Parteneriat Educational ,,ajuta Ma Sa Cresc Mare”
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Dezvoltarea învățământului preșcolar-aspecte generale
1. Vârsta preșcolară-caracteristici generale
2.Învățământul preșcolar din România- repere și tendințe;
3. Calitatea în instituția grădinița
4. Familia-potențial și valori educative
5.Parteneriatul grădiniță-familie și sporirea calității educației
6.Consiliere în grădiniță
CAPITOLUL II. Metodologia cercetării
1. Scopul cercetării
2. Obiectivele cercetării;
3. Variabilele cercetării
4. Ipoteza cercetării
5. Eșantionul cercetării
6. Metodele și instrumentele de cercetare:
6.1. Metoda anchetei pe bază de chestionar
6.2 Metoda anchetei pe bază de interviu
6.3. Observația
CAPITOLUL III. Rezultate, Interpretări- conexiuni în spațiul parteneriatului
Etapele cercetării
1.Etapa constatativă
1.1. Managerul/Directorul de grădiniță-leadership, monitor, regizor și evaluator al calității în dezvoltarea instituției preșcolare
1.2. Educatoarea-actor principal în producerea și asigurarea calității educației în instituția preșcolară;
1.3.Părinții și comunitatea părinților-coparticipanți și beneficiari ai aplicării standardelor de calitate în grădiniță
2. Etapa experimentală
2.1. Studiu de caz: parteneriat educațional ,,Ajuta-mă să cresc mare
2.2.Analiza și interpretarea datelor empirice
3. Concluzii;
4. Bibliografie
5. Anexe
INTRODUCERE
În învățământul românesc, parteneriatul grădiniță-familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite documente de politică educațională la nivel național și internațional și de cercetările în domeniul educației. În România, conform Legii educației naționale nr. 1/2011, părinții sunt considerați parteneri principali și beneficiari ai procesului de învățământ. Parteneriatul educațional grădiniță-familie a fost în permanență o parte integrantă a demersurilor inițiate în sensul schimbărilor, atât la nivel teoretic cât și la nivel practic.
Am conceput aceasta lucrare din dorința de a observa daca parteneriatul educațional grădiniță-familie are un rol important în influențarea rezultatelor preșcolare din grădiniță.
Învățământul preșcolar este principalul partener educativ al familiei. Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui influenta îi marchează esențial dezvoltarea ca individ. Astfel legătura copilului cu familia este extrem de puternica și, din punct de vedere, de neînlocuit. Grădinița reprezintă prima instituție de educare a tinerei generații, dar , alături de aceasta, un rol foarte important îl are familia , care reprezintă primul mediu educativ și, totodată, acel mediu fără de care acțiunile școlare nu ar avea succes. Pentru a sublinia cât de importanta este implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie, lucrarea este structurata pe trei capitole.
Primul capitol intitulat ,, Dezvoltarea învățământului preșcolar” cuprinde mai multe subcapitole care au la baza creșterea calității educației prin parteneriatul grădiniță-familie.
Al doilea capitol intitulat ,,Metodologia cercetării” cuprinde participarea și implicarea părinților în procesul educațional, prezența lor efectivă în cadrul activităților desfășurate la grupă.
Al treilea capitol cuprinde etapele cercetări, conexiuni în spațiul parteneriatului, concluzii, anexe, bibliografie.
Scopul lucrării este de a îmbunătăți cunoștințele copiilor prin implicarea părinților în cadrul parteneriatului grădiniță-familie. Această lucrare pune în evidență importanța participării părinților în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie și beneficiile acesteia în ceea ce privește educația copilului preșcolar.
CAPITOLUL I.
Dezvoltarea învățământului preșcolar-aspecte generale
Vârsta preșcolară-caracteristici generale
A doua copilărie, ,,vârsta de aur a copilăriei” reprezintă stadiul de dezvoltare al copilului, cuprins între vârsta de 3-6 ani, care mai poartă numele de preșcolaritate. Această etapă a vieții copilului este marcată de importanță majoră deoarece are loc o dezvoltare a capacităților fizice, psihice și sociale ale preșcolarului care-i vor permite să se adapteze la realitatea înconjurătoare și să devină independent. Aceste modificări au fost evidențiate de psihosociologi în diferitele teoriiale dezvoltării umane: teorii cognitiviste, teorii ale dezvoltării morale, teorii ale dezvoltării identității și teorii ale dezvoltării comportamentale. Cele mai importante modificări din punct de vedere fizic și psihic au rol decisiv în dezvoltarea ulterioară a copilului preșcolar precum și la formarea personalității acestuia.
Perioada preșcolară este împărțită în 3 subperioade: preșcolaritatea mică (între 3-4 ani) marcată de dorința de explorare a lumii înconjurătoare, preșcolaritatea mijlocie (între 4-5 ani) marcată de dorința de independență, copilul dorește să dețină controlul, să mănânce singur, să se îmbrace singur, să arate că este mare și că se poate descurca. În această subperioadă copilul dobândește numeroase deprinderi și aptitudini: limbajul se dezvoltă semnificativ la fel și afectivitatea, memoria și imaginația. Preșcolaritatea mare (între 5-6 ani) este caracterizată printr-o dezvoltare a atenției copilului, prin apariția învățării didactice (unde copilul este nevoit să utilizeze cunoștințele dobândite ca să facă făță cerințelor de la grădiniță) și prin dorința de afirmare. Începând cu prima subperioadă până la ultima, se produc modificări esențiale în viața copilului. Este perioada în care copilul cercetează realitatea înconjurătoare, studiază fiecare lucru mic, fiind curios să afle cât mai multe lucruri, adresează cât mai multe întrebări legate de o anumită temă pentru a afla cât mai multe despre problema respectivă. Atât în cadrul familial cât și în cadrul instituțional, el este un mic cercetător, își dorește să le descopere pe toate. În acest fel devine independent, stăpân pe sine, câștigă autonomie în cunoaștere și inițiativă. În această perioadă copilul socializează cu părinții, cu rudele, cu vecinii, cu educatoarea și este mândru de performanțele sale mai ales atunci când e lăudat. E foarte importantă comunicarea în primii ani de viață a copilului.
