Participatia Asociatilor la Societatile Comerciale

Capitolul I. Societatile Comercialeb#%l!^+a?

1.1. Aspecte generale. Clasificare

Societatea comercială a apărut în forme incipiente încă din perioada antichității. Prototipul originar al societății comerciale l-a constituit societatea civilă fără personalitate juridică consacrată de dreptul roman.

În dreptul roman, societatea era de mai multe feluri : societatea tuturor bunurilor prezente și viitoare ale asociaților (societas omnium bonorum), societatea care avea ca obiect un singur lucru (societas unius rei) și societatea al cărei obiect îl formau veniturile (societas questus). Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, indiferent de forma sa, societatea era lipsită de personalitate juridică. Bunurile care formau fondul social erau considerate că aparțin asociaților în proprietate, iar nu societății, ca patrimoniu distinct al acesteia.

În timp, societatea comercială a apărut ca o soluție pentru cei care, deși dețineau mari sume de bani, prin funcțiile lor (clerici, militari), erau incompatibili cu activitățile speculative comerciale. În această situație ei devin asociați ai comercianților în baza unui contract de “commenda”, prin punerea la dispoziția lor a unor fonduri de bani sau de marfă, cu condiția de a participa la împărțirea beneficiilor și de a suporta riscurile pierderilor în limita respectivelor valori.

În secolul al XVIII-lea apar primele societăți pe acțiuni. Înființarea acestor societăți este legată de expansiunile coloniale ale unor țări maritime, ca Olanda, Anglia și Franța. Au luat ființă Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621), Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica și Guadelup, Compania Noii Franțe (1628) pentru colonizarea Canadei. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele, curtenii, negustorii).

Contribuțiile asociaților formau un patrimoniu distinct de cel al asociaților care aveau ca titular compania, în calitate de persoană juridică. Pentru prima oară, contribuțiile la formarea patrimoniului au primit numele de “acțiuni”. În ceea ce privește riscurile asociaților, b#%l!^+a?acestea erau limitate la contribuțiile lor la formarea patrimoniului companiei.

Evoluția ulterioară în această materie, se caracterizează prin instituirea unor forme mixte de societăți comerciale. Prima reglementare sistematică și cuprinzătoare a societăților comerciale o reprezintă Codul comercial francez din 1807. El conținea dispoziții privind formele de societate existente în activitatea comercială. Pe lângă o formă de societate cunoscută sub numele de “societe generale”, consacrată sub denumirea de “societate în nume colectiv” și societatea în comandită, constituită pe baza contractului de “commenda”, Codul comercial francez reglementează “societatea anonimă” cu cele două forme ale sale: “societatea pe acțiuni” și “societatea în comandită pe acțiuni”.

Societatea pe acțiuni putea funcționa numai pe baza autorizației guvernului, motiv pentru care această societate va cunoaște o adevărată expansiune abia după adoptarea legii din 1867, care suprimă această autorizație.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, nevoile practicii comerciale au impus crearea unei forme noi de societate comercială, și anume “societatea cu răspundere limitată”. Această formă de societate îngemănează trăsături ale societății în nume colectiv și ale societății pe acțiuni. Datorită caracteristicilor sale, societatea cu răspundere limitată a devenit, alături de societatea pe acțiuni, forma cea mai răspândită în activitatea comercială din toate țările lumii.

În epoca contemporană sunt întâlnite mai multe tipuri de societate, care însă, în funcție de atractivitatea de care se bucură în rândul agenților economici, prezintă grade diferite de proliferare. Aceste fluctuații în ceea ce privește frecvența își au explicații de ordin economic, întemeiate pe gradul de funcționalitate a diferitelor tipuri de societăți. De exemplu, societățile cu răspundere limitată au luat locul societăților în nume colectiv deoarece acestea din urmă îi expuneau pe asociați la riscuri prea mari, obligându-i să răspundă solidar și nelimitat față de creditori. Iar societatea pe acțiuni a proliferat în dauna societății în comandită pe acțiuni fiindcă, spre deosebire de aceasta, a generalizat restrângerea răspunderii asociaților la valoarea acțiunilor pe care le dețin, iar, pe de altă parte, a facilitat colectarea de capitaluri mari.

Societățile comerciale au avut și au consecințe importante asupra civilizației moderne, determinând extinderea piețelor, canalizând energiile umane și financiare în sensul realizării unor scopuri economice și sociale, dar și pentru satisfacerea intereselor personale ale întreprinzătorilor. b#%l!^+a?

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultate.

Din definiția dată, concluzionăm că principalele trăsături specifice ale societății comerciale sunt:

Societatea comercială în calitate de persoană juridică are o organizare de sine stătătoare;

Societatea comercială își constituie un capital necesar obiectului său de activitate, în funcție de mărimea acesteia și condițiile impuse de lege, capital ce se obține prin aportul persoanelor asociate;

Societatea urmărește satisfacerea intereselor economice-sociale ale membrilor asociați;

Societatea comercială are un scop lucrativ, al realizării acelor activități specifice prevăzute în obiectul lor de activitate, cum sunt: activități de producție, de aprovizionare, desfacere, prestări servicii și executări de lucrări.

Reglementarea societăților comerciale este făcută de Legea 31/1990, care cuprinde reguli cu caracter general aplicabile tuturor societăților comerciale inclusiv celor cu participare straină.

Formele societății comerciale sunt reglementate de Legea nr. 31/17.11.1990, care prevede că în țara noastră societatea comercială îmbracă una din următoarele forme juridice:

– Societatea în nume colectiv SNC – în care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu raspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

– Societatea în comandită simplă SCS– în care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu raspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, în timp ce asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor.

– Societatea pe acțiuni SA – în care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, împărțit în acțiuni, iar acționarii răspund numai în limita aportului lor. b#%l!^+a?

– Societatea în comandită pe acțiuni SCA – în care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, împărțit în acțiuni și raspunderea nelimitată și solidară a acționarilor comanditați în timp ce asociații comanditari răspund până la concurenta aportului lor.

– Societatea cu răspundere limitata SRL – în care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociții, răspund numai în limita aportului lor.

Această enumerare făcută de lege are un caracter limitativ dar nu exclude posibilitatea constituirii societății în formele prevăzute de alte reglementari legale cum ar fi :

– Societăți în participație, reglemantată de Codul Comercial

– Asociații cu scop lucrativ fără personalitate juridică și

– Asociații familiale, ambele fiind reglementate în Decretul Lege 54/1990 și Hotărarea Guvernului nr. 201/1990.

Societățile comerciale au fost și sunt și în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane și financiare pentru rezlizarea unor scopuri sociale, ca și pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătroilor.

1.2. Reguli generale privind organizarea societatii comerciale

Legea nr. 31/1990, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/1997, cuprinde în titlul III, reguli generale privind organizarea societăților comerciale.

În vederea asigurării bunei funcționări în cadrul societatilor comerciale se constituie trei organe:

în primul rând voința socială se formeaza în oragnul de deliberare, care este adunarea generală a asociaților, respectiv a acționarilor, în societatea pe acțiuni sau comandită pe acțiuni. Adunarea generala este un organ colectiv format din totalitatea asociaților.

în al doilea rând, voința socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executive,de gestiune, care este administratorul sau administratorii societății.

în sfârșit,controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociați sau, în anumite cazuri, de un organ specializat, adică cenzorii societății.

Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societății îl au în viață societății, Legea nr. 31/1990 stabilește anumite interdicții. Legea prevede ca administratorii, respectiv b#%l!^+a?membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot reprezenta pe actionari, sub acțiunea nulității hotărârii, dacă, fară votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută (art.125).

De asemenea, administratorii respectiv membri directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție (art.126).

Adunarea generală, ca organ de deliberare, este chemată să decidă atât asupra unor probleme obișnuite pentru viața societății cât și asupra unor probleme deosebite, care vizează elementele fundamentale ale existenței societății.

Adunarea generală ca este cel mai important organ de conducere din următoarele motive: are plenitudine de competența și atribuții; numește celelalte organe ale societății sau le revoca; fixează limitele de competență ale organelor numite de ea; exercită controlul asupra activității organelor subordinate; decide modificarea actului constitutive al societății în concordanța cu necesitățile decurgând în scopul urmărit.

În funcție de natura problemelor pe care le are de soluționat adunarea generală poate fi:

Adunare ordinară-se întrunește anual, în cel mult 5 luni de la încheierea exrcițiului financiar și solutionează problemele trecute în ordinea de zi, discuta, aproba și modifică bilanțul contabil, fixează dividendele asociaților, alege administratorii, se pronunță asupra gestiunii administratorilor, stabileste bugetul de venituri și cheltuieli etc.

Adunatea extraordinară- convocă ori de câte ori este nevoie pentru a lua hotărâri în legatură cu probleme determină modificarea actelor constitutive ale societății: prelungirea duratei societății; marirea sau reducere a capitalului; schimbarea obiectului ori a formei societății; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăți; dizolvarea anticipată a societății etc.

Adunare specială-este specifică societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni și sunt convocați doar anumite categorii de acționari în legatură cu modificarea drepturilor și obligațiilor lor. b#%l!^+a?

Convocarea adunării generale se face de către administratori și de asociați.

Modul de comunicare al convocarii este diferit de la o formă de societate la alta începând de la scrisori recomandate până la publicarea în presa și Monitorul Oficial.

Asociații au dreptul să participe la adunările generale personal sau prin reprezentantul desemnat prin procura speciala. Dacă în societate sunt acționari care nu au capacitatea legală, participarea se realizează prin reprezentanții legali care la rândul lor pot desemna prin procura specială o altă persoană. Administratorii și salariații societății nu-i pot reprezenta pe acționari. În caz contrar dacă fară votul lor nu s-ar obține majoritatea cerută, hotărarea este nulă.

Votarea hotărârilor se face potrivit legii care prevede ca fiecare acțiune achitată dă dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 101, Legea 31/1990).

În principiu hotărârile se adoptă prin vot deschis, legea arătând ca ,,în mod exceptional votul secret este obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive, pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor (art. 129, Legea 31/1991).

Potrivit legii, hotărârile se publică în termrn de 15 zile în Monitorul Oficial în cazul societăților pe acțiuni și societăților în comandita pe acțiuni. În celelalte sunt supuse înregistrării în registrul comerțului dacă privesc acte sau fapte a căror înregistrare este obligatorie potrivit legii.

Hotărarile considerate ilegale pot fi atacate în instanță de administratorii societății. Cererea de anulare a hotărârilor adunării ganerale se judeca în camera de consiliu a instanței judecătorești competente.

Potrivit art. 131, al. 7 din Legea 31/1990, hotărârea definitivă de anulare trebuie menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării ei, hotărarea de anulare este opozabilă tuturor acționarilor.

Hotărârile adunării generale a societății se duc la îndeplinire de administrator. În legătură cu administratorul sau administratorii societății comerciale, în funcție de forma juridică, legea are prevederi diferite. Ne vom ocupa de aspectele generale privitoare la b#%l!^+a?administratori.

Administrator al societății poate fi o persoană fizică sau chiar juridică, situație în care aceasta trebuie să desemneze un reprezentant. Reprezentantul administratorului, persoana juridică, trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca administratorul, persoană fizică, și are aceleași obligații și răspunderi.

Administratorul trebuie să aibă capacitatea de exercițiu deplină și să nu fie considerat, potrivit legii, incapabil (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Nu poate fi numit administrator o persoana care a suferit condamnari pentru fapte prevăzute de lege (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Acestă condiție privește pe administratorul oricărei societăți comerciale.

Legea prevede ca ala societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie si asociat. O alta regula obligatorie este ca la societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie asociat comanditat. Legea stabileste ca regula generala ca o persoana nu poate fi in mai mult de trei consilii de administratie in acelasi timp (art. 142 Legea 31/1990). De la aceasta regula, legea admite unele exceptii.

Administratorul poate fi desemnat la infiintarea societatii si este trecut in actul constitutiv sau poate fi desemnat in adunarea actionarilor prin votul actionarilor, prin modalitati diferite in functie de forma juridica a societatii comerciale.

Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului 76/2001, in cazul societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, administratorul se desemneaza pe baza unor criterii de performanta care constituie anexa la contractul de munca.

În funcție de forma societatii comerciale, durata functiei administratorului se stabileste astfel:

La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata, legea stabileste ca asociatii pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-se puterile si durata insarcinarii (art. 77 si art. 192 alin. 3 din legea 31/1990).

La societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni, legea stabileste ca administratorii sunt temporati si revocabile (art. 134 alin. 1 Legea 31/1990), primii administratori numiti prin actul constitutiv indeplinind functia pe o perioada de cel mult 4 ani.

În cazurile in care prin actul constitutiv nu s-a stabilit durata, administratorii pot b#%l!^+a?indeplini aceasta functie timp de 2 ani. Prevederea este valabila si daca desemnarea nu se face prin actul constitutiv ci prin alegere ulterioara.

Daca prin actul de constituire nu s-a stabilit altfel la expirarea mandatului administratorul poate fi reales.

După desemnarea administratorului in cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni, acesta potrivit legii trebuie sa depuna o garantie baneasca (art. 137 din Legea 31/1990). In cazul calorlalte forme de societati comerciale legea nu impune aceasta obligatie. Cuantumul garantiei este stabilit de actionari in adunarea generala, legea impunand doar limita minima la valoarea nominala a 10 actiuni sau la dublul remuneratiei lunare.

Legea 31/1990 prevede ca ,,obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale prevazute in aceasta lege”. Rezulta ca ne aflam in prezenta unui contract de mandat.

Baza legala a mandatului poate fi calitatea de asociat in cazul cand administratorul este actionar sau contractul de munca in cazul in care administratorul este salariat fara a fi actionar.

Avand in vedere ca mandatul administratorului este stabil atat de lege (prevederile art. 72 din Legea 31/1990) cat si prin vointa actionarilor materializata in hotararea adunarii generale, putem vorbi de o dubla natura a acestuia:

– legala – in limitele impuse de lege;

– contractuala – in limitele impuse de adunarea generala.

Potrivit dispozitiilor legale, administratorul are putere deplina in vederea indeplinirii operatiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea scopului societatii.

Puterea administratorului este limitata doar de dispozitiile legale si hotararile adunarii generale a asociatilor.

Revocarea administratorului se face diferit in functie de forma juridica a societatii comerciale.

