Parteneriatul Gradinita Familie In Sprijinul Dezvoltarii Sociale a Copilului
Parteneriatul grădiniță-familie în sprijinul dezvoltării sociale a copilului
Cuprins
Introducere
Capitolul I Socializarea
I.1.Învățarea socială
Domeniile de îmbunătățire a dezvoltării sociale și emoționale
I.2. Metode de dezvoltare a abilității sociale
I.3. Competența socială
Capitolul II. Grădinița, ca structură socială – Funcțiile grădiniței
II.1. Scopurile și funcțiile grădiniței
II.2. Rolul educatoarei în dezvoltarea abilității sociale
II.3. Atitudinea educatoarei, oportunități de educație socială
II.4. Rolul jocului în dezvoltarea socială a preșcolarului
II.4. Caracteristicile jocului copilului preșcolar
II.5. Rolul educatoarei în jocul preșcolarului
II.6. Cunoașterea copilului prin joc
II.7. Formarea relațiilor sociale în timpul jocului, formarea conștiinței de grup
II.8. Rolul jocurilor cu elemente de dramă în formarea competenței sociale a copilului
Capitolul III. Familia, ca structură microsocială
III.1. Educația familiei și socializarea
III.2. Funcțiile sociale ale familiei
III.3. Sarcinile și mijloacele educației familiei
III.4. Influența părinților în educație
III.5. Mediul sociocultural al familiei
Capitolul IV. Cooperare
IV.1. Rolul familiei în viața de grădiniță
IV.2. Rolul grădiniței în viața de familie
IV.3. Cooperarea părintelui și educatoarei
Capitolul V. Metodologia cercetării științifice
V.1. Formularea ipotezei
V.2. Prezentarea subiectului cercetării
V.3. Prezentarea metodelor cercetării
V.4. Desfășurarea cercetării
V.5. Jocuri cu elemente de dramă folosite
V.6. Prezentarea calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării
Concluzii metodice și științifice
Bibliografie
Anexe
Introducere
Cine educă? Părintele sau grădinița?
Această întrebare este adesea pusă de noi, pentru că în zilele noastre se petrec tot mai multe schimbări în rolul părinților în legătură cu educația copiilor. Cei mai mulți copii petrec o parte semnificativă a zilei în grădiniță. Formarea într-un mod adecvat a obiceiurilor familiale și comportamentale facilitează integrarea copiilor preșcolari în grădiniță și comunitate.Din această cauză este foarte important să cunoaștem obiceiurile familiilor și să le apropiem de obiceiurile educative ale grădiniței. Toate acestea le putem afla doar dacă încercăm să ne apropiem în mai multe moduri de părinți. Este foarte importantă cooperarea grădiniță-familie, relația bună cu familia, deoarece educația din grădiniță se construiește pe educația din familie și se completează reciproc. Este determinant pentru dezvoltarea personalității copilului ce efecte educaționale primește de la familie. Aceste două comunități: familia și grădinița dacă sunt în armonie, educația copiilor are rezultate. Cu cât relația dintre cele două comunități este mai strânsă, cu atât mai eficientă o să fie munca comună de educare a copilului. Copiii de grădiniță nu trebuie împovărați cu cunoștințe, dar trebuie pusă baza motivațională a consolidării, stabilizării emoțiilor, ca să fie deschiși pentru lumea exterioară. În cunoașterea și educarea copilului partenerul nostru principal, este părintele . În cazul în care părinții au posibilitatea de a obține o perspectivă a educației din grădiniță , dacă realizează că misiunea grădiniței este socializarea copiilor preșcolari în vederea integrării și adaptării cu succes, fără dificultate în activitatea școlară și în societate, , atunci se formează o viziune pozitivă despre grădiniță. Astfel pot accepta conceptul educațional din grădiniță. Descoperă că grădinița nu este numai o instituție unde au grijă de copii, ci acolo se pune accent pe dezvoltarea personalității copiilor, pe respect, solidaritate, toleranță, cinste, cooperare. Vede copilul participând la diferite activități,observă care este relația copilului cu colegii săi, cu adulții din grădiniță.
Având deja experiențe, poate să facă comparație între principiile, procedurile familiei și ale grădiniței sau are posibilitatea de a schimba practica de până acum într-o direcție mai bună, mai folositoare, poate să discute direct gândurile și preocupările în legătură cu copilul cu educatoarele.
Totodată are posibilitatea de a ajuta educatoarele în activitățile din grădiniță cu ideile, sugestiile sale, și nu în ultimul rând ocazional poate participa la aceste activități.
Adulților le place să se joace cu copii lor, dar nu prea au timpul necesar. Din păcate, din cauza activităților de zi cu zi, problemelor de mediu, acest lucru este din ce în ce mai puțin posibil. Prin urmare, este important ca măcar în cadrul activităților din grădiniță să aibă posibilitatea de a experimenta bucuria de a se juca cu copiii lor.
Astfel, este importantă organizarea a cât mai multor activități la care să participe familia. Activitățile și jocurile comune pun o bază solidă între educatoare și membrii familiei. Interesul superior al copilului este,ca grădinița și familia să aibă obiective comune . Aceste două comunități afectează în primul rând dezvoltarea copilului, deci trebuie să construiască o relație pozitivă între ei. Aceasta este părerea mea și de aceea am ales acest subiect pentru a dovedi că dacă cooperez cu familia în mod adecvat, obțin rezultate mai bune în dezvoltarea socială a copilului.
Capitolul I Socializarea
„Socializarea reprezintă procesul prin care individul, în interacțiune cu semenii săi, acumulează deprinderi, cunoștințe, valori, norme, atitudini și comportamente. Dezvoltarea fizică, intelectuală și afectivă, și cu atât mai mult conduitele sociale complexe, nu se realizează automat, ci prin învățare. Societatea, printr-o serie de mecanisme și agenți (familia, școala, mass-media ș.a), transmite bagajul cultural existent noilor generații, pretinzându-le un anumit comportament – considerat normal în respectiva cultură. Totodată, socializarea este și procesul determinant în formarea personalității și a identității de sine.”(Rotariu et al., 1996, 91). Socializarea deci este un proces de învățare în care individul nu numai înregistrează, ci și prelucrează efectele primite, și astfel are loc o evoluție a personalității. “Socializarea este procesul prin care învățăm să fim membri ai societății, prin care devenim ființe sociale. Acest proces durează de-a lungul întregii vieți și se realizează prin interacțiunea cu ceilalți, prin participarea la rutinele (practicile, activitățile obișnuite – n.t.) vieții culturale de zi de zi. Conceptul de “socializare” presupune recunoașterea faptului că identitățile sociale, rolurile sociale și biografiile personale sunt construite printr-un proces continuu de transmitere culturală”. (Coffey, 2006, 164). Socializarea este „un proces prin care copilul neajutorat devine treptat o persoana conștientă de sine , inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut. Socializarea nu este un fel de programare culturală în care copilul absoarbe în mod pasiv influențele cu care intră în contact.” (Giddens, 2000 , 33- 35)
Tipuri de socializare:
a)Socializarea primară : constă într-un proces prin care persoana dobândește informațiile necesare vieții sociale cotidiene și este orientată de elemente ideale; este reprezentată de familie.
b)Socializarea continuă : se realizează pe tot parcursul vieții iar individul dobândind noi experiențe de viață se concentrează pe elemente realiste.
c)Socializarea secundară : se realizează în grădiniță, școală având caracteristici de instrumentalitate și neutralitate afectivă.
Socializarea are loc în grupuri distincte care se raportează în mod diferit la cultura societății globale , lucru care ne conduce la o noua caracterizare a socializării : astfel socializarea poate fi pozitivă , respectând toate normele , regulile, valorile sau poate fi negativă , contrară așteptărilor , valorilor, normelor societății. “Socializarea conduitei preșcolarului are loc în contextul social, relațional. Evoluția sociabilității poate fi pusă cel mai bine în evidență prin modul în care preșcolarii realizează percepția altora. Dacă la începutul preșcolarității „altul” este perceput ca element perturbator, spre vârsta mare a preșcolarității intervine parteneriatul în activitate. Totul se așează în matca cooperării, ca un comportament interelațional evoluat, ce implică o accentuată maturitate intelectuală și socială. Pe măsură ce sunt dobândite și jucate, atributele psihosociale ale copilului (statutele, rolurile, nivelul lor de aspirație și de a șteptare), acestea contribuie la maturizarea sociala a copilului, la acumularea experiențelor sociale, la reglarea și autoreglarea comportamentului în cadrul grupului. Pe fondul interrelational al grupei încep să se formeze unele trăsături caracteriale. Socializarea conduitei copiilor, apariția unor trăsături caracteriale are loc în contextul jocului și al activităților comune, când relațiile interpersonale și cele de grup sunt principalele modalități de relaționar(Lepădatu, 2008, 90)
Din aspectul socializării în grădiniță este foarte important:
formarea sistemului de reguli și obiceiuri ale grupei
asigurarea de jocuri și activități libere necesare
organizarea de excursii împreună cu familia
organizarea de serbări și activități comune, cultivarea obiceiurilor
Dezvoltarea socială
Relațiile sociale pozitive se formează atunci cînd copiii înțeleg semnificația diferitelor comportamente, cînd sunt capabili să se adapteze diferitelor contexte sociale și sunt implicați în activități de grup. Interacțiunile cu cei apropiați joacă un rol central în „sănătatea” socio-emoțională a copilului, oferind sentimentul de stabilitate, securitate, apartenență și astfel hrănind dorința de învățare ale copilului. Relațiile pe care le stabilește copilul cu ceilalți necesită siguranță, receptivitate, disponibilitate și confort emoțional. Încetul cu încetul copiii dezvoltă abilități de cooperare, de negociere, de a conduce și a fi conduși, de a lega prietenii, de a-și exprima sentimentele într-o manieră acceptată social.
Relațiile sociale ale copilului cu adulții vizează capacitatea copilului de a avea încredere și a interacționa cu ușurință cu aceștia, precum și capacitatea lor de a recunoaște diferitele roluri sociale ale acestora.
Prin interacțiunea cu copiii, copilul exersează cooperarea, capacitatea de a stabili și a menține relații de prietenie, învață să țină cont de dorințele și nevoile celorlalți, învață să respecte drepturile altor copii. De asemenea, contactul social cu ceilalți copii este o sursă importantă pentru a observa diferențele și asemănările dintre oameni, diversitatea oamenilor din multe puncte de vedere. Adaptarea la diversitate, respectarea ei prin stabilirea de relații pozitive, precum și empatia reprezintă competențe importante ale dezvoltării sociale.
I.1.Învățarea socială
Învățarea socială este mecanismul prin care se realizează ambele niveluri ale socializării socializarea primară, prin care individul își formează structurile cognitive, axiologice fundamentale (valori, norme, modele de conduită personale) și socializarea profesională și ideologică, prin care individul acumulează valorile, normele, convingerile și aspirațiile în conformitate cu profesia aleasă, promovate de organizația la care aderă. Învățarea socială reprezintă o premisă esențială a dezvoltării, maturizării, integrării și adaptării sociale. Învățarea socială permite conturarea și formarea concepției despre aspectele importante ale vieții, adoptarea unor modele de viață, unui stil de viață, dezvoltarea unor atitudini, concepții, idealuri și valori personale, stiluri proprii de gândire și acțiune, capacității de autocontrol, imaginii de sine și capacității de autocunoaștere și intercunoaștere, autoapreciere și apreciere a diferitelor situații sociale, unor capacități empatice, stiluri relaționale, capacității de a alege, de a lua decizii, de a se orienta în viață (în plan personal și profesional), capacității de interiorizare a rolurilor sociale conform pozițiilor statuare, capacității de a celorlalți, învață să respecte drepturile altor copii. De asemenea, contactul social cu ceilalți copii este o sursă importantă pentru a observa diferențele și asemănările dintre oameni, diversitatea oamenilor din multe puncte de vedere. Adaptarea la diversitate, respectarea ei prin stabilirea de relații pozitive, precum și empatia reprezintă competențe importante ale dezvoltării sociale.
I.1.Învățarea socială
Învățarea socială este mecanismul prin care se realizează ambele niveluri ale socializării socializarea primară, prin care individul își formează structurile cognitive, axiologice fundamentale (valori, norme, modele de conduită personale) și socializarea profesională și ideologică, prin care individul acumulează valorile, normele, convingerile și aspirațiile în conformitate cu profesia aleasă, promovate de organizația la care aderă. Învățarea socială reprezintă o premisă esențială a dezvoltării, maturizării, integrării și adaptării sociale. Învățarea socială permite conturarea și formarea concepției despre aspectele importante ale vieții, adoptarea unor modele de viață, unui stil de viață, dezvoltarea unor atitudini, concepții, idealuri și valori personale, stiluri proprii de gândire și acțiune, capacității de autocontrol, imaginii de sine și capacității de autocunoaștere și intercunoaștere, autoapreciere și apreciere a diferitelor situații sociale, unor capacități empatice, stiluri relaționale, capacității de a alege, de a lua decizii, de a se orienta în viață (în plan personal și profesional), capacității de interiorizare a rolurilor sociale conform pozițiilor statuare, capacității de a înlătura și gestiona eficient comportamente antisociale, inadecvate sau conflictuale. (Cristea, 2012, )
Formele învățării sociale
Imitație: forma de bază a învățării sociale. Multe comportamente sunt dobândite prin imitație. De exemplu, învățarea limbii materne se bazează pe imitație. Forma rudimentară de imitație este reacția circulară în cazul în care copilul imită o altă persoană, că poate imita doar ceea ce el este capabil să efectueze. Facem distincție între imitație intenționată, neintenționată și imitația întârziată. În imitare joacă un rol foarte important recompensa și pedeapsa.
Învățare prin modelare socială: proces de învățare de nivel superior, în plus față de imitatație Prezența modelelor de rol este foarte importantă în dezvoltare. În jurul copilului trebuie să existe oameni pe care acesta să îi poată copia, ca să își poată forma o idee despre felul în care o ființă umană reală se comportă într-un anumit rol social. Astfel de modele de rol îi oferă copilului o linie de ghidare, care-l va orienta spre un comportament adecvat în viață..Aici este foarte important pe lângă acțiunea de imitație șipe cine imităm. Astfel, învățarea are loc pe baza de selecție model. Modelul este selectată pe bază de simpatie, pe baza puterii sociale, pe bază de prestigiu.
Identificarea: este unul dintre conceptele centrale ale psihanalizei și este folosit legat de numele lui Freud. . În timpul identificării, accentul nu este pus pe comportamentul preluat,ci pe menținerea relației cu modelul ales. Identificarea are loc într-o perioadă mult mai mare de timp decât imitarea și se crede că, în mare măsură, învățarea rolurilor sociale, cum ar fi învățarea rolului de gen și sex, are loc prin procesul de identificare.(Bandura)
Autoîntarirea. Cel mai înalt nivel de învățare socială. În procesul de interiorizare modelul nu are nici un rol semnificativ. Formele de învățare socială nu se disting brusc unul de altul.Construite unul pe altul, toate contribuie la conturarea personalității noastre. Învățarea socială se desfășoară în colaborare dar și colaborarea însăși este un rezultat al învățării sociale. Învățarea socială asigură dezvoltarea morală, psihosocială și socială a individului, funcția principală a acesteia fiind aceea de mecanism al socializării și integrării sociale, asigurând prin aceasta interiorizarea modurilor și tipurilor de interacțiune psihosocială și socială de diverse naturi: comportamentală, valorică, normativă, atitudinală etc.
