Parteneriatul Public Privat In Domeniul Protecției Consumatorilor, pe Exemplul Romaniei
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………………………………………….3
CAPITOLUL I
ABORDAREA CONCEPTUALĂ A PARTENERIATULUI PUBLIC-PRIVAT……………….4
1.1. Motivarea pentru angajarea în parteneriatul pubic privat………………………………………………9
1.1.1. Mobilizarea capitalului privat……………………………………………………………………………….9
1.1.2. Parteneriatul public privat – instrument pentru o mai mare eficiență…………………………10
1.1.3. Parteneriatul public privat – catalizator pentru o reformă amplă a unui sector…………..10
1.2. Avantajele și riscurile parteneriatului public privat……………………………………………………..11
1.2.1. Avantajele…………………………………………………………………………………………………………11
1.2.2. Riscurile…………………………………………………………………………………………………………….12
1.3 Clasificarea contractelor de parteneriat public privat……………………………………………………13
1.4 Caracteristicile parteneriatului public privat………………………………………………………………..13
CAPITOLUL II
STADIUL ȘI TENDINȚELE PARTENERIATULUI PUBLIC PRIVAT ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA…………………………………………………..17
2.1 Elementele de bază pentru un parteneriat public privat de succes în domeniul protecției consumatorilor……………………………………………………………………………………………………………… 20
2.2 Cadrul legal al parteneriatului public – privat. Legea 178/2010…………………………………….25
CAPITOLUL III
APLICAȚIE PRIVIND ATRIBUIREA CONTRACTELOR DE PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT ………………………………………………………………………………………………………..29
3.1. Date despre autoritatea contractantă …………………………………………………………………………29
3.1.1. Baza legală de înființare …………………………………………………………………………………….29
3.1.2. Legislația pe baza căreia își desfășoară activitatea ……………………………………………….30
3.1.3. Organizarea instituției ………………………………………………………………………………………..30
3.1.4. Analiza instituției din punct de vedere economico-financiar …………………………………..30
3.1.5. Activități derulate de instituție …………………………………………………………………………….31
3.2. Obiectul contractului ……………………………………………………………………………………………….31
3.3. Cadrul legal de reglementare ……………………………………………………………………………………32
3.4. Procesul de atribuire a contractului …………………………………………………………………………..33
3.4.1. Calificarea candidaților ……………………………………………………………………………………..33
3.4.2. Elaborarea ofertei ………………………………………………………………………………………………35
3.4.3. Prezentarea ofertei ……………………………………………………………………………………………..36
3.4.4. Deschiderea și evaluarea ofertelor ………………………………………………………………………37
3.4.5. Atribuirea contractului de achiziție publică …………………………………………………………..40
3.5 Observații ………………………………………………………………………………………………………………40
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………………..42
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….45
b#%l!^+a?
Introducere
În ultima vreme, în România se constată o creștere tot mai mare a interesului pentru cooperarea dintre sectorul public și cel privat, în realizarea de proiecte de infrastructură, în diferite sectoare de activitate.
Creșterea disponibilității sectorului privat de a prelua o serie de responsabilități și riscuri și a sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publică a avut ca rezultat multiplicarea eforturilor de introducere a conceptului de parteneriat public-privat în realizarea obiectivelor și proiectelor economico-sociale din România.
Dacă până nu cu mult timp în urmă se considera că gestionarea serviciilor poate fi realizată numai de către persoanele juridice de drept public, acest lucru s-a exclus o dată cu dezvoltarea tehnologiilor industriale, ce a adus cu sine necesitatea acoperirii unei game tot mai variate și mai însemnate de servicii pe care statul și colectivitătile locale nu le mai pot asigura.
În prezent există mai multe moduri de a gestiona un serviciu public, fie de către o persoană publică (stat, comunități locale, instituții), fie de către o persoană privată (fizică sau juridică).
Motivele pentru care administrația ar trebui să ia în considerare opțiunea parteneriatului public-privat sunt următoarele:
• Reducerea costurilor proiectului, un argument principal fiind acela că partenerul privat poate împrumuta fonduri mai simplu și cu o rată a dobânzii mai scăzută decât o pot face instituțiile publice;
• Lipsa de experiență a personalului tehnic din administrație;
• Pentru că firmele private se supun altor acte normative decât o face sectorul public, ele pot fi mai flexibile în conceperea și managementul proiectelor;
• Firmele private au de regulă o mai mare rapiditate în acțiune.
În plan internațional, interesul pentru promovarea parteneriatului public-privat se îndreaptă spre trei direcții principale:
Realizarea de investiții în infrastructuri;
Creșterea eficienței utilizării resurselor financiare;
Valorificarea comercială superioară a fondurilor investite.
CAPITOLUL I
ABORDAREA CONCEPTUALĂ A PARTENERIATULUI PUBLIC-PRIVAT
Conceptul de parteneriat public-privat exprimă o modalitate de cooperare între o autoritate publică și sectorul privat, respectiv organizații nonguvernamentale, asociații ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piața forței de muncă și în dezvoltarea locală.
Parteneriatul public privat și-a dovedit eficiența pe termen lung în România. În accepțiunea sa cea mai generală, eficiența este expresia raportului dintre efectul (rezultatul) și efortul (cheltuiala) făcut pentru obținerea lui, sau invers, raportul între efort și efect.
Întrucât domeniile de cooperare sunt diverse, conceptul de parteneriat public-privat nu b#%l!^+a?trebuie asimilat cu forma juridică de realizare a unei afaceri, cum sunt societățile comerciale sau asocierile în participațiune. Acestea din urmă sunt forme concrete de realizare a parteneriatului. Pe de altă parte, activitățile ce se pot desfășura sub titulatura de parteneriat public-privat pot avea ca scop obținerea unui profit, cum este orice afacere, dar pot avea în vedere și activități care nu urmăresc obținerea unui profit.
Ținând cont de diversitatea formelor de colaborare între autoritățile publice și sectorul privat, nu există formulată o definiție standard a parteneriatului public-privat, ci doar percepții diferite, după natura experiențelor diferitelor țări.
Astfel, parteneriatul public-privat poate fi privit ca:
1. “acord între sectorul public și cel privat în scopul elaborării unui proiect ori furnizării unui serviciu, care în mod tradițional este furnizat de sectorul public”;
2. înțelegere/contract (“arrangement”) între o autoritate publică (“State authority”) și o persoană (“person/partner”) pentru a proiecta, construi un bun (“asset”) împreună cu operarea serviciilor legate de acel bun sau numai pentru unele dintre operațiunile legate de exploatarea acelui bun. ( Legea irlandeză din 2002 privind raporturile de parteneriat public-privat);
3. “relație pe termen mediu și lung între sectorul public și cel privat (incluzând sectorul comunitar și voluntar) ce implică împărțirea riscurilor și câștigurilor și utilizarea funcțiilor multi-sectoriale, expertizei și finanțelor pentru furnizarea unui serviciu;
4. “preluarea de către sectorul privat a activităților din sectorul public prin orice forme (parteneriat ori preluarea acțiunilor), utilizarea “Inițiativelor de Finanțare Privată” (Private Finance Initiative-PFI) ori a altor “aranjamente”, precum concesiunea serviciilor publice, menținerea, construcția de “infrastructuri necesare”, inclusiv vânzarea serviciilor publice sau alte forme de parteneriat (UK – “Public Private Partnership – the Government Approach”, 2000).
Sistemul de parteneriat public-privat la nivel local, după modelul actual, se conturează la începutul anilor ’80 ai sec. XX în Europa Occidentală și SUA, sub forma cooperării între autoritățile locale și sectorul privat pentru implementarea unor proiecte de reabilitare a zonelor industriale aflate în declin.
În Franța, forme de parteneriat între autoritățile locale și comunitate, apar începând cu anii ’80 pentru prevenirea și combaterea delincvenței, precum și pentru asigurarea coeziunii sociale. Este interesant însă de precizat că Franța, deși are o contribuție de pionierat în domeniul parteneriatului public-privat, nu și-a dezvoltat cadrul instituțional decât într-un palier îngust, respectiv în domeniul concesiunii serviciilor publice.
În România primele structuri de parteneriat public-privat (PPP) s-au format ad-hoc la nivel național încă de la jumătatea anilor ’90 cu prilejul elaborării unor strategii sectoriale ori naționale (Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă – 1999, Strategia de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu – 2000), precum și ca structuri instituționalizate, cum sunt Comisia Tripartită și Consiliul Economic și Social. Aceste parteneriate au contribuit treptat la realizarea unui mediu de cooperare între actorii sociali și cei politici deși, de multe ori au jucat și încă mai joacă rolul de legitimare a unei acțiuni politice, fiind mai puțin implicate în procesul decizional sau de monitorizare a politicilor.
În ultimii ani, autoritățile locale din România au început să încheie parteneriate cu sectorul privat și societatea civilă în vederea realizării unor investiții în infrastructură și pentru operarea unor servicii publice de interes local. Această nouă orientare, care de altfel se înscrie într-un trend general pe plan european, ține preponderent de avantajele pe care, în principiu, le presupune un parteneriat public-privat.
În ultima vreme, în România se constată o creștere tot mai mare a interesului pentru cooperarea dintre sectorul public și cel privat, în realizarea de proiecte de infrastructură, în diferite sectoare de activitate.
Creșterea disponibilității sectorului privat de a prelua o serie de responsabilități și riscuri și a sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publică a avut ca rezultat multiplicarea eforturilor de introducere a conceptului de parteneriat public-privat în realizarea obiectivelor și proiectelor economico-sociale din România.
Dacă până nu cu mult timp în urmă se considera că gestionarea serviciilor poate fi realizată numai de către persoanele juridice de drept public, acest lucru s-a exclus o dată cu dezvoltarea tehnologiilor industriale, ce a adus cu sine necesitatea acoperirii unei game tot mai variate și mai ui profit, cum este orice afacere, dar pot avea în vedere și activități care nu urmăresc obținerea unui profit.
Ținând cont de diversitatea formelor de colaborare între autoritățile publice și sectorul privat, nu există formulată o definiție standard a parteneriatului public-privat, ci doar percepții diferite, după natura experiențelor diferitelor țări.
Astfel, parteneriatul public-privat poate fi privit ca:
1. “acord între sectorul public și cel privat în scopul elaborării unui proiect ori furnizării unui serviciu, care în mod tradițional este furnizat de sectorul public”;
2. înțelegere/contract (“arrangement”) între o autoritate publică (“State authority”) și o persoană (“person/partner”) pentru a proiecta, construi un bun (“asset”) împreună cu operarea serviciilor legate de acel bun sau numai pentru unele dintre operațiunile legate de exploatarea acelui bun. ( Legea irlandeză din 2002 privind raporturile de parteneriat public-privat);
3. “relație pe termen mediu și lung între sectorul public și cel privat (incluzând sectorul comunitar și voluntar) ce implică împărțirea riscurilor și câștigurilor și utilizarea funcțiilor multi-sectoriale, expertizei și finanțelor pentru furnizarea unui serviciu;
4. “preluarea de către sectorul privat a activităților din sectorul public prin orice forme (parteneriat ori preluarea acțiunilor), utilizarea “Inițiativelor de Finanțare Privată” (Private Finance Initiative-PFI) ori a altor “aranjamente”, precum concesiunea serviciilor publice, menținerea, construcția de “infrastructuri necesare”, inclusiv vânzarea serviciilor publice sau alte forme de parteneriat (UK – “Public Private Partnership – the Government Approach”, 2000).
Sistemul de parteneriat public-privat la nivel local, după modelul actual, se conturează la începutul anilor ’80 ai sec. XX în Europa Occidentală și SUA, sub forma cooperării între autoritățile locale și sectorul privat pentru implementarea unor proiecte de reabilitare a zonelor industriale aflate în declin.
În Franța, forme de parteneriat între autoritățile locale și comunitate, apar începând cu anii ’80 pentru prevenirea și combaterea delincvenței, precum și pentru asigurarea coeziunii sociale. Este interesant însă de precizat că Franța, deși are o contribuție de pionierat în domeniul parteneriatului public-privat, nu și-a dezvoltat cadrul instituțional decât într-un palier îngust, respectiv în domeniul concesiunii serviciilor publice.
În România primele structuri de parteneriat public-privat (PPP) s-au format ad-hoc la nivel național încă de la jumătatea anilor ’90 cu prilejul elaborării unor strategii sectoriale ori naționale (Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă – 1999, Strategia de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu – 2000), precum și ca structuri instituționalizate, cum sunt Comisia Tripartită și Consiliul Economic și Social. Aceste parteneriate au contribuit treptat la realizarea unui mediu de cooperare între actorii sociali și cei politici deși, de multe ori au jucat și încă mai joacă rolul de legitimare a unei acțiuni politice, fiind mai puțin implicate în procesul decizional sau de monitorizare a politicilor.
În ultimii ani, autoritățile locale din România au început să încheie parteneriate cu sectorul privat și societatea civilă în vederea realizării unor investiții în infrastructură și pentru operarea unor servicii publice de interes local. Această nouă orientare, care de altfel se înscrie într-un trend general pe plan european, ține preponderent de avantajele pe care, în principiu, le presupune un parteneriat public-privat.
În ultima vreme, în România se constată o creștere tot mai mare a interesului pentru cooperarea dintre sectorul public și cel privat, în realizarea de proiecte de infrastructură, în diferite sectoare de activitate.
Creșterea disponibilității sectorului privat de a prelua o serie de responsabilități și riscuri și a sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publică a avut ca rezultat multiplicarea eforturilor de introducere a conceptului de parteneriat public-privat în realizarea obiectivelor și proiectelor economico-sociale din România.
Dacă până nu cu mult timp în urmă se considera că gestionarea serviciilor poate fi realizată numai de către persoanele juridice de drept public, acest lucru s-a exclus o dată cu dezvoltarea tehnologiilor industriale, ce a adus cu sine necesitatea acoperirii unei game tot mai variate și mai însemnate de servicii pe care statul și colectivitătile locale nu le mai pot asigura.
În prezent există mai multe moduri de a gestiona un serviciu public, fie de către o persoană publică (stat, comunități locale, instituții), fie de către o persoană privată (fizică sau juridică).