Potrivit prevederilor art. 77, 90 si 192 al. 3 din Legea 31/1990 in cazul societatilor de persoane si a societatilor cu raspundere limitata, administratorul poate fi revocat de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, in afara cazului cand au fost numiti b#%l!^+a?prin actul constitutiv.

La societatile de capitaluri, unde administratorii sunt revocabili, revocarea ca si alegere de adunare generala ordinara a actionarilor (art. 111 din Legea 31/1990). Impotriva hotararii de revocare, administratorul poate actiona societatea in justitie dar numai pentru eventualele daune nu si pentru reintegrarea in functie.

Administratorul poate din motive diferite sa renunte la aceasta calitate. In cazul in care prin renunterea sa a produs daune societatii aceasta are dreptul la despagubiri conform prevederilor art. 391 din Codul comercial.

Functia de administrator poate inceta si prin decesul sau declararea ca incapabil. Incetarea functiei de administrator, pentru ca masura sa fie opozabila tertilor, se face cu indeplinirea, ca la numirea in functie, a formalitatilor de publicitate (art. 54 al. 2 din Legea 31/1990).

In cazul societatilor in nume colectiv, societatilor in comandita simpla si societatilor cu raspundere limitata, pot fi desemnati prin hotararea asociatilor mai multi administratori.

In cazul in care potrivit actului constitutiv, administratorii trebuie sa lucreze impreuna, hotararile se iau in umanitate. Daca nu s-a stabilit lucrul impreuna, legea prevede obligatia administratorului care ia initiativa unei operatii care depaseste limita normala, de a instiinta in prealabil pe ceilalti administratori. In caz de divergente hotarasc asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social.

1.3. Asociatii din societatile comerciale

Constituirea societăților comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice și juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, sunt considerați fondatori persoanele fizice și juridice care au luat decizia de a o înființa.

Fondatorii semnifică persoanele care își asumă riscul în contextul organizării unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având inițiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii b#%l!^+a?și potențialul personal, precum și să îndeplinească formalitățile prevăzute de lege în acest scop.

Fondatorii sunt cei care, în prealabil, vor face o analiză temeinică a utilității sociale, a obiectului de activitate, mărimii societății și capitalului necesar, condițiile favorabile și nefavorabile ale funcționării viitoarei entități, facilitățile și restricțiile prevăzute de lege, spațiul necesar pentru funcționarea societății, datoriile materiale, onorabilitatea persoanelor care urmează să participe la societate. Odată cunoscute aceste elemente, se va putea contura conținutul actului constitutiv al viitoarei societăți.

La constituirea unei societăți comerciale pot participa persoane fizice și juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotărâre judecătorească. Pentru ca persoana fizică să fondeze o societate comercială, ea trebuie să aibă capacitatea deplină de exercițiu.

Fondatorii societăților comerciale, după ce au înregistrat societatea comercială, devin asociați, acționari, membri, fiind egali în drepturi cu persoanele care au dobândit în alt mod participațiuni la capitalul social.

În dreptul comercial prin asociat se înțelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate comercială. Dobândirea calității de asociat este condiționată de semnarea actului constitutiv și de depunerea în patrimoniul societății a aportului la care s-a angajat. Aceste două condiții trebuie să fie întrunite cumulativ.

Calitatea de asociat decurge din următoarele elemente:

participă la actele constitutive ale viitoarei entități, ca fondator;

își rezervă dreptul la dividende, care reprezintă o cotă determinată din beneficiul societății;

își asumă riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite în activitatea comună;

răspunde în limitele statutare sau legale pentru datoriile față de creditorii sociali.

Acționarul este persoana care posedă acțiuni în societatea pe acțiuni. Calitatea de titular a unor acțiuni, fie la purtător, fie nominative, conferă persoanei respective statutul și toate drepturile corespunzătoare (participarea la adunarea generală, dreptul de a vota etc.). Deosebirea dintre noțiunea de asociat și acționar constă doar în modul în care au devenit asociați. Acționarii devin asociați ulterior înființării societății, prin subscrierea sau cumpărarea de acțiuni. Dincolo de modul în care se dobândește această calitate, toți sunt asociați, cu drepturi și obligații corelative. b#%l!^+a?

Comanditarii și comanditații sunt asociați în societatea în comandită și în societatea în nume colectiv si se definesc prin gradul diferit de răspundere pentru pasivul social. Comanditații sunt asociații care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Comanditarii răspund numai până la concurența aportului lor.

Sub aspect juridic, aportul este obligația pe care și-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. Aportul poate fi în numerar și în natură.

Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societății de capital, creanțele și drepturile nepatrimoniale.

Aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societății și care este obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate. Aportul în natură are ca obiect orice bunuri care se află în circuitul civil.

Aporturile asociaților trebuie privite nu numai în individualitatea lor, ci și în totalitatea acestora. Într-adevăr, aceste aporturi reunite formează capitalul social al societății și, totodată, ele constituie elemente ale patrimoniului societății în sensul că în acesta trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie puțin în limita capitalului social.

Capitolul II. Societatile de persoane

b#%l!^+a?

2.1. Societatea in nume colectiv. Functionere si organizare. Aporturi

Societatea în nume colectiv este cea mai veche, mai simplă, mai cunoscută și mai personală formă de societate comercială. Într-o formă embrionară, se găsește în societatea civilă romană, apoi în evul mediu, în societățile-lombard, sub denumirea compagnia: ea era formată din membrii unei familii. Din dreptul feudal a fost preluată, prin Ordonanța lui Colbert (1673), care o reglementează sub numele de societate generală. Ulterior, este consacrată în Codul comercial francez (1807), care o denumește societate în nume colectiv și de legislația celorlaltor state europene.

Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici, în care asociații realizează activitatea și își asumă toate riscurile. Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este considerată forma tipică a societăților de persoane.

Doctrina juridică definește societatea în nume colectiv ca o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfășura o activitate comercială în scopul împărțirii beneficiilor rezultate și care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societății .

Din definiție rezultă caracteristicile acestei societăți:

a) asocierea se bazează pe deplina încredere a membrilor societății; la așa formă de societate recurg numai rudele și prietenii apropiați care își cunosc calitățile profesionale și personale; legislatorul limitează numărul total al membrilor societății în nume colectiv la 20 de persoane;

b) capitalul social este divizat în participațiuni (cote-părți), care nu sunt reprezentate prin titluri de valoare; participațiunea la capitalul social dă dreptul la un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel;

c) obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social (art.68), precum și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților [art.121 alin.(1) și art.128];.

d) societatea este administrată de asociați, care practică activitate de întreprinzător în numele societății; ca excepție, în calitate de administrator poate fi numit un terț.

Societatea în nume colectiv se înființează prin act de constituire, încheiat în formă autentică. Deoarece societatea în nume colectiv se constituie din cel puțin două persoane, actul de constituire are forma de contract. b#%l!^+a?

Actul de constituire trebuie să cuprindă: denumirea și sediul societății; obiectul ei de activitate; numele, locul și data nașterii, domiciliul, cetățenia și datele din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică; cuantumul și conținutul capitalului social al societății; participațiunile asociaților, modul și termenul lor de vărsare; valoarea bunurilor constituite ca participațiune în natură și modul lor de evaluare dacă au fost făcute asemenea aporturi; sediul; structura, atribuțiile, modul de constituire și de funcționare a organelor societății; modul de reprezentare; mărimea și modalitatea de modificare a participațiunilor fiecărui participant la capitalul social; răspunderea membrilor pentru încălcarea obligațiilor de depunere a aporturilor; procedura de adoptare a hotărârilor de către asociați; procedura de admitere a noilor asociați; temeiurile și procedura de retragere și excludere din societate; filialele și reprezentanțele societății; alte date stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.

Luând în considerare caracterul intuitu personae al acestui tip de societate, calitatea de fondator, iar b#%ulterior constituirii, de asociat o pot avea, de regulă, persoanele fizice. Acestea, devenind asociați, răspund pentru obligațiile societății în nume colectiv atât cu cota de participare, cît și cu tot patrimoniul lor. Legea permite unei persoane să fie asociat cu răspundere nelimitată numai într-o singură societate.

Denumirea societății în nume colectiv trebuie să conțină forma juridică de organizare, adică formula „societate în nume colectiv” sau abrevierile „S.N.C.”, numele sau denumirea asociaților.

Pentru societatea în nume colectiv, legislația nu stabilește o limită minimă de capital social. În actul de constituire se indică mărimea capitalului social și cota de participare (participațiunea) a fiecărui asociat.

Asociații societății în nume colectiv își exercită drepturile conform legislației în vigoare. Drepturile, sunt analizate prin prisma dispozițiilor lui care guvernează statutul juridic al societății în nume colectiv.

Dreptul de a participa la conducerea și la activitatea societății.

Acest drept are la bază intenția asociaților de a colabora voluntar în activitatea de întreprinzător. Participarea asociaților la conducerea și activitatea societății în nume colectiv presupune, pe de o parte, participarea la adoptarea hotărârilor de importanță pentru viața b#%l!^+a?societății, iar pe de altă parte, gestionarea afacerilor societății. Fiecare asociat are dreptul de a participa cu drept de vot la ședințele asociaților, de regulă având dreptul la un singur vot. Cel care a contribuit la formarea capitalului social cu un aport mai mare sau din alte considerente stabilite în actul de constituire poate să aibă mai multe voturi.

Fiecare asociat are dreptul de a acționa de sine stătător în numele societății dacă actul de constituire nu prevede că acest drept se exercită de către toți asociații împreună sau că acest drept aparține numai unor persoane expres stabilite;

Toți asociații au dreptul de a reprezenta societatea. Dacă actul de constituire prevede numai dreptul de reprezentare al unuia sau al câtorva asociați, asociații neindicați nu au acest drept.

Dreptul la informație privind activitatea societății.

Fiecare asociat are dreptul să ia cunoștință de registrele contabile și de alte documente ce privesc activitatea societății. Asociatul, personal sau asistat de un expert, poate consulta documentația privind administrarea societății. Acest drept îl are și asociatul împuternicit cu administrarea și reprezentarea societății.

Dreptul la o parte din beneficiu.

Veniturile societății în nume colectiv se repartizează între membrii ei proporțional participațiunilor la capitalul social. Actul de constituire poate să prevadă și o altă modalitate de repartizare a beneficiului stabilind că asociatul este în drept să pretindă la o cotă mai mare din beneficiu decât cota sa din capitalul social. Dacă actul de constituire prevede astfel, asociatul care prestează servicii sau muncește pentru societate cu titlu de aport social poate pretinde la o parte din beneficiile societății.

Dreptul la o parte din active în caz de lichidare a societății.

Dacă societatea în nume colectiv se lichidează, fiecare asociat este în drept să pretindă la o parte din activele ei rămase după satisfacerea creanțelor. Activele se împart între asociați proporțional cotelor deținute, dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Dreptul de retragere din societate.

Asociatul societății în nume colectiv este în drept să se retragă din societate informând ceilalți asociați înainte. Actul de constituire nu poate interzice retragerea. Asociatul care se retrage primește în bani valoarea participațiunii la patrimoniul societății, conform bilanțului de la data retragerii. Asociatul poate primi cotă – parte din capitalul social, în natură, sub formă de b#%l!^+a?bunuri ale societății.

Obligațiile asociatului societății în nume colectiv sunt stabilite de lege ori asumate prin actul de constituire.

Obligația de a transmite aportul;

Obligația de a participa personal la activitatea societății;

Obligația de a nu deveni asociat cu răspundere nelimitată al unei alte societăți comerciale;

Obligația de comunica modificarea datelor de identitate;

Obligația de neconcurență.

Asociatul societății în nume colectiv poartă răspundere subsidiară și solidară cu tot patrimoniul său (nelimitată – n.n.) pentru obligațiile societății, indiferent de faptul dacă a participat la fondarea ei ori a dobândit calitatea de asociat ulterior fondării. Mai mult decât atât, chiar dacă a dobândit calitatea de asociat ulterior constituirii societății, poartă răspundere în egală măsură cu alți membri pentru obligațiile apărute până la încadrarea lui în societate.

Luând în considerare caracterul intuito personae al societății în nume colectiv, se prezumă că noul asociat, la primirea sa în societate, avea cunoștință despre datoriile societății?față de terți și, dobândind calitatea de asociat, le acceptă, angajându-se să răspundă pentru ele cu întregul său patrimoniu.

Legislația nu prevede pentru societatea în nume colectiv o anumită ierarhie a organelor sale, nici nu reglementează vreo procedură de convocare a ședințelor acestora ca în cazul societății cu răspundere limitată sau al societății pe acțiuni. Prin dispozițiile legale, pot fi evidențiate totuși unele norme referitoare la atribuțiile specifice ale organului suprem (adunarea asociaților), precum și ale organului executiv. Controlul asupra activității societății și, în special, asupra administratorului ei este exercitat de fiecare asociat dacă, prin actul de constituire, nu a fost creat un organ special.

Conducerea societății în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. De aici rezultă concluzia că adoptarea hotărârilor privind gestiunea și administrarea societății se face cu votul unanim al asociaților.

Societatea în nume colectiv, fiind una de persoane, este reglementată prin dispozițiile actului de constituire, iar orice modificare în acest act poate fi făcută cu acordul tuturor asociaților, cu excepția cazurilor stabilite expres de actul de constituire și a cazurilor nelegate de modificarea actului de constituire, când hotărârea se adoptă cu majoritate de voturi. b#%l!^+a?

În lipsa unor dispoziții legale, adunarea asociaților se convoacă în modul și în ordinea stabilită în actul de constituire. La adoptarea hotărârilor, fiecare asociat are dreptul la un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel. De competența adunării asociaților țin următoarele chestiuni:

a) modificarea actului de constituire;

b) desemnarea și revocarea administratorilor și a reprezentanților;

c) excluderea asociatului din societate;

d) aprobarea raportului financiar și a bilanțului anual, repartizarea beneficiului între asociați;

e) aprobarea actelor societății ce se referă la genurile de activități prevăzute de actul de constituire;

f) alte chestiuni menționate în actul de constituire.

În doctrină s-a conturat părerea că asociații se vor organiza în cadrul societății înnume colectiv sub forma unei adunări, care va funcționa pe baza regulilor de drept comun, respectiv cele aplicabile adunării generale a societății pe acțiuni, cu singura excepție că hotărârile, în cadrul acestei adunări, se vor adopta cu unanimitatea voturilor, dacă legea sau actul constitutiv nu prevede altfel.

