Participarea Politica, Factor de Dezvoltare a Culturii Politice
Sumar:
Introducere
Capitol 1: Cultura politică ca fenomen social. Repere teoretico-
metodologice.
1.1 Abordări conceptuale și structurale ale termenului de cultură politică
1.2 Tipuri și forme de manifestare ale culturii politice
1.3 Rolul culturii politice a tineretului în societatea contemporană
Capitol 2: Particularitățile culturii politice ale tineretului din
România.
2.1 Trăsăturile specifice ale culturii politice ale tineretului în contextul tranziției spre democrație.
2.2 Socializarea politică – condiție de formare a culturii politice a studenților.
2.3 Participarea politică factor de dezvoltare a culturii politice.
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Introducere
Actualitatea temei investigate. Viața politică a societății în tranziție, ca și alte sfere ale lor, include un șir de procese foarte complicate și anevoioase care sunt condiționate de natura și modul de funcționare a componentelor structurale ale sistemelor lor politice, precum și de complexitatea sarcinilor privind transformarea acestor sisteme. Practica social – politică curentă a Republicii Moldova demonstrează că unele procese politice sunt susținute de societate; iar altele respinse de întreaga societate sau numai o parte a ei.
Este evident că activitatea, instituțiilorpolitice se află, la noi ca oriunde, în dependență directă de mai mulți factori. Unul din aceștea este, fără îndoială, cultura politică a societății a membrilor săi, care influiențează mult direcțiile, caracterul și conținutul dezvoltării sistemului politic.
Reușita transformărilor democratice din Republica Moldova presupune constituirea unei culturi politice democratice. Una din forțele capabilă de a susține activ transformările democratice din societate o constituie tineretul și mai ales viitoarea intelectualitate a societății-studenții.
În cadrul societății actuale moldovenești școlii superiore i se înaintează cerința de a educa cetățeni activi, purtători ai culturii politice. Mai ales devine actuală problema formării culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova. În condițiile în care aceasta tinde spre democrație exista necesitatea existenței unei intelectualități active cu vaste cunoștințe în domeniu, intelectualitate care nu ar fi indiferentă din punct de vedere politic.
În constituirea unei culturi politice democratice un rol important îi revine în Republica Moldova sistemului de învățămînt superior deoarece numai aici se cultivă viitoarea elită a societății. Educarea studenților în spiritul valorilor democratice, implimentarea idealurilor respectării drepturilor omului, a principiilor democrație și umanismului, este la fel de importantă ca și implimentarea idealurilor economiei de piață, a bunăstării populației. Deaceea și cercetarea culturii politice a tineretului studios este forte actuală pentru că de nivelul de cultură al acestora depinde viitorul societății.
Gradul de cercetare a temei. Cercetarea include investigarea mai multor aspecte ale culturii politice, a socializării politice, participării politice etc. Aceste aspecte își oglindire în literatura de specialitate.
Ca noțiune conceptuală cultura politică a început să fie folosită în anii 50-60 ai secolului trecut de către Almond G., Verba S., Pye L .De o mare importanță din punct de vedere conceptual a avut lucrarea lui Almond G., și Verba S. unde are loc descrierea fenomenului culturii politice, dimensiunile și tipurile acesteea.
În Uniunea Sovietică noțiunea de cultură politică începe să fie cercetată începînd cu anii 80 ai secolului trecut. Printre gînditorii care și-au adus contribuția îi putem menționa pe Lisekov și E. Babosov, care au scris despre cultura politică a omului sovietic.
Makaria a scris despre fenomenul culturii politice în cadrul culturii. Savanții Blinov N., Ojegov Iu., Șereghi F., au cercetat interdependența dintre cultura politică și tineret.
Deasemenea putem menționa lucrările lui Burlațki R., Galkin, Keizerov N. care sunt într-o oarecare măsură relevante în cercetarea culturii politice deoarece în ele nu se conține descrierea completă a parametrilor de bază a fenomenului culturii politice.
După destrămarea “Lagărului Socialist” cultura politică este abordată de așa cercetători ca Gadjiev C., care abordează aspectele conceptuale și de conținut ale culturii politice, Batalov E. ce abordează cultura politică ca concept și fenomen, Gomerov I. și alții.
În România problemele culturii politice esența acesteaa în perioda posttotalitară au fost descrise de către așa autori ca :Mungiu-Pipidi A., Măgureanu V., Radu R., Fulga GH., Crăiuțu A. Deasemenea problemele studențimii ca grup de tineret au fost elucidate în lucrările autorului român Zamfir C.
Fenomenul culturii politice este abordat direct sau tangențial în Republica Moldova de către Colațchi A. Fruntașu P., Moșneaga V., Rusnac Gh., Sandu I., Saca V., Solomon C., Stan V. etc.
Unele aspecte ale culturii politice ca fenomen sunt reflectate în publicațiile din revista științifică “Moldoscopie” (Probleme de analiză politică), culegerile de materiale ale simpozioanelor științifice din țară și cele internaționale.
Scopul și obiectivele investigației. În condițiile în care cultura politică a tineretului studios reprezintă o condiție de consolidare a democrație ne-am propus ca scop argumentarea rolului culturiii politice a tineretului studios din Republica Moldova în formarea unui stat edificat din punct de vedere democratic avînd următoarele obiective esențiale:
Care sunt abordările structurale și conceptuale ale termenului de cultură politică.
Identificarea tipurilor și formelor de manifestare ale culturii politice.
A se demonstra rolul culturii politice în societatea contemporană.
A se evidenția trăsăturile specifice ale culturii politice a tineretului studios în contextul traziției Republicii Moldova spre democrație.
A se argumenta importanța socializării politice ca condiție de formare a culturii politice a studenților.
A se deduce importanța participării politice ca factor de dezvoltare a culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova.
Suportul metodologic și teoretico – științific al lucrării. Studierea culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova a fost posibilă printr-un sistem complex de metode teoretice și empirice cu caracter interdisciplinarceea ce a permis să fie examinat fenomenul culturii politice, esența socializării din pozițiile mai multor științe.
Metoda structural-funcționalistă.
A dat posibilitatea stabilirii cadrului funcțional și de existență al culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova în cadrul sistemului politic evidențierea elementelor structurale ale culturii politice.
Metoda comparativă. A creat posibilitatea evidențierii culturii politice în diferite tipuri de sisteme politice, comparîndu-se trăsăturile culturii politice dintr-un regim democrtic actual și regimul politic totalitar.
Metoda istorică.
A permis analiza studențimii ca grup de tineret în evoluția lor și dinamica dezvoltării culturii politice a acestora.
Metoda sistemică.
A dat posibilitatea de a analiza cultura politică a tineretului studios din Republica Moldova ca pe o formațiune întregă și nu o sumă de obiecte izolate, aparte.
Anume unitatea asigură acele calități integratorii care sunt proprii componentelor în parte ca elemente ale sistemului.
Metoda sociologică.
A contribuit la stbilirea suportului empiric al lucrării care a dat posibilitatea de a deduce care este starea culturii politice a studenților, tipul de cultură, influiența factorilor exteriori asupra acestea.
În cadrul lucrării au mai fost utilizate analiza, sinteza, abstractizarea și generalizarea ceea ce mi-a dat posibilitatea să deduc specificul culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova în perioda de tranziție.
Noutatea științifică a lucrării. În condițiile în care în Republica Moldova se observă un absenteism politic din ce în ce mai mare în rîndul tinerilor formarea culturii politoce devine o problemă stringentă.
O categorie aparte de tineri în Republica Moldova o constituie studenții, adică cei care urmează cursurile unei universități sau ale unei instituții de învățămînt superior. Examinarea problemelor actuale ale studenților crează premise de a cerceta mai exact și mai calitativ tendințele social-politice de dezvoltare a tineretului studios în țară. Dat fiind faptul că tineretul studios reprezintă într-un anumit fel imaginea întregii societății, acumulînd în sine toate problemele și tendințele ei de dezvoltare. Studențimea din Republica Moldova constituie o parte integrantă, un grup specific al societății contemporane fiindu-i caracteristice un șir de calități specifice.
Valoarea aplicativă a lucrării. Semnificația și valoarea aplicativă a lucrării reese din cercetarea unei probleme destul de stingente pentru Republica Moldova. Cercetarea culturii politice are importanță teoretică pentru dezvoltarea științei politice și importanță practică –pentru dezvoltarea democrației.
Rezultatele obținute pot să constituie un fundament teoretic pentru formarea și dezvoltarea culturii politice. Ele pot fi utilizate pentru ameliorarea politicii de tineret orientate spre formarea și dezvoltarea culturii politice. Ele pot fi utilizate pentru ameliorarea politicii de tineret orientate spre formarea culturii civice a spiritultui activ cetățenesc. Concepțiile prezentate pot completa arsenalul teoretic și factologic al cercetărilor în domeniu.
Datele obținute pot fi utilizate de cadrele didactice ca suport teoretic șiempiric pentru cursurile universitare Politologie, Socializare politică, Cultura politică.
Volumul și structura tezei. Lucrarea este alcătuită din două capitole. Primul capitol reflectă cultura politică ca fenomen social prezentînd anumite repere teoretico-metodologice.
Scopul primului capitol care este alcătuit din trei paragrafe este de a prezenta unele abordări conceptuale și structurale ale fenomenului culturii politice. În al doilea paragraf sunt prezentate tipurile și formele de manifestare ale culturii politice. Iar în cel de-al treilea este arătat rolul culturii politice a tineretului studios în societatea contemporană.
Al doilea capitol pune problema de a arăta care sunt particularitățile culturii politice ale tineretului studios Republica Moldova.
Încercîndu-se în primul paragraf de a se demonstra care sunt trăsăturile specifice ale culturii politice ale tineretului studios în contextul tranziției Republicii Moldova spre democrație.
În cel de-al doilea paragraf se cercetează fenomenul socializării politice ca condiție de formare a culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova. Ultimul paragraf vorbește despre participarea politică ca factor de dezvoltare a culturii politice.
Întreaga lucrare are 86 de pagini fiecărui capitol fiindu-i rezervat 37 de pagini.În final opera pune întrebări concrete și încearcă să răspundă acestora. Problemele sunt însoțite de exemplu și situații care sunt elucidate și argumentate.
Capitolul I. Cultura politică ca fenomen social: repere
teoretico- metodologice.
1.1 Abordări conceptuale și structurale ale termenului de cultură politică.
Termenul de “ cultură politică” a fost introdus relativ recent în știința politică, fiind întrebuințat pentru prima oară în 1956, de către analistul nord american G. Almond, în lucrarea “Comparative Political System". De-a lungul istoriei politice au existat preocupări pentru studiul culturii politice, fără ca termenul în cauză să fie folosit. Considerînd că dezvoltarea societății este condiționată și de dezvoltarea culturii, iluminiștii precum Diderot, Helvetius afirmau că factorul hotărîtor al dezvoltării sociale este mediul social ,incluzînd în sine atît statul, instituțiile politice și sociale, cît și morala. În acest sens, Ch. Montesquieu și Al.Toquevile în perioade diferite au ev de cultură politică.
Termenul de “ cultură politică” a fost introdus relativ recent în știința politică, fiind întrebuințat pentru prima oară în 1956, de către analistul nord american G. Almond, în lucrarea “Comparative Political System". De-a lungul istoriei politice au existat preocupări pentru studiul culturii politice, fără ca termenul în cauză să fie folosit. Considerînd că dezvoltarea societății este condiționată și de dezvoltarea culturii, iluminiștii precum Diderot, Helvetius afirmau că factorul hotărîtor al dezvoltării sociale este mediul social ,incluzînd în sine atît statul, instituțiile politice și sociale, cît și morala. În acest sens, Ch. Montesquieu și Al.Toquevile în perioade diferite au evidențiat ideea după care tradițiile unei societăți, spiritul instituțiilor sale politice nu sunt manifestări întîmplătoare, ci produsul istoriei acesteea. Înțelegerea corectă a locului pe care cultură politică îl ocupă în stuctura sistemului politic impune în mod necesar delimitarea culturii politice de celelalte forme de cultură, surprinderea trăsăturilor sale specifice, evidențiera tipurilor de cultură politică, a rolului și funcțiilor sale.
Avînd ca finalitate perfecționarea continuă a sistemului de organizare și conducere prin prisma unor valori politice fundamentale, cultură politică are de îndeplinit un rol imens în formarea gîndirii politice, a convingerilor, a atitudinilor și comportamentelor democratice.1 Nici o altă formă de cultură nu poate să-și asume acest rol. Totodată, cunoștințele, valorile și reacțiile emoționale formate prin socializări și aculturație, experiențe prin care o cultură politică trece din generație în generație, ne spun multe despre sensurile atribuite evenimentelor politice de către observatori sau participanți la ele. Contribuții la elucidarea conținutului conceptului de cultură politică au adus analiștii politici americani precum G. Almond, S. Verba, L. Pye, Ch. Foster, politologi francezi printre care se numără M. Duverger,Y. Schemeil, precum și F.Burlațchi, F. Wjatr, M. Markiewicz etc.
După cum rezultă din literatura de specialitate,antropologii au formulat peste două sute și cincizeci de definiții pentru conceptul de “cultură”.Există valoroase încercări de tipologizare și pentru definirea conceptului de cultură politică. De exemplu, canadiana Glenda Patrik a analizat peste treizeci de definiții referitoare la conținutul culturii politice, grupîndu-le în funcție de notele specifice în patru categorii psihologice, obiective, euristice și comprehensive. Nu încape nici o îndoială asupra faptului că în conținutul conceptului de cultură politică există componente cognitive, emoționale și axiologice aflate în raporturi de intercondiționare greu de diferențiat. Potrivit lui G.Almond, “cultură politică” reprezintă rețeaua orintărilor, atitudinilor, valorilor și convingerilor prin care individul se raportează la sistemul politic .
Un alt analist, S.Verba, consideră cultura politică a unei societăți ca “fiind sistemul credințelor empirice, simbolurilor expresive și valorilor care definesc situația în care are loc acțiunea politică, precum și sistemul de convingeri cu privire la matricea interacțiunii politice și a instituțiilor politice”. Pentru L.Pye, cultura politică “este ansamblul atitudinilor, credințelor și sentimentelor care ordonează și dau sens unui proces politic și prevăd regulile și convingerile subiacente care reglează comportamentul politic. Alt analist, Ch. Foster, consideră cultura politică o sumă a
valorilor percepute în comun și simțite profund și a credințelor corespunzătoare lor, ce penetrează activitățile politice dintr-o societate dată. J. Wjart definește cultura politică drept “totalitatea săi atitudinilor de comportament existent într-o societate referitoare la relațiile reciproce dintre puterea politică și cetățeni”. Există și unele idei după care abordările culturaliste și psihologiste au invadat științele sociale sub presiunea școlii americane de antropologie. Analizînd procesele de integrare socială și culturală, antropologia americană a lansat termenii de “personalitate de bază”și “cultură de bază” prin intermediul cărora a interpretat unitatea variațiilor diverselor configurații culturale , inclusiv ale comportamentelor politice.2
Această tradiție a fost valorificată de G. Almond și S. Verba cînd au introdus noțiunea de cultura politică în studiul sistemelor politice și al comportamentelor politice.
Politologul Y.Schemeil folosește în analizele sale pluralul “culturi politice” întrucît spune el, nu există o cultură politică unică în care să se regrupeze toate caracteristicile politice ale unei societăți.Apare limpede că expre sia “culturi politice” sugerează pluralismul culturii pe care singularul nu-l implică.Factorul comun al acestor culturi este, după părerea autorului menționat, atitudinea față de regimul politic.În concepția politologului francez, cultura politică reprezintă ansamblul sistemelor de credință și semnificații politice pertinente pentru o colectivitate. În perioada postrevoluționare din țara noastră nici un termen nu s-a bucurat de mai o mai mare frecvență a utilizării, precum cel de cultura politică. Presa, radioul, televiziunea, oamenii politici, cetățenii obișnuiți se întrec în al folosi și cînd trebuie și cînd nu trebuie. Termenul capătă accepțiuni diferite în funcție de temeinicia cunoștințelor politologice ale celor ce-l mînuiesc. Se pare că L. Pye avea dreptate cînd afirma că există primejdia ca termenul de cultură politică să fie folosit ca o verigă de legătură ce lipsește în orice loc ce nu poate fi explicat în analiza politică. Marea majoritate a celor ce-l folosesc îi dau sensul de “cunoștințe politice”.3
Deși termenul este de dată recentă, preocupările pentru studiul culturii politice pot fi întîlnite adesea de-a lungul istoriei ideilor politice. Herodot face referiri în opera sa “Istorii” la deosebirile dintre diferite popoare în privința modului în care se raportează la acesta. Manifestîndu-și preferința pentru un guvernămînt democratic, Herodot arată că atenienii, atîta timp cît au fost supușii unui tiran nu se arătau superiori vecinilor.
Puterea cetății ateniene era consecință a instintuțiilor și moravurilor sale:
¤ isonomie-egalitate în fața legii
¤ isegorie-libertatea de opinie
¤ philantropie-fraternitate.
Platon și Aristotel analizează, alături de celelalte aspecte ale politicului și unele probleme legate de opinii și conduite politice.În epoca luminilor unii filosofi, presupunînd că ideile, opiniile politice conduc lumea, că dezvoltarea societății este determinată de înflorirea culturii,elaborau de fapt o teorie a culturii politice. Ch.Montesquieu și Al.Toquevile au încercat să explice de ce sistemul politic al unei țări a acționat într-un anumit mod.
Problema congruenței dintre instituțiile politice și caracterul național, dintre cultură și stuctura prsonalității,dintre funcțional și instituțional, pe de o parte, și comportamentul politic pe de alta, l-au preocupat și pe W. Bogehot. Analiza psihologiei naționale s-a materializat în eseurile sale asupra personalității istorice și politice în care a subliniat că ” însușirea de mare lider își are originea în abilitatea conducătorului de a stabili o relație de comunicare cu electoratul. Și alți gînditori ,
într-o măsură mai mare sua mai s-au referit la unul altul dintre aspectele problematicii culturii politice.În orice sistem politic există o reglementare a sferei politice care completează semnificația de acțiuni politice, disciplinează instituțiile politice, oferă importanță socială și răsunet faptelor și acțiunilor individuale. Anume cultură politică garantează conținutul procesul politic.4
Conceptul “cultură politică” concret evindețiază că tradițiile societății, spiritul său social-politic emoțiile rațiunea membrilor săi, precum și stilul de comportament al conducătorilor săi. Acestea nu sunt evenimente întîmplătoare ale istorie, ci interdependența de părți a singurului întreg constituind real o existență de corelații.În așa mod, cultură politică se “înrădăcinează” atît în activitatea publico-socială cît și acțiuni individuale. Dar prin aceasta nu toate atitudinile spre politică pot fi enumerate în categoria ”cultură politică”. Fie ultima include în sine numai acele convingeri răspîndite, propagate, dispoziții emoționale , care formează modele specifice și garantează ordinea și forma procesului politic.
Nu trebuie de confundat cultură politică în sens larg, cu conceptul de cultură politică în sens restrîns. Problema constă în aceea că cultura politică este unul din elementele inițiale ale întregii culturi a societății, și un complex de elemente și manifestări a unei sau altei țări,legate de institutele social-politice și a proceselor politice ce oferă o importantă influență la formarea, funcționarea și desfășurarea instituțiilor politice de stat..5 De asemenea,cînd se vorbește de cultură politică a unei societăți, se are în vedere sistemul politic, așa cum a fost internalizat în cunoștințe, sentimente și evaluării ale populației sale. Cultura politică mai poate fi văzută și în sens restrîns. T. Hobbes esupunea că, atunci cînd oamenii nu cunoșteau conducerea asupra lor, ” era războiul tuturor împotriva tuturor”, viața oamenilor în aceste condiții “fără viitor”, respingătoare. Cu apariția conducerii oamenilor a ieșit din această situație la bază fiind anumite cunoștințe politice care aparțin culturii politice în ansamblu. Adresarea la problema culturii politice a fost una din apariția supragîndirii fundamentale pentru civilizația europeană a timpurilor noi,închipuirea despre natura rațională a omului a deschis posibilitatea de a interpreta comportamentul său politic.6
Primul după timp,impuls spre nașterea conceptului de cultură politică au fost discuțiile cu privire la cauzele morții republicii Weimar din Germania și victoria național-socialiștilor.În limitele formării pe acele vremuri în știința socială a vestului, a explicării “neașteptatului” pas al istoriei-victoria lui Hitler era imposibilă. De ce în țara care era una din “monumentele culturii europene” în țara cu cel mai dezvoltat nivel al cunoștințelor, a științei, cărei, se pare, i-a fost atribuit cel mai luminos viitor al democrației, a venit la conducere Hitler.Al doilea impuls a fost situația ce a apărut în anii 50, ce se extindea, în Asia și Africa, punînd în fața cercetătorilor întrebarea, de ce în aceste țări. Nu se practică modele occidentale de politică
Una din temele importante de discuție în știința politică contemporană este oferită de problematica culturii politice ca componentă a culturii în general. Culturii i-au fost consacrate o serie întregă de lucrări speciale, astfel putem vorbi chiar despre “discipline” de studiu, care și-au făcut din cultură un obiect aparte de investigație.Este evident că cultura este abordată din unghiuri diferite,cum ar fi de exemplu examinarea fenomenului cultural în istorie (culturii comunităților primitive, moderne și contemporane), sau studierea specificului diferitor culturii naționale (cultura franceză, germană, niponă etc.)
