Participantii In Procesul Penal Organele Judiciare

PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL-ORGANELE JUDICIARE

CAPITOLUL I: Consideratii generale privind participantii in procesul penal

“ Procesul penal este o activitate complexa a carui desfasurare implica interventia unor persoane obligate sau interesate sa participe, in vederea rezolvarii conflictului nascut prin savarsirea infractiunii.”

Participantii sunt persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal, pentru atingerea scopului acestuia.

Notiunea de "participanti in procesul penal" difera de continutul aceleiasi notiuni in dreptul penal. Prin participanti in dreptul penal intelegem doar persoanele fizice sau juridice care au cooperat la savarsirea aceleiasi infractiuni iar prin participanti in procesul penal intelegem organele si persoanele care sunt chemate sa contribuie la la desfasurarea procesului penal. Suprapunand sferele celor doua notiuni, vom obesrva ca pe participantii in sensul dreptului penal ii vom identifica in persoana unui singur subiect din sfera participantilor in procesul penal, si anume in persoana suspectului sau inculpatului.

Din cele prezentate mai sus, reiese ca in sensul larg al notiunii de participanti in procesul penal sunt cuprinsi toti subiectii oficiali sau particulari care iau parte in mod efectiv la activitatile care se efectueaza in procesul penal. Din aceasta categorie fac parte organele judiciare, avocatul, partile, subiectii procesuali principali precum si alti subiecti procesuali.

“In sensul restrans al notiunii de participanti in procesul penal se cuprind organele judiciare, partile, subiectii procesuali principali si avocatul. Organele specializate ale statului care au calitatea de participanti in procesul penal sunt: organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara si instantele judecatoresti. (art 30)”

“In art. 32 alin. (1) din actualul Cod de procedura penala, partile sunt definite ca fiind subiectii procesuali care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune judiciara, adica sunt parti in cadrul procesului penal, acele persoane care au drepturi sau obligatii ce se nasc din exercitarea actiunii penale sau civile.”

In procesul penal, partile sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente. Partile sunt clasificate in literatura juridica in parti principale si secundare, constante sau eventuale.

Avocatul asista sau reprezinta partile sau subiectii procesuali in conditiile legii (art. 31), in vreme ce subiectii procesuali principali sunt persoana vatamata si suspectul.

In procesul penal mai participa si alti subiecti procesuali alaturi de organele judiciare , parti si subiecti procesuali principali, acestia fiind martorii, expertii, interpretii si grefierii. Prezenta acestora nu este intalnita in toate procesele penale iar numarul lor si complexitatea activitatilor desfasurate de ei depinde de imprejurarile fiecarei cauze penale in parte.

“In orice cauza penala insa vor fi prezenti anumiti participanti, si anume organele judiciare, toate sau o parte dintre acestea, precum si suspectul sau inculpatul.”

“In actualul context socio-politic si legislativ din Romania se impune, credem, reintroducerea in planul de invatamant al facultatii de drept a unei discipline care sa aiba ca obiect de studiu, in mod excesiv, organizarea sistemului judiciar. In aceasta privinta, relevam faptul ca au existat asemenea preocupari cu multi ani in urma.”

Prin reintroducerea unei asemenea s-ar raspunde necesitatilor impuse, in aceasta perioada de reorganizare a sistemului judiciar si s-ar pune la dispozitie celor interesati informatii legate de organele statului, cu sarcini deosebite in normala desfasurare a vietii sociale.

Actuala Constitutie a Romaniei reglementeaza ca functie distincta si ca sistem distinct autoritatea judecatoreasca 3, iar in cadrul acestui sistem sunt prevazute: instantele judecatoresti (art. 124-130), Ministerul Public (art. 131-132) si Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133-134).

“Puterea judecatoreasca presupune ca principii generale un set de “ reguli esentiale prevazute de Constitutie si de legi organice care stau la baza organizarii justitiei, in scopul asigurarii functiei acesteia –solutionarea litigiilor ivite intre subiectele de drept sau rezolvarea cererilor acestora in conditiile legii, protectia persoanelor fata de manifestarile abuzive ale celorlalte autoritati publice si salvgardarea, prin mijloace propri si specifice, a ordinii de drept.

In acest sens, apreciem ca fiind principii de organizare a puterii judecatoresti: a)justitia constituie monopol de stat; b)egalitatea in fata justitiei; c)instantele judecatoresti sunt permanente; d)ierarhia instantelor judecatoresti; e)colegialitatea; f)instantele judecatoresti sunt unitare; g)accesul liber la justitie; h)gratuitatea justitiei.”

Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, presedintii instantelor si serviciile auxiliare ale acestora, administreaza autoritatea judecatoreasca.

In Romania au fost adoptate o serie de legi privind reorganizarea sistemului judiciar, acestea reprezentand o adevarata reforma in Justitie.

CAPITOLUL al II-lea: Instantele de judecata

Sectiunea I: Consideratii preliminare

“Prin reforma Justitiei s-a reintrodus in lege notiunea de “magistrat”. In acest sens, in art. 42 din Legea nr.92/1992, republicata, se mentiona ca au calitate de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie (denumirea anterioara a Inaltei Curti de Casatie si Justitie). Erau asimilati magistratilor, Ministrul Justitiei, loctiitorii sai si personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei, pe durata indeplinirii functiei.”

Judecatorii si procurorii au statute diferite, chiar daca fac parte din acelasi corp al magistratilor, acestea fiind stabilite in functie de institutiile in care isi desfasoara activitatea.

Constitutia prevede reglementari diferite care stabilesc regulile cu caracter de principiu pentru judecatori si procurori. Acelasi lucru poate fi remarcat si in prevederile art. 1 din Legea nr. 303/2004, republicata, de unde reiese ca activitatea judecatorilor consta in infaptuirea justitiei, iar procurorii au ca obiectiv apararea intereselor generale ale societatii, a drepturile si libertatilor cetatenilor precum si a ordinii de drept.

Judecatorii sunt numiti de Presedintele Romaniei, se bucura de inamovibilitate, independenta si se supun numai legii, aceste lucruri contribuind la garantarea principiului impartialitatii in infaptuirea Justitiei. Inamovibilitatea reprezinta dreptul legal al judecatorilor de a fi transferati, detasati, delegati sau promovati, doar cu acordul lor.

In timp ce judecatorii se bucura de inamovibilitate, procurorii se bucura de stabilitate si sunt independenti, in conditiile legii. Si acestia sunt numiti tot de Presedintele Romaniei si isi desfasoara activitatea comform principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministerului Justitiei.

Atat judecatorii cat si procurorii sunt incompatibili cu orice alte functii publice sau private, exceptand functiile didactice din invatamantul superior.

Instantele judecatoresti sunt subiectii principali ai activitatii procesual penale, avand un rol foarte important, determinat de sarcinile care le revin.

In noul Cod de procedura penala au fost introduse institutii noi in cadrul instantelor de judecata, acestea fiind reprezentate de judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara. Alaturi de acestia isi desfasoara activitatea judecatorii care solutioneaza cauza penala si care, in terminologia Codului de procedura penala au denumirea de instanta de judecata.

Judecatorul de drepturi si libertati, in cadrul instantei, solutioneaza cererile, propunerile, plangerile, contestatiile si orice alte sesizari privind masurile preventive, masurile asiguratorii sau masurile de siguranta cu caracter provizoriu, actele procurorului, in cursul fazei de urmarire penala.

Judecatorul de camera preliminara, in cadrul instantei, in functie de competenta acesteia, verifica legalitatea trimiterii in judecata emise de procuror, legalitatea administrarii probelor, si legalitatea efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala. Acesta se mai ocupa si de solutionarea plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata.