Domeniile de îmbunătățire a dezvoltării sociale și emoționale
Dezvoltarea socio-emoțională – vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți si copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși si lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, careinfluențează decisiv procesul de învățare. Dimensiuni ale domeniului:
Dezvoltare socială:
Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții
Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată
Acceptarea și respectarea diversității
Dezvoltarea comportamentelor prosociale
Dezvoltare emoțională:
Dezvoltarea conceptului de sine
Dezvoltarea controlului emoțional
Dezvoltarea expresivității emoționale
(Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, 8)
Una dintre cele mai importante domenii de dezvoltare este formarea imaginii de sine, conștiinței de sine, stimei de sine. Imaginea de sine se formează prin factori externi și interni: prin relațiile noastre, interacțiunile cu alții și lucrurile pe care ni le spunem, lucrurile pe care le credem despre noi înșine. Stima de sine este rezultatul estimării propriei valori. La preșcolari cel mai mult părinții pot influența formarea stimei de sine, prin evaluările pozitive sau negative făcute, dar un rol decisiv are și educatoarea în acest proces. Aceste mesaje, evaluări sunt interiorizate de copil, și astfel copilul are impresia că are un comportament cuvenit sau nu. Experiențele care ajută la dezvoltarea unei stime de sine echilibrate sunt: încurajarea, lauda, a fi ascultat de ceilalți, respectul, atenția concentrată asupra lor, prietenii de încredere. Relația socială este foarte importantă, copii trebuie să se simtă iubiți, trebuie să aibă prieteni, că numai astfel o să aibă o stimă de sine pozitivă.
I.2. Metode de dezvoltare a abilității sociale
Abilitățile sociale
Studiile indică faptul că acei copii care au dezvoltate abilitățile sociale se vor adapta mai bine la mediul școlar, vor avea rezultate mai bune. Pentru copiii cu abilități sociale slab dezvoltate există o probabilitate mai mare de a fi respinși de ceilalți și de a dezvolta probleme de comportament; astfel, copiii care sunt izolați de grup au un risc crescut pentru abandon școlar, delicvență juvenilă, probleme emoționale – anxietate, depresie. „Aspectul social și relațional care vizează integrarea preșcolarului în realitatea materială și socială, presupune realizarea a trei obiective: 1. acceptarea conștientă a celorlalți și stabilirea unor relații integratoare; 2. acceptarea conștientă a celorlalți și stabilirea unor relații de comunicare; 3. acceptarea conștientă a celorlalți și stabilirea unor relații de respect față de aceștia. Modalitățile și acțiunile care fac posibile realizarea acestor obiective sunt diferite în raport de specificul fiecăruia:
1. Astfel, pentru a se putea realiza acceptarea și stabilirea unor relații cu ceilalți este necesară deprinderea jocului colectiv în timpul liber; deprinderea de a pierde și de a câștiga în jocurile de competiție; deprinderea de a participa la jocuri și activități propuse de alții; înțelegerea că viața într-un colectiv presupune respectarea anumitor reguli și formarea deprinderilor de a propune chiar el asemenea reguli; este necesar să se evite impresia că educatorul are preferințe pentru unii copii, înlăturarea susceptibilităților; acceptarea treptată a faptului că, deși se poate înțelege mai bine cu anumiți copii, trebuie ca în atitudinile sale să nu manifeste discriminări.
2. Pentru a reliza obiectivul din cadrul aspectului social și relațional, preșcolarul trebuie inițiat în regulile de bază ale dialogului (să nu întrerupă pertenerul de discuție, să lase timp și pentru intervenția celuilalt); să fie obișnuit să evite stridențele în folosirea vocii și să și-o controleze; să-l deprindem să se adreseze colegilor și să-și comunice părerile; să-l dezobișnuim de a pârî și de a monopoliza atenția educatoarei; să-și exprime cu voce tare nemulțumirile, să-i educăm deci, o atitudine deschisă față de grup.
3. În ce privește stabilirea unor atitudini de respect față de ceilalți este necesar să-i formăm deprinderea de a evita atitudinile absolutiste ; să-i creăm obișnuința de a saluta, de a-și lua rămas bun ; să-l deprindem să deosebească lucrurile personale de ale altora; să-i conștientizăm datoria de a evita atitudini care pot produce neplăceri celorlalți; să-i formăm pe cât posibil capacitatea de a înțelege și a accepta ce se consideră valoare în societatea în care trăiește (cinstea, sinceritatea, punctualitatea, etc.); să-l facem să cunoască și să respecte normele de conviețuire acasă, pe stradă, la grădiniță, etc.
În concluzie, educarea sociabilității se face prin încredințarea unor sarcini și responsabilități sociale, prin antrenarea copiilor în jocuri și activități colective sau prin recompensarea lor pozitivă.”(Revista învățământului preuniversitar, 2012, 31)
Tehnici de dezvoltare a abilităților sociale:
Modele pozitive de viață- prezentarea comportamentului dorit
În procesul educativ este foarte eficient din moment ce este bine ilustrat fiecare clipă din comportamentul dorit.Comportamentul social adecvat poate fi demonstrată de către o altă persoană, folosind un aparat video sau VCR sau text scris. În cazul în care modelul atrage atenția copiilor asupra abilităților sociale prezentate și explică utilitatea aplicării, poate spori foarte mult succesul acestuia.
Identificarea problemei- identificarea problemei, rezolvare, consecințele și exercitarea unui comportament asertiv. Metoda de rezolvare a problemelor poate fi utilă atunci când conflictul, apare o dispută. Procesul de soluționare a conflictului în două etape: identificarea problemei, căutarea unei soluții adecvate.
Întărire pozitivă-. mai multe dovezi arată, că întărirea pozitivă(recompense, laudă), joacă un rol important în influențarea comportamentului. De asemenea, este cunoscut faptul că dintre recompensa materială, recompensa socială și pedeapsa întărirea pozitivă este cea mai eficientă. Cu toate acestea, se pune problema modului de a consolida impactul pe termen lung. Utilizarea numai a acestei tehnici nu este suficientă , dar este o componentă importantă a dezvoltării.
Jocuri de rol, de creativitate – jocuri, roluri variate în diferite ipostaze. Jocul de rol este extrem de potrivit pentru dezvoltarea empatiei și a comportamentului prosocial. Tehnica este similară cu psihodrama în multe feluri. După discutarea situației de joc și după distribuția rolurilor fiecărui actor , ei trebuie să depună eforturi pentru ca jocul să fie cât mai realist. După ce copiii au interpretat o situație, are loc o schimbare de roluri, astfel încât toată lumea să aibă posibilitatea de a trăi toate rolurile . Drama facilitează procesul de socializare a copiilor și a cadrelor didactice deopotrivă. Ajută copilul în integrarea în comunitate , în dezvoltarea relațiilor sociale.
Discutarea povestirilor, întâmplârilor- analizarea celor auzite. Prin discutarea basmelor și poveștilor copiiicunosc situații în care sunt incluse competențele care trebuiesc dobândite. Discuția care urmează este o oportunitate de a interpreta și analiza cele auzite.
Interviu de dezvoltare- conversație cu caracter de încurajare
Utilizarea tehnicilor enumerate individual în diferite programe de dezvoltare socială este rară. Combinarea tehnicilor este un mod mult mai eficient , astfel sunt variate în moduri diferite pentru dezvoltarea abilităților sociale.
I.3. Competența socială
Pentru a delimita conceptul de competentã socialã, trebuie mai întâi sã ne referim la un concept debazã în psihologie: aptitudinea. O primã referire o facem în ceea ce priveste acceptiunea pe care o dã P. Popescu-Neveanu (1978, 59) conceptului de aptitudine prin care întelege „însusire sau sisteme de însușiri și însușiri ale subiectului, mijlocind reușita într o activitate, posibilitatea de a acționa și obține performanțe, factor al persoanei ce faciliteazã cunoașterea, practica, elaborãrile tehnice si artistice și comunicarea”
Competențele sociale se referă la competențele personale, interpersonale și interculturale și toate formele de comportament care permit fiecărei persoane să participe în mod eficace și constructiv la viața socială și profesională. Aceste competențe sunt legate de bunăstarea personală și socială. Este esențială înțelegerea codurilor de conduită și a obiceiurilor din diferite medii în care activează persoanele.
Relațiile pe care le stabilește copilul cu ceilalți copii necesită siguranță, receptivitate, disponibilitate și confort emoțional. Încetul cu încetul copiii dezvoltă abilități de cooperare, de negociere, de a conduce și a fi conduși, de a lega prietenii, de a-și exprima sentimentele într-o manieră acceptată social. Relațiile sociale ale copilului cu adulții vizează capacitatea copilului de a avea încredere și a interacționa cu ușurință cu aceștia, precum și capacitatea lor de a recunoaște diferitele roluri sociale ale acestora. (http://www.lapsiholog.com/dezvoltarea-competentelor-emotionale-si-sociale-la-copii.html )
Nivelul de dezvoltare a competențelor sociale este un factor determinant al comportamentului social uman.De ce depinde dacă la cineva este sau nu dezvoltat competența socială? Competența socială poate fi influențat de:
Elemente ereditare:
predispoziție
rutine sociale
Elemente învățate:
individuală(stima de sine, deschidere, atitudine)
de familie (modele,legătură)
grădiniță (mediu, structura socială, educatoare șigrupul de copii)
mediu (influențe culturale, comportament dorit și acceptat)
Cercetările au arătat că una dintre premisele pentru dezvoltarea competenței sociale avansate este, ca individual să aibă o stimă de sine pozitivă și o atitudine pozitivă în legătură cu mediul social. Acceptarea pozitivă a altora, implicarea pozitivă, activă și comunicarea eficientă este de asemenea o componentă importantă a competențelor sociale. Dezvoltarea competenței sociale poate fi influențat mai ales în timpul copilăriei. Competențele sociale joacă un rol important în gestionarea interacțiunilor socialale.
Competențele sociale de bază descrise în literatura de specialitate sunt: inițierea și
menținerea unei relații și integrarea într-un grup.
Competențe sociale dezvoltate în perioada preșcolară
Exemple de comportamente:
1. Complianța la reguli
– respectă instrucțiunile, fără să i se spună;
– face liniște când i se cere;
– răspunde adecvat la solicitările adultului;
– strânge jucăriile la finalul jocului, fără să i se spună;
– acceptă cu ușurință schimbarea regulilor de joc;
– respectă regulile aferente unei situații sociale.
2. Inițierea și menținerea unei relații(relaționarea socială)
– inițiază și menține o interacțiune cu un alt copil;
– ascultă activ;
– împarte obiecte și împărtășește experiențe;
– oferă și primește complimente;
– invită alți copii să se joace împreună;
– rezolvă în mod eficient conflictele apărute.
3. Integrarea în grupul de prieteni(comportamentul prosocial)
– cooperează cu ceilalți când se joacă;
– cooperează cu ceilalți în rezolvarea unei sarcini;
– oferă și cere ajutorul atunci când are nevoie;
– are grijă de jucăriile celorlalți;
– ajută în diferite contexte (de ex. împărțirea rechizitelor, împărțirea gustărilor).
(file:///C:/Documents%20and%20Settings/xp/My%20Documents/Downloads/rezumat_sulea_branisteanu_rodica.pdf)
Capitolul II. Grădinița, ca structură socială – Funcțiile grădiniței
II.1. Scopurile și funcțiile grădiniței
La copiii mici o parte semnificativă a dezvoltării abilităților sociale de bază are loc în grădiniță și chiar înainte de a intra în grădiniță. Grădinița joacă un rol esențial în dezvoltarea abilităților sociale. Cel mai important în viața de grădiniță este ca jocul să fie pe primul loc și activitățile să se desfășoare într-o atmosferă prietenoasă. Cel mai important pentru mine este ca fiecare copil să se simtă bine, să-i pot sprijini în dezvoltarea personalității prin dezvoltarea capacităților,ca să se dezvolte armonios și pentru a atinge experiențe complexe. Grădinița este o instituție de educație independentă profesional din sistemul public, care construiește pe educația din familie oferind condiții optime pentru dezvoltarea și educația copiilor preșcolari. Grădinița este o organizație care învață și produce învățare. Astfel, ca organizație socială desfășoară două activități: una managerial-administrativă, alta pedagogico-educațională. Grădinița este o organizație care se conformează acelorași exigențe la care răspunde orice definiție a organizației – un grup de oameni ale căror acțiuni converg către atingerea unor scopuri și obiective specifice. Succesul educației în grădiniță se bazează pe adaptarea demersului educațional la nevoile individuale ale fiecărui copil. Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte pe deplin.
Obiective
Dezvoltarea liberă, integrală si armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu si de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia
Dezvoltarea capacității de a interactiona cu alți copii, cu adulții si cu mediul pentru a dobăndi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi
Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive
Sprijinirea copilului in achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea in școală si pe tot parcursul vieții
Desfășurarea activitătii într-un cadru destins, cooperant, cu tendințe spre familiar
Siguranța copiilor printr-un parteneriat real si eficient între familie-copil-comunitate
Cooperarea cu părinții în cadrul unui parteneriat bazat pe un flux permanent de idei
II.1.1Principiul de educație preșcolară
Principiile enumerate reprezintă marcaje importante ale activității educatoarei, care trebuie să ghideze deciziile lor asupra modului în care interacționează cu copiii și cu familiile acestora, a modului în care organizează mediul și experiențele de învățare și abordează jocul copiilor și învățarea, obiectivul principal fiind dezvoltarea deplină a copilului pornind de la unicitatea acestuia.
Principiul considerării copilului ca un întreg
Principiul respectării depline a drepturilor copilului
Principiul medierii învățării în cadrul procesului de învățămînt
Principiul diferențierii și individualizării
Principiul învățării bazate pe joc
Principiul abordării integrate a curriculum-ului
Principiul diversității contextelor și situațiilor de învățare
Principiul alternării formelor de organizare a activității și a strategiilor de învățare
Principiul parteneriatului cu familia și cu comunitatea
( Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară- UNICEF, 32)
II.1.2Sarcinile generale ale grădiniței
Sarcina generală a grădiniței este de a satisfice nevoile fizice și spirituale ale copilului preșcolar, care include:
Formarea unui stil de viață sănătos,
Furnizarea de educație emoțională și socializare,
Stimularea dezvoltării limbajului și comunicării,
Dezvoltarea capacităților intelectuale.
Dintre acestea, nici una nu este mai important decât celălalt, dar după mine cel mai esențial este de a asigura educarea emoțională și socializarea. La copiii preșcolari sunt hotărâtoare emoțiile care afectează comportamentul nostru, comportamentul lor, relațiile lor sociale. Este nevoie de organizarea activităților de grădiniță într-un fel , în care accentul este dat de activități comune, experiențe comune. Experiențele comune sunt esențiale în promovarea valorilor socio-culturale. Relația pozitivă între adulții din jurul lor să fie un model de comportament social pentru copii. O parte din dezvoltarea copiilor este socializarea. Acest lucru ajută relațiile interpersonale, unde se dezvoltă bine conștiința de sine și sensibilitatea socială. În situații de viață naturală, prin imitație învață regulile de bază ale coexistenței.
Prin practicarea unui comportament tolerant, dezvoltând abilitățile empatice, copilul învață să accepte alteritatea. Sarcina grădiniței este de a găsi pentru fiecare copil în procesul de socializare rolul care să corespundă educației, orientării, temperamentului. Ajută la găsirea locului din grup (lume), în care copilul se simte cel mai confortabil . Ajută să-și exprime emoțiile, dorințele, durerile. Pot fi familiarizați cu obiceiuri, modele de comportament, modul de a comunica unul cu altul deschis și drept, algoritmi de soluționare a conflictelor, sentimentelor, dorințelor. Grădinița încearcă să creeze o atmosferă cât mai favorabilă pentru dezvoltarea copiilor. Ascultarea empatică, acceptarea pozitivă necondiționată și modelul, comportamentul autentic a celor prezenți sunt suficiente pentru a face acest lucru. Consider că este important asigurarea unui mediu de încredere în care se pot dezvolta în indivizi cu personalitate emoțională echilibrată. Comportamentul copiilor preșcolari este ghidat de emoții, iar dacă răspundem nevoilor specifice emoționale de bază, copii ne vor acorda încredere.