Cu alte cuvinte se dezvoltă un comportament social demn de admirație, civilizat, care respectă cerințele individuale al fiecărui copil. Când participă la gradiniță la o serbare copilul va încerca să impresioneze auditoriul, va fi un mic actor când va spune o poezie sau când va juca un rol într-o scenetă. Imaginația preșcolarului se dezvoltă foarte mult în acest stadiu și datorită faptului că este pasionat de poveștile cu zâne, prinți și prințese, monștrii și zei și de tot ce e fantastic. De asemenea, prin intermediul jocului el își dezvoltă capacitățile creatoare. Copilul este cel care acumulează cunoștințele prin intermediul jocului, își dezvoltă capacitățile creatoare. Copilul de 3 ani chiar și atunci când îi lipsește jucăria poate inventa una nouă și jocul său poate continua. De exemplu folosește scăunele și le așează în șir și își imaginează că merge cu trenulețul sau folosește un băț pe post de căluț. La sfârșitul perioadei însă: “ Jocul capătă roluri psihologice tot mai complexe, funcții normative, funcții de facilitare a adaptării copiilor la aspectele mai complexe ale mediului înconjurător.
”Fantezia îngăduită și cultivată la preșcolaritate va genera forțele creatoare de mai târziu.” Atenția este de asemenea, involuntară și este susținută de curiozitatea copilului, atunci când vrea și îl interesează subiectul discutat este ”numai ochi și urechi” (în cazul poveștilor spuse de părinți sau la gradiniță) iar atunci când nu îi place despre ce se discută se retrage și își găsește altă ocupație mai interesantă. Apare și atenția distributivă dar și cea voluntară. La preșcolarul mic aceasta este de 12 minute, la cel mijlociu de 14-15 minute iar la cel mare de 20-25 de minute. Atenția copilului depinde de numeroși factori printre care și natura activității desfășurate de copil. După cum am mai menționat, atunci când copilul ascultă o poveste atenția este captată mai ușor și este de lungă durată decât în cazul în care copilul este nevoit să încerce să învețe o poezie. Curiozitatea copilului predomină la vârsta preșcolară. Acest fapt este explicabil, dat fiind faptul că preșcolarul este mic și neștiutor. Lumea înconjurătoare îi stârnește o serie de întrebări, incertitudini, nelămuriri, la care ar vrea răspunsuri concrete dar pe înțelesul său. Educatoarea trebuie să le explice copiilor ce au voie și ce nu au voie să facă atunci când sunt la grădiniță dar și acasă. La vârsta preșcolară se dezvoltă reprezentările, gândirea cauzală, gândirea critică, memoria, atenția, imaginația, creativitatea, voința și alte procese psihice fundamentale. Având în vedere desprinderea ușoară de mediul familial și pătrunderea în mediul social, viața afectivă a preșcolarului devine mai complexă. El intră în contact cu ,,lume nouă”,la gradiniță când își cunoaște educatoare și viitorii colegi, în familie când își cunoaște rudele chiar și la locul de joacă din parc. El învață cum să se comporte cu în diferite situații și atunci apare învățarea afectivă. La sfârșitul perioadei preșcolare copilul a dobândit aptitudini și deprinderi care îl vor ajuta să parcurgă următoarele etape ale vieții sale fără teama că nu se va descurca singur. Copilul trece de la stadiul în care era dependent de familie și nu se putea exprima, spre stadiul în care poate arăta câte știe și ce poate face. Dezvoltarea sa ulterioară depinde de aceste aptitudini și abilități obținute. De aceea, este necesar ca în această perioadă copilului să i se acorde atenție, suport emoțional și afecțiune pentru a depăși momentele de teamă, anxietate și nesiguranță pentru a i se asigura condițiile unei dezvoltări armonioase care îl vor ajuta să devină o personalitate puternică. Cunoașterea profilului psihologic al vârstei preșcolare devine un etalon important nu numai pentru evaluarea nivelului de dezvoltare, pentru înțelegerea universului psiho-intelectual, socio afectiv și comportamental, dar și din perspectiva optimizării strategiilor practice de acțiune eficientă la această vârstă.
2. Învățământul preșcolar din România-repere și tendințe
În România, învățământul preșcolar face parte din sistemul național de învățământ și este coordonat de Ministerul Educației Naționale. Reforma învățământului preprimar vizează democratizarea sistemului prin: descentralizare, flexibilitate, egalizarea șanselor la educație, diversificarea ofertei pedagogice, îmbunătățirea calității învățământului. Învățământului preșcolar îi revin sarcini importante în pregatirea copiilor pentru școală, aceasta asigurând în buna măsură eficiența învățământului în prima sa treaptă. Grădinița este prima unitate de învățământ pe care o parcurge copilul în primii ani de viață, aici învață să se integreze în colectivitate, să socializeze cu ceilalți, să asculte părerile celor din jur și să își argumenteze punctul de vedere. Copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistă iar pregătirea lui pentru școală înseamnă a-l înarma cu acele achiziții, capacitați, aptitudini, abilități care să-l ajute în parcurgerea în continuare și la o altă treaptă a drumului atât de complicat în cunoașterea lumii înconjurătoare. Astfel, educatorul, la nivelul relației didactice, apare ca un partener matur de joc, care cunoaște toate detaliile și regulile care trebuie respectate împreună cu familia și cu societatea civilă asigurarea un învățământ preșcolar de calitate, eficient, centrat pe trebuințele copiilor.
