infrastructurii necesare Biroului SIRENE87. Cu toate acestea, o
etapă în procesul de aderare a fost trecută cu bine de România. La Bruxelles a fost adoptată
Decizia Consiliului nr. 365/29.06.201088 de aplicare a prevede rilor acquis -ului Schengen
referitoare la Sistemul de Informații Schengen în România și Bulgaria, care permite României să
consulte și să furnizeze date SIS.

86 http://www.mai.gov.ro/index03_3_02.html , accesat la 25.05.2017
87 https://www.politiadefrontiera.ro/files/docu/1460139101184 -sis.pdf , accesat la 25.05.2017
88 http://www.schengen.mai.gov.ro/index08.htm , accesat la 25.05.2017

47

2. Frontiere aeriene
 București -Henri Coandă și Timiș oara-Traian Vuia
Separarea fizică a fluxurilor de pasageri la intrarea și la ieșirea punctelor de trecere a
frontierei (PTF) terestre cu trafic intens a fost una dintre condițiile prevăzute la capitolul
frontiere aeriene. Aeroporturile internaționale trebuie să aibă terminale care să separe clar
fluxu rile de pasageri pentru zborurile Schengen, respectiv non -Schengen. Tot ce ține de
securizarea frontierei necesită investiții majore în infrastructură. Aeroporturile avute în vedere cu
ocazia evaluării Schengen în domeniul frontierelor au fost Otopeni și T imișoara. În cazul celor
două aeroporturi vizate, sau cel puțin pentru Henri Coandă, exista spațiu suficient pentru
amenajarea și separarea fluxurilor de pasageri. În schimb s -a decis construirea de terminale noi
în loc să fie reamenajat spațiul existent. S-a crezut că trei ani sunt suficienți pentru a adăuga câte
un nou terminal la cele două aeroporturi (inclusiv București – Băneasa). Construcția terminalelor
nu se realizează cu fonduri din Facilitatea Schengen, ci cu fonduri naționale, gestionate de către
Ministerul Transporturilor, min ister de care țin aeroporturile, astfel că lucrurile au stagnat în cea
mai mare parte a timpului.

3. Folosirea „priorității Schengen” pentru cheltuirea nejustificată a banilor
publici
În perioada de pre -aderare la Uniunea Eur opeană, oamenii politici români , au motivat
fiecare măsură pe care o iau, cu argumente precum „așa ne cere UE” sau „pentru integrare” . În
acelaș i scop, pentru a justifica cheltuirea incorectă a banilor publici, a fost folosit și procesul de
aderare la Sche ngen. Institutul pentru Politici Publice (IPP) a solicitat Ministerului
Administrației și Internelor să retragă proiectul de Ordonanță a Guvernului privind introducerea
cărții ele ctronice de identitate, care prevedea o cheltuiala deloc necesară, de cel puțin 30 de
milioane de euro .

48

4. Mecanismul de Cooperare și Verificare în Justiție
Raportul de țară din luna iulie 2010 , taxează România pentru neîndeplinirea unora dintre
criteriile de referință asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verif icare. România a fost
acuzată de către Comisia Europeană că nu și -a îndeplinit obligațiile față de partenerii europeni.

5. Problema neintegrării sociale a persoanelor de etnie romă
„Problema r omilor” a izbucnit în Franța (problemă apărută anterior și în It alia și Spania ).
Franța a procedat la repatrierea romilor din taberele ilegale oferindu -le acestora sume de bani
pentru a accepta repatrierea. Ca urmare a acestei politici, Franța și -a atras critici din partea
Comisiei Europene, din partea mai multor membr i ai Parlamentului European și din partea unor
organizații ale societății civile. În acest context , problema romilor a fost imediat legată de
integrarea României în Spațiul Schengen. Secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene,
Pierre Lellouche, a l egat în câteva declarații publice condiționarea aderării României la Spațiul
Schengen de „un plan de integrare a romilor”, un “plan de urgență” fără să fie clar cum ar trebui
să arate acest plan și ce ar trebui să conțină. Poziția României a rămas constant ă: nu există nicio
legătură între cele două subiecte – procesul de aderare la Schengen este unul exclusiv tehnic, în
timp ce problema romilor, prin natura ei, este o problemă comună a mai multor state, fiind astfel
o problemă euro peană.
România așteaptă încă din 2011 votul ță rilor membre Schengen, din acest motiv voi
analiza toate măsurile necesare acceptării României în Schengen până în anul 2011 și dacă
acestea au fost sau nu implementate. Implementarea măsurilor la nivelul l unii septembrie 2010 se
desfășura astfel : 0% – neimplementat, 13% mai degrabă neimplementat, 29% implementat și
58% mai degrabă implementat.89
În ceea ce privește tema frontierelor interne măsura cerută a fost realizarea activităților
necesare eliminării controalelor la viitoarea frontieră internă, aspect ce s-a dovedit implementat,