Copilul este o personalitate în curs de dezvoltare. Fiecare copil este diferit și are alte nevoi fizice și spirituale. În această dezvoltare au un rol important obiceiurile sociale, tradițiile, iar aceste obiceiuri, tradiții pot fi învățate în cele două comunități: familia și grădinița.În grădiniță educatoarea ajută conșient dezvoltarea sensibilității sociale, evoluția conștiinței.
Ei învață ce este dragostea reciprocă, stima și respectul pentru ceilalți, dezvoltă comportamentul moral. Se dezvoltă, se consolidează auto-disciplina. În dezvoltarea emoțiilor joacă un rol important activitățile comune, fiindcă sunt o modalitate de a dezvolta calitățile morale, cum ar fi compasiunea, altruismul. Se dezvoltă rezistența, independența, voința lor.
II.2. Rolul educatoarei în dezvoltarea abilității sociale
Numai o educatoare , care are o competență socială bine dezvoltată, care cunoaște natura proceselor psihologice în cadrul cărora se dezvoltă componentele competenței sociale, poate să educe copiii cu competență socială dezvoltată. În plus, poate aplica metodele și mijloacele prin care competențele sociale și abilitățile pot fi dezvoltate în mod eficient.În dezvoltarea cu succes a abilităților sociale este deosebit de importantă empatia. Comunicăm nu numai verbal, ci și prin mesaje nonverbale, afectiv-emoționale, gesturi, reacții impersonale complexe care contribuie la înțelegerea mesajului verbal. Nu suntem numai ascultători pasivi, ci și înțelegem cum se simte copilul, cum vede lumea. Orice copil are nevoie de iubire, respect, apreciere pozitivă necondiționate de anumiți factori mai mult sau mai puțin obiectivi. Când un copil se simte luat în seamă de adult, el va crește cu respect față de sine, aceasta oferindu-i un anumit grad de maturitate care îi va permite înțelegerea și manifestarea respectului față de alții. A doua condiție este congruența internă, identitatea de sine, în care este exprimat auto-acceptarea și certitudinea în valorile noastre. Acel cadru didactic este autentic, a cărui comunicare verbală și non-verbală este consecventă. Din punctul de vedere al eficacității pedagogice acest lucru este necesar, pentru că copii pot accepta doar o educatoare autentică. Din păcate, profesorii sunt de multe ori exact opusul, le caracterizează incongruența . Pentru a dezvolta copiii cu succes avem nevoie de mai multe aptitudini pedagogice. Dintre acestea cel mai important este comunicarea. Comunicarea se face în orice moment al zilei începând cu venirea la grădiniță, jocul,dezbrăcatul, îmbrăcatul, masa și plecarea. O educatoare bună trebuie să aibă o vorbire expresivă, gestică potrivită situației respective, capacitatea de demonstra logic și să folosească un vocabular accesibil copiilor, să aibă capacitatea de a antrena copiii într-un dialog ori de câte ori este nevoie. Educatoarea trebuie să aibă o atitudine pozitivă față de întreaga grupă, să accepte greșelile, fără a-i ironiza pe copii, să fie creativă, să fie corectă, să-i felicite pe copii , să-i încurajeze și să-i recompenseze așa încât să realizeze o bună cooperare în comunicare.
În creșterea calitǎții actului educațional o mare importanțǎ revine modului în care cadrul didactic reușește sǎ comunice cu copii, modului cum acesta faciliteazǎ comunicarea între copii.
Comunicarea didactică are rol hotărâtor în derularea și eficientizarea actului educațional.” (http://corinaandrei.blogspot.ro/2012/02/comunicarea-in-invatamantul-prescolar.html)
Este foarte important capacitatea lor de a coopera cu colegii cu părinții, O componentă importantă este și dorința de a face compromis.
Sarcinile educatoarei în dezvoltarea socializării:
Observarea și modelarea relațiilor sociale între copii
Asigurarea experiențelor comune
Formarea regulilor grupei, dezvoltarea, îngrijirea tradițiilor grupei
Punerea bazei de educație culturală comportamentală
Dezvoltarea unor obiceiuri de viață comunitară și dezvoltarea comportamenelor de cooperare
Acceptare necondiționată, iubitoare și înțelegere
Furnizarea unui comportament empatic de adult
De asemenea, este necesar să dezvolte un sistem personalizat care oferă suficient timp pentru a efectua fiecare activitate, contribuind astfel la experiența de învățare bazat pe succes. Personalitatea profesorului joacă un rol important în realizarea, formarea imaginii de sine. Și colegii influențează imaginea de sine cu comportamentul lor, cu gesturile lor. Atmosfera iubitoare îmbunătățește imaginea pozitivă de sine și astfel o să fie mai deschis cu ceilalți, o să socializeze mai ușor, cu mai mult succes.
II.3. Atitudinea educatoarei, oportunități de educație socială
Cunoașterea specificului emoțiilor poate ajuta educatoarea să înțeleagă și să cunoască grupa cât mai bine, astfel încât să fie în măsură să promoveze dezvoltarea lor. Rezolvarea conflictelor, comportamentul tolerant, dar, în general, dezvoltarea abilităților sociale este strâns legată de grădiniță, de climatul din grup. Relația copilului cu educatoarea, ce experiență are legat de grădiniță este dependentă în principal de atmosfera predominantă, în special de modelul pe care educatoare îl reprezintă. Cel mai de preț lucru pentru educatoare este atunci când ,copilul vine cu drag, se reîntoarce cu drag la grădiniță.copiilor plină de dragoste este marea satisfacție a educatoarei adevărate.”Relațiile pe care educatorul le stabilește cu un copil influențează modul în care grupa îl priveste pe copilul respectiv: dacă educatorul are o atitudine pozitivă față de el copiii vor prelua acea atitudine; dacă ceilalți observă că educatorul e încruntat ori de câte ori vorbește cu un copil care are unele comportamente negative și copiii vor face la fel deoarece el reprezintă o autoritate în fața lor.” (Botis et al., 2007, 57) Relația copilului cu educatoarea, experiența de stabilitate legat de grădiniță depinde de atmosfera din grupă și mai ales de modelul de educatoare. Comportamentul văzut și învățat de la model va deveni un oarecare ghid privind comportamentul copiilor. Mai multe cercetări au arătat că educatoarea fiind model în primii ani de viață, influențează hotărâtor dezvoltarea personalității copilului.
“ Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper în contextul bogat în provocări al grădiniței. Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări regulile impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută.” (Glava et al., 2002, 226)
Educatoarea ca model afectează fundamental emoțiile copilului. Afectează relația copilului cu sine, relația cu colegii de grupă, astfel copilul fiind mai deschis la incluziune. Din toate acestea rezultă că efectul emoțional al experiențelor câștigat în anii de grădiniță este ireversibil și hotărâtor.
“ Copilul este un mare organ senzorial, absoarbe în mod inconștient nu numai ceea ceexistă sub aspect fizic în jurul său dar și climatul emotiv, caracterul și sentimentele persoanelor din jur. Educația la această vârstă se face prin exemplu și mediu ambient.” (Bonchiș, 1997, 32)
II.4. Rolul jocului în dezvoltarea socială a preșcolarului
II.4. Caracteristicile jocului copilului preșcolar
http://www.uav.ro/files/educatie/plus/4.pdf Cercetările au arătat că jocul este relevant pentru dezvoltarea socială . Jocul este o activitate în care care apar și se dezvoltă relațiile sociale în rândul copiilor. Jocul este activitatea fundamentală a copilului preșcolar. La vârsta preșcolară jocul are o dublă semnificație: este spațiul în care se manifestă întreaga viață spirituală a acestuia satisfăcându-și dorințele și eliberându-se tensional, iar pe de altă parte este principalul instrument (mijloc, formă de organizare, metodă și procedeu) de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului. Ce separă cel mai bine jocul de toate celelalte activități,este bucuria jocului. Un copil care se joacă este relaxat și vesel, chiar dacă jocul în sine este tensionată. În acest fel copilul este eliberat de probleme, chiar dacă pune un efort serios în joc. Comportamentul copilului preșcolar este afectat de emoții. Prin urmare, este important să aibă parte de influențe pozitive, de experiențe pozitive în relația cu alți copii și adulți. Scopul educațional din grădinița noastră, este ca copilul să găsească un sprijin natural în persoana educatoarei și în compania celor care lucrează în grădiniță. Principiul de educație pentru societate este ca copii să-și găsească locul lor în comunitate.
Scopul este ca cooperarea cu ceilalți să devină o nevoie, dar dacă dorește, să aibă posibilitatea să se joace singur. În acest caz, ceilalți să se adapteze. Principalul instrument pentru dezvoltarea relațiilor sociale este în primul rând jocul, urmată de activități comune, sarcinile comune de realizat, precum și diferite forme de cadru de învățare organizațională.
Prin intermediul jocului este disponibil:
-Vizibilitatea frumuseții și generozității lumii
– Dorința de cunoaștere, curiozitate
-Dezvoltarea compasiunii, a empatiei
-Dezvoltarea gândirii divergente, a creativității
-Acceptarea diferențelor de comportament, dezvoltarea toleranței
Jocul este nelipsit din activitatea copilului , reprezintă pentru perioada preșcolară
principala activitate, fiind o formă de manifestare internațională, fără bariere geografice
și religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă.
În timpul jocului copilul acționează asupra obictelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunoștințele.
Manifestându-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, copilul iși asumă rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni.
Însuși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește de viitor, se pregătește pentru viață.
II.5. Rolul educatoarei în jocul preșcolarului
II.5.1. Atmosfera stimulativă pentru joc
Cel mai important element stimulent pentru a juca, este crearea unei atmosfere unde copilul are senzația de libertate, iar acest fapt poate fi realizat numai în cazul în care adultul se retrage complet din ea, dar personalitatea sa emite, creează o atmosferă iubitoare în care copilul pur și simplu se simte bine. Sarcina cadrului didactic este de a crea condițiile care au un impact pozitiv asupra jocului fericit, real și, prin urmare, să încurajeze copilul în dezvoltarea independenței, personalității. Dacă creăm o atmosferă plăcută și atractivă, putem dezvolta la copii interesul, motivația pentru activitatea de învățare sub formă de joc. Sala de grupă dacă este organizată pe centre, zone de interes, centre de activitate sau arii de stimulare, devine un cadru potrivit situațiilor de învățare și obținerii experienței. Caracteristicile unui climat socio-afectiv corespunzător sunt:
spațiu larg, luminos, aerisit, curat;
culori vesele, calde, îmbinate armonios;
spațiul delimitat, dând impresia multor universuri ce așteaptă să fie descoperite;
mobilier dimensionat specific vârstei preșcolare, dotat cu o varietate de material și jucării la îndemână;
existent altor copii care interacționează;
o educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă;
posibilitatea prezenței/rămânerii în sală pentru un timp, a unui membru al familiei.(PRET, Modul 3, 2008, 21)
II.5..2. Formarea spațiilor de joacă
Dezvoltarea unui loc de joacă potrivit poate fi realizat dacă luăm în considerare distribuția de vârstă a copiilor, proporția de băieți și fete, ceea ce le place să joace în această secțiune, sau ce ar dori să facă . Pentru acesta este nevoie ca mobilierul să fie mobil, variabil, versatil. Copiii se pot simți bine oriunde, dacă le lăsăm. „Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul și invitându-l la învățare prin descoperire și explorare. Sala de grupă îi vorbește copilului prin ceea ce oferă ca posibilitate de acțiune și experiență. Aflat în fața mai multor posibilități, copilul este invitat să aleagă ceea ce i se potrivește, să decidă.” ( Boca et al., 2009, 22)
II.5.3. Jucării și materiale de joc
Pentru copil poate fi jucărie orice are la îndemănă. Jucăriile motivează, stimulează, încurajează ideile copiilor, ajută la realizarea concepțiilor proprii. Educatoarea trebuie să știe că nu toate jucăriile corespund funcțiilor jocului. Astfel jucăriile, materialele de joc trebuie alese cu mare grijă. Copiii au nevoie de jucării care dezvoltă imaginația, creativitatea, prin care pot relaționa cu ceilați și nu în ultimul rând să corespundă intereselor, preferințelor, vârstei lor.
II.5.4. Jocul în cadrul activităților la liberă alegere
II.5.5. Sprijinirea copilului în timpul jocului
Copilul nu se joacă pentru a crea ceva, pentru a învăța, ci numai și numai pentru că e bine să se joace, pentru că e o sursă de bucurie. Copilul caută în permanență un nou joc, o formă de activitate în care să se întreacă pe sine. Sarcina educatoarei este de a-l ajuta, de a-l oferi un sprijin maxim. Desigur, acest lucru poate fi realizat numai dacă educatoarea are tactul pedagogic corespunzător, ca să poată accepta regulile copilului, să-l lase să acționeze prin asigurarea independenței, a inițiativei libere. Prin crearea unor astfel de situații copii pot fi cu adevărat fericiți, și astfel se dezvoltă cel mai bine personalitatea, comportamentul asertiv.
II.6. Cunoașterea copilului prin joc
Comportarea copilului în joc semnalizează viitoarele sale trăsături de caracter, de aceea educatoarea trebuie să le observe atent, să observe cum se manifestă copilul, fie că se joacă singur, fie că se joacă cu ceilalți. Cele mai multe informații despre copil, despre dezvoltarea fizică, mintală, intelectuală, socio-emoțională, despre dezvoltarea personalității, primim prin joc. Să observăm manifestările copilului în mod constant, intenționat, consecvent. Respectarea regulilor jocului, atitudinea față de ceilalți copii și față de jucăriile comune sunt elementele jocului asupra cărora trebuie să veghem cu atenție, pentru că ele sunt premisele atitudinii față de om, de muncă și de produsele ei.
II.7. Formarea relațiilor sociale în timpul jocului, formarea conștiinței de grup
“Copilul trebuie să-și facă inițierea și în alte raporturi sociale decât cele pe care le stabilește cu modelele sale, și în alte schimburi decât cele pe care le practică cu ființe a căror superioritate o resimte în mod inevitabil; el trebuie să cunoască și raporturile de la egal la egal “ (P. Janet apud.Teodorescu, 1976, 115) Copilul în grădiniță “intră în contacte cu alții, trăiește noi experiențe sociale, experimentează direct un mare număr de conduit interrelaționale.”(Golu et al., 1994, 102) În joc sunt modelate însușirile și trăsăturile de personalitate: respectful față de alții, cinstea, încrederea, responsabilitatea, curajul, corectitudinea. Relațiile dintre copii sunt controlate deseori de regulile jocului, de rolurile asumate în joc. În timpul activităților de joc copiii se caută unii pe alții, sunt sensibili la prezența altora, chiar dacă fiecare își urmărește propria sa activitate. Tot mai mult, mai frecvent și pentru perioade mai lungi vor să intre în relații cu colegii de grupă. Copilul trebuie să aibă posibilitatea să se joace singur și în grupuri. Fiecare membru al jocului trebuie să simtă că e important, că au nevoie de el. O bună cooperare poate fi stabilită numai pe motive emoționale. Îi imitează unii pe alții, urmăresc manifestările colegiilor, sunt aproape unul de ceilalți, sunt egali. Feedback-ul primit de la colegi este special, nu poate fi comparat, compensat cu nimic . În timpul experiențelor comune , se formează prietenii, relații personale. Dacă copilul este motivat din interior să atragă cooperarea celorlalți în timpul jocului, va fi mai înțelegător, mai atent, o să-și schimbe comportamentul după regulile acceptate social și va învăța să se acomodeze la situație.