În conformitate cu drepturile copiilor, la care România a aderat, toți copiii au dreptul la educație. Învățămîntul preșcolar pregătește copilul pentru viața școlară, îi formează anumite abilități, îndemânări, aptitudintului preprimar vizează democratizarea sistemului prin: descentralizare, flexibilitate, egalizarea șanselor la educație, diversificarea ofertei pedagogice, îmbunătățirea calității învățământului. Învățământului preșcolar îi revin sarcini importante în pregatirea copiilor pentru școală, aceasta asigurând în buna măsură eficiența învățământului în prima sa treaptă. Grădinița este prima unitate de învățământ pe care o parcurge copilul în primii ani de viață, aici învață să se integreze în colectivitate, să socializeze cu ceilalți, să asculte părerile celor din jur și să își argumenteze punctul de vedere. Copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistă iar pregătirea lui pentru școală înseamnă a-l înarma cu acele achiziții, capacitați, aptitudini, abilități care să-l ajute în parcurgerea în continuare și la o altă treaptă a drumului atât de complicat în cunoașterea lumii înconjurătoare. Astfel, educatorul, la nivelul relației didactice, apare ca un partener matur de joc, care cunoaște toate detaliile și regulile care trebuie respectate împreună cu familia și cu societatea civilă asigurarea un învățământ preșcolar de calitate, eficient, centrat pe trebuințele copiilor.
În conformitate cu drepturile copiilor, la care România a aderat, toți copiii au dreptul la educație. Învățămîntul preșcolar pregătește copilul pentru viața școlară, îi formează anumite abilități, îndemânări, aptitudini necesare viitorului școlar de mâine: copilul învață să țină creionul în mână, învață să picteze, să deseneze, să recite o poezie, să dramatizeze diferite personaje din povești, să pronunțe corect sunetele limbii române, să constientizeze fapte rele etc.
Tendințele actuale ale educației cer realizarea unor parteneriate constructive și eficiente între grădiniță, familie și alți factori educaționali, în vederea socializării și pregătirii copilului către școală și viața socială. Parteneriatul educațional este una dintre cerințele-cheie ale pedagogiei contemporane, este un concept și o atitudine. Colaborarea acestor parteneri în educație sprijină copilul si este stimulat să creeze lucruri noi, demne de laudă.
Primul mediu instituționalizat care oferă acestuia posibilitatea de a se dezvolta armonios din punct de vedere intelectual, moral, cognitiv, afectiv, psihomotric este grădinița. Reforma produsă la nivelul educației timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmărește.
Dintre acestea amintim:
– dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
– dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi.
– descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
– sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursu vieții.
Astfel preșcolarul ca ființă sensibilă care, a trecut de stadiu socializării urmând să pășească, cu pași mărunți spre viața școlară. Preocupare pentru dezvoltare se organizează pe câteva direcții și tendințe devenind ,,o instruire realizată prin educație și nu o educație dobândită prin instruire” (Programa activităților instructive- educative în grădinița de copii, 1998).
Cadrul didactic se informează, prelucrează informațiile, alege materialele didactice, desfășoară activitatea propusă dar produsele activității respective nu au o importanță semnificativă. Educatoarea deține un rol important în grupa de copiii reprezintă un bun manager al grupei, coordonează întreaga activitate cu copiii, rezolvă probleme apărute, oferă copiilor răspunsuri la toate întrebările adresate de ei. Cadrul didactic este membru activ al comunității, identifică și folosește modalități eficiente de implicare a familiei în viața gradiniței și în dezvoltarea preșcolarului, cunoaște resursele umane și materiale ale comunității și le valorifică în beneficiul instituției, implică preșcolarii în acțiuni în folosul comunității etc.
Cadrul didactic are o atitudine reflexivă este conștient că activitatea didactică înseamnă și perfecționare continuă. În acest sens, se preocupă de identificarea acelor aspecte ale activității sale care necesită ameliorări. Un cadru didactic reflexiv își îmbunătățește continuu competențele personale. Este promotor al unui sistem de valori în concordanță cu idealul educațional recunoaște, utilizează și promovează valori social-umane, moral-civice, cognitive, culturale și spirituale.
Educatorul, consideră Bruner, trebuie să încurajeze copilul să descopere el însuși principii. De asemenea, trebuie să angajeze cu copilul un dialog activ de „moșire“ a adevărului (maieutica), pentru a-l ajuta pe acesta în așa fel încât informația ce trebuie transmisă să fie adecvată nivelului curent de înțelegere a elevului. Curriculumul trebuie organizat în spirală, fapt ce permite copilului să construiască permanent pe baza cunoștințelor deja asimilate. Bruner explică faptul că orice cadru didactic trebuie să țină seamă de următoarele aspecte în proiectarea procesului de predare- învățare:
– predispoziția la învățare;
– modul în care informația poate fi structurată în așa fel încât să poată fi asimilată într-o mai mare măsură de subiect;
– secvențele efective în care materialul este structurat;
– natura recompenselor și a pedepselor.
Metodele eficiente de structurare a cunoștințelor trebuie să rezulte din simplificarea, generarea de noi propoziții și din diversitatea contextelor în care este manipulată/ procesată o informație cât mai bogată. Bruner (Bruner J., 1996) a extins cadrul teoretic, incluzând aspectele sociale și culturale ale învățării, precum și aspectele practice ale legilor și existenței cotidiene. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea și realizarea procesului de predare-învățare, care: trebuie să ia în considerare și să valorifice experiența copilului pentru a-l motiva să-și folosească abilitățile de învățare și să permită autoreglarea învățării; permite organizarea în spirală, astfel încât structura să fie ușor asimilabilă de către cel care învață, prin strategii de memorare simple sau complexe; trebuie să fie proiectată astfel încât să faciliteze extrapolarea/ transferarea și trecerea dincolo de simpla informație; valorifică diferențele individuale și varietatea factorilor care concură la rezolvarea unei sarcini.