Societatea în nume colectiv este administrată și reprezentată de regulă, de către asociați. Persoanele care administrează societatea o și reprezintă dacă, din actul de constituire, nu rezultă contrariul. Prin administrare (gestiune), se înțelege exercitarea de acte pentru punerea în valoare a patrimoniului societății și atingerea obiectivului propus în actul de constituire.

În particular, actele de administrare sunt operațiuni interne de organizare a procesului de producție, de prestare a serviciilor sau de executare a lucrărilor, de gestiune, de conducere a personalului societății, de evidență etc.

Societatea este administrată de toți asociații dacă actul de constituire nu prevede altfel. Prin actul de constituire se poate prevedea că societatea se administrează: în comun de toți asociații, numai de unii asociați sau de terți.

Prin reprezentare, se înțelege efectuarea, în numele societății, a unor acte juridice în b#%l!^+a?raport cu terții. Dreptul și obligația de a reprezenta societatea în nume colectiv le au toți asociații dacă, prin actul de constituire, nu se prevede că societatea va fi reprezentată de unul sau de câțiva asociați. În cazul în care calitatea de administrator a fost delegată unor asociați, ceilalți pot activa în numele societății numai în bază de procură.

În cazul mai multor reprezentanți, fiecare are dreptul de a acționa independent în numele societății, iar al desemnării mai multor asociați administratori, actul de constituire poate stabili că ei vor acționa împreună. Numele administratorilor trebuie să fie indicat în actul de constituire și în registrul de stat al întreprinderilor. Dreptul de administrare și de reprezentare se limitează numai la domeniul de activitate al societății indicat în actul de constituire.

Prin urmare, administratorul societății în nume colectiv este împuternicit să încheie în numele societății numai acte aferente activităților prevăzute expres în actul de constituire. Pentru încheierea actelor juridice ce depășesc obiectul de activitate al societății, se cere acordul expres al tuturor asociaților.

Societatea în nume colectiv este persoană juridică și are patrimoniu distinct. În activul patrimoniului se includ toate bunurile societății indiferent de proveniența capitalului, iar în pasiv, toate obligațiile pe care societatea le are față de terți. La origine, patrimoniul societății se formează din bunurile transmise ca aport la capital. După cum s-a menționat, cuantumul capitalului social, mărimea aportului și mărimea participațiunii fiecărui asociat trebuie să fie indicate expres în actul de constituire.

Capitalul social se formează din contul aporturilor. Pentru aportul vărsat, fiecare asociat dobândește dreptul la o fracțiune din capitalul social, numită participațiune sau parte de interes. Participațiunea poate fi dobândită și prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Numai persoana care are o participațiune deține și calitatea de asociat. Mărimea participațiunii nu poate fi mai mare de valoarea aportului vărsat. Participațiunea reprezintă în sine dreptul de creanță pe care asociatul îl are față de societate și care se realizează prin exercitarea tuturor drepturilor menționate mai sus. În esență, participațiunea, fiind un drept de creanță și, implicit, un bun incorporal, se include de sine stătător în patrimoniul personal al asociatului.

Asociatul se poate retrage din societate cu participațiunea sa pe care o poate înstrăina. De asemenea, asociatul poate înstrăina participațiunea sa, precum și o poate transmite prin succesiune.

Asociatul se poate retrage din societatea în nume colectiv dacă a informat ceilalți asociați înainte. Dacă asociatul care se retrage și asociații rămași sunt de acord, achitarea b#%l!^+a?valorii patrimoniului poate fi înlocuită cu transmiterea lui în natură. Valoarea părții din activul patrimoniului care i se cuvine asociatului și care i se va plăti ori i se va aloca trebuie să fie proporțională participațiunii la capitalul social. Înseamnă că societatea trebuie să întocmească un bilanț contabil la data retragerii și să determine cota din activele nete ale asociatului retras care va fi plătită sau alocată. Astfel, capitalul social se va reduce cu participațiunea celui retras.

Asociatul societății în nume colectiv poate să transmită participațiunea sa unor alte persoane. Deoarece participațiunea este un drept de creanță, transmiterea ei de la o persoană la alta se face prin contract de cesiune de creanță. Cesiunea către un alt asociat sau către un terț este posibilă numai cu acordul unanim al celorlalți asociați. Dacă unul dintre aceștia din urmă nu este de acord cu cesiunea participațiunii, atunci unica posibilitate a asociatului rămâne retragerea sa din societate. O dată cu participațiunea, la dobânditor trec și drepturile asociatului.

Veniturile societății se repartizează între asociați proporțional participațiunilor la capitalul social. În lipsa unor dispoziții exprese ale actului de constituire, modul de repartiție a beneficiului poate fi decis prin unanimitate de voturi, ceea ce înseamnă că asociații pot să repartizeze profitul și altfel decât proporțional participațiunii. Actul de constituire de asemenea poate prevedea o altă modalitate de repartizare a beneficiului, derogând de la principiul?proporționalității.

Societatea în nume colectiv încetează prin reorganizare sau lichidare.

2.2. Societatea in comandita simpla. Functionare si organizare. Aporturi

Elementul caracteristic al societății în comandită simplă constă în prezența a două categorii de asociați : comanditații, care răspund pentru obligațiile sociale nelimitat și solidar, ca și asociații societății în nume colectiv, și comanditarii, care răspund numai în limita aporturilor lor.

Societatea în comandită a apărut în Evul Mediu, într-o perioadă când deținatorii de capitaluri precum clericii, nobilii si militarii, nu le puteau valorifica prin împrumuturi cu dobândă, din cauza interdicției dreptului canonic de a percepe dobânzi și nici nu puteau exercita profesiunea de comerciant , datorită situației lor sociale. Acești deținători de capitaluri încredințau în baza unui contract denumit commenda anumite sume de bani unor negustori b#%l!^+a?sau căpitani de corăbii pentru a le folosi în afaceri și a împarți beneficiile.

Deci, societatea în comadită se bazează pe încredere și anume: comanditarii, care au bani și vor să îi investească, fără să riște o răspundere nelimitată, încredințează sumele de bani comaditaților, care nu au suficient capital, dar au inițiativă și vor să desfășoare o activitate comercială în scopul obținerii unui profit.

Societatea in comandita simpla este societatea constituita prin asocierea a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in scopul impartirii beneficiilor si in care raspund pentru obligatiile sociale, dupa caz, nelimitat si solidar, asociatii comanditati, sau in limita aportului lor, asociatii comanditari

Din definiția data rezultă caracterele acestei societăți :

asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaților comanditați și comanditari; societatea în comandită simplă este o societate intuitu personae;

capitalul social este divizat în părți de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;

răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este diferită; asociații comanditați răspund nelimitat și solidar; asociații comanditari răspund în limita aportului lor.

În principiu, societatea in comandita simpla este guvernata de aceleasi reguli ca si societatea in nume colectiv. Exista insa cateva reguli speciale pentru aceasta forma societara

Societatea în comandită simplă se constituie potrivit regulilor stabilite de Legea nr. 31/1990.

Actul constitutive al societatii este contractul de societate, iar pentru constituirea societății trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege.

Contractul de societate trebuie să fie încheiat în formă autentică și să cuprindă elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990. În cuprinsul contractului se află urmatoarele elemente specifice:

Potrivit Legii nr. 31/1990, asociații unei societăți în comandită simplă pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice. Legea nu stabilește un număr minim de asociați, dar este absolut obligatoriu să existe cel putin un asociat comanditat și un asociat comanditar. b#%l!^+a?

În contractul de societate trebuie să se precizeze categoria din care face parte fiecare asociat (comanditați sau comanditari)

Ca persoană juridică, societatea în comandită simplă are o firmă proprie, ca atribut de identificare.

Firma societății în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați, cu mențiunea “societate în comandită”, scrisă în întregime.

Asociatul comanditar are o raspundere limitată pentru obligațiile sociale, numele său nu poate figura în firma societății. Dacă numele unui comanditar figurează, cu consimțământul său, în firma societății, el devine răspunzător nelimitat și solidar pentru obligațiile societății. Aceleași consecințe se produc și asupra unei persoane străine de societate al cărei nume figureaza în firma societății.

Orice act emis de societate trebuie să arate firma societății, forma juridică a societății și sediul, precum și numărul de ordine din registrul comerțului.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 31/1990, în contractul de societate trebuie să se prevadă persoanele care administrează și reprezintă societatea, cu stabilirea puterilor lor.

În cazul societății în comandită simplă, calitatea de administrator o pot avea numai asociații comanditați. Excluderea asociaților comanditari se explica prin caracterul limitat al răspunderii lor pentru obligațiile sociale. Deci în contractul de societate vor fi desemnați, ca administratori și reprezentanți ai societății, numai asociați comanditați.

Ca și în cazul societății în nume colectiv, societatea în comandită simplă nu are instituționalizată o adunare generală a asociaților. Asupra problemelor esențiale ale societății deliberează și decid toți asociații, comanditați și comanditari.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 31/1990, deciziile se iau prin votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social cu privire la:

alegerea unuia sau mai multor administratori ai societății și revocarea lor, în condițiile art. 77 din lege;

rezolvarea divergențelor dintre administratori (art.76); b#%l!^+a?

aprobarea situației financiare a societății (art.86);

răspunderea administratorilor (art.86)

Deciziile se iau cu votul tuturor asociaților în cazul revocării administratorilor care au fost numiți prin contractul de societate și în cazul revocării administratorilor care au fost numiți prin contractul de societate și în cazul modificării contractului de societate. Asociatul care, într-o operațiune determinată, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societății nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operație. În cazul încălcării acestei interdicții, asociatul este răspunzător pentru prejudiciile cauzate societății, dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. Votul se exercită proporțional cu participarea la capitalul social, afară de cazul când prin contractul de societate s-a prevăzut altfel.

Decizia contrară contractului de societate sau legii poate fi anulată de instanța judecatorească, la cererea oricărui asociat.

Potrivit art.88 din Legea nr. 31/1990, administrarea societății în comandită simplă se va încredința unuia sau mai multor asociați comanditați. Excluderea asociaților comanditari de la administrarea societății este menită să apere interesele terților. Actele care angajează societatea nu pot fi încheiate de asociații comanditari, care au o răspundere limitată, ci numai de asociații comanditați, care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale.

Legea recunoaște asociaților comanditari dreptul de a participa la numirea și revocarea administratorilor, in cazurile prevazute de lege, ca și dreptul de a acorda, în limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor pentru operațiile care depășesc puterile lor ( art. 89 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

Dacă au fost desemnați mai mulți administratori și prin contractul de societate s-a prevăzut să lucreze împreună, deciziile trebuie luate în unaniminitate, în caz de divergență, vor decide societăți care reprezinta majoritatea absolută a capitalului social .

Dreptul de a reprezenta societatea aparține administratorului desemnat in această calitate prin contractul de societate. În absența unei prevederi contractuale acest drept aparține fiercarui administrator (art.75 din Legea nr. 31/1990). b#%l!^+a?

Cu toate că asociații comanditari nu pot avea calitatea de administratori, totuși legea le recunoaște posibilitatea de a încheia anumite operații. Potrivit art. 89 din Legea nr.31/1990, comanditarul poate încheia operații în contul societății în baza unei procuri speciale pentru operații determinate, dată de reprezentanții societății si înscrisă în registrul comerțului.

În cazul în care acționează fără o astfel de procură, comanditarul devine răspunzator față de toți dupa toți, nelimitat si solidar, pentru toate obligațiile societății contractate operației încheiate de el.

Întrucât societatea în comadită simplă nu are cenzori, controlul asupra gestiunii este exercitat de oarecare asociat care nu este administrator al societății. b#%l!^+a?

De remarcat că și asociații comanditari pot face acte de supraveghere, având dreptul de a cere copie de pe situațiile financiare anuale și de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative.

Drepturile asociatilor difera, in functie de calitatea pe care o au:

– exista drepturi comune tuturor asociatilor (de a participa la deliberari si la luarea deciziilor, dreptul la dividende, dreptul la restituire a valorii aportului la dizolovarea si lichidare societatii);

– comanditatii pot folosi fondurile societatii, pot indeplini sarcinile de administrator, pot fi salariati ai societatii (indelinind anumite functii: ex: contabil casier , dar numai daca nu intra in raporturi juridice cu tertii (administratia externa) ;

– comanditarii au drept de supraveghere si control in societate (art. 89 alin. 2 si 3 LSC).

Scopul prevederilor legale este de a sublinia ca asociatii comditati nu sunt exclusi de la supravegherea si controlul gestiunii .

Toti asociatii au obligatia de a efectua aportul social, incalcarea oligatiei atrage raspunderea si chiar excluderea asociatului, art. 65 alin. 2, respectiv, art. 217 lit. a din Legea nr. 31/1990,  si de a nu aduce atingere patrimoniului societatii.

Comanditatii au obligatia de a nu face concurenta societatii, obligatie ce nu cade in sarcina comanditarilor. b#%l!^+a?

Comanditatii raspund nelimitat, solidar si subsidiar pentru datoriile societatii. Deci, comanditatii au raspundere similara cu cea a asociatilor din societatile in nume colectiv. Comanditarii au o raspundere limitata pentru datoriile sociale (in limita aportului social subscris).

Specificul societății în comandită constă în faptul că, din aporturile asociaților comanditari, se formează capitalul social, iar comanditarii nu mai au participațiuni. Asociații comanditați urmează să gestioneze activele care, inițial, se formează din aporturile comanditarilor. Anume activitatea personală a comanditaților de gestionare a societății și reprezintă aportul lor social, numit în lege aport în muncă și servicii. Din scopul general al societății comerciale de a desfășura activitate de întreprinzător și de a obține beneficii rezultă că, gestionând eficient activele depuse de comanditari, comanditații trebuie să obțină profit.

Acesta reprezintă diferența dintre valoarea aporturilor inițiale ale comanditarilor și valoarea activelor realizate într-o perioadă de timp. Activele nete ale societății în comandită pot fi împărțite convențional în două: active care asigură intangibilitatea capitalului social și din care nu pot fi plătite dividende. Este o sumă investită de comanditari și, în caz de retragere a lor sau de dizolvare a societății, aceștia sunt în drept să obțină partea lor (dacă valoarea activelor nete este mai mare decât cuantumul capitalului social); – active care depășesc mărimea capitalului social și care reprezintă profitul societății, deoarece sunt rodul activității economice a societății și reprezintă efectul direct al efortului fizic și intelectual al asociaților comanditari. Aceste active urmează să fie repartizate între asociați.