De multe ori termenul de cultură politică este confundat cu noțiunea de ideologie. Dacă așa cum am menționat deja, cultura politică reprezintă ansamblul cunoștințelor, valorilor, credințelor și convingerilor politice care fundamentează și legitimează un sistem politic, ideologia politică constituie nivelul mai elaborat al culturii politice, respectiv acel set coerent de idei care ghidează acțiunea politică.7 În conformitate cu teoria elaborată de Marx la mijlocul sec. al XIX-lea ideologia ar constitui o reprezentare deformată a realității sociale; orice ideologie ar fi deci o interpretare partizană a situației sociale. Prin urmare ideologia politică definește un ansamblu relativ structurat de idei avînd caracter de grup. Este mai coerentă decît cultura politică, dar și mai puțin realistă.
În cadrul teoriei marxiste a științei sovietice se punea accent pe unitatea dintre cultură și politică, pe exprimarea intereselor grupurilor sociale în politică. Cultura politică era considerată un fenomen subiectiv-obiectiv, un mod de activitate și relații în sfera politică. Această opinie era împărtășită de către V. Ă. Boikov, V. N. Ivanov, J. T. Toscenko, R. M Burlațki, A. A. Galkin, N. M. Keizerov. În considerația lui N. M. Keizerov, cultura politică este o formă specifică de reflectare și un mod de realizare practică a intereselor fundamentale de clasă în corelația acestora cu interesele sociale. Accentuând caracterul de clasă al culturii politice, Keizerov afirmă că „prin cultura politică se înțelege unitatea dintre cunoștințele politice, normele politice și metodele de activitate, o formă specifică, un mod de reflectare și realizare a intereselor fundamentale de clasă și a celor sociale.”
De asemenea, în cadrul științei sovietice, autorul E. Babosov definește cultura politică în felul următor: „Cultura politică reprezintă realizarea cunoștințelor politice, a orientărilor valorice, a modelelor de comportament ale subiectului social (personalitate, clasă, societate) într-un anumit sistem istoric de relații politice și activitate politică. Ea include experiența politică a societății, a claselor sale, a grupurilor sociale, a colectivelor de muncă, a indivizilor, fixată în obiceiuri și legi, nivelul reprezentărilor lor despre puterea politică și relațiile politice, capacitatea de a aprecia corect fenomenele vieții sociale și de a avea o poziție politică activă în cadrul
ei, exprimată în acțiuni sociale concrete.” Destul de bine formulată, această definiție conține, în opinia noastră, o inexactitate. Capacitatea de a aprecia corect fenomenele vieții sociale și de a avea o poziție activă în cadrul acesteia este prezentată în această definiție ca o calitate iminentă culturii politice. Există diferite tipuri de cultură politică și persoanele care posedă cultură politică nu au neapărat o poziție politică activă în cadrul sistemului social, ci acest lucru depinde de tipul de cultură politică pe care îl posedă. Astfel în concepția noastră, această definiție este puternic ideologizată. Ea este mai degrabă o definiție a culturii politice a omului sovietic, care trebuia (din punctul de vedere al lui E. Babosov) să poată să aprecieze corect viața socială și să fie activ din punct de vedere politic.
În această perioadă mulți autori evidențiau faptul, că cultura politică trebuie raportată la anumite clase. Printre componentele de bază ale culturii politice se numărau: însușirea ideologiei politice științifice, cunoștințe în domeniul teoriei marxist-leniniste și a politicii interne și externe a partidului, transformarea cunoștințelor în adânci convingeri interioare ale personalității, elaborarea auto-conștiinței de clasă, priceperea de a susține viziunile proprii; acumularea deprinderilor necesare de activitate politică, însușirea principiilor și normelor ei; realizarea cunoștințelor, convingerilor în activitatea practică a subiectului culturii politice în toate sferele vieții sociale.
În legătură cu schimbările, ce au avut loc în aria fostului spațiu sovietic, odată cu procesele tranzitorii, s-au schimbat, în mare parte, și viziunile asupra culturii politice. O mare parte dintre cercetători din CSI consideră, că cultura politică conține atât elemente de ordin psihologic, cât și elemente de ordin comportamental. Pornind de la stabilirea esenței culturii în genere și considerând că cultura nu este doar un ansamblu de calități umane, ci și un tip de relație dintre oameni, condiționat de aceste calități și că cultura politică se întruchipează nu doar în caracterul instituțiilor sociale, a normelor și valorilor, dar și a relațiilor interpersonale , G. Artiomov consideră, că din acest punct de vedere „cultura politică poate fi privită ca un mod de interacțiune a oamenilor în sfera distribuirii și realizării puterii”.
În unele cazuri, importanța culturii politice este exagerată. De exemplu, Șcegorțev V. A., consideră, că cultura politică reprezintă „nucleul”, „Sufletul viu” al întregii culturi spirituale. Este adevărat, că în cadrul anumitor societăți, în anumite perioade de timp, politica are un rol definitoriu pentru întreaga sferă socială. Aceasta însă nu înseamnă, că de fiecare dată anume cultura politică constituie nucleul întregii culturi spirituale.
Astfel, în literatură de specialitate întâlnim o mare varietate de definiții ale culturii politice. Pornind de aici, pot fi evidențiate următoarele interpretări ale culturii politice:
Psihologice, în cadrul cărora se pune accentul pe orientările psihologice (G. Almond, S. Verba).
Simbolice, care tratează cultura ca pe un sistem de simboluri. (L. Dittmer).
Acționaliste, ce evidențiază aspectul comportamental în cadrul procesului politic.
Ideologice, în care cultura politică se identifică cu ideologia politică (E. Babosov).
Vaste, care includ atât orientări psihologice, cât și forme corespunzătoare de comportament politic.
O clasificare complexă și detaliată a definițiilor culturii politice este expusă de către savantul român Ș. Stănciugelu, care îl citează pe J. R. Gibbins (Contemporary Political Culture; Politics in a Post Modern Age):
definiții psihologice, care pun accentul pe orientarea individuală spre obiective politice;
definiții sociologice, care asociază orientările individuale și comportamentele sociale pe care acestea le provoacă;
definiții zise „obiective”, în care cultura politică apare în termenii normelor și valorilor consensuale și normelor sociale;
definiții euristice, care oferă un tip ideal cu rol de a permite explicarea unor fenomene parțiale (comportament, credințe etc.);
definiții lingvistice – un discurs cu înțelesuri pentru un grup determinat;
definiții care fac referință la cultura națională, ideologii politice, ideologia dominantă.
La fel a procedat și R. Tucker, care viza cultura globală ca pe un mod de viață obișnuit, ce include moduri acceptate de gândire, convingeri și moduri acceptate de comportament. De aici, pentru R. Tucker, cultura politică este constituită din acele elemente ale culturii, care au legătură cu guvernarea și politica.
Cultura globală este un factor de organizare și formare a vieții unei comunități. În fiecare societate există anumite orientări culturale, care conduc mersul dezvoltării sale pe un drum organizat, dar nu haotic. În cadrul societăților se constituie anumite valori culturale și dezvoltarea acestor societăți începe să depindă tot mai mult de acestea. Cu toată multitudinea definițiilor culturii, ele pot fi divizate în două grupuri mari: definițiile în care cultura este abordată ca totalitatea valorilor materiale și spirituale
Așadar din cele menționate mai sus cultura politică este o componentă psihologică, subiectivă a sistemului politic.Ea reprezintă modalitatea de raportare a cetățenilor la sistemul politic, pasiunile lor politice.Pe lîngă ideile și teoriile cu valoare explicativă, cultura politică mai cuprinde și concepții despre modul de organizare a statului, căile de participare la putere a diferitelor grupuri de indivizi,despre rolul partidelor în conducerea societății, prefigurînd acțiunile politice viitoare.Cuprinde de asemenea, teorii înghegate care-și găsesc expresia în expresia în doctrine și progame politice precum și concepțiile despre modul de organizare a sistemului politic al unei societăți.În centrul culturii politice stau valorile politice exprimînd ceea ce este dezirabil.
În ceea ce privește stuctura culturii politice autorii americani operează cu relația dintre structurile culturii politice și cele ale sistemului politic în general, pentru a determina orientările de valoare, atitudinile, evaluările, reacțiile psihologice și comportamentele oamenilor într-un sistem politic dat.8 Problema fundamentală este cum intervine cultura politică în funcționarea sistemului politic și în orietarea comportamentului politic al oamenilor. Răspunsul depinde de viziunea generală asupra societății și a acțiunilor umane. Întîlnim abordări raționalist-obiectiviste și altele psihologiste care pun accente diferite asupra factorilor umani și axiologici. Adesea, politologii sunt interesați doar de rolul ideologiilor iar sociologii de structurile simbolice ale societății.Este demn de reținut avertismentul repetat al autorilor după care tranziția societăților spre democrație luînd ca exemplu procesele care se desfășurau în anii 60 în țările lumii a treia presupune mai mult decît introducerea“institițiilor formale ale democrației”, sufragiul universal,existența partidelor politice, parlamentul ales ,separarea puterilor și dreptul la asociere și expresie.
Cu toate acestea s-ar putea ca sistemul să nu funcționeze în sens democratic.Cauza trebuie căutată în faptul că o ”formă democratică a sistemului politic participativ presupune în egală măsură o cultura politică aflată în concordanță cu el.Este teza fundamentală a cărții lui Almond și Verba. Democrația de factură modernă-parlamentară, pluralistă, liberală, cum i se mai spune-nu se poate construi pe orice sol cultural. Ea presupune, alături de alte condiții instituționale și economice, și un fndament cultural modern pe care să se dezvolte o cultura politică de un anumit tip.9
În structura culturii politice potrivit mai multor autori, se include și convingerile politice care sunt ansamblu de reprezentări,idei, principii și judecăți de valoare care călăuzesc și motivează relațiile unui grup social în cadrul domeniului politic.Ideile specifice pe care le au oamenii despre politică, afirmă autorul, nu numai că nu implică o diferențiere clară între comportamentele cognitive, afective și evaluative, ci dimpotrivă presupune o combinație între acestea.
Convingerile pot fi empirice, reflectînd starea vieții politice, sau se pot referi la scopurile și valorile ce trebuie urmărite în viața politică. Cultura politică realizează o legătură importantă între evenimentele politice și comportamentul indivizilor ca reacție la aceste evenimente. Acesta reprezintă un alt element structural al culturii politice care poate fi afectat de evenimentele politice, dar și de semnificațiile care sunt atribuite acestor evenimente de către observatori.Maricile de bază ale convingerilor politice afectează nu numai modul în care indivizii reacționează la evenimentele politice, ci și căile prin care indivizii sunt implicați în viața politică. Unii politologi,printre care și Y. Schemeil, consideră că în cultura politică trebuie inclusă și perceperea subiectivă a istoriei, deoarece experiența istorică influiențează modul de a gîndi asupra politicului, credințele și atitudinile politice.Unii politologi,printre care și Y. Schemeil, consideră că în cultura politică trebuie inclusă și perceperea subiectivă a istoriei, deoarece experiența istorică influiențează modul de a gîndi asupra politicului, credințele și atitudinile politice.
Atitudinea politică reprezintă o modalitate de raportare a individului sau grupului social la problemele, fenomenele și procesele pe care le apreciază într-un
anumit mod. Pe un plan mai general atitudinea poate îmbrăca mai multe sensuri
specifice precum: atitudinea filosofică,științifică, politică.În conținutul atitudinii politice, elementele cognitive și apreciative au o încărcătură emoțional-afectivă deosebită organizînd, pe baza valorilor, convingerilor politice, ordonînd reprezentările cognitive, atitudinile politice au un rol important formarea comportamentului politic și în pregătirea unei acțiuni politice. O componentă importăntă a culturii politice este constituită din setul de cunoștințe, credințe, sentimente, judecăți de valoare pe care oamenii le au despre
ceilalți actori politici.10
În ultimă instanță toate componentele structurale și conceptuale ale culturii politice acționează doar într-o societate unde predomină democrația și valorile fundamentale ale ei libertatea,egalitatea și dreptatea socială.În lumea modernă aceste valori au luat forme diferite.Conștienți de drepturile noastre individuale, vrem să ne bucurăm de libertatea de a trăi după cum credem de cuviință în sfera vieții private, fără a fi obligați să luăm parte direct la administrarea treburilor cetățenești. Pentru implicarea în acestea ne vin în ajutor alte componente structurale ale culturii politice ca sancțiunile care pot fi pozitive sau negative. Aceste sancțiuni pot fi stabilite prin lege sau formate prin cutumă; de asemenea se pot exercita într-un mod mult mai difuz, prin manifestările de stimă sau de reaprobare politică pe care le suscită o anumită conduită.11
1.2 Tipurile și formele de manifestare ale culturii politice.
În politologia contemporană se evidențiază mai multe tipuri de cultura politică, ce reflectă predominarea în stilul comportării politice a cetățenilor determinați de importanța și standarte, de forma relațiilor reciproce cu conducerea, precum și altor elemente, reunite sub influiența factorilor geografice, spirituali, economici etc. În legătură cu specificul ”aranjamentului”civilizat Orient-Occident tradițiile cărora sunt fundamentul aproape pentru toate culturile politice, se evidențiază culturii politice estice și de tip vestic, în dependență de specifica sistemului politic-totalitar, democratic, oligarhic; în dependență de părerile ideologice-comuniste, liberale etc; în dependență de deschiderea sau includerea importanțelor politice spre contactele de o nouă cultură- de tip închis sau deschis. Prima tipologizare a culturii politice, devenită clasică a fost cea a politologilor americani G. Almond și S. Verba. Această clasificare are un handicap ce constă în faptul ce plasează culturile într-o ierarhie strictă în fruntea căreia, desigur, se află modelul american. În acest sens , autorii evidențiază:
¤ cultura politică patriarhală
Specificul de bază al ei este lipsa interesului în societate vizavi de sistemul politic, cunoștințele slabe despre politică, lipsa participării indivizilor în viața politică națională.Acestea se orientează la valorile locale, valorile clanului, ale ginții, ale tribului, lipsind practic valorile naționale comune.Acest fapt favorizează utilizarea frecventă a violenței pentru obținerea consensului.Ideile politice ale maselor se reduc la existența unor stereotipuri religiose și morale.Acest tip de cultură este specific tinerilor state, dar în special statelor africane, republicilor din Asia Centrală etc. Are loc o simplă juxtapunere de culturi politice locale ale etniei, regiunii. Prin urmare, cunoștințele, sentimentele, evaluările sunt orientate spre anumite entități locale.12
¤ cultura politică de supunere
Indivizii au cunoștințe despre sistemul politic, dar nu participă la viața politică supunîndu-se puterii, ei așteaptă de la aceasta diferite înlesniri: medicină graduită, ajutoare sociale, îndemnizații. Acestui tip de cultură îi corespunde statul paternalist. De cele mai multe ori acest tip de cultură corespunde unei structuri autoritare și centralizate la nivel național, dar se mulțumesc cu o atitudine de pasivitate în ceea ce privește conducerea politică,din cauză că matricea caracterială a acestei culturi, prin cele două valori politice de bază autoritate-loialitate le-a înlocuit cu o “conformitate de automat” și i-a determinat să delege problemele libertății și inițiativei lor unui lider puternic, în schimbul protecției acestuia.
¤ cultura politică participativă
Individul deține cunoștințe profunde despre sistemul politic, își conștientizează
propriile interese, participă activ la viața politică.Cetățeanul tinde să fie subiect activ al sistemului politic, influențînd puterea și utilizînd diverse mijloace:13 mitingul, greva, lobysmul. În viziunea lui Almond și Verba, nu există culturi politice pure, majoritatea au un caracter mixt.În Japonia, Marea Britanie, cultura participativă coexistă cu cea de supunere moment surprins prin existența monarhiei ca efect avem culturi patriarhale- de subordonare, participative- de supunere, patriarhal-participative.
Pentru Europa Occidentală cît și pentru SUA le este specifică, în viziunea autorilor, cultura politică civică, care este o cultura politică mixtă și căreia îi sunt specifice următoarele orientări:
¤ cunoștințe profunde despre sistemul politic;
¤ interesul manifestat față de politică;
¤ dorința de a discuta politic cu vecinii, prietenii;
¤ atitudinea pozitivă față de sistemul ,mîndria față de țară,caracterul loial al opoziței;
¤ dorința de participare la politică și influențare a deciziilor politice.
¤ cultura politică anglo – americană
Se caracterizează prin laicitate, pragmatism, înțelegerea politicii ca o sferă de luptei intereselor, care pot fi totuși reconciliate; prezența unui consens național vizavi de valorile de bază, fapt ce oferă culturii omogenitate ; tendința electoratului spre centru, caracterul liniar al timpului istoric.
¤ cultura politică european –continentală
Se caracterizează prin existența mai multor subculturi politice, foarte des cu tentă polarizatoare, prezența totuși a unui compromis politic vizavi de valorile de bază; pluralism; drepturile omului; alegeri libere, proprietatea privată este intangibilă; imunitatea persoanei timpul; politic are un caracter discontinuu, ciclic. Ambele aceste culturi sunt democratice după conținut, deci pot fi atribuite la o cultură liberal –democratică comună, sau după cum consideră unii politologi sunt două ramificații ale culturii civice.
¤ cultura politică patriarhal -autoritară
În politică se reproduce modelul patriarhal al “marii familii” în frunte cu “Tătuca-țarul”, predomină relațiile verticale, ierarhizate, se dă importanță primordială tradițiilor și orientărilor valorice. La etapa actuală un astfel de model mai poate fi caracteristic și unor țări postcomuniste deaorece necesită și se ciocnesc cu un cadru mai larg de transformări sistemice globale, cu procese complexe ce se intersectează și se condiționează permanent.14
¤ cultura politică de tip liberal- democratic
Acest model este nemijlocit legat de filosofia liberală și de gîndirea general politică liberală. Factorii de bază, precum și etapele de formare și desfășurare a tipului de cultura politică liberal –democratică coincid cu jaloanele de formare și desfășurare a societății civile și a statului de drept. Un component important ce s-a format pe acest fundal al culturii politice a fost ideea de libertate individuală prețuirea individului în particular, drepturile înăscute și inalienabile a oricărui om la viață, libertate și proprietate particulară.Într-o formă de finisare, conținutul tipului liberal –democratic și-a găsit și-a găsit reflectare în democrația politică, un important component în care ideea a fost pluralismul, propunerea de a conduce în toate sferele vieții sociale principiilor diverse: în sfera socială; diferitelor grupuri, clase interesate; în sfera culturală puterilor politice, partidelor, organizațiilor. În sfera particulară aceasta presupune egalitatea în fața legii a tuturor, istrumentul de realizare a căruia este statul de drept.
¤ cultura politică de tip totalitar
Elementul central îl constituie acceptarea politicului ca un “mecanism” bazat pe idealul raționalismului total, în care acțiunea individului este asociată cu cea a unei mașini; controlul politic total al tuturor sferelor societății; utilizarea violenței în calitate de insrument al reglării politice. Dezvoltînd tipologia culturilor politice, propusă de G. Almond și S. Verba, americanul V. Rosenbaun evidențiază alte două tipuri de culturi politice.15
¤ cultura politică de tip fragmentar – se caracterizează prin lipsa consensului privind principiile de bază ale mecanismului politic al societății, cu o fragmentare socioculturală, confesională sau național-etnică a societății. Este cultura specifică periodei de tranziție, cînd în societate apar mai multe subculturi politice, dușmănindu-se des între ele și între care nu există o comunicare și ineracțiune eficientă, nu există consensul în majoritatea problemelor sociale. Aceste subculturi acceptă greu valorile, limba și tradițiile reciproce. Drept rezultat, cultura fragmentară este una conflictuală prin definiție, caracterizată prin etremism politic, liderii populiști. Asistăm la o modificare rapidă a preferințelor politice, utilizarea fregventă a metodelor neformale de luptă politică: grevele, mitingurile de protest, pichetările, greva foamei, demonstrațiile și alte forme de presing asupra puterii.