Relația dintre educatoare și copil trebuie să fie una de prietenie, trebuie să se apropie de copil dar să fie și ,,autoritară’’ atunci când trebuie. Fiecare copil este diferit, acest lucru este ceea ce îl face să fie special. Există, cu siguranță, câteva lucruri esențiale comune tuturor copiilor: au nevoie de dragoste, au nevoie de securitate, de hrană bună, de sprijinul nostru ca să crească, să se dezvolte sănătos și să învețe. Toți copiii cresc și se dezvoltă parcurgând aceleași etape, dar îi deosebește ritmul în care dezvoltarea lor se petrece. Dezvoltarea se realizează pe mai multe domenii: fizic, intelectual, social, emoțional, toate fiind strîns legate între ele și influențându-se reciproc! Un copil la un moment dat poate înregistra salturi mai mari în dezvoltare într-un anumit domeniu decât alt copil. Dar ulterior poate avea perioade de stagnare. Astfel că a face comparații între copii pentru a-i evalua nu este indicat.
Progresele copiilor trebuie privite individual, pentru că ele se petrec în ritmul lor propriu. Important este să nu neglijăm niciun domeniu de dezvoltare, pentru că toate influențează dezvoltarea globală a copilului. În acest sens educatoarea trebuie să utilizeze metode de lucru noi, cum ar fi metoda proiectelor, problematizarea, introducerea unor activități opționale care să îi dezvolte copilului anumite procese psihice precum: memoria, gândirea, creativitatea, atenția etc.
Viziunea didactica de tip curricular în învățământul preșcolar la fel ca și la celelalte nivele de învățământ activitatea desfășurată la grupa are la bază obiective, conținuturi, etape ale lecții, strategii didactice etc. Curriculum preșcolar cuprinde obiective de natură formativă care permite abordarea interdisciplinară a conținuturilor alese de cadre didactice și copii. Abordarea interdisciplinară reprezintă o tendință în dezvoltarea copilului preșcolar, oferă copilului posibilitatea de a cunoaște lumea înconjurătoare printr-o viziune sistematică.
Recunoașterea valențelor formative ale mediului educațional se pot realiza numai prin acordarea unei atenții sporite formarii, prin educatie, a copilului preșcolar. Copilul preșcolar trebuie să participe atât în cadrul activităților instructive educative cât și în cadrul activităților extracurriculare. Acest fapt implică atât grădinița în educarea copilului cât și membrii comunității, familia și alți parteneri educaționali. Parteneriatul educațional este benefic în cadrul grădiniței. Acesta are rolul de a implica membrii comunității în educarea copilului preșcolar; parteneriatul educațional este o tendință de dezvoltare a învățământului preșcolar. Educația permanentă în învățământul preșcolar are diverse valențe atât formale cât și informale și nonformale. De mic, copilul învață să socializeze, apoi se pregătește pentru școală. Grădinița nu se limitează la o educație formală, cunoștințele dobândite de copii în cadrul activităților instructiv-educative. Educația copilului preșcolar include în ansamblu activitățile prevăzute în programă, activități extracurriculare dar și activități informale, din afara grădiniței. Toate aceste tendințe de dezvoltare au un loc important în sistemul de învățământ preșcolar, ele asigură educația, creșterea, motivarea copilului la nivel instituțional.
2. Calitatea în instituție – grădinița;
Calitatea este definita ca „un ansamblu de însușiri/caracteristici ale unor produse sau procese ce exprimă gradul în care acestea satisfac nevoia în funcție de anumiți parametri (utilitate, estetică, eficiență, consum, caracteristici tehnico- științifici), (Prof. univ. dr. Ioan Neacșu, 2013).
Având în vedere ritmul schimbărilor sociale, învățarea permanentă, inovarea și dezvoltarea continuă devin principii fundamentale ale funcționării și dezvoltării instituțiilor școlare. Asigurarea calității în educație, va fi privită ca un proces de învățare individuală și instituțională, ea având ca scop identificarea ariilor de dezvoltare și orientarea dezvoltării personale și instituționale spre direcții benefice. Pentru punerea în aplicare a calității în educație, nu este suficient să deții instrumente bune, trebuie să ști să te servești de ele, de aceea se impune pregătire și formare în domeniul instrumentelor calității. Calitatea, ca punct de plecare înseamnă stabilirea de norme și criterii pe care o grădiniță trebuie să le atingă și să le depășească. Pentru a avea „o grădiniță de calitate” trebuie să parcurgem totul si pornind de la înțelepciunea lui Winston Churchill care spunea că ,, A perfecționa înseamnă a schimba, a fi perfect înseamnă să fi schimbat adesea”, se naște speranța că schimbările din instituțiile preșcolare urmăresc oportunitați productive, generarea satisfacției succesului, reușita de ansamblu obținându-se prin aplicarea principiilor Managementul calității totale (TQM- Total Quality Management). Implementarea principiilor Managementului Calității Totale reprezintă scopul organizației. Calitatea este pe primul plan ce constituie punctul central al tuturor activităților, implicarea permanenta a conducerii, intercorelarea activităților și proceselor de realizare și îmbunătățire a calității prin implicarea tuturor compartimentelor, a fiecărui membru in asigurarea calității. Calitatea este definită prin raportare la cerințele clienților , la nevoile, dorințele și așteptările lor. Calitatea totală este un concept multidimensional, reoferindu-se la produse, la procesele și la activitățile organizației in context global, la relațiile acesteia cu beneficiarii interni si externi. Calitatea totală în educație, în instituțiile preșcolare și școlare se obține prin participarea tuturor compartimentelor, a tuturor membrilor organizației, prin co-participarea beneficiarilor la întregul demers formativ. În felul acesta, o ”grădiniță de calitate” capătă putere în prezența unui leadership vizionar, inspirat, capabil să aplice creativ principiile TQM în toate activitățile, asigurându-se că toate eforturile sunt orientate și angrenate spre realizarea viziunii în spațiul educației de calitate. Viziunea exprimă o stare ideală posibilă, o imagine sensibilă, pe aspirațiile managerului iar misiunea exprimă o evoluție programatică spre această stare, în spațiul educațional implică servicii de calitate și de excelență, leadership vizionar, adaptabilitate continuă la nevoile societății, înnoire continua prin gândire creativă și implementare deschisă cu participarea tuturor actorilor educaționali. Grădinița prin actorii ei principali-educatoare, manageri, inspectori, cunosc și asigură calitatea în toate compartimentele educației preșcolare-valori ale self-managementului operațional, administrativ, financiar, în condițiile descentralizării și autoevaluării activității instructiv-educative din grădiniță, curriculum de bază, strategii de instruire/predare, programe speciale, organizare pe centre de interes, experiențe în microproiecte, atunci pregătirea copiilor-calitatea, ritmurile, progresele, relative autonomie și atitudinile față de educația din grădiniță vor fi mai relevante.