Motivele pentru care administrația ar trebui să ia în considerare opțiunea parteneriatului public-privat sunt următoarele:
Reducerea costurilor proiectului, un argument principal fiind acela că partenerul privat poate împrumuta fonduri mai simplu și cu o rată a dobânzii mai scăzută decât o pot face instituțiile publice;
Lipsa de experiență a personalului tehnic din administrație;
Pentru că firmele private se supun altor acte normative decât o face sectorul public, ele pot fi mai flexibile în conceperea și managementul proiectelor; b#%l!^+a?
Firmele private au de regulă o mai mare rapiditate în acțiune.
În plan internațional, interesul pentru promovarea parteneriatului public-privat se îndreaptă spre trei direcții principale:
Realizarea de investiții în infrastructuri;
Creșterea eficienței utilizării resurselor financiare;
Valorificarea comercială superioară a fondurilor investite;
Schimbările economice și politice din Europa Centrală și de Est, procesul continuu de restructurare economică și politica influențează dezvoltarea locală în România. Un cadru de relații interguvernamentale își face apariția, cu șanse noi pentru autoritățile locale de a juca un rol însemnat în această direcție. Dezvoltarea sectorului privat, de asemenea, aduce un nou actor pe această scenă, apt să influențeze atât cererea cât și oferta de servicii locale și să participe activ la progresul sau declinul orașelor.
Este important de luat în considerație rolul autorității locale în îmbunătățirea performanțelor dezvoltării economice la nivelul orașului. Deși adesea posibilitățile acesteia sunt limitate la instrumente urbanistice și fiscale, administrația locală poate influența climatul productiv al orașului. Dacă autoritatea locală are responsabilitatea publică asupra propriei jurisdicții, sectorul privat este actorul-cheie în dezvoltarea economică. De aceea, punctul critic pentru succesul unui oraș îl constituie modul în care managementul la nivelul administrației locale poate dezvolta parteneriate între sectorul public, sectorul privat și cel civic, bazate pe strategii de dezvoltare locală și care sa genereze investiții vitale în oraș.
Mijloacele financiare limitate și bazarea pe transferuri anuale de la bugetul de stat împiedică adesea implementarea strategiilor de dezvoltare locală. Din această cauză, autoritatea locală în parteneriat cu guvernul trebuie să găsească soluții noi de finanțare a programelor de dezvoltare pe termen mediu și lung și de a facilita participarea privată în aceste programe. O serie de constrângeri pot fi identificate în contextul local, în calea funcționării mecanismelor de parteneriat, atât la nivelul macroeconomic și indus de politicile naționale de dezvoltare urbană, cât și la nivelul administrației publice locale:
a. Efectul asupra administrației locale generat de lipsa de coordonare și comunicare a politicilor fiscale, monetare, reglementări urbanistice combinate cu efectul politicilor industriale și de privatizare.
b. Lipsa experienței manageriale și a calităților tehnice este una dintre cele mai importante constrângeri. Structurile administrației publice locale nu cuprind servicii de dezvoltare locală sau de prospectare de servicii urbane pe grupuri de venit.
c. La nivelul fundamentării deciziei privind dezvoltarea locală trebuie să se situeze un pachet de politici locale structurate și însușite de consiliul local. În lipsa acestuia, elementele ce compun un program de investiții, fie publice, fie private, sau în parteneriat, vor rămâne necoordonate și contradictorii afectând echilibrul general. În lipsa acestuia, inițiativa privată de a participa cu capital este inhibată de incertitudine și nesiguranță.
d. Planificarea de tip masterplan trasează direcții majore de dezvoltare, fără a lua în considerație în detaliu cerințele pieței și fără a coordona aceste direcții de dezvoltare cu resursele disponibile. Posibilitățile de intervenție ale sectorului privat nu sunt luate în calcul.
e. Lipsa unui inventar complet al patrimoniului municipal constrânge, de asemenea, inițiativa publică în formarea de parteneriate pentru programe urbane. Atâta timp cât administrațiile locale nu-și cunosc propria avere și nu au o strategie clară de a o gestiona, înseamnă că acest potențial nu poate intra ca parte componentă într-o afacere/proiect de dezvoltare locală.
f. Dialogul social anevoios dintre parteneri și comunitate poate ruina succesul unei operațiuni urbane, acesta depinzând de modul în care responsabilii urbani își înțeleg rolul de a servi interesele comunității. Lipsa comunicării cu populația afectată de astfel de programe poate duce la o evaluare greșită a rezultatelor estimate și la compromiterea totală a operațiunii.
g. Dificultățile de identificare a celor mai potriviți parteneri privați pentru diverse operațiuni urbane țin de insuficienta comunicare și promovare a imaginii orașului și a planurilor de dezvoltare pe care administrația dorește să le implementeze.
Cadrul legal al parteneriatului public – privat. Legea 178/2010. Punctele slabe ale unei legii care a strânit destul de multe controverse, cu privire la parteneriatul public privat în România.
Excluderea de la parteneriatele public – privat a proiectelor cu caracter strict secret: acest lucru înseamnă că în continuare cei aflați la putere care dețin în vârful pixului lor decizia de alocare de fonduri pot invoca secretul de stat pentru a derula afaceri din umbră pe care să le excludă de la un astfel de tip de parteneriat;
Excluderea parteneriatului public – privat din operațiuni care vizează siguranța națională, securitatea națională sau când interese de stat impun acest lucru: fără a defini foarte clar aceste concepte pline de emfază și spirit patriotard, legea lasă portițe pentru tot felul de șmecherii cu statul în care se pot invoca astfel de “probleme” vag definite (chiar imposibil de definit dacă e să umblăm mai atent la termeni);
Partenerul public selectează pe cine consideră el de cuviință că “merită” să se califice pentru a începe negocierile cu statul în vederea dezvoltării proiectului (Art. 14);
Oportunitatea de demarare a proiectului de investiții aparține exclusiv partenerului public: din nou se uită faptul că cele mai bune analize de oportunitate le b#%l!^+a?fac partenerii privati fiind mult mai bine conectați la piață decât statul (Art. 18 paragraful a).
Elaborarea criteriilor de evaluare și negociere sunt stabilite exclusiv de către partenerul public: neglijarea opiniei celor care sunt interesați de dezvoltarea unor proiecte de anvergură cu privire la criteriile de selecție aruncă numeroase suspiciuni asupra bunelor intenții ale statului în acest caz (care poate continua să stabilească criterii aberante prin care să direcționeze proiecte înspre anumite grupuri de interese) (Art. 18, paragraful e);
Inițierea proiectului și studiul de fezabilitate (care include și soluția tehnică) cade în sarcina exclusivă a statului: în acest fel el poate stabili regulile sale de derulare a proiectului fără a ține cont de ce dorește piața sau partenerul privat (Art. 23);
Retragerea unilaterală a partenerului privat din proiect atrage după sine ”confiscarea” tuturor sumelor investite până în acel moment de acesta în compania de proiect (Art. 25, paragraful 5);
Statul poate solicita în instanță (care este tot a statului) nulitatea contractului care stă la baza parteneriatului public – privat pentru motive care vor fi detaliate ulterior în normele metodologice (Art. 40).
1.1. Motivarea pentru angajarea în parteneriatul pubic privat
Cele trei principale nevoi ce motivează guvernele să încheie contracte de PPP pentru dezvoltarea infrastructurii sunt:
atragerea investițiilor de capital privat (de multe ori, fie pentru a suplimenta resursele publice sau pentru eliberarea lor pentru alte nevoi publice);
creșterea eficienței și utilizarea mai eficace a resurselor disponibile, și
reformarea sectorul printr-o realocare de roluri, de stimulente, precum și de responsabilității.
1.1.1. Mobilizarea capitalului privat
Guvernele se confruntă cu o nevoie mereu în creștere de a găsi suficiente surse de finanțare pentru a întreține și dezvolta infrastructura necesară pentru a sprijini creșterea populației. Totodată sunt puse față în față cu cerințele unei urbanizări aflată în creștere, necesitățile de reabilitare a infrastructurii îmbătrânite, nevoia de extindere a rețelelor către noii locuitori și cu obiectivul proprii de a aborda domenii nedeservite în prealabil. În plus, serviciile de infrastructură sunt oferite de multe ori cu un deficit de operare, care este acoperit doar prin subvenții, care constituie astfel un canal suplimentar de scurgere a resursele publice.
Combinate cu capacitatea financiară limitată a celor mai multe guverne, aceste presiuni conduc la dorința de a mobiliza capitalul din sectorul privat pentru investiții în infrastructură. Structurat în mod corect, un PPP poate fi capabil să mobilizeze resurse neexploatate anterior din sectorul privat de la nivel local, regional sau internațional, care se află în cautarea de oportunități de investiții.
Obiectivul urmărit de sectorul privat care se implică într-un PPP este de a profita de capacitatea și de experiența sa în administrarea afacerilor (utilități, în special). Sectorul privat obține compensații pentru serviciile sale prin taxe pentru serviciile prestate, ce rezultă astfel în acoperirea totală a capitalului investit.
1.1.2. Parteneriatul public privat – instrument pentru o mai mare eficiență
Utilizarea eficientă a resurselor publice deficitare este o provocare critică pentru guvernele – și totodată o provocare pentru care multe guverne nu dețin soluții. Motivul este faptul că sectorul public, de obicei, are puține sau nu deține stimulente pentru eficiență structurate în organizarea și procesele sale și se aplă, prin urmare, într-o poziție slabă pentru a putea construi și exploata în mod eficient infrastructura. Injectarea de astfel de stimulente într-un sector public fortificat este greu de realizat, dacă nu chiar imposibil.
Operatorii din sectorul privat, cu toate acestea, se implică într-o investiție sau oportunitate de contractare cu scopul precis de a maximiza profitul, care este generat, în mare parte, prin eficiență crescută în investiții și operațiuni. În cazul în care PPP este structurat pentru a permite b#%l!^+a?operatorului să realizeze acest obiectiv, eficiența de serviciilor de infrastructură, probabil va fi îmbunătățită. Îmbunătățirea eficienței operațiunilor și serviciilor crește șansele ca acele servicii să fie durabile din punct de vedere economic și oferite la prețuri atractive, chiar și după satisfacerea cerințele de profit a operatorilor privați.
Parteneriatul public privat permite guvernului să acorde roluri operaționale firmelor eficiente din sectorul privat, putând astfel s”ă se concentreze mult mai eficient asupra responsabilităților de bază din sectorul public”, cum ar fi reglementarea și supravegherea. Pusă în aplicare în mod corespunzător, această abordare ar trebui să conducă la cheltuieli mai mici pentru guvern și la servicii mai bune și mai ieftine pentru consumator. Acest lucru ar trebui să se mențină chiar și în cazul în care guvernul continuă să suporte o parte din costurile de investiții sau de funcționare, din moment ce obligația guvernului cu privire la cost este de a-l orienta, limita și structura într-un sistem de finanțare rațional.
1.1.3 Parteneriatul public privat – catalizator pentru o reformă amplă a unui sector
Guvernele văd uneori parteneriatele publice-private ca un catalizator pentru a provoca a abordare mai amplă a unui angajament de pe ordinea de zi a unui sector de reformă, în care parteneriatul public privat este doar o componentă. Un aspect cheie este întotdeauna restructurarea și clarificarea rolurilor în cadrul unui sector. Mai exact, există o nevoie de reexaminare și realocare a rolurilor de factor de decizie politică, de jurist, precum și de furnizor de servicii, în special ”pentru mobilizarea de capital și pentru îndeplinirea eficienței”, astfel cum a fost prezentat mai sus. Un program de reformă care include parteneriatele publice-private oferă oportunitatea de a reanaliza modul de atribuire a rolurilor în cadrul unui sector, pentru a elimina orice potențial conflict, și de a lua în considerare o entitate privată ca pe un posibil sector participant.
Punerea în aplicare a unui anumit contract de PPP adesea obligă pașii de reformă să suporte alocarea de noi roluri în sector, cum ar fi stabilirea legislației și a unor organisme de reglementare distincte. În esență, reexaminarea cadrului de reglementare și a aranjamentelor politice este esențială pentru succesul unui proiect de PPP.
1.2. Avantajele și riscurile parteneriatului public privat
1.2.1. Avantajele
• Împărțirea costurilor de proiect între o autoritate publică și terți. Se poate observa că în sectorul public se pune accent pe resurse financiare atrase în întregime sau în mare parte de la un investitor, și în mică măsură pe utilizarea banilor publici. Aceasta înseamnă că, preponderent, costurile sunt asumate de sectorul privat.
• Externalizarea unor activități din structura administrației publice ce pot fi mai bine realizate ca urmare a colaborării cu sectorul privat;
• Asigurarea transparenței financiare, concentrarea de capital financiar în sfera serviciilor publice și a utilităților publice;
• Împărțirea riscurilor asociate unei activități economice, dacă parteneriatul se concretizează într-o activitate având ca scop obținerea de profit;
• Responsabilizarea și sensibilizarea comunității de afaceri pentru a se implica în proiecte ce interesează comunitatea locală;
• Apariția unor efecte pozitive în domeniul ocupării forței de muncă și asupra participanților la proiecte de interes pentru comunitate;
• Utilizarea eficientă a experienței deținute de sectorul privat.
1.2.2. Riscurile
• Nu există structuri (unități) la toate nivelele administrației (nivel de bază: comună și oraș, apoi județ și la nivel național) pentru evaluarea oportunităților și a proiectelor de parteneriat, ceea ce nu permite corelarea programelor de dezvoltare regională cu cele locale;
• Lipsa garanțiilor pentru acoperirea riscurilor financiare și recuperarea investiției, aspect invocat de potențialii investitori;
• Pericolul abandonării parteneriatului de către unul din parteneri într-o fază avansată de implementare a parteneriatului când s-au realizat deja anumite investiții; b#%l!^+a?
• Prioritate acordată proiectelor pe termen scurt în detrimentul celor strategice, ca urmare a lipsei unei planificări strategice de dezvoltare locală și de ierarhizare a priorităților;
• Ignorarea dispozițiilor legale cu privire la asigurarea unui mediu concurențial în privința funcționării utilităților publice;
• Lipsa de transparență și de asigurare a unui tratament egal în privința atribuirii unui contract prin care se realizează un parteneriat;
• Confuzia terminologică creată între “acordul de proiect” și “contractul de proiect” și procedura greoaie pe care o presupune încheierea “contractului de proiect”.