Sub denumirea de instanta de judecata este judecatorul care solutioneaza cauzele penale si care pronunta hotararea judecatoreasca. Acesta nu trebuie sa se comfunde cu instantele din sistemul judiciar, care reprezinta forme de organizare.

Sectiunea a II-a:

Organizarea instantelor judecatoresti

“Instantele judecatoresti isi desfasoara activitatea intr-un sistem unitar prevazut de art. 126 alin. 1 din Constitutie, in care se arata ca in Romania justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante stabilite de lege.

Asa cum rezulta din cele aratate mai sus, principiul care sta la baza actualei organizari a instantelor judecatoresti, in tara noastra, este acela al unitatii sistemului lor. In conformitate cu acest principiu, instantele judecatoresti din Romania alcatuiesc un singur sistem de organizare in fruntea caruia se gaseste un organ judecatoresc suprem, care exercita controlul general asupra activitatii de judecata.”

“In sistemul Codului de procedura penala, organizarea si ierarhizarea instantelor judecatoresti au suferit unele modificari fata de codul de procedura penala anterior.

Instantele de judecata sunt organizate piramidal, fiind impartite in instante civile si instante militare.Instantele civile sunt : judecatoriile, tribunalele specializate (egale in grad cu judecatoriile), tribunalele si curtile de apel. Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica, organizate in judete si sectoarele municipiului Bucuresti. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, ce pot functiona la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet. Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti, si au de regula, sediul in municipiul resedinta de judet. In circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucuresti. Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia carora functioneaza mai multe tribunale si tribunale specializate.”

Localitatile care fac parte din circumscriptiile judecatoriilor din fiecare judet sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, ca urmare a propunerii ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Tribunalele specializate au fost introduse in sistemul autoritatii judecatoresti in anul 2004.

“In varful piramidei instantelor judecatoresti se afla Inalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum rezulta din prevederile art. 126 alin. 1 din Constitutie si art. 2 alin. 2 din legea nr. 304/2004. Mentionam ca, pana la reforma introdusa prin legea nr. 92/1992, din structura aratata mai sus lipseau curtile de apel, instantele judecatoresti fiind ordonate ierarhic in trei paliere,”

Curtile de apel au o veche traditie in Romania, primele patru aparand inca din anul 1890. Acestea sunt acum in numar de cincisprezece, si isi exercita competenta in circumscriptii care cuprind mai multe tribunale.

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cuprinde zispozitii cu referire la modul de organizare si modul de functionare al instantelor de judecata (Inalta curte de Casatie si Justitie, instantele civile si instantele militare). Tot in aceasta lege este prevazut faptul ca la nivelul judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel, pot sa functioneze sectii sau complete specializate pentru cauze penale, cauze civile, cazuse de familie si cauze cu minori, cauze care privensc asigurarile sociale si conflictele de munca, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind societati comerciale, insolventa, registrul comertului, insolventa sau pentru alte materii, dar si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale.

Sectiile maritime si fluviale isi desfasoara activitatea in cadrul tribunalului Galati si in cadrul tribunalului Constanta.

In functie de volumul de activitate, de natura cauzelor deduse judecatii si complexitatea acestora, pot fi infiintate sedii secundare cu activitate permanenta in alte localitati din judetsau in municipiul Bucuresti, pentru judecatorii, tribunale si curti de apel.

“Inalta Curte de Casatie si justitie este o instanta unica, cu personaliatte juridica si cu sediul in municipiul Bucuresti.Instanta suprema este organizata in patru sectii: Sectia I civila, Sectia a II-a civila, Sectia penala si Sectia de contencios administrativ si fiscal; si Sectiile Unite, cu competenta proprie.”

Inalta Curte de Casatie si Justitie are rolul de a asigura o interpretare si o aplicare unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti.

Intre instantele civile si instantele militare exista este o mare deosebire reprezentata de faptul ca numarul circumscriptiilor teritoriale celei din urma este mult mai redus, acestea fiind mult mai intinse fata de circumscriptiile instantelor civile. Pe teritoriul Romaniei sunt doar patru tribunale militare, in Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara, si o singura curte militara de apel, care functioneaza in municipiul Bucuresti.

Sectiunea a III-a:

Compunerea instantelor judecatoresti

Consideratii preliminare

“Prin complet de judecata, in sensul cuprins in lege, se intelege numarul judecatorilor care participa la judecarea unor categorii de cauze penale intr_un anumit stadiu, la solutionarea acestora si care, in urma deliberarii, pot lua hotararea judecatoreasca. O asemenea concluzie se desprinde cu usurinta din corelarea dispozitiilor art. 354 alin (1) si art. 394; In art. 394 alin. (1) se arata ca hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii. In acelasi sens, aonform art. 400 alin. (1), minuta in care se consemneaza rezultatul deliberarii se semneaza de membrii completului de judecata.

Sensul de organ judiciar concret, constituit intr-o compunere strict determinata si care este chemat sa solutioneze o anumita pricina penala aflata pe agenda unui organ judecatoresc, il are si termenul de instant de judecata, folosit in mod frecvent in Codul de procedura penala. Astfel in art. 349 alin. (1) este prevazut ca instant de judecata, desigur, in sensul de complet de judecata, solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea probelor pentru lamurirea complete a imprejurarilor cauzei in scopul aflarii adevarului, cu respectarea deplina a legii. Cu acelasi sens instant poate solutiona cauza numai pe baza probelor administrate in faza urmaririi penale, daca inculpatul solicita aceasta si recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa si daca instant apreciaza ca probele sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, cu exceptia cazului in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata [art. 349 alin. (2)]. In art. 20 alin. (6) se arata ca instanta (completul de judecata) poate desemna, prin incheiere motivate, un avocet din oficiu pentru a reprezenta interesele persoanelor care s-au constituit parte civila, in masura in care aceste personae nu si-au desemnat un reprezentant comun.”

Termenul de instant de judecata are si sensul de institutie judecatoreasca, de exemplu cum reiese din art. 412 alin (1) lit. b), unde se arata ca cererea de apel trebuie sa contina si denumirea instantei care a pronuntat hotararea.

Nici constituirea instantei nu trebuie confundata cu termenul de compunere a instantei, primul insemnand alcatuirea instantei cu procurer si grefier, iar al doilea avand sensul de complet de judecata.

“In compunerea instantelor de judecata constituite la nivelul judecatoriilor si tribunalelor, potrivit Legii nr. 58/1968 pentru organizarea judecatoreasca, intrau, pentru anumite cauze, asesori populari. Incepand cu anul 1991, prin Legea nr. 45/1991, sa stabilit, cu character de principiu, faptul ca in compunerea instantelor de judecata intra numai judecatorii.

Aceasta regula, in present, comporta unele exceptii care nu vizeaza cause de natura penala. Astfel avem in vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 304/2004, republicata, in comformitate cu care in compunerea completului de judecata pentru solutionarea in prima instant a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale intra un judecator si doi asistenti judiciary, care participa la deliberari cu vot consultativ si semneaza hotararile pronuntate. Opinia acestora se consemneaza in hotarare, iar opinia separate se motiveaza.”

Termenul de acesor popular reprezinta o “persoana aleasa pet imp limitat, lapropunerea organizatiilor abstesti, pentru a participa la judecarea unor categorii de cause penale si civile. In desfasurarea procesului avea aceleasi drepturi si indatoriri ca si judecatorii. Prezenta asesorilor populari era expresia caracterului popular al justitiei.”