Tranziția de la o cultură politică la alta nu se realizează brusc, ci și treptat. Mai degabă se schimbă forma, căci fondul cultural se modifică mai lent decît instituțiile politice și relațiile economice.
¤ cultura politică de integrare- se caracterizează printr-un înalt nivel al consensului pe întrebările de bază ale sistemului politic, nivel scăzut al violenței politice, existența pluralismului politic. Savanții ruși F. Burlațchi și A. Galchin, analizînd interacțiunea dintre societatea civilă și societatea politică, au evidențiat următoarea tipologie a culturii politice.
¤ cultura politică arhaică – se caracterizează printr-un înalt nivel de colectivitate, includerea indivizilor în procesul de rezolvare a problemelor generale , inclusiv politice.
¤ cultura politică de elită – trăsăturile caracteristice principale diminuarea; simțului colectivismului, neparticiparea majorității la hotărîrile chestiunilor politice, nivelul scăzut al activismului politic al cetățenilor ruperea relațiilor dintre stat și societatea civilă.
¤ cultura politică reprezentativă – se caracterizează prin apariția formelor intermediare de legătură dintre societatea civilă și stat, corelarea formelor individuale și colective de comportament politic.16
¤ cultura politică a conștiinței sociale – se caracterizează prin activtatea politică în toate sferele vieții sociale. Există și diverse subculturi acestea reprezintă totalitatea orientărilor care se deosebesc de cele majoritare existente în societate, (subcultura afro – americanilor în SAU, subcultura tineretului în orice societate). La nivel național vom deosebi:
¤ subculturi religioase (catolică, protestantă, ortodoxă etc.)
¤ subculturi etnice sunt specifice statelor multinaționale (subcultura arabă în Franța, turcă în Germania, a negrilor în SUA).
Specificul subculturilor negrilor în SUA se manifestă prin orientarea concretă spre programelor federale de stat și susținerea acestora, speranța minimă în posibilitățilede activitate politică a omului de rînd de culoare, încrederea că politica este o chestiune a americanilor albi etc.
¤ subculturi demografice ( a tineretului, a adulților, pensionarilor, femeilor)
¤ subcultura teritorială împarte în cea urbană și rurală.
¤ subcultura politică a occidentului, în esență liberal democratică.
¤ subcultura politică a Orientului, orientată spre valorile religioase, morale. Pentru Orient, sunt specifice sacralizarea și personificarea puterii, paternalismul, predominarea structurii patriarhale, ierarhizarea strictă a societății, valorile colectiviste, etatismul, prezența limitată a dreptului de alegere, o bună parte a tineretului și a femeilor sunt izolate de viața politică, supremația puterii administrative asupra celei judecătorești și reprezentative. Se întîmplă des transmiterea puterii prin moștenire.
¤ subculturile regionale. Constituie diferențele culturale specifice diferitor state, regiuni. Este o diferență vizibilă între cultura SUA și cea a Chinei, cultura europeană și cea africană sau a Americii Latine. Deși China și Japonia au multe elemente comune specifice civilizației budiste, în Japonia este mai puternic elementul participativ, orientarea de supușenie față de împărat; în China elementul participativ este mai scăzut, în schimb există orientarea de supușenie față de partid, secretar general. În ambele cazuri sau păstrat viziunea sacralității puterii și respectul față de superiorii. În Cazahstan, spre exemplu, se votează prin juzuri (clanuri), predomină interesele de clan, orientarea spre stat, președinte.
Unele subculturi pot să se manifeste ostentativ în calitate de contra – culturi, opunîndu-se direct normelor, convingerilor societății dominante (grupuri de tineri care prin limbaj prin valorile vehiculate se opun practicilor oficiale. Este cazul exemblar al ”insurecției culturale” din mai 1968 din Franța unde datorită unui aflux de o jumătate de milion de baby-boomers din 1968 și a efervescenței lor culturale, manifestate prin agitația sporadică a facultățillor și a centrelor universitare pe problema liberalizării moravurilor, precum și prin mobilizarea minorităților militante de extremă stîngă contra imperialismului american din Vietnam, vor destabiliza sistemul în pragul dezagregării, punînd în evidență importanța tratamentului adecvat al contra culturilor din societate de către actorii politici.17
După atitudinea față de putere avem :
¤ cultura dominantă care este cultura valorilor căre sunt îmbrățișate de majoritatea membrilor societății.
¤ contracultura – un tip specific de subcultură, care se deosebește radical de cultura dominantă din societate și cae chiar se află în opoziție cu ea.
Contracultură mai semnifică și mișcarea de tineret din anii 1960 care respingea majoritatea aspectelor culturii dominante Americane. Contracultura aparținea aripii de stînga. Au detestat concentrarea puterii și resurselor în complexul militar-industrial, s-au opus războiul din Vietnam, au promovat drepturile minorităților și au încercat să promoveze o nouă ordine socială bazată pe cooperare nu pe competiție. Desigur că aceste tipuri au multe și sunt relative. Iată de ce se utilizează des și asificarea care pune la bază prezența sau lipsa unor valori comune în interiorul culturii politice specifice unei țări.
Un rol important îl au și formele culturii politice care afirmă că în orice fază a evoluției cultura politică a unei societăți se dezvoltă și este influențată de anumite doctrine și curente politice dominante, de anumite școli de gîndire și orientări idiologice care domină cîmpul intelectual și mental al epocii și al unei societăți determinate.Astfel pașoptismul este una din formele culturii politice chiar dacă reprezintă o doctrină revoluționară și mișcare de idei. Apărută ca mișcare revoluționară la mijlocul secolului trecut a avut un ecou larg în societatea romînească. Rolul acesta a fost preluat ulterior de junism și mișcarea unionistă în primele decenii ale secolului nostru pentru ca în perioada interbelică să asistăm la o diversificare a curentelor politice și ideologice, a doctrinelor și teoriilor despre societate.
Unii autori consideră că ideologia deasemenea reprezintă o formă a culturii politice. Tema fiind discutată pînă la saturație, ne limităm la cîteva precizări. O opinie foarte răspîdită este că răspîndirea este că asistăm la sfîrșitul conflictelor ideologice și doctrinare. Această convingere este rezumată la ideea că oamenii au devenit conștienți de reactivitatea ideologiilor.Important este să nu reducem ideologia la formele teoretice, doctrinare, sistematizate, pentru că ideologia se exprimă și prin forme populare, care o fac să modeleze conștiința comună, prin utopii, mituri, versiuni degradate și populare, accesibile. O ideologie se difuzează în forme simplificate,accesibile publicului larg, prin mass-media, conversații sociale și formule stereotipe.18
O altă formă a culturii politice este cultura politică națională fiind considerată ca un ansamblu de orientări , atitudini și comportamente care diferă într-o mai mare măsură sau mai mică de la o țară sau alta. Așa cum în fiecare țară, societatea nefiind un ansamblu omogen, diferitele clase și pături sociale vor tinde să elaboreze sau să accepte de la liderii reprezentativi, norme și finalități reprezentînd versiunea lor proprie asupra proceselor politice și asupra propriei deveniri. Cultura politică națională se va diferenția, în așa mod, pe întreg diapazonul pozițiilor politice posibile, de la dreapta la stînga politică. În acest sens cultura politică națională este tocmai factorul menit a zădărnici manipularea politică a cetățeanului atît de către putere cît și de către partidele și politicienii demagogi. Cultura politică este integrativă după unii autori aceasta deasemenea este o formă care se caracterizează prin faptul că interacțiunile sociale, nu sunt posibile decît între actorii care împărtășesc cel puțin aceleași coduri de semnificații.
Între tipurile culturii politice și formele acesteia există o interdependență. Mulți dintre autori le confundă deacea este necesar de definit fiecare dintre. Între tipurile culturii politice și formele acesteia există o interdependență.19 Mulți dintre autori le confundă deacea este necesar de definit fiecare dintre. Acestea .Alte două forme ale culturii politice sunt cultura materială sua civilizație (bunurile, tehnicaproducerilor) și cultura spirituală (totalitatea creațiilor în domeniul artei, literaturii, științei). Îmbinarea formelor cu tipurile de cultura politică presupun crearea anumitor condiții adecvate în primul rînd un mediu democratic în care să funcționeze principiul separării puterilor în de cultura politică presupun crearea anumitor condiții adecvate în primul rînd un mediu democratic în care să funcționeze principiul separării puterilor înstat. În caz contrar apar și elemente ale regimului totalitar. În ultimă instanță pentru o cultură politică veritabilă cu formele și tipurile ei este necesară implicarea societății civile.
Deci în acest paragraf am încercat să elucidez ce reprezintă cultură politică ca fenomen și care sunt ipostazele studierii lui. Deasemenea am încercat să demonstrez că funcționarea acesteia are loc dar în condițiile unui regim democratic ținîndu-se cont de interdependența dintre funcțiile, structura și dimensiunile acesteea. Determinarea corectă a tipurilor și formelor culturii politice contribuie la buna funcționare a unei societăți. Trebuie să menționăm deasemenea că cultura politică este specifică și societăților totalitare cărora le sunt specifice anumite tipuri și forme de cultura politică.
În regimul democratice, cultura politică se manifestă drept un catalizator activ al activității politice, pe cînd în cele dictoriile cultura politică apare sub forma pasivității politice, ca o reacție la politică reacțională promovată de aparatul de stat. Funcționarea normală a unei societăți, respectiv stabilitatea și eficacitatea ei depind de existența unei culturi politice definite și active.
O categorie aparte de tineri o constituie studenții, adică cei care urmează cursurile unei universități sau ale unei instituții de învățămînt superior. Examinarea problemelor actuale ale studenților crează premise de a cerceta mai exact și mai calitativ tendițele social –politice de dezvoltare a tineretului în țară, dat fiind faptul că tineretul studios reprezintă într-un anumit fel imaginea întregii societăți, acumulînd în sine toate problemele și tendințele ei de dezvoltare. Studențimea constituie o parte integrantă, un grup specific al societății contemporane fiindu-i caracteristice un șir de calități specifice demonstrez că funcționarea acesteia are loc dar în condițiile unui regim democratic.
Determinarea corectă a tipurilor și formelor culturii politice contribuie la buna funcționare a unei societăți. Trebuie să menționăm deasemenea că cultura politică este specifică și societăților totalitare cărora le sunt specifice anumite tipuri și forme de cultura politică.
2.3 Rolul culturii politice a tineretului studios în societatea contemporană.
Societatea contemporană se deosebește esențial de cele anterioare. Ea apare mai mult sub forma unei socio-structuri, în care există clase, categorii și grupuri sociale antagoniste, sunt prezente ideologii nu numai opuse, dar și contradictorii, într-un asemenea conflict de valori apar două părți : elita și masa.În cadrul masei se include și tinerii studioși care pot face parte și din elită. Societatea contemporană are stringentă nevoie de stabilitate poltică. Aici apare necesitatea apariției culturii politice care nu poate fi bipolară, după cum nici puterea de stat nu e dihotomă.În cazul dat apare necesitatea existenței culturii politice la tinerii studioși deoarece democrația cu elementele sale: separarea puterilor, pluripartidism, economie de piață etc. prezintă un sistem dificil de evaluare pentru societatea contemporană. Democrația în prezent e una pragmatică și se află într-o etapă completamente specifică: faza în care se ciocnesc la concret drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Pentru realizarea rolului său în societatea contemporană cultura politică apelează la funcțiile sale care sunt axiologică, informațională, și normativă.
¤ informațională
Constituie calea de transmitere spre membrii societății de informații cu privire la sistemul politic la acțiunile politice, la valorile și normele politice. Această funcție cotribuie la formarea unui fond de cunoștințe politice și implicit la cunoașterea modului de organizare politică a societății, a legăturilor dintre conducători și conduși, dintre putere și indivizi, dintre stat și societate, a criteriilor prin care puterea apreciază politica statului. Prin această modalitate de iformare și cunoaștere se asigură un comportament corespunzător atît din partea tinerilor cît și din partea puterii.Într-un sistem politic democratic, funcția iformațională a culturii se realizează în ambele sensuri,de la guvernați la guvernanți, și invers.În acest fel, guvernanții informează asupra deciizilor luate, dau sugestii sau orientează anumite acțiuni.20
¤ axiologică
Se referă la modul în care se apreciază valoarea fenomenului politic și modalitățile concrete de constituire a sistemului de valori, precum și a raportării acestuia la realitatea practică.În principal, prin această funcție se realizează anumite convingeri ale tineretului studios față de valorile politice care pot fi de atașament sau de respingere privind aceste valori. Convingerile, la rîndul lor, generează atitudini politice ce reprezintă modalități de raportare a cetățenilor la fenomenele politice pe care le apreciază într-un mod anume.
¤ normativă
Funcția dată privește modul în care sistemul de valori se converteșe în norme și reguli menite să dea stabilitate societății și să asigure funcționalitatea sistemului social.În elaborarea unor norme și reguli de comportament. Orice cultură politică tinde spre consens, lucru ce se realizează destul de rar, deoarece sunt dese situațiile cînd unii membri ai societății resping o parte a normelor și regulilor politice elaborate de putere. Pentru stabilitatea socială este necesară acceptarea de către membrii societății a unui număr suficient de mare de norme și reguli care să asigure acest lucru, chiar dacă o parte din membrii societăți nu le împărtășesc. Într-o societate în care există o temeinică cultură politică, normele și regulile politice sunt respectate de către toți cetățenii, dacă aceasta exprimă voința majorității, chiar dacă unii nu sunt deacord cu ele. Mai ales că în societatea contemporană sensul și funcția libertății în forma sa contemporană nu pot fi înțelese cu adevărat fără o cunoaștere prealabilă a obiectivelor a transformărilor economice politice și culturile.21
Deci apare necesitatea cunoașterii de către tineretul studios a valorilor și normelor democrației dat fiind faptul că majoritatea statelor la etapa actuală tind spre aceasta.
Reușita transformărilor democratice din orișicare societate presupune constituirea unei culturi politice democratice. Una din forțele, capabilă de a susține activ transformările democratice din societate o constituie tineretul și, mai ales, viitoarea intelectualitate a societății – studenții. În cadrul tuturor soietăților actuale sistemul de învățămînt superior este orientat spre pregătirea specialiștilor de înaltă calificare. Dar societățile democratice moderne înaintează școli superioare și cerința de a educa cetățeni activi , purtători ai culturii politice. Cu atît mai mult este valabilă această cerință pentru țările în care abia se pun bazele unei societăți democratice. Edificarea unei societăți democratice necesită o intelectualitate activă, cu vaste cunoștințe în domeniul politic, o intelectualitate care nu este indiferentă din punct de vedere politic.În constituirea unei unei culturi politice democratice, participative, un rol important îi revine sistemului de învățămînt superior, deoarece anume aici se cultivă viitoarea elită a societății, de hotărîrile căreia va depinde dezvoltarea sus numitei. Educarea studenților în spiritul valorilor democratice, implimentarea idealurilor respectării drepturilor omului, a principiilor democrației și umanismului, este la fel de importantă ca și implimentarea idelurilor economiei de piață, a bunăstării pupulației de aici apare și importanța culturii politice în societatea contemporană. Pentru formarea culturii politice un rol important îl are și știința politică.22 Ca să fie acceptabilă și recunoscută, politologia , care include și cercetarea fenomenului culturii politice, trebuie să fie adaptată la structura activității de învățămînt și nivelul dezvoltării generale a studenților. Pe an ce trece tot mai mulți studenți de la facultățile de istorie și ziaristică își exprimă dorința să pregătească lucrări de curs și diplome la acest obiect. Educația academică , în genere trebuie să producă un impact puternic asupra proceselor ce duc spre democratizarea societății. Însăși democrația reprezintă “ o cosecință normală a educației “. Importanța instituției de învățămînt pentru formarea culturii politice a studenților este incontestabilă.Ea poate și trebuie să devină această instituție socială, care primează procesul de socializare politică a studenților. Studenții îndeplinesc și vor îndeplini pe viitor anumite roluri politice. Or, interpretarea acestor roluri necesită mai întîi de toate cunoștințe politice ce reprezintă fundamentul teoretic al culturii politice, în special cunoștințe despre relațiile politice, despre partidele politice și organizațiile non-guvernamentale, adică despre întregul sistem politic. Contează nu doar obținerea unui anumit volum de cunoștințe, dar și calitatea acestora, care trebuie să fie astfel, încît să poată servi drept instrument eficient al încadrării viitorului specialist în viața politică.23 De aici apare necesitatea studierii disciplinei politologia. Studierea politologiei trebuie să contribuie la conștientizarea de către viitorii specialiști a locului și rolului lor în sistemul politic, să formeze cetățeni activi din punct de vedere politic, participanți la procesul transformărilor democratice, apți de a răspunde în mod adecvat la diversitatea și complexitatea societății, la conflicte care se întîlnesc în ea. Unul dintre obiectivele studierii politologiei este educarea spiritului critic al studenților, or “educarea spiritului critic al cetățenilor este cel mai eficient mijloc de protecție față de practicile manipulării, iar “ un robust sceptism critic nu poate decît să consolideze democrația. Formarea culturii politice a studenților este unul dintre obiectivele majore ale studierii politologiei.
Rolul culturii politice apare și atunci cînd tinerii studioși împărtășesc o anumită religie. Socialismul a fost condamnat adeseori de către biserica creștină. “Concepția socialismului despre societate este cum nu se poate mai contrară adevărului creștin”, afirmă Papa Pius al XI-lea adăugînd: “ Socialismul religios, socialismul creștin sunt cotradictorii; nimeni nu poate fi totodată un bun creștin și un socialist- adevărat”. Cu precizarea că forma extremă a socialismului, comunismul, “este prin natura sa antireligios”.24 De aici și apare interdependența dintre cultura politică. și religie.Fiind socialist un tînăr este cu siguranță și un ateist deși un nivel de cultura politică există. Tinerii care împărtășesc ideile partidelor de dreapta sunt de cele mai multe ori creștini adevărați.
Rolul culturii politice în societate apare și atunci cînd este vorba de patriotism. În America țara considerată cu cea mai veritabilă democrație un cetățean este ca un cetățean în parcul său. Nimic nu e mai jenant în viața obișnuită decît patriotismul irascibil al americanilor. Străinul acceptă să laude multe lucruri din țara lor; dar ar dori să i se permită să dezaprobe cîte ceva, și asta i se refuză categoric. Tinerii din întreaga lume încearcă să plagieze modele de democrație ale culturii americane. Dar să fie America chiar atît de democratică ? Deacea patriotismul trebuie educat în fiecare țară prin scoaterea în evidență a celor mai bune imagini a acestea, în cazul dat avem nevoie de o cultură politică la un nivel înalt de dezvoltare.
Rolul culturii politice în societatea contemporană se manifestă și prin orientările valorice. Prin noțiunea de orientări valorice subînțelegem valori sociale, politice acceptate personalitate în calitate de scopuri ale activității vitale și mijloace de realizarea lor. Formînd nivelul superior al ierarhiei predispozițiile individului față de un anumit mod de percepere a condițiile de viață, precum și față de comortamentul politic al lui, orientările valorice au funcția de reglatori importanți ai comportării personalității și servesc drept criterii de bază în luarea unor decizii politice însemnate.25 Din aceste considerente, precum și pornind de la faptul că transformările care au avut loc după anii 90 au produs modificări esențiale în conștiința individuală și de masă a tineretului , studierea și cunoașterea orientările valorice politice ale tineretului capătă o deosebită importanță. Generația tînără de azi este subiectul transformărilotr social-politice ce se desfășoară în fiecare stat. O bună parte din studenți sunt în cadrați în structuri sindicale, partidele politice, ong-uri. Tineretul este o categorie socială sensibilă la crizele și mutațiile politice, sociale și economice și economice, fiind purtătorul unor valori capabile să producă schimbări în tranziția spre o societate civilă. Astăzi există multe organizații de tineret și toate reflectă, într-un fel sau altul, anumite poziții ale tinerilor, constituind în ansamblu așa numita – politică de tineret. Problemele tinerilor sunt unice studii, loc de muncă, condiții de trai etc. Toate aceste organizații nonguvernamentale încearcă să le soluționeze, chiar dacă metodele la care se recurg uneori sunt contradictorii. Oricum, toate vor să atingă același scop: să le asigure tinerilor o viață liniștită și un trai decent, dar totodată o viață interesantă și plină de conținut. Asocierea tinerilor în ONG-uri îi face să se organizeze mai bine pentru ași apăra interesele sociale și politice .26După sfera de activitate, cele mai multe ONG-uri de tineret au orientare specializată: psihologie, medicină, educație politică. O cauză a necesității apariției ONG-urilor de tineret ar fi acțiunile și activitățile sub limită în domeniul politicii de tineret din partea instituțiilor statale, acestea fiind împuternicite să își aducă aportul în ameliorarea problemelor tineretului.