• Limitarea posibilităților de privatizare a utilităților publice.
În plus față de aceste bariere instituționale, încheierea sau implementarea efectivă a unui PPP este afectată de dificultatea de a armoniza interesele tuturor partenerilor, de neîncrederea ce subzistă în perioada inițială de implementare a parteneriatului, de teama de a nu transforma parteneriatul într-o sursă imediată de venit, precum și de comunicarea dificilă cu investitorul. Întrucât, obiectul parteneriatului public-privat constă într-o investiție în infrastructură ce facilitează un serviciu public, unele probleme țin de percepția utilizatorilor față de performanțele managementul privat al unei utilități publice, precum și de creșterea tarifelor ca urmare a transferului de management. În acest caz, creșterea calității serviciului trece într-un plan secundar în sfera de interes a populației.
1.3 Clasificarea contractelor de parteneriat public privat
Parteneriatelor se pot împărți în 2 mari categorii:
a) parteneriate de tip “orizontal”, realizate la nivel local între autoritatea administrației publice locale de la nivelul de bază cu societatea civilă și/sau comunitatea de afaceri și care se realizează pentru:
Executarea de către sectorul privat a unor acțiuni finanțate de sectorul public pentru ocuparea forței de muncă și dezvoltare locală;
Realizarea unor investiții în infrastructură;
Operarea unui serviciu public în sistem privat;
Preluarea sub orice formă a activităților din sectorul public de către operatori privați.
Aceste operațiuni se realizează utilizând contractul de concesiune, BOT (Build-Own-Transfer) sau orice alte variante de contract care inițial derivau din concesiune, precum și închirierea ori vânzarea de acțiuni emise de o companie de interes local.
b) Parteneriate de tip “vertical”care se încheie între mai multe nivele ale administrației publice (nivelul de bază și nivelele superioare) și sectorul privat. Aceste parteneriate joacă un rol esențial în realizarea proiectelor finanțate din fonduri pre-structurale și fondurile structurale destinate dezvoltării regionale și locale.
1.4 Caracteristicile parteneriatului public privat
Sectorul privat își face simțită prezența în formule parteneriale cu sectorul public, aducând o contribuție importantă la soluționarea diverselor probleme comunitare. Parteneriatul public privat a înregistrat, în ultimul timp, o expansiune surprinzătoare în prestarea multiplelor forme de servicii publice, inclusiv în domeniul serviciilor sociale. Sporirea interesului din partea sectorului guvernamental pentru dezvoltarea parteneriatului public-privat vine ca o consecință a trei factori:
guvernele sunt interesate să realoce cu maximum de eficacitate resursele de care dispun;
prestatorii de servicii privați, profit și nonprofit demonstrează capacitate sporită în oferta de servicii sociale;
apare și se dezvoltă ideea de creștere a complementarității intersectoriale în organizarea și oferta de servicii sociale;
Pe plan internațional, parteneriatul public-privat este considerat un aranjament juridic prin care resursele, riscurile și recompensele aferente atât agenției publice,cât și companiei private se combină pentru a asigura: eficiență mai sporită, un mai bun acces la capital și o conformare mai riguroasă la reglementările legale. Din punct de vedere legal, o relație de parteneriat public privat este definită ca o înțelegere legală de colaborare dintre diverși actori în care partenerii definesc împreună scopul comun al parteneriatului cu impact sesizabil în b#%l!^+a?comunitate.
Parteneriatul este o formă de cooperare în care riscurile, costurile și profiturile sunt distribuite proporțional între parteneri. Motivul stabilirii unor astfel de parteneriate variază, dar în linii generale, implică finanțarea, planificarea, crearea, operaționalizarea și menținerea infrastructurii și serviciilor publice în scopul oferirii unor servicii publice alternative cost eficiente. Astfel, fiecare partener contribuie la planificarea și la mobilizarea resurselor necesare pentru realizarea unui obiectiv comun, fiecare participant vine pe baza unei decizii voluntare și aduce resurse proprii (financiare, materiale, simbolice, de autoritate etc). Putem afirma că aici accentul cade mai degrabă pe „complementaritate".
PPP nu reprezintă o substituire a unei guvernări puternice și efective sau a procesului de luare a deciziilor de către guvern. În toate cazurile, guvernul rămâne responsabil pentru prestarea serviciilor și proiectelor într-o manieră care protejează în continuare interesul public. Interesul public este asigurat prin monitorizarea permanentă a modului de derulare a proiectului. Partenerul public este obligat să introducă în ecuație noțiunea de utilitate socială a parteneriatului, ceea ce dă specificitate parteneriatului public – privat. În acest mod toate părțile implicate sunt recompensate: entitatea publică, compania privată și publicul în general.
Parteneriatul autentic presupune combinarea avantajelor specifice dintre sectorul privat (mai competitiv și mai eficient) și sectorul public (cu responsabilități față de societate privind cheltuirea banului public). Parteneriatul încorporează punctele forte atât ale sectorului public, cât și ale celui privat în vederea stabilirii relațiilor complementare. Astfel, parteneriatul solicită realizarea reformei managementului, fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluționarea lor să devină fezabilă prin parteneriat public privat.
Sporirea performanțelor serviciilor publice prin participarea sectorului privat devine realizabilă datorită utilizării tehnicilor de management din sectorul privat în sectorul public. Managementul autorităților publice (adesea greoi și prea birocratic) prea elemente ale managementului privat la integrarea activităților de concepție, execuție, operare și întreținere ale unei infrastructuri sau ale unui serviciu într-o formulă mult mai dinamică și mult mai bine organizată.
Astfel, crearea parteneriatelor între sectorul public și privat prezintă multe avantaje pentru organele administrației locale:
mobilizează atât resursele public, cât și cele private;
creează noi aptitudini;
învăță din experiență, creează încredere, contribuind la întărirea parteneriatului și crescând dorința de sprijinire reciprocă.
Deși punctul de plecare într-un parteneriat public privat poate fi diferit între administrația publică, care este interesată în prestarea unor bunuri sau servicii publice, și a partenerului privat, orientat spre profit, scopul final, însă, devine unul comun: prestări de servicii cost eficiente în comunitate.
Semnificația termenului de parteneriat public privat s-a extins de la colaborarea între un organ public și un agent economic din sectorul privat la colaborarea dintre un organ public și sectorul asociativ, neguvernamental, format din organizații controlate și aflate în proprietate privată, dar al căror scop este satisfacerea unor necesități publice și sociale și nu doar acumularea profitului.
Astfel, principalii parteneri în parteneriatele publice private sunt:
I. sectorul public, reprezentat printr-o autoritate a administrației publice, care contribuie în realizarea parteneriatului prin subvenții, investiții de capital în infrastructură , terenuri (transfer de proprietate, concesionare), legislație (planificare fizică, expropriere), împrumuturi, garanții;
II. sectorul privat, inclusiv și sectorul neguvernamental (ONG-urile), care contribuie la realizarea parteneriatului prin cunoștințe manageriale, investiții de capital, chirii, abilitatea de a mobiliza anumiți actori. În general, parteneriatele combină resurse și know-how-uri pentru beneficiul comun al tuturor partenerilor. Dintr-o perspectivă îngustă, în cadrul contractului PPP, există doar doi parteneri. În realitate, există părți adiționale,care trebuie să aibă calitatea de „partener” în cadrul PPP, beneficiarii serviciilor și angajații. PPP nu poate reuși fără sprijinul utilizatorului final al serviciului sau fără consimțământul celor care ii vor presta serviciile. Pentru a transfera cu succes prestarea de servicii de la sectorul public la aranjamente de parteneriat este solicitat un parteneriat cvadripartit. Această concentrare a diverselor resurse pune în mișcare procesul de dezvoltare și creează capacitățile grupurilor comunității, ajutându-le să se dezvolte ca instituții locale eficiente, care pot sprijini comunitatea să prospere pe termen lung.
Dat fiind că rolurile și responsabilitățile partenerilor sectorului public și privat pot să difere datorită inițiativelor individuale de prestare a serviciilor, rolul și responsabilitățile generale ale guvernului nu se supun modificărilor. Deși parteneriatele pot fi înființate de către oricine din cadrul comunității, administrația publică locală va avea întotdeauna un rol important în organizarea și activitatea lor. Ideea principală a parteneriatului public privat pentru b#%l!^+a?administrația publică este că ea (administrația publică) rămâne pe poziția de conducere și control, de reprezentanță și protejare a interesului general, în timp ce cedează gestionarea și livrarea efectivă a serviciului public celor ce o pot face mai bine și mai eficient.
Deci, parteneriatele între sectorul public și privat evidențiază mediul social, politic și de afaceri din cadrul comunității cu următoarele trăsături caracteristice:
Una sau mai multe autorități publice implicate;
Unul sau mai mulți parteneri implicați;
Partenerii lucrează împreună pentru realizarea unui obiectiv comun;
Colaborarea se realizează într-un cadru organizațional realizat de părțile implicate;
Fecare parte își păstrează propria identitate;
Părțile implicate participă cu resurse proprii;
Părțile își asumă riscurile proiectului și împart profiturile, în concordanță cu participarea fiecăruia.
CAPITOLUL II
STADIUL ȘI TENDINȚELE PARTENERIATULUI PUBLIC PRIVAT ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA
Schimbările economice și politice din Europa Centrală și de Est, procesul continuu de restructurare economică și politica influențează dezvoltarea locală în România. Un cadru de relații interguvernamentale își face apariția, cu șanse noi pentru autoritățile locale de a juca un rol însemnat în această direcție. Dezvoltarea sectorului privat, de asemenea, aduce un nou actor pe această scenă, apt să influențeze atât cererea cât și oferta de servicii locale și să participe activ la progresul sau declinul orașelor.
Este important de luat în considerație rolul autorității locale în îmbunătățirea performanțelor dezvoltării economice la nivelul orașului. Deși adesea posibilitățile acesteia sunt limitate la instrumente urbanistice și fiscale, administrația locală poate influența climatul productiv al orașului. Dacă autoritatea locală are responsabilitatea publică asupra propriei jurisdicții, sectorul privat este actorul-cheie în dezvoltarea economică. De aceea, punctul critic pentru succesul unui oraș îl constituie modul în care managementul la nivelul administrației locale poate dezvolta parteneriate între sectorul public, sectorul privat și cel civic, bazate pe strategii de dezvoltare locală și care sa genereze investiții vitale în oraș.
Mijloacele financiare limitate și bazarea pe transferuri anuale de la bugetul de stat împiedică adesea implementarea strategiilor de dezvoltare locală. Din această cauză, autoritatea locală în parteneriat cu guvernul trebuie să găsească soluții noi de finanțare a programelor de dezvoltare pe termen mediu și lung și de a facilita participarea privată în aceste programe. O serie de constrângeri pot fi identificate în contextul local, în calea funcționării mecanismelor de parteneriat, atât la nivelul macroeconomic și indus de politicile naționale de dezvoltare urbană, cât și la nivelul administrației publice locale:
a. Efectul asupra administrației locale generat de lipsa de coordonare și comunicare a politicilor fiscale, monetare, reglementări urbanistice combinate cu efectul politicilor industriale și de privatizare;
b. Lipsa experienței manageriale și a calităților tehnice este una dintre cele mai importante constrângeri. Structurile administrației publice locale nu cuprind servicii de dezvoltare locală sau de prospectare de servicii urbane pe grupuri de venit;
c. La nivelul fundamentării deciziei privind dezvoltarea locală trebuie să se situeze un pachet de politici locale structurate și însușite de consiliul local. În lipsa acestuia, elementele ce compun un program de investiții, fie publice, fie private, sau în parteneriat, vor rămâne necoordonate și contradictorii afectând echilibrul general. În lipsa acestuia, inițiativa privată de a participa cu capital este inhibată de incertitudine și nesiguranță;
d. Planificarea de tip masterplan trasează direcții majore de dezvoltare, fără a lua în considerație în detaliu cerințele pieței și fără a coordona aceste direcții de dezvoltare cu resursele disponibile. Posibilitățile de intervenție ale sectorului privat nu sunt luate în calcul;
e. Lipsa unui inventar complet al patrimoniului municipal constrânge, de asemenea, inițiativa publică în formarea de parteneriate pentru programe urbane. Atâta timp cât administrațiile locale nu-și cunosc propria avere și nu au o strategie clară de a o gestiona, înseamnă că acest potențial nu poate intra ca parte componentă într-o afacere/proiect de dezvoltare locală;
f. Dialogul social anevoios dintre parteneri și comunitate poate ruina succesul unei operațiuni urbane, acesta depinzând de modul în care responsabilii urbani își înțeleg rolul de a servi interesele comunității. Lipsa comunicării cu populația afectată de astfel de programe poate duce la o evaluare greșită a rezultatelor estimate și la compromiterea totală a operațiunii; b#%l!^+a?
g. Dificultățile de identificare a celor mai potriviți parteneri privați pentru diverse operațiuni urbane țin de insuficienta comunicare și promovare a imaginii orașului și a planurilor de dezvoltare pe care administrația dorește să le implementeze.
Nevoile omului sunt numeroase și variate; am putea spune că ele cresc în funcție de nivelul de dezvoltare al unei societăți și de gradul de cultură al fiecărui om.
Varietatea și dezvoltarea serviciilor publice au fost favorizate de progresul tehnic care a determinat noi trebuințe pentru populație, trebuințe pe care puterea publică a fost tentată să le satisfaca din motive de interes general. In numele interesului general, statul intervine, pentru a asigura satisfacerea unor nevoi prin prestarea directa a unor servicii publice foarte importante sau deficitare ori din contra, intervine pentru a stimula si sprijini sectorul privat.
Interesul general, interesul public sau binele comun pot avea inteles diferit de la un stat la altul sau chiar în cadrul aceluiași stat , de la o etapă la alta a dezvoltării.
Conținutul noțiunii de interes public depinde de condițiile social-istorice concrete ale unui stat , de raporturile dintre forțele politice, de caracterul regimului politic , dintre raporturile dintre guvernați și guvernanți.
Însă de cele mai multe ori administrațiile publice sunt preocupate de păstrarea cheltuielilor publice la un nivel cât mai scăzut , astfel că au identificat ca o soluție alternativă la creșterea dimensiunilor administrației publice : colaborarea cu sectorul privat.