II.8. Rolul jocurilor cu elemente de dramă în formarea competenței sociale a copilului
Jocurile cu elemente de dramă sunt de mare ajutor în procesul de socializare. Aceste jocuri ajută învățarea prin dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, fără care nu poate fi eficientă munca noastră, a educatoarelor. Instrumentele de educație în grădiniță sunt activitățile de joc, activitățile practice și învățarea. Prin aceste forme de activitate se realizează educația preșcolară, care are ca scop dezvoltarea armonioasă a personalității. Această metodă ajută îmbunătățirea contactului cu ceilalți, stabilirea unor relații prietenești în cadrul grupei. “Prin joc copiii pot simula și reda ceea ce ei văd, aud și simt în fiecare zi. Ei se confruntă astfel cu realitatea și se cunosc pe ei înșiși și mediul din jurul lor mai bine. Jocul înlesnește relaționarea lor cu realitatea, prin faptul că prelucrează impresiile și lucrurile care îi preocupă.
Îmbunătățirea contactului cu ceilalți și înlesnirea stabilirii unei relații prietenești.
A întreprinde o acțiune comună stimulează relațiile dintre copii.
Stabilirea unui contact prin joc duce la o scădere naturală,de la sine înțeleasă, a reținerilor, a inhibițiilor.
Legarea de noi prietenii este influențată de atmosfera de joc creată. “(Asociația Creativ, 2007, 23)
Jocuri de prezentare: Sunt niște jocuri foarte simple care permit un prim contact și o apropiere. Când participanții nu se cunosc, acesta este primul pas pentru crearea unui grup ce lucrează dinamic și destins. Obiective: cunoașterea participanților la joc: a numelor si a anumitor caracteristici minime ale fiecăruia, stabilirea unui prim contact.
Jocuri de cunoaștere: Sunt destinate cunoașterii reciproce a participanților dintr-o activitate. Înainte de a începe jocul, trebuie să fie asigurată înțelegerea condițiilor. Deoarece jocurile sunt foarte ușoare, ele facilitează crearea unei ambianțe pozitive în grup, în special, pentru participanții care anterior nu se cunoșteau. Obiective: cunoașterea reciprocă a participanților, crearea unei ambianțe pozitive în grup.
Jocuri de încredere: Sunt în mare parte exerciții fizice pentru a pune în funcție și a întări încrederea atât în sine, cât și în grup. De a găsi încredere în interiorul grupului e important, atât pentru a susține manifestările de solidaritate și de propria unitate a grupului, cât și pentru a se pregăti pentru un lucru în comun, de exemplu pentru o acțiune ce poate presupune risc, efort creativ etc. Jocurile de încredere necesită o serie de condiții minime pentru ca fiecare participant să poată primi păacere, să fie interesat și să înțeleagă sensul jocurilor.
Jocuri de cooperare: Sunt jocuri în care colaborarea între participanți este un element esențial. Se examinează mecanismele jocurilor competitive, creând un mediu destins și favorabil cooperării de grup. Chiar dacă în multe jocuri există un anumit scop, aceasta nu înseamnă că obiectivul jocurilor este numai acesta, ci se adaugă experiența de comunicare și cooperare între participanți. Jocul de cooperare nu e o experiență stabilă și închisă. De aceea se variază, pentru ca jocul să fie adaptat la necesitățile grupului. Obiective: a inocula prin intermediul mișcărilor ideea cooperării între participanții, realizarea coordonării mișcărilor pentru realizarea unei activități.
Jocuri de relaxare: În jocurile de relaxare, mișcarea și răsul realizează mecanismul de destindere psihologică și fizică. Jocurile sunt prevăzute pentru a elibera energia, umorul, stimulând mișcarea în grup. Jocurile de relaxare sunt utile pentru orice ocazie, dar pot fi practicate și cu un anumit scop: de încălzire, contactare cu participanții, pentru ruperea stării de monotonie sau tensiune, pentru trecerea de la o activitate la alta sau ca punct final al unei activități comune. Obiective: eliberarea de energii, stimularea mișcării în grup, ruperea stării de monotonie, trecerea de la o activitate la alta sau ca punct final al unei activitții comune. Prin joc copiii pot simula și reda ceea ce ei văd, aud și simt în fiecare zi. Ei se confruntă astfel cu realitatea și se cunosc pe ei înșiși și mediul din jurul lor mai bine. Jocul înlesnește relaționarea lor cu realitatea, prin faptul că prelucrează impresiile și lucrurile care îi preocupă. Îmbunătățirea contactului cu ceilalți și înlesnirea stabilirii unei relații prietenești. A întreprinde o acțiune comună stimulează relațiile dintre copii. Stabilirea unui contact prin joc duce la o scădere naturală, de la sine înțeleasă, a reținerilor, a inhibițiilor. Legarea de noi prietenii este influențată de atmosfera de joc creată. “Jocurile sociale pentru copii reprezintă o modalitate ușoară și relaxantă de armonizare a relațiilor dintr-un grup, favorizănd intercunoașterea, comunicarea și cooperarea. Cu ajutorul acestor jocuri se creează un cadru informal de relaționare prin care facilitatorul încurajează spontaneitatea și libertatea de exprimare a participanților.
Valori psihoeducative transmise prin jocurile sociale pentru copii:
– dezvoltă un comportament prosocial, progrup prin acordarea importanței care se cuvine identității partenerilor de joc;
– dezvoltă capacitatea de anticipare a reacțiilor partenerilor prin recunoașterea corectă a emoțiilor;
– pun bazele comunicării asertive, negocierii și cooperării, comportamente determinante pentru o bună adaptare la grup;
– capacitează participanții în vederea autoaprecierii realiste și a comunicării despre potențialul personal;
– favorizează adecvarea comportamentelor acelor copii cu note opoziționiste sau de autoizolare ;
– pun bazele comportamentelor de asumare și angajare conform rolurilor fiecăruia;
– favorizează adecvarea comportamentelor în cadrul activităților sociale: la restaurant, în magazin, la teatru, în vizită etc.” ( http://consilierultau.blogspot.ro/2012/04/jocuri-sociale-pentru-copii-jocurile.html)
Jocurile sociale sunt acele jocuri în care copii interacționează între ei în diferite grade. Cu cât crește cu atât el tinde să devină tot mai sociabil și mai cooperant. La început se joacă singur, apoi se joacă alături de ceilalți copii și în cele din urmă el reușește să intre în contact și cu ceilalți copii. Asociația Creativ. (2007). Ghidul animatorului socio-educativ. Transformă lumea prin joc. București.
Când îi învățăm pe copii să se joace împreună în cadrul unui grup, îi ajutăm să înțeleagă că solidaritatea și cooperarea sunt foarte importante.
Capitolul III. Familia, ca structură microsocială
III.1. Educația familiei și socializarea
Educația familiei și socializarea nu poate fi separat, pentru că se realizează de fapt în același proces. Din perspectiva sociologică, familia este instituția fundamentală în toate societățile. „ Familia este un grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin sânge, origine, căsătorie sau adopție care împărtășesc responsabilitatea primară pentru reproducerea și îngrijirea membrilor societății. Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia” (Stănoiu & Voinea , 1983, apud E. Stănciulescu, 1997, 11). Putem afirma că familia reprezintă “nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia” (W. Good, 1970, 35). Cel mai puternic agent socializator în dezvoltarea copiilor, mai ales în perioada copilăriei mici, este familia. În primii ani ai dezvoltării copilului, familia este esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului și este o sursă primară de dragoste și afecțiune. Familia este cea care trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creștere și dezvoltare, atât fiziologice, cât și psihologice ale copilului, nevoi care condiționează fundamental calitatea achizițiilor psihocomportamentale ulterioare. În familie, copiii câștigă și dezvoltă aproape toate achizițiile importante (psihomotorii, cognitive și afective), motiv pentru care evaluarea contribuției sau influenței familiei în dezvoltarea copilului față de alți factori, cei genetici și sociali, este dificil de realizat. Factor esențial în creșterea, dezvoltarea și educarea copilului, familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în societate. Filozoful american John Dewey ne amintește că lecția cea mai grea pe care un copil o are de învățat este lecția vieții; dacă nu reușește la această lecție, nu există știință care s-o înlocuiască. Părinții sunt cei dintâi educatori ai copilului lor pentru că ei îl cunosc cel mai bine încă din prima zi de viață, interacționează și comunică constant, sunt un model pentru copil. Ei trebuie să educe copiii cu dragoste, astfel pot aștepta și primi dragoste de la ei. Siguranța, ocrotirea pe de o parte reprezintă un sprijin emoțional care vine din iubire, pe de altă parte, siguranța fizică, care se manifestă în acordarea grijei necesare, prin apărare.În cele din urmă părinții trebiue să fie deschiși la comportamentul și manifestările copiilor, care corespund așteptărilor. Individul, deci se poate dezvolta corespunzător, dacă trăiește într-un mediu, într-o familie iubitoare, ocrotitoare, care este deschis pentru evoluare. Distribuția rolurilor în familie este un important punct de plecare pentru a învăța copii rolurile adultului, rolurile în comunitate. Astfel învață, de exemplu, elementele de comportament feminine sau masculine, treburile și responsabilitățile feminine și masculine, posibilitățile sale. Învață de exemplu: cine decide în problemele importante în familie, care membru rezolvă conflictele, cine conduce. În același timp, ajunge să cunoască calitățile umane care sunt vitale pentru serviciul comunității (de exemplu:.a ține seama de interesele altora, responsabilitate, luarea deciziilor independente, asistență, etc.). Dacă are parte de experințe, modele, valori pozitive în familie, probabil va utiliza mai târziu în propria familie. Atmosfera de familie armonioasă contribuie indirect ca persoana să se simtă bine, să se acomodeze în alte grupuri sociale, comunități. „Privită ca nucleu social, familia este prima care influențează dezvoltarea omului, punîndu-și amprenta pe întreaga sa personalitate.”(Bătrînu, 1980, 18)
III.2. Funcțiile sociale ale familiei
Funcțiile sociale ale familiei se îndeplinesc pe mai multe niveluri. Funcția definește un set coerent de activități, asemănătoare care au rolul să asigure identitatea unui grup, existența acestuia, buna sa dezvoltare și adevarata sa relaționare cu mediul. “Un lucru sau un fenomen există atăta timp cât indeplinește anumite funcții în care nu poate fi substituit”(Bistriceanu, 2006, 145.)
Familia își arată functionalitatea față de societate cât și de indivizii care o alcătuiesc, îndeplinind mai multe funcții. Sociologii au dat diferite clasificării ale acestor funcții. Printre ele se regăsesc:
funcții biologice si igienico–sanitare – acestea se referă la satisfacerea necesităților sexuale ale membrilor cuplului conjugal, la nașterea copiilor și la asigurarea condițiilor igienico sanitare care să asigure o dezvoltare biologică normală a tuturor membrilor familiei. Funcția de reproducere era esențială unității familiale, fiind atribuită necesității primare de dezvoltare a societații globale, necesitatea de perpetuare fizică, biologică.
funcția economică – presupune acumularea veniturilor suficiente pentru întreg colectivul familial și organizarea unei gospodării comune proprii pe baza bugetului comun de venituri și cheltuieli astfel încât să se asigure locuința, hrana, îmbracamintea, obiectele de trai si susținerea urmașilor pentru realizarea lor. Familia asigurându-și această funcție favorizează îndeplinirea celorlalte funcții.
funcția de solidaritate familială – se bazează pe egalitate, pe stimă, pe susținere și pe dragoste reciprocă între partenerii de cuplu, copii și părinți, frați și surori. Această funcție are menirea de a oferi stabilitate și unitate familiei.
funcția de socializare – urmăreste integrarea idividului în societate. Această funcție vizează copilul, însă nu se referăa doar la el. Familia are datoria de a transmite valorile, atitudinile, caracteristicile, principiile comunității din care fac parte, pentru ca toți membri ei să fie integrați în societate.
funcția etico-juridică a familiei – această funcție este strâns legată de latura juridică a familiei. Membrii unei familii au drepturi și responsabilități reglementate prin lege. Funcția juridica și-a pierdut din valoarea odată cu apariția cuplurilor consensuale, iar “responsabilitatea familială colectivă a fost înlocuită cu responsabilitatea individuală”(Bistriceanu, 2006, 199.)
În noua societate, unele din aceste funcții au dispărut, altele s-au redus sau sunt asumate în mare parte de alte instituții ale societății.
Familia asigură următoarele:
Învățarea copilului să vorbească
Asigurarea primului spațiu de interacțiune
Asigurarea modelului
Transmiterea de valori și norme generale de comportament
Formare de identitate și conștiință de sine
III.3. Sarcinile și mijloacele educației familiei
Educația familiei, în ansamblu, se poate aplica numai înainte de a intra la grădiniță. În această perioadă, practic, îngrijirea este primordială. Îngrijirea afectează considerabil dezvoltarea fizică și psihică a copilului. Cănd copilul începe să fie atent, nu trebuie să grăbim acest proces natural, fiindcă astfel putem împiedica copilul să se ocupe mai mult timp cu un obiect, mai întăi să observe, și în timp să se joace cu el. În acest timp nu este necesar să –i arătăm jucării izbitoare, pentru că și așa sunt destule lucruri pe care poate să observe, și în prima perioadă cu cât mai puțin, cu atât mai bine. Capacitatea de atenție nu ar trebui grăbit, fiindcă astfel putem înrăutății procesul. O altă sarcină a educației familiei este învățarea, dezvoltarea proceselor intelectuale. Copilul învață mereu când vede sau aude ceva, ce n-a cunoscut până atunci, sau încearcă să realizeze ceva ce n-a făcut încă. Învață de la oricine, caută modelul demn de urmat. Cei mai mulți părinți educă, învață copilul prin exemplele sale, modelul lor, astfel deci învățarea începe deja în familie, dar educația regulată, propriu zisă este responsabilitatea grădiniței, a școlii. Educația prin exemplu este foarte important. Modelul parental poate fi pozitiv numai dacă atmosfera din familie este potrivită. Modelul primit în familie definește întreaga viață a copilului. Știind acest lucru, părinții trebuie să se autocritice, să aibă o imagine de sine reală. Un alt mijloc de învățare este vorbirea, limbajul părintelui. Este foarte important ca părinții să vorbească cât mai mult, cât mai explicit, și să fie conștienți că de fiecare dată cănd îi arată ceva, cănd denumesc ceva, de fapt îi învață. Prin vorbire, copilul învață cerințele structurii sociale. În primele șase sau șapte ani dobândește copilul de fapt cunoștințele de bază. Toate aceste cunoștințe sunt apoi sistematizate, și devin bazele vieții. Așadar, putem să afirmăm, că părintele este primul educator al copilului. Rezultatul nu poate fi durabil dacă se limitează numai la exemple, la învățare. Este nevoie și de punerea în practică și de dezvoltarea acestor deprinderi, astfel devine un obicei. În concluzie, educația în primii trei ani ai copilăriei va folosi două căi fundamentale: protecția și stimularea. „Prima copilărie este prin excelență faza educației familiale, deoarece în această perioadă familia este în majoritatea cazurilor singura care exercită influență asupra copilului. De aceea, o importanță decisivă o are acum ambianța familială, calitatea acesteia.”(Bătrînu, 1980, 123)
III.4. Influența părinților în educație
Părinții sunt diferiți în ceea ce privește modul de educare a copiilor, în ce fel acordă atenție nevoilor copiilor, cum pedepsesc, cum recompensează, cum gândesc despre locul copilului în ierarhia familiei. După Gálfalvi Gábor, în zilele noastre tot mai mulți părinți găndesc că nu este bine să controlăm prea mult pe copii, să aibă prea multe reguli, ci trebuie să le lăsăm să se dezvolte cât mai liber. Prea puține sau prea multe interdicții pot crea probleme în dezvoltarea personalității, în autonomie, în dezvoltarea autocontrolului. În familie învățăm să ne comportăm, învâțâm moduri de rezolvare a conflictelor, cum să ne petrecem timpul, cum să relaționăm etc. Influența formativă a familiei este permanentă și se exercită în cadrul acțiunilor de viață curente, fiind astfel strâns legată de ea. Această infuență este foarte puternică, deoarece se bazează pe afectivitatea naturală ce leagă copilul de familie.