Rolul culturii politice a tineretului se manifestă orientările politice. În esnță, acestea reflectă reacția tineretului la programurile vehiculate în vederea raționalizării regimului politic. Ele totodată prezintă și un indice al angajării celor tineriîn procesele ce țin de domeniul dat.În primul rînd se poate ce țin de domeniul dat. În primul rînd se poate constata un grad nu prea înalt, și uneori nici chiar mediu, al activismului politic al tineretului.În stuctura orientările valorice aspirațiile, sentimentele și obiectivele politice ocupă un loc nu prea însemnat. Mai mult ca atît datele cercetărilor denotă chiar și un început de anomie politică mai mult sau mai puțin pronunțată. Faptul în cauză nu prezintă nimic surprinzător. Dacă vreo doi, trei ani în urmă întreaga societate inclusiv tineretul era antrenată și angajată într-o mișcare masivă și intens politizată, apoi astăzi situația în acest sens apare într-o lume nouă, ceea ce era și de așteptat. Prin urmare tineretul, ca subiect politic pasiv rămîne în mare măsură neformalizat. Acceasta înseamnă că el vrînd-nevrînd, riscă să rămînă în mare măsură un obiect pasiv al politicii elaborate fără participarea lui. Nu e de dorit ca acest rol să fie preponderent în viața lui de toate zilele. Ținînd cont de unele particularități social-psihologice ale tineretului, acestui grup demografic ar trebui să I se acorde o atenție aparte în tot ce ține de activitatea lui, inclusiv cea politică.În condițiile cînd societatea nu are o orientare de perspectivă binedeterminată tineretul poate să se orienteze din instinct către oratorii și politicienii capabili să-i sugereze iluzii și să-l inițieze în lucruri distuctive, sau chiar periculoase.
Importanța majoră a culturii politice a tineretului studios în societatea 27contemporană se realizează și prin atingerea unor obiective politice în conformitate cu convigerile acestuia.În statele care interzic orice posibilitate reală de acțiunea politică, această intervenție îmbracă forme clandestine, uneori chiar violente.Într-o veritabilă democrație, acțiunea politică a tinerilor este înconjurată, organizată, codificată în norme înscrise în regulile de drept sau prin tradiții.Aceste regimuri democratice dezvoltă și întrețin o veritabilă cultură politică a participării. Acțiunea politică într-o societate democratică poate îmbracă forme diferite de angajare și de implicare în sfera politicului.
Astfel “gradul zero” al participării politice este considerat actul de înscriere pe o listă electorală, astfel spus, votul electoral, care constituie principala modalitate de exprimare a suveranității populare într-o democrație și care costituie activitatea politică ce mobilizează, la intervale regulate de timp, cel mai mare număr de cetățeni.
este influiența politică.
Într-o societate democratică contemporană rolul culturii politice este extrem de important mai ales prin faptul că aceasta trebuie să educe și o generație tînără în care se include tinerii studioși. Participarea politrică este redusă în rîndurile acestora și se manifestă prin apatie. Apatia tinerilor față de politică apare și prin faptul că ei sunt dezinformați care constă în suprimarea brutală a oricărei obiectivități și chiar credibilității mesajului. Se consideră dezinformarea orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces comunicațional care modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în rîndul populației anumite atitudini și reacții dorite ale exponenților puterii. Acest tip de manipulare este specific regimurilor totalitare în care există un monopol asupra circulației informației și în care orice comunicat este filtrat și interpretat după criterii impuse de putere totalitară. Instrumentul principal al dezinformării este cenzura..
Rolul culturii politice este incontestabil mai ales în condițiile de astăzi cînd are loc trecerea multor state de la un regim politiv totalitar la un regim politic democratic. Mai ales că transformările structurale radicale influiențează asupra mentalității cetățenilor. Cultura politică a diverselor grupuri sociale depinde de faptul cum se reflectă sistemul politic în gîndirea membrilor acestora, de pasiunile și afectele lor politice, de experiența pe care o posedă individul în domeniul vieții politice, de capacitățile persoanei de-aaprecia fenomenelor și evenimentelor politice etc. toate acestea concomitent fiind și manifestări ale culturii politice. În condițiile de astăzi cînd o mulțime de state au trecut la democrație mulți politicieni locali considerau că participarea la mitinguri, demonstrații, greve și alte acțiuni politice, mai mult de suprafață va fi îndeajuns pentru formarea unei culturi politice noi, democratice.
Însă pentru constituirea culturii politice este necesară, precum se știe, nu numai participarea la practica politică ci și asimilarea cunoștințelor politice atît de importante în procesul de democratizare a vieții politice. Lipsa acestora din urmă în conștiința indivizilor, dar și a unor grupuri numeroase de oameni a generat analfabetismul politic, lichidarea căruia depinde de mai mulți factori, instruirea politică adecvată a populației, socializarea politică a individului, promovarea coerentă a unui sistem întreg de valori democratice, general-umane, derularea coerentă a reformelor economice, sociale, și politice etc.
Importanța culturii politice se manifestă și prin accea că trebuie să înlăture principiile egalitarismului ca formă a echității sociale. Ideologia paternalistă și alte mituri politice depășite care stopează derularea normală a reformelor economico-sociale în noile condiții politice.
Paternalismul ca formă a raporturilor dintre stat și individ este primejdios prin aceea că generează în conștiința individului speranțe iluzorii și deci o denaturează, cultivă o psihologie de întreținere.
Influența factorului economic asupra culturii politice nu trebuie percepută în mod simplist deoarece nu orice schimbare a relațiilor economice implică direct modificarea culturii politice. Doar formarea relațiilor de piață apariția și consolidarea pluralismului formelor de proprietate și diversificarea modalităților de corelare a intereselor economice ale subiecților sociale sînt numai niște premise pentru schimbarea tipului existent de valori și orientări politice.
Cu atît mai mult că transformările, economice au altă dinamică de dezvoltare în comparație cu transformările în cultura politică. Desigur, în procesul socio-istoric, factorii economici și cei politico –culturali interacționează. Rolul culturii politice apare în condițiile în care deciziile adoptate de structurile puterii, deseori corelează firește cu standardele culturii politice vechi și comportamentul politic al populației, dominat de acestea nu sînt însoțite de acțiuni, cel puțin informaționale, menite să submine aceste standarde și acest comportament.
În mare parte anume această necorespundere și discordanță stau la bază apariției crizelor și tensiunilor social-politice. O altă problemă este și faptul că cultura maselor la rîndul său poate fi constituită din numeroase subculturi bazate pe anumie criterii, de vîrstă, socio-economice, regionale, etnolingvistice etc.
Iată unele caracteristici ale acestor subculturi cu evidențierea celor mai pronunțate trăsături. La subculturile de vîrstă se referă diversesisteme de valori politice specifice reprezentanților diferitelor generații. Generația în vîrstă a cărei cultură politică s-a constituit în condițiile relațiilor politice de odinioară posedă convingeri politice deosebite de orientările politice ale majorității tineretului. Acesta nefiind împovărate de partea socială a regimului politic comunist, se adoptează cu mult mai repede la condițiile societății în tranziție și este predispus la renovările social-economice și politice, precum și la valorile generate de acestea.
Pe parcursul primului capitol am încercat să prezint mai multe definiții conceptuale și structurale ale noțiunii de cultură politică în primul paragraf. Pentru a cunoaște importanța culturii politice trebuie să cunoaștem care sunt tipurile de cultură și formele de manifestare ale acestea ceea ce am încercat să prezint în al doilea paragraf. Pentru formarea unei culturi politice participative a populației în condițiile tranziției spre democrație este necesar de cunoscut care este importanța acesteea pentru o societate democratică. În ultimă instanță o societate democratică are ca fundament cultura politică a tineretului studios mai ales că tineretul reprezintă un segment mare la care se apelează în campaniile electorale. Rolul acesteea se manifestă prin înlăturarea manipulării acestora. Cu toate acestea cultura politică reprezintă un fenomen social extrem de complex care trebuie încă cercetat…
Capitolul II. Particularitățile culturii politice ale tineretului studios din Republica Moldova
2.1. Trăsăturile specifice ale culturii politice ale tineretului studios
în contextul tranziției spre democrație.
Republica Moldova a pornit pe calea noilor transformări, unele radicale, care cuprind toate domeniile vieții, inclusiv cultura politică a societății.În perioada de trecere de la totalitarism la democrație în toate republicile din spațiul ex-sovetic, inclusiv în Moldova, nici un termen de știință politică nu s-a bucurat de o mai frecventă utilizare în discursurile politicienilor, savanților, politologilor în literatura de specialitate și mass-media ca cel de cultură politică. Fenomenul culturii politice, ca parte intinsecă și integrantă a culturii în ansamblu, apare la o anumită etapă istorică, ca produs firesc al dezvoltării și experienței sociale. Actualmente acest fenomen, poate că mai mult ca oricînd, are o importanță majoră pentru societatea în tranziție a Republicii Moldova care se vrea a fi democratică. Raportat la parametrii unei astfel de societăți fenomenul în cauză poate fi apreciat, analizat, păerceput la justa valoare doar în conexiunea lui cu progresul social și standardul de civilizație a acestei societăți cu nivelul ei de viață și spiritualitate.28
Este binecunoscut faptul că tranziția actuală din Republica Moldova se desfășoară sub semnul democratizării fiind o etapă de sine stătătoare a procesului istoric, însușirile specifice ale căreia o fac să coincidă pe deplin cu limitele acestuia, să se dezvolte sub un unghi, fe mai mare sau mai mic, față de linia general istorică. Cultura politică, inclusiv de tip tranzitoriu poate fi înțeleasă, în sensul propriu al cuvîntului numai dacă o raportăm la virtuțiile ei cognitive, apreciative, axiologice, instituționale, comportamentale. Deci cultura politică a unei periode de tranziție reprezintă o totalitate de valori spirituale și ca comportanment, activitate de creare și folosire a acestor valori. Prin această definiție a culturii politice distingem nu numai elementul său chee, consolidator-concepția politică despre lume, spiritualitatea politică- ci și elemente de psihologie politică. Totodată cultura politică a unei societăți în tranziție este imanent legată de subiecții purtătorii săi. Prin aceasta din urmă, îndeosebi prin instituții și organizații, ea există, funcționează, se dezvoltă, capătă noi contururi, într-un cuvînt crește.
Desigur, astăzi sînt unele argumente în susținerea ipotezei existenței unui spațiu al tranziției cuturii politice identificat prin perceperea acesteea, a obiectivelor, instabilității și declinului ei, prin structurarea partidelor politice, exercitarea dreptului de vot, instituționalizarea sondajelor de opinie publică.Pentru tranziția moldovenească este caracteristic omul paradoxal, orientările paradoxale sînt atribuite indispensabile. Ele nu trebuie ignorate ci concepute și folosite rațional în rezolvarea problemelor sociale. În cea ce privește cultura politică a studenților din Republica Moldova în aspect tranzitoriu aici apar cîteva specificități. Anume faptul că după dispariția regimului totalitarist partidele de stînga au continua să existe. Aceasta a contribuit la faptul ca tinerii să nimerească într-o perioadă de tranziței bruscă. Perioadă caracterizată prin modificarea atitudinii față de proprietate, introducerea iluziei că totul este al tuturor și în cosecință nimic nu este al nimănui.29 De aici a apărut o totală iresponsabilitate față de muncă. Sloganul marxist “fiecăruia după posibilități, fiecăruia după nevoi” a născut cele mai perverse atitudini. Mulți dintre tinerii studenți încep să muncească încă din perioda de studii. Încercînd să îmbine munca cu studiile calitatea primei începe să scadă sau mai rău. Încercînd să îmbine munca cu studiile scade și calitatea muncii ca în ultimă instanță să apară o activitate la repezeală pe ambele fronturi.
Un alt specific al periodei de tranziție este lipsa încrederii în proprietatea privată și avantajele ei.” Omul fiind stăpîn seiși are el însuși marele fundament al proprietății.Aceasta este munca .Cincizeci de ani de comunism au diminuat înclinația individului spre muncă, această stare generînd și o neîncredere în avantajele proprietății și în deținătorii de proprietăți. Aceștea adeseori sunt priviți ca hoți, bișnițari, profitori, conceptul de proprietate privată capătînd o conotație negativă în percepție unui tînăr cetățea în devenire. Educarea tinerii generații în condițiile tranziției spre democrație în Republica Moldova înglobează trei elemente structurale : experința politică, conștiința politică și comportamentul politic.Mulți dintre tinerii studioși din Republica Moldova au fost martori la evenimentele din 89.Anume renașterea națională și schimbarea simbolurilor politice (drapele, embleme, steme, culori, uniforme, imnuri, ceremonii, mitinguri) au menirea de a trezi anumite convingeri și idei politice care duc în ultimă instanță la formarea la formarea unei culturi politice.
Demitizarea vechiului regim și renașterea națională a societății noastre au condus la apariția unor mituri noi, cum ar fi domnia lui Ștefan cel Mare și Sfînt, punînd în evidență valoarea națională, cît și tradiționalismul, arhaismul societății postotalitare. Circulația miturilor politice influiențează, într-o măsură conștiința socială, avînd drept scop provacarea maselor populare. Un alt component al culturii politice îl constituie conștiința avînd ca bază experiența politică de mai multe generații. Conștiința politică înglobează în sine un sistem de doctrine, valori, convingeri politice, sentimente, etc. care reflectă realitatea politică existentă, tradițiile ei. Din păcate, în societatea noastră, cunoștințele politice lasă de dorit, ceea ce se explică printr-un nivel scăzut de trai, îndeosebi în localitățile rurale. Toate acestea afectează și tinerii care nu sunt informați necitind ziare. O cauză aparte o reprezintă dezinformarea acestora de către mass-media în ceea ce privește viața politică inflșuiențînd asupra proceselor politice. Îndeosebi, aceasta se observă în campaniile electorale. Cu toate că tineretul se manifestă activ, deoarece el dispune de un anumit nivel de cunoștințe politice, care îi permit să facă o apreciere a proceselor politice din societate.Această activitate se explică mai întîi de toate prin nedorința de reîntoarcere la regimul precedent.30 Necătînd la greutățile și dificultățile legate de trecerea la economia de piață, tineretul stuidios continuă să rămînă cea mai optimistă grupă socială. Din numărul total al studenților cea mai activă va fi acea parte din ei care se va prezenta pentru primă dată la urnele de vot. În temei tineretul studios din Republica Moldova își va da votul pentru candidații sau formațiunile democratice. Cu toate acestea există multe situații care nu le permit tinerilor studioși să participe la votare. O barieră importantă în calea tînărului alegător o constituie prevederile anticonstituționale ale Codului Electoral care limitează exercitarea dreptului de vot, specificînd că cetățeanul poate să voteze numai dacă este inclus în listele secției de votare în baza vizei sale de reședință.31
Un rol important în formarea culturii politice revine ideologiei. Problemele ideologiei nu pot fi separate de problemele ce se referă la autoritate, putere și relații de putere. Ea este chemată să acorde importanță relațiilor stabilite între cetățeni, să explice relațiile politice în condițiile concrete. Ideologia comunistă a reușit să convertească o mulțime de tineri la puterea de guvernămînt existentă astăzi în societatea moldovenească. Apariția Republicii Moldova ca stat a pus în chip firesc problema culturii politice pentru o societate, ce se înscria pe traiectoria unui amplu proces de transformare. Alegerea culturii politice în calitate de factor determinant al procesului de democratizare a societății în tranziție, în particular în societatea moldovenească este departe de a fi un fapt accidental. În multe țări aflate în procesul de tranziție, inclusiv Republica Moldova, se poate constata, că în ciuda adoptării unor modele constituționale democratice, în pofida pluralismului politic și prezența unor instituții democratice – nu există încă democrație. Nu poate exista democrație în afara unei culturi politice, democratice. Aceasta din urmă este criteriul hotărîtor pentru a decide caracterul democratic al unui regim politic. Totodată, pentru o mai veridică percepere a esenței culturii oilitice, trebuie de conștientizat faptul că Republica Moldova este o societate polietnică, unde convețuiesc ruși, ucraineni, romi, găgăuzi, bulgari, evrei, polonezi etc.
Un alt specific al perioadei de tranziție din Republica Moldova este plecarea masivă a tinerilor în studenției peste hotare fiind dezamăgiți de condițiile de trai exestente aici căutînd un trai mai decent. Migrațiunea forței de muncă nu este doar o consecință a sărăciei, ci și rezultatul democratizării fostelor republici sovetice, a internaționalizării și integrării în Europa. După ce petrec o peroiadă peste hotare tinerii migranți își schimbă diametral părerile, valorile și poziția socială. Ei devin mai activi independenți și gata să-și asume riscurile.În același timp, ei devin înstrăinați în țările de baștină neparticipînd la procesele politice locale, neavînd interes să voteze și să ia decizii.32 Tranziția spre noi forme de organizare socială a adus cu sine schimbări cantitative și calitative. Drept cauze generale ale criminalității putem socoti neajunsurile, carențele și disfuncționalitățile ce au loc în structurile și activitățile macro-sociale. În cazul dat infracțiunile au ca sursă deficiențele și metehnele existente în cadrul familiei, școlii, colectivului de muncă, grupurilor de prietenii, organizații neformale etc. Printre particularitățile periodei de tranziție cu efecte asupra comportamentului criminal al tinerilor menționăm carcterul ei controversat, instabil și tensionat. Sursele acestor stări de lucruri rezidă în sistemul politic și în stucturile sociale ale perioadei de tranziție.33 În Republica Moldova institițiile statului nu sunt suficient de puternice pentru a menține forțele tranziției statul a fost inițiatorul reformelor și prin urmare el trebuie să-și asume responsabilitatea pentru rezultatele lor. Așteptările tineretului vis-vis de rolul statului nu sunt încă realizate. Costul social al reformelor în republică s-a dovedit a fi exagerat de mare. În condițiile crizei economice s-au redus considerabil resursele statului necesare asigurării nevoilor sociale. Numărul celor care necesită ajutor social este în creștere, iar resursele financiare ale statului destinate protecției sociale sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor .
Criza economică generează și criza socială ce se manifestă prin cele mai diverse forme negative. Anume aceste situații îi determină pe tineri să devină criminali infractori și să dispună de un anumit grad de cultură politică. Mulți dintre tineri încep să aibă apatie față de specialitatea îmbrățișată încă din anii studenției, motivul principal fiind frica că vor deveni șomeri după ce absolvesc. Dintre măsurile de politică activă folosite în statele Europei Centrale și de Est în combaterea șomajului se pot aminti .
¤ tranzicționarea locurilor de muncă.
¤ politici decreștere a mobilității pe piața muncii constînd în încurajarea migrației.
¤ măsuri de creare a noilor locuri de muncă prin încurajarea firmelor în sensul angajării șomerilor prin subvenții acordate din fondul de șomaj .
Situația este catastrofală și în domeniul învățămîntului deoarece mulți dintre profesori sunt nevoiți să plece peste hotare în căutarea unui setrviciu mai bune plătit. În ultimii 10 ani au plecat peste 400 de colaboratori științifici care constituiau o resursă inestimabilă pentru țară. Ca rezultat astăzi în Academia de Științe din Moldova ponderea tinerilor pînă la 30 de ani dintre cadre științifice constituie doar 3%. În anul de studiu 1998-1999 în străinătate se aflau peste 1400 de bursieri dintre care 70 la sută au rămas cu traiul acolo. Oare acești tineri specialiști mai au nevoie de o intensă educare și autoeducare ?33
În acest context USM din Moldova a conștientizat necesitatea efectuării unor serii de măsuri orientate spre impulsionarea procesului de pregătire nu numai a unor specialiști de înaltă calificare profesională dar și a unor cetățeni cu un simț al responsabilității civice bine dezvoltat gata prin acțiuni concrete să participe la soluționare pozitivă a problemelor societății. Împlicarea tinerilor generații în activitatea socială pentru beneficiul socității ar putea să contribuie la înfăptuirea unor importante schjimbări de ordin economic și social. Pe de altă parte în condițiile tranziției tinerii trebuie să învețe să devină adevărați patrioți ai țării lor prin conștientizarea faptului că în condițiile democrației reale prosperitatea individuală poate ajunge la perfecțiune numai cînd vor fi însușite din nou adevăruri simple și obiective. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele :
¤ dialectica relațiilor sănătoase dintre colectivism și individualism ;
¤ cooperarea societății și personalității ;
¤ participarea activă individuală la procesul de conducere;
¤ schimbari sociale și politice.