Participarea particularilor și, mai ales , a persoanelor juridice de drept privat la administrație , nu este un fenomen sau, exemplul cel mai vechi, cunoscut și clasic fiind instituția concesionării serviciilor pubice.
Situațiile în care o persoană privată este investită cu prestarea unui serviciu public sunt numeroase și diferite prin origine, vechime și natura serviciilor publice.
Astfel, că tot ce este necesar și nu poate intra în preocupările imediate ale autorităților publice, ramâne prin forța lucrurilor pe seama inteligenței, devotamentului și generozității particularilor.
Și în România asistăm la trecerea de la o economie planificată la o economie a liberei inițiative a agențiilor private. Atragerea structurilor neguvernamentale în prestarea serviciilor publice a stat constant în atenția legiuitorului român adoptându-se un întreg sistem normativ. Mai nou , printr-o serie de acte normative se stabilește o altă modalitate de participare a organizațiilor neguvernamentale la rezolvarea problemelor și anume, parteneriatul public și cel privat.
Organizațiile neguvernamentale sunt tot mai mult chemate să realizeze sarcini comune, mai ales în domeniul acțiunilor sociale și culturale. Se vorbește despre noțiunea de parteneriat care fără a avea un conținut juridic precis, evocă o relație de colaborare între un organism privat și public în vederea realizării unor sarcini comune.
Prin atragerea structurior neguvernamentale în prestarea serviciilor publice se urmărește , în toate țările, creșterea calității serviciilor publice. Trebuie perfecționată colaborarea statului cu organismele private plecându-se de la evaluarea nevoilor , de la finalitățile serviciului public care fie s-au redescoperit , fie sunt altele: dezvoltarea inițiativelor , parteneriat.
Consiliile județene din România se află încă într-o etapă incipientă în privința accesării parteneriatului public-privat ca instrument al dezvoltării locale.
Nu este mai puțin adevărat faptul că de modul în care administrația înțelege să se organizeze din punctul de vedere al managementului de proiect depinde eficiența și în cele din urmă succesul unui parteneriat public-privat. Spiritul de inițiativă combinat cu o bună organizare au făcut ca o parte din consiliile județene să apeleze la parteneriatul public-privat chiar înainte de apariția cadrului legal specific domeniului, având ca bază juridică Legea administrației publice locale și Codul comercial. Adoptarea O.G. nr.16/2002 a generat opinii diverse din partea administrației publice locale, reprezentanților sectorului privat și mediului academic. În timp ce noua legislație prezintă avantajul unei reglementări mai detaliate ale procedurilor pentru selecția partenerilor privați eligibili și a tipurilor de contracte prin care se realizează un PPP, acest act public este criticabil în privința limitării sferei de realizare a PPP, carențelor în asigurarea transparenței procesului de selecție, precum și sub aspectul procedurilor, mult mai complicate comparativ cu cele reglementate pentru achiziții publice, ori concesiune. Pentru ca administrația să poată promova sistemul de parteneriat este esențială o abordare strategică a dezvoltării la nivel județean și a stabilirii unei legături între dezvoltare locală (comună/oraș) județ și regiune. Dezvoltarea locală/județeană/regională nu poate fi sprijinită doar de o structură a administrației publice. Este nevoie de o administrație modernă și flexibilă care să aibă capacitatea de a gestiona planificarea dezvoltării și implicit a investițiilor în cadrul căreia un instrument de implementare este parteneriatul public-privat.
2.1 Elementele de bază pentru un parteneriat public privat de succes în domeniul protecției consumatorilor
Consiliul Național pentru Parteneriatul Public-Privat din România a identificat cinci b#%l!^+a?elemente de succes care pot fi luate în considerare în realizarea unui parteneriat public-privat. Elementul politic.
Un PPP își poate realiza obiectivele doar dacă există un angajament clar din partea factorilor de decizie. Persoane cu putere decizională din partea administrației trebuie să își dorească să se implice în mod activ și să sprijine conceptul de PPP, mai mult decât atât, trebuie să asigure coordonarea [i conducerea fiec=rui proiect de parteneriat. Un conducător politic bine informat poate juca un rol important în minimalizarea posibilelor efecte negative datorate comunicării incorecte, percepțiilor greșite în legătură cu rezultatele scontate și beneficiile unui proiect de parteneriat în derulare.
Implicarea sectorului public.
Din momentul în care PPP a fost agreat, sectorul public trebuie să rămână implicat în mod activ în derularea proiectului. Monitorizarea în cursul proiectului a performanțelor îndeplinite este un element de bază în asigurarea succesului. Această monitorizare trebuie făcută în mod sistematic printr-un grafic zilnic, săptămânal, lunar pentru fiecare din activitățile cuprinse în proiect și pentru fiecare dintre partenerii implicați. De cele mai multe ori acest grafic de monitorizare face parte integrată din înțelegerea contractuală semnată de către parteneri. Monitorizarea va avea un rol pozitiv și va fi flexibilă propunerilor de soluții care vor trebui luate datorită schimburilor apărute în mediul de afaceri și economic.
Un plan bine pus la punct
Încă de la început fiecare partener trebuie să își definească foarte exact obiectivele pe care și le propune. Plecând de la obiectivele propuse în plan proiectul va fi elaborat cu cea mai mare atenție. Dacă se consideră necesar, la acest punct se poate apela chiar la un expert independent, lucru care ar crește șansele de succes ale proiectului. Un plan bine elaborat descrie în detaliu, în mod clar, responsabilitățile celor două părți atât pentru sectorul public cât și pentru partenerul privat dar mai ales mecanismul de soluționare a eventualelor litigii sau posibile neînțelegeri. Comunicarea cu părțile implicate
Un proiect PPP are efecte nu doar asupra reprezentanților oficiali ai sectorului public și ai partenerilor proiectului public-privat ci și asupra altor categorii cum ar fi: salariații, cei care beneficiază de serviciul prestat, presa, sindicatele din domeniu, alte grupuri de interes. Toate aceste persoane pot avea o opinie personală și de cele mai multe ori o concepție greșită despre parteneriat și beneficiile lui pentru publicul larg. Din acest punct de vedere este foarte importantă comunicarea deschisă cu toate părțile implicate sau grupuri de interes pentru a minimiza rezistența pe care ar putea să o opună pentru încheierea unui astfel de parteneriat. Prin comunicare se poate atrage comunitatea de partea proiectului iar acest lucru presupune atât înțelegerea diferențelor culturale, analizarea grupurilor de interes și nu în ultimul rând implicarea beneficiarilor de produse și servicii.
Alegerea corectă a partenerului.
Oferta cea mai ”ieftină” (lowest bid) nu este întotdeauna metoda cea mai bună pentru alegerea partenerului. Oferta cea mai ”valoroasă” (best value) este elementul critic într-o relație de parteneriat de lungă durată și este aspectul central al unui proiect de succes. Experiența candidatului în domeniul care face obiectul proiectului reprezintă modul prin care se poate face cel mai bine selecția partenerului. Cel mai simplu mod de selectare după acest ultim criteriu este listarea potențialilor parteneri printr-un mecanism unitar. în țările cu mai multă experiență în domeniul PPP funcționează un organism la nivel național care are ca obiect de activitate acest domeniu al parteneriatelor de tip public-privat și unde se poate face această listare, respectiv informare.
În România, primele structuri de parteneriat public-privat s-au format ad-hoc la nivel național, încă de la jumătatea anilor '90, datorită elaborării unor strategii sectoriale sau naționale, dar și a unor structuri instituționalizate, precum Comisia Tripartită și Consiliul Economic și Social. Aceste parteneriate au contribuit treptat la realizarea unui mediu de cooperare între actorii sociali și cei politici. Creșterea disponibilităților sectorului privat de a prelua o serie de responsabilități și riscuri, precum și ale sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publică a avut ca rezultat multiplicarea eforturilor de introducere a conceptului de parteneriat public-privat la realizarea obiectivelor și proiectelor economico-sociale în România. Provocările apărute odată cu procesul de adaptare la economia de piață – spre exemplu: legea cererii și a ofertei, legea concurenței – și cu procesul de integrare a României în Uniunea Europeană – reabilitarea infrastructurii de transport alimentarea cu apă, reciclarea deșeurilor, protecția mediului, monitorizarea ajutoarelor de stat, asigurarea unui mediu de afaceri loial și predictibil – sunt motive de utilizare a parteneriatului public-privat, ca o cale de conlucrare între sectorul public, inițiator de proiecte de utilitate publică și sectorul privat, deținător de fonduri și de management performant.
În plan național, administrația publică locală din România resimte nevoia găsirii unor soluții de finanțare.
România a aderat la Uniunea Europeană asumându-și respectarea unor standarde b#%l!^+a?pentru serviciile și lucrările publice pe care nivelul de dezvoltare locală și resursele locale nu le pot încă susține singure. Administrația publică locală este chemată să identifice și să utilizeze, în cadrul legal existent, resursele pe care le are și pe cele pe care le poate atrage, fără a mai aștepta o soluție a problemelor venită de la Guvern. Aceasta implică inițiativă în valorificarea resurselor existente pe plan local și în atragerea investitorilor privați, dar și responsabilitate în gestionarea resurselor și promovarea interesului public.
Astăzi, Legea nr.178/2010 a parteneriatului public-privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.676 din 8 octombrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, reglementează modul de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat ce are ca obiectiv public proiectarea, finanțarea, construcția, reabilitarea, modernizarea, operarea, întreținerea, dezvoltarea și transferul unui bun sau serviciu public, după caz.
Scopul legii îl constituie reglementarea inițierii și realizării de proiecte de parteneriat public-privat pentru lucrări publice în diverse sectoare de activitate, cu finanțări private. Legea parteneriatului public-privat se aplică: pentru derularea unui proiect de parteneriat public-privat între un partener public și un investitor privat, ca urmare a aplicării uneia dintre procedurile de desemnare a partenerului privat; pentru încheierea acordului de proiect, precum și pentru înființarea și reglementarea funcționării companiei de proiect.
Sintetizând, potrivit temeiulului legal menționat anterior, contractul de parteneriat public – privat are ca părți un partener public, totdeauna o persoană juridică, de drept public, iar investitorul privat poate fi o persoană fizică, dar și o persoană juridică sau asociații de persoane juridice, de drept public sau de drept privat. Scopul încheierii contractului este întotdeauna un obiectiv public: proiectarea, finanțarea, construcția, reabilitarea, modernizarea, operarea, întreținerea, dezvoltarea și transferul unui bun sau serviciu public. De asemenea, contractul de parteneriat public–privat este un contract numit, care trebuie diferențiat de asocierile în participațiune, și alte asocieri făcute de autoritate cu un alt scop, decât cel specific contractului de parteneriat public-privat.
Contractul de parteneriat public–privat este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros și constitutiv de drepturi. Care sunt potențialele beneficii și riscuri ale parteneriatului public-privat? Un asemenea parteneriat admite faptul că ambele sectoare – public și privat – dețin o importanță egală, și că ambele oferă anumite avantaje, apărute ca urmare a dezvoltării propriilor abilități, ce trebuie exploatate în beneficiul interesului public, într-o manieră eficientă din punct de vedere economic.
Astfel, ambele sectoare aduc practic o contribuție proprie în cadrul parteneriatului, fiecare suportând parte din riscuri, dar și din beneficiile rezultate din realizarea PPP. Parteneriatul public-privat nu este soluția pentru prestarea tuturor serviciilor, căci există anumite riscuri în procesul de aplicare a parteneriatului, mai ales dacă nu sunt examinate critic ajustările acestora la anumite circumstanțe specifice. Totuși, administrația obține beneficii importante atunci când parteneriatul public-privat este utilizat într-un context adecvat, realizează economii legate de elaborarea proiectelor, precum și de administrarea și menținerea serviciilor publice. Parteneriatul public-privat constituie o modalitate de introducere a inovațiilor cu privire la modul în care prestarea este organizată sau realizată, asigurând îmbunătățirea calității și a eficienței. Parteneriatul public-privat se asociază atât cu potențiale beneficii, cât și cu potențiale riscuri, care se referă la pierderea controlului de către autoritatea publică. Problema controlului trebuie să fie abordată la momentul definirii proiectului și menținută în procesul de negociere a contractului, iar, în analiza finală, autoritatea locală are responsabilitatea de a stabili standarde pentru servicii și de a asigura protecția interesului public.
Combinarea lipsei de experiență a administrației locale și nefamiliarizarea factorilor de decizie cu parteneriatul public-privat poate duce, uneori, la riscuri politice. Incapacitatea autorității locale de a beneficia de concurență este un alt risc care ar limita capacitatea autorității locale de a genera inovații, eficiență și prețuri reduse. Or, concurența între partenerii privați pentru a-și asigura dreptul de a intra întrun parteneriat public-privat este un beneficiu important pentru autoritatea locală.
Autoritățile locale ar putea să nu fie capabile să beneficieze de acest tip de parteneriat dacă există doar un număr limitat de potențiali parteneri privați care au experiență sau abilitate de a răspunde solicitărilor. Pe de altă parte, dacă nu sunt structurate adecvat, contractele de parteneriat public privat pot genera reducerea calității serviciilor, prestări ineficiente de servicii sau lipsa de măsuri adecvate de menținere a utilității. În scopul majorării beneficiilor și minimalizării riscurilor, autoritatea locală trebuie să stabilească un cadru instituțional adecvat, inclusiv politici, reglementări, standarde și proceduri, precum și resurse umane și organizaționale necesare în scopul realizării parteneriatului public-privat de succes. Datorită numeroaselor forme de parteneriat public-privat disponibile pentru administrație, există anumite confuzii cu privire la constituenții parteneriatului public-privat. De multe ori, se întâmplă ca parteneriatul public-privat să nu fie luat în calcul ca posibilitate, tocmai datorită lipsei unei informări corecte sau datorită unor informații eronate bazate pe concepții greșite, cum ar fi faptul că acceptând PPP, administrația ar putea pierde controlul asupra prestărilor de servicii. b#%l!^+a?