Societatea își conturează așteptări noi față de educația desfășurată în grădinița, care trebuie sa răspundă problemelor contemporaneității din perspectiva pre școlarității, ca prima etapa a educației formale. In acest context , fiecare unitate de învățământ preșcolar încearcă sa întâmpine aceste așteptări prin mijloace specifice, personalizate, construindu-i un ethos instituțional de calitate, cat mai aproape de standardele europene. O unitate de succes ,este nevoie de întreprinderea unor demersuri reacționiste, care să atragă atenția comunității asupra instituției.
Aceste demersuri constau în:
– exersarea efectului hello – necesitatea folosirii fiecărui prilej de a răspândii idei pozitive despre unitate, de a produce impresie plăcută favorabilă pentru instituție;
– promovarea consecventa a reușitelor;
– explorarea atuurilor de care beneficiază unitatea;
– alegerea celor mai eficiente și inspirate căi de atragere a simpatiei membrilor comunității;
– crearea obișnuinței de a emite mereu mesaje pozitive către părinți ai copiilor ce pot veni in grădinița, în așa fel încât aceștia sa fie bine informați, în mod direct si nu prin zvonuri, atunci când fac alegeri pentru copiii lor;
În crearea ethosului propriu al grădiniței, un rol important îl au climatul instituțional, ambianta morală și intelectuala existentă. Ca toate instituțiile de învățământ, grădinița este o instituție în cadrul căreia climatul existent influențează atât calitatea activității instructiv-educative cât și performanțele cadrelor didactice și ale copiilor. Climatul este creat de atmosfera în care decurge programul zilnic, de ceea ce ne sugerează conceptul estetic unitar și individual al sălilor de grupă, al coridoarelor, al vestiarelor, de renumele educatoarelor, de atmosfera degajată de discuțiile colegiale interpersonale, de grup și profesionale, de plăcerea cu care se vine la serviciu. Acest climat imprimă impresia pe care și-o formează un vizitator al grădiniței. Pentru crearea și păstrarea unui climat instituțional armonios, unitatea are elaborat un regulament de organizare și funcționare internă personalizat, la care consimt toți cei implicați și acționează în spiritul respectării lui.
Spațiul educațional oferă condiții igienice, de alimentație și dotare pe măsura cerințelor actuale. Unitatea dispune de mobilier atractiv și funcțional, potrivit sectorizării sălilor de grupă, dotarea cu mijloace și materiale didactice necesare si corespunzătoare, toate condițiile pentru întreținerea igienică a spatiilor educaționale și servirii mesei.
Calitatea personalului didactic – resursele umane ale instituției sunt definitorii pentru identitatea și imaginea instituției (cum și imaginea instituției este importanta pentru calitatea relațiilor interumane). Personalul didactic funcționează într-o echipa bine sudată , care crede în valorile profesionale individuale și în cele ale instituției și este capabilă să depășească posibilele tensiuni. Membrii echipei didactice au atins un grad de profesionalism care le permite să-și îmbine în mod eficient experiența acumulată cu noutățile didacticii contemporane. Construirea unei relații armonioase între categoriile de vârsta căror aparțin cadrele didactice, coexistând benefic educatoare mature profesional debutante, iar acțiunea lor să fie unitară pentru sporirea prestigiului unității. Profesia de educator este una complexă și nobilă, dificilă și plăcută, în care „a ști” nu înseamnă nimic dacă nu împărtășești această știință copiilor cu emoție și forță spirituală.
Natura relației educatoare- copil- părinți
Unitățile care se bucură de o largă vizibilitate și apreciere în comunitate sunt cele care este respectat copilul ca individualitate și nevoile specifice vârstei lui, în care este stimulată performanta și dorința de autodezvoltare, în care se cultiva atmosfera de cooperare, de bună relaționare între copii, prevenindu-se relații conflictuale. Se pune accent pe coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri: cadre didactice-părinți-copii în procesul de predare-învățare-evaluare.
Activitățile educative extracurriculare desfășurate în cadrul grădiniței se desfășoară prin:
– activități de relaxare ale copiilor și de petrecere a timpului liber în mod plăcut și util: aniversari, vizionari de spectacole și filme pentru copii, vizite, plimbări, drumeții;
– programe și proiecte educaționale vizând: educația ecologica, sanitara, rutiera, civica;
– parteneriate cu grădinițe, cu familia, cu școala, unități social-culturale din oraș, județ, tara;
– activități de marcare a unor evenimente social-culturale , istorice, religioase sau din calendarul ecologic.
Sistemul informațional care contribuie la formarea și cristalizarea imaginii instituției preșcolare este realizat pe informații rezultate în urma procesului educațional dotare, ambient, condiții igienice, relații cu copiii, profesionalismul cadrelor didactice, interes pentru implicarea în programe și proiecte, colaborare cu părinții, capacitatea de a atrage sponsori etc). Informații emise de structuri specializate și ierarhice (aprecieri în urma inspecțiilor schimburi de experiența, manifestări științifice și cultural artistice, manifestări pe plan local, festivaluri, concursuri etc).