Bazîndu-se pe aceste principii generale ale funcționării efective a societății civile sistemul de educație civică la nivel universitar trebuie să pătrundă organic în
predarea materialului teoretic în practica de specialitate și organizarea serviciilor sociale de tip voluntar. La drept vorbind trebuie de menționat că perioda sovetică a fost a acumulată o experiența mare (nu întotdeauna pozitivă, în toate aceste direcții).34 Evident, că nutoate formele, metodele pot fi folosite în condiții noi, dar faptul că astăzi a apărut necesitatea de a introduce organic și delicat problema participării sociale și civile în cursul de lecții și seminare drept orientare reală a tineretului spre înțelegerea locului și rolului fiecăruia în procesele sociale și politice se subînțelege .
Pentru aceasta este nevoie de un anumit nivel de cultură politică. Cultura politică are importanță dacă poporulu e liber să aleagă forma de guvernămînt pe care și-o dorește.35 Astăzi cultura politică din Republica Moldova se caracterizează prin trecerea de la cultura politică de supunere (care mai persistă și astăzi)la cea de tip participativ presupunînd totodată prezența crizelor în cadrul procesului de democratizare.
Actualmente specificul culturii politice moldovenești se caracterizează prin neîncrederea lor în instituțiile statului:
¤ Din cauza apatiei populației față de putere datorită neefectuării controlului asupra aleșilor conducerea nu soluționează probleme stringente ale societății și nu implimentează reformele care ar duce la o mai rapidă ieșire din impasul politic, economic, cultural.
¤ Neparticiparea și pasivitatea subminează stabilitatea, transformarea, dezvoltarea și modernizarea politică.
¤ Lipsa interesului față de activitatea politică.
¤ Prezența apatiei și alienării (lipsa de simpatie față de procesul politic).
Cultura politică mai generează valori și convingeri politice carec se manifestă în cadrul alegerilor, rezultatele căruia influiențează procesul politic și sistemul politic din Republica Moldova. Promovarea valorilor democratice într-o țară aflată în tranziție este foarte importantă pentru procesul de instaurare a unui regim cu adevărat democratic. Tradițiile istorice, independența, consolidarea națiunii, implicarea și influiența UE sunt factorii ce au adus transformări importante în țările din Europa cu trecut comunist nu există și în Republica Moldova . Sistemul de valori nu are tradiții și a fost implimentat artificial aici .
Din cauza decalajului maxim dintre existență și valori, Republica Moldova se află într-o profundă criză existențială. Între nerespectarea valorilor democratice și unele probleme ce macină societatea basarabeană există o relație strînsă . Menționînd aceste probleme care implică nerespectarea valorilor democratice inteționez să demonstrez cît de actulă este tema dată. Aceste probleme nu pot fi separate, ele pot fi doar ierarhizate și aranjate după stringență. Cea mai stringentă și respectiv cea mai actuală problemă a Republicii Moldova rămîne a fi diferendul Transnistrean. Nerezolvarea lui lovește mult în valori, de exemplu în Moldova avem un climat nefavorabil, este încălcat respectul pentru viața omului și cel pentru siguranța persoanei.
Tinerii sun mai receptivi față de noile valori europene și occidentale. Pentru promovarea unor noi valori democratice într-o societate, este necesar de a se în cepe educarea tinerilor în spiritul acestor valori. Observînd similaritate și diferență în educarea valorilor democratice din țările Centrale și Est-Europene putem afirma că respectarea necondiționată a drepturilor omului, excluderea xenofobiei, a diferenței etnice și religioase sunt premise pozitive pentru consolidarea unui stat de drept și formarea unei culturi politice.35 Există multe valori care au pătruns părin filiera occidentală la noi în societate. Se observă în ultimul timp o “invazie” puternică de valori democratice și general umane ce vin din Occident. Tinerii din societatea noastră au însă unele retincențe față de ele. Controlul personal al ambianței noastre este o valoare occidentală văzută negativ de mulți tineri de la noi. Ei consideră că este imposibil să controlezi ambianța care de multe ori este neprevăzută și incertă. E știut că viața politică a unei societăți diferă de la un popor la altul. Sînt societăți cu instituții politice similare, dar care se deosebesc între ele esențial prin politicile promovate și, firește prin rezultatele obținute.
Schimbarea este o valoare care în mintea occidentalilor este asociată cu dezvoltarea, progresul, creșterea . Schimbarea ca valoare nu are popularitate în rîndurile tinerilor moldoveni. Ei se tem de schimbare și au și de ce . Pînă acum schimbările ce s-au făcut, s-au numit : ”perestroyka”, “glasnosti”, crize economice . Controlul timpului a fost și eszte o valoare a capitalismului . Un tînăr american își va organiza timpul pe o lună înainte, spre deosebire de tînărul moldovean care crede în neprevăzut,fiind dominat de stereotipul : “ dacă îți faci planuri “, atunci nu îți merge bine “.
Individualismul este o altă valoare pe care tinerii moldoveni o percep greu. Deși ei nu au trăit sub lozinca “ proletari din toate țările uniți-vă “ ecoul ei rămîne viu în subconștiința lor colectivă . Pentru majoritatea tinerilor moldoveni, individualismul este un egoism, egocentrism, apatie față de nevoile societății.
De exemplu, numărul tinerilor, ce votează este mai mare în țările Est-Europene decît în Occident. Din aceste considerate tinerii ar trebui mai mult educați în educarea bazată pe valori. Ei trebuie să înțeleagă cum se formează valorile în societatea noastră și respectiv în alte societăți. Tinerii ar trebui să-și evalueze propriile valori în raport cu valorile societății. Pentru ca aceste deziderate să fie aplicabile, tinerii ar trebui să uite de prejudecăți și stereotipuri vechi .
Un alt specific al perioadei de tranziție în vcare s-au pomenit studenții Republicii Moldova este privarea dreptului la informație. Astăzi dreptul la informație sau mai bine zis respectarea acestuia a devenit deosebit actuală atît în statele cu un grad înalt de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și valorilor democratice cît și în statele ce trec printr-o perioadă de tranziție și unde mai bine de jumătazte de secol s-a făcut un cult al secretizării informație. Într-o societate democratică, orice om are dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de a primi sau a comunica informații fără amestecul autorităților publice și fără a ține cont de frontiere. Aceste drepturi și libertăți sunt consfințite într-un șir de acte internaționale ratificate de Republica Moldova.
¤ Declarația universală a Drepturilor Omului (la care Republica Moldova a aderat în iunie 1990).
¤ Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
¤ Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (ratificată de Republica Moldova în 1997).
În ceea ce privește izvoarele naționale ce conțin prevederi pentru realizarea accesului liber la informație, acestea sunt.
¤ Constituția Republicii Moldova.
¤ Legea privind accesul la informație din mai 11 mai 2000.
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, art. 34 stipulează că.36
1. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
2. Autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
În consecință orice tînăr ca cetățean activ în devenire este în drept să pretindă în fața oricărei autorități, instituții de stat, aplicarea celor stipulate în constituție.
Principalele surse de informare a tinerilor sunt vecinii, prietenii, televiziunea, presa. Este bine cunoscut faptul că informația pusă la dispoziție reflectă punctul de vedere al unei singure fomațiuni politice, încetînd de a mai fi obiectivă, ceea ce în consecință contravine art.32 și 34 din constituția Republicii Moldova. Dar aceasta nu este totul. O gravă încălcare a libertății de exprimare și a dreptului la informație a fost închiderea posturilor “Euro TV” și “Antena C” care de fapt reprezentau una din puținile surse de informare.Acestea sunt condițiile în care are loc formarea culturii politice a studenților din Republica Moldova.
Mai ales că corupția înflorește atunci cînd instituțiile statului nu funcționează. O altă cauză a înfloririi corupției este nivelul scăzut de salarizare a cetățenilor care activează în instituțiile finanțate de către stat.
După cum afirmă unii analiști politici, există șanse ca Republica Moldova să depășească criza politică, economică și socială care s-a evidențiat în acceastă periodă de tranziție democratică. Republica Moldova dispune de o tînără generație pregătirea și educarea cărea va asigura bunăstarea întregii populații. Pentru acceasta sunt necesare promovarea valorilor democratice care va spori dezvoltarea nivelului de cultură a tineretului studios din Republica Moldova.
2.2 Socializarea politică – condiție de formare a culturii politice a studenților.
Socializarea politică constituie o parte integrantă a culturii politice și este definită, drept un proces de interiorizare în psihologia unei persoane a ideilor și normelor politice prezente într-o societate. Socializarea politică desemnează un domeniu special, acela de însușiri al valorilor politice : sentimentul apartenenței la o națiune, legitimitatea unei ordini sociale ca și cea a autorității, modurilor de
organizare democratică.
Încă în anul 430 î.e.n. Pericle afirma ”că doar cei aleși pot făuri politica, dar să se pronunțe asupra politicii este în stare orișicine”. La rîndul său Aristotel, califica omul drept, un animal politic. Afirmațiile marilor gînditori rămîn și astăzi perfect valabile, politica constituind rezultatul convețuirii și interacțiunii oamenilor, o activitate de guvernare a societății prin decizii ce se referă la direcționarea societății spre anumite obiective, mobilizarea și alocarea resurselor necesare, la asigurarea stabilității sociale, la promovarea schimbării și inovării, la reglarea raporturilor unui stat cu mediul internațional. Politica are prin urmare, implicații pentru fiecare cetățean, fie că participă sau nu la procesul politic propriu zis. Socializarea politică poate fi definită drept un proces de asimilare graduală de către o persoană sau un grup de persoane a teoriilor, ideilor, ideilor, doctrinelor, ideologiilor, programelor, valorilor și normelor politice în scopul realizării unor acțiuni și comportamente politice dezirabile și eficiente. Prin intermediul socializării politice, cele trei dimensiuni constitutive ale existenței umane personalitate, cultură și societate sunt puse înrelație de interacțiune pentru a opera o dublă sinteză, indispensabilă pentru funcționarea grupărilor în care se înscrie această existență.
Pe de altă parte, socializarea permite să se combine la nivelul fiecărui membru al grupului, structurarea personalității individuale și adaptarea acesteea la identitatea colectivă. Socializarea politică a individului se produce gradual, din copilărie și pînă la vîrsta adultă, constituind un proces activ și niciodată încheiatprin intermediul unor multiple instituții; familia, grupurile sociale, instituțiile cu funcții educative, organizații non-politice. Procesul de socializare politică evoluiază de la însușirea de cunoștințe spontane prin observații personale, la formarea de cunoștințe sistematizate.37
Procesul socializării politice este mai intens la începutul copilăriei pînă la postadolescență, pentru că, în timpul acestei faze de inițiere generală la viața socială, fluxurile socializante exercită cele mai structurante efecte asupra unei personalități ce repreuintă plasticitatea psihică și facultățile adaptive cele mai mari.
Pentru Republica Moldova socializarea politică reprezintă o condiție de formare a culturii politice a tineretului studios.Unul dintre obiectivele majore ale socializării politice îl constitie realizarea continuității, transmiterea unui set de valori politice de la o generație la alta. Dar în cazul Republicii Moldova perioada de trecere de la regimul totalitar la cel democratic, care reprezintă o schimbare destul de bruscă și radicală are loc restructurarea sistemului de valori, schimbarea și înlocuirea multor valori și această continuitate este în mare parte întreruptă. Anume deaceea, speranța de transformare democratică a societății este în mare măsură legată de tineret, a cărui existență socială este încă mică. Tineretul nu este marcat de valorile societății totalitare și poate să le asimileze mai ușor pe cele ale culturii politice democratice. Acest grup demografic constituie o potențială putere socio-politică, care poate să devină pilonul transformărilor democratice din societate să se manifeste ca o forță progresivă.În același timp, tinerilor le este propriu radicalismul și receptivitatea radicală față de ideologiile utopiste și lozinci dogmatice, deci ei pot să devină și o forță problematică, progresivă. Procesul de socializare politică a tineretului din Republica Moldova are loc într-o perioadă destul de complicată, în cadrul căreia se produc schimbări majore în sistemul politic, se realizează trecerea de la economia de piață, iar criza se face resimțită în toate sferele vieții sociale.
Relativ la condiția tinerilor în această perioadă unii autorori consideră că ei “sunt mai confuzi, derutați și debusolați, primind semnale și comenzi contradictorii din partea societății, a instanțelor de socializare și formatoare de opinie.38Cu aceleași probleme se confruntă și unul dintre cele mai importante și instruite subgrupe de tineret-studențimea.
Studențimea de azi va constitui grupul de intelectuali, profesional și social politic cel mai activ al societății de mîine. Studenții constituie viitoarea elită a societății și de aceea cultura politică și condițiile de socializare a studenților trebuie să constituie un obiectiv major al cercetătorilor științifice. Potențialul intelectual pe care îl posedă studenții și rolul pe care îl vor avea pe viitor în societate, trebuie să transforme problema socializărilor politice într-o problemă majoră, de ordin statal. Socializarea politică a unei persoane începe din copilărie și continuă pe tot parcursul vieții. De scopurile socializării politice și de gradul de realizare a lor depinde faptul, dacă o persoană va deveni sau nu un cetățean activ al țării. În dependență de statusurile și rolurile pe care le au indivizii în cadrul sistemului social, socializarea politică parcurge etape și forme diferite.38Căile de socializare politică al unei persoane depind de mediul de formare intelectuală a ei de mediul moral și religios în care este elevată persoana.
Evident, natura procesului de socializare politică în anumite țări și în perioade este influiențată de specificul dezvoltării sociale, de particularitățile sistemului politic, de tipul regimului politic. Pînă a seîn scrie la facultate, studenții deja au parcurs unele etape ale procesului de socializare politică, în primul rînd familia. Iar perioada de instruire într-o instituție superioară de învățămînt poate fi vizată ca o etapă specifică a socializării politice. În această periodă tînărul este influențat de mai mulți agenți ai socializării politice. Printre cele mai influiente sunt grupurile neformale din care fac parte; mijloacele de informare în masă, mai puțin familia. Dar se adaugă încă un puternic factor socializator studierea științelor politice.
Socializarea politică a studențimii în perioada de democratizare a societății este marcată și de un grad înalt de continuitate în transmiterea experienței în vederea participării și a comportamentului politic. Modelul vechi de comportament și participare politică nu corespund noii realități, iar modele noi se constituie și se asimilează destul de încet. De aici apare necesitatea instruirii politice. Este necesară studierea și însușirea experienței politice a țărilor democratice, studierea funcționării sistemelor politiceși a posibilităților de a le influiența, de a realiza interesele personale și de grup, de a rezolva conflictele sociale.
Aici intervine o altă problemă a socializării politice a studenților- necesitatea schimbării modelului socializării. Acest lucru necesar este dificil de realizat, mai ales că de multe ori profesorii și studenții sunt purtătorii a două modele de socializare diferite. În această perioadă de viață tinerii se manifestă și doresc să se manifeste atît ca obiect cît și ca subiect al socializării.
Socializarea politică a tineretului studios din Republica Moldova care este o condiție de formare a culturii politice se realiuează prin intermediul:
¤ familiei,
¤ institițiile de învățămînt,
¤ organizațiile politice,
¤ mass-media,
¤ internetul,
¤ organizațiile religioase,
¤ grupurile de prieteni,
¤ contactul ditrect cu structurile guvernamentale,
¤ circumstanțele sociale și culturale.
Familia. Reprezintă celula de bază a societății și totodată un mediu favorabil de formare a unei personalități. De nivelul de pregătire al părinților, de activitatea lor și nu în ultimul rînd de gradul de informare a acestora depinde și socializarea politică a studentului. În condițiile Republicii Moldova cînd migrația populației peste hotare este un fenomen obișnuit. Socializarea politică a tinerilor are loc mai greu din simplu motiv că părinții plecați peste hotare nu cunosc realitatea politică din țară și se manifestă un caracter absenteist în cadrul alegirilor. Tinerii sunt novoiți să găsească alte modalități de informare.
Mass-media. Cu toate că reprezintă un instrument de bază al socializării politice aceasta acționează mai mult în campaniile electorale. E vădit însă faptul că mass-media, la rîndul său, asigură fluxul de informare pentru satisfacerea necesităților informaționale ale societății, influiențînd mult relațiile social-politice din țară. Presa liberă joacă un rol decisiv în formarea culturii politice a tinerilor studioși din Republica Moldova.39 Mulți dintre ei își manifestă activitatea la diferite publicații de tineret sau sunt implicați în editarea unui ziar al universității unde își fac studiile.
Organizațiile politice.
Reprezintă o altă modalitate de socializare politică.Majoritatea partidelor politice dispun de organizații de tineret prin intermediul cărora tinerii se implică în politică. Acestea le crează posibilitatea acestora la luarea anumitor decizii și de a participa la diferite manifestații de protest. Chiar dacă de multe ori se consideră că ei nu sunt decît folisiți de către liderii partidelor politice tinerii studioși au posiblitatea de a acumula o anumită experiență. Mulți dintre ei dețin funcții în partid chiar de pe băncilor universității.Mulți dintre tineri pleacă la studii peste hotare.40 Partidul Liberal din Republica Moldova a propus un tînăr student pe listele consilierilor locali în cadrul alegerilor locale din iunie 2007. Experiența acumulată crează posibilitatea tinerilor să aibă o anumită cultură politică. La 17 septembrie 1991 a fost adoptată “Legea privind partidele și alte organizații social-politice care în anii 1993, 1996, 1998 și 2000 a fost modificată și completată. Legea garanta dreptul la asociere ca parte inalienabilă a drepturilor omului și ale cetățeanului. Astfel tinerii ajungînd la vîrsta majoratului sunt considerați cetățeni activi cu drept de vot.
Internetul.
În condițiile actuale cînd are loc tehnologizarea diferitor domenii de activitate mulți dintre tinerii studioși apelează la calculator pentru a facilita procesul de obținere a anumitor informații fie pentru studiu sau ciar pentru satisfacerea propriului interes. Cinoașterea calculatorului a devenit o cerință pentru angajarea în cîmpul muncii a tinerilor. Prin intermediul Internetului tinerii află o mulțime de informații despre situația politică din alte state și nu numai.Posibilitățile acestuia sunt nelimitate și tinerii conștientizează acest lucru. Mulți dintre ei navigheză pe internet 24 din 24 uneori chiar neglijînd studiile. Prin intermediul acestuia tinerii comunică cu semenii lor din Australia, America de Sud și nu numai.
Organizațiile religioase.
Deasemenea crează premise pentru formarea culturii politice. Mulți dintre tinerii studioși însă sunt atrași în diferite secte destul de periculoase care pot afecta în mod tragic viața și activitatea acestora. Însă există și organizații religioase care permit tinerilor studioși din republica Moldova să comunice , să stabilească contacte noi și chiar să călătorească. 41Una din ele este “Viața Nouă” prin intermediul acestea tinerii pe lîngă faptul că ascultă cuvîntul lui Dumnezeu au posibilitatea de a călători, participa la diferite tabere de vară. Multe dintre organizațiile religioase au și caracter politic deaceea tinerii vrînd-nevrînd prin intermediul sus-numitelor acumulează un nivel de cultură politică.
Grupurile de prieteni.
Chiar dacă pe părinți, profesori se mai supură tinerii studioși au întotdeuna un grup de prieteni cu care discută împărtășind atît bucuriile cît și tristețile. Există multe cazuri cînd tinerii pot nimeri în așa grupuri de priteni care au influiență negativă asupra acestora. Mulți dintre tinerii stzdioși din Republica Moldova vin la studii din mediul rural. Avînd o educație strictă ei profită de libertatea obținută în orașe și se implică în anumite bande care pot influiența negativ comportamentul acestora. Unii mai norocoși își fac prieteni printre colegii de facultate, vecinii din cămin sau studenții de la alte instituții de învățămînt. Prin intermediul acestor grupuri are loc socializarea politică a tineretului studios din Republica Moldova.