“Prin compunerea completelor de judecata se intelege numarul de judecatori care participa, potrivit legii, la judecarea unor categorii de cauze penale intr un anumit stadiu. Compunerea completelor de judecata este stabilita, in principiu, prin dispozitiile Legii 304/2004, dar unele reguli in acest sens se regasesc si in dispozitiile Codului de procedura penala.”

Tot in Legea 304/2004 sunt cuprinse reglementari ce fac referire, in general, la completele de judecata ca organe judiciare complete, cu puterea de a rezolva cauzele penale.

“La nivelul instantei supreme conform art. 32 din Regulamentul privind organizarea si functionarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorii care compun completele de judecata din cadrul sectiilor sunt stabiliti de presedintii de sectii. Compunerea completelor de judecata astfel stabilita este transmisa, in vederea aprobarii, Colegiului de conducere al instantei supreme. In ipoteza in care numarul de judecatori necesar formarii completului de judecata nu poate fi asigurat, acesta se constituie cu judecatori de la celelalte sectii, desemnati de catre presedintele sau unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie”

Pot fi constituite complete specializate sau sectii, la nivelul curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor, sau in cadrul tribunalelor specializate pentru minori si familie, iar completele specializate pot fi infiintate, ca urmare a propunerii Colegiului de conducere, de catre presedintele instantei.

Potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicata, completul de judecata este prezidat, prin rotatie, de unul dintre membrii acestuia, iar in art. 33 alin. (3) din aceeasi lege, pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie apare un mod de legiferare diferit, prevazandu-se ca in cazul in care presedintele de sectie nu face parte din completul de judecata, judecatorii prezideaza completul de judecata prin rotatie.

Cand se intruneste un complet de 5 judecatori, acesta v-a fi prezidat de catre presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca acesta face parte din complet, de presedintele Sectiei penale sau de decanul de varsta, dupa caz.

Hotararile instantelor judecatoresti sunt luate in functie de majoritatea voturilor judecatorilor care fac parte din completul de judecata, iar in cazul in care completul este format din doi judecatori, si acestia nu ajung la un consens, procesul se rejudeca de catre un complet de divergenta.

“In privinta numarului persoanelor care compun completul de judecata, se cunosc doua sisteme: monocratic (unipersonal) si colegial (pluripersonal)”. In sistemul monocratic judecata este facuta de catre un singur judecator, iar in sistemul colegial judecata este realizata de catre mai multi judecatori.

“In doctrina, opiniile exprimate au fost diferentiate, unii autori adoptand sistemul monocratic, in vreme ce alti autori au optat pentru sistemul colegial.”

In favoarea sistemului judecatorului unic, in literatura de specialitate, au fost expuse o serie de argumente, dupa cum urmeaza: a) responzabilizarea judecatorilor; b) micsorarea numarului de judecatori, pentru o mai buna selectie si remunerare a acestora; c) specializarea judecatorilor; d) simplificarea actului de infaptuire a justitiei. Acelasi autor retine ca si contraargumente fata de institutia judecatorului unic: a) lipsa specializarii, judecatorul neputand intruni in acelasi grad de perfectiune toate cunostintele cerute de un bun magistrat; b) arbitrariul solutiilor pronuntate; c) posibilitatea crescuta de corupere.

“In acelasi mod, sistemul colegial a fost analizat, relevandu-se argumente atat in favoarea, cat si in defavoarea acestuia. Elementele pozitive ale sistemului colegial ar fi urmatoarele: a) justitia ar deveni mai buna, mai eficienta datorita schimbului de idei, discutiilor, confruntarii dintre judecatori; b) favorizeaza impartialitatea; c) tinerii judecatori se por forma profesional alaturi de judecatorii cu experienta.”

“Impotriva acestui sistem pot fi insa formulate o serie de alte argumente: a) costurile justitiei devin mai mari; b) scade celeritatea si usurinta actului de justitie; c) de regula, presedintele completului poate influenta restul membrilor acestuia.”

Facand o comparatie intre argumentele si contraargumentele prezentate, putem concluziona ca cel mai potrivit este un sistem mixt, cu un singur judecator in procesele simple si cu sistem colegial pentru celelalte cauze. Cel mai dificil este sa delimitam cauzelor simple de celelelte cauze, deoarece pentru parti cauza lor este cea mai importanta. Dat fiind faptul ca in Romania, in prezent, numarul judecatorilor nu este suficient in comparatie cu numarulul cauzelor, care este in crestere, rezulta din nou ca sistemul mixt este cel mai adecvat.

In ultimele decenii, in Romania, procesele penale s-au desfasurat atat conform sistemului monocratic, cat si conform sistemului colegial.

Numarul judecatorilor din completele de judecata constituite la instantele civile

In prezent, conform art. 54 din Legea nr. 304/2004, cauzele date potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel, se vor judeca in complet format dintr-un singur judecator, exceptie facand cauzele ce privesc conflictele de munca si de asigurari sociale, care sunt solutionate de un complet format dintr-un judecator si doi asistenti judiciari.

In cazul tribunalelor si a curtilor de apel, cel putin, uneori cand se judeca in prima instanta, dosarele penala pot fi cu un grad ridicat de dificultate, facand compunerea completului dintr-un singur judecator sa nu fie cea mai potrivita.

„Pentru judecata in prima instanta, se mentine reglementarea conform careia aceasta se realizeaza de catre un singur judecator.

Pentru judecata in apel la curtile de apel, completul de judecata este format din doi judecatori.

Contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la judecatorii si tribunale se solutioneaza in complet format dintr-un singur judecator. Astfel, contestatia impotriva incheierilor judecatorului de drepturi si libertati de la judecatorie se judeca de catre judecatorul de drepturi si libertati de la tribunal, iar contestatia impotriva incheierilor pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati de la tribunal se judeca de catre judecatorul de drepturi si libertati de la curtea de apel. Situatia este similara in cazul contestatiilor impotriva incheierilor pronuntate de judecatorul de camera preliminara de la instantele mentionate.

Pentru contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format dintr-un judecator.”

Apelurile se judeca de un complet format din doi judecatori si recursurile se judeca de un complet format din trei judecatori, exceptie facand cazurile pentru care legea prevede altfel.

Facem precizare ca, in materia penala, in conditiile actualului Cod de procedura penala, nu se poate desfasura o judecata in recurs la nivelul instantelor, altele decat Inalta Curte de Casatie si Justitie (doar instanta suprema avand competenta de a judeca recursuri in casatie). In aceste circumstante, compunerea completului de recurs de trei judecatori nu este de aplicare in materie penala ( cu exceptia instantei supreme).

Numarul judecatorilor din completele de judecata constituite la instantele militare

„La instantele militare care au functionat pana la adoptarea legii nr. 54/1993, cu exceptia fostei Sectii militare a fostului Tribunal Suprem, completele de judecata se formau si cu asesori populari. Aceasta modalitate de reglementare rezultata din art. 1 al Legii nr.45/1991, care prevedea ca la fostele judecatorii si tribunale judetene completele se formau numai cu judecatori, fara a se face referire la alte instante.