Construirea imaginii instituției educaționale reprezintă o funcție importantă a managementului educațional, pentru asigurarea unei comunicări reale și eficiente între instituție și opinia publică, pentru asigurarea unei poziții sociale și pentru coordonarea imaginii cu rezultate obținute. Prin poziția sa de coordonator al activităților, directorul unității capacitează toate energiile pozitive adoptând atitudini ca:
– adoptă un stil de conducere consultativ și participativ, creând o atmosfera socio-afectivă în grădinița, care să ducă la un climat pozitiv;
– caută să fie echidistant față de orice nesincronizare apărută la nivelul grădiniței ;
– mediatizează consecvent rezultatele deosebite ale instituției în presă, în mediul didactic, în ședințele cu părinții, la întâlnirile cu autoritățile locale;
– este apropiat de oameni, îi susține pentru materializarea ideilor bune, îi apreciază fără teama de a i se umbrii prestigiu propriu;
– caută să fie cât mai eficient , obținând rezultate maxime cu eforturi minime;
– realizează o bună organizare a activității generale a instituției;
– atrage resurse financiare, donații, sponsorizări pentru unitate;
– înțelege că ,, o reputație se construiește, se câștigă, se dezvoltă si se poate pierde” și nu lasă imaginea instituției, renumele ei, la dispoziția inspirației de moment, ci le supraveghează, le protejează și le întărește programatic și continuu.
Chiar dacă, teoretic, toate grădinițele împlinesc rolul de mediu socializator pentru copii și le formează acestora aptitudinea de școlaritate, aplicând același curriculum, practic se constată o ierarhizare clară prin valorizare a acestora, o cotare neoficială: grădinițe ,, foarte bune”, ,,bune”, ,,mai puțin bune”. In selecția lor, părinții țin cont predominant de informații obținute de la cunoștințe ocazionale, prieteni, informații referitoare la imaginea grădiniței, la nivelul de pregătire al cadrelor didactice și la calitatea performantelor obținute de preșcolarii instituției.
4. Familia- potențial și valori educative;
Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia” (Stănoiu & Voinea , 1983, apud E. Stănciulescu, 1997, pag. 11).
Familia are rolul de a asigura copilului mediul potrivit de viață, afecțiune, dragoste, ocrotire, să reprezinte modelul de viață pe care copilul, încă de la naștere începe să și-l însușească. Părinții sunt modele importante pentru copiii lor și au rol deosebit în dezvoltarea socială, etică și emoțională a acestora. Cine ar dori mai mult și din toată inima, binele și fericirea copilului și cine ar putea iubi mai mult, mai sincer, mai generos decât părinții. Misiunea de a fi părinte este deosebit de grea și întotdeauna există teama de a nu face greșeli.
Pregătirea copiilor pentru căpătarea independenței și pentru integrarea socială presupune participarea la activitățile familiale și asumarea unor responsabilități prin care fiecare își îndeplinește statutul și rolul în familia sa. Activitățile la care participă mai frecvent copiii împreună cu părinții se desfășoară cotidian, altele sunt periodice sau ocazionale. Prin aceasta se constată indirect și timpul pe care îl petrec copiii în mod activ, împreună cu părinții, cu familia lor și situațiile mai frecvente de cooperare în familie. Apar astfel moduri și modele comune de viață și de educație în familie care conduc la distingerea unor indicatori ce pot caracteriza stilul de viață și stilul de educație în familie. Menționăm încă o dată că educația în familie este una din principalele manifestări ale educației informale care se realizează implicit, permanent, cu sau fără intenție conștientizată, prin utilizarea cotidiană a resurselor obișnuite, cu îndeplinirea funcțiilor normale ale vieții de familie.
Înainte de a beneficia de educația instituționalizată, copilul învață în familie. Familia este mediul în care se formează personalitatea copilului, devenind cadrul de ambianță materială, spirituală și morală în care se formează copiii. Familia îi sporește idealurile, valorile spirituale, îi formează atitudinea față de muncă. Termenul de familie apare în vocabularul timpurilor îndepărtate pe filiera latină, de la complexul termen „famulus” care, în primă fază, desemna sclavii aparținând cetățeanului roman, iar, mai târziu, s-a extins și asupra persoanelor aflate sub stăpânirea lui, respectiv asupra descendenților și soției acestuia. Familia este unicul grup social caracterizat de determinările naturale și biologice, singurul în care legăturile de dragoste și consanguinitate capătă o importanță primordială.
J.S. Bruner considera că, admițând ca toți oamenii sunt în esența lor umani, această umanitate este data de tipul de copilărie pe care l-au trăit.
A. Berge considera familia un fel de cooperativă de sentimente, care îndulcește pentru fiecare membru, loviturile vieții, dispersând efectele asupra tuturor. Familia este primul grup social (mediul primar de socializare) din care face parte copilul. Este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, o instituție stabilă, cu rosturi fundamentale pentru indivizi și pentru familie (M. Voinea, 1996).
,,Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia” (S. Voinea, 1983, E. Stănciulescu, 1997,).
Mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai vieții,se dezvoltă și se formează pentru viața îl oferă familia. Are rolul central în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiții ce stau la baza structurării personalității individului. Apariția unei persoane micuțe în orice familie, care la început este complet dependentă de adulți și iți inspiră tandrețe aduce cu ea un enorm sens al responsabilității, privind modul în care să o îngrijești și s-o educi.
Plecând de la aceste definiții, se pot contura următoarele caracteristici ale familiei:
– o familie e compusă din minim doi membri;
– acești membri sunt uniți prin căsătorie;
– intre membrii grupului familial există un ansamblu de drepturi și de obligații garantate juridic;
– există relații interpersonale, de comunicare, prietenie, respect între membrii unei familii;
– membrii familiei respectă anumite norme și reguli;
– căsătoria dintre doi membrii vizează îndeplinirea unor funcții în raport cu societatea.
a) Funcții și stiluri educative ale părinților
Funcțiile bine definite atribuie, creșterea și educarea copiilor. Responsabilitatea educațională este o funcție foarte importantă în cadrul familiei. Copilul se naște, creste, socializează, se integrează în colectivitate, este dus la grădiniță, la școală, la alte activități extra curriculare. Cea mai importanta funcție a familiei este funcția educativă, deoarece educația vizează dezvoltarea integrală a copilului.