III.5. Mediul sociocultural al familiei
Mecanismul de bază a învățării sociale este imitația, învățarea prin modelare. Copilul se identifică cu părinți în timpul jocului și astfel se dezvoltă și capacitatea de empatie. Modelează, imită nu numai comportamentul părinților ci și a altor membri ai familiei. În această situație familia poate fi văzut ca un intermediar al sistemului de valori. Prin imitație si empatie copilul învață noi modele de comportament, preia valori sociale. Mediul socio-cultural influențează în mare măsură viața și evoluția omului. Formarea si dezvoltarea personalitãtii copilului depinde de:
calitatea mediului social;
conditiile sociale favorabile;
organizarea socialã democraticã;
relațiile interpersonale si profesionale.
Climatul familial este definit ca „formațiune psihică foarte complexă, cuprinzând ansamblul de stări psihice, moduri de relaționare inter-personală , atitudini, nivel de satisfacție ce caracterizează grupul familial o perioadă mai mare de timp” (Mitrofan, 1991, 72).
Atmosfera afectivă din familie are o influență hotărâtoare asupra dezvoltării psihice în mica copilărie. Aceasta deoarece, în primii ani de viață, copilul răspunde la tot ce se întâmplă în jur prin reacții emoționale care vor determina direcționarea activității și cristalizarea atitudinilor de mai târziu.
Capitolul IV. Cooperare
Din perspectiva socializării, o importanță aparte și deosebită are exersarea unor activități comune axate pe impresii . Activitățile organizate îi ajută pe copii în dezvoltarea calităților morale ( de exemplu: compasiunea, altruismul, ajutarea, atenția) precum și dezvoltarea voinței (autonomia, autocontrol, perseverență, complianța la reguli etc.). În cadrul grădiniței copiii au parte de multe și variate experiențe cu colegii de grupă, dar nu numai activitățile cu colegii au un impact asupra socializării copilului, ci și activitățile organizate împreună cu familia, pentru că familia este primul agent de socializare. Educația din grădiniță numai împreună cu educația familiei, completându-se reciproc, servesc dezvoltarea armonioasă a copilului. Prin urmare e de datoria noastră să realizăm o colaborare permanentă, profundă cu părinții.
Sarcina educatoarelor este de a promova colaborarea bazată pe respect reciproc, pe încredere între cele două instituții, pentru a realiza un parteneriat real, activ, cu implicare susținută a familiei. Atragerea și implicarea părinților este indispensabil în munca noastră. Este foarte important dezvoltarea unei relații bune cu părinții copiilor, pentru că cele mai importante informații obținem de la ei. „La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme de dezvoltare etc. În același timp, grădinița, ca prima instituție care se conduce după principii și metode științifice, deține mijloace specifice pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil. Îmbinarea în parteneriat a informațiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.” (PRET, Modul 1, 2008, 60) Copilul care vede că părinții lui au o relație bună cu educatoarele, acceptă să rămână la grădiniță mai ușor. Încrederea părinților în faptul că au făcut o alegere bună pentru copilul lor este esențial. Educatoarea are un rol important în dezvoltarea acestui proces, pentru că încrederea nu vine de la o zi la alta, trebuie să punem în fiecare zi câte ceva. Atmosfera din grupă trebuie să fie caldă, armonioasă, stimulativă și nu în ultimul rând ocrotitoare. Dacă părintele este liniștit, dacă are încredere în educatoare, dacă simte că copilul este la locul potrivit, este iubit, primește atenție, știe și poate experimenta ceea ce facem pentru a asigura o dezvoltare cât mai bună a copilului, atunci și copilul o să se simtă bine la grădiniță. Cooperarea între grădiniță și familie urmărește obiectivul comun pe care îl au cei doi factori educaționali: asigurarea unui sistem unitar de cerințe, de instruire și de educare a copilului. O relație ideală între cei doi parteneri și armonizarea influențelor educative vor garanta rezultate pozitive în echilibrul și credința actului educațional.
IV.1. Rolul familiei în viața de grădiniță
Familia deține funcție socială, economică, biologică, culturală, astfel și rolurile pot fi legate de asta. Grădinița are funcție socială, culturală, astfel rolurile sunt legate de asta. Cele două instituții sunt legate prin caracteristici comune ale sferei sociale și culturale. Prin aceste interferențe trebuie să căutăm și să găsim locul și rolul familiei în viața de grădiniță. Pentru un obiectiv comun, pentru dezvoltarea ideală a copilului, trebuie să aflăm de la familie o mulțime de informații necesare:
Structura și componența familiei
Informații privind particularitățile copilului
Stilul educativ al familiei
Modele de relaționare
Nivelul educațional al părinților
Modele culturale care definesc mediul familial
Dorințele pe care le are în raport cu creșterea și educarea copilului
Așteptările și aspirațiile părinților față de relația și colaborarea cu grădinița
IV.2. Rolul grădiniței în viața de familie
“Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu familiile solicit tuturor celor din conducerea grădinițelor să creeze un climat educational deschis, care să încurajeze părinții să fie prezenți în grădiniță,să întrebe, să-și exprime îngrijorările, punctele de vedere, să se simtă în siguranță când oferă sugestii, recomandări, precum și să participle la luarea deciziilor.”(PRET, Modul 2, 2008, 27) Părinții trebuie să găsească un sprijin în serviciile oferite de grădiniță, trebuie să-și dea seama de faptul că, pentru a se dezvolta, copilul lor are nevoie și de un mediu în afara familiei. În cazul în care mama se reîntoarce la lucru când copilul începe grădinița, poate să fie o mare schimbare, cu sarcini noi, dar și pentru tata creează o nouă situație intrarea copilului la grădiniță.
Cum putem ajuta familiile?
Să vorbim cu familia despre ce îi așteaptă pe copii la grădință
Să vorbim despre ce îi așteaptă pe ei într-o nouă comunitate constituită în jurul grădiniței unde se pot implica mai mult sau mai puțin
Prin prevenirea sentimentului de nesiguranță față de grădiniță
Să –i ajutăm pe părinți în conștientizarea și întărirea rolurilor parentale
Scop: Formarea rolului pozitiv al grădiniței, atragerea părinților pentru o educație cât mai benefică.
Principii:
Educarea copilului este în primul rând dreptul și datoria familiei, grădinița jucând un rol complementar.
Educarea copilului se bazează pe respectarea instituției familiei
Eliminarea prejudecăților
Sarcina grădiniței este de a pune la dispoziția părinților toate informațiile necesare pentru o colaborare corespunzătoare:
Specificul și programul de activitate al grădiniței
Principiile de bază ale grădiniței în ceea ce privește îngrijirea, creșterea, dezvoltarea și învățarea copiilor de 3-6/7 ani
Dotarea materială a grădiniței și condițiile de amenajare a spațiului grădiniței
Nivelul pregătirii cadrelor didactice
Performanțele atinse de grădiniță în ceea ce privește educația și îngrijirea copilului
Oferta activităților opționale
Conținutul regulamentului interior al grădiniței
Așteptările grădiniței în raport cu relația de colaborare cu familia
Așteptările și aspirațiile colaboratorilor instituției în privința comportamentului copilului și al familiei( PRET, Modul1, 2008, 61)
IV.3. Cooperarea părintelui și educatoarei
Așa cum afirma Holland ”dacă educatorii trebuie să încurajeze participarea părinților, ei trebuie să inițieze eforturi active, personale, persistente, flexibile și sigure de comunicare cu părinții. Educatorii trebuie să creadă că sunt parte integrantă a programului educațional și să se aștepte ca părinții să participe la acestea.” (Holland , 2009, 126)
Nu numai experiențele comune cu colegii de grupă au un impact asupra socializării copilului, ci în primul rând activitățile comune organizate cu familia, fiindcă familia este primul agent de socializare. Cooperarea dintre părinți și educatoare este esențială pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a copilului. Știm că pentru cei mai mulți dintre preșcolari grădinița este cel de-al doilea factor care exercită influențe puternice asupra formării personalității lor, primul fiind familia. Prin urmare o condiție de bază constituie colaborarea continuă și semnificativă între familie și grădiniță. Relația grădiniță-familie nu se poate constitui în fapt fără a cunoaște familia. Studierea, cunoașterea mediului familial al copilului preșcolar solicită efort din partea educatoarei, empatie, înțelegere și nu în ultimul rând o abordare pozitivă. Pentru o educație eficientă trebuie să avem cu familia o relație de încredere, continuă, sinceră, de cooperare. Sarcina educatoarei în această relație mai este de a fi înțelegătoare, să aibă răbdare, și să îndeplinească rolul de partener, care dovedește acceptare emoțională. Trebuie să ne străduim să dezvoltăm un parteneriat în care părintele să aibă încredere în sine în rezolvarea problemelor apărute, să obținem o relație bună între părinți și copii, fiindcă aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și echilibrate a copilului. Trebuie încercat lucrarea împreună, gândirea împreună, educarea împreună cu părinții, pentru că grădinița și familia are un scop comun: dezvoltarea personalității copilului și mai ales să se simtă bine în acest timp.
Capitolul V. Metodologia cercetării științifice
V.1. Scop, obiective, ipoteza de lucru
Scop
Includerea familiei în viața de zi cu zi a grădiniței și implicarea părinților în activitățile educative și extracurriculare.
Obiective
Din perspectiva socializării, o importanță aparte și deosebită are exersarea unor activități comune axate pe impresii de care au avut parte toți copiii din colectivitate. Organizarea eficientă a vieții în grădiniță, a conviețuirii, a activităților, contribuie la dezvoltarea caracteristicilor morale ale preșcolarilor. Interacțiunile și rolurile de socializare sunt determinate de sistemele colective de normă și structurile sociale.
Socializarea înseamnă de fapt pe lângă însușirea unor roluri, întipărirea normelor sociale în personalitatea copiilor.
Procesul de socializare se desfășoară pe mai multe căi de învățare cunoscute:
Imitare: copierea spontană a modelelor constituite de părinți, educatoare (în familie, la grădiniță, cu ocazia activităților comune)
Supunere, docilitate: în cadrul activităților zilnice, conformarea cu normele, regulile activităților de joc (Educați așa, activități comune)
Identificare: identificarea emoțională cu rolul( jocuri ” creative- dramă”)
Autoîntârirea: asumarea rolului, încadrarea acestuia în valorile etice ale individului
Standardele, nivelul conduitei sociale în cadrul activitaților de joc, influențează desprinderea, îmbogățirea jocului, realizarea prin joc, dar în aceeași timp și legăturile dintre participanți și evoluarea acestor relații.
Prezența sau lipsa unor conduite, influențează jocul în întregime. Felul ansamblului de interacțiuni care domină jocul, sau de care copii nu dispun, influențează atmosfera jocului, complexitatea colaborării,durabilitatea. Nivelul conduitei sociale are efect asupra căilor de rezolvare a unor conflicte ivite, asupra manifestărilor de independență, asupra înfăpturii unor situații variate, precum și acomodarea, conformarea la acestea.
Condiția de bază a jocului colectiv este ca participanții să-și asume un rol, fără rol, de fapt, nu există contact între copii, cel mult coexistență locală, motrică, sau adunare în jurul unui obiect.
Ipoteza de lucru
Cu cât părintele se implică mai mult în parteneriatul inițiat de educatoare, cu atât mai mult se dezvoltă abilitățile sociale ale copiilor.
Dacă părinții participă la programul „Educați așa”, atunci vor achiziționa competențele necesare pentru a reacționa aplicând metode adecvate și în mod conștientizat la formele de comportament al copilului.
Rezultatele posibile a implicării familiei pot fi:
crește responsabilitatea părintelui, atenția lui se axează mai centrat pe propriul copil
se lărgește orizontul de cunoaștere al părinților în sfera pedagogiei
pot primi modele pentru educația în familie
părintele se poate simți „important”
păstrarea obiceiurilor populare cu implicarea bunicilor
părinții care întâlnesc probleme asemănătoare pot ajunge să întrețină legături mai strânse
relația de partener contribuie la o cunoaștere mai aprofundată a copilului
situațiile problematice, conflictuale apărute în grupă pot fi rezolvate mai ușor
V.2. Prezentarea subiectului cercetării
Grupul țintă este grupa mare din G.P.P.Gulliver, Sf.Gheorghe. Grupa are o componență de 8 băieți și 17 fete.
V.3. Prezentarea metodelor cercetării
Metodologia cercetării a fost o activitate complexă, care a constat în proiectarea, aplicarea și investigarea următoarelor metode de cercetare: metoda convorbirii, metoda anchetei pe bază de chestionar, metoda observației participative.
Metoda convorbirii
Convorbirea este o discuție premeditată, angajată între cercetător și subiectul investigat, presupunând relația directă, de tipul față în față, dar și sinceritatea deplină a subiectului. Convorbirea este o metodă mai complicată deoarece în cadrul ei, influența reciprocă dintre cercetător și subiect este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcție de situație:
• Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă și aceeași ordine pentru toți subiecții;
• Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care întrebările, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări suplimentare;
• Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite, acestea fiind formulate în funcție de situația particulară în care se desfășoară;
• Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda asociației libere de idei și este folosită pentru analiza și interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;
• Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condițiile psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta să fie permanent întrebat.
În acest fel facem cunoștințe cu împrejurările sociale și familiale ale copiilor, obiceiurile de pedepsire și recompensare aplicate în familie( care este cel mai eficient și cum reacționează copilul la acestea)
Chestionare
Cunoscând valoarea științifică a datelor recoltate prin chestionare este condiționată de calitatea răspunsurilor subiecților, iar calitatea (valoarea) răspunsurilor este determinată de calitatea itemilor, de forța de a declanșa reacții pozitive, favorabile unor atitudini sincere la anumite fapte, fenomene, procese, stări ale celor investigați, în cercetare am acordat o atenție mare anchetei pe bază de chestionar.
-Primul chestionar adresat părinților are ca scop investigarea opiniilor acestora cu privire la măsura în care cunosc programa grădiniței, cu privire la modul în care mediul grădiniței, educația prestată și relația cu unitatea satisfac exigențele lor care este opinia lor despre acesta, care sunt pretențiile, exigențele lor față de grădiniță. Toate aceste informații sunt folosite pentru îmbunătățirea cooperării între părinți și grădiniță.
-Al doilea chestionar a fost întocmit cu scopul de a afla de la părinții care au participat la programul „Educați așa”, ce fel de schimbări au intervenit în educarea copiilor după participarea la acest program și în ce măsură au influențat aceste schimbări concepțiile lor anterioare despre educația in familie. Acest chestionar a fost completat înainte și după programul „Educați așa”. De asemenea doresc să măsor dacă acești părinți au aplicat metodele și procedeele de educare însușite cu ocazia acestor cursuri și dacă aplicarea acestora s-a dovedit a fi eficientă și aplicabilă.