Prin legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare s-a prevazut ca alcatuirea completelor de judecata la instantele militare se va face fara asesori. In consecinta, la instantele militare, pana la adoptarea Legii nr. 304/2004, completele de judecata se alcatuiau astfel: la tribunalele militare judecata cauzelor date in competenta de prima instanta se facea de catre un singur judecator; cauzele date in competenta Tribunalului militar teritorial se judecau in prima instanta de un singur judecator militar, in apel, in complet format din doi judecatori militari, iar in recurs, in complet format din trei judecatori militari; la Curtea Militara de Apel, cauzele se judecau, in prima instanta, de un singur judecator militar, in apel, in complet format din doi judecatori militari, iar in recurs, in complet format din trei judecatori militari;

Ulterior adoptarii Legii nr. 304/2004, in forma sa initiala, modul de compunere a completelor de judecata la instantele militare a ramas neschimbat, ca urmare a dispozitiilor art. 123, in comformitate cu care instantele si parchetele militare erau organizate si functionau potrivit Legii nr. 54/1993. Prin Legea nr. 247/2005, dispozitiile Legii nr. 54/1994 au fost abrogate, sediul materiei pentru organismele judiciare penale militare devenind Legea nr. 304/2004. Din analiza Legii nr. 304/2004, republicata, nu rezulta norme care sa reglementeze compunerea completelor de judecata care isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor militare. In aceste conditii, determinarea modului in care sunt compuse aceste complete se va face in functie de prevederile art. 2 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, in conformitate cu care judecatoria, tribunalele specializate, curtile de apel si instantele militare sunt organizate si functioneaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentului regulament.”

Prin similitudine cu instantele civile, rezulta ca instantele militare au urmatoarea compunere:

a)in completele ce judeca in prima instanta la tribunalele militare si la Curtea Militara de Apel Bucuresti, cauzele sunt solutionate de un singur judecator;

b)in cadrul Curtii Militare de Apel, contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de catre judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la tribunalele militare, sunt judecate de un complet format dintr-un singur judecator;

c)contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in cursul judecatii in materie penala in prima instanta de tribunalele militare sunt solutionate de un complet format dintr-un singur judecator;

Numarul judecatorilor din completele de judecata constituite la instanta suprema

„In ceea ce priveste alcatuirea completelor de judecata din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Legea nr. 56/1993 contine un capitol special referitor la aceasta problema, si anume Capitolul III, intitulat „Complete de judecata”. Actualmente, normele care guverneaza organizarea si functionarea instantei supreme sunt cuprinse in Legea nr. 304/2004, Titlul II, „Instantele judecatoresti”, Capitolul I, „Inalta Curte de Casatie si Justitie”, Sectiunea a IV-a, „Completele de judecata” ( art. 31-34) si in Regulamentul de organizare si functionare adiministrativa.

Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie solutioneaza cauzele de competenta sa in complete de judecata compuse dupa cum urmeaza (art. 31 din Legea nr. 304/2004):

a)in cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie , completul de judecata este format din trei judecatori; pentru acest caz, procedura de camera preliminara se desfasoara de unul dintre cei trei judecatori;

b)pentru contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, completul deste format dintr-un singur judecator;

c)pentru apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de curtile de apel si Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format din trei judecatori;

d)pentru contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, completul de judecata este format din doi judecatori;

e)pentru contestatiile impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii in prima instanta de curtile de apel si Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format din trei judecatori;

Reglementarea compunerii completelor de judecata de la nivelul instantei supreme este lacunara, legiuitorul omitant sa stabileasca modul de compunere a copletelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cazul judecarii recursului in casatie.

La aceasta concluzie conduce enumererea din art. 31 alin. (1) al Legii nr. 304/2004, republicata, in care nu este prevazut modul de compunere a completului de judecata in ipoteza recursului in casatie. Pe de alta parte , prevederile art. 31 alin (2) nu sunt de aplicare, deoarece se refera compunerea completelor de judecata din trei judecatori pentru celelalte materii, exceptand cauzele penale, reglementate in alin. (1). De asemenea, nu pot fi invocate nici prevederile art. 54 alin (2) din Legea nr. 304/2004, republicata, in conformitate cu care recursurile se judeca in complet format din trei judecatori, textul de lege fiind aplicabil pentru curti de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii.

Avand in vedere obiectul recursului in casatie (judecarea conformitatii cu regulile de drept a deciziilor pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel), opinam ca aceasta cale extraordinara de atac se judeca in complet format din trei judecatori.”

La inceputul fiecarui an, la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in materie penala, sunt stabilite doua complete formate din cate cinci judecatori, care solutioneaza contestatiile impotriva incheierilor pronuntate pe timpul judecatii in prima instanta de Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, solutioneaza cauzele in materie disciplinara potrivit legii si alte cauze date de lege in competenta acestora.

Spre exemplu, completul de cinci judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca contestatia impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive a unui membru al guvernului.

Complete vor fi formate din „9, 13, 19 sau 25 de judecatori pentru pronuntarea hotararilor prealabile in vederea dezlegarii unor chestiuni de drept (art. 457-477 din Codul de procedura penala) si in cazul solutionarii recursurilor in interesul legii. Astfel:

a)atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii reprezinta interes doar pentru Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, completul va fi format din presedintele sectiei (sau de un judecator desemnat de acesta) si opt judecatori din cadrul sectiei desemnati de acesta, adica in total, din noua judecatori;

b)atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes pentru mai multe sectii, completul va fi compus din presedintele sau unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii sectiilor interesate si cate cinci judecatori din fiecare sectie interesata. Astfel, daca sunt doua sectii interesate, completul va fi compus din 13 judecatori, daca sunt trei sectii interesate, completul va fi compus din 19 judecatori, iar daca sunt interesate toate cele patru sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, completul va fi compus din 25 de judecatori;”

Recursurile in interesul legii sunt solutionate de catre un complet format din presedintele sau unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii celor patru sectii, 14 judecatori din sectia in competanta careia intra chestiunea de drept solutionata diferit de instante si cate doi judecatori din sectiile celelalte, adica un total de 25 de judecatori.

In cazul judecatii la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectii Unite, numarul judecatorilor care participa in complet trebuie sa fie compus din minim doua treimi din numarul judecatorilor in functie, si decizia este luata cu majoritatea voturilor celor prezenti.

Putem concluziona, ca Inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza conform unui sistem mixt de compunere a completelor de judecata, deoarece exista si institutia judecatorului unic, cat si complete colegiale de 2, 3, 5, 9, 25 si minim doua treimi din numarul judecatorilor in functie.

Consecinte ale nerespectarii dispozitiilor legale privint alcatuirea completelor de judecata

Potrivit art. 281 alin. (1) lit. a), incalcarea dispozitiilor care privesc compunerea completelor de judecata, duc la aplicarea nulitatii absolute.

“Prevederile legii in aceasta materie impun alcatuirea completelor de judecata cu numarul de judecatori precizat pentru fiecare instanta in parte. Formarea completului cu un numar mai mic sau mai mare de judecatori atrage sanctiunea nulitatii absolute, daca la termenele de judecata la care a participat un asemenea complet au fost solutionate cereri ale partilor, au fost audiati martori sau a fost discutata admisibilitatea unor probe.

In practica judiciara s-a aratat ca, in poteza in care instanta a avut o gresita compunere la termenele la care nu au fost rezolvate probleme importante, cum sunt administrarea de probe sau luarea unor masuri procesuale, nu poate fi invocata sanctiunea nulitatii absolute.

De asemenea, s-a stabilit ca nerespectarea de catre unul dintre judecatorii care au participat la solutionarea cauzei, chiar si in conditiile in care sentinta a fost semnata de catre acestia, atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii, neexistand garantia solutionarii cauzei in conformitate cu dispozitiile legale privitoare la compunerea completului de judecata. Solutia se impune avand in vedere ca minuta, redactata imediat dupa deliberare, este aceea care reflecta cu exactitate modul in care a fost compusa instanta de judecata”

SECTIUNEA A IV-A:

Competenta instantelor de judecata

Soluționarea unei cauze penale nu poate fi lăsată la latitudinea oricărui organ judiciar și legea este cea care stabilește competența organelor judiciare, prin delimitarea drepturilor și atribuțiilor acestor organe.