,,Creșterea copiilor presupune asigurarea de către membrii adulți a acelor condiții de mediu (locuință, hrană, îmbrăcăminte) care să facă posibilă dezvoltarea normală a organismului copilului. Ca proces, acesta nu se poate rupe de educare, pentru că, simultan creșterii se înregistrează dezvoltarea psihică a copilului, structurarea personalității sale și asupra acestora educația în familie are o deosebită importantă” (R. Niculescu, 1996, p.16).
Daca în domeniul instrucției, școala îi asigura copilului pregătirea pentru activitatea profesionala, în domeniul structurilor de baza ale personalității, fiecare individ evoluează pe baza moștenirii ereditare, iar din punct de vedere formativ, în special, în domeniul moral, caracterul și conduita generala poarta amprenta climatului familial și a influențelor primare. Progresul unei societăți nu se poate realiza „numai prin entități pasive (resurse materiale), ci, mai ales, prin agenți activi. Acești agenți sunt oamenii, resursele umane care, alături de tehnica, devin factorii decisivi ai dezvoltării socio-economice”, (E. Păun , pg.102).
Mediul familial favorabil înseamnă, în primul rând, câteva componente de baza: nutriție corespunzătoare (alimente bogate în glucide, hidrocarbonați, proteine etc.), controlata și dirijata după norme igienice; locuința dotata adecvat (mobilier, temperatura optima vara/iarna, ordine și curățenie); program zilnic rațional, în funcție de vârsta copilului; asistența medico-sanitara la nivelul în care trăim. Atât grădinița, cât și școala primara cunosc o scădere a numărului de copii. Pe de o parte, imaturitatea biologica și psihica, pe de altă parte incapacitatea părinților de a le asigura hrana, îmbrăcăminte, rechizite și manuale fac imposibila frecventarea școlii. Iar mediul familial degradat, din aceleași cauze, nu mai constituie o garanție pentru securitatea lor.
Pe lângă funcția educativă, familia îndeplinește și alte funcții : funcția biologic-sexuală, funcție economică, funcția psihoafectivă funcția de socializare și funcția educativă.
Funcția biologic-sexuală, are o tendință regresivă, datorită faptului că femeia pune în prim plan serviciul, cariera, confortul, banii în locul nașterii unui copil, în condițiile supra ocupării părinților, mai ales a mamelor, dar și creșterii cheltuielilor pentru educație și pregătire a copilului pentru școală, educație, serviciu etc. Datorită problemelor financiare din familie, tinerii căsătoriți din țara noastră au concepția de a avea numai un copil susținând că este de ajuns în ziua de azi.
Funcția economică, are în vedere buna desfășurare condițiilor materiale necesare vieții de familie, a creșterii și educării copiilor. Soții au responsabilitatea de a asigura prin contribuția lor condiții accesibile familiei, aceste contribuții fiind de ordin financiar, material, spiritual.
Funcția psihoafectivă, se refera la relația dintre membrii familiei, comunicarea între aceștia, climatul afectiv din familie. Vorbind despre sentimentul de afecțiune dintre membrii familiei Mitrofan I. și Mitrofan M. afirmă că „Prin intermediul acestui climat, individul își satisface trebuințele sale de siguranță și apartenență, fiind „ferit” astfel de sentimentele „reci” de izolare și însingurare” (I. Mitrofan, M. Mitrofan,1991, p.156).
Funcția de socializare pune accent pe comunicarea în cadrul familiei prin diferite prisme: comunicare mamă-tată, mamă-copil, tată-copil, comunicarea între familie și alte rude. Comunicarea părinți-copil este o etapă foarte importantă în dezvoltarea limbajului copilului. Prin socializarea din cadrul familiei copilului îi sunt inoculate valorile, motivația și comportamentele specifice ascensiunii sociale. De la naștere până când copilul devine independent, este o perioadă de socializare în familie, copilul învață să vorbească, apoi să pronunțe corect, este încurajat să își exprime punctul de vedere referitor la o problemă, este motivat să reușească, să câștige, să comunice în colectivitate.
Funcția educațională, face referire la efortul depus de familie pentru a educa copiii conform unor reguli, conduite, norme, responsabilități care să îi pregătească pentru viața școlară, socială și profesională. Părinții oferă copilului educație atât în cadru familiar cât și într-un cadru instituționalizat, școlar, unde se utilizează o serie de metode și tehnici educative.
Educația copiilor are la bază comportamentele acestora în raport cu familia, societatea, școala, ei trebuie să adopte un comportament civilizat atât în familie, școală cât și în colectivitate. Aceste funcții antrenante educă copilul și îi permite să se apropie de multiple identități, de a îndeplini multiple roluri și funcții.
Stiluri educative ale părinților
Elementul cel mai important de care depinde calitatea și eficiența educației în familie este stilul educativ al acesteia. Stilul educativ al familiei este modelul orientativ al acțiunilor educative în familie, amprenta subiectivă care caracterizează mediul respectiv. Practic, fiecare familie are stilul ei educativ. Acesta este în principal dependent de stilul parental, cu care se și confundă de multe ori. Stilul parental se referă la modul părinților de acționare asupra copiilor și este o unitate armonică sau dizarmonia între stilurile personale de acționare ale celor doi părinți. Există o multitudine de determinante ale stilului educativ în familie. Aceasta se referă la coordonatele exterioare și la variabilele interne ale vieții de familie. O serie de specialiști consideră că atmosfera familială, climatul familial, tehnicile de influență ale familiei se pot identifica cu stilul educativ. Stilul educativ este o expresie utilizată în mod rațional, vizând natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educației.