Structurile de guvernămînt.
O altă modalitate de socializare politică a tineretului studios din Republica Moldova o reprezintă contactul direct cu structurile de guvernămînt. Fiind studenți tinerii se implică prin activitatea de voluntariat în diferite instituții de guvernămînt sperînd la o angajare în cîmpul muncii după ce absolvesc facultatea. În cazul dat ei sunt afectați direct de colaratura politică împărtășită de angajații instituției respective. Aceasta este bine deoarece tînărul avînd o cultură politică tînărul va putea aprecia care formațiune politică va putea lucra mai bine pentru viitorul său.
Socializarea politică are în această situație un impact puternic carec se manifestă în educarea unei tinerei genarații capabilă să activeze în condițiile unei democrații.
Condițiile sociale și culturale create tinerilor studioși deasemenea contribuie la socializarea politică a acestora. Pentru a constitui o cultură politică democratică, pentru a răspîndi această cultură în rîndurile studenților este nevoie ca ei să fie bine informați în diverse domenii. În mod special ținem să menționăm necesitatea socializării culturale deoarece cultura prin tradițiile, achizițiile făcute de poporul nostru și transmise din generație în generație este cel mai de preț dar al poporului nostru.42
Un rol important în socializarea politică a studenților îl are și știința politică deoarece prin intermediul ei tinerii obțin cunoștințe despre sistemul politic al statului în care aceștea trăiesc.
Cultura politică presupune totodată în plan spiritual o cunoaștere a relațiilor social-politice, a structurile și instituțiile politice, a sistemelor și subsistemelor politice etc.În plan organizațional, cultura politică presupune cunoașterea funcționalității tuturor acestor sisteme, structuri, organizații. Drept urmare, în acest caz ia naștere raportul dintre cultura politică și regim politic. Cultura politică totodată o cunoaștere a valorilor politice: democrație, pluralism, echitate, libertate, etc., interferența acestora, prin excelență în plan politic. În mod deosebit, cultura politică se referă la stilul politic, la maniera conducerii social-politice, la limbajul folosit, la metafora utilizată în comunicare, în arta argumentării.
În acest este nevoie de formare unei culturii politice la tineretului studios prin intermediul socializării politice.
Transformările democratice din Republica Moldova au provocat unele schimbări și în mentalitatea oamenilor, nu însă dintre cele mai radicale. Perioada de tranziție din Republica Moldova se caracterizează prin incosecvență în promovarea reformelor economice, accentuarea rivalității dintre reprezentanții națiunii romîne și grupurile etnice, rusolingve, încetinerea desfășurării proceselor democratice. Unii observatori occidentali sunt uimiți de standardul coborît al politicului la popoarele din Estul-Europei, cazul Republicii Moldova fiind din acest punct de vedere, dintre cele mai impresionante. Ei consideră nefiresc acest standarr pentru niște societăți în care totul era “politizat” – de la programele grădiniților de copii la viața culturală și de la ședințele de producție din fabrici pînă la cele ale Academiei de Științe, totul fiind subordonat politicului.
În aceste condiții și are loc socializarea politică a tineretului studios.43
Nivelul culturii politice din Republica Moldova este demonstrat de votul alegătorilor. Participarea activă a electoratului la vot denotă un interes sporit din partea poporului față de politica țării și un nivel al culturii politice ce corespunde în mare măsură normelor democratice. Însă ceea ce trebuie menționat este că nu toți alegătorii se prezintă la urnele de vot, în primul rînd o mare parte din tineretul țării.
De rînd cu factorii geografici și economici asupra orientării comportamentului electoral mai influiențează religia, valorile transmise și dobîndite prin intermediul mecanismelor de socializare politică.
Un fenomen important care modifică, radical cultura politică a tineretului studios îl constituie migrațiile.44 Procesele migraționiste sunt detaliat cercetate și analizate de specialiștii în domeniu din republică.În baza cercetătărilor sociologice sunt analizate situația social-economică, planurile migrațoiniste ale tineretului studios din Republica Moldova. Tinerii pleacă peste hotare, avînd o anumită cultură politică, iar la întoarcerea în țară au deja o altă cultură. Totodată mulți dintre aceștea rămîn cu traiul permanent obținînd cetățenia țării respective.
Familiarizarea tinerilor cu cele două valori esențiale ale societății democratice libertatea și responsabilitatea, valori care presupun o existența și funcționare reciprocă.Tinerii din Republica Moldova au acceptat cu ușurință libertatea dar în același timp au frică de responsabilitatea de a lua de sine stătător anumite hotărîri de a-și asuma anumite riscuri.
Persistența ideilor, a valorilor egalitariste face dificilă acceptarea celor individualiste. Continuă deaceea să fie acceptat paternalismul și prin aceasta se susține o cultură parohial-pasivă, împiedicîndu-se crearea unei culturi politice participative a democrației.
Socializarea politică a tineretului studios are loc și prin promovarea simbolurilor politice. Este vorba, în primul rînd, de drapelul, stema, și imnul de stat.Aceste simboluri se adoptă prin hotărîri speciale și confirmă autoritatea statului oriunde el ar fi reprezentat devenind simbolurile lui oficiale. În acest context mai evidențiem emblemele siglele, uniformele, ceremoniile, mitingurile, comemorările, defilările etc.45
Simbolurile existente și utilizate redau vieții politice un colorit evident. Inițiativa punerii în discuție a problemei simbolurilor naționale aparține populației băștinașe din Republica Moldova care a devenit deosebit de activă din punct de vedere politic la sfîrșitul anilor 80 ai secolului XX și a întreprins mai multe eforturi pentru a restabili memoria etnoistorică.
Interesul față de tradițiile legate de simbolurile națoinale a crescut mult și s-a aprufundat. Simbolurile de stat ale Republicii Moldova. Drapelul, tricolorul, stema de stat cu capul de bour, imnul de stat –“ Limba Noastră” sunt expresia ființei naționale a poporului și sunt apreciate ca forme superioare de exprimare a adevărului istoric și a sentimentelor poporului exprimîndu-i aspirațiile, reflectînd prin limbajul plastic și imagini codificate înlănțuirea istorică dintre trecut și prezent.46
Apariția Republicii Moldova ca stat a pus în chip firesc problema culturii politice pentru o societate, ce se înscrie în traectoria unui amplu proces de transformare. Alegerea culturii politice în calitate de factor determinant al procesului de democratizare a societății în tranziție în paricular societatea moldovenească este departe de a fi un fapt accidental. Dezvoltarea și menținerea unei democrații stabile depinde de atitudinii politice și civicede un anumit nivel al culturii politice a tineretului studios cetățeni în devenire. De aici se transferă în învățământ
Socializarea politică are loc și prin intermediul științei politice. În Republica Moldova politologia are o istorie foarte scurtă începînd cu 1989 utilizînd realizările occidentale, în pofida timpului limitat a reușit un salt considerabil în dezvoltare devenind un membru cu drepturi depline în comunitatea științelor din Republica Moldova. Exercitarea rolului de către știința politică în societate în primul rînd depinde de potențialul acesteea. În aspect instituțional în Republica Moldova sunt cîteva centre ale științei politice – Facultatea Relații Internaționale, Științe poltice și adminisrative a USM, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale, Academia de Administrare Publică de pe lîngă președintele Republicii Moldova, Institutul de filosofie Sociologie și Drept a Academiei de Științe a Republicii Moldova, Institutul de politici publice.47
Este de la sine înțeles că rolul centrlor științifice în domeniul politologiei este semnificativ în realizarea politicii.
Printre condițiile care ar putea ameliora desfășurarea procesului de socializare politică a studențimii se numără democratizarea mecanismelor socializării, înlăturarea stilului autoritar din relațiile dintre studenți și profesori, înlăturarea practicilor de reprimare a inițiativelor studenților, a independenței liberii exprimări care se mai întîlnesc cîte odată în auditoriile studențești.
Din contra modelul actual de socializare presupune atragerea studenților în procesul de adoptare a deciziilor în legătură cu procesul de învățămînt, presupune stimularea inițiativei. Unul din obiectivele socializării politice a studentului fiind formarea unui cetățean activ din punct de vedere politic. Iar un înalt grad de activism politic poate fi realizat doar prin încurajarea creativității și a spiritului de inițiativă în căutarea metodelor optimale de studiere și de obținere de sine stătătoare a cunoștințelor.
Pentru eficientizarea procesului de formare a culturii politice a studenților. Un rol important îl are și educația civică ce poate fi realizată prin mai multe tipuri de studiu, studiul social, academic, moral și studiul civic.
Studiul academic se efectuiază prin citere, informare, acumulare de material teoretic.
Studiul social necesită dezvoltarea anumitor calități și abilităț, ascultarea cu atenție a altor persoane, simpatia celor din jur, stima de sine, abilități de conducere și de a face compromisuri.
Studiul moral începe atunci cînd studenții încep să se întrebe despre obligațiile sale în cadtrul unei comunități.48 Iar studiul civic presupune înțelegerea proceselor democratice din comunitate a problemelor cu care se confruntă comunitatea, societatea și diversitatea acestor probleme, necesitatea de a cheltui timp și energie pentru îmbunătățirea vieții comunitare.
Unul din factorii care în cadrul instituții superioare de învățămînt poate contribui la formarea culturii politice, a culturii politice democratice participative a tineretului studios este auto-conducerea acestuia. Ea constituie o experiență specifică a procesului de democratizare și se realizează prin faptul că studenții au reprezentanți în Senatul universitar și în Consiliul facultăților, care să reprezinte și să protejeze interesele studenților- de ordin economic, social, cultural, academic, solicită și obțin informații și explicații de la reprezentanți ai structurii administrative din instituțiile de învățămînt, participă la organizarea conferințelor științifice și la administrarea căminelor studențești.
Participînd activ la autoconducere studenții se pregătesc pentru viața politică, se pregătesc să devină membri activi ai societății civile.
Asupra formării culturii politice a studenților își pune amprenta și mediul existent într-o instituție superioară de învățămînt. Acest mediu poate fi reprezentat printr-un sistem relațional, ce include relațiile legate de atribuțiile și funcțiile fiecărui membru a colectivului profesoral-didactic. Deasemenea asupra formării culturii politice a studenților își pune amprenta și perioda de trecere de la totalitarism la democrație observîndu-se o discontinuitate în socializarea politică.
Unii agenți ai socializării politice propun adeseori modele de comportament politic ce se exclud reciproc.Acestea împiedică realizarea unui consens în ceea ce privește formarea culturii politice.49 În al doilea rînd o parte dintre agenții socializării politice sau reprezentanți ai acestor agenți sau purtători ai culturii politice de tip democratic, alții de tip autoritar-democratice. În aceste condiții un rol hotărîtor în formarea culturii politice democratice îi revine sistemului de învățămînt democratic.Respectiv în aceste societăți sistemul de învățămînt are o importanță mult mai mare pentru socializarea politică a tineretului studios decît în democrațiile stabile.
Formarea culturii politice a studenților în societatea moldovenească are loc actualmente, într-o periodă dificilă, dominată de un deficit de spiritualitate, de căderea moravurilor, de invadarea din partea unor modele culturale de natură occidentală care nu sunt tot timpul cele mai reușite.
Vedem astfel că procesul de socializare politică a studențimii în perioda de democratizare a societății se confruntă cu mai multe probleme. Cunoașterea acestor probleme și a cauzelor poate să contribuie la stabilirea direcțiilor și mecanismelor de realizare a politicii de tineret, care de rînd cu alte obiective, trebuie să înlăture contradicțiile dintre interesele societății, în întregime și ale tineretului să determine modurile de rezolvare a problemelor sociale ale tineretului. În condițiile actuale se cer eforturi organizate din partea tuturor agenților socializării pentru realiuzarea socializarii politice a tineretului în general și studențimii în particular.
2.3 Participarea politică – factor de dezvoltare a culturii politice a
tineretului studios
Tineretul studios din Republica Moldova se bucură de o atenție binemeritată din partea comunității științifice și se află , de asemenea, și în vizorul economiștilor, demografilor, sociologilor, psihologilor etc. Cunoaștem că în țările dezvoltate activează școli particulare de sociologie consacrate, cu tradiții, cu elaborări în problemele sociologice ale tineretului.Motivul principal al unui atare interes față de problemele tineretului studios ține, în primul rînd de conotația ce o capătă în societatea de astăzi categoria persoanelor cu studii superioare. Este vorba în fond nu doar de o formă a membrilor societății cu o pregătire profesională, fapt foarte important. O pondere esențială o constituie și potențialul creativ al studențimii ca cetățeni capabili să judece costructiv, gata să-și asume responsabilitatea pentru prezentul și viitorul și chiar a lumii.51 O categorie aparte de tineri o constituie în Republica Moldova studenții, adică cei care urmează cursurile unei universități sau ale unei instituții de învățămînt superior.Examinarea problemelor actuale ale studenților crează premise de a cerceta mai exact și mai calitativ tendițele social –politice de dezvoltare a tineretului în țară, dat fiind faptul că tineretul studios reprezintă într-un anumit fel imaginea întregii societăți moldave, acumulînd în sine toate problemele și tendințele ei dezvoltare.
Studențimea constituie o parte integrantă, un grup specific al societății contemporane fiindu-i caracteristice un șir de calități specifice:
pregătirea pentru activitatea socială și profesională, se desfășoară în condiții speciale, cu caracter binar, bilateral.
perioda vizată se caracterizează prin formarea anumitor calități sociale unice, specifice intelectualității drept categorie socială.
sfera principală de activitate constituie acumularea de cunoștințe în viața profesională și socială.
condiții specifice de viață și de muncă.
interacțiunea, în procesul instruirii, a grupelor cu divers statut social și etnic.
Toate cele menționate mai sus presupun un anumit nivel de cultură politică care poate fi format prin participarea politică a tineretului studios. Anume în aceste circumstanțe în acest grup ea naștere viitoarea elită politică și de cultură, potențialul social și cultural de care depinde viitorul țării: cum va fi ea, ce succese va înregistra, pe ce loc se va plasa în comunitatea europeană etc. Cu toate acestea procesul de devenire a unei personalități în cadrul tineretului studios contemporan se desfășoară în condiții dificile. Pe de o parte, perioda de trecere de la adolescență la maturitate ditotdeauna a purtat un caracter problematic.
Trecerea de la valorile motivaționale ale adolescenților la cele ale maturilor permanent decurge în situații de conflict intern. Dificultatea perioade în cauză, de criză este condiționată de necesitatea de a face o alegere unică și corectă din multitudinea de variante existente. Dacă autoritățile din Republica Moldova de pînă la 1996 își propuneau cel puțin într-o primă etapă consolidarea instituțiir statului abilitatea pentru insrumentarea politicii de tineret, puterea instalată la 1996 nu mai accepta acest punct de vedere. Anume participarea politică reprezintă colacul de salvare al tinerilor mai ales prin implicarea în campaniile electorale. Noțiunea de “ participare”, denumește în general, implicarea în viața publică. Sunt avute în vedere toate acele acțiuni voluntare, care sunt orientate în direcția influiențării proceselor politice, pe diferite planuri. Una dintre întrebările cheie în acest domeniu sună astfel:
Cine are voie să participe la viața politică și cine are în același timp posibilitatea de a influiența procesul politic? Tinerii se află aici într-un domeniu de graniță. Celor care nu au atins încă vîrsta majoratului nu le este permis să voteze .În afară de aceasta, tinerilor le lipsește concretă de a lua parte la evenimentele politice fie chiar și pe alte căi.Solicitările sau chiar dorințele lor nu sunt totdeauna luate în serios.De multe ori este invocată lipsa Noțiunea de “ participare”, denumește în general, implicarea în viața publică.Sunt avute în vedere toate acele acțiuni voluntare, care sunt orientate în direcția influiențării proceselor politice, pe diferite planuri.Una dintre întrebările cheie în acest domeniu sună astfel:52
Cine are voie să participe la viața politică și cine are în același timp posibilitatea de a influiența procesul politic? Tinerii se află aici într-un domeniu de graniță. Celor care nu au atins încă vîrsta majoratului nu le este permis să voteze .În afară de aceasta, tinerilor le lipsește concretă de a lua parte la evenimentele politice fie chiar și pe alte căi. Solicitările sau chiar dorințele lor nu sunt totdeauna luate în serios. De multe ori este invocată lipsa de maturitate politică a tinerilor, motiv pentru care le este respinsă de la bun început posibilitatea unei implicări politice. Implicarea în campaniile electorale este o modalitate de particiopare politică dar și o cosecință a unui înalt nivel de cultură politică. Aceasta presupune elaborarea unui program propriu pentru mobilizarea opnii publice. Candidatul își adoptă cîteva valori de referință elaborînd un ansamblu de măsuri pe care se avîntă să le execute, utilizînd unele modalități de mobilizare a cetățenilor pentru ai convinge, să adereze anume la programul politic al candidatului respectiv. Pentru a obține mai multe voturi candidatul tînăr respectiv. Pentru a obține mai multe voturi un candidat tînăr în campaniile trebuie să apeleze la sondaje care îl vor determina să se orienteze pe viitor. Sondajele fiind considerate barometrul politic care indică temperatura socială. Astfel candidatul va ști cum să manevreze, pe ce cale să meargă căci numai pipăind orbește cum procedează candidații tineri e greu să preconizezi un traseu real de activitate.
Participarea politică a tineretului studios din Republica Moldova se realizează și prin integrarea acestora în anumite organizații nonguvernamentale care are menirea de a le apăra interesele chiar dacă unele autorități resping ideea de acreditare a ong-urilor ca și pe cea de “program” apreciind că ar conduce la o abordare ruptă de realitate ce ar dăuna mișcării de tineret. În urma unei asemenea poziții teoretice-caracteristică pentru voluntarismul exacerbat și nihilismul obsesiv al actualei puteri și dorința obsedantă a acesteia de a face “ tabula rasa” din moștenirea guvernărilor ce i-au precedat ceea ce este cu totul contraproductiv pentru dezvoltarea unei politici publice- se constituie cunoscuta relație de clientism politic.Analizele recente pun în evidență accentuarea unor asemenea raporturi în politica pentru tineret desfășurată de autoritățile în funcțiune.În ultimii trei ani, Departamentul tineret din Republica Moldova a făcut în așa fel ca din bugetul subțire avut la dispoziție să asigure finanțarea acelor organizații legate de ei.
un anumit segment al mișcării studențești.
alte organizații simpatizante sau pur și simplu oportuniste.
Parcurgînd lista acțiunilor finanțate, se pune întrebarea ce obiective de politică publică în domeniu au urmărit finanțări costisitoare ale unor stagii de documentare și participări la întîlniri internaționale a căror utilitate este greu de dovedit sau al unor acțiuni de agrement fără nici un efect social. În urma unui studiu “ shell ” recent efectuat, s-a conturat concluzia că tinerii, cu precădere cei din statele noi democratice, sunt din ce în ce mai puțin interesați de politică. Cu toate acestea , tinerii nu sunt, în general, supărați pe politică. Dimpotrivă, ei sunt acei care trăiesc sentimentul că politica este din ce în ce mai mult “ supărată ” pe ei. 53
Cercetările științifice și numeroasele exemple oferite de practică demonstrează că disponibilitatea unei angajări politice din partea tinerilor este mare, dar numai în măsura în care aceștea întrevăd posibilitatea concretă pentru a-și aduce contribuția la modelarea mediului în care trăiesc.
Tinerii din Republica Moldova sunt o categorie aparte o populației. Fiecare generație își are proprii tineri cu diferite cu idealuri, comportamente, exigențe de la viață. Anume de aici apar puternice argumente care susțin necesitatea unei promovări active a tineretului în viața politică. Motivul este că actul politic de astăzi are repercursiuni și asupra viitoarei generații. În plus participarea lor va aduce cu sine și principiul subsidearității în politică. Tocmai creativitatea și angajamentul tinerilor sunt o șanșă, care trebuie luată în serios în vederea unei modelări sociale mai bune. Există idei precum că tinerii sunt simpli “ maneliști ” și “ rapperi “ și încă că aceștea sunt dezorientați ce caută în droguri sau alcool răspunsul problemelor lor.54 Adevărul este că dacă adunăm categoriile amintite mai sus am trece cu mult de jumătate din numărul tinerilor de astăzi.Și nu este o imagine deformată, căci o parte din ei ce reprezintă viitorul sau chiar așa cum au fost descriși ;iresponsabile, inerți, așteptînd ceva, dar fără să știe ce anume. Nu este o imgine prea roză dar din fericire nu toți tinerii sunt asfel. Există și o parte preocupată de viitorul ce li se pregătește, de o viață grea pe care vor trebui să o înfrunte. Acești tineri se pregătesc pentru viitoarele lupte pe care le vor duce nu doar prin finalizarea unei educați cît mai complete, dar în același timp ei încearcă să transforme acest viitor incert într-unul mai sigur pentru toți.Tinerii deasemenea sunt mai receptivi față de noile valori europene și occidentale. Pentru promovarea unor noi valori democratice într-o societate, este necesar de a se începe cu educarea tinerilor în spiritul acestor valori. Unii tineri aleg filiale de tineret ale diferitelor partide politice.Acestea le oferă ocazia să se implice în viața politică a comunității, să-și pună în practică unele proiecte, să fie informați.