Noțiunea de competență poate fi definită ca fiind capacitatea pe care o are un organ judiciar penal de a se ocupa de o anumită cauză penală. În sens pozitiv, competența apare ca o împuternicire ce privește cadrul de acte procesuale și procedurale pe care un organ judiciar este abilitat și obligat să le îndeplinească, iar în sens negativ apare ca o limitare de atribuții.

Cauzele penale care fac obiectul proceselor penale sunt extrem de variate prin natura și gravitatea faptelor săvârșite, prin locul în care au fost comise sau soluționate, prin calitatea pe care, eventual, o are făptuitorul, astfel încât în reglementarea competenței diferitelor organe juduciare este firesc să se țină seama de toți acești factori. Totodată, organele judiciare implicate în procesul penal se diferențiază din punct de vedere funcțional prin atribuțiile specifice pe care le îndeplinesc și ca atare regulile de stabilire a competenței trebuie să țină seama și de acest aspect.

In Noul cod de procedura penala “este de semnalat introducerea principiului cine poate mai multpoate si mai putin, in materie de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, principiu care a functionat si in Codul de procedura penala din 1937 si care permite, in anumite conditii, solutionarea unei cauze penale de catre instant superioara in grad celei care era competenta, potrivit legii, atunci cand necompetenta nu este invocata pana la inceperea cercetarii judecatoresti in prima instanta. Acest principiu nu functioneaza insa ca o regula, ci ca o exceptie in anumite situatii, in care incalcarea normelor de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei se poate acoperi. Principiul se intemeiaza pe prezumtia ca o instant superioara in grad indeplineste toate conditiile de competenta profesionala si de experienta in activitatea judiciara pentru a putea solution o cauza care este data, prin lege, in competenta unei instante ierarhic inferioare.”

“In esenta, ca institutie procedurala, competenta poate fi caracterizata ca un criteriu obiectiv prin care o cauza penala este repartizata spre solutionare unui organ judiciar. Doctrina defineste competenta si ca sfera a atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal sau capacitate (aptitudine) recunoscuta de lege unui organ de stat de a desfasura o anumita activitate.

Competenta cunoaste doua categorii de forme, anume:

a) forme principale;

b) forme subsidiare;

Formele principale ale competentei sunt competenta functionala, competenta materiala si competenta teritoriala. Ele sunt denumite forme principale, intrucat aceste subcriterii se folosesc, in cadrul competentei generale, pentru repartizarea oricarei cauze penale catre un anumit organ, spre a fi rezolvata.

Spre deosebire de formele principale, formele subsidiare ale competentei sunt folosite doar pentru anumite cauze penale. Formele subsidiare ale competentei sunt competenta personala, competenta speciala si competenta exceptionala.”

Competența funcțională (după atribuțiile organului judiciar) determină categoriile de activități pe care le poate desfășura fiecare organ judiciar. Astfel, competența funcțională a instanței de judecată este diferită de competența funcțională a organelor de urmărire penală (procurori sau organe de cercetare penală), după cum diferă competența funcțională a instanțelor între ele, ori a organelor de urmărire penală între ele.

“Spre exemplu: procurorul si organele de cercetare penala desfasoara activitatea de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati are in competenta functionala dispozitia cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea urmaririi penale si a sesizarii instantei, instant de judecata judeca anumite cause penale.

Exista organe judiciare care au competenta functionala excluziva. Spre exemplu, numai Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursuri in interesul legii, cereri pentru unificarea practicii judiciare pein hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, recursuri in casatie.”

Competența materială stabilește care organ judiciar dintre cele de același tip, se va ocupa de soluționarea cauzei, ținând seama de infracțiunea comisă. Competența materială se poate determina în mod abstract, pe categorii și grupe mari de infracțiuni, fără a se face o enumerare a acestora, sau în mod concret prin indicarea explicită a tuturor infracțiunilor ce intră în competența materială a unui anumit organ judiciar. Competența materială se stabilește pe linie verticală în cadrul organelor judiciare de același fel.

“Competenta materiala este o forma a competentei ce actioneaza pe vertical si reprezinta acel criteriu prin care se stabileste care dintre organelle judiciare de grad diferit solutioneaza o anumita cauza penala. In cazul competentei material, legiuitorul atribuie solutionarea unei cauze penale catre un organ judiciar in functie de gravitatea infractiunii.

Ca si in sistemul Codului de procedura penala anterior, judecatoria are o competenta materiala generala, judecand cauze penale privitoare la toate infractiunile care nu sunt date in competenta altor instante.”

În fiecare județ al țării funcționează două sau mai multe judecătorii, iar în municipiul București, în fiecare sector funcționează câte o judecătorie. La judecătoriile din municipiile Constanța și Galați funcționează și câte o secție maritimă, respectiv fluvială, pentru judecarea cauzelor ce au ca obiect infracțiuni săvârșite în legătură cu regimul navigației maritime și fluviale.

Tribunalele militare judecă potrivit competenței funcționale la fel ca și judecătoriile numai în primă instanță, iar din punct de vedere al competenței materiale și personale judecă infractiunile acre ii sunt atribuite, precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe. Mai soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

În țară există 4 tribunale militare în municipiile București, Iași, ClujNapoca și Timișoara care potrivit competenței teritoriale atribuite, au în circumscripție mai multe județe

Tribunalele, prin prisma competenței funcționale soluționează conflictele de competență ivite între judecătoriile din raza sa teritorială.

Potrivit competenței materiale, ca primă instanță tribunalul judecă anumite infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social cum ar fi: omorul, omorul calificat și deosebit de grav, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, tâlhăria calificată, violul calificat, luarea și darea de mită, infracțiunile de contrabandă dacă au avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive, infracțiunile săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea unei persoane, , infracțiunea de spălare a banilor, de bancrută frauduloasă dacă fapta privește sistemul bancar, infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri, infracțiunile de evaziune fiscală precum și alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

Secțiile maritime și fluviale ale tribunalelor Constanța și Galați soluționează în primă instanță și în căile de atac cauzele având ca obiect infracțiunile la regimul navigației maritime și fluviale.

“Conform art. 36 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre D.N.A si D.I.I.C.O.T. sunt de competenta tribunalului, daca nu sunt date prin lege in competenta unei instante ierarhic superioare acestuia (prin urmare, judecata nu se poate desfasura niciodata la o judecatorie).”

Tribunalul Militar Teritorial judecă în primă instanță și în recurs și mai soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare.

Potrivit competenței materiale și personale, Tribunalul Militar Teritorial judecă în primă instanță infracțiunile pe care le judecă tribunalele în primă instanță, dar săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de către militari până la gradul de colonel inclusiv, precum și alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

Există un singur tribunal militar teritorial cu sediul în municipiul București, având competență pentru tot teritoriul țării.

Curțile de apel judecă conflictele de competență ivite între judecătoriile și tribunalele aflate în raza sa teritorială.

În primă instanță curțile de apel judecă infracțiunile prevăzute în articolele 394-397, 399-412 și 438-445 din Codul penal si infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale.

Mai judecă de asemenea infracțiunile săvârșite de:

– judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai camerelor de conturi județene, precum și de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;

– șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai înaltului cler care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

– magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precvum și de procurorii de la parchetele de lângă aceste instanțe;

– membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ și de Avocatul Poporului

– precum și alte cauze date prin lege în competența lor.

Tot curțile de apel mai judecă și cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate.

Ca instanță de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.