Metoda observației- observație participativă în circumstanțe, situații naturale(joc, vizită la domiciliu, programe și activități comune ). “Observația pare la prima vedere o tehnică ușoară, însă utilizarea ei eficientă multă practică și planificare. Observațiile pot fi participative sau nonparticipative, se pot centra pe mai multe categorii de comportamente sau pe una singură, pot să implice un singur individ la un moment dat sau comportamentul interactiv al mai multor indivizi. Observațiile se realizează în bune condiții atunci când sunt clare și precise scopurile, putându-se utiliza și o grilă cu rubrici a datelor ce trebuie observate. Pe lângă scop, observația se cere a fi realizata în condiții cât mai variate, în cât mai multe situații, de către cât mai mulți observatori, pentru a anula subiectivitățile. Pentru a evita subiectivitatea interpretărilor și evaluărilor, consemnarea trebuie să fie minuțioasă. Nu este ușor pentru nici o ființă umană să fie complet obiectivă atunci când înregistrează comportamentul altei ființe umane. Datele consemnate trebuiesc fișate pentru a putea fi evocate și verificate în timp, urmărind evoluția. Datele observației au particularități distincte atunci când sunt aplicate la copii, antepreșcolari sau preșcolari, fapt pentru care se utilizează observația unilaterală sau observația de către un personaj introdus în colectiv, acționându-se pe durata de timp de observație corespunzătoare caracteristicilor de vârsta ale subiectului”(Lepădatu, 2008, 19).
V.4. Desfășurarea cercetării
V.4.1. Tipurile de relații între familie și grădiniță
Vizită la domiciliu
Ședință cu părinții
Relația de zi cu zi
Zile deschise
Excursii
Cooperare cu bunici
Serbări-Sărbători
Școala părinților
Vizită la domiciliu
Organizăm vizite la domiciliu conform exigențelor, necesităților pedagogice și părintești. Data vizitei este întotdeauna colaționată cu părinții.
Obiectivul vizitei la domiciliu: stabilirea legăturii cu familia, respectiv observarea, cunoașterea copiilor și părinților în mediul propriului cămin. Prin acest prilej tind să cunosc mai bine împrejurările de acasă ale copiilor, pot alcătui o schemă teoretică despre relația dintre copii și părinți. Pot conclude dacă există armonia între influențele educaționale și este o ocazie unică și oprtună pentru aprecierea poziției copiilor în mediul familial. Cunoașterea familiei este o muncă,o sarcină extrem de epuizantă, care necesită timp acordat, în ciuda faptului că deseori o considerăm neprețioasă. Ridicarea, ivirea unor întrebări, puncte de vedere, criterii, mă apropie către înțelegerea cauzelor greutăților survenite în educația copiilor și către soluționarea acestor obstacole prin forțe comune.
Un fapt esențial și incontestabil în cadrul acestor vizite este conform opiniei mele ca discuția, conversația să fie sinceră din partea ambilor participanți. Dezvăluirea experiențelor pozitive, dar și negative despre copil este în egală măsură esențială.
Ședință cu părinții
Din punct de vedere a creării și păstrării relației cu părinții, o altă modalitate indispensabilă este ședința cu părinții. Aceste întâlniri ajută la soluționarea comună a problemelor educaționale, cu prin urmare să se formeze consonanță între educatoare și părinți. Cu aceste ocazii îi informăm pe părinți despre problemele de educție întâlnite și discutăm demersurile pe care ei ca părinți le pot aplica pentru soluționarea acestor probleme.Ședințele organizate oprtun și bine, îi lămuresc pe părinți asupra acelor sarcini ale căror soluționări în cadrul educației în familie au capacitatea de a acorda un ajutor esențial pentru educrea în grădiniță. În același timp și părintele primește ajutor pentru modalitatea de isprăvire a educării în familie.
Relația dintre grădiniță și familie, armonia, concordanța acestora asigură educarea eficientă a copilului.
Discuțiile cu colectivul de părinți, cu un grup de părinți, convorbirile tematice, sunt prilejuri, posibilități pentru împartășirea problemelor, ascultarea reciprocă întărește păstrarea sentimentului de competență al fiecărui părinte în parte.Se ivește posibilitatea gândirii mai departe a felurilor de abordare a situațiilor diferite și variate pe care le- au auzit unii de la ceilalți.Astfel își pot expanda propriile repertoare de comportament.Confirmările indirecte primite de la educatoare influențează în mod benefic obiceiurile de educare ale părinților.
În grupa noastră comunitatea activă de părinți are un rol esențial și indispensabil, care nu este numai coordonatoare, ci și inițiatoare în sporirea colaborării în continuu.Obiectivul de bază în cadrul fiecărei ședințe cu părinții este să formez, să creez o comunitate, deoarece am convingerea că o colectivitate de copii este o colectivitate întărită și datorită faptului că în spatele ei se află o colectivitate de părinți la fel de întărită și convergentă. Este foarte important ca să nu ne temem de părinți, să avem încredere în ei și ei să poată avea încredere în buna noastră voință și în autenticitatea cu care ne adresăm lor și copiilor pe care ni le – au încredințat.
Accept fiecare părinte în calitatea lui de părinte, nu sunt statuturi, funcții, nu există părinți buni sau răi(mai puțin buni ), există numai și numai părinți care își educă copii bine, optim, conform propriilor discernăminte.
Părinții trebuie să simtă că îi accept copiii cu caracteristicile, însușirile bune și rele în aceeași măsură. Dacă eventual percep și faptul că îi iubesc copii, atunci îi vor lăsa pe copii cu mai multă plăcere la grădiniță.
Cu ocazia întrunirilor, a ședințelor cu părinții, caracterizarea copiilor este inoportună, are chiar un efect dăunător să îi caracterizăm pe copii, să discutăm despre copii „răi”, pentru că acesta este neplăcut pentru părinte. Pentru aceste discuții mai delicate există întălnirile zilnice, dar și consilierile, orele de primire pentru părinți.
Relația de zi cu zi
Părinții se află în contact zilnic cu personalul din grădiniță, dimineața la sosire și după-amiază la plecare. Aceste ocazii oferă prilej pentru discutarea informațiilor legate de copil. Se pot aștepta la discreție și înțelegere maximă din partea noastră și pot apela la noi cu încredere.
În afară de acesta, părinții au la dispoziție și peretele informațional, prin intermediul căruia pot lua la cunoștință știrile, noutățile, îndrumările, informațiile esențiale. Lângă peretele de informare sunt expuse lucrările copiilor, prin urmare, părinții le pot privi, vedea zilnic.
Zile deschise
Din păcate, părinții au prea puține ocazii pentru a vedea ce face copilul lor în timpul grădiniței, ce învață, cum se desfășoară activitățile din grupă, cum se comportă copilul cu educatoarele, cu colegii, cum participă la activități comune. Zilele deschise sunt interesante pentru că putem fi siguri că unele lucruri apar într-o altă lumină, când părintele vede cu ochii săi. Pot viziona comportamentul copilului dintr-o perspectivă diferită, și probabil să înțeleagă lucruri pe care nu le pot imagina(de exemplu: copilul acasă este ca un înger, la grădiniță se comportă total diferit). Este important să vină la grădiniță pentru binele copilului. Poate urmări dezvoltarea copilului, să-l sprijine cu prezența, să-l încurajeze. În cadrul zilelor deschise părinții aleg împreună cu copilul unde vor petrece timpul in ziua respectivă, în care centru de activitate vor lucra. Astfel povestesc, modelează, construiesc, desenează, realizează colaje etc. De obicei copiii sunt foarte fericiți, mândri că părinții sunt acolo și pot să demonstreze părinților ce lucrează ei la grădiniță, cum se joacă. Este foarte indicată organizarea zilelor deschise invitând atăt părinți actuali și viitori cât și alte persoane interesate de activitatea grădiniței.
Excursii
Excursiile organizate împreună cu părinții contribuie în mare măsură la aprofundarea legăturii dintre membrii familiei și grădiniță, prin urmare formează în percepția copiilor sentimentul de colectivitate și apartenența holistică. Aceste excursii pot deveni o experiență reală pentru copil, experiență care poate fi retrăit, prelucrat ulterior în jocurile copiilor. În grupa noastră excursia cu familia este deja o tradiție. cel puțin de două ori pe an organizăm astfel de excursii, unde gătim împreună, ne jucăm, și avem posibilitatea să vorbim despre dezvoltarea copiilor. Pe parcursul zilei este o atmosferă plăcută, relaxantă, copii se joacă, aleargă, se scaldă în pârâu. Părinții preiau starea de spirit a copiilor, asfel jucându-se, distrându-se toată ziua, ca în anii de grădiniță. Adesea se întămplă , că părinții participă la jocuri, concursuri cu mult mai mare entuziasm, ca copii. Aceste activități comune contribuie la dezvoltarea socială a copilului, prin consolidarea relațiilor interpersonale, simțind că suntem împeună, părinți și copii deopotrivă, și asta nu se întămplă oriunde, ci în natură.
Scop:
îmbunătățirea capacității copilului de a intra în relații cu alți copii și adulți prin implicarea în diverse acțiuni;
dezvoltarea capacității de cooperare prin acțiunile, activitățile commune;
aprofundarea sentimentului de apartenență la un grup;
stabilirea unei atitudini pozitive față de natură prin colectarea “comorilor”;
educarea conștientă față de mediul înconjurător, prin stabilirea unor reguli;
educarea copilului în spiritul responsabilității față de natură.
Cooperare cu bunici
Bunicii, fiind invitați la grădiniță au povestit despre obiceiuri populare vechi, au jucat jocuri populare și au confecționat jucării din materiale naturale împreună cu nepoți.
Serbări-Sărbători
Zile de naștere
Culesul viei
Ziua Sfântului Martin-Serbarea lampioanelor
Moș Nicolae
Perioada dinaintea crăciunului-Crăciunul
Carnaval
Paștele
Ziua mamei
Ziua copilului
Serbarea de sfârșit de an
Școala părinților
Inițiat în 1998, programul se derulează în mod continuu până în prezent, în parteneriat cu Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și în colaborare cu UNICEF Romănia. Metoda „Educați Așa!” are la bază o modalitate de lucru cu părinții inițiată de Institutul olandez pentru Îngrijiri și Bunăstare. Programul necesită organizarea sistematică a unor lecții cu părinții, fiecare lecție abordând o temă de interes în educația copilului în familie. Prin diferite și variate exerciții care presupun participarea activă a părinților se obține conștientizarea acestora asupra puternicei influențe pe care experiențele din copilărie le pot avea asupra dezvoltării personalității copilului. Educarea copilului este în primul rând dreptul și datoria familiei, grădinița jucând un rol complementar. Relația dintre părinți și grădiniță este foarte importantă deoarece, aceasta din urmă, își are bazele în educația din familie completându-se reciproc. Doar armonia dintre cele două grupuri sociale poate duce la rezultate în dezvoltarea copilului. Cel mai important este ca copilul să se simtă iubit. Iubirea area un rol primordial în creșterea copilului, în așa fel încât să devină adult matur. Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea. De exemplu, sentimentele de mânie ale copiilor pot fi canalizate în mod pozitiv atunci când percepe iubirea părintelui. Inclusiv reușita se obține pornind de la iubire. Când copilul se simte iubit, este mai ușor de modelat, de disciplinat decat atunci când simte că “rezervorul emoțional” este aproape gol. Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învățăm limbajul său unic de iubire. Fiecare copil are un fel aparte de a percepe iubirea.
Scopul proiectului:
cooperarea familie-grădiniță
obținerea unei bune relații între părinți și copii, fiindcă aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și echilibrate a copilului
conștientizarea părinților despre faptul că ei influențează comportamentul propriilor copii
rezultate concrete în familiile participante la acest proiect
Obiective:
Părinții:
să învețe, că prin acordarea atenției pozitive stimulează comportamentul pozitiv al copilului
să învețe cum să formuleze o apreciere pozitivă
să fie stimulați să-și laude copilul pentru faptele bune pe care le face
să învețe cum să fixeze limite, cum pot să reacționeze când copiii nu ascultă
să înțeleagă că comportamentele copilului pot fi ignorate
să știe în care situații trebuie separat copilul
să învețe cum să formuleze o interdicție
să înțelegă că dacă iau ceva care copilului îi place copilul consideră aceasta o pedeapsă
Grup țintă:
părinți din grupa de cercetare, care întămpină greutăți în educația copiilor
Resurse necesare:
chestionare, postere, lista participanților, o sală de grupă, scaune, mese, mapă cu coli,cartonașe, carioca, creioane, cafea, ceai, apă mineral
psiholog, educatoare
Metode:
prezentarea, conversația, problematizarea, Brain-Storming, , evaluarea, joc de dramă
Teme:
Eu și copilul meu
Panoul cu comportament negativ-panoul cu comportament pozitiv
Cum să ne lăudăm copiii?
Rece-fierbinte
Semaforul
a spune „Nu”
Izolarea și pedepsirea
Cum aș proceda?
Recompense
Dau-primesc
Valorile mele
Stimuli-Recunoștință-Siguranță
V.5. Jocuri cu elemente de dramă folosite
Umbre
Durată joc: 10 min.
Desfășurare joc: Jucătorii formează perechi. Unul merge înainte. Celălalt trebuie să copieze întocmai mersul și mișcările primului. După un timp dinainte stabilit, se schimbă rolurile. Observații: Jocul dezvoltă cooperarea dintre jucători. Primul să nu facă mișcări bruște, să nu păcălească „umbra”.
Pinguinii pe aisberg
Desfășurare joc: Toți participanții sunt pinguini. Ei se află pe un aisberg (o coală mare de hârtie) în derivă în apele calde. Acesta se micșorează (conducătorul de joc rupe din coală). Însă toți 16 pinguinii trebuie să găsească adăpost pe bucata rămasă. Scopul jocului este ca cât mai mulți pinguini (ei trebuie să adopte diferite tactici) să aibă loc pe un aisberg cât mai mic.
Observații: Jocul dezvoltă cooperarea.
Broasca țestoasă
Durată joc: 5-10 min.
Materiale necesare: pături
Desfășurare joc: Se formează grupe a câte 6-8 jucători. Fiecare grupă primește o pătură. Membrii grupei se bagă sub pătură. Ei trebuie să se coordineze astfel încât să parcurgă o anumită distanță (înainte, înapoi, peste obstacole) fără ca pătura să cadă de pe ei.
Observații: Jocul dezvoltă concentrarea, cooperarea. Fiecare jucător să fie atent la mișcările celorlalți.
Paznicul comorii
Durată joc: 10-15 min.
Materiale necesare: chei, eșarfe
Desfășurare joc: Un jucător stă în mijlocul grupei, legat la ochi. În fața sa se află o legătură de chei, pe care are misiunea de a o apăra. Ceilalți sunt în jurul lui, la o distanță de cca. 10 m și încearcă să se apropie pe furiș de el, spre a-i lua cheile, comoara lui, fără ca el să-și dea seama. Dacă paznicul aude un zgomot suspect, el arată în direcția respectivă. Are el dreptate, cel prins trebuie să se întoarcă la punctul de plecare. Cine reușește să sustragă cheile, devine noul paznic.
Observații: dezvoltă percepția, cooperarea.
Salată de fructe
Desfășurare joc: Jucătorii stau pe scaune în cerc. Fiecare dintre ei poate alege dintr-un număr de cinci fructe: banane, portocale, ananas, kiwi, mango. Conducătorul de joc stă în mijlocul cercului. Dacă el spune „Kiwi!”, toți participanții cu „kiwi” se ridică și schimbă locurile între ei. Conducătorul de joc își găsește și el astfel un loc în cerc. Cine rămâne în mijloc continuă cu „Banane!” sau „Salată de fructe!” (toți trebuie să își caute alt loc!).