O primă repartizare trebuie să se facă, în temeiul clauzei actului de constituire, între comanditați și comanditari: de exemplu, 50% din profit se atribuie comanditaților ca plată pentru efortul depus și 50% se atribuie comanditarilor ca plată pentru suma investită.

A doua repartiție se efectuează numai în interiorul categoriilor de asociați. Comanditații împart între ei, în modul stabilit de actul de constituire, suma ce le-a revenit, iar comanditarii împart suma lor proporțional cotei de participare la capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Așadar, putem afirma cu certitudine: comanditarii dețin o participațiune reală în capitalul social și această participațiune face parte din patrimoniul personal, putând fi b#%l!^+a?cesionată atât prin acte între vii, cât și pentru cauză de moarte. Participațiunea ca valoare nominală este o fracțiune din capitalul social. Dacă activele nete depășesc ca valoare capitalul social, ele au o valoare reală mai mare.

Comanditatul nu are o participațiune la capitalul social, însă deține dreptul la o parte din activele nete care depășesc ca valoare mărimea capitalului social. Deși este patrimonial, acest drept la active nu poate fi cesionat unor alte persoane.

Comanditatul își poate exercita dreptul asupra acestei părți din active prin obținerea părții din ele sau prin retragere din societate. Participațiunea comanditarului. După cum s-a menționat, numai comanditarul are o participațiune la capitalul social, care, fiind un drept de creanță asupra societății, poate fi cesionată.

Mărimea participațiunii este indicată în actul de constituire al societății. În lipsa unor dispoziții exprese, rezultă că participațiunile pot avea mărimi diferite. Participațiunea comanditarului poate fi înstrăinată și poate trece la succesori. b#%l!^+a?

Luând în considerare caracterul intuitu personae al societății în comandită, considerăm că primirea unui terț în societate, chiar și în calitate de asociat comanditar, trebuie să se facă cu acordul celorlalți asociați. Această soluție o considerăm legală, deoarece legiuitorul a inclus și un drept de preferință al celorlalți comanditari în cazul în care participațiunea se înstrăinează unui terț. Dacă nu există acordul celorlalți asociați, comanditarul are alternative: fie să se retragă, fie să cesioneze unui alt comanditar participațiunea sa. Prin înstrăinarea integrală a participațiunii, încetează calitatea de comanditar.

Regulile de cesiune a partilor sociale, de retragere din societate, de excludere, de dizolvare si lichidare specifice societatii in nume colectiv sunt aplicabile si pentru societatea in comandita simpla.

Regulile  de dizolvare si lichidare a societatii in comandita simpla sunt  prevazute in art. 227 si 237 din Legea nr. 31/1990.

Cazurile speciale de dizolvare a societatii in comandita simpla sunt prevazute in art. 229 din Legea nr. 31/1990: „(1) Societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.(2) Se excepteaza cazul cand in actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu b#%l!^+a?asociat unic.(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si societatilor in comandita simpla sau in comandita pe actiuni, daca acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar”. b#%l!^+a?

Potrivit prevederilor art. 230 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, daca un asociat comanditat decedeaza si daca nu exista conventie contrara, societatea trebuie sa plateasca partea ce se cuvine mostenitorilor, dupa ultimul bilant contabil aprobat, in termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, in afara de cazul cand mostenitorii sai nu prefera sa ramana in societate in aceasta calitate.

2.3. Drepturile si obligatiile asociatilor in SNC si SCS

Persoanele juridice isi pot desfasura afacerile intr-o varietate de forme, conform Legii nr. 31/1990. Legea defineste diferitele tipuri de societati comerciale ce pot fi constituite. Fiecare dintre acestea societati trebuie constituita conform legii si trebuie sa aiba recunoscute cerintele legale, pentrufiecare categorie de societate in parte, precum si drepturile si obligatiile membrilor siactionarilor acestor societati.

Membrii societății în nume colectiv sau in comandita simpla au anumite drepturi și obligații care derivă din calitatea de asociat dobândită prin participarea la constituirea societății.

Pe lângă drepturile ce derivă din participarea la constituirea societății cum sunt dreptul de a participa la deliberări și la luarea deciziilor analizate anterior, dreptul de a participa la împărțirea beneficiilor rezultate din activitatea societății, dreptul la restituirea valorii aporturilor în caz de dizolvare și lichidare a societății, asociații în societatea în nume colectiv au și dreptul de a folosi fondurile societății pentru cheltuieli făcute sau care urmează a fi făcute în interesul societății. Drepturile asociaților enumerate mai sus sunt posibil de exercitat numai dacă ei își indeplinesc și obligațiile corelative care le revin și anume: obligația de efectuare a aportului de capital promis, obligația de a nu folosi patrimoniul social în interese personale, obligația de a nu face concurență societății.

Astfel asociații societății în nume colectiv își exercită drepturile conform legislației în vigoare. Drepturile, acestora sunt : b#%l!^+a?

Dreptul de a participa la conducerea și la activitatea societății.

Acest drept are la bază intenția asociaților de a colabora voluntar în activitatea de întreprinzător. Participarea asociaților la conducerea și activitatea societății în nume colectiv presupune, pe de o parte, participarea la adoptarea hotărârilor de importanță pentru viața societății, iar pe de altă parte, gestionarea afacerilor societății. Fiecare asociat are dreptul de a participa cu drept de vot la ședințele asociaților, de regulă având dreptul la un singur vot. Cel care a contribuit la formarea capitalului social cu un aport mai mare sau din alte considerente stabilite în actul de constituire poate să aibă mai multe voturi.

Dreptul la informație privind activitatea societății.

Fiecare asociat are dreptul să ia cunoștință de registrele contabile și de alte documente?ce privesc activitatea societății. Asociatul, personal sau asistat de un expert, poate consulta documentația privind administrarea societății. Acest drept îl are și asociatul împuternicit cu administrarea și reprezentarea societății.

Dreptul la o parte din beneficiu.

Veniturile societății în nume colectiv se repartizează între membrii ei proporțional participațiunilor la capitalul social. Actul de constituire poate să prevadă și o altă modalitate de repartizare a beneficiului stabilind că asociatul este în drept să pretindă la o cotă mai mare din beneficiu decât cota sa din capitalul social.

Dreptul la o parte din active în caz de lichidare a societății.

Dacă societatea în nume colectiv se lichidează, fiecare asociat este în drept să pretindă la o parte din activele ei rămase după satisfacerea creanțelor. Activele se împart între asociați proporțional cotelor deținute, dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Dreptul de retragere din societate.

Asociatul societății în nume colectiv este în drept să se retragă din societate informând ceilalți asociați înainte. Actul de constituire nu poate interzice retragerea. Asociatul care se retrage primește în bani valoarea participațiunii la patrimoniul societății, conform bilanțului de la data retragerii.

In ceea ce priveste obligațiile asociatului societății în nume colectiv, acestea sunt stabilite de lege ori asumate prin actul de constituire:

Obligația de a transmite aportul. b#%l!^+a?

Asociatul este obligat să contribuie cu aporturi în bani sau în natură la constituirea societății.

Obligația de a participa personal la activitatea societății.

Obligația de a nu deveni asociat cu răspundere nelimitată al unei alte societăți comerciale.

Obligația de comunica modificarea datelor de identitate. Fiecare asociat trebuie să comunice societății schimbarea datelor de identitate (numele sau denumirea, domiciliul sau sediul).

Obligația de neconcurență. Asociatul societății în nume colective este obligat să nu desfășoare activități similare celei pe care o practică societatea, decât cu acordul celorlalți?asociați.

In ceea ce priveste drepturile asociaților societății în comandită s-a relevat deja că societatea în comandită se deosebește de alte societăți comerciale prin existența a două categorii de asociați: comanditați și comanditari, fiecare categorie având drepturi și obligații specifice.

Drepturile asociaților comanditați.

Asociații comanditați au următoarele drepturi:

– Dreptul de a conduce societatea și de a lua parte la activitatea ei. Ca și în alte societăți, asociații comanditați participă la conducerea și la activitatea societății prin intermediul adunării asociaților, având dreptul la un singur vot. Participarea comanditaților la activitatea societății include și administrarea și reprezentarea.

– Dreptul de administrare. Administrarea societății în comandită ține de competența exclusivă a asociaților comanditați. Esența societății constă în faptul că comanditații gestionează banii și bunurile transmise societății de către comanditari, iar beneficiul se repartizează între comanditați și comanditari conform actului de constituire. Chiar definiția legală dată societății în comandită evidențiază prerogativa de administrare a comanditaților, calificândui ca membri care practică în numele societății activitate de întreprinzător. Conducerea societății în comandită se exercită de către comanditați, iar modul de conducere și administrare se efectuează în baza dispozițiilor stabilite pentru societatea în nume colectiv. Dacă sunt mai mulți comanditați, aceștia pot să repartizeze între ei funcțiile.

– Dreptul de reprezentare. Activitatea de întreprinzător desfășurată în numele societății b#%l!^+a?presupune încheierea diferitelor acte juridice. În legătură cu aceasta, legiuitorul prevede expres și dreptul comanditatului de a reprezenta societatea în raport cu terții.

– Dreptul la informație. Comanditații, fiind cei care administrează și reprezintă societatea, sunt însuși organul executiv al societății și au acces la întreaga informație. Fiecare comanditat are dreptul să ia cunoștință atât de actele încheiate de ceilalți, cât și de documentația contabilă a societății.

– Dreptul la o parte din beneficiu.

– Dreptul la active în caz de lichidare a societății. Dacă societatea în comandită se dizolvă, comanditații pot pretinde la o parte din activele nete ce depășesc mărimea capitalului social. b#%l!^+a?

b. Drepturile asociaților comanditari. Comanditarii au următoarele drepturi:

– Dreptul de a conduce societatea și de a lua parte la activitatea ei. Comanditarii pot să exercite acest drept numai participând la adunările asociaților cu drept de vot și numai în probleme care nu intră în competența exclusivă a comanditaților. În special, ei vor participa la adunare în caz de modificare a actului de constituire, de excludere sau de acceptare a unor asociați, de încheiere a actelor ce depășesc limitele activității obișnuite etc.

– Dreptul la informație și la control asupra activității comanditaților. Comanditarul are dreptul să ia cunoștință de bilanțurile anuale, să verifice datele din registrele contabile și din alte documente justificative. De asemenea, el poate cere informație despre desfășurarea activității, despre modul de încheiere și executare a contractelor, despre respectarea disciplinei financiare a societății. Comanditarii exercită acest drept fără a se implica în activitatea comanditaților.

– Dreptul la o parte din beneficiu. Comanditarul are dreptul să primească partea ce i se cuvine din veniturile societății proporțional participațiunii sale la capitalul social, în modul prevăzut de actul de constituire, care trebuie să prevadă mai întâi proporția de împărțire a beneficiului între asociații comanditați și asociații comanditari. Cota din beneficiu ce revine comanditarilor se va împărți între aceștia proporțional participațiunii la capitalul social.

– Dreptul la retragere din societate. Comanditarul are dreptul să se retragă din societate la sfîrșitul anului financiar și să primească o parte din activele ei proporțional participațiunii sale la capitalul social, în modul stabilit de actul de constituire.

– Dreptul la active în caz de dizolvare a societății. În caz de dizolvare a societății în b#%l!^+a?comandită, comanditarii au dreptul preferențial față de comanditați la recuperarea aporturilor din patrimoniul societății rămas după satisfacerea tuturor creanțelor. Astfel, din activele rămase după satisfacerea creanțelor se restituie mai întâi comanditarilor active în sumă egală valorii aporturilor cu care aceștia au contribuit la formarea și majorarea capitalului social. Suma care depășește mărimea capitalului social, precum și rezervele și beneficiile nerepartizate, se împart între comanditați și comanditari potrivit proporției stabilite în actul de constituire. Suma ce revine comanditarilor se împarte apoi între ei proporțional participațiunii fiecăruia la capitalul social. Suma ce revine comanditaților, în lipsa unor prevederi ale actului constitutiv, se va împărți între ei în mod egal.

– Dreptul de cesiune a participațiunii. Comanditarul este în drept să transmită participațiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori, dacă este stipulat în actul de constituire, unui terț.

In privinta obligațiilor asociaților comanditați , acestia sunt obligați să administreze și să reprezinte societatea, să informeze ceilalți asociați privitor la activitatea acesteia:

Obligatiile comanditatilor in societatile in comandita simpla raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile firmei.

Indiferent de felul lor, asociații unei societăți în comandită simplă au dreptul de a participa la deliberări și la luarea deciziilor în probleme cum ar fi alegerea unuia sau mai multor administratori, revocarea lor, rezolvarea divergențelor dintre administratori, aprobarea bilanțului societății, răspunderea administratorilor, au drepturi la beneficii și dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății.

Pe lângă acesta legea recunoaște și alte drepturi fie numai asociaților comanditați, fie numai asociaților comanditari, drepturi care le am analizat anterior. După cum este și normal pe lângă drepturi, asociații, indiferent de categoria din care fac parte, au și obligații. Cea mai importantă dintre acestea este obligația de a efectua aportul, obligație a cărei nerespectare atrage răspunderea asociatului care poate fi dusă până la excluderea lui din societate.

b#%l!^+a?

Capitolul III. Societatile de capitaluri

b#%l!^+a?

3.1. Societatea in comandita pe actiuni. Functionare. Regimul aporturilor

Societatea în comandită pe acțiuni este o societate asemănătoare societății în comandită simplă, deoarece cuprinde două categorii de asociați: comanditați și comanditari. Deosebirea dintre ele constă în faptul că, în cazul societății în comandită pe acțiuni, capitalul social este b#%l!^+a?împărțit în acțiuni, ca și în cazul societății pe acțiuni după ale cărei reguli este reglementată.

Societatea in comandita pe actiuni reprezinta expresia juridica a unei afaceri demarata de cel putin doua persoane fizice si/sau juridice (romane sau straine), destinata exploatarii unor capitaluri mari si respectiv unor business-uri de mare anvergura, astfel ca pentru sustinerea financiara este necesara contributia mai multor actionari.