Însă apar unele inconievenimente precum doctrina partidului, necesitatea unei puternice susținerea materiale pentru a-și putea realiza planurilor, ierarhia internă greu de escaladat fără amintita susținere materială. Partidele politice din Republica Moldova își fac toate compania electorală mizînd pe atragerea tinerilor în viața politică.55
Tinerii se implică în diferite ONG, preponderent în zona urbană, avînd orientare spre activități de recreere, asistență socială, cultură, drepturile omului. Participarea civică continuă să fie modestă, însă participarea politică este deosebit de redusă, iar tinerii antrenați efectiv în activitățile politice concrete sunt foarte puțini. Mai gravă este existența unui dezinteres pentru viața politică în general (activitățile parlamentului, guvernului) și o accentuată neîncredere în aceste instituții, lucru manifestat la nivelul întregii societăți, nu doar în cadrul noii generații. Cum am spus partide politice își dau seama de neajunsurile ce împiedică tinerii să se implice în viața politică. O deosebită actualitate în Republica Moldova o are problema pregătirii generației în creștere pentru participarea activă în viața politică a societății.În rîndurile cărora există un dezinteres ei nu vor să se implice în politică pentru că ei sunt conștienți că nu lăsați să schimbe ceva. Actuala clasă politică nu ar trebui să mai aibă pretenția că a elaborat o politică pentru tineret deoarece totul a rămas doar la nivelul discursului politic. Cu toate acestea fiecare partid are propria sa organizație de tineret pe care mizează pentru atragerea electoratului. Pariciparea politică a tinerilor are loc și prin programele europene care se deschid tot mai mult către țările din centrul și estul Europei. Din păcate ,această deschidere este încă preponderent formală nu se ține seamă în suficientă măsură de nevoile specifice cu care se confruntă tinerii din “ noile democrații”.56
Aceștea trebuie să facă față unei rapide transformări sociale caracterizate prin incertitudine, creștere considerabilă a ratei criminalității în sensul larg al termenului, dezintegrare a sistemelor de protecție socială. În aceste țări mult mai mult decît în țările partenere din Europa Occidentală tinerii trebuie să negocieze drumul lor către viața adultă, bazîndu-se mai mult pe propriile lor resurse și pe cele ale familiei lor. Un loc important îl ocupă implicarea în elita politică a tineretului, prin intermediul cărora se aduc idei novatorii, se “împrospătează” elita. Procesul încdrării tineretului apare în două aspecte :
tineretul aduce cu sine forțe noi și idei inovatorii.
profesionalismul și experința lor.
Este posibil ca institițiile politice să se completeze prin cadre tinere astfel devine necesar de studiat toate elementele specifice ale acestui proces. Cercetarea lor și recrutarea tinerilor în elita politică înseamnă cercetarea procesului politic, măsurilor de implicare a tineretului în politică, grupelor sociale din mediul cărora se desprint, avansare în posturi de conducere, precum și cum î-și formulează tineretul ideologia politică, cum se stabilesc contacte politice, cum își realizează cariera politică. Pentru o înțelegere mai corectă a procesului de recrutare actulă a tineretului trebuie să trecem în revistă istoria țării. Puterea nu a aparținut niciodată tinerilor. În evoluția societăților cei care erau considerați merituoși pentru a dirija societatea erau bătrînii înțelepți.În terminologia politică există noțiunea de gerontocrație conducerea celor bătrîni și nu este nici unul de tip “tinerocrația” care ar fi conducerea celor tineri.În același timp puterea întotdeauna a atras tineretul. El este mai nonconformist și mai ușor de manevrat.57
Tinerii sunt considerați și ei indivizi politici și cum indivizii umani nu există decît prin indivizi, fără ca aceasta să însemne că indivizii se reduc la colectivitate sau că societatea este reductibilă la indivizi. Rezultă că și tinerii trebuie să se implice în viața politică.În condițiile unei societăți în tranziție implicarea tinerilor în politică se caracterizează prin:
creșterea dezinteresului față de viața politică.
o excesivă încredere în stat și dependența de aceasta, dînd naștere etatismului și inflației politice.58
Cu toate acestea observăm că tinerii se implică din ce în ce mai mult în politică.Una din modalitățile este apartenența la un anumit partid, un astfel de politician este un lucrător activ în partid. El participă la toate activitățile organizate de partid este în relații bune sau chiar prietenești cu liderii de partid. Activitatea de partid încă nu garantează tînărului viitoarea funcție elitară, dar dacă este destul de ambițios și în relații bune cu liderii de partid, un partid, un post într-un departament sau minister se poate de obținut, în cazuri mai rare și în parlament. Mulți din ei au trecut activitatea de partid, unii au înaintat din mediul funcționar-birocratic, dar nu toți sunt politicieni profesionali, adică nu toți au trecut școala lucrului de partid sau a aparatului birocratic. Tinerii sunt supuși unei modelări politice care se realizează prin.
Educația în instituțiile de învățămînt și culturale.
Informația politică.
Propaganda politică.
Mobilizarea politică
În această ordine de idei Horold Lasswell menționa că, în ultimă instanță propaganda se raportează și ea la distribuția veniturilor, la cine ce ia, cînd și cum în funcție de statutul social ,personalitate , pregătire, atitudini etc. În ceea ce privește educația politică, ea implică selecția, ghidarea și consolidarea valorilor politice. Condiția modelării culturii politice a tinerilor o constituie și includerea lor în cadrul procesului politic ceea ce nu se realizează. sprijinul regimului politic.Participarea politică a tinerilor din Republica Moldova deasemenea se realizează și prin intermediul mass-mediei instituție complexă, compusă dintr-o multitudine de organe și elemente ce asigură informatizarea precisă,promtă și obiectivă a populației despre evenimentele ce se petrec în fiecare stat, cît și în întreaga lume . 59 Nu întîmplător mass-media este considerată “ a patra putere în stat “ deoarece în spatele acestei metafore se ascunde capacitatea reală a acesteea de implimenta, în conștiința cetățenilor, valorile politico- cultura de bază și stereotipuri ale comportamentului politic.
Participarea politică ca factor al culturii politice are loc și prin intermediul ideologiei. Cercetările sociologice demonstreză nivelul scăzut de informare a păturii principale a populației – tinerii despre evenimentele politice, nepregătirea ei pentru activitatea politică , atitudinea negativă față de politică în general. Deasemenea în calitate de factori ce au pondere semnificativă în formarea culturii politice și marcheză caracterul ultimei, sunt factorii specifici ciclului dezvoltării istorice a statului, amplasarea geopolitică a lui, precum și factorii economici. În anii 90 ai sec. XX epicentrul evenimentelor și proceselor politice de amploare a devenit Europa de Est. În urma exploziei blocului comunist s-a distrus axa ideologică, politică lumii bipolare. Europa centrală și de est s-a prezentat în fața lumii în mod fragmentar, punînd în prim plan diferența reală dintre state și interesele lor, întîrziind nepermis în arăta că ceea ce le apropie și le unește este mult mai important decît ceea ce le deosebește. De aici reese că factorul geopolitic în Europa de Est a avut și continuă să aibă o influență hotărîtoare asupra culturii politice a tineretului studios.60 Cultura politică a tineretului studios în condițiile actuale se formează în procesul intercalării și sintezei a diferitor norme și tradiții, valori, și viziuni, orientări și convingeri politice, care fiind exprimate în simboluri generează diverse atitudini, adesea opuse, față de politică. Acest fapt , în ultimă instanță se răsfrînge negativ asupra derulării adecvate a transformărilor democratice.În același timp, promovarea nesistemică a reformelor economico-sociale, sărăciaîn masă și reducerea bruscă a locului și rolului statului în viața social-economică a țării contribuie la micșorarea interesului tinerilor față de politică, la scăderea participării lor în viața politică a societății.
Pornind de la considerația că societatea civilă este “ cîinile de bază “ al societății, atunci în mod implicit putem considera că organizațiile nonguvernamentale sunt acele elemente care vegheză continuu la toate procesele ce au loc în sistemele societale. Organizațiile nonguvernamentale prin construcția lor funcțională și prin instumentele juridice pe care le au la dispoziție, sunt veritabili actori ce se asociază în procesul de elaborare și materializare a tuturor aspectelor de reglementare și participare a tinerilor în “activitatea politică ”. Influența factorilor , analizați mai sus, ce acționează asupra procesului modelării și respectiv implicării tinerilor în viața politică, agită relativa stabilitate ce caracterizează cultura politică. Baza acestei stabilități o formează mecanismele de socializare politică.Implicarea tineretului studios în politică reprezintă o formă de manifestare a culturii politice. Deși sunt tratați mai mult ca “ resurse” de realizare a unui regim politic democratic tinerii au un impact enorm asupra dezvoltării societății. De nivelul dezvoltării culturii politice a acestora depinde implicarea cît mai mare a acestora la procesele care asigurăguvernarea societății. Cultura politică, e departe de a fi un concept și fenomen lipsit de ambiguitate. Este un concept esențialmente colectiv, deși cei care o exprimă sunt indivizii adică tinerii. Nivelul dezvoltării culturii politice reprezintă un vector al bunei funcționari a unui societăți democratice iar implicarea tinerilor în politică reprezintă un anumit nivel de cultură politică a tinerilor.În ultimă instanță între cultura politică și implicarea tinerilor în politică există o interdependență justificabilă.61
În capitolul dat mi-am propus să cercetez particularitățile culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova prin intermediul celor trei paragrafe. Primul din ele a arătat care sunt trăsăturile specifice ale culturii politice ale tineretului studios în contextul tranziției spre democrație. Mai ales că societatea moldovenească contemporană se caracterizează printr-o cultură politică fragmentară și conflictuală atît în aspectul deosebirilor dintre exponenții sau purtătorii ei, cît și în ceea ce privește modalitățile de exprimare și funționare a ei. Pentru o asfel de cultură e specifică starea de sciziune, lipsa unui acord între purtătorii diferitelor subculturi în ce privește valorile fundamentale, idealurile, scopurile urmărite, structura și regimul politic existent în societate.62
Concomitent acest tip de cultură politică se caracterizează și prin izolare socială și prin lipsa încrederii tinerilor în alte grupuri sociale. Iar aceste și alte particularități ale culturii politice reflectă diverse stări evidente de conflict și de mari tensiuni sociale care generează instabilitate politică în societate.
Al doilea paragraf are menirea de a demonstra importanța socializării politice în formarea culturii politice. În condițiile în care cultura politică a societății moldovenești postcomuniste e o sinteză a diverselor valori politice, orientări și standarte ale activității politice. Mai ales că simpla declarare a netemniciei valorilor comuniste și idealurilor culturii politice de tip sovetic ar fiputut să asigure formarea rapidă la cetățeni a culturii politice democratice. În aceste condiții și are loc socializarea politică a tineretului studios.
Ultimul paragraf demonsrează care sunt modalitățile prin care tinerii se implică în politică. În condișiile în care țara noastră se caracterizează printr-o dezvoltare incertă ți chiar contradictorie a proceselor democratice, aceasta fiind condiționată de jocul forțelor politice din societate care se reflectă negativ asupra tinerilor studioși.
În ultimă instanță cultura politică a tinerilor este fragmentară, nu este deci o cultură integrată. Ea îmbină elemente ale diferitelor subculturi adesea opuse una alteia. În perpectivă odată cu avansarea societății noastre pe calea unei dezvoltări democratice firești, cultura politică fragmentară poate să se transforme într-o cultură politică pluralistă.
Concluzii
Concluzii și recomandări
Transformările democratice din Republica Moldova presupun existența unei culturi politice democratice.Una din forțele, capabilă de a susține activ transormările din societate o constituie tineretul și mai ales studenții. Consolidarea unei societăți democratice necesită o intelectualitate care nu este indiferentă din punct de vedere politic.
Investiția socială și spirituală în capitalul uman, educația în genere este considerată un factor chee în dezvoltarea economico-socială a unei țări. Iar în societățile democratice toți factorii educativi trebuie să aibă o contribuție remarcabilă la afirmarea culturii civice, la cultivarea înțelegerii ți toleranței între membrii societății. Deaceea și studierea fenomenului culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova este o problemă de maximă actualitate.
Pentru ca în condițiile actuale un viitor specialist să se integreze confortabil în societate, el trebuie să aibă capacitatea de a se orienta în mediul social politic, trebuie să respecte normele de convețuire, legile să fie active în toate sferele vieții sociale.
Așadar prin intermediul lucrării s-a încercat de a da răspuns la obiectivele propuse din start. În ceea ce privește realizarea primului obiectiv menționăm că de nivelul de cultură politică depinde dezvoltarea societății democratice capabilă să asigure un trai decent pentru toate categoriile de populație.
Cel de-al obiectiv a urmărit identificarea tipurilor și formelor de manifestare ale culturii politice. Mai ales că tipul de cultură politică existent depinde dezvoltarea de mai departe a societății.
În ceea ce privește al treilea obiectiv se încearcă dwe a se vedea rolul culturii politice în societatea contemporană care este menirea ei pentru consolidarea unei democrații.
Al patrulea obiectiv încearcă de a ne prezenta care sunt trăsăturile specifice ale culturii politice a tineretului în condițiile tranziției Republicii Moldova spre democrație.
Deoarece cunoaștem că în formarea unei culturi politice democratice, o importanță majoră îi revine sistemului de învățămînt superior, numai în cadrul acestuia se fomează viitoarea elită a societății, de deciziile căreia depinde viitorul țării.
Al cincilea obiectiv vorbește despre importanța socializării politice. Cunoaștem că la formarea culturii politice a tineretului studios participă mai mulți factori și anume cei ai socializării politice familia, grupurile de prieteni, mass-media, organizațiile de tineret, instituția de învățămînt, partidele politice.
Un rol important îl are și studierea științelor politice inclusiv politologia. Mai ales că politologia are menirea de studia teoria politică, procesele și instituțiile politice, metodologia de identificare a fenomenului politic.
Ultimul paragraf vine să pună în evidență rolul participării politice care este o consecință a culturii politice.
În ultimă instanță trebuie să conștientizăm că formarea culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova are loc într-o perioadă dominată de contradicții cauzate și de utilizarea unor metode occidentale care nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune.
Situația actuală de formare a culturii politice a tineretului studios din Republica Moldova are loc în condițiile de tranziție, de instabilitate valorică, relațională. În aceste condiții cînd societatea noastră este dominată de o cultură politică fragmentară trebuie să urmărim formarea culturii politice a tineretului studios și anume prin:
¤ formarea unei culturi politice pluraliste cosensuală cae ar fi bazată pe coexistența simultană și pe dialogul diverselor subculturi politice.
La formarea unei asemenea culturi politice democratice (integrante, neconflictuale) pot contribui: tendința cetățenilor spre unitate în chestiunea funționării și posibilităților reale ale sistemului politic al țării. Deci trebuie de creat o atitudine pozitivă în ceea ce privește valorile democrației.
În al treilea rînd trebuie de redus nivelul de conflictualitate ceea ce presupune neapărat, schimbarea atitudinii unor părți ale populației față de interesele altor părți.
Rezolvarea acestor probleme ar contribui la formarea unei atitudini pozitive față de societatea în care s-au născut. Nu va exista tendința de migrație peste hotare. Va crește rata de participare la alegeri în cadrul tinerilor.
O altă problemă cu care se confruntă societatea noastră ar fi persistența valorilor comuniste și a idealurilor sovetice care s-au înrădăcinat adînc în conștiința cetățenilor. Deaceea trebuie să existe diferite programe, să fie introduse anumite cursuri obligatorii pentru familiarizarea tinerilor cu esența culturii politice, importanța ei majoră pentru existența Republicii Moldova ca stat democratic, chiar dacă procesul de formare a unei culturi politice noi, democratice, este destul de complicat, contradictoriu și anevoios. Ceea ce afectează cultura politică a tineretului studios din Republica Moldova este și existența unor stereotipuri tradiționale vechi în conștiința socială, inclusiv conștiința politică.
Tocmai așa e situația la noi acum, cînd spre exemplu, continuă să se manifeste unele principii ale egalitarismului ca formă a echității sociale, ideologia paternalistă și alte mituri depășite care stopează derularea normală a reformelor economico- sociale în noile condiții politice. Paternalismul ca formă a raporturilor dintre stat și individ este primejdios prin accea că generează în conștiința cetățenilor speranțe iluzorii și deci o denaturează, cultivă o psihologie de întreținere.
Psihologia dependenței promovată de către statul sovetic pe parcursul cîtorva decenii mai continuă să se manifeste în societatea moldovenească în atutudinea cetățenilor față de deputații lor, față de structurile de putere ale țării. Deaceea tinerii trebuie motivați să se integreze în diverse organizații de tineret fie ca voluntari fie ca salariați pentru ca ei să cunoască care sunt problemele majore ale societății moldovenești și să încerce să găsească soluții.
Pentru aceasta ei trebuie să conștientizeze importanța unei societății democratice capabilă să se integreze în structurile europene.
Deja se observă o schimbare în mentalitatea alegătorilor tineri care dorind schimbarea au votat la alegerile din 17 iulie 2007 un candidat Liberal de numai 28 de ani. Este foarte bine că și candidatul Dorin Chirtoacă a avut îndrăzneală și curajul de a participa la o luptă politică electorală a cărui final într-o oarecare măsură deja era prezis.
Dezvoltarea culturii politice în rîndul tineretului este frînată și de faptul că modificările în cultura politică a societății se produc foarte lent. Deciziile elitei (clasei) politice a republicii, orientate spre încurajarea culturii politice participative a cetățenilor, rămîn practic suspendate.
Vorba e că deciziile adoptate de structurile puterii, deseori corelînd firește cu standardele culturii politice vechi și comportamentulpolitic al populației dominat de acestea, nu sunt însoțite de acțiuni, cel puțin informațîonale, menizte să submine aceste standarde de comportament. Deacea și este nevoie de pregătirea unei noi elite de tineri din rîndul tineretului studios capabilă să producă modificări în toate sferele de activitate ale societății moldovenești. Capabilă să înlăture în rîndul demnitarilor.
¤ lupta pentru “ fotoliu”.
¤ pentru a se menține cu orice preț la putere.
¤ baterea pasului pe loc.
¤ lipsa măsurilor rezultative privind depășirea crizei economice, financiare, sociale și spirituale.
Pentru aceasta este nevoie de dezvoltarea culturii politice a tineretului studios. Trebuie să luptăm deasemenea pentru distrugerea ideii sistemului comunist sovietic care s-a străduit să nu schimbe fundamental modul în care partidul unic domina sistemul politic și nu oferea nici o posibilitate cetățenilor de a lua parte la elaborarea deciziilor politice ceea ce a lăsat amprente profonde asupra culturii politice a tuturor societăților postcomuniste.
Pentru aceasta studenții au nevoie de cunoștințe politice care și reprezintă fundamentul teoretic al culturii politice, în special cunoștințe despre relațiile politice, despre esența, structura și funcțiile organelor puterii politice.
Un rol important îl are și calitatea acestora care trebuie să fie astfel încît să poată servi drept insrument eficient al încadrării viitorului specialist în viața politică.
Toate cele menționate mai sus vin să justifice importanța majoră a culturii politice a tineretului studios la formarea unui stat de drept în care să domine valorile democrației și anume libertatea, egalitatea, responsabilitatea, pluralismul, pluripartidismul etc.
Deaceea trebuie întreprinse mari eforturi pentru a se forma o cultură politică participativă în rîndurile tineretului studios care vor avea o influiență politică foarte mare pe viitor.
Le resume
On dit qui que la culture politique a une grand role puor l’edification d’un societe democratique. Pour la Republique Moldova cela est tres important parce que la periode de transition domine toute les domains sociales, politiques, economiques.