Observații: dezvoltă concentarea, cooperarea, are rol de destindere, de îmbunătățire a bunăstării.
Om la om
Desfășurare joc: Se formează perechi. Un jucător rămâne singur, de obicei conducătorul de joc.
Acesta strigă: „Umăr la umăr”, „Braț la braț”, „Cap la genunchi”, „Nas la nas” etc. Jucătorii
respectă indicațiile. După câteva ture, animatorul strigă „Om la om”. Atunci fiecare jucător își
caută repede alt partener. Cine râmăne fără partener, coordinează jocul.
Observații: dezvoltă cooperarea, atenția, ajută în inițierea și consolidarea relațiilor cu ceilalți
V.6. Prezentarea calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării
În timpul observației, în timpul cercetării am luat în considerație următorii indicatori de dezvoltare socială:
Respectă obiceiurile legate de temă, cooperează cu colegii, este capabil pentru stabilirea unei înțelegeri comune;
În inițierea de relații este activ, tolerează alteritatea altora;
Participă întotdeauna la jocurile ” creative- dramă”;
Organizează activități comune;
Influențează cu succes colegii în participarea la activități,în cooperare;
Participă cu plăcere la activități comune, la serbări, imită cu plăcere educatoarea;
Recunoaște efectele pozitive ale efortului comun depus ;
Ajută colegii în obținerea de rezultate comune;
Deține abilitatea de a se adapta la cerințele grupului;
Rezolvă conflictele.
Inițierea relației cu ceilalți
În următorul sondaj se observă cum se desfășoară inițierea de relații în grupă cum crează legături unii cu alții, și cum se va va transforma asta în prietenii.
Așa cum arată graficul de mai sus, s-a schimbat mult felul în care copiii inițiază relații cu ceilalți, fiindcă în grupa mică au fost mulți copii, care erau mai retrași, refuzând apropierea celorlalți copii decât în grupa mare. Se observă, de asemenea că numărul de copii care sunt inițiatori nu s-a schimbat, tot aceiași copii inițiază o relație cu colegii din grupă.
Cooperează cu ceilalți
Figura de mai jos arată deja modul în care cooperează cu ceilați în timpul activităților de zi de zi, în timpul excursiilor, serbărilor și a altor activități organizate, fiindcă știm că numai astfel se formează o colectivitate, unde dacă cooperăm toți, ne simțim mai bine. Știm că până intră copilul în grădiniță cea mai mare parte a zilei este în sânul familiei, mai ales în zilele noastre stă doi ani cu mama, așa că se obișnuiește mai greu să coopereze cu ceilalți copii. Din această cauză am așteptat să se obișnuiască cu grădinița, cu noul mediul, cu adulții din grădiniță. S-a observat o dezvoltare considerabilă în cooperarea pe timpul jocului liber, și fără îndoială joacă un rol important cooperarea în mai multe feluri cu părinții.
Inițierea de relații cu adulții
Copiii din ziua de azi inițiază relații, intră în contact mai ușor, sunt mai deschiși, mai comunicativi. Până nu au făcut cunoștință cu adulții, nu au știut cum să inițieeze relații cu ei, respingând apropierea adultului în multe cazuri. Mai târziu a crescut numărul celor care acceptă sau chiar inițiază relații cu adulții, părinții și în grupa mare deja nu este nici un copil care respinge apropierea adulților . În timpul activităților comune împreună cu părinții s-a putut observa, cât de mult s-a dezvoltat abilitatea de cooperare.
Cooperează cu adulții
În timpul activităților comune împreună cu părinții s-a putut constata, cât de mult s-a dezvoltat abilitatea de cooperare a copiilor din grupă. Copiii din grupă fiind deschiși, comunicativi, prietenoși nu am avut probleme nici în faza inițială a anchetei în legătură cu colaborarea cu adulții, dar la sfârșit foarte puțini au fost cei care au rămas reticenți în cooperarea cu educatoarele, îngrijitoarele, părinții, bunicii.
Implicarea în activități comune
În jocurile de rol, la serbări copiii de multe ori trebuie să joace un rol, trebuie să se implice. Mulți copii nu participă cu plăcere sau nu vrea să participe în nici un fel la astfel de activități. Figura de mai jos arată foarte bine cât de mult s-au dezvoltat copii în privința asta.
Participarea la serbări
După cum reiese din diagramă, la cei mai mulți copii nu a creat problemă să participe la serbări, să interpreteze scenete în fața părinților nici în grupa mică, 8 copii n-a participat cu plăcere, iar 5 copii n-a participat deloc, numai ca spectator. În grupa mare deja toți au vrut să participe, o fetiță a avut nevoie de sprijinul meu.
Ajută colegii de grupă
Avănd în vedere indicatorii de dezoltare socială, am studiat și dacă ajută colegii în obținerea de rezultate comune, dacă recunoaște efectele pozitive ale efortului comun. După ce s-au cunoscut mai bine au fost mai ajutători.În privința asta a avut un efect pozitiv că am organizat multe activități extracurriculare, am jucat jocuri”creative-dramă”. În grupa mare numai la doi copii a fost consemnat comportament antisocial, răutate.
Adaptarea la norme, reguli
În perioada grădiniței majoritatea copiilor sunt încă obraznici, își încearcă limitele. Limite și reguli există peste tot și trebuie să ne acomodăm, să ne adaptăm la cerințele grupurilor sociale. Adaptarea la reguli nu se întămplă de la o zi la alta. Copiii trebuie să se obișnuiască, că în orice colectivitate există reguli, norme. În timpul jocului învață cel mai bine regulile. Copiii din grupă s-au jucat mult și bine, astfel au avut parte de experiențe noi și astfel s-a format personalitatea lor. Rezultatele sunt foarte diferite și din cauza, că copiii de 5-6 ani pot accepta mai ușor regulile jocului. Copilul care vine dintr-o familie unde există reguli, norme, poate accepta mai ușor și la grădiniță acest lucru.
Rezolvarea conflictelor
Într-un grup de copii, conflictul este un fenomen care va apărea mereu ca o modalitate de reglaj a relațiilor și de clarificare a ambivalenței care există la vârstele mici în aceste relații.
Dar, ceea ce ne interesează este momentul în care conflictul ia o formă agresivă și copiii încep să să se lovească, și sesizăm un anume pericol pentru siguranța lor. Scopul nu este de a evita să existe conflicte, ci să-i învățăm pe copii că nu numai printr-un comportament agresiv se poate rezolva situația conflictuală. Pentru rezultate cât mai bune au fost folosite jocurile”creative-dramă”, în cadrul cărora se dezvoltă empatia, autocunoașterea, toleranța și nu în ultimul rănd soluționarea conflictelor.
Participarea la jocuri „creative-dramă”
Jocurile „creative-dramă” în grupa noastră au fost prezente în activitatea de zi de zi deja din grupa mică. Cei mai mulți copii au participat din prima cu mare plăcere. După puțin timp au cerut ei să jucăm aceste jocuri. Numai doi copii au ales să se retragă pe perioada jocului, ceilalți au fost mereu entuziasmați de organizarea acestor jocuri.
Școala părinților
Folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
Părinții care au participat la programul „Educați așa” au completat aceste chestionare la începutul și la sfârșitul programului. Astfel a fost constatat că după terminarea programului au aplicat în mod mai conștient atenția pozitivă, lauda, recompensele.
Există reguli, limite concrete, precise, aplicate în mod consecvent în familia dumneavoastră?
Regulile și limitele există și sunt importante în fiecare familie, dar nu în aceași măsură. După terminarea programului deja 9 dintre cei 10 părinți a relatat că există reguli, limite concrete în familie pe care le aplică consecvent ori de câte ori este nevoie.
Este dificil să interziceți ceva copilului într-o anumită situație?
Comportamentul copilului de multe ori nu este pe placul părinților, dar nu întotdeauna reacționează în mod corespunzător, creând chiar mai multe conflicte astfel. Părinții au venit la program să învețe cum trebuie să procedeze în situații concrete, să învețe care manieră are efect față de un anumit comportament nedorit. O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune „Nu”. Părinții la începutul cursului mărturisesc, că le este foarte greu să interzică ceva copilului, pentru că copilul nu ascultă. La sfârșit 8 din 10 părinți afirmă că deja sunt conștienți că în cazul în care sunt foarte clari și preciși când stabilesc interdicții, dacă îi și explică copilului de ce fac acest lucru pot rezolva cu ușurință.
Stabiliți limite în fața copilului?
Este important ca părinții să știe că copiii nu sunt prietenii lor, nu trebuie să le placă tot ce fac, mai ales dacă este pentru binele lor. Când apare o situație în care copilul este lipsit de respect, atunci trebuiesc fixate limite. După participarea la program 8 părinți au relatat că stabilesc limite ori de câte ori este nevoie, un părinte a afirmat că nici acum nu poate stabili limite, iar celălalt a afirmat că numai câteodată îi reușește.
Ignorați comportamentul nedorit al copilului?
De multe ori copiii fac ceva numai ca să le atragă atenția părinților. Părinții participanți au învățat că în aceste situații nu trebuie să le acorde atenție, pentru că atunci copiii continuă. Cea mai bună soluție este aceea de a nu răspunde, de a ignora comportamentul. La sfârșitul programului 7 părinți au afirmat că au reușit să ignore comportamentul nedorit al copilului, 2 părinți au afirmat că numai câteodată pot ignora și numai un părinte a relatat că oricât de mult s-ar osteni nu-i reușește ignorarea.
Ați experimentat că este o atmosferă mai plăcută în familie dacă folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
În cadrul programului „Educați așa” am acordat o mare parte temei cu lauda și recompensa, fiindcă se știe că dând atenție la lucrurile frumoase pe care copilul le face, se subliniează ceea ce el face bine, astfel copilul primește mai multă încredere în sine. Copiii de foarte multe ori fac ceva pe care părintele poate recompensa în mai multe feluri. Părinții participanți că experimentarea acestor metode în fiecare zi a fost o bucurie pentru toată familia. La sfârșit fiecare părinte a declarat că a experimentat că este o atmosferă mult mai plăcută în familie dacă acord atenție pozitivă, dacă folosesc lauda și recompensa.
Folosiți izolarea, dacă situația o cere?
La începutul programului 5 părinți au declarat că nici nu cunosc această metodă, 3 au semnalat că folosesc doar în situații extreme, iar ceilalți 2 au afirmat că folosesc întotdeauna când copilul este agresiv, se ceartă cu frățiorul. După terminarea programului deja 7 părinți au afirmat că izolează copilul pentru cinci minute când altfel nu-l poate stăpâni.
Este important să păstrați norme, reguli în familie?
Părinții la acest curs au conștientizat, că este foarte important să aibă reguli, norme în familie, fiindcă astfel copilul și la grădiniță respectă regulile jocului mai ușor. După cum arată figura de mai jos după terminarea programului 7 părinți au afirmat că au ajuns la concluzia că normele și regulile sunt importante, alți 2 părinți sunt de părerte că numai în anumite situații trebuiesc norme, reguli, iar un singur părinte a afirmat că nu există norme, nu-i plac normele.
Concluzii metodice și științifice
Prin proiectul “Școala părinților”, participanții au înțeles că familia întruchipează un sistem social dinamic, care are legi, componente structurale și că cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o ființă umană. Prin alegerea acestei teme, se poate demonstra faptul că o relație corespunzătoare cu părinții are rezultate în dezvoltarea socială a copilului. Datorită participării la acest proiect părinții au învățat să observe, să recunoască și să aprecieze mai conștient valorile copilului, iar în cazul unor comportamente necorespunzătoare să reacționeze prin metode adecvate. Părinții sunt cei dintâi și cei mai importanți învățători ai copiilor lor. Ei au cea mai mare influență asupra dezvoltării emoționale a copilului, dezvoltare care are impact asupra întregii existențe a omului.
Colaborarea eficientă dintre grădiniță și familie determină dezvoltarea socială a preșcolarilor. Momentele petrecute cu incluziunea familiilor, jocurile comune, activitățile extracurriculare(excursii, serbări,etc.) contribuie la aprofundarea legăturii dintre membrii familiei și grădiniță, prin urmare formează în percepția copiilor sentimentul de colectivitate și apartenența holistică.
părinții participanți aplică mai conștienți atenția pozitivă, axată, astfel copilul primește mai multă recunoștință, recompensă și acești părinți reacționează prin metode alese în mod conștientizat și la formele de comportament mai puțin agreate ale copiilor.
Dacă educatoarele percep, sesizează receptivitatea părinților, pot crea o relație de colaborare cu familiile preșcolarilor, care să faciliteze aprofundarea sistemului relațional dintre grădiniță și familie și ridică această relație la un nivel superior.
Datorită metodelor unitare de influențare (educatoare-părinți) copiii se dezvoltă mai bine din toate punctele de vedere.
Bibliografie
Glava, A., Glava, C.(2002). “Introducere în pedagogia preșcolară”. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.
Boca
Bonchiș, E., (1997), Studierea imaginii de sine în copilărie și preadolescență, Oradea: Editura Imprimăriei de Vest. (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, … –
Coffey, A. (2006): “Socialization” in Scott, J. (ed.) Sociology. The KeyConcepts. London: Routledge.(164-166).
Bistriceanu, C.(2006). Sociologia familiei, Ed. Fundației România de Mâine.
Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol I I. București: Editura Renaissance.
Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol I. București: Editura Renaissance.
cu vârsta pâna la 7 ani / Adina Botis, Loredana Mihalca. – Buzău : Alpha MDN, 2007, pag.57
Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți,
dspace.bcucluj.ro/jspui/bitstream/…/Competente%20PARINTI_%20DRM.p…
Educația 2000+, 2009, MIC DICTIONAR AL VIETII DE FAMILIE DE IOLANDA M
epere ale educației timpurii în grădiniță / Cristiana
file:///C:/Documents%20and%20Settings/xp/My%20Documents/Downloads/rezumat_sulea_branisteanu_rodica.pdf
Giddens, Anthony. (2000). Sociologie. București: Editura All. (33- 35)
Holland , C., Adult Learning, New York , pg. 126
http://corinaandrei.blogspot.ro/2012/02/comunicarea-in-invatamantul-prescolar.html
http://gopgulliver.ro/wp-content/uploads/2011/01/Jocuri-pentru-copii.pdf
http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-ACTIVITATE-FUNDAMENTALA-62244.php
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.(2008). Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.(8)
Mitrofan, Iolanda și Nicolae. (1991). Familia de la A la Z. Mic dicționar al vieții de familie. București: Editura științifică și enciclopedică
Noi repere ale educației timpurii în grădiniță / Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, … – București: Educația 2000+, 2009, pag.66-70
P. Janet apud S.Teodorescu, În lumea copilului, prieteni, colegi, cunoscuți, Editura Didactica și Pedagogică,București, 1976, p.115
Rotariu, T. și Iluț, P. (1996). Sociologie. Cluj: Mesagerul, Cap. 4„Socializare și educație”. (91-129).
Rotariu, Traian și Ilut, Petru. (1996). Sociologie. Cluj-Napoca: Ed. Mesagerul Transilvanp. (91-112)
scoalapoienisolca.files.wordpress.com/…/invatare-sociala…
Stănoiu & Voinea , 1983, apud E. Stănciulescu, 1997
Stănoiu, D. și Voinea, M. (1983). Sociologia familiei.București: Tipografia Universității București.