Din cele aratate mai sus rezulta ca  acest tip de societate se aseamana atat cu societatea in comandita simpla, ambele avand doua categorii de asociati (comanditati si comanditari) cat si cu societatea pe actiuni intrucat, capitalul este impartit  in fractiuni numite actiuni, ca in cazul acestei societati.

La inceput,  societatea in comandita pe actiuni a fost receptata cu succes in practica comerciala insa, pe parcurs, importanta ei a scazut  datorita raspunderii diferite a asociatilor generatoare de dificultati in functionarea ei si in mod deosebit in rezolvarea litigiilor cu creditorii.

De aceea se considera, ca atata vreme cat comanditatii nu au o participare patrimoniala la constituirea societatii, raspunderea lor solidara si nemarginita este o iluzie.

Ca trasaturi pentru acest tip de societate  se disting:

este constituita din doua categorii de asociati: comanditatii care participa cu munca si priceperea lor si comanditarii care contribuie cu capitalul;

societatea se constituie in considerarea contributiei asociatilor comanditari la formarea capitalului social,

capitalul social se divide in actiuni care sunt titluri negociabile si transmisibile,

firma se compune dintr-o  denumire proprie la care se adauga mentiunea. scrisa in intregime "societate in comandita pe actiuni"

raspunderea asociatilor  pentru obligatiile angajate este mixta: comanditatii raspund nelimitat si solidar, comanditarii raspund pana la concurenta aportului social

Constituirea societatii in comandita pe actiuni este supusa acelorasi reguli si proceduri  valabile pentru societate pe actiuni,  respectiv conditiilor de fond, de forma si de?publicitate cu evidentierea  unor particularitati specifice determinate de regimul juridic special al acestui tip de societate.

Astfel pentru constituirea valabila a societatii in comandita pe actiuni  legea mentine  conditia numarului de minimum 5 asociati, indicata in cazul societatii pe actiuni, si instituie o  cerinta suplimentara privind existenta atat la constituire cat si pe durata functionarii b#%l!^+a?a celor doua categorii de asociati comanditati si comanditari, conditie specifica societatii in comandita simpla.

 Sub aspectul capitalului social legea conditioneaza constituirea acestuia  de aceeasi  valoare minima de 90.000 lei,  ca  in cazul  societatii pe actiuni.

Aceasta forma juridica este similara pe de-o parte cu forma S.A., privind impartirea capitalului social pe actiuni, iar pe de alta parte cu forma S.C.S., privind interesele actionarilor.
Astfel, actionarul care sustine societatea, finantand operatiunile acesteia, fara a coordona activitatea acesteia, se numeste comanditar, iar in exercitarea activitatii raspunde in limitele aportului la capitalul social subscris. Actionarul care administreaza si reprezinta societatea se numeste comanditat, iar in exercitarea activitatii raspunde nelimitat si solidar, respectiv cu intreg capitalul social subscris, a carui valoare nu este stabilita prin Lege, iar in cazul in care nu este suficienta, cu patrimoniul propriu, si poate fi obligat sa execute intreaga obligatia contractata de catre societate.

Modalitatile de constituire ale societatii pe actiuni (metoda simultana sau a subscriptiei publice) pot fi valorificate deopotriva in aceleasi conditii si sub aceeasi procedura si pentru constituirea societatii in comandita pe actiuni.

Legea nr. 31/1990  in art 135 stabileste ca regulile privind  functionarea si administrarea societatii in comandita pe actiuni sunt identice cu cele indicate in cazul societatii pe actiuni cu evidentierea unor particularitati de administrare  impuse de structura mixta a acestui tip de societate..

Spre deosebire de societatea pe actiuni, administrarea in cazul comanditei pe actiuni poate fi  facuta doar de catre asociatii comanditati, in conditiile indicate pentru societatea in comandita simpla

Astfel, numirea administratorilor  (membrii asociati sau specialisti neasociati) se realizeaza ca si in cazul societatii in comandita simpla fie prin actul constitutiv, fie ulterior de?catre adunarea generala a asociatilor. In acelasi mod si in aceleasi conditii sunt stabilite limitele mandatului in baza caruia isi  vor exercita  atributiile, durata si  modalitatea de exercitare a mandatului, conditiile si procedura revocarii lor etc.

Sarcinile administratorului sunt si in acest caz savarsirea de acte si operatiuni care sa aiba drept finalitate realizarea obiectului de activitate propus de societate.

Incetarea activitatii administratorului poate interveni ca efect al revocarii acestuia, al b#%l!^+a?mortii, insolvabilitatii si falimentului, excluderii sau retragerii  din  societate.

Excluderea  din societate constituie  si pentru asociatii societatii in comandita pe actiuni o  sanctiune severa, din aceleasi considerente indicate la societatea in comandita simpla, iar cauzele pentru care poate  fi aplicata sunt diferite pentru cele doua categorii de asociati.

Astfel cauzele de excludere a asociatilor comanditari pot fi:

neaducerea aportului la care s-au obligat,

amestecul in administrare  in absenta unei procuri speciale,

Pentru asociatii comanditati sunt operante cauzele de excludere prevazute de lege  in cazul asociatilor de la societatea in nume colectiv:

neaducerea aportului social  la care s-a obligat fiecare asociat

declararea incapacitatii  sau a falimentului indreptat impotriva unui asociat

folosirea fara drept, in interes personal de catre asociatii a patrimoniului societatii, a creditelor angajate de societate

amestecul fara drept in administrarea societatii,

efectuarea, pe cont propriu ori al altora, a unor operatiuni in acelasi tip de comert sau activarea la o alta societate (S.R.L., S.A.), facand astfel concurenta neloiala societatii.

administratorul va fi exclus din societate pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a mandatului sau cat si pentru cauzarea unor pagube materiale sau fraudarea societatii  pe care o administreaza.

Transformarea societatii in comandita pe actiuni intr-un alt tip de societate presupune respectarea acelorasi reguli procedurale  privind   consimtamantul unanim al asociatilor si indeplinirea conditiilor de fond si de forma ceruta de lege pentru tipul de societate in care  se?doreste si poate avea loc transformarea.

3.2. Societatea pe actiuni. Rolul actionarilor. Regimul aporturilor

Fără a da o definiție a societății pe acțiuni Legea nr. 31/1990 precizează elementele esențiale ale acestei forme de societate. Potrivit acesteia, societatea pe acțiuni este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimonial social; acționarii sunt obligați numai până la concurență capitalului social subscris.  Acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului b#%l!^+a?social și totodată, titluri reprezentative ale contribuabililor asociațiilor la formarea capitalului social. 

Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale. În această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile personale ale acestora. În general, asociații contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fără să desfășoare o activitate în societate. Aceste aporturi prezintă interes și pentru terți, deoarece răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale se limitează la aceste aporturi. Datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social și a estompării calităților personale ale asociaților, societatea pe acțiuni mai este cunoscuta și sub denumirea de societate anonimă.

Această formă de societate este destinată realizării marilor afaceri, care necesită capitaluri însemnate. Societatea este astfel concepută ca să dreneze contribuțiile bănești modeste pentru formarea unor capitaluri mari, necesare realizării unor investiții de anvergură. În acest scop, societatea este autorizată să facă apel la subscripția publică. Societatea pe acțiuni este organizată și funcționează pe principii democratice. Ea are anumite organe cu competențe bine delimitate, bazate pe principiul separației puterilor: organe de deliberare și decizie; organe de administrare și reprezentare; organe de supraveghere și control.

Așa cum se arată, societății comerciale pe acțiuni îi revine rolul de a gestiona marile afaceri, de a fi cadrul prin care se pot desfășura investiții de anvergură, modalitatea de atragere și drenare a investițiilor private.

Societatea comercială pe acțiuni reușește să reunească capitalurile și investitorii pentru a desfășura o activitate industrială sau comercială fără a suporta un risc nelimitat. b#%l!^+a?

În mod unanim s-a stabilit în doctrină superioritatea societății comerciale pe acțiuni din punct de vedere al eficacității și al complexității dar și caracteristica acesteia de a fi cea mai atrăgătoare formă de asociere din perspectiva intereselor viitorilor acționari. Astfel, numărul de acționari nu este limitat la un plafon maximal, nu există o condiționare a asocierii iar răspunderea acționarilor este limitată la aportul la capitalul social. De asemenea, importanța persoanei acționarului este mult diminuată prin comparație cu valoarea aportului la capitalul social ce primează în interesele societății.

Bineînțeles că nu întotdeauna există asociați care să pună la dispoziția societății b#%l!^+a?majoritatea capitalului social; din aceste considerente, scopul este de a cumula cât mai multe capitaluri neînsemnate ca valoare dar care împreună pot constitui o valoare consistentă ce ar face posibilă începerea unei afaceri de proporții.

Prin prisma acestei imposibilități, de natură obiectivă, de a constitui o valoare atât de mare de către câteva persoane, pentru a pune la dispoziția societății comerciale pe acțiuni sumele necesare întreprinderii demersurilor mercantile, societatea comercială pe acțiuni capătă valențe de accesibilitate, oricine putând face parte din structura acționariatului fără a contribui cu valori exorbitante.

Din definiția dată societății comerciale pe acțiuni se pot desprinde principalele caractere ale acesteia:

– Societatea se constituie dintr-un număr minim de societăți (cinci), numiți acționari;

– Societatea se constituie în considerarea contribuției părților la formarea capitalului social, și nu a calității persoanelor;

– Societatea pe acțiuni este, întotdeauna, comercială. Asociații nu sunt comercianți. Este o societate de capitaluri și nu de persoane;

– Societatea pe acțiuni este o societate deschisă, acțiunile sunt titluri negociabile, iar asociații se pot retrage oricând din societate;

– Răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată la valoarea acțiunilor; b#%l!^+a?asociații nu mai răspund cu întreaga lor avere, ca la societățile de persoane;

– Intrucât, societatea pe acțiuni este o societate de capital și nu o societate de persoane, obligațiile asociaților față de societate sunt, în genere, prestațiuni reale, adică sume de bani sau aport de bunuri în natură, și nu prestații de servicii sau industrie;

– Societatea pe acțiuni se mai caracterizează prin transmisibilitatea titlurilor (a acțiunilor);

– Societatea pe acțiuni este identificată printr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de forma altor societăți, fiind însoțită de mențiunea „Societate pe acțiuni” ori „S.A.”

Organele de conducere ale societății pe acțiuni sunt:

Adunarea generală a acționarilor – organul suprem de conducere al societății este adunarea generală a acționarilor, care se convoacă obligatoriu cel puțin o dată pe an pentru b#%l!^+a?adoptarea unor decizii importante privind activitatea societății pe acțiuni, de exemplu: aprobarea statutului societății, luarea deciziei privind modificarea capitalului social, aprobarea regulamentului consiliului de conducere, alegerea membrilor consiliului societății, aprobarea raportului comisiei de cenzori, examinarea dărilor de seamă financiare anuale, aprobarea normativelor privind repartizarea profitului, reorganizarea și lichidarea societății.

Consiliul societății – reprezintă interesele acționarilor și exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății în perioada dintre adunările generale. Consiliul societății pe acțiuni este subordonat adunării generale a acționarilor și prezintă acesteia un raport anual cu privire la activitatea sa și a societății în general. Componența numerică a consiliului societății pe acțiuni se stabilește de adunarea generală a acționarilor, dar nu poate fi mai mică de 3 persoane. În societățile cu un număr de acționari mai mic de 50, atribuțiile consiliului societății sunt exercitate de adunarea generală a acționarilor.

Comitetul de conducere sau de directori – organul executiv al societății pe acțiuni, care asigură îndeplinirea hotărârilor adunării generale a acționarilor, a deciziilor consiliului societății și este subordonat lor. Organul executiv poate fi colegial (comitetul de conducere) sau unipersonal (directorul general). În cazul existenței concomitente la societatea pe acțiuni a ambelor organe executive menționate, directorul general îndeplinește funcția de conducător al comitetului de conducere.

Comisia de cenzori – organul care exercită controlul asupra activității financiar-economice a societății. Comisia de cenzori se subordonează numai adunării generale a?acționarilor și se alege (numește) pe un termen de la 2 la 5 ani. Membri ai comisiei de cenzori pot fi atât acționarii societății, cât și alte persoane, condiția impusă referindu-se la numărul lor impar. O caracteristică definitorie a societăților pe acțiuni este faptul că acestea au dreptul de a emite valori imobiliare: acțiuni și obligațiuni.

Acționarii nu pot stabili, prin actul constitutiv, alte organe ale societății decât cele prevăzute de legea societăților comerciale.

Legea nr. 31/1990 cuprinde dispoziții exprese care reglementează fiecare dintre cele trei categorii de organe ale societății comercială pe acțiuni:

– art. 110-1361 despre adunările generale;

– art. 137-1551 despre administrarea societății;

– art. 159-166 auditul financiar, auditul intern și cenzorii. b#%l!^+a?

Acționarii trebuie să respecte principiul separației puterilor în cadrul societății stabilit de lege, astfel încât, atribuțiile celor trei categorii de organe societare nu pot coincide, actul constitutiv va trebui să cuprindă dispoziții distincte astfel încât să se respecte regulile de separare a acestora.

Pentru a asigura respectarea atribuțiilor conferite fiecărei categorii de organe, legea societăților comerciale stabilește și anumite interdicții ce vizează exercitarea anumitor activități.

Astfel art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 prevede faptul că membrii consiliului de administraie, directorii, membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere sau funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Colaborarea asociaților trebuie să fie convergentă, adică să fie circumscrisă obiectului de activitate comercială, cunoscându-se specialitatea capacității de folosință a societății comerciale.

În ceea ce privește statutul asociaților ei se prezintă, pe planul raporturilor dintre ei, pe poziții de egalitate juridică. Egalitatea juridică în materia comerțului nu presupune în mod limitativ ca asociații să aibă aceeași participare la formarea capitalului social sau un număr proporțional de părți sociale, părți de interes sau acțiuni.

Egalitatea dintre asociați presupune că aceștia au aceleași drepturi societare: dreptul de proprietate asupra diviziunilor capitalului social, dreptul de informare, dreptul de a participa la?adunarea generală, dreptul de a vota, dreptul de a alege și revoca membrii structurilor de conducere, dreptul de control, dreptul la dividende, dreptul de preferință, dreptul la un preț egal, dreptul la o cotă din patrimoniul social în cazul lichidării, dreptul de a participa la conducerea societății, dreptul la protecție în cazul asociaților minoritari.