89 Vezi Anexe – Figura 5

49
fiind luate toate prevederile necesare eliminării obstacolelor v amale.90Măsura cerută în cazul
aeroportu rilor a fost operaționalizarea sistemului de informații despre pasageri, aspect mai
degrabă neimplementat la data limită, 01.09.2009, aeroporturile neavând înc ă infrastructura
necesară separă rii fluxului de pasageri.91 Măsura impusă porturilor maritime și fluviale prevede
separare a fluxului de pasageri î n porturile în care se află puncte de trecere a frontierei deschise
traficului internațional , intra și extra Schengen. Această măsura a fost mai degrabă implementată
de către instituțiile responsabile, precum Ministerul Transp orturilor și Infrastructurii, Ministerul
Administrației și Internelor.92
Facilitatea Schengen are în vedere finanțarea acțiunilor la noile frontiere externe ale
Uniunii pentru pune rea în aplicare a acquis -ului Schengen și controlul frontierelor. În perioada
ianuarie 2007 – martie 2010, România a beneficiat de o sumă totală de 602.469.345 euro
(559.800.000 euro conform art.32 al Tratatului de Aderare, în tranșe lunare actualizate) pe ntru
Facilitatea Schengen și pentru Facilitatea pentru fluxuri de numerar .93
Din păcate, în procesul de aderare la Schengen, țara noastră s -a lovit de refuzul venit din
partea unor țări precum Franța, Germania, Finlanda sau Olanda, care s -au exprimat în sensul
introducerii unor condiționalități suplimentare față de criteriile strict tehnice ale Acordului
Schengen, care se referă, în principiu la lupta anticorupție, care generează neîncredere legată de
capacitatea țării noastre de securizare a frontierelo r. În 2011, Franța și Germania au acceptat
susținerea României pentru aderarea la Schengen în etape, initial granițele aeriene și maritime,
ulterior granițele terestre, dar acest compromis nu a fost unul de durata, c ele două țări renunțând
în scurt timp.
În acest mod, unul din elementele cheie ale st adiului pregătirii României pentru Schengen
a devenit raportul anual MCV – Mecanismul de Cooperare și Verificare 94– creat în anul 2007,
după aderarea României la Uniunea Europeană, ca urmare a problemelor din do meniul Justiție și
Afaceri Interne (JAI). Acesta cuantifică rezultatele progreselor României în reforma sistemului

90 Vezi Anexe -Figura 6
91 Vezi Anexe -figura 7
92 Vezi Anexe -figura 8
93 Vezi Anexe -figura 9
94 http://www.just.ro/mcv/ , accesat la 02.06.2017

50
judiciar, a combaterii corupției (la nivel înalt și în general), a integrității și combaterii crimei
organizate.
România a primit, în rapoart ele MCV, reproșuri punctuale privind neîndeplinirea unor condiții:
 respingerea cererilor de ridicare a imunității parlamentărilor în vederea
cercetării lor de către organele juridice abilitate
 modificarea Codului Penal fără dezbateri aprofundate
 lipsa u nor proceduri transparente privind numirile în funcții importante în
sistemul juridic
 contestarea autorității Curții Constituționale
 utilizarea excesivă a Ordonanțelor de Urgență.
Pe parcursul anilor, până în prezent, s -au produs anumite ameliorări în priv ința acestor critici,
însă nu suficient de consistente, se pare, pentru a determina acceptarea României în spațiul
Schengen, această perspectivă neavând, în prezent, un orizont de așteptare bine conturat.95
În luna mai 2017, cu ocazia întâlnirii de la Palatul Cotroceni dintre președintele României
Klaus Iohannis și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, au fost făcute câteva
declarații care în mod clar readuc România pe traseul integrării Schengen. În acest context,
Mecanismul de Cooperare și Verificare va trebui ridicat până la preluarea României a
Președinției rotative a UE , respectiv 1 ianuarie – 30 iunie 2019 , iar tot până atunci ar trebui ca
aderarea la spațiul Schengen sa devină realitate, susține Jean -Claude Junker. „Românii trebuie s ă
fie mândri de parcursul lor european, iar noi ne -am îmbogățit prin prezența României în UE,
România fiind o mare națiune” , a declarat Jean -Claude Juncker .96 Context în care Juncker a mai
arătat că țara noastră îndeplinește criteriile necesare pentru aderarea la acest spațiu.97