UNICEF. Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară.(32)
W. Good, 1970, 35
Golu et al.(1994). 102
Asociația Creativ. (2007). Ghidul animatorului socio-educativ. Transformă lumea prin joc. București.
http://consilierultau.blogspot.ro/2012/04/jocuri-sociale-pentru-copii-jocurile.html
Lepădatu, I.( 2008 ). Psihologia vârstelor : ciclurile de creștere și dezvoltare . Sibiu: Psihomedia.
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2012/aprilie_2012_print.pdf
MITROFAN , BUCURESTI 1991
Anexe
Anexa 1- Chestionar pentru părinți
Stimate părinte!
Vă rugăm, completați acest chestionar pentru a ne ajuta să cunoaștem exigențele părinților din grupă, și pentru dezvoltarea și educația copilului dumneavoastră.
Cunoașteți oferta educațională și regulamentul de ordine interioară a grădiniței?
Da, am citit.
Am auzit, că este.
Nu cunosc.
Ați avut cunoștințe anterioare despre unitatea de învățământ înainte să înscrieți copilul la grădiniță?
Da, am mai avut copil la această unitate.
Da, am auzit de la cunoștințe.
Nu, această grădiniță este cel mai aproape.
N-am avut cunoștințe anterioare, a fost o alegere aleatorie.
În ce măsură simțiți nevoia, ca educatoarele să meargă la dumneavoastră în vizită la domiciliu?
Foarte mult.
Nu neapărat.
Deloc.
Cât timp petrece copilul dumneavoastră la grădiniță?
4-5 ore
6-7 ore
8 ore sau mai mult
Care sunt cele mai importante sarcini ale grădiniței? (marcați max.4)
Supravegherea copiilor, asigurarea inegrității fizice.
Învățarea de poezii, căntece.
Alimentația potrivită.
Relațiile sociale, prietenii.
Jocul.
Pregătirea pentru școală.
Dezvoltarea vorbirii.
Să vină cu plăcere la grădiniță.
Multă mișcare.
Dezvoltarea independenței.
Limbi străine.
Dezvoltarea socio-emoțională.
După părerea dumneavoastră este importantă participarea copiilor prin coordonarea educatoarelor la evenimente culturale extracurriculare(teatru de păpuși, excursii, vizite etc.)?
Da.
Nu.
Este prea costisitor.
Ce părere aveți, cât de important este din perspectiva dezvoltării sociale a copilului organizarea de activități comune, excursii împreună cu familia?
Foarte important.
Mi-e indiferent.
Nu este important.
Ce părere aveți, în ce mod ar putea grădinița să-i implice și mai mult pe părinți în activitățile extracurriculare?
Sunt deajuns cele organizate.
Mai multe activități de joc cu părinții după masa.
Excursii cu familia.
Mai multe serbări.
Este important să participați la ședințele cu părinții?
Este foarte important.
Nu particip întotdeauna.
Cât de regular ați dori să primiți informații despre dezvoltarea copilului dumneavoastră?
Zilnic
Săptămânal
Lunar
Semestrial
Anual
Anexa 2- Chestionar
Programul „Educați așa”
Folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
De multe ori
Câteodată
Niciodată
2. Există reguli, limite concrete, precise, aplicate în mod consecvent în familia dumneavoastră?
Există
Nu există
Nu întotdeauna putem aplica
3. Este dificil să interziceți ceva copilului într-o anumită situație?
Este dificil
Uneori este dificil
Nu este deloc dificil
4. Stabiliți limite în fața copilului?
Da
Câteodată
Nu
5. Ignorați comportamentul nedorit al copilului?
Da
Câteodată
Nu
6. Ați experimentat că este o atmosferă mai plăcută în familie dacă folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
Da, am experimentat
N-a avut rezultate
Nu întotdeauna dă rezultate
7. Folosiți izolarea, dacă situația o cere?
Da
Nu
Câteodată
8. Este important să păstrați norme, reguli în familie?
Da, este foarte important
Nu-mi plac normele
Câteodată avem nevoie de norme
9. De ce participați la acest curs?
Am auzit de la cunoșințe despre curs
Sunt interesat de aceste subiecte
Din curiozitate
Pot discuta problemele mele cu alți părinți
Este gratis
Fișă pentru aprecierea progresului individual
al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare
Nume și prenume…………………………………………..
Data nașterii……………………………………………….
Educatoare…………………………………………………
Data de la care frecventează grădinița …………………………
Data la care a finalizat grupa mare ……………………………..
LEGENDĂ:
A – comportament atins
D – comportament în dezvoltare
NS – comportament care necesită sprijin
Bifă cu culoarea roșie – apreciere inițială
Bifă cu culoare albastră – apreciere finală
DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE
DEZVOLTARE SOCIO-EMOȚIONALĂ
C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ȘI PREMISELE CITIRII ȘI SCRIERII
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII
Concluzii / Comentarii:
……….………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Apreciere inițială Apreciere finală Director, Director,
Educatoare, Educatoare, Părinte, Părinte,
Chestionar pentru părinți
Consideră util vizita la domiciliu
Prin acest chestionar am vrut să aflu cerințele, revendicările părinților cu scopul dezvoltării cât mai eficiente a copilului. Am vrut să știu, dacă părinții consideră sau nu util vizita la domiciliu, și am consimțit cu mare bucurie că majoritatea familiilor ne așteaptă cu drag.
Cele mai importante sarcini ale grădiniței
Figura următoare ne dă răspuns la punctul de vedere a părinților în legătură cu cele mai importante sarcini ale grădiniței. Este evident că cel mai important este ca copilului să-i placă la grădiniță, următorul fiind dezvoltarea socio-emoțională, urmând de relații sociale, prietenii. Cel mai puțin important după părerea lor este de a învăța limbi străine.
Părerile referitoare la organizarea de activități comune, excursii cu părinții
În următorul punct al studiului am obținut răspunsuri , dacă sunt cerințe în legătură cu organizarea de excursii, activități comune cu părinții, sau nu. Am știut că nu pentru toată lumea este important, dar m-am bucurat când am văzut că 16 familii doresc să organizăm astfel de acțiuni.
Părerea părinților referitor la implicarea lor în activitățile extracurriculare ale grădiniței
Din figura de mai jos reiese, ce cred părinții despre activitățile extracurriculare, despre cum, în ce mod și ce activități am putea să organizăm împreună .
Participarea la ședințe cu părinții
Am fost curioasă la cât de important este participarea la ședințele cu părinții și am constatat că numai doi dintre părinți nu consideră că e necesar să participe întotdeauna la aceste ședințe.
Bibliografie
Glava, A., Glava, C.(2002). “Introducere în pedagogia preșcolară”. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.
Boca
Bonchiș, E., (1997), Studierea imaginii de sine în copilărie și preadolescență, Oradea: Editura Imprimăriei de Vest. (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, … –
Coffey, A. (2006): “Socialization” in Scott, J. (ed.) Sociology. The KeyConcepts. London: Routledge.(164-166).
Bistriceanu, C.(2006). Sociologia familiei, Ed. Fundației România de Mâine.
Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol I I. București: Editura Renaissance.
Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol I. București: Editura Renaissance.
cu vârsta pâna la 7 ani / Adina Botis, Loredana Mihalca. – Buzău : Alpha MDN, 2007, pag.57
Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți,
dspace.bcucluj.ro/jspui/bitstream/…/Competente%20PARINTI_%20DRM.p…
Educația 2000+, 2009, MIC DICTIONAR AL VIETII DE FAMILIE DE IOLANDA M
epere ale educației timpurii în grădiniță / Cristiana
file:///C:/Documents%20and%20Settings/xp/My%20Documents/Downloads/rezumat_sulea_branisteanu_rodica.pdf
Giddens, Anthony. (2000). Sociologie. București: Editura All. (33- 35)
Holland , C., Adult Learning, New York , pg. 126
http://corinaandrei.blogspot.ro/2012/02/comunicarea-in-invatamantul-prescolar.html
http://gopgulliver.ro/wp-content/uploads/2011/01/Jocuri-pentru-copii.pdf
http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-ACTIVITATE-FUNDAMENTALA-62244.php
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.(2008). Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.(8)
Mitrofan, Iolanda și Nicolae. (1991). Familia de la A la Z. Mic dicționar al vieții de familie. București: Editura științifică și enciclopedică
Noi repere ale educației timpurii în grădiniță / Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, … – București: Educația 2000+, 2009, pag.66-70
P. Janet apud S.Teodorescu, În lumea copilului, prieteni, colegi, cunoscuți, Editura Didactica și Pedagogică,București, 1976, p.115
Rotariu, T. și Iluț, P. (1996). Sociologie. Cluj: Mesagerul, Cap. 4„Socializare și educație”. (91-129).
Rotariu, Traian și Ilut, Petru. (1996). Sociologie. Cluj-Napoca: Ed. Mesagerul Transilvanp. (91-112)
scoalapoienisolca.files.wordpress.com/…/invatare-sociala…
Stănoiu & Voinea , 1983, apud E. Stănciulescu, 1997
Stănoiu, D. și Voinea, M. (1983). Sociologia familiei.București: Tipografia Universității București.
UNICEF. Ghidul cadrelor didactice pentru educația timpurie și preșcolară.(32)
W. Good, 1970, 35
Golu et al.(1994). 102
Asociația Creativ. (2007). Ghidul animatorului socio-educativ. Transformă lumea prin joc. București.
http://consilierultau.blogspot.ro/2012/04/jocuri-sociale-pentru-copii-jocurile.html
Lepădatu, I.( 2008 ). Psihologia vârstelor : ciclurile de creștere și dezvoltare . Sibiu: Psihomedia.
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2012/aprilie_2012_print.pdf
MITROFAN , BUCURESTI 1991
Anexe
Anexa 1- Chestionar pentru părinți
Stimate părinte!
Vă rugăm, completați acest chestionar pentru a ne ajuta să cunoaștem exigențele părinților din grupă, și pentru dezvoltarea și educația copilului dumneavoastră.
Cunoașteți oferta educațională și regulamentul de ordine interioară a grădiniței?
Da, am citit.
Am auzit, că este.
Nu cunosc.
Ați avut cunoștințe anterioare despre unitatea de învățământ înainte să înscrieți copilul la grădiniță?
Da, am mai avut copil la această unitate.
Da, am auzit de la cunoștințe.
Nu, această grădiniță este cel mai aproape.
N-am avut cunoștințe anterioare, a fost o alegere aleatorie.
În ce măsură simțiți nevoia, ca educatoarele să meargă la dumneavoastră în vizită la domiciliu?
Foarte mult.
Nu neapărat.
Deloc.
Cât timp petrece copilul dumneavoastră la grădiniță?
4-5 ore
6-7 ore
8 ore sau mai mult
Care sunt cele mai importante sarcini ale grădiniței? (marcați max.4)
Supravegherea copiilor, asigurarea inegrității fizice.
Învățarea de poezii, căntece.
Alimentația potrivită.
Relațiile sociale, prietenii.
Jocul.
Pregătirea pentru școală.
Dezvoltarea vorbirii.
Să vină cu plăcere la grădiniță.
Multă mișcare.
Dezvoltarea independenței.
Limbi străine.
Dezvoltarea socio-emoțională.
După părerea dumneavoastră este importantă participarea copiilor prin coordonarea educatoarelor la evenimente culturale extracurriculare(teatru de păpuși, excursii, vizite etc.)?
Da.
Nu.
Este prea costisitor.
Ce părere aveți, cât de important este din perspectiva dezvoltării sociale a copilului organizarea de activități comune, excursii împreună cu familia?
Foarte important.
Mi-e indiferent.
Nu este important.
Ce părere aveți, în ce mod ar putea grădinița să-i implice și mai mult pe părinți în activitățile extracurriculare?
Sunt deajuns cele organizate.
Mai multe activități de joc cu părinții după masa.
Excursii cu familia.
Mai multe serbări.
Este important să participați la ședințele cu părinții?
Este foarte important.
Nu particip întotdeauna.
Cât de regular ați dori să primiți informații despre dezvoltarea copilului dumneavoastră?
Zilnic
Săptămânal
Lunar
Semestrial
Anual
Anexa 2- Chestionar
Programul „Educați așa”
Folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
De multe ori
Câteodată
Niciodată
2. Există reguli, limite concrete, precise, aplicate în mod consecvent în familia dumneavoastră?
Există
Nu există
Nu întotdeauna putem aplica
3. Este dificil să interziceți ceva copilului într-o anumită situație?
Este dificil
Uneori este dificil
Nu este deloc dificil
4. Stabiliți limite în fața copilului?
Da
Câteodată
Nu
5. Ignorați comportamentul nedorit al copilului?
Da
Câteodată
Nu
6. Ați experimentat că este o atmosferă mai plăcută în familie dacă folosiți lauda și recompensa la copilul dumneavoastră?
Da, am experimentat
N-a avut rezultate
Nu întotdeauna dă rezultate
7. Folosiți izolarea, dacă situația o cere?
Da
Nu
Câteodată
8. Este important să păstrați norme, reguli în familie?
Da, este foarte important
Nu-mi plac normele
Câteodată avem nevoie de norme
9. De ce participați la acest curs?
Am auzit de la cunoșințe despre curs
Sunt interesat de aceste subiecte
Din curiozitate
Pot discuta problemele mele cu alți părinți
Este gratis
Fișă pentru aprecierea progresului individual
al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare
Nume și prenume…………………………………………..
Data nașterii……………………………………………….
Educatoare…………………………………………………
Data de la care frecventează grădinița …………………………
Data la care a finalizat grupa mare ……………………………..
LEGENDĂ:
A – comportament atins
D – comportament în dezvoltare
NS – comportament care necesită sprijin
Bifă cu culoarea roșie – apreciere inițială
Bifă cu culoare albastră – apreciere finală
DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE
DEZVOLTARE SOCIO-EMOȚIONALĂ
C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ȘI PREMISELE CITIRII ȘI SCRIERII
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII
Concluzii / Comentarii:
……….………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Apreciere inițială Apreciere finală Director, Director,
Educatoare, Educatoare, Părinte, Părinte,
Chestionar pentru părinți
Consideră util vizita la domiciliu
Prin acest chestionar am vrut să aflu cerințele, revendicările părinților cu scopul dezvoltării cât mai eficiente a copilului. Am vrut să știu, dacă părinții consideră sau nu util vizita la domiciliu, și am consimțit cu mare bucurie că majoritatea familiilor ne așteaptă cu drag.
Cele mai importante sarcini ale grădiniței
Figura următoare ne dă răspuns la punctul de vedere a părinților în legătură cu cele mai importante sarcini ale grădiniței. Este evident că cel mai important este ca copilului să-i placă la grădiniță, următorul fiind dezvoltarea socio-emoțională, urmând de relații sociale, prietenii. Cel mai puțin important după părerea lor este de a învăța limbi străine.
Părerile referitoare la organizarea de activități comune, excursii cu părinții
În următorul punct al studiului am obținut răspunsuri , dacă sunt cerințe în legătură cu organizarea de excursii, activități comune cu părinții, sau nu. Am știut că nu pentru toată lumea este important, dar m-am bucurat când am văzut că 16 familii doresc să organizăm astfel de acțiuni.
Părerea părinților referitor la implicarea lor în activitățile extracurriculare ale grădiniței
Din figura de mai jos reiese, ce cred părinții despre activitățile extracurriculare, despre cum, în ce mod și ce activități am putea să organizăm împreună .
Participarea la ședințe cu părinții
Am fost curioasă la cât de important este participarea la ședințele cu părinții și am constatat că numai doi dintre părinți nu consideră că e necesar să participe întotdeauna la aceste ședințe.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parteneriatul Gradinita Familie In Sprijinul Dezvoltarii Sociale a Copilului (ID: 160181)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.