Bineînțeles că, corolarul acestor drepturi comune din materia comercială este reprezentat de drepturile persoanelor fizice ca drepturile fundamentale ale omului sau drepturile constituționale, pe care le are orice individ, fără discriminare în funcție de rasă, sex, vârstă, etnie, religie, apartenență politică, păreri doctrinare etc.

Deși societatea comercială este compusă, formată, din voințele tuturor asociaților, b#%l!^+a?voința ei nu prezintă cumulul acestora ci este o voință nouă, distinctă de componentele ei. b#%l!^+a?Astfel, voințele individuale ale asociaților, manifestate în adunarea generală, devin o voință colectivă ce formează voința socială a societății .

Deoarece voința socială reprezintă voința majorității ea este obligatorie și hotărâtoarea în viața societății comerciale. Caracterul instituțional al entității colective face ca voința acesteia să transceadă voințelor asociaților căpătând propria autonomie.

Totuși, pe durata vieții societății comerciale, rolul voințelor asociaților nu se reduce doar la formarea voinței sociale, distincte, ponderate, în proporțiile stabilite de lege și de actul constitutiv, ci acestea subzistă și independent de voința socială.

Societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție integrală simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripție publică .

Prima modalitate de constituire se numește constituire simultană, constând în formarea capitalului social prin aporturile asociaților care constituie societatea, iar a doua modalitate, constituirea succesivă, continuată, cu apel la public, presupune formarea capitalului social și cu contribuțiile altor persoane decât cele care inițiază constituirea societății.

Indiferent de modalitatea folosită pentru constituirea societății pe acțiuni, trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege, asociații fiind liberi să aleagă modalitatea de constituire a societății, în funcție de interesele și posibilitățile lor.

Societatea pe acțiuni se constituie deplin prin înmatricularea sa în registrul comerțului. Aportul în natură constă în bunuri corporale, mobile și imobile, și bunuri incorporale. Obiectul aportului în natură este foarte variat, cuprinzând practic toate bunurile, cu excepția?numerarului: clădiri, terenuri, mărfuri, brevete de invenție, mașini, nave, creanțe. Condiția prealabilă ca aceste bunuri să formeze obiectul aportului în natură este aceea de a fi în circuit civil.

Specific societăților pe acțiuni este acest fapt – de a se putea constitui atât prin subscripție instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital sumele subscrise, cât și prin subscripție publică în baza unui prospect de emisiune.

Astfel, există două categorii de asociați care pot constitui o societate comercială pe acțiuni, și anume, fondatorii – atât în cazul când societatea se constituie prin aporturile semnatarilor actului constitutiv, cât și în cazul subscripției publice – și asociații care acceptă b#%l!^+a?oferta de subscripție, investind prin cumpărarea de acțiuni. Indiferent de modalitate, societatea se constituie, din punct de vedere formal, prin contract de societate și statut. Acestea, pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

În ambele modalități de constituire, capitalul social nu poate fi mai mic de 25.000 euro, în echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data subscrierii (art. 10 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat cuantumul capitalului social prin Legea nr. 302/2005), Guvernul putând modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social (90.000 RON), ținând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro. Cu excepția cazului în care societatea este transformată într-o societate de altă formă, capitalul social al societății nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă valoarea sa este adusă la un nivel cel puțin egal cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital în același timp cu hotărârea de reducere a capitalului.

Constituirea simultană a societății pe acțiuni presupune semnarea actului constitutiv de către toți acționarii, formarea capitalului social având loc în același timp cu încheierea actelor constitutive ale societății. În cazul unei subscrieri integrale și simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferența de capital social subscris va fi vărsată:

a) pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societății; b#%l!^+a?

b) pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.

Dispoziția privitoare la obligativitatea vărsării a 30% din capitalul social este de ordine publică și, în consecință, inderogabilă. Vărsământul nu poate fi inferior, iar fondatorii nu au dreptul să acorde termene.

Capitalul social trebuie să fie simultan și integral subscris. În practică, constituirea simultană se face de către bănci, care se constituie într-un sindicat financiar, subscriu integritatea capitalului, fac vărsământul prescris de lege, obțin autorizația de funcționare, b#%l!^+a?îndeplinesc formele de publicitate, iar apoi plasează clienților acțiunile, recurgând la o subscriere care are toată similitudinea celei prealabile, reglementată de către legiuitor pentru constituirea succesivă.

În cazul în care asociații întârzie să depună aportul social, ei vor fi răspunzători de daunele pricinuite, iar dacă aportul este în numerar vor fi obligați nu numai la despăgubiri, dar și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul (art. 65 din Legea nr. 31/1990). Fondurile provenite din vărsăminte vor fi depozitate la o unitate bancară sau C.E.C., în contul societății în formare. Dovada efectuării depozitului va fi atașată a cererea de înmatriculare alături de celelalte acte necesare autorizării constituirii societății.

Potrivit art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, forma autentică fiind obligatorie atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren.

Contractul de societate prezintă în mare parte același conținut legal ca la oricare dintre formele de societate reglementate de lege. Cuprinde clauze de identificare a societății, a asociaților, clauze privind caracteristicile societății, capitalul social, privind conducerea și gestionarea societății, drepturile și obligațiile asociaților.

Legea prevede pentru contractul societății pe acțiuni și clauze specifice, generate de particularitățile regimului juridic al acestei forme de societate, conținutul contractului fiind?reglementat de art. 8 din Legea nr. 31/1990. Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, statutul societății cuprinde datele de identificare a asociaților și clauze care reglementează organizarea, funcționarea și desfășurarea activității societății. b#%l!^+a?

3.3. Cazul special al Societatii cu raspundere limitata (SRL)

Societatea cu raspundere limitata este societatea ce se constituie, pe baza deplinei increderi,  de doua sau mai multe persoane ce pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura activitatea comerciala, in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Aceasta societate are urmatoarele caractere: b#%l!^+a?

– asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor, societatea avand un caracter intuitu personae.

– capitalul social este divizat in parti sociale, nereprezentate prin titluri negociabile.

– asociatii raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Legea reglementeaza societatea cu raspundere limitata cu asociat unic. O persoana fizica sau juridica, printr-o manifestare unilaterala de vointa, poate constitui o societate comerciala in care va fi detinatorul tuturor partilor sociale.   Legea nr. 31/1990 dipune: „In cazul in care, intr-o societate cu raspundere limitata, partile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, in calitate de asociat unic, are drepturile si obligatiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunarii generale. Daca asociatul unic este administrator, ii revin si obligatiile prevazute de lege pentru aceasta calitate. In societatea care se infiinteaza de catre un asociat unic,valoarea aportului in natura va fi stabilit pe baza unei expertize de specialitate”.

Nu este permisa unei persoane sa infiinteze mai multe societati in care este asociat unic. De asemenea, o societate de acest fel, nu poate constitui la randul sau o alta societate cu raspundere limitata cu un asociat unic. Daca nu se respecta aceste interdictii, Ministerul Finantelor poate cere dizolvarea judecatoreasca a societatii infiintate nelegal.

Pentru constituirea societatii cu raspundere limitata trebuiesc indeplinite anumite conditii.

– este necesara intocmirea actului constitutiv (contract si statut, in societatile pluripersonale; statut in societatile unipersonale), in forma autentica. Contractul de societate, precum si statutul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic trebuie sa cuprinda  elementele prevazute in Legea nr. 31/1990.

– asociati pot fi orice persoane fizice sau juridice, respectandu-se restrictiile impuse pentru societatea unipersonala. Fiind vorba de o societate intuitu personae, legea limiteaza la 50 numarul maxim de asociati.

– firma societatii se compune dintr-o denumire fantezista insotita de mentiunea “societate cu raspundere limitata” sau “SRL”.

– capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei.  Potrivit prevederilor din lege: „si b#%l!^+a?societatea cu raspundere limitata sunt obligate sa verse integral la data constituirii capitalul social subscris”. Pentru protectia tertilor, legea impune ca inainte de a se incepe operatiunile comerciale, capitalul sa fie varsat integral.

– contractul trebuie sa prevada aportul fiecarui asociat in numerar sau in natura. Nu sunt permise prestatiile in munca si creantele ca aport social. In prezent nu mai sunt impuse plafoane pentru diferitele feluri de aporturi permise. Valoarea si modul de evaluare a bunurilor, aduse ca aport in natura, trebuie mentionate in contractul de societate.

– capitalul social se divide in parti sociale cu o valoare nominala egala ce nu poate fi mai mica de 10 lei. Partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile. Nerespectarea acestei ultime interdictii este infractiune. De asemenea, contractul indica numarul partilor sociale si repartizarea lor intre asociati. Numarul partilor sociale cuvenite fiecaruia este proportional cu cota de participare.

– actul constitutiv se inmatriculeaza si se publica.

Aportul asociaților poate fi în numerar (obligatoriu) și în natură (opțional); aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societății. Întrucât sumele de bani sunt indispensabile începerii activității comerciale, aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societății comerciale, indiferent de forma ei.

Aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Aportul în natură are ca obiect anumite bunuri imobile (clădiri, instalații etc.), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri etc.) sau incorporale (creanțe, fond de comerț etc.).

Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate comercială. Aceste aporturi se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și predarea efectivă a bunurilor către societate.

Aportul poate consta în transmiterea către societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori doar a dreptului de folosință. În lipsa unei stipulații contrare, bunurile devin proprietatea societății. Se înțelege că dacă s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul va intra în patrimoniul societății, asociatul nemaiavând vreun drept asupra lui. În consecință, bunul nu va putea fi urmărit de creditorii asociatului, iar la dizolvarea societății, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la contravaloarea sa.

În cazul în care aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal, b#%l!^+a?raporturile dintre asociat și societate sunt raporturi juridice asemănătoare celor dintre vânzător și cumpărător.

Cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra bunului, Legea nr. 31/1190 modificată, prevede că bunul devine proprietatea societății „din momentul înmatriculării ei în Registrul comerțului”.

Dacă bunul piere înainte de înmatricularea societății, riscul este suportat de către asociat; el va fi obligat să aducă în societate un alt bun, ori un aport în numerar echivalent.

Bunul care face obiectul aportului în natură trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea părților de interes (părților sociale) sau acțiunilor cuvenite asociatului în schimbul aportului. Această evaluare se face de către asociați sau, când este necesar, de către experți. Din interpretarea reglementărilor recente, considerăm că înțelesul ce trebuie desprins este că evaluarea convențională nu mai este posibilă, fiind obligatorie evaluarea experților. Această modificare se explică prin faptul că în unele cazuri, în practică au avut loc supraevaluări ale bunurilor aportate, fapt ce diminua garanția creditorilor sociali. În contractul de societate trebuie să se prevadă și valoarea bunului și modul de evaluare.

În cazul în care bunul care face obiectul aportului în natură a fost adus în folosința societății, în doctrină se consideră că raporturile dintre asociat și societate sunt guvernate de regulile referitoare la uzufruct. Întrucât societatea dobândește numai un drept de folosință, asociatul rămâne proprietarul bunului și în această calitate, la dizolvarea societății, are dreptul la restituirea bunului.

Aportul în natură poate avea ca obiect bunuri mobile incorporale, cum sunt creanțele, brevetele de invenție, mărcile, know-how.

În cazul societăților cu răspundere limitată constituite cu asociat unic dacă există aporturi în natură se solicită, în prealabil, numirea de către directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana sau persoanele desemnate a unui expert contabil pentru evaluarea acestora. Cererea se depune la oficiul registrului comerțului cu plata taxei de registru.

Dovezile privind efectuarea vărsămintelor aporturilor la capitalul social se pot face, după caz:

pentru aporturile în numerar, foaie de vărsământ, ordin de plată sau chitanță CEC; b#%l!^+a?

pentru aporturile în natură subscrise la capitalul social: titlul de proprietate (facturi, titluri de proprietate asupra bunurilor imobile, inclusiv certificatul de sarcini al acestor bunuri); dacă este cazul, și raportul de evaluare a bunurilor întocmit de persoanele autorizate în condițiile legii. Raportul de evaluare este obligatoriu în cazul SRL cu asociat unic.

Legea prevede adunarea asociatilor ca un organism cu competenta generala de deliberare si decizie, ce are puterea sa hotarasca in toate problemele esentiale ale societatii. Ea se convoca cel putin o data pe an si ori de cate ori este necesar, de catre administratori. Convocarea o poate face si un asociat (un numar de asociati), ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, precum si cenzorii cand administratorii    nu-si indeplinesc obligatia convocarii.

Principalele atributii ale adunarii generale a asociatilor sunt precizate in Legea nr. 31/1990:

a) sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;

b) sa desemneze administratorii si cenzorii, sa ii revoce/demita si sa le dea descarcare de activitate, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;

c) sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite;

d) sa modifice actul constitutiv.

In cazul societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic obligatiile,  mentionate mai sus, sunt exercitate de asociatul unic, care trebuie sa consemneze in scris orice decizie adoptata.

Pentru luarea hotararilor legea cere o dubla majoritate: o majoritate in numarul asociatilor si o majoritate in numarul partilor sociale (capital).  Neobtinerea dublei majoritati justifica convocarea unei noi adunari care poate decide oricare ar fi numarul de asociati si partea de capital reprezentata de asociatii prezenti (hotararea se ia cu votul majoritatii asociatilor prezenti in adunare).

Modificarea actului constitutiv se face cu votul tuturor asociatilor (daca contractul nu prevedea altfel). Fiecare parte sociala da dreptul la un vot. Legea permite ca partile sa decida daca votul se poate exprima sau nu prin corespondenta. Un asociat nu poate vota in deciziile asociatilor cu privire la aporturile sale in natura sau cu privire la actele juridice incheiate intre b#%l!^+a?el si societate.

Societatea poate fi administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati. Desemnarea administratorilor si stabilirea puterilor lor, se face de catre adunarea asociatilor cu respectarea dublei majoritati.

Revocarea administratorilor se face cu votul tuturor asociatilor daca administratorii au fost numiti prin actul constitutiv sau prin votul dublei majoritati, daca ei au fost desemnati de adunarea asociatilor.

Administratorii nu pot sa exercite, fara autorizarea adunarii asociatilor, functia de administrator in alte societati concurente.

Daca sunt numiti mai multi administratori, asociatii indica modul de lucru. Daca s-a stabilit sa lucreze impreuna, deciziile se iau in unanimitate si in caz de divergenta vor hotari asociatii.