“Potrivit noilor reglementari, curtile de epel functioneaza ca prime instante, ca instante de apel si pastreaza competenta de a solutiona cererile de stramutare, dobandita prin dispozitiile Legii nr. 2/2013, alaturi de solutionarea conflictelor de competenta si a altor cauze date in competenta prin lege.”

“Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in sistemul Codului de procedura penala exista, ca element de noutate, competenta materiala si la Inalta Curte de Casatie si Justitie, anume in cazul infractiunii de inalta tradare.”

Curtea Militară de Apel soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare și Tribunalul Militar Teritorial.

În primă instanță, Curtea Militară de Apel judecă infracțiunile prevăzute de Codul penal în articolele 394-397, 399-412 și 438-445 , săvârșite de militari, infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și ai Tribunalului Militar Teritorial, precum și de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanțe.

Ca instanță de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunalele militare.

În țară există o singură Curte Militară de Apel, cu sediul în municipiul București având competență pentru întreg teritoruil țării.

Curtea militara de apel, conform art. 39 din noul Cod de procedura penala, judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 și 438-445, săvârșite de militari;

b) infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale, săvârșite de militari;

c) infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe.

d) infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali;

e) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

(2) Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.

(3) Curtea militară de apel soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege.

“Curtea militara de apel judeca in prima instanta infractiunile prevazute de noul Cod penal de competenta Curtilor de Apel savarsite de militari, infractiuni privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale, savarsite de militari, infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si procurorii militari de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante.

Ca instanta de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalele militare.

Solutioneaza de asemenea conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de acestea in cazurile prevazute de lege.”

Înalta Curte de Casație și Justiție (fosta Curte Supremă de Justiție) judecă în primă instanță, în recurs și în recurs în interesul legii. De asemenea, ea mai soluționează conflictele de competență în cazurile în care această instanță este instanța superioară comună, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare și alte cauze anume prevăzute de lege.

În primă instanță judecă infracțiunile săvârșite de:

– deputați, senatori, europarlamentari;

– membrii Guvernului;

– judecătorii Curții Constituționale;

– membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

– judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție;

– procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

– mareșali, amirali, generali și chestori;

– alte cauze date prin lege în competența sa.

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor penale definitive, precum și recursurile în interesul legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.

“Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si: conflictele de competenta in cazurile in care este instanta superioara instantelor aflate in conflict; cazurile in care cursul justitiei este intrerupt, cererile de stramutare; contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel in cazurile prevazute de lege.”

Fiind instanța supremă a statului, are competența extinsă asupra întregului teritoriu al țării.

“Competenta teritoriala este o forma a competentei ce actioneaza pe orizontala si reprezinta criteriul prin care o cauza penala este repartizata unui organ judiciar, dintre toate organele judiciare de acelasi grad si cu aceeasi competenta functionala. Legiuitorul a constituit doua seturi de reguli pentru determinarea competentei din punct de vedere teritorial, pentru infractiunile savarsite in tara si, respectiv, pentru infractiunile safarsite in strainatate.”

Potrivit art. 41 din Codul de procedură penală, determinante pentru a stabili competența unui organ judiciar sunt:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul unde a fost prins făptuitorul;

c) locul unde locuiește făptuitorul, precum;

d) locul unde locuiește persoana vătămată.

În accepțiunea legii, prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte ori locul unde sa produs rezultatul acesteia.

Pentru infracțiunile săvârșite în străinătate, legea precizează organele judiciare și menționează că aceste fapte se judecă de către instanțele civile sau militare în a căror circumscripție își are domiciliul sau locuiește făptuitorul. . În caz că acesta nu locuiește sau nu are domiciliul în țară, faptele de competența judecătoriei se vor judeca de către Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri de către instanța competentă din municipiul București.

“Daca locul unde a fost savarsita infractiunea, asa cum este acesta definit in art. 41 alin. (2) Cpp,nu este cunoscut, competenta revine instantei mai intai sesizate, iar cand sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante, dintre cele considerate competente de lege competenta este de asemenea instanta mai intai sesizata.”

Infracțiunea săvârșită pe o navă va fi judecată de instanța în a cărei circumscripție se află primul port român în care acționează nava, dacă legea nu dispune altfel. Când infracțiunea este săvârșită pe o aeronavă, ea va fi judecată de instanța în a cărei circumscripție se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.

Atunci când nava nu ancorează într-un port român sau când aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competența revine instanțelor din municipiul București. Atunci când urmărirea penală este efectuată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de un organ de cercetare central ori județean, procurorul prin rechizitoriu stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alineatul 1 îi revine competența de a judeca, astfel încât să se asigure o bună desfășurare a procesului penal.

Nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la competența funcțională, după materie și cea personală, atrage sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau din oficiu, pe tot parcursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive.

Încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială se sancționează cu nulitate relativă care poate invocată de procuror, de părți sau chiar din oficiu, numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată.

Formele subsidiare ale competentei:

“Competenta personala este acel criteriu prin care o cauza penala este atribuita unui organ judiciar datorita calitatii suspectului sau inculpatului.

Elementul fundamental al acestei forme de competenta este calitatea suspectului sau inculpatului. Prin exceptie exista si situatii prin care competenta personala este determinata de calitatea persoanei vatamate. astfel, conform art. 40 alin. (1) din legea nr 304/2004, completele specializate pentru minori si familie, precum si tribunalele specializate pentru minori si familie, judeca atat infractiunile savarsite de minori, cat si infractiunile savarsite asupra minorilor.

Cea mai importanta forma de competenta personala se intalneste in instantele si parchetele militare, fiind dublata de competenta organelor de cercetare penala speciale din carul Ministerului Apararii Nationale. Spre exemplu, competenta instantelor militare este determinata de calitatea de militar combinata, in cele mai multe situatii, cu gradul militarului. Astfel, tribunalele militare judeca in prima instanta toate categoriile de infractiuni savarsite de militari pana la gradul de colonel incluziv, cu exceptia celor date prin lege in competenta instantelor superioare. La Curtea Militara de Apel se judeca infractiunile savarsite de militarii cu grad de maresal, amiral si general.”

Uneori nu mai conteaza gradul militarului, simpla calitate a acestuia fiind imbinata de legiuitor cu o competenta materiala. Si in cazul cand judecatorii si procurorii de la tribunalele si parchetele militare comit infractiuni, sunt judecati de Curtea Militara de Apel, indiferent de gradul faptuitorului.

Exista competenta personala si la instantele civile, curtile de apel judecand in prima instanta infractiunile comise de judecatorii de la judecatorii, tribunale si curtile de apel si de procurorii de la parchetele de pe langa acestea, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca infractiunile comise de senatori, deputati, membri ai Guvernului, judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorii de la parchetele de pe langa aceasta.

Competenta speciala este competenta unica si rezervata a unor organe judiciare, care priveste unele infractiuni anume, in functie de sfera relatiilor sociale carora li se aduce atingere prin comiterea faptei. Aceasta competenta este rezervata doar unei categorii de organe judiciare, acestea fiind cele specializate in materie maritima si fluviala.

Competenta extraordinara vizeaza infiintarea unor instante speciale, temporare, pe durata unor situatii exceptionale cum ar fi perioada de razboi.

Competenta de judecata in prima instanta apartine tuturor instantelor, dar unora le revine numai in functie de criteriile competentei materiale si teritoriale, cum ar fi judecatoria, iar altora luandu-se in calcul competenta personala, cum ar fi in cazul instantelor militare, curtilor de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie.