Pour le future de la Republique Moldova une grand role a le culture politique des l’etudiants. Pour resoudre c’est probleme j’ai formules six objectifs. Le premier objectif present la notion de la culture politique dans divers ipostases, pour mieux comprendre l’evolution de la culture politique. Le deuxieme presente qulques formes des culture politique pour choisir l’un le plus favorable pour notre pays.
Finalement le troisieme objectif du premier chapitre presente l’importance de la culture politique dans une societe democratique.
En ce que conserne le deuxieme chapitre le premier objectif decrit la situation de la culture politique des etudiants dans la transition de la Republique Moldova a la democratie. La socialisation politique aussi a une grand role et le cinqueme objectif present la comme le resultat de la culture politique. Et le dernniere parle de la participation politique des etudiants. D’apres moi l’oeuvre contienne des solutions qui sont nessaire d’etre implimente dans diverse domains qui visent les etudiants. Sont presente e des solutions en ce qui conserne l’arrete de la migration des etudiants et il peuvent trover un emploi et non seulement. L’abssenteism politique parmi les jeunes et la realites de la Republique Moldova. Mais il y a aussi des jeunes qui s’integre dans divers organisations non-guvernamentales, partis politiques.
La siense politique joue d’apres mois aussi une grand role parce que les jeunes ont la possibilites de ces familiarises avec les notios fundamentales de la democratie liberte, responsabilite, egalite. En conclusion la culture politique as une grand role pour l’existance d’un etat de droit qui a comme fundament le pluralisme, le pluripartidisme, et la liberte d’expresion.
Bibliografie
1. Andrei P. Sociologie generală.- Iași:Polirom, 1997, 391 p.
2. Andriș A. Politologie sau știința politică. Corint, București, 1997.- 143 p.
3. Almond G.A., Verba S. Cultura civică : Atitudini politice și democrație în cinci națiuni. – București, Editura Du Style 1996. – 391 p.
4. Buciuneanu M., Cheianu D. Rolul organizațiilor non-guvernamentale, în pomovarea politicilor de tineret//Tineretul la răscruce de milenii: realități și perspective. Mariana, Chișinău. 2001. -127 p.
5. Carta studentului. Pontos – Chișinău, 2003-160 p.
6. Caius D. Tranziția politică actuală .- Cluj: Editura Dacia, 1992, 285 p.
7. Cherot D. Societăți în schimbare, București, Editura Athena, 1996. – 86 p.
8. Chiorescu, Iu.Modelarea culturii politice condiții indispensabilă a modernizării politice în noile democrații // Moldoscopie ( Probleme de analiză politică) Partea ( XXVI) / CE USM . – Chișinău, 2004. – p.15-22.
9. Constituția Republicii Mopldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al R. M. nr. 1 din 12.08. 1994.
10. Cojocaru V.Importanța valorilor democratice pentru tinerii din Republica Moldova// Viziunea tinerilor asupra proceselor social- politice.Chișinău. IPRI. 2004, 24 p.
11. Coibanu-Băcanu M. Cultură și valori în perioda de tranziție – București : Economica, 1994-255 p.
12. Crăiuțu A. Elogiul libertății studii de filosofie politică, Polirom. Iași, 1998. – 224 p.
13. Cristal O.Participarea politică a tinerilor în Republica Moldova // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM. – Chișinău, 2004. – p. 23-32.
14. Duminica I. Sporirea nivelului de cultură politică condiție majoră a funcționării eficiente a regimului politic din Republica Moldova. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) /CE USM.- Chișinău, 2004.- p.22-24.
15. Enciu N. Politologie. Editura Civitas, Chișinău, 2005. – 66 p.
16. Eșanu c.,Stepanov G. Reflecții asupra activității polizico informaționale a presei.Moldoscopie (Probleme de anăliză politică). Partea XXII / CE USM.- Chișinău, 2003.- p121-132.
17. Fisichella D.Știința politică. Probleme, concepte, teorii. – CE / USM, Chișinău, 2006. – 378 p.
18. Fulga Gh. Schimbarea socială și cultură politică . Editura Economică, București. 2000 –352 p.
19. Fruntașu P. Campaniile electorale, comportamentul alegătorilor // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (IV) / CE USM .- Chișinău, 1998. -p. 101-102
20. Fruntașu P. , Rusnac Gh. Republica Moldova pe calea democratizării (aspecte ale procesului de construire a unui sistem politic).- Chișinău : USM, 1999.-p. 164.
21. Fruntaș P.,Strah D. Cultura politică și campaniile electorale în perioda de tranziție; problemele interacțiunii //Analele Universității, Seria Științe Socioumane, Chișinău, 199. P. 20-23.
22.Godineanu B.Tineretul în politică mîina dreptă a viitorului // Viziunea tinerilor asupra proceselor sociale din lume.- Chișinău, ISPRI. 2004, 14-16 p.
23.Gvidiani A. Elita și cultura politică în Moldova .//Elitele politice și liderismul democraticîn societățile posttotalitare.
– Chișinău. 2001, p-31.
24.Guzun I. O cultură politică fragmentară // Arena politicii, 1997, nr. 9.
25. Iliescu A. P. Introducere în Politologie. Bic All, București, 2002. – 84 p.
26. Îndreptar dicționar de politologie / cond.lucrării Brucan Silviu. Editura Nemira, București,1993, – 638 p.
27. Marin I.Aspecte ale tranziției democratice Est-Europene.// Moldoscopie (Probleme de analiză). Partea (XXVII) / CE USM.- Chișinău, 2004.- p.67-69.
28. Margarint Ana.Recrutarea tineretului înelita politică// Moldoscopie (Proble de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM. -Chișinău, 2004- p. 32-44.
29.Măgureanu V. Studii de sociologie politică.Editura Albatros, București, 1994.-219 p.
30. Mitran I. Politologia în fața sec. XXI. Fundația Romîniei de Mîine, București, , 1997. -101 p.
31.Moroi T.Componentele structurale și caracteristicile specifice ale culturii politice în Republica Moldova. //Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXXII) / CE USM.- Chișinău, 2006.- p.65-67.
32. Moșneaga V., Rusnac G., Țurcan V. Migrațiunea forței de muncă în Republica Moldova : cauze, tendințe, efecte.// Moldoscopie ( Probleme de analiză ) Partea (XXV) /CE USM. –Chișinău, 2004.- p. 63-65.
33. Mungiu-Pipidi A. Politica după comunism ; structură, cultură și psihologie politică, Editura Humanitas, București, 2002.-289 p.
34.Petru I, Balica E, Banciu D. Tineret, norme, valori. Repere pentru o sociologie a tineretului, Editura Lumina Lex, București, 2002, 234 p.
35.Popescu T. Politologie. Secția Editare, Chișinău, 1996. – 109 p.
36. Potapov T., Gligor.V., Negru,O.Orientările valorice ale tineretului studios // Tineretul la răscruce de milenii: realități și perspective. – Chișinău.2001. – p.26.
26
37. Politologie . Prelegeri la cursul universitar . – Chișinău. USM, – 35 p.
38. Radu R. Cultura politică, Editura Tempus, București, 1994. –219 p.
39. Roșca L.Volcov E. Politologie. Chișinău. 1999. – 54 p.
40.Roșca. A.Orientările politice ale tineretului în condițiile actule.// Tineretul Republicii Moldova în perioada de tranziție la economia de piață, probleme și soluții. – Chișinău.1993. – p.23-25.
41. Rusnac, Gh., Moșneaga V., Țurcan V.Republica Moldova :Studențimea actor al trasformărilor social-politice .-Chișinău, CEP USM, 2006. – 36 p.
42.Saca V.Cultura politică în condițiile transformării actuale: cazul Republicii Moldova // (Probleme de analiză politică) .Partea 2 (XXVI) / CE USM .- Chișinău, 2004.- p.51-62
43.Saca V.Interesepolitice și relații politice.Dimensiuni tranzitorii. – CE USM- Chișinău, 2001.-472 p.
44. Sandu I., Rusu R. Renovarea valorilor ideologice în conștiința politică a societății în tranziție. Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea (XXII) CE USM, –Chișinău, 2003-121-132 p.
45. Sandu I., Colațchi A. politologie. Introducere în studiul toeriei politice. – Chișinău, 2002.- 175 p.
46. Solomon C. Procesul de democratizare a vieții politice din Republica Moldova.// Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea XVIII / CE USM.- Chișinău, 2004.-p.137-153.
47. Spinei T. Intrducere în politologie , CE USM, Chișinău. 2003. – 120 p.
48. Stan, Valentina. Socializarea politică a tineretului //.Elitele politice și liderismului democratic în societăîile post-totalitare, Chișinău .-USM, 2001.- p 25-26.
49. Strah, D. Problema predării științelor politice : aspecte istorice, organizatorice și metodice.// (Probleme de analiză politică). Partea (XIX) / CE USM. – Chișinău, 2003. p 121 –125.
50. Tăbîrță V. Relația ONG.-Politica și implicațiile ei asupra formării culturii politice// Moldoscopie. (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM . – Chișinău, 2004 -p.63-70.
51. Tămaș S. Dicționar politic. Instituțuțiile democrației și cultură civică. Editura Academiei Romîne, București, 1993.- 28 p.
52. Tineretul Republicii Moldova în perioada de tranziție la economia de piață : probleme și soluții, Chișinău, Institutul de Filosofie, Sociologie și Drept al Academiei de Științe a Republicii Moldova, 1993 – 150 p.
53. Toderaș N.Impactul societății civile din Republica Moldova la cristalizarea culturii politice // Moldoscopie. ( Probleme de analiză politică ) Partea ( XXVI) / CE USM. – Chișinău, 2004. – p. 71-79.
54. Țîrdea B. Noroc L. Politologie, Pontos.Chișinău. 2006. -192 p.
55. Țurcan G., Saca V. Formarea culturii politice a studenților: tendințe, probleme, perspective. Galina, Moldoscopie. (Probleme de analiză politică). Partea (XXII) / CE USM. – Chișinău, 2003, p-121-132.
56. Țurcan G.Socializarea politică a studenților probleme și tendințe. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XXV/ CE USM.- Chișinău, 2004. p.148-155.
57. Țapoc V. Cunoaștere și educație, valorile spirituale în procesul educației: conf.șt. universitară- Chișinău. UTM, 2003-p.14-17.
58. Vangheli I. Cu privire la obiectivelor generale educaționale ale științelor socio-umane// valorile spirituale în procesul educației.Conferința științifică Interuniversitară. Universitatea Tehnică a Moldovei,
59. Vîlsan C. Politologie, Editura Economică, București ; 1997. – 190 p.
60. Voiculescu M. Tratat de politologie, Editura universitară, București, 2002. – 446 p.
Zavtur A. Prelegeri la cursul universitar . Chișinău, CE USM . 1991. – 162 p.
61. Zapîrțan L. Repere în Știința politicului.Editura Fundației Chemarea, Iași. 1992. – 67 p.
62. Zygmund B.Libertatea, Dy Stxle, București, 1998, -149 p.
Bibliografie
1. Andrei P. Sociologie generală.- Iași:Polirom, 1997, 391 p.
2. Andriș A. Politologie sau știința politică. Corint, București, 1997.- 143 p.
3. Almond G.A., Verba S. Cultura civică : Atitudini politice și democrație în cinci națiuni. – București, Editura Du Style 1996. – 391 p.
4. Buciuneanu M., Cheianu D. Rolul organizațiilor non-guvernamentale, în pomovarea politicilor de tineret//Tineretul la răscruce de milenii: realități și perspective. Mariana, Chișinău. 2001. -127 p.
5. Carta studentului. Pontos – Chișinău, 2003-160 p.
6. Caius D. Tranziția politică actuală .- Cluj: Editura Dacia, 1992, 285 p.
7. Cherot D. Societăți în schimbare, București, Editura Athena, 1996. – 86 p.
8. Chiorescu, Iu.Modelarea culturii politice condiții indispensabilă a modernizării politice în noile democrații // Moldoscopie ( Probleme de analiză politică) Partea ( XXVI) / CE USM . – Chișinău, 2004. – p.15-22.
9. Constituția Republicii Mopldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al R. M. nr. 1 din 12.08. 1994.
10. Cojocaru V.Importanța valorilor democratice pentru tinerii din Republica Moldova// Viziunea tinerilor asupra proceselor social- politice.Chișinău. IPRI. 2004, 24 p.
11. Coibanu-Băcanu M. Cultură și valori în perioda de tranziție – București : Economica, 1994-255 p.
12. Crăiuțu A. Elogiul libertății studii de filosofie politică, Polirom. Iași, 1998. – 224 p.
13. Cristal O.Participarea politică a tinerilor în Republica Moldova // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM. – Chișinău, 2004. – p. 23-32.
14. Duminica I. Sporirea nivelului de cultură politică condiție majoră a funcționării eficiente a regimului politic din Republica Moldova. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) /CE USM.- Chișinău, 2004.- p.22-24.
15. Enciu N. Politologie. Editura Civitas, Chișinău, 2005. – 66 p.
16. Eșanu c.,Stepanov G. Reflecții asupra activității polizico informaționale a presei.Moldoscopie (Probleme de anăliză politică). Partea XXII / CE USM.- Chișinău, 2003.- p121-132.
17. Fisichella D.Știința politică. Probleme, concepte, teorii. – CE / USM, Chișinău, 2006. – 378 p.
18. Fulga Gh. Schimbarea socială și cultură politică . Editura Economică, București. 2000 –352 p.
19. Fruntașu P. Campaniile electorale, comportamentul alegătorilor // Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (IV) / CE USM .- Chișinău, 1998. -p. 101-102
20. Fruntașu P. , Rusnac Gh. Republica Moldova pe calea democratizării (aspecte ale procesului de construire a unui sistem politic).- Chișinău : USM, 1999.-p. 164.
21. Fruntaș P.,Strah D. Cultura politică și campaniile electorale în perioda de tranziție; problemele interacțiunii //Analele Universității, Seria Științe Socioumane, Chișinău, 199. P. 20-23.
22.Godineanu B.Tineretul în politică mîina dreptă a viitorului // Viziunea tinerilor asupra proceselor sociale din lume.- Chișinău, ISPRI. 2004, 14-16 p.
23.Gvidiani A. Elita și cultura politică în Moldova .//Elitele politice și liderismul democraticîn societățile posttotalitare.
– Chișinău. 2001, p-31.
24.Guzun I. O cultură politică fragmentară // Arena politicii, 1997, nr. 9.
25. Iliescu A. P. Introducere în Politologie. Bic All, București, 2002. – 84 p.
26. Îndreptar dicționar de politologie / cond.lucrării Brucan Silviu. Editura Nemira, București,1993, – 638 p.
27. Marin I.Aspecte ale tranziției democratice Est-Europene.// Moldoscopie (Probleme de analiză). Partea (XXVII) / CE USM.- Chișinău, 2004.- p.67-69.
28. Margarint Ana.Recrutarea tineretului înelita politică// Moldoscopie (Proble de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM. -Chișinău, 2004- p. 32-44.
29.Măgureanu V. Studii de sociologie politică.Editura Albatros, București, 1994.-219 p.
30. Mitran I. Politologia în fața sec. XXI. Fundația Romîniei de Mîine, București, , 1997. -101 p.
31.Moroi T.Componentele structurale și caracteristicile specifice ale culturii politice în Republica Moldova. //Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea (XXXII) / CE USM.- Chișinău, 2006.- p.65-67.
32. Moșneaga V., Rusnac G., Țurcan V. Migrațiunea forței de muncă în Republica Moldova : cauze, tendințe, efecte.// Moldoscopie ( Probleme de analiză ) Partea (XXV) /CE USM. –Chișinău, 2004.- p. 63-65.
33. Mungiu-Pipidi A. Politica după comunism ; structură, cultură și psihologie politică, Editura Humanitas, București, 2002.-289 p.
34.Petru I, Balica E, Banciu D. Tineret, norme, valori. Repere pentru o sociologie a tineretului, Editura Lumina Lex, București, 2002, 234 p.
35.Popescu T. Politologie. Secția Editare, Chișinău, 1996. – 109 p.
36. Potapov T., Gligor.V., Negru,O.Orientările valorice ale tineretului studios // Tineretul la răscruce de milenii: realități și perspective. – Chișinău.2001. – p.26.
26
37. Politologie . Prelegeri la cursul universitar . – Chișinău. USM, – 35 p.
38. Radu R. Cultura politică, Editura Tempus, București, 1994. –219 p.
39. Roșca L.Volcov E. Politologie. Chișinău. 1999. – 54 p.
40.Roșca. A.Orientările politice ale tineretului în condițiile actule.// Tineretul Republicii Moldova în perioada de tranziție la economia de piață, probleme și soluții. – Chișinău.1993. – p.23-25.
41. Rusnac, Gh., Moșneaga V., Țurcan V.Republica Moldova :Studențimea actor al trasformărilor social-politice .-Chișinău, CEP USM, 2006. – 36 p.
42.Saca V.Cultura politică în condițiile transformării actuale: cazul Republicii Moldova // (Probleme de analiză politică) .Partea 2 (XXVI) / CE USM .- Chișinău, 2004.- p.51-62
43.Saca V.Interesepolitice și relații politice.Dimensiuni tranzitorii. – CE USM- Chișinău, 2001.-472 p.
44. Sandu I., Rusu R. Renovarea valorilor ideologice în conștiința politică a societății în tranziție. Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea (XXII) CE USM, –Chișinău, 2003-121-132 p.
45. Sandu I., Colațchi A. politologie. Introducere în studiul toeriei politice. – Chișinău, 2002.- 175 p.
46. Solomon C. Procesul de democratizare a vieții politice din Republica Moldova.// Moldoscopie (Probleme de analiză politică) Partea XVIII / CE USM.- Chișinău, 2004.-p.137-153.
47. Spinei T. Intrducere în politologie , CE USM, Chișinău. 2003. – 120 p.
48. Stan, Valentina. Socializarea politică a tineretului //.Elitele politice și liderismului democratic în societăîile post-totalitare, Chișinău .-USM, 2001.- p 25-26.
49. Strah, D. Problema predării științelor politice : aspecte istorice, organizatorice și metodice.// (Probleme de analiză politică). Partea (XIX) / CE USM. – Chișinău, 2003. p 121 –125.
50. Tăbîrță V. Relația ONG.-Politica și implicațiile ei asupra formării culturii politice// Moldoscopie. (Probleme de analiză politică) Partea (XXVI) / CE USM . – Chișinău, 2004 -p.63-70.
51. Tămaș S. Dicționar politic. Instituțuțiile democrației și cultură civică. Editura Academiei Romîne, București, 1993.- 28 p.
52. Tineretul Republicii Moldova în perioada de tranziție la economia de piață : probleme și soluții, Chișinău, Institutul de Filosofie, Sociologie și Drept al Academiei de Științe a Republicii Moldova, 1993 – 150 p.
53. Toderaș N.Impactul societății civile din Republica Moldova la cristalizarea culturii politice // Moldoscopie. ( Probleme de analiză politică ) Partea ( XXVI) / CE USM. – Chișinău, 2004. – p. 71-79.
54. Țîrdea B. Noroc L. Politologie, Pontos.Chișinău. 2006. -192 p.
55. Țurcan G., Saca V. Formarea culturii politice a studenților: tendințe, probleme, perspective. Galina, Moldoscopie. (Probleme de analiză politică). Partea (XXII) / CE USM. – Chișinău, 2003, p-121-132.
56. Țurcan G.Socializarea politică a studenților probleme și tendințe. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XXV/ CE USM.- Chișinău, 2004. p.148-155.
57. Țapoc V. Cunoaștere și educație, valorile spirituale în procesul educației: conf.șt. universitară- Chișinău. UTM, 2003-p.14-17.
58. Vangheli I. Cu privire la obiectivelor generale educaționale ale științelor socio-umane// valorile spirituale în procesul educației.Conferința științifică Interuniversitară. Universitatea Tehnică a Moldovei,
59. Vîlsan C. Politologie, Editura Economică, București ; 1997. – 190 p.
60. Voiculescu M. Tratat de politologie, Editura universitară, București, 2002. – 446 p.
Zavtur A. Prelegeri la cursul universitar . Chișinău, CE USM . 1991. – 162 p.
61. Zapîrțan L. Repere în Știința politicului.Editura Fundației Chemarea, Iași. 1992. – 67 p.
62. Zygmund B.Libertatea, Dy Stxle, București, 1998, -149 p.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Participarea Politica, Factor de Dezvoltare a Culturii Politice (ID: 122770)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.