Daca nu s-a indicat modul de lucru, fiecare din ei isi exercita functia in mod individual. Administratorii pot face toate operatiile care se impun pentru ducerea la indeplinire a obiectului societatii, cu exceptia restrictiilor impuse de lege si actul constitutiv.

Administratorii raspund personal si solidar pentru orice dauna pricinuita prin nerespectarea acestei obligatii.

In societatile cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile sunt exercitate de catre asociatul unic, daca are si calitatea de administrator.

Regulile ce guverneaza retragerea asociatului din societatile de persoane sunt aplicabile si societatii cu raspundere limitata.

Totusi, este prevazut un caz special de retragere: asociatul poate sa se retraga cand nu este de acord cu modificarile aduse actului constitutiv, daca acest drept a fost inscris in actul constitutiv.

Asociatul retras, in aceste conditii are dreptul la profit si suporta pierderile pana in ziua retragerii. De asemenea, are dreptul la o suma de bani ce reprezinta valoarea cuvenita din patrimoniul social. El este obligat sa suporte consecintele unor operatiuni aflate in curs de executare si nu poate sa-si retraga partea ce i se cuvine decat dupa finalizarea operatiunilor respective. Asociatul retras este obligat fata de terti pana in ziua retragerii. b#%l!^+a?

Excluderea asociatului este supusa acelorasi reguli ca si excluderea asociatului din societatile de persoane. Hotararea judecatoreasca irevocabila se va pronunta si asupra structurii capitalului social, si se va publica, la cererea societatii comerciale  in Monitorul Oficial.

Modificarea numarului asociatilor poate opera fie in sensul transformarii unei societati cu mai multi asociati intr-o societate unipersonala, fie in sens invers. Actul modificator se face in forma autentica, se va inregistra la registrul comertului si se va publica.

Dizolvarea si lichidarea acestei societati se face potrivit regulilor generale referitoare la dizolvare si lichidare .

3.4. Drepturile si obligatiile asociatilor in S.C.A si S.A

Persoanele juridice isi pot desfasura afacerile intr-o varietate de forme, conform Legii nr. 31/1990. Legea defineste diferitele tipuri de societati comerciale ce pot fi constituite. Fiecare dintre acestea societati trebuie constituita conform legii si trebuie sa aiba recunoscute cerintele legale, pentru fiecare categorie de societate in parte, precum si drepturile si obligatiile membrilor si actionarilor acestor societati.

Legea defineste societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.), ca fiind societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati numai la plata actiunilor.

Drepturile membrilor in societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.) sunt:

– asociatii sunt comanditati si comanditari,cu precizarea ca in acest caz, comanditarii raspund fata de datoriile si obligatiile societatii numai in limita capitalului subscris sub forma de actiuni.

– capitalul social este reprezentat prin actiuni. Aportul asociatilor poate fi in bani si/sau natura, dar este evaluat si materializat in actiuni.

Obligatiile membrilor in societati in comandita pe actiuni (S.C.A.) sunt:

– obligatiile, datoriile societatii in comandita pe actiuni sunt garantate cu: patrimoniul b#%l!^+a?societatii;

– raspunderea nelimitata si solidara a comanditatilor;

– comanditarii sunt obligati numai in limita capitalului subscris sub forma de actiuni.

Societatea este administrata numai de catre asociatii comanditati. Acestia pot fi numiti prin actul constitutiv ori printr-un act ulterior. Asociatii comanditati sunt alesi de adunarea generala.

In ceea ce priveste societatea pe actiuni, legea defineste acest tip de societate ca fiind societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor. Pe baza definitiei generale a societatii comerciale, societatea pe actiuni poate fi definita ca acea societatea constituita prin asocierea mai multor persone, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor. Aceste societati sunt societati comerciale al caror capital social este divizat in actiuni de valori egale si negociabile (inclusiv la bursele de valori). Aceasta forma de societate reprezinta forma tipica a societatii comerciale, ea permitand acumularea de capitaluri pentru realizarea de societati mari – industriale, comerciale, bancare.

Aportul de capital al functionarilor poate fi in bani sau natura, fiind insa evaluat si materializat in actiuni.

Drepturile membrilor in societatea pe actiuni ( S.A.) sunt:

– toti asociatii au calitatea de actionari;

– dreptul de a adresa instantei judecatoresti cerere in vederea lichidarii acestei societati il are orice actionar al societatii, precum si Comisia de stat pentru piata hirtiilor de valoare;

– actiunile sunt facil de transmis, in cazul actiunilor la purtator neintocmindu-se nici un act;

– Potrivit art. 31 din Legea 31/1990, fondatorii au dreptul la o cota din beneficiul net al societatii constituita prin subscriptie publica;

– Dreptul la o cota din beneficiul societatii il au numai persoanele fizice carora li s-a recunoscut calitatea de fondatori prin actul constitutiv;

– Daca societatea se dizolva anticipat, fondatorii au dreptul sa ceara despagubiri de la societate, cu conditia dovedirii ca dizolvarea s-a facut in frauda drepturilor lor;

Obligatiile membrilor in societatea pe actiuni ( S.A.) sunt: b#%l!^+a?

– societatea se constituie dint-un numar minim de asociati, denumiti si actionari;

– capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile;

– raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata;ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris;

– societatea comerciala are obligatiile sociale garantate cu patrimoniul social, iar actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor;

– in contractul de societate, asociatii trebuie sa mentioneze numarul, numele, prenumele si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persone juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna;

Studiu de caz privind constituirea si majorarea capitalului social.

Contituirea capitalului social

SC Flavia SRL este constituita sub forma unei societati cu raspundere limitata cu un capital subscris de 20.000 lei divizat in 2000 parti sociale, cu o valoare nominala de 10 lei/ parte sociala. La infiintare s-a depus la banca contravaloarea a 900 parti sociale si s-au adus aporturi in natura sub forma unei cladiri evaluate la suma de lei, pentru care s-au acordat 3.200 parti sociale.

a) subscrierea capitalului social conform actelor constitutive:

456 Decontari cu asociatii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevarsat 20.000 lei

b) varsarea capitalului:

% = 456 Decontari cu asociatii privind capitalul 20.000

5121 Conturi la banci in lei 9.000

212 Constructii 11.000

c) trecerea capitalului subscris nevarsat la capital subscris varsat:

1011 Capital subscris nevarsat = 1012 Capital subscris varsat 20.000

Majorarea capitalului social. b#%l!^+a?

Majorarea prin emisiunea de noi parti sociale.

Administratorul societatii, care este si asociat unic hotaraste majorarea capitalului social prin emisiunea unui pachet de 500 parti sociale cu o valoare nominala de 10 lei, care se vor achita in numerar.

a) subscrierea partilor sociale: 500 * 10 = 5000

456 Decontari cu asociatii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevarsat 5.000

b) efectuarea varsamintelor de catre asociat:

5311 Casa in lei = 456 Decontari cu asociatii privind capitalul 5.000

c) trecerea capitalului subscris nevarsat:

1011 Capital subscris nevarsat = 1012 Capital subscris varsat 5.000

Majorarea capitalului social prin aporturi in natura.

Asociatul unic hotaraste majorarea capitalului social prin incorporarea unui aport in natura sub forma unui autovehicul in valoare de 6.000 lei.

a) subscrierea aportului in natura:

456 Decontari cu asociatii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevarsat 6.000

b) intrarea in patrimoniu a aportului subscris:

2133 Mijloace de transport = 456 Decontari cu asociatii privind capitalul 6.000

c) trecerea capitalului subscris nevarsat la capital subscris varsat:

1011 Capital subscris nevarsat = 1012 Capital subscris varsat 6.000

Majorarea capitalului social prin incorporarea profitului.

Asociatul unic hotaraste incorporarea profitului reportat in suma de 28.500 lei.

117 Rezultatul reportat = 1012 Capital subscris varsat 28.500

Studiu de caz privind diminuarea capitalului social.

Diminuarea capitalului social prin acoperirii unei pierderi.

Se hotaraste diminuarea capitalului social cu suma de 13.598 lei in vederea acoperirii unei pierderi reportate din exercitiile precedente.

1012 Capital subscris varsat = 117 Rezultatul reportat 13.598 lei b#%l!^+a?

Diminuarea capitalului social prin rascumpararea de parti sociale, care ulterior vor fi anulate.

In vederea reducerii capitalului social, societatea rascumpara 1.000 parti sociale cu pretul de 1,5 lei bucata, pe care ulterior le anuleaza. Valoarea nominala a actiunilor este de 2 lei.

a) rascumpararea partilor sociale:

502 Actiuni proprii = 5121 Conturi la banci in lei 1.500

b) anularea partilor sociale rascumparate:

1012 Capital subscris varsat = % 2.000

502 Actiuni proprii" 1.500

768 Alte venituri financiare 500

Diminuarea capitalului social prin rascumpararea de numerar

In vederea reducerii capitalului social, societatea rascumpara cu numerar 1.000 parti sociale cu pretul de 1,5 lei bucata, pe care ulterior le anuleaza. Valoarea nominala a actiunilor este de 1 leu.

a) rascumpararea partilor sociale:

502 Actiuni proprii = 5311 Casa in lei 1.500

b) anularea partilor sociale rascumparate:

% = 502 Actiuni proprii 1.500

1012 Capital subscris varsat 1.000

668 Alte cheltuieli financiare 500

Diminuarea capitalului social prin retragerea unui asociat

Un asociat se retrage din companie si restituindu-se contravaloarea aportului la capitalul social in suma de 1.000 lei.

a) suma achitata asociatului care se retrage:

456 Decontari cu asociatii privind capitalul = 5121 Conturi la banci in lei 1.000

b) inregistrarea diminuarii capitalului social

1012 Capital subscris varsat = 456 Decontari cu asociatii privind capitalul 1.000

b#%l!^+a?

Concluzii

În cadrul lucrării, am încercat să oferim o serie de considerente teoretice și practice apreciate în opinia noastră ca fiind de referință în materia răspunderii administratorilor societăților pe acțiuni.

Omul nu este în stare să-și atingă singur toate scopurile sale și, odată cu sporirea nevoilor lui, asocierea a devenit inevitabilă. Ideea de „societate” s-a născut și s-a dezvoltat din cauze de ordin economico-social. Viața socială, fiind rezultatul unui întreg proces de sinteză, a transformat raporturile umane de coexistență în raporturi de cooperare. În aceste condiții, a generat ideea cooperării între mai mulți întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activități. Această idee și-a găsit expresia, în contextul dreptului, în conceptul de societate comercială, care implică asocierea a două sau mai multe persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfășurării unei activități economice și împărțirii beneficiilor obținute.

Societatea comercială , entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a membrilor ei, are o istorie de mii de ani. Exista o mare diversitate de forme asociative: cu scop lucrativ (societatile comerciale, regiile autonome etc.) si fara scop lucrativ (asociatiile si fundatiile); de natura juridica civila (societatile agricole si societatile care au ca obiect al activitatii cumpararea si vanzarea imobilelor) si de natura juridica comerciala (societatile comerciale, asociatiunea in participatiune); cu personalitate juridica (societatile comerciale, societatile cooperatiste) si fara personalitate juridica (asociatiunea in participatiune, societatile civile).

Termenul de „societate” in acceptiunea juridica desemneaza o asociere intre mai multe persoane, fizice sau juridice, care cad de acord sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate lucrativa si a imparti pIn economia de piata libera activitatea economica este realizata, in cea b#%l!^+a?mai mare parte, de societatile comerciale care actioneaza ca persoane juridice.

Societatile comerciale se deosebesc de diversele asociatii si de alte grupuri de persoane de tip apropiat prin urmatoarele:

a) au un scop lucrativ, adica un scop pecuniar, de a realiza si imparti foloasele rezultate prin asociere si distribuite numai in favoarea membrilor sai;

b) sunt grupuri de persoane dar si de capitaluri. Societatile comerciale nu pot exista fara un patrimoniu comun;

c) isi pot fragmenta, in mod fictiv, capitalul social, in fractiuni reprezentate printr-un titlu, ce poarta denumirea de parti sociale sau, dupa caz, actiuni;

d) prin scopurile lor lucrative contribuie decisiv la dezvoltarea economica;

e) obiectivul lor este realizarea si impartirea profitului. Din acest motiv sunt numite si „societati de profit”, spre deosebire de diferite asociatii care, in general, au scopuri ideale, nemateriale.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 societatile comerciale cu personalitate juridica se pot constitui in cinci forme: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata.

Societatea in nume colectiv este cea mai veche si mai simpla forma de societate comerciala si se defineste ca fiind societatea constituita prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

Caracterul nelimitat al raspunderii consta in faptul ca asociatii pot fi urmariti de creditorii societatii si asupra patrimoniului propriu. Desigur, aceasta numai in subsidiar daca creditorii nu-si pot indestula creantele din patrimoniul societatii.

Particularitatea mentionata se explica prin faptul ca societatea in nume colectiv este bazata pe increderea intre asociati. De cele mai multe ori ei fac parte din aceeasi familie. Ceea ce prevaleaza la constituirea asociatiei este elementul personal si nu valoarea aportului adus de asociati. De regula, societatea in nume colectiv, datorita numarului redus de membri, are resurse financiare limitate. Ea se constituie, de obicei, pentru exploatarea unei mici afaceri comerciale sau industriale.

Administrarea societatii se realizeaza de unul sau mai multi administratori dintre asociati sau de catre toti asociatii.

Administratorul sau administratorii sunt alesi de catre asociatii care reprezinta b#%l!^+a?majoritatea absoluta a capitalului. Cu aceasta ocazie li se fixeaza puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, deciziile lor trebuie luate in unanimitate. In caz de divergente intre administratori, vor hotara asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Pentru actele urgente a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate hotara un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitatea, chiar momentana, de a lua parte la administrare.

Daca un administrator ia initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele activitatilor comerciale obisnuite pe care le exercita societatea, acesta trebuie sa instiinteze pe ceilalti administratori inainte de a incheia operatiunea. Sanctiunea este suportarea pierderilor ce ar rezulta din aceasta. In caz de opozitie a vreunuia dintre ei, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Asociatii nu pot lua parte la nici o decizie sau activitate a societatii daca au, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare intereselor societatii. Ei raspund pentru daunele astfel cauzate.

De asemenea, nu pot lua parte ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert, fara consimtamantul celorlalti asociati. In caz contrar pot fi exclusi si pot plati despagubiri.

societatii in folosul sau sau in acela al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.