95 http://www.rador.ro/2015/06/14/documentar -spatiul -schengen -si-prespectiva -de-aderare -a-tarii-noastre/
96 https://pressone.ro/juncker -vede -romania -in-spatiul -schengen -de-la-1-ianuarie -2019/ , accesat la 15.05.2017
97 http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/juncker -despre -romania -2019 -fara-mcv-si-membru -in-spatiul -schengen –
722303 , accesat la 15.05.2017

51
Concluzii

Integrarea României în Uniunea Europeană nu poate fii decât un pas înainte spre o „Românie
mai bună ”. Printre principalele beneficii ale aderării Româ niei la U.E. sunt:
 beneficiul apartenenței la o mai mare familie de națiuni
 avantajul participă rii la ce a mai mare piață unică din lume
 oportunităț ile legate de creșterea economică
 crearea de noi lo curi de muncă
 dreptul de a călători și de a se stabili în orice stat membru

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat singura opțiune care îi
putea asigura reintegrarea completă și definitivă în sistemul de valori promova t de democrațiile
vest-europene. Apartenența României la UE a constituit garanți a viitoarei stabilități economice .
Calitatea de m embru al Uniunii Europene a avut un impac t major asupra tuturor aspectelor vieții
economice, politice ș i sociale. În același timp însă, Româ nia va beneficia de posibilitatea de a
participa, în cadrul Uniunii, la procese le decizionale colective, putând astfel să -și promoveze și
să-și protejeze mai bine interesele.
În plus, după analizarea tuturor demersurilor făcute de România pentru aderarea la UE s -a
putut observa că țara noastră a avut în cea mai mare parte beneficii, precum :
 creșterea ș i diversificarea exporturilor pe pie țele țărilor membre ale U.E., dar și
sporirea concurenț ei care va determina îmbunătățirea calităț ii produselor
româneș ti conform standardelor europene
 un climat politic și economic stabil care ar dezolta inclusiv mediul economic
 dezvoltarea comerț ului, un stim ul important pentru economia națională și piața
forței de muncă
 accesul la piețele de capital și investiț ii europene, la noile echipamente și sisteme
informaționale

52
 oportunitatea de a participa la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea
configurare a Europei
 dobândirea de către cetățenii româ ni a drept urilor venite odată cu acordarea
cetăț eniei europene
Chiar dacă România a primit odată cu aderarea la UE multe beneficii, a avut parte și de
foarte multe costuri pe care a trebuit să le suporte, spre exemplu în ceea ce privește costurile ce
trebuiesc suportate pentru aducerea economiei și a societăț ii românești la standardele europene.98
Pe final țin să răspund la următoarea î ntrebare: România câștigă sau pierde prin
integrarea în Uniunea Europeană? Integrarea a avut efecte pozitive asupra modernizării societății
românești î n ansam blu, asupra imaginii externe a țării, precum și asupra vieții cetăț enilor (de
exemplu, libera circulaț ie a persoanelor). Beneficiile economice sunt: creșterea economică,
creșterea inves tițiilor străine directe, fabricarea un or produse finite cu valoare adăugată mai mare
și calitate superioară , conform standardelor UE, protecție sporită a consumatorilor, creșterea
economiilor ș i inv estițiilor populaț iei, dezvoltarea afacerilor ș i a sectoru lui privat, stimularea
concurenț ei și accesul pe piața muncii din statele UE. Efectele pozitive nu au ajutat însă la
păstrarea bunei opinii a populației în ceea ce privește UE. În perioada 2005 -2007, în România
exista un entuziast debordant legat de aderarea la UE, în prezent existând foarte multă
dezamăgire, insatifacție și dezaproba re. Sunt evidente eforturile făcute de România pentru
aderarea la UE, de asemenea și măsurile întreprinse pentru aderarea în Spațiul Schengen au fost
semnificative, dar cu toate acestea neavând rezultat până în prezent.

98 Daniel Daianu, Radu Vrânceanu, „România și Uniunea Europeană – inflație, balanță de plăți, creștere
economică”, Editura Polirom, Iasi, 2002.

53
Anexe
Figura nr. 199

Figura nr.2100

99 Vizita premierului Nicolae Văcăroiu, în Belgia (Bruxelles); semnarea acordului de asociere a României la
Comunitățile Europene (1.02.1993) – vezi arhiva Agerpres
100 Ministrul de Externe, Petre Roman, la Consiliul Europei de la Bruxelles, unde a participat la ceremonia de
deschidere oficială a negocierilor de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană (UE) (15.02.2000) – vezi arhiva
Agerpres

54
Figura nr.3 -Spatiul Schengen101

101 Figura nr.1 -Spațiul Schengen.
Această figură este impo rtantă deoarece prezintă Spațiul Shengen, având în vedere că nu toate țările care fac parte
din Spațiul Schengen sunt ș i membre ale UE sau inversul situației. În figură se observă țările membre ale UE care
fac parte și din Spațiul Schengen ; țările care fac parte din UE, da r nu și din Spațiul Schengen și țările care fac parte
doar din Spațiul Schengen.