CAPITOLUL al III-lea: Ministerul Public

Sectiunea I: Consideratii preliminare

Ministerul Public are ca instituție, o evoluție istorică îndelungată. Își are originea în Franța când în secolul al XIV-lea s-au creat “les procureurs du 28 roi” care aveau la început sarcina să apere interesele financiare ale regelui. În timp, procurorii au devenit reprezentanții oficiali ai acuzării.

La noi în țară, instituția Ministerului Public a fost introdusă în anul 1832 în Muntenia și apoi în 1862 în Moldova. În anul 1952, denumirea instituției a fost modificată în Procuratura Republicii, iar prin Constituția din 1991 s-a revenit la vechea denumire de Minister Public. El este parte componentă a autorității judecătorești, alături de instanțele judecătorești și de Consiliul Superior al Magistraturii și are atribuții judiciare pe lângă instanțe. Ministerul Public nu reprezintă statul, ci interesele generale ale societății

“Inscris in Constitutie in cadrul autoritatii judecatoresti si organizat in detaliu in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, Ministerul Public, alaturi de instantele judecatoresti, contribuie la desfasurarea procesului penal.

In art. 131 din Constitutie se arata ca, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societetii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Reluand dispozitia constitutionala, in art. 4 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicata, se arata ca Ministerul Public reprezinta, in activitatea judiciara, interesele generale ale societetii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Conform art. 131 alin. (2), din Constitutie si art. 4 alin. (2), respectiv art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicata, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele de judecata, in conditii de independenta in relatie cu instantele, precum si cu celelalte autoritati publice.

Actuala organizare si functionare a Ministerului Public in Romania este inspirata atat din reglementarile existente in tara noastra pana in anul 1952, cat si din reglementarile altor state in care in prezent functioneaza aceasta institutie.

Institutia Ministerului public isi are apartenenta la autoritatea judecatoreasca, asa cum rezulta din economia prevederilor Constitutiei. In acest sens, in Capitolul VI, Autoritatea judecatoreasca, legiuitorul a introdus Sectiunea 1, Instantele judecatoresti, Sectiunea 2, Ministerul Public, si Sectiunea 3, Consiliul Superior al Magistraturii.”

Sectiunea a II-a: Principiile comform carora isi desfasoara activitatea Ministerul Public

Dupa cum arata art. 132 alin. (1) din Constitutie si art. 62 alin. (2) din Legea 304/2004, activitatea parchetelor se desfășoară pe baza principiilor legalității, imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

Principiul legalității ca dominantă a activității Ministerului Public nu este altceva decât transpunerea în plan particular a principiului legalității procesului penal. Ca o garanție a respectării olegalității, în articolul 59 alineatul 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Public este independent în relațiile cu instanțele judecătorești precum și cu celelalte autorități publice și își exercită atribuțiile numai în temeiul legii și în vederea respectării ei.

Acest principiu priveste activitatea judiociara in general.

“Sub aspectul domeniului care face obiectul preocuparilor noastre (dreptul procesual penal), legalitatea activitatii acestui organ trebuie raportata la obligatiile pe care acesta le are de a exercita actiunea penala in justitie, in vederea protejarii interesului public sau personal, , cand acestea au fost incalcate prin savarsirea infractiunii.

Ca o garantie a respectarii legalitatii, in art. 62 alin. (4) din Legea 304/2004 se arata ca Ministerul Public este independent in relatie cu instantele de judecata si celelalte autoritati publice si isi exercita atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia. Prin aceasta precizare, activitatea acestei institutii este limitata la perimetrul activitatii judiciare, unde reprezinta interesele generale ale societatii.”

Principiul impartialitatii decurge din principiile legalității și oficialității procesului penal. Potrivit acestui principiu, procurorul este obligat să se manifeste în același mod, față de toți cei care au intrat în conflict cu legea penală. El nu are voie să se comporte unilateral și părtinitor, ci cu obiectivitate și imparțial.

Acest principiu decurge din principiul legalitatii procesului penal si din principiul obligativitatii actiunii penale, si caracterizeaza activitatea Ministerului public.

“Procurorul nu trebuie sa aiba o atitudine unilaterala care ar aduce atingere spiritului de obiectivitate, de nepartinire, de echidistanta, care trebuie sa fie linia constanta a ceea ce acesta intreprinde in vederea realizarii actului justitiei.”

Principiul controlului ierarhic diferențiază statutul procurorilor de cel al judecătorilor. În timp ce aceștia din urmă sunt independenți și se supun numai legii, procurorii sunt obligați să se supună dispozițiilor procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea. În soluțiile dispuse, procurorul este autonom. Soluțiile adoptate de procuror pot fi însă infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale. În instanță, procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză.

Procurorii sunt obligati sa respecte dispozitiile procurorilor ierarhic superiori, daca acestea sunt scrise si sunt in conformitate cu legea. Acestia din urma pot infirma solutiile adoptate de procurorii inferiori, infirmarea trebuind sa fie motivata, daca acestea sunt apreciate ca fiind nelegale. Aceasta infirmare poate fi contestata la Consiliul Superior al Magistarturii, in cadrul procedurii de verificare a conduitei judecatorilor si procurorilor.

Direct sau prin anume desemnati, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Jutsitie, procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie si procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, pot exercita controlul asupra procurorilor din dubordine.

Procurorii, constituiti in parchete pe langa fiecare instanta, isi desfasoara activitatea in subordinea ministrului justitie.

Ministrul justitie isi poate exercita controlul direct sau prin procurori anume desemnati de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, de procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie ori de el insusi, la cererea Consiliului Superior al Magistraturii sau din proprie initiativa.

Controlul nu poate viza masurile pe care procurorul le dispune in cursul urmaririi penale si nici solutiile adoptate de acesta.

Prin control se poate solicita informarea cu privire la activitatea parchetelor.

Sectiunea a III-a: Organizarea Ministerului Public

Ministerul Public este format din procurori constituiți în parchete, pe lângă fiecare instanță de judecată. Ei sunt agenți ai puterii executive și își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției.

“Prin simetrie cu organizarea instantelor judecatoresti, in cadrul Ministerului Public sunt organizate parchete pe langa fiecare instanta judecatoreasca, astfel incat organizarea parchetelor se identifica cu cea a instantelor judecatoresti, dupa cum urmeaza:

parchetele de pe langa judecatorii;

parchetele de pe langa tribunale specializate pentru minori si familie;

parchetele de pe langa tribunale;

parchetele de pe langa curtile de apel;

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

Parchetele militare sunt organizate in conformitate cu dispozitiile Legii 304/2004 si sunt urmatoarele:

parchetele de pe langa tribunalele militare;

Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel;

Parchetele de pe langa judecatorii, tribunale speciale pentru minori si familie si tribunale sunt conduse de prim-procurori. In functie de volumul de activitate, la parchetele de pe langa tribunale, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncti. La Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncti.

Parchetele de pe langa curtile de apel sunt conduse de procurori generali. In functie de volumul de activitate, procurorii generali pot fi ajutati de 1-2 adjuncti, iar procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti poate fi ajutat de 1-3 adjuncti.

Parchetele de pe langa curtile de apel si tribunale au in structura sectii, in cadrul carora pot functiona servicii si birouri.Parchetele de pe langa curtile de apel au in structura si cate o sectie pentru minori si pentru familie.

In cadrul parchetelor functioneaza colegii de conducere care avizeaza problemele generale de conducere ale parchetelor [art. 96 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 si, cu mici deosebiri, este aceeasi ca in cazul parchetelor de pe langa instantele civile. Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar, ajutat de un prim-procuror militar adjunct. Deosebirea fata de conducerea parchetelor de pe langa instantele civile consta in aceea ca la toate parchetele militare prim-procurorul militar este ajutat de un singur prim-procuror militar adjunct, in timp ce la parchetele de pe langa judecatorii, prim-procurorii pot fi ajutati de 1-2 adjuncti. De asemenea, Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel este condus de un procuror general militar, ajutat de un procuror general militar adjunct.