Parteneriatul public-privat este o modalitate de introducere a managementului privat în serviciile publice, pe calea unei legături contractuale pe termen lung între un operator și o autoritate publică. Parteneriatul public-privat asigură serviciul public în mod parțial sau în totalitate, pe baza fondurilor private atrase și făcând apel la know-how-ul sectorului privat. Printre avantajele cooperării dintre sectorul public și privat amintim: accelerarea realizării obiectivelor și proiectelor de infrastructură; conjugarea preluării responsabilităților și riscurilor sectorului privat cu disponibilizarea serviciilor sectorului public și efectuarea promptă a plăților; reducerea pe ansamblu a costurilor proiectelor; stimularea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate; îmbunătățirea calității serviciilor de utilitate publică; crearea unor venituri adiționale, de interes pentru sectorul privat și îmbunătățirea managementului sectorului public prin expunerea serviciilor la rigorile și exigențele concurenței.
Parteneriatul public-privat (PPP) reprezintă, în concluzie, o modalitate viabilă de introducere a managementului privat în serviciile publice, pe baza unui contract de lungă durată, între un operator privat și o autoritate publică, apelându-se la know-how-ul și resursele sectorului privat. Acest tip de parteneriat public-privat presupune, în primul rând, existența unui bun raport între sectorul public și cel privat și devine posibil numai atunci când privatul are o pondere semnificativă în economie. În al doilea rând, actorii parteneriatului public-privat (administrația publică și antreprenorii privați) își păstrează identitatea, personalitatea juridică și responsabilitățile lor directe și dețin un „input specific”.
În condițiile unui demers reușit, cooperarea acestora este benefică tuturor părților, dând naștere la noi oportunități pe o piață care este în dezvoltare. În actualul context de criză economico-financiară la nivel global, în care toate țările membre ale Uniunii Europene se află într-o competiție reală pentru atragerea finanțării disponibile pe piață și când trebuie să se acorde o atenție deosebită investițiilor care nu determină efecte asupra deficitului bugetar și a datoriei publice a statului, este foarte importantă o dinamizare a procesului de atragere a investițiilor private în proiecte de interes public de anvergură la nivel național și foarte importante la nivel local.
Parteneriatul public-privat trebuie privit nu ca un miracol al acestei perioade, ci ca o opțiune viabilă, utilă, printre alte modele tradiționale existente. De-a lungul timpului practica a dezvoltat o mare diversitate de parteneriate public-privat, create de dinamismul dezvoltării, multitudinea particularităților aranjamentelor contractuale și circumstanțele conjuncturale.
2.2 Cadrul legal al parteneriatului public – privat. Legea 178/2010
Punctele slabe ale unei legii care a stârnit destul de multe controverse, cu privire la parteneriatul public privat în România.
Excluderea de la parteneriatele public – privat a proiectelor cu caracter strict secret: acest lucru înseamnă că în continuare cei aflați la putere care dețin în vârful pixului lor decizia de alocare de fonduri pot invoca secretul de stat pentru a derula afaceri din umbră pe care să le excludă de la un astfel de tip de parteneriat;
Excluderea parteneriatului public – privat din operațiuni care vizează siguranța națională, securitatea națională sau când interese de stat impun acest lucru: fără a defini foarte clar aceste concepte pline de emfază și spirit patriotard, legea lasă portițe pentru tot felul de șmecherii cu statul în care se pot invoca astfel de “probleme” vag definite (chiar imposibil de definit dacă e să umblăm mai atent la termeni);
Partenerul public selectează pe cine consideră el de cuviință că “merită” să se califice pentru a începe negocierile cu statul în vederea dezvoltării proiectului (Art. 14);
Oportunitatea de demarare a proiectului de investiții aparține exclusiv partenerului public: din nou se uită faptul că cele mai bune analize de oportunitate le fac partenerii privati fiind mult mai bine conectați la piață decât statul (Art. 18 paragraful a).
Elaborarea criteriilor de evaluare și negociere sunt stabilite exclusiv de către partenerul public: neglijarea opiniei celor care sunt interesați de dezvoltarea unor proiecte de anvergură cu privire la criteriile de selecție aruncă numeroase suspiciuni asupra bunelor intenții ale statului în acest caz (care poate continua să stabilească criterii aberante prin care să direcționeze proiecte înspre anumite grupuri de interese) (Art. 18, paragraful e);
Inițierea proiectului și studiul de fezabilitate (care include și soluția tehnică) cade în sarcina exclusivă a statului: în acest fel el poate stabili regulile sale de derulare a proiectului fără a ține cont de ce dorește piața sau partenerul privat (Art. 23);
Retragerea unilaterală a partenerului privat din proiect atrage după sine ”confiscarea” tuturor sumelor investite până în acel moment de acesta în compania de proiect;
Statul poate solicita în instanță (care este tot a statului) nulitatea contractului care stă la baza parteneriatului public – privat pentru motive care vor fi detaliate b#%l!^+a?ulterior în normele metodologice (Art. 40).
Din 2010 nu s-a demarat și finalizat niciun proiect, Legea PPP dovedindu-se inaplicabilă, pentru că are un obiect neclar formulat și instituie un paralelism legislativ, în sensul că se aplică atunci când nu se aplică legislația concesiunilor și achizițiilor publice. De asemenea, Legea PPP încalcă prevederi constituționale (de exemplu art. 136 care permite transmiterea de bunuri proprietate publică în administrarea unei entități private – compania de proiect – deși aceasta nu este o instituție publică, iar dreptul transmis nu e calificat ca fiind o concesiune).
În plus, reglementările sunt rigide și nu permit dezvoltarea de proiecte complexe și atragerea de finanțare privată: limitează contribuția partenerului public la aport în natură, compania de proiect poate fi doar SA, nu există posibilitatea derulării proiectului de către o companie proiect constituită exclusiv de către partenerul privat.
Actuala legislație nu permite în mod expres acordarea de către partenerul public a unor plăți de disponibilitate, ceea ce reduce posibilitatea obținerii de finanțare de la bănci, conține restricții privind cesiunea/preluarea contractului de PPP și nu clarifică drepturile finanțatorilor (step-in rights) în caz de reziliere a contractului de PPP sau de alte dificultăți, dar este grevată și de absența unei viziuni manageriale asupra 'închiderii financiare' a proiectelor de PPP.
Potrivit acestuia, în contextul în care se lucrează la modificarea acestei legislații, mediul privat solicită o cât mai mare flexibilitate a acesteia, care să permită derularea de proiecte diverse, având în vedere că fiecare proiect are propriile lui caracteristici și nu poate fi replicat în mod identic.
De asemenea, se cere ca reglementarea să permită dezvoltarea de proiecte finanțabile de către bănci, oferirea de garanții solide și credibile finanțatorilor privați privind posibilitatea recuperării investiției realizate, posibilitatea ca partenerul public să poată garanta în anumite condiții achitarea unor plăți de disponibilitate, cu respectarea regulilor Eurostat de determinare a deficitului bugetar, dar și promovarea unei legislații care să permită combinarea surselor de finanțare privată cu surse din fondurile europene.
În ceea ce privește diferențele între realizarea unui proiect în regim de parteneriat public-privat și realizarea lui în regim de achiziție publică, se impune a preciza că o primă diferență se evidențiază la nivelul deciziei de realizare a proiectului.
Astfel, în timp ce în cazul achiziției publice partenerul public este cel care decide modul de realizare / implementare a proiectului, în cazul parteneriatului public – privat există o presiune a utilizatorilor în legatură cu necesitatea asigurării unui anumit serviciu public. Procedura de achiziție publică se adresează unei palete mai largi de bunuri/servicii (asigură funcționarea curentă a autorităților publice și implicit a funcțiilor administrative ale statului) în timp ce PPP se adresează unor proiecte de anvergură ce necesită o finanțare și o derulare mai amplă.
O altă diferență între cele două regimuri de realizare a unui proiect se evidențiază la nivelul sursei de finanțare. În cazul realizării unui proiect în regim de achiziție publică, prevederile legale în vigoare, respectiv Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare prevăd că indiferent de momentul inițierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispozițiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidența legislației privind finanțele publice, ceea ce înseamnă că sursa de finanțare există la momentul semnării contractului.
De altfel, în cazul achizițiilor publice, dispozițiile legale prevăd că încă din etapa de planificare a achizițiilor publice, respectiv la întocmirea programului anual al achizițiilor publice, autoritatea contractantă are obligația de a ține cont de anticipările cu privire la fondurile ce urmează să fie alocate prin bugetul anual. În cazul realizării unui proiect în regim de parteneriat public privat, partenerul public se confruntă cu constrângeri financiare.
Astfel, partenerul public fie nu are fondurile disponibile în viitorul previzibil, fie partenerul public nu mai dorește să furnizeze el însuși serviciul public respectiv. În acest context, se impune a fi menționat că una dintre coordonatele esențiale ale unui parteneriat public – privat este modalitatea de finanțare a proiectului care reclamă ponderea majoritară a finanțării private, fără a fi exclusă posibilitatea alocării de fonduri publice.
În cazul unui proiect realizat în regim de achiziție publică, partenerul public deține informațiile necesare redactării documentelor tehnice, economice și juridice specifice, în timp ce în cazul unui proiect realizat în regim de parteneriat public – privat partenerul public nu este în masură să decidă cu exactitate modul cel mai potrivit de implementare a proiectului.
Dacă în cazul unui proiect realizat în regim de achiziție publică partenerul public poate iniția aplicarea procedurii de atribuire a contractului cu o singură condiție, respectiv aceea de a fi elaborată documentația de atribuire sau, după caz, documentația de concurs, în cazul unui proiect realizat în regim de parteneriat public – privat soluția pare să fie recurgerea la parteneriatul public – privat, însă decizia de a trece sau nu la inițierea unui asemenea proiect în sistem de parteneriat public – privat presupune o fundamentare economică solidă.
Pentru o autoritate publică, luarea deciziei de a realiza un proiect în sistem de b#%l!^+a?parteneriat public – privat trebuie să fie rezultatul unui proces de analiză riguros. În conformitate cu abordările la nivelul Uniunii Europene, după realizarea unor analize tehnico – economice, juridice și de mediu și parcurgerea unor proceduri specifice, partenerul public poate decide, în funcție de situația concretă, fie recurgerea la PPP, fie renunțarea la realizarea proiectului în sistem PPP deoarece acesta nu indeplineste anumite condiții de eficiență economică, chiar dacă răspunde unei nevoi sociale sau de politică la un moment dat.
Inițiativa realizării unui proiect public în regim de parteneriat public – privat aparține partenerului public, iar pentru realizarea acestei operațiuni partenerul public are obligația de a întocmi un studiu de fezabilitate.
Conform proiectului noii Legi privind parteneriatul public – privat (Legea nr. 499/2013), studiul de fundamentare trebuie să evidențieze următoarele elemente principale care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului: gradul de suportabilitate a proiectului și comparația optiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului; structura de distribuție a riscurilor pentru fiecare optiune alternativă de implementare a proiectului; caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public și la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislației UE; finanțabilitatea proiectului; eficiența economică a proiectului.
CAPITOLUL III
APLICAȚIE PRIVIND ATRIBUIREA CONTRACTELOR DE PARTENERIAT PUBLIC PRIVAT
3.1 Date despre autoritatea contractantă
Denumirea autorității contractante: ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 5
Adresa: București, Sf. Elefterie Nr. 47-49, Sector 5
Număr de telefon: 0214120076
Fax: 0214120078
E-mail: [anonimizat]
Administrația Domeniului Public Sector 5 este o instituție publică de interes local care are dreptul și capacitatea efectivă de a rezolva și de a gestiona în nume propriu și sub responsabilitatea ei, o parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă prin intermediul autorităților instituției (Director General, Director Economic, Director Tehnic, șefi de servicii, birouri și compartimente).
A.D.P. 5 urmărește și supraveghează gestiunea domeniului public în condiții de maximă eficiență și hotărăște în toate problemele care privesc folosința, amenajarea, întreținerea în conformitățile legii, a domeniului public.
3.1.1 Baza legală de înființare
A.D.P. 5 a fost înființată prin Decizia nr. 830 din 21 iunie 1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 7 pe baza dispozițiilor Deciziei nr. 696/31 mai 1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București.
Ținând seama de dispozițiile art. 50 și 75 din Legea nr. 11/1971, de avizul Ministerului Muncii nr. 5659/1974, în temeiul art. 14 lit „d”, art. 36 alin. Ultim, art. 65 din Legea nr. 57/1968 și în baza art. 47 din aceeași lege, pe data de 15 mai 1974, se înființează Administrația Domeniului Public de Sector ca instituție de stat.
3.1.2 Legislația pe baza căreia își desfășoară activitatea
Administrația Domeniului Public Sector 5 își desfășoară activitatea funcționând în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr. 46 din 28 mai 2007 care a aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare și în temeiul legislației în vigoare: Legea nr 215/2001 (Legea Administrației Publice Locale) și Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodărire comunală.
b#%l!^+a?
3.1.3 Organizarea instituției
Structura organizatorică a A.D.P. 5 cuprinde servicii, birouri, secții și ateliere constituite în conformitate cu organigrama anexată la Regulamentul de Organizare și Funcționare.
Directorii, șefii serviciilor, birourilor răspund în fața Directorului General de modul de rezolvare a sarcinilor ce le revin și colaborează în vederea îndeplinirii în termen legal a lucrărilor ce intră în competența lor, precum și a altor sarcini trasate de conducere.
Ei mai au obligația de a stabilir sarcini de serviciu pentru personalul din subordine în vederea desfășurării în bune condiții a activității și de a lua măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea activității și folosirea integrală a timpului de lucru.
3.1.4 Analiza instituției din punct de vedere economico-financiar
Finanțele instituției se administrează în condițiile prevăzute de lege, conform principiului autonomiei locale. Astfel, Administrația Domeniului Public 5 este finanțată integral de la bugetul local și are cont propriu la trezorerie. Cheltuielile pentru activitățile desfășurate de instituție se finanțează de la bugetul local pentru lucrările efectuate în domeniul public.