55

Figura nr.4

Figura nr.5

56

Figura nr.6

Figura nr.7

57

Figura nr.8

Figura nr.9

58

Bibliografie
Documente
 Council of the European Union, General Secretariat, 2946th meeting of the Council of
the European Union (Mixed Committee at Ministerial Level) (Luxembourg, 4 -5 June
2008) Brussels, 3 June 2009
 Decizia Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispo zițiilor acquis -ului
Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulga ria și în
România (2010/365/UE)
 Manualul Schengen de cooperare polițienească transfrontalieră.
 Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Departamentul Sc hengen. Direcția
Generală Schengen. Serviciul Autoevaluare Schengen, Sistemul Informatic Schengen
SIS, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative
 Metodologie privind organizarea și desfășurarea vizitelor de evaluare Schengen.
 Facilitatea S chengen. Plan Indicativ 2007 – 2009. (Art. 32 din Actul privind condițiile de
aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază
Uniunea Europeană ce constituie parte integrantă a Tratatului de aderare la Uniunea
Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005).
 Planul de acțiune Schengen 2009

Reviste de specialitate
 România liberă –„Integrarea Europeană”, nr.11, 29.11.2000
 Politicile UE în România –„Procesul de extindere a UE în domeniul agriculturii”, Centrul
de Info rmare al Comisiei Europene în România, februarie, 2001
 Programul național de Ad erare la UE, vol. I, iunie 2002
 Foaia de parcurs către Europa, Info Euro pa Buletin, nr.6, noiembrie 2002

59

Legislație
 Tratatul de la Paris, instituind CECA, -1951(intrat în vigoare în 1952)
 Tratatele de la Roma, instituind CEE și EURATOM -1957 (intrate în vigoare în 1958)
 Tratatul de la Maastricht, privind UE -1992 (intrat în vigoare în 1993)
 Acordul European instituind o asociere între Romania, pe de o parte, și Comunitățile
Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte -1993 (intrat în vigoare în 1995)
 Tratatul de la Amsterdam, privind UE -1997 (intrat în vigoare în 1999)
 Tratatul de la Nisa, privind perfecționarea instituțională a UE -2001 ( intrat în vigoare în
2003)
Lucrări generale
 Andreșan Grigoriu Beatrice, Ștefan Tudore, „Drept comunitar”, Editura C. H. Beck,
București, 2007.
 Arvatu Cristina, Ionescu Daniela, Lucinescu Ioan Codruț, Cinca Sanda, Luca Ruxandra,
Câmpean Călin, „România și Uniunea Eu ropeană. Cronolog ie istorică”, Editura
Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, București, 2004.
 Bărbulescu Iordan Gheorghe „De la Comunitățile Europene la Uniunea Europeană ”,
Editura Trei, București, 2001.
 Barbulescu Iordan Gheorghe „ UE de la național la federal ”, Editura Tritonic, București,
2005.
 Bibere Octav „Documente de bază ale comunității și Uniunii Europene ”, Iași,
Ed.Polirom, 1999.
 Costea Maria, Costea Simion (coord.), „Integrarea României în Uniunea Europeană:
provocari și perspective”, Inst itutul European, Iași, 2007
 Coman Ramona, Dobre Ana -Maria (coord), „România și integrarea europeană”, Institutul
European, Iași, 2005
 Carp Radu, Sandru Simona „Dreptul la intimitate și protecția datelor cu caracter personal.
De la acquis -ul comunitar la le gislația românească ”, București, All Beck, 2004.
 Ferréol Gilles, „Dicționarul Uniunii Europene ”, Ed. Polirom, Iași, 2001.

60
 Puscaș Vasile, „România spre UE. Negocierile de aderare (2000 -2004)”, Institutul
European, Iași, 2007
 Pascal Fontaine, „A new idea of Europe -The Schuman Declaration 1950 -2000”, Editura
Biroului pentru Publicații Oficiale ale Comunității Europene, Luxemburg, 2000

Pagini web
 http://www.consilium.europa.eu
 http://www.infoeuropa.ro
 http://www.mie.ro
 http://www.mae.ro
 http://www.mdp.ro
 https://www.politiadefrontiera.ro
 http://www.schengen.mai.gov.ro