Potrivit art. 70 alin. (2) si (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este condus de un procuror general, ajutat de un prim-adjunct, un adjunct si 3 consilieri.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exercita, direct sau prin procurori desemnati, controlul asupra tuturor parchetelor.

In cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza: a) Directia Nationala Anticoruptie; b) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism; c) Sectia de urmarire penala si criminalistica; d)Sectia judiciara; e)Sectia de resurse umane si documentare; f) Sectia parchetelor militare; g) Serviciul de cooperare judiciara internationala, relatii internationale si programe; h) Directia de exploatare a tehnologiei informatiei; i) Biroul de informare publica si relatii cu presa; j) Departamentul economico-financiar si administrativ; k) Serviciul de audit public intern; l) Biroul juridic; m) Compartimentul documentelor clasificate; n) Unitatea de implementare a programelor PHARE (UIP) ”

Directia Nationala Anticoruptie isi exercita atributiile doar in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii ei, fiind independenta in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, dar si in relatiile cu restul autoritatilor publice.

Directia Generala Anticoruptie este condusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si isi exercita atributiile prin intermediul unor procurori specializati in combaterea coruptiei. Procurorul general al Inaltei Curti de Casatie si Justitie conduce aceasta directie, prin intermediul procurorului-sef al acesteia. Procurorul-sef este ajutat de doi procurori adjuncti si de doi consilieri, si este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si justitie. Numirea acestuia se face de catre presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani, pe o perioada de 3 ani cu posibilitatea reinvestirii o singura data (art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata).

Modul de organizare al Directiei Nationale Anticoruptie este structurat in sectii, care sunt conduse de procurori-sefi sectie ce sunt ajutati de procurori-sefi adjuncti sectie. La ordinul procurorului-sef al acestei directii, se pot infiinta servicii teritoriale, servicii, birouri si alte compartimente de activitate.

“In cadrul Directiei Nationale Anticoruptie functioneaza procurori, ofiteri si agenti de politie judiciara, specialisti in domeniul economic, bancar, financiar, vamal, informatic si alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum si personal economic si administrativ.

Pentru a fi numiti in Directia Nationala Anticoruptie, procurorii trebuie sa aiba calitati si rezultate profesionale deosebite in combaterea infractiunilor de coruptie.

Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism este structura a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, specializata in combaterea infractiunilor de criminalitate organizata si terorism. Directia este condusa de un procuror-sef, ajutat de un procuror-sef adjunct, sub coordonarea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Numirea acestuia se face de catre presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani, pe o perioada de 3 ani cu posibilitatea reinvestirii o singura data (art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata).”

Modul de organizare al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism este structurat la nivel central in urmatoarele servicii operative, in cadrul carora pot functiona birouri, conduse de procurori-sefi: Serviciul de prevenire și combatere a criminalității organizate, Serviciul de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri, Serviciul de prevenire și combatere a criminalității economico –financiare, Serviciul de prevenire și combatere a criminalității informatice, Serviciul de prevenire și combatere a infracțiunilor de terorism și a celor contra siguranței statului și Serviciul judiciar.

„Pe lângă Serviciile operative și Serviciul judiciar prezentate mai sus, în componența Structurii centrale a Directiei de Investigare a Infractiuniler de Criminalitate Organizata si Terorism mai există 4 birouri (biroul de cooperare, reprezentare și asistență judiciară internațională, biroul de informare și relații publice, biroul de resurse umane, studii și perfecționare profesională și biroul de informații clasificate), 2 compartimente (compartimentul specialiști și compartimentul de audit public intern), Departamentul economico-financiar și administrativ, și Centrul de aplicații operaționale al procurorilor.

Structura teritorială a Directiei de Investigare a Infractiuniler de Criminalitate Organizata si Terorism cuprinde 15 servicii teritoriale, care își au sediile în localitățile de reședință ale parchetelor de pe lângă curțile de apel, 26 birouri teritoriale constituite prin ordin al procurorului-șef direcție și un birou antidrog în cadrul Serviciului Teritorial București.

Directia de Investigare a Infractiuniler de Criminalitate Organizata si Terorism are prevăzute în statele de organizare 280 de posturi de procurori, din acest total fiind ocupate un număr de 278 de posturi.”

Sectiunea a IV-a: Atributiile Ministerului Public

Constitutia Romaniei, subliniind rolul Ministerului Public, ne arata cadrul in care ii este delimitata competenta acestuia, si anume in activitatea judiciara.

„Aruncand o privire generala asupra atributiilor acestui organ, in lumina dispozitiilor art. 63 din Legea nr. 304/2004, republicata, constatam ca unele dintre aceste sarcini depasesc sfera propriuzisa a activitatii judiciare penale, dar sunt strans legate de aceasta.” Aceste atributii sunt urmatoarele:

a) efectuarea urmaririi penale in cazurile si in conditiile prevazute de lege;

b) supravegherea activitatii de cercetare penala efectuata de politie si de alte organe; in exercitarea acestei atributii, procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala, dispozitiile date de procuror fiind obligatorii pentru organul de cercetare penala;

c) sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale;

d) exercitarea actiunii civile in cazurile prevazute de lege;

e) participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata;

f) exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege;

g) supravegherea respectarii legii in activitatea de punere in executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii;

h) verificarea respectarii legii la locurile de detinere preventiva, de executare a pedepselor, a masurilor educative si de siguranta;

i) apararea drepturilor si intereselor minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie;

j) studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, elaborarea si prezentarea propunerilor in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei penale.

Ministerul Public exercita orice alte atributii prevazute de lege.

Lucrarile care ii sunt repartizate unui procuror pot fi trecute unui alt procuror, ca urmare a dispozitiei conducatorului parchetului respectiv, in cazul in care intervine cel putin una din urmatoarele trei situatii:

a)suspendarea sau incetarea calitatii de procuror, potrivit legii;

b)in absenta procurorului, daca exista cauze obiective care justifica urgenta si care impiedica rechemarea sa;

c)lasarea cauzei nelucrata in mod nejustificat, pe o perioada care depaseste 30 de zile;

Respectarea dispozitiilor date in conformitate cu legea si in forma scrisa, de catre procurorul ierarhic superior, este obligatorie pentru procurorul subordonat.

Conducatorul parchetului poate sa infirme motivat solutii adoptate de procurorii din subordine, daca apreciaza ca acestea sunt nelegale.

Solutiile adoptate de conducatorii parchetelor pat sa fie infirmate motivat, numai de catre conducatorii parchetelor ierarhic superioare.

„Un asemenea mod de organizare si functionare a Ministerului Public permite procurorilor ierarhic superiori, cu o pregatire mai buna si o experienta mai mare, sa instrumenteze dosare penale sau sa efectueze anumite acte de competenta procurorilor aflati in subordine.”

„Normele prezentate mai sus nu au aplicabilitate in cazul procurorilor care participa in instanta, acestia fiind liberi sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza. In acest sens, in cursul judecatii, procurorul are posibilitatea de a pune, dupa caz, concluzii de achitare sau incetare a procesului penal, atunci cand apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele care impiedica exercitarea actiunii penale [art. 363 alin. (4). In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 67 alin (2) din Legea nr. 304/2004, republicata, in conformitate cu care procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza. Aceste dispozitii legale prefigureaza independenta procurorului cand acesta participa la activitatea instantei de judecata.