Nici un asociat nu poate lua din fondurile societatii mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa le faca in interesul societatii. El va raspunde de sumele luate si de daune.

Pentru aprobarea bilantului contabil si pentru deciziile referitoare la raspunderea administratorilor este necesar votul asociatilor reprezentand majoritatea capitalului social.

Controlul gestiunii societatii se va face de fiecare dintre asociatii care nu sunt administratori, aceasta datorita volumului redus al activitatii societatii.

Societatea in comandita simpla reuneste doua categorii de asociati: comanditarii (imprumutatorii) si comanditatii (comerciantii). Comanditatii au aceeasi pozitie in societate ca si asociatii in nume colectiv, ei raspund nelimitat si solidar pentru intregul pasiv. Comanditarii, b#%l!^+a?dimpotriva, se asociaza doar pentru o suma limitata. Ei formeaza patrimoniul initial al societatii, marginindu-si riscurile la nivelul aporturilor lor.

Asocierea se realizeaza avand la baza increderea deplina intre asociati.

Deoarece societatea in comandita simpla se apropie de societatea in nume colectiv, Legea nr. 31/1990 face trimitere la norme valabile pentru ambele tipuri de societati sau numai pentru asociatii comanditati.

Calitatea de administrator o pot avea numai asociatii comanditati, deoarece ei sunt comercianti.

Comanditarul poate incheia operatiuni in contul societatii numai pe baza unei procuri speciale pentru operatiuni determinate, data de reprezentantii societatii si inscrisa in registrul comertului. In caz contrar, comanditarul devine raspunzator fata de terti, nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile societatii contractate de la data operatiunii incheiate de ei.

Comanditarul are dreptul la control si la supravegherea activitatii societatii. El poate participa la numirea si la revocarea administratorilor, in cazuri prevazute de lege.

De asemenea, comanditarul are dreptul de a cere o copie de pe bilantul contabil si de pe contul de profituri si pierderi si de a contesta exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale si a celorlalte documente justificative.

Decesul unicului asociat comanditar atrage dizolvarea societatii, daca nu exista o clauza de continuitate cu mostenitorii. b#%l!^+a?

Societatea in comandita simpla este o forma de societate cu putini asociati si este rar utilizata in prezent. Lipsa de atractivitate se datoreaza, in principiu, complicatiilor provocate de existenta celor doua categorii de asociati.

Societatea pe actiuni este cea mai complexa si mai evoluata forma de societate. Societatea pe actiuni este acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita actiunilor lor.

Actionarii nu au calitate de comercianti si raspund numai pana la concurenta actiunilor pe care le detin.

Numarul minim de actionari trebuie sa fie de cinci, iar capitalul social minim trebuie sa fie de 25 milioane lei. Nerespectarea acestor cerinte duce la dizolvarea societatii.

Capitalul social al societatilor pe actiuni este impartit in parti egale, numite actiuni. Actiunile sunt hartii de valoare care constituie titluri ce atesta participarea la capitalul social al unei societati. Actiunile dau dreptul detinatorilor sa primeasca un dividend. Dividendul este partea din profitul societatii pe actiuni care se repartizeaza pentru fiecare actiune.

Actionarii detin un numar diferit de actiuni. Actiunile pot circula cu usurinta de la un detinator la altul fara sa fie nevoie de intocmirea unui act juridic. Prin urmare, persoana actionarului nu conteaza si, din aceasta cauza, societatea pe actiuni are un caracter anonim.

Societatea pe actiuni poate emite obligatiuni care au ca scop obtinerea unui capital suplimentar care sa acopere nevoile financiare ale acesteia. Obligatiunile pot fi nominative sau la purtator. Detinatorii de obligatiuni au calitate de creditori ai societatii.

Organul decizional cel mai important il constituie adunarea generala a actionarilor. Ea functioneaza dupa principiul majoritatii. Ca regula, dreptul de vot este atasat unei actiuni, toti actionarii avand drept de vot. Dar, majoritatea nu se calculeaza dupa numarul actionarilor, ci in functie de capitalul detinut de actionari. Actionarul sau grupul de actionari care va poseda aproximativ jumatate din actiuni va putea sa-si impuna vointa masei de actionari, intre care este impartit restul de capital.

Adunarea generala desemneaza celelalte organe de conducere: administratorii sau b#%l!^+a?consiliul de administratie, organ de conducere permanent si cenzorii, organ de control.

Administratorii si cenzorii pot fi persoane fizice si persoane juridice care desemneaza persoane fizice.

Legea nr. 99/1999, privind unele masuri de accelerare a reformei economice, a introdus prin titlul III cateva modificari la Legea nr. 31/1990. Astfel, intre sedintele adunarii generale, cel mult de doua ori in cursul exercitiului financiar, actionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societatii. Ei pot consulta documentele prevazute in actul constitutiv, in conformitate cu legea. Actionarii vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii legalizate dupa documentele societatii. In urma consultarii documentelor, actionarii vor putea sesiza, in scris, consiliul de administratie, despre eventualele nereguli constatate. Consiliul de administratie va trebui sa raspunda tot in scris. Daca nu se raspunde in termenul de 15 zile de la inregistrarea sesizarii, actionarii se vor putea adresa instantei competente care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de intarziere.

Societatea pe actiuni este destinata intreprinderilor care reclama capitaluri gigantice, detinute de un numar mare de oameni. De aceea, societatea pe actiuni utilizeaza, de cele mai multe ori, economiile marelui public.

Societatea in comandita pe actiuni imprumuta reguli de functionare atat de la societatea in comandita simpla cat si, mai ales, de la societatea pe actiuni.

Ca si societatea in comandita simpla, ea are doua categorii de asociati: comanditatii, care raspund nemarginit si solidar pentru datoriile societatii si comanditarii, care raspund numai cu aportul lor. Intregul capital social este impartit pe actiuni al caror regim juridic este acelasi ca si in cazul societatilor pe actiuni.

Toti asociatii, atat cei comanditati cat si comanditarii, sunt actionari.

Conform Legii nr. 31/1990, societatea in comandita pe actiuni este reglementata de dispozitiile referitoare la societatea pe actiuni, cu exceptia acelora care privesc administrarea societatii.

Administrarea societatii poate fi incredintata numai actionarilor comanditati, carora li se vor aplica dispozitiile din Legea nr. 31/1990 privind asociatii societatii in nume colectiv. Revocarea administratorilor comanditati este de competenta adunarii generale extraordinare. Daca exista mai multi administratori comanditati, numirea unui nou administrator trebuie sa fie aprobata si de ceilalti administratori. Noul administrator devine actionar comanditat. b#%l!^+a?

In practica aceasta forma de societate este rar intalnita.

Societatea cu raspundere limitata este societatea constituita, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor.

Cronologic aceasta forma de societate este ultima venita, atat in tara noastra cat si in alte tari.

Societatea cu raspundere limitata este un tip hibrid de societate, care imprumuta unele trasaturi, atat de la societatea in nume colectiv, cat si de la societatea pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata este, in acelasi timp, o societate de persoane si de capitaluri.

Constituie o societate de persoane pentru ca partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile (cum sunt actiunile) si nu pot fi cedate unor neasociati decat daca acestia sunt primiti de majoritatea celorlalti asociati.

Societatea cu raspundere limitata este si o societate de capitaluri, deoarece asociatul aduce o suma de bani in cadrul societatii, in raport cu care isi limiteaza riscul (de unde si denumirea de societate cu raspundere limitata). Ca urmare, fiecare asociat va fi tinut pentru datoriile societatii numai pana la limita capitalului subscris personal.

Legea stabileste conditia ca societatea cu raspundere limitata sa nu poata depasi 50 de asociati. In schimb, poate fi constituita si de o singura persoana.

Capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane de lei si este divizat in fractiuni egale, numite parti sociale.

Toate partile sociale se distribuie asociatilor si trebuie sa fie acoperite cu varsaminte, in bunuri sau in numerar. Partile sociale pot fi transmise liber si neconditionat numai intre asociati.

Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala, care decide prin votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin contractul de societate ori prin hotararea adunarii generale. In ambele situatii sunt aplicabile dispozitiile legale privind numirea si?revocarea administratorului societatii in nume colectiv.

Administratorul nu poate primi, fara autorizatia adunarii asociatilor, mandat de administrare la alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate. Nu au voie nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent, pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice. Sanctiunea este revocarea administratorului si plata de daune.

Beneficiile societatii se impart intre asociati, sub forma de dividende. Societatea este obligata sa constituie un fond de rezerva.

Societatea cu raspundere limitata prezinta numeroase avantaje si, din acest motiv, este foarte raspandita.

Participatia asociatilor la societatile comerciale, pentru orice forma ne referim, constituie capitalul societatii. Deci capitalul reprezinta aportul in bani sau in natura al actionarilor sau asociatilor (proprietarilor). Aportul de capital se poate constitui sub forma capitalului social sau patrimoniul regiei in functie de forma de organizare juridica a entitatii.

Capitalul se imparte in doua categorii: 

– capital subscris varsat (capitalul care a fost fizic depus de catre actionari/asociati la dispozitia firmei) 

– capital subscris nevarsat (capitalul pe care proprietarii s-au angajat sa il puna la dispozitia firmei, urmand ca acesta sa fie varsat la un anumit moment)

Capitalul se constituie la infiintarea firmei, pe parcursul desfasurarii activitatii acesta putand suferi cresteri (majorari) sau diminuari (micsorari) repetate. 

Capitalul social se poate majora prin emisiune de noi actiuni (in cazul societatilor pe actiuni) sau prin incorporarea elementelor de capital propriu (ex: rezerve).

In cazul in care capitalul social se majoreaza prin incorporarea elementelor de capital propriu, societatea va emite actiuni ce revin actionarilor in mod gratuit deoarece elementele de capital propriu sunt surse proprii de finantare care reprezinta drepturile actionarilor.

b#%l!^+a?

Bibliografie

Tratate si monografii

C, Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, Bucuresti, 2004

C. Gheorghe, Societăți comerciale. Voința asociaților și voința socială, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2003

C. Roșu, L. Tec, Constituirea și funcționarea societăților comerciale, Ed. WorldTeach, Timișoara, 2007

E. Cârcei, Constituirea societăților pe acțiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1995

E. Cârcei, Drept comercial român, Ed. All Beck, București, 2000

G. Comanita, Discutii cu privire la posibilitatea existentei abuzului de drept in hotararile adunarii generale la societatile cu raspundere limitata, in „Dreptul”, nr. 5

G. Tița Nicolescu, Tratat de dreptul afacerilor. Persoanele juridice, vol. I, Ed. b#%l!^+a?Wolters Kluwer, București, 2010

L. Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iași, 2000

L. Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, Ed. All Beck Restitutio, București, 2002

L. Săuleanu, Societățile comerciale. Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

M. Bratiș, Constituirea societății comerciale pe acțiuni, Ed. Hamangiu, București, 2008

M. Costin, C. A, Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 1995

O. Corsiuc, E. Giurgea, Drept comercial, Ed. Lumina Lex, București, 2009

O. M. Corsiuc, Drept comercial, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007

R. Economu, Societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat, in Revista de drept comercial, nr. 5/1994

Gh. Piperea, Natura juridica a societatii comerciale unipersonale, in Revista de drept comercial, nr. 4/2000

R. I. Motica, V. Popa, Drept comercial român și drept bancar, Ed. Lumina Lex, București, 1999

R. Motica, C. Roșu, Drept comercial român și drept bancar, Ed. Mirton, Timișoara, 2001

S. Angheni, C. Stoica, M. Volonciu, Drept comercial, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Oscar Print, București, 2001

S. Cristea, Dreptul afacerilor, ed. a III-a, Editura Universitară, București, 2012

St, Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti 2004

St. Cărpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, București, 2001

St. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, București, 2000

St. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2007

St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007

St. D. Cărpenaru, S. David, Gh. Piperea, Societățile comerciale. Reglementare, doctrină, jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2002 b#%l!^+a?

St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, București, 2012

I.Turcu, Tratat teoretic și practic de drept comercial, vol. II, Ed. C.H. Beck. București, 2008

Legislatie

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

Tratate si monografii

C, Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, Bucuresti, 2004

C. Gheorghe, Societăți comerciale. Voința asociaților și voința socială, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2003

C. Roșu, L. Tec, Constituirea și funcționarea societăților comerciale, Ed. WorldTeach, Timișoara, 2007

E. Cârcei, Constituirea societăților pe acțiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1995

E. Cârcei, Drept comercial român, Ed. All Beck, București, 2000

G. Comanita, Discutii cu privire la posibilitatea existentei abuzului de drept in hotararile adunarii generale la societatile cu raspundere limitata, in „Dreptul”, nr. 5

G. Tița Nicolescu, Tratat de dreptul afacerilor. Persoanele juridice, vol. I, Ed. b#%l!^+a?Wolters Kluwer, București, 2010

L. Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iași, 2000

L. Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, Ed. All Beck Restitutio, București, 2002

L. Săuleanu, Societățile comerciale. Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008

M. Bratiș, Constituirea societății comerciale pe acțiuni, Ed. Hamangiu, București, 2008

M. Costin, C. A, Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 1995

O. Corsiuc, E. Giurgea, Drept comercial, Ed. Lumina Lex, București, 2009

O. M. Corsiuc, Drept comercial, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007

R. Economu, Societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat, in Revista de drept comercial, nr. 5/1994

Gh. Piperea, Natura juridica a societatii comerciale unipersonale, in Revista de drept comercial, nr. 4/2000

R. I. Motica, V. Popa, Drept comercial român și drept bancar, Ed. Lumina Lex, București, 1999

R. Motica, C. Roșu, Drept comercial român și drept bancar, Ed. Mirton, Timișoara, 2001

S. Angheni, C. Stoica, M. Volonciu, Drept comercial, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Oscar Print, București, 2001

S. Cristea, Dreptul afacerilor, ed. a III-a, Editura Universitară, București, 2012

St, Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti 2004

St. Cărpenaru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, București, 2001

St. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, București, 2000

St. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2007

St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007

St. D. Cărpenaru, S. David, Gh. Piperea, Societățile comerciale. Reglementare, doctrină, jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2002 b#%l!^+a?

St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, București, 2012

I.Turcu, Tratat teoretic și practic de drept comercial, vol. II, Ed. C.H. Beck. București, 2008

Legislatie

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004