Nivelul și structura veniturilor instituției în ultimii 2 ani se prezintă astfel:
3.1.5 Activități derulate de instituție
Administrația Domeniului Public Sector 5 urmărește, prioritar, derularea în bune condiții a următoarelor programe:
administrarea, întreținerea și protecția dotărilor pe toate străzile din sector;
executarea prin forțe proprii a lucrărilor de întreținere a drumurilor din dotare;
efectuarea de reparații de drumuri, buna întreținere a spațiilor verzi și a terenurilor de joacă pentru copii, a parcurilor și dotărilor stradale;
respectarea reglementărilor în vigoare cu privire la salubrizare, protecția mediului;
executarea reparațiilor la clădiri, instalații (apă, energie electrică, canalizare, gaze) și construcții speciale;
efectuarea reparațiilor la străzile cu pavaje și pavele, a bordurilor deteriorate ale trotuarelor;
efectuarea reparațiilor cu asfalt turnat, cu mixturi asfaltice, a străzilor, trotuarelor și aleilor.
3.2 Obiectul contractului
Obiectul contractului, după cum reiese din documentația de atribuire, a reprezentat-o „Reabilitarea sistemului rutier pe străzile și aleile între blocuri cuprinse în zona 13+15+16+17+18”.
Cod CPV: 45233140-2
Durata de execuție a lucrărilor stabilită de autoritatea contractantă a fost de 2 luni de la data ordinului de începere a lucrărilor.
În caietul de sarcini a lucrării au fost specificate datele tehnice pe baza proiectului tehnic, urmând ca lucrările să se desfășoare în următoarele zone:
ZONA 13: Str. Baciului – str. Zețari – Prel. Ferentari – Str. Toporași – Șos. Giurgului – Str. Vigoniei (străzi și alei între blocuri): Str. Iacob Andrei, Al. Iacob Andrei B, C, D, Str. Radu Constantin, Str. Fărcășanca, Str. Toporași, Str. Verigei.
ZONA 15: Str. Odoarei – Cal. Rahovei – Șos. Progresului – Str. Năsăud (străzi și alei între blocuri): Str. Vistierilor b#%l!^+a?
ZONA 16: Șos. Viilor – Str. Hepites – Str. Mitropolit Dosoftei – B-dul Pieptănari – Str. Zăbrăuțului (străzi și alei între blocuri): Str. Dumitru Botez, Str. Zăbrăuțului
ZONA 17: Șos. Sălaj – Str. Bacău – Str. Humulești (străzi și alei între blocuri): Al. Bacău
ZONA 18: Str. Lacul Bucura – Prel. Ferentari – Str. Erie Eroul – Al. Surianu – Str. Pontonierilor – Str. Imașului – Str. Livezilor (alei între blocuri)
În conformitate cu Hotărârea CGMB nr. 104/04.05.2006 privind condițiile de refacere a sistemului rutier și pietonal de pe teritoriul Municipiului București, lucrările de refacere a suprafețelor afectate pe străzi și pe trotuare aflate în perioada de garanție și post-garanție, vor fi efectuate numai de către acele societăți de construcții care au în garanție sau în post garanție (gestiune și întreținere) străzile respective.
Procedura aplicată pentru atribuirea contractului a fost licitația deschisă.
3.3 Cadrul legal de reglementare
Parteneriatul public-privat este reglementat în principal de O.G. nr. 16/2002. Există însă dispoziții cu privire la realizarea parteneriatului public-privat în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații (art.2 lit.e), precum și în Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (art.15).
Art.15 din Legea administrației publice locale și O.G. nr. 16/2002 alcătuiesc împreună un corp de norme legale ce reglementează încheierea unui PPP în domeniul utilităților publice în care contractul de bază are un caracter comercial, pe când dispozițiile generale ale art. 2 lit.e) din O.G. nr. 26/2000 privesc realizarea unui PPP cu organizații neguvernamentale în activități necomerciale. În primul caz, există proceduri privind realizarea unui PPP, pe când în cel de al doilea caz (O.G. nr. 26/2000) nu există nici o reglementare detaliată cu privire la modul în care s-ar putea realiza un PPP. Pe cale de consecință, orice PPP realizat cu o organizație neguvernamentală care urmărește un interes general/comunitar (după cum se exprimă O.G. nr. 26/2000 în art.1), se supune dispozițiilor Codului civil.
Legea administrației publice locale a precizat printre atribuțiile autorităților locale și faptul că acestea hotărăsc, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public. Prin urmare, aceasta face referire la premisele realizării unui parteneriat, adică la decizia politică ce precede orice altă procedură de lansare, negociere, contractare și implementare a unui PPP.
Conform O.G. nr 34/2006, art. 8, poate fi numită „autoritate contractantă”:
„ a) orice organism al statului – autoritate publică sau instituție publică – care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) orice organism de drept public cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial.”
3.4 Procesul de atribuire a contractului
3.4.1 Calificarea candidaților
Cerințe minime pe care candidatul/ofertantul a trebuit să le îndeplinească pentru a fi considerat calificat:
Documente care dovedesc eligibilitatea:
1. Declarație pe propria răspundere completată în conformitate cu art. 181 din OUG nr. 34/2006 (Anexa 10);
2. Declarația de eligibilitate (Anexa 9);
3. Certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor către stat, inclusiv pe cele locale, precum și a contribuției pentru asigurările sociale de stat (formulare-tip eliberate de autoritățile competente din țara în care candidatul/ofertantul este rezident), valabile la data deschiderii ofertelor;
4. Declarație privind calitatea de participant la procedură (Anexa 11).
Documente care dovedesc înregistrarea:
1. Certificat emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie națională sau teritorială și Certificat de Înregistare Fiscală (CUI);
2. În cazul în care ofertantul se încadra în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, acesta avea obligația să depună o declarație în acest sens.
Documente care dovedesc capacitatea tehnică și capacitatea economico- b#%l!^+a?financiară:
1. Fișa de informații generale (Anexa 6);
2. Dosar de prezentare a sistemului propriu de conducere și de asigurare a calității lucrărilor (certificate ISO 9001, 14001, 18001, responsabil tehnic cu execuția atestat în domeniul lucrării ce urmează a fi executată, responsabil cu calitatea lucrărilor);
3. Experiența similară însoțită de recomandarea din partea beneficiarului respectiv sau de o declarație pe propria răspundere ce conținea lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani împreună cu copii ale contractelor. Încheierea și îndeplinirea în ultimii 5 ani a cel puțin unui contract cu o valoare egală sau mai mare decât o valoare minim impusă, al cărui obiect a fost execuția unor lucrări similare, de 3.030.000 lei, respectiv 815.722,17 euro. Echivalentul în euro al valorii exprimate în lei s-a determinat corespunzător cursului mediu al pieței valutare calculate de BNR pentru ziua de 04.04.2008, premergătoare transmiterii spre publicare a anunțului de participare către SEAP.
4. Declarație ce conținea asigurarea în dotare proprie, prin contracte sau convenții de închiriere a echipamentelor, utilajelor, mijloacelor de transport, alte mijloace fixe și dotări care sunt considerate necesare pentru îndeplinirea contractului de lucrări (Anexa 14).
5. Declarație ce conținea informații privind numărul mediu, în ultimele 12 luni, al personalului angajat, asigurarea cu personalul de specialitate, numărul și pregătirea cadrelor de conducere, precum și persoanele responsabile direct de îndeplinirea contractului (Anexa 15).
6. Obligații contractuale, în desfășurare, față de alți beneficiari/clienți.
7. Declarație privind partea/părțile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanți și specializarea acestora (Anexa 13).
8. Bilanț contabil la 31.12.2007, vizat și înregistrat de organele competente, scrisori de bonitate din partea băncilor sau a unor societăți recunoscute de audit financiar și contabil.
9. Declarație privind cifra de afaceri pe ultimii 3 ani ce trebuia să fie mai mare sau egală cu 30.030.000 lei, respectiv echivalentul a 815.722,17 euro al valorii exprimate în lei, determinat corespunzător cursului mediu al pieței valutare calculate de BNR pentru ziua de 04.04.2008, premergătoare trasmiterii spre publicare a anunțului de participare către SEAP.
10. Ofertantul avea obligația să facă dovada că deține stație de asfalt (proprietate sau închiriere pe toată perioada de execuție a lucrărilor) și are contract ferm pentru procurarea de beton/stație de betonare.
11. Solvabilitatea patrimonială (capital propriu/total pasiv *100) ≥ 30%.
12. Lichiditatea generală (active circulante/datorii curente *100) > 100%.
13. Capacitatea financiară a candidatului/ofertantului de a susține 100% execuția lucrărilor.
Obligativitatea demonstrării capacității financiare de susținere a lucrării.
S-a calculat conform următoarei formule:
C(f)=[v(r)*F(r)-Vlce] + Lcn + Dp, în care:
v(r) – reprezintă viteza de rotație anuală a fondului de rulment și se calculează ca raport între:
veniturile din exploatare rezultate din bilanțul ultimului an încheiat și
fond rulment calculat pe baza datelor din bilanțul penultimului an încheiat
F(r) – reprezintă fondul de rulment calculat pe baza datelor din bilanțul ultimului an încheiat și se calculează astfel:
Active circulante-datorii curente (datorii al căror termen de exigibilitate este sub 1 an)
Vlce – reprezintă linia de credit neconsumată la data prezentării documentelor care dovedesc capacitatea economico-financiară, confirmată de bancă.
Dp – reprezintă depozite bancare la data prezentării documentelor care dovedesc capacitatea economico-financiară cu confirmări din partea băncilor.
3.4.2 Elaborarea ofertei
Limba de redactare a ofertei: limba română.
Perioada de valabilitate a ofertelor: 90 de zile (de la data de depunere a ofertelor).
Garanția de participare a fost de: 202.000 lei, cu o perioadă de valabilitate de 90 de zile.
Modul de constituire: – scrisoare de garanție bancară în favoarea autorității contractante (Anexa 8), anexată/atașată la coletul ce conține documentele de calificare și oferta tehnico-economică.
S-au completat următoarele formulare:
– Grafic fizic și valoric de execuție a lucrării;
– Centralizatorul financiar al obiectelor;
– Centralizatorul financiar al categoriilor de lucrări;
– Lista cuprinzând cantitățile de lucrări;
– Lista cuprinzând consumurile de resurse materiale; b#%l!^+a?
– Lista cuprinzând consumurile cu mâna de lucru;
– Lista cuprinzâmd consumurile privind orele de funcționare ale utilajelor;
– Lista curpinzând consumurile privind trasnporturile;
– Formularul de ofertă financiară (Anexa 7).
3.4.3 Prezentarea ofertei
Adresa de depunere a ofertelor: Administrația Domeniului Public sector 5, str. Sfântul Elefterie, nr. 47-49, București.
Data limită pentru depunerea ofertelor: 09.05.2008, ora 09:00
Modul de prezentare a ofertei:
Ofertantul a prezentat un exemplar al ofertei și al documentelor care o însoțeau în original și un exemplar al acestora în copie.
Ofertantul a sigilat originalul și setul de copii în plicuri separate, marcând plicurile cu „ORIGINAL” și „COPIE” și cu denumirea și adresa ofertantului. Plicurile au fost introduse într-un plic exterior închis corespunzător, netransparent și marcat cu adresa autorității contractante și cu inscripție „A NU SE DESCHIDE ÎNAINTE DE DATA DE 09.05.2008, ORA 13:00”.
3.4.4 Deschiderea și evaluarea ofertelor
Ora, data și locul de deschidere a ofertelor: Administrația Domeniului Public Sector 5, str. Sfântul Elefterie, nr. 47-49, sector 5, data 09.05.2008, ora 13:00, Sala de Consiliu.
Ca urmare a anunțului de intenție și a anunțului de participare, publicat la data de 09.04.2008 în S.E.A.P., comisia de evaluare, alcătuită din Directorul General, Directorul Economic, Directorul Tehic și conducătorul Biroului de Achiziții din cadrul instituției publice, a procedat în data de 19.05.2008, la ora 13:00 la deschiderea ofertelor.
Au depus ofertă următorii 5 operatori economici:
S.C. GHECON CONSTRUCT S.R.L.
S.C. STRACO GRUP S.R.L.
S.C. DIOMA INTERNATIONAL EXIM S.R.L.
S.C. EUROVIA CONSTRUCT INTERNATIONAL S.A.
S.C. IMOB LUX CONSTRUCT S.
În urma evaluării candidaturilor în cadrul ședinței de deschidere a ofertelor au fost admiși toți operatorii economici.
Criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziție publică: oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic.
Prețurile ofertelor candidaților au fost următoarele:
Cursul de referință care a stat la baza comparării prețurilor la evaluarea ofertelor prezentate într-o altă monedă a fost de 3,6506 Euro din data de 04.04.2008.
Autoritatea contractantă a transmis tuturor ofertanților care au depus ofertă în cadrul procedurii de licitație, adresa prin care s-a solicitat acordul acestora cu privire la prelungirea termenului de valabilitate al ofertei și a Scrisorii de garanție de participare.
Au transmis acordul de prelungire toți ofertanții, cu excepția ofertantului S.C. Straco Grup S.R.L. care cu a răspuns favorabil. Pe acest considerent, ofertantul S.C. Straco Grup S.R.L. a fost declarat respins.
În cadrul ședinței de analizare și verificare a ofertelor, ce a avut loc pe data de 07.10.2008 ora 11:00, comisia de evaluare a procedat la analizarea ofertelor care și-au dat acordul de prelungire a termenului de valabilitate a ofertei și a Scrisorii de garanție de participare, și s-a constatat că acestea au respectat cerințele de calificare impuse de autoritatea contractantă prin Documentația de atribuire. b#%l!^+a?
Algoritm de calcul:
Punctajul pentru factorul de evaluare „Prețul ofertei” s-a acordat astfel:
pentru cel mai scăzut dintre prețurile ofertelor s-a acordat punctajul maxim alocat factorului de evaluare respectiv;
pentru alt preț decât cel prevăzut la lit. a) punctajul s-a acordat astfel:
P(n)=(preț minim/preț(n)) * punctajul maxim alocat
Prețurile care se compară sunt prețurile totale ofertate pentru execuția lucrării, exclusiv T.V.A.
Punctajul pentru factorul de evaluare „Durata de execuție” s-a acordat astfel:
pentru cea mai scurtă durată de execuție propusă de ofertanți s-a acordat punctajul maxim alocat factorului de evaluare respectiv.
pentru durata de execuție mai mare decât cea prevăzută la lit. a) s-a acordat punctajul astfel:
P(n)=(termen minim/termen(n)) * punctajul maxim alocat
Punctajul pentru factorul de evaluare „Programul calității propus pentru execuția lucrării” s-a acordat având în vedere modul de prezentare, rigurozitatea descrierii sistemului aplicat la lucrare, precum și gradul de acoperire a cerințelor de calitate prin procedurile tehnice de execuție care urmează să fie aplicate și prin planul efectiv de control propus.
Comisia de evaluare a procedat la aplicarea algoritmului de calcul, în urma căruia au rezultat următoarele:
S.C. EUROVIA CONSTRUCT INTERNATIONAL S.A.
Preț ofertă: 5.787.742,59 lei; Punctaj = 50 puncte
Termen de execuție: 30 zile; Punctaj = 20/30 *40 = 26.66 puncte
Programul calitații propus = 10 puncte
Total: 86.66 puncte
S.C. GHECON CONSTRUCT S.R.L.
Preț ofertă: 6.908.507,39 lei; Punctaj = 5.787.742,59/6.908.507,39*50 = 41.89 puncte
Termen de execuție: 20 zile; Punctaj = 40 puncte
Programul calității propus = 10 puncte
Total: 91.89 puncte
S.C. IMOB LUX CONSTRUCT S.R.L.
Preț ofertă: 6.115.882,62 lei; Punctaj = 5.787.742,59/6.115.882,62 lei = 47.32 puncte
Termen de execuție: 20 zile; Punctaj = 40 puncte
Programul calității propus = 10 puncte
Total: 97.32 puncte
S.C. DIOMA INTERNATIONAL EXIM S.R.L.
Preț ofertă: 9.190.646,77 lei; Punctaj = 5.787.742,59/9.190.646,77 = 31.49 puncte
Termen de execuție: 20 zile; Punctaj = 40 puncte
Programul calității propus = 10 puncte
Total: 81.49 puncte
3.4.5 Atribuirea contractului de achiziție publică
În conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, oferta câștigătoare a fost declarată cea a operatorului S.C. IMOB LUX CONSTRUCT S.R.L., cu o valoare de 6.115.882,62 lei, fără TVA, și cu o durată de 90 de zile calendaristice. b#%l!^+a?
3.4 Observații
Deși legislația română cu privire la contractele de parteneriat public-privat stipulează ca principal criteriu de evaluare prețul, evaluarea finală a ofertelor n-ar trebui să se bazeze doar pe preț. Cerința sectorului public, de a valorifica eficient banii contribuabililor, ar trebui să se orienteze dincolo de aspectul legat de prețul inițial și să ia în considerare calitatea și costurile de pe durata serviciului. Un cost de proiectare redus poate duce la costuri mari de întreținere și exploatare și poate avea consecințe negative asupra mediului.
Există o problemă de percepție ce constă în faptul că tehnologiile ce protejează mediul reprezintă un lux pe care autoritățile locale nu și-l permit. Însă astfel de proiecte derulate la nivel internațional au demonstrat că introducerea unor astfel de criterii nu asigură doar îndeplinirea obiectivelor de mediu, ci reduc și costurile proiectului pentru operatorii privați.
Autoritatea contractantă trebuie să transmită un semnal clar sectorului privat, că respectarea specificațiilor de mediu poate avea ca urmare evaluarea ofertei și atribuirea ulterioară a contractului. Ofertele selectate trebuie să demonstreze că operatorii economici au înteles necesitățile cerute și că sunt capabili să dezvolte soluții adecvate pentru a îndeplini cerințele de mediu legate de conservarea resurselor, minimizarea deșeurilor și reducerea poluării pe durata contractului.
Un alt aspect ce trebuie semnalat cu privire la algoritmul de evaluare îl reprezintă conservarea/îmbunătățirea mediului ambiant, în strâsă legătură cu criteriile de mediu și cu calitatea cerută pentru serviciu.
În multe cazuri, lucrările de acest tip (reabilitare infrastructură rutieră) realizate de operatorii privați, în parteneriat cu sectorul public, au dus la schimbarea aspectului fizic al zonelor în care s-au executat. Nerespectarea normelor și procedurilor de execuție de către operatorul privat se regăsește în calitatea infrastructurii rutiere, atât la nivel local, cât și la nivel național.
Acest fapt constituie un risc pentru autoritățile publice prin faptul că duce la scăderea încrederii cetățenilor în aceste structuri și în serviciile oferite, și ca urmare și a veniturilor rezultate din vânzarea acestor servicii.
Astfel, se constată necesitatea introducerii unui nou criteriu de evaluare a ofertelor, și anume, criteriul protecției mediului ambiant, în dauna criteriului de preț. Acordarea unui punctaj redus criteriului „Programul calității propus” se poate contabiliza în costuri suplimentare pentru întreținerea serviciului ca urmare a calității slabe a lucrărilor executate de operatorii privați.
Concluzii
Parteneriatul Public-Privat se constituie ca o modalitate viabilă de introducere a managementului privat în serviciile publice, pe calea unei legături contractuale de lungă durată, între un operator privat și o autoritate publică.
Parteneriatul Public-Privat asigură, în mod fundamental realizarea, în totalitate sau parțială a serviciului public proiectat, făcând apel la know-how-ul și resursele sectorului privat.
Succesul utilizării PPP este asigurat de: b#%l!^+a?
– Accesul liber pe piață a ofertanților, într-un cadru concurențial loial
– Protejarea interesului public prin încurajarea supravegherii asociaților și a grupurilor implicate
– Asigurarea unei compatibilități depline între aranjamentele PPP și regulile ajutorului de stat
– Aprecierea justă a nivelului alocațiilor financiare vis-a-vis de beneficiile sectorului public și limitarea profitului sectorului privat
– Selectarea celui mai potrivit tip de PPP pentru proiectul anunțat
– Evaluarea factorilor de succes și a constrângerilor impuse de Comisia Europeană în alocarea de granturi
– Realizarea în timp real a obiectivelor
– Utilizarea cea mai bună a alocațiilor financiare, condiționate și limitate la realizarea obiectivelor anunțate și acceptate
– Satisfacerea cerințelor viitoare legate de legislație, sistemul financiar, capacitatea instituțiilor publice de a constituit PPP etc.
Succesul PPP mai depinde și de recunoașterea de către parteneri a obiectivelor și sistemelor de control și managament, prin prisma acordurilor contactuale încheiare.
Marile provocări impuse de adaptarea la economia de piață (legea cererii și ofertei, legea concurenței) și de integrarea României în Uniunea Europeană (reabilitarea infrastructurii de transport; alimentarea cu apă; reciclarea deșeurilor; protecția mediului înconjurător; insuficiența fondurilor; monitorizarea ajutoarelor de stat; asigurarea unui mediu de afaceri loial și predictibil) sunt tot atâtea motive de a utiliza parteneriatul public-privat ca o cale de cooperare între sectorul public, lansator de proiecte de utilitate publică și sectorul privat deținător de fonduri și managament performant.
Nevoile omului sunt numeroase și variate; am putea spune că ele cresc în funcție de nivelul de dezvoltare al unei societăți si de gradul de cultură al fiecărui om.
Varietatea și dezvoltarea serviciilor publice au fost favorizate de progresul tehnic care a determinat noi trebuințe pentru populație, trebuințe pe care puterea publică a fost tentată să le satisfacă din motive de interes general. În numele interesului general, statul intervine, pentru a asigura satisfacerea unor nevoi prin prestarea directă a unor servicii publice foarte importante sau deficitare ori din contră, intervine pentru a stimula și sprijini sectorul privat.
Interesul general, interesul public sau binele comun pot avea înteles diferit de la un stat la altul sau chiar în cadrul aceluiași stat, de la o etapă la alta a dezvoltării.
Conținutul noțiunii de interes public depinde de condițiile social-istorice concrete ale unui stat , de raporturile dintre forțele politice, de caracterul regimului politic , dintre raporturile dintre guvernați și guvernanți.
Însă de cele mai multe ori administrațiile publice sunt preocupate de păstrarea cheltuielilor publice la un nivel cât mai scăzut , astfel că au identificat ca o soluție alternativă la creșterea dimensiunilor administrației publice : colaborarea cu sectorul privat.
Participarea particularilor și, mai ales, a persoanelor juridice de drept privat la administrație , nu este un fenomen sau, exemplul cel mai vechi, cunoscut și clasic fiind instituția concesionării serviciilor pubice.
Situațiile în care o persoană privată este investită cu prestarea unui serviciu public sunt numeroase și diferite prin origine, vechime și natura serviciilor publice.
Astfel, că tot ce este necesar și nu poate intra în preocupările imediate ale autorităților publice, rămâne prin forța lucrurilor pe seama inteligenței, devotamentului și generozității particularilor.
Și în România asistăm la trecerea de la o economie planificată la o economie a liberei inițiative a agențiilor private. Atragerea structurilor neguvernamentale în prestarea serviciilor publice a stat constant în atenția legiuitorului român adoptându-se un întreg sistem normativ. Mai nou , printr-o serie de acte normative se stabilește o altă modalitate de participare a organizațiilor neguvernamentale la rezolvarea problemelor și anume, parteneriatul public și cel privat.
Organizațiile neguvernamentale sunt tot mai mult chemate să realizeze sarcini comune, mai ales în domeniul acțiunilor sociale și culturale. Se vorbește despre noțiunea de parteneriat care fără a avea un conținut juridic precis, evocă o relație de colaborare între un organism privat și public în vederea realizării unor sarcini comune.
Prin atragerea structurior neguvernamentale în prestarea serviciilor publice se urmărește , în toate țările, creșterea calității serviciilor publice. Trebuie perfecționată colaborarea statului cu organismele private plecându-se de la evaluarea nevoilor , de la finalitățile serviciului public care fie s-au redescoperit , fie sunt altele :dezvoltarea inițiativelor , parteneriat.
b#%l!^+a?
Bibliografie Selectivă
1. Levy, Sydney „Build, Operate, Transfer: Paving the way for Tomorrow’s Infrastructure”, New Jersey, USA, 1996;
2. Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, ”Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale”,București, 2004;
3. Howlett M., Ramesh M., Studiul Politicilor Publice. Cicluri și subsisteme ale politicilor, Editura Epigraf, 2004;
4. Lester M. Salamon, Leslie C. Hems, Kathry Chinnock, The Nonprofit Sector: For What and for Whom, John Hopkins University, 2000;
5. Costel Stanciu, Servicii publice, Editura ASE, București, 1999;
6. Stoica Nicolae, ”Parteneriatele publice-private -ieșirea din criză?” Editura Aldine, Sibiu, 2013;
7. Zamfir E., Bădescu I.,Zamfir C., (coordonatori), Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Ed.Expert, Buc., 2000;
8. „Green Paper on Public-Private Partneship and Community Law on Public Contracts and Concessions”, Comission of the European Communities, Bruxelles, 2004;
9. „Ghid pentru PPP”, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, București, 2004;
10. „Governance in Public Private Partnerships for Infrastructure Development”, United Nations Economics Commission for Europe, Geneva, 2004;
11. „Guidelines on Private Public Partnerships for infrastructure Development”, United Nations Economics Commission for Europe, Geneva, 2000;
12. „Parteneriatul public-privat, soluție pentru un mai bun management al comunităților locale din România, ghid practic pentru consiliile județene”, Institutul pentru Politici Publice, București, 2004;
13. „Public-Private Partnership Handbook”, Asyan Development Bank, 2006;
14. „Guidebook on Promoting Good Governance in Public-Private Partnerships”, United Nations Economic Commision for Europe, New York și Geneva, 2007;
15. Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public privat;
16. Ordonanța Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
17. Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
18. Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
19. http://ppi.worldbank.org/; b#%l!^+a?
20. www.ncppp.org.
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Bibliografie Selectivă
1. Levy, Sydney „Build, Operate, Transfer: Paving the way for Tomorrow’s Infrastructure”, New Jersey, USA, 1996;
2. Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, ”Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale”,București, 2004;
3. Howlett M., Ramesh M., Studiul Politicilor Publice. Cicluri și subsisteme ale politicilor, Editura Epigraf, 2004;
4. Lester M. Salamon, Leslie C. Hems, Kathry Chinnock, The Nonprofit Sector: For What and for Whom, John Hopkins University, 2000;
5. Costel Stanciu, Servicii publice, Editura ASE, București, 1999;
6. Stoica Nicolae, ”Parteneriatele publice-private -ieșirea din criză?” Editura Aldine, Sibiu, 2013;
7. Zamfir E., Bădescu I.,Zamfir C., (coordonatori), Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Ed.Expert, Buc., 2000;
8. „Green Paper on Public-Private Partneship and Community Law on Public Contracts and Concessions”, Comission of the European Communities, Bruxelles, 2004;
9. „Ghid pentru PPP”, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, București, 2004;
10. „Governance in Public Private Partnerships for Infrastructure Development”, United Nations Economics Commission for Europe, Geneva, 2004;
11. „Guidelines on Private Public Partnerships for infrastructure Development”, United Nations Economics Commission for Europe, Geneva, 2000;
12. „Parteneriatul public-privat, soluție pentru un mai bun management al comunităților locale din România, ghid practic pentru consiliile județene”, Institutul pentru Politici Publice, București, 2004;
13. „Public-Private Partnership Handbook”, Asyan Development Bank, 2006;
14. „Guidebook on Promoting Good Governance in Public-Private Partnerships”, United Nations Economic Commision for Europe, New York și Geneva, 2007;
15. Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public privat;
16. Ordonanța Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
17. Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
18. Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
19. http://ppi.worldbank.org/; b#%l!^+a?
20. www.ncppp.org.
ANEXE
Anexa 1 – Opțiuni de bază pentru livrarea unui proiect
Anexa 2 – Secvența generală a unui proiect de PPP
Anexa 3 – Rolul diferiților stakeholderi într-un PPP
Anexa 4 – Scala parteneriatelor public-privat: Transferul riscului & implicarea sectorului privat
Anexa 5 – Scrisoare de înaintare
Anexa 6 – Informații generale
Anexa 7 – Formular de ofertă
Anexa 8 – Scrisoare de garanție bancară
Anexa 9 – Declarație privind eligibilitatea
Anexa 10 – Declarație privind neîncadrarea în situațiile prevăzute la art. 181 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006
Anexa 11 – Declarație privind calitatea de participant la procedură
Anexa 12 – Declarație privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani
Anexa 13 – Declarație privind partea/părțile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanți și specializarea acestora
Anexa 14 – Declarație privind utilajele, instalațiile, echipamentele tehnice de care dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de lucrări
Anexa 15: Declarație privind efectivul mediu anual al personalului angajat și al cadrelor de conducere
ANEXA 1
OPȚIUNI DE BAZĂ PENTRU LIVRAREA UNUI PROIECT*)
*)Sursa: United States Department of Transportation, Federal Highway Administration.
ANEXA 2
SECVENȚA GENERALĂ A UNUI PROIECT DE PPP*)
*)Sursa: Heather Skilling. 2007.
ANEXA 3
ROLUL DIFERIȚILOR STAKEHOLDERI ÎNTR-UN PPP
Sursa: Heather Skilling și Kathleen Booth, 2007.
ANEXA 4
SCALA PARTENERIATELOR PUBLIC-PRIVAT:
TRANSFERUL RISCULUI & IMPLICAREA SECTORULUI PRIVAT
Sursa: http://www.pppcouncil.ca/aboutPPP_definition.asp
ANEXA 5
OFERTANTUL Înregistrat la sediul autorității contractante
___________________ nr._____ / _____
(denumirea/numele)
SCRISOARE DE ÎNAINTARE
Către___________________________________________
(denumirea autorității contractante și adresa completă)
Ca urmare a invitației de participare, privind aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului ________________________________________/ (denumirea contractului de achiziție publică),
Noi _______________________________________/(denumirea/numele ofertantului) vă transmitem alăturat următoarele:
Coletul sigilat și marcat în mod vizibil, conținând, în original:
Documentele care însoțesc oferta;
Documentele de calificare;
Propunerea tehnică și propunerea financiară.
Avem speranța că oferta noastră este corespunzătoare și va satisface cerințele.
Data completării_____________ Cu stimă,
Ofertant,
___________________
(semnătura autorizată)
ANEXA 6
OFERTANTUL
______________
(denumirea/numele)
INFORMAȚII GENERALE
Denumirea/numele:
Codul fiscal:
Adresa sediului central:
Telefon:
Fax:
Telex:
E-mail:
Certificatul de înmatriculare/înregistrare __________ / (numarul, data și locul de înmatriculare/înregistrare).
Obiectul de activitate, pe domenii: ____________ / (în conformitate cu prevederile din statutul propriu).
Birourile filialelor/sucursalelor locale, dacă este cazul: ________ / (adrese complete, telefon/telex/fax, certificate de înmatriculare/înregistrare).
Principala piață a afacerilor:
Cifra de afaceri pe ultimii 3 ani:
Cifra de afaceri anuală Cifra de afaceri anuală
Anul la 31 decembrie la 31 decembrie
(RON) (echivalent euro)
1.
2.
3.
Media anuală:
Candidat/ofertant,
___________________________
(semnătura autorizată)
ANEXA 7
Operator economic
_________________
(denumirea/numele)
FORMULAR DE OFERTĂ
Către………………………………………………………………………………………………………
(denumirea autorității contractante și adresa completă)
Domnilor,
Examinând documentația de atribuire, subsemnații, reprezentanți ai ofertantului _____________________________________ (denumirea/numele ofertantului), ne oferim ca, în conformitate cu prevederile și cerințele cuprinse în documentația mai sus menționată, să executăm ________________________________ (denumirea lucrării), pentru suma de _____________________________________ (suma în litere și în cifre, precum și moneda ofertei), plătibilă după recepția lucrărilor, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată în valoare de ______________________________ (suma în litere și în cifre).
Ne angajăm ca, în cazul în care oferta noastră e stabilită câștigătoare, să începem lucrările cât mai curând posibil după primirea ordinului de începere și să terminăm lucrările în conformitate cu graficul de execuție anexat, în ______________(perioada în litere și în cifre).
Ne angajăm să menținem această ofertă valabilă pentru o durată de ______ zile, (durata în litere și cifre), respectiv până la data de ____________ (ziua/luna/anul), și ea va rămâne obligatorie pentru noi și poate fi acceptată oricând înainte de expirarea perioadei de valabilitate.
Până la încheierea și semnarea contractului de achiziție publică această ofertă, împreună cu comunicarea transmisă de dumneavoastră, prin care oferta noastră este stabilită câștigătoare, vor constitui un contract angajant între noi.
Precizăm că:
|_| depunem ofertă alternativă, ale cărei detalii sunt prezentate într-un formular de ofertă separat, marcat în mod clar „alternativă”;
|_| nu depunem ofertă alternativă.
(Se bifează opțiunea corespunzătoare.)
Am înțeles și consimțim ca, în cazul în care oferta noastră este stabilită ca fiind câștigătoare, să constituim garanția de bună execuție în conformitate cu prevederile din documentația de atribuire.
Înțelegem că nu suntem obligați să acceptatî oferta cu cel mai scăzut preț sau orice altă ofertă pe care o puteți primi.
Data _______/______/______
________________, (semnătură), în calitate de __________________, legal autorizat să semnez oferta pentru și în numele ______________________ (denumirea/numele operatorului economic)
ANEXA 8
BANCA
_________________________
(denumirea)
SCRISOARE DE GARANȚIE BANCARĂ
pentru participare cu ofertă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică
Către_____________________________________________________
(denumirea autorității contractante și adresa completă)
Cu privire la procedura pentru atribuirea contractului ___________________ (denumirea contractului de achiziție publică), noi ______________________ (denumirea băncii), având sediul înregistrat la _______________________ (adresa băncii), ne obligăm față de ____________________________ (denumirea autorității contractante), să plătim suma de _____________________ (în litere și în cifre), la prima sa cerere scrisă și fără ca aceasta să aibă obligația de a-și motiva cererea respectivă, cu condiția ca în cererea sa autoritatea contractantă să specifice că suma cerută de ea și datorată ei este din cauza unuia sau mai multora dintre situațiile următoare:
ofertantul ______________________ (denumirea/numele) și-a retras oferta în perioada de valabilitate a acesteia;
oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul ____________________ (denumirea/numele) nu a constituit garanția de bună execuție în perioada de valabilitate a ofertei;
oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul ____________________ (denumirea/numele) a refuzat să semneze contractul de achiziție publică în perioada de valabilitate a ofertei.
Prezenta garanție este valabilă până la data de _______________________ .
Parafată de Banca _______ (semnătură autorizată) în ziua __ luna__ anul___ .
ANEXA 9
Operator economic
______________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE PRIVIND ELIGIBILITATEA
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al ___________________ (denumirea/numele și sediul/adresa operatorului economic), declar pe propria răspundere, sub sancțiunea excluderii din procedură și sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că nu mă aflu în situația prevăzută la art. 180 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, respectiv în ultimii 5 ani nu am fost condamnat prin hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești pentru participarea la activități ale unei organizații criminale, pentru corupție, fraudă și/sau spălare de bani
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înteleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, orice documente doveditoare de care dispun.
Data completării ……………………….. Operator economic,
………………………………
(semnătură autorizată)
ANEXA 10
Operator economic
_______________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
privind neîncadrarea în situațiile prevăzute la art. 181
din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006
Subsemnatul(a)…………………………………………………….. (denumirea, numele operatorului economic), în calitate de ofertant/candidat/concurent la procedura de (se menționează procedura) pentru atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect …………………………………………. (denumirea produsului, serviciului sau lucrării și codul CPV), la data de …………….. (zi/lună/an), organizată de ……………………………………………….. (denumirea autorității contractante), declar pe propria răspundere că:
nu sunt în stare de faliment ori lichidare, afacerile mele nu sunt conduse de un administrator judiciar sau activitățile mele comerciale nu sunt suspendate și nu fac obiectul unui aranjament cu creditorii. De asemenea, nu sunt într-o situație similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;
nu fac obiectul unei proceduri legale pentru declararea mea în una dintre situațiile prevăzute la lit. a);
mi-am îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxeor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care sunt stabilit până la data solicitată …………………;
nu am fost condamnat, în ultimii 3 ani, prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greșeli în materie profesională.
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înteleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, orice documente doveditoare de care dispun.
Înțeleg că în cazul în care această declarație nu este conformă cu realitatea sunt pasibil de încălcarea prevederilor legislației penale privind falsul în declarații.
Operator economic,
……………………………..
(semnătură autorizată)
ANEXA 11
Operator economic
_________________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
PRIVIND CALITATEA DE PARTICIPANT LA PROCEDURĂ
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al ………………………………………………….. (denumirea operatorului economic), declar pe propria răspundere, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că, la prcedura pentru atribuirea contractului de achiziție publică …………………… (se menționează procedura), având ca obiect …………………………………………….. (denumirea produsului, serviciului sau lucrării și codul CPV), la data de ………………. (zi/lună/an), organizată de …………………………………………………. (denumirea autorității contractante), particip și depun ofertă:
□ în nume propriu
□ ca asociat în cadrul asociației ……………………………………………………….;
□ ca cubcontractant al ……………………………….;
(Se bifează opțiunea corespunzătoare)
Subsemnatul declar că :
□ nu sunt membru al niciunui grup sau rețele de operatori economici;
□ sunt membru în grupul sau rețeaua a cărei listă cu date de recunoaștere o prezint în anexă.
(Se bifează opțiunea corespunzătoare)
Subsemnatul declar că voi informa imediat autoritatea contractantă dacă vor interveni modificări în prezenta declarație la orice punct pe parcursul derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică sau, în cazul în care vom fi desemnați câștigători, pe parcursul derulării contractului de achiziție publică.
De asemenea, declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înțeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, situațiilor și documentelor care însoțesc oferta, orice informații suplimentare în scopul verificării datelor din prezenta declarație.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice instituție, societate comercială, bancă, alte persoane juridice să furnizeze informații reprezentanților autorizați ai ………………………………………………………. (denumirea și adresa autorității contractante) cu privire la orice aspect tehnic și financiar în legătură cu activitatea noastră.
Operator economic,
……………………………….
(semnătură autorizată)
ANEXA 12
Operator economic
_______________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI
EXECUTATE ÎN ULTIMII 5 ANI
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al ………………………………………………………………, (denumirea/numele și sediul/adresa candidatului/ofertantului), declar pe propria răspundere, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că datele prezentate în tabelul anexat sunt reale.
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înțeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, situațiilor și documentelor care însoțesc oferta, orice informații suplimentare în scopul verificării datelor din prezenta declarație.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice instituție, societate comercială, bancă, alte persoane juridice să furnizeze informații reprezentanților autorizați ai …………………………………………………. (denumirea și adresa autorității contractante) cu privire la orice aspect tehnic și financiar în legătură cu activitatea noastră.
Operator economic,
……………………………
(semnătură autorizată)
Operator economic,
……………………………….
(semnătură autorizată)
______________
*) Se precizează calitatea în care a participat la îndeplinirea contractului, care poate fi de; contractant unic sau contractant conducător (lider de asociație); contractant asociat; subcontractant.
**) Se va preciza data de începere și de finalizare a lucrărilor.
ANEXA 13
Operator economic
____________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
PRIVIND PARTEA/PĂRȚILE DIN CONTRACT CARE SUNT ÎNDEPLINITE
DE SUBCONTRACTANȚI ȘI SPECIALIZAREA ACESTORA
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al …………………………………………………………. (denumirea/numele și sediul/adresa candidatului/ofertantului), declar pe propria răspundere, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că datele prezentate în tabelul anexat sunt reale.
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înțeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, situațiilor și documentelor care însoțesc oferta, orice informații suplimentare în scopul verificării datelor din prezenta declarație.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice instituție, societate comercială, bancă, alte persoane juridice să furnizeze informatii reprezentanților autorizați ai ……………………………………….. (denumirea și adresa autorității contractante) cu privire la orice aspect tehnic și financiar în legătură cu activitatea noastră.
Operator economic,
……………………………
(semnătură autorizată)
Operator economic,
……………………………
(semnătură autorizată)
ANEXA 14
Operator economic
____________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
PRIVIND UTILAJELE, INSTALAȚIILE, ECHIPAMENTELE TEHNICE DE
CARE DISPUNE OPERATORUL ECONOMIC PENTRU ÎNDEPLINIREA
CORESPUNZĂTOARE A CONTRACTULUI DE LUCRĂRI
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al …………………………………………………………. (denumirea/numele și sediul/adresa candidatului/ofertantului), declar pe propria răspundere, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că datele prezentate în tabelul anexat sunt reale.
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înțeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, situațiilor și documentelor care însoțesc oferta, orice informații suplimentare în scopul verificării datelor din prezenta declarație.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice instituție, societate comercială, bancă, alte persoane juridice să furnizeze informatii reprezentanților autorizați ai ……………………………………….. (denumirea și adresa autorității contractante) cu privire la orice aspect tehnic și financiar în legătură cu activitatea noastră.
Operator economic,
……………………………
(semnătură autorizată)
LISTA
cuprinzând cantitățile de utilaje, instalații și echipamente tehnice
Operator economic,
……………………………
(semnătură autorizată)
ANEXA 15
Operator economic
____________________
(denumirea/numele)
DECLARAȚIE
PRIVIND EFECTIVUL MEDIU ANUAL AL PERSONALULUI ANGAJAT
ȘI AL CADRELOR DE CONDUCERE
Subsemnatul, reprezentant împuternicit al …………………………………………………………. (denumirea/numele și sediul/adresa candidatului/ofertantului), declar pe propria răspundere, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, că datele prezentate în tabelul anexat sunt reale.
Subsemnatul declar că informațiile furnizate sunt complete și corecte în fiecare detaliu și înțeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării și confirmării declarațiilor, situațiilor și documentelor care însoțesc oferta, orice informații suplimentare în scopul verificării datelor din prezenta declarație.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice instituție, societate comercială, bancă, alte persoane juridice să furnizeze informatii reprezentanților autorizați ai ……………………………………….. (denumirea și adresa autorității contractante) cu privire la orice aspect tehnic și financiar în legătură cu activitatea noastră.
(În cazul solicitării)
Anexez la declarație CV-urile personalului de conducere, precum și ale personalului responsabil pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică.
Data completării…………………..
Operator economic,
……………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parteneriatul Public Privat In Domeniul Protecției Consumatorilor, pe Exemplul Romaniei (ID: 143863)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.