Analiza acestui aspect se poate realiza și în funcție de următoarele determinante:
– socio-culturale și de clasă, cum ar fi: mediul general, modelele culturale și educative generale și particulare, tradițiile, instrucția primită, gradul de cultură, condiția socială, structura familiei etc.;
– socio-economice, dependente de profesiile dezvoltate de părinți;
– psihologice individuale, unde se identifică anumite caracteristici date de personalitatea părinților și a copiilor din familie;
– psihologice-interindividuale, care se descriu în funcție de modul de relaționare tipic în familie și de tradiția interiorizată a modelelor culturale și educative.
Tipurile (modelele) de stil educativ în familie se pot clasifica în funcție de două axe de analiză: relația autoritate – liberalism (constrângere- permisivitate) și relația dragoste – ostilitate (atașament- respingere).
Indicatorii utilizați pentru analiza primei axe reflectă constrângerile impuse de părinți în activitatea copiilor, responsabilității ce sunt atribuite acestora, modul de exercitare a controlului parental, rigoarea cu care se aplică, controlul respectării regulilor etc.
În a doua axă, indicatorii se pot reflecta: gradul de angajare al părinților în activitatea copiilor; sprijinul acordat copiilor; timpul alocat pentru educație; receptivitatea la problemele noilor generații; stările emoționale raportate la nevoile copiilor etc.
Majoritatea autorilor se raportează la clasificarea pe care a propus-o psihologul Diana Baumrind și se referă în principal la trei stiluri: stilul permisiv, stilul autoritar, stilul „autoritativ(e)”. (Elisabeta Stănciulescu 2002, p.91)
Stilul permisiv, caracterizat de un nivel scăzut al controlului, asociat cu identificarea stărilor emoționale ale părintelui și ale copilului. Controlul este slab și responsabilitățile și nomele de conduită sunt puține. Acest stil pune în prim plan dragostea, afecțiunea părintelui față de copil, relația de prietenie dintre cei doi, respectul copilului față de părinte. Stilul parental permisiv însă nu impune limite ferme. Părinții le explică pe un ton cald, calm greșelile comise, negociază cu copiii pentru a obține rezultatul dorit. De exemplu copilul este rugat să strângă jucăriile, iar dacă le va strânge, va primi o recompensă. Aici intervine negocierea ca formă de educare. Părintele negociază cu copilul o faptă bună. De obicei copiii cu părinți permisivi sunt mulțumiți de relația pe care o au cu părinții lor.
Stilul Autoritar, care asociază un control puternic cu o susținere slabă în activitatea copilului. Acestuia i se impun reguli și norme foarte rigide. Presupune libertatea copiilor în ceea ce privește cunoașterea lumii înconjurătoare. Copiii sunt lăsați să exploreze, să cerceteze, să descopere singuri tainele acestei lumi necunoscute. Părinții care utilizează stilul autoritar îmbină respectul și disciplina cu dragostea, afecțiunea și bunăvoința. Părintele autoritar îi explică întotdeauna copilului ceea ce a greșit, ce este bine să facă și ce nu este bine, pe un ton potrivit, cald, calm, și în acest fel copilul înțelege greșeala făcută. Acest stil le permite să se relaxeze și să afle cine sunt, în timp ce fac greșeli.
Stilul Autorizat, care combină controlul sistematic cu sprijin parental. Părinții formulează reguli și controlează respectarea lor, dar nu le impun. Sunt deschiși la schimburi verbale cu copiii, explicându-le rațiunile pentru care trebuie să respecte regulile și situațiile în care se aplică, stimulând totodată autonomia lor de gândire. Alți cercetători identifică stiluri directive (autoritare) și stiluri non-directive (liberale). Indiferent de stilul educativ, fiecare părinte proiectează pentru copilul lui anumite aspirații și dorințe pe care nu le-a realizat în viață. Pentru fiecare părinte, copilul constituie un viitor nou. Indiferent de posibilitățile copilului și în grade diferite, ținând cont de particularitățile personale, părinții consideră propriul copil o șansă de a nu repeta greșelile pe care l-au făcut ei în viață. Majoritatea repetă modelul educației pe care au primit-o, sau fac exact contrariul, dacă au fost nemulțumiți de propriii părinți.
Nu toate familiile sunt orientate de aceleași valori și atitudini educative. Diversitatea rezultă, în parte, din structura socială. Numeroși autori sesizează că părinții aparținând unor categorii socio-economice diferite transmit copiilor valori diferite: în clasele de mijloc și superioare, sunt valorizate autonomia și stăpânirea de sine, imaginația și creativitatea, în timp ce în clasele populare accentul este pus pe ordine, curățenie, obediență, respect al vârstei și al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita problemele. Toți părinți își iubesc copiii, însă forma de exprimare este diferită și mai mult sau mai puțin ascunsă de forme specifice și personale. În mod firesc, pentru fiecare părinte, copilul este un „bulgăre de aur”. El îl vede frumos, bun, demn de încredere. Unii o recunosc deschis, alții se feresc să o arate.
Deși există numeroase nuanțe, în general, valorizarea copiilor și încrederea în forțele proprii sunt independente și se realizează în primul rând în familie.
b) Comunicarea părinte- copilul
Fiecare copil trebuie să învețe viața în comun, „să învețe egalitatea modului în care este tratat de adult, să învețe să coopereze, să dobândească o relativă armonie și să se raporteze la altul” (U. Șchiopu, 1997, p.92).
Una dintre cele mai importante abilități ale unui părinte este comunicarea, iar acest material își dorește să ofere informații folositoare cu privire la modul în care părinții își pot îmbunătății această abilitate. A fi părinte este una dintre cele mai grele meserii, una pentru care e necesar sa avem o pregătire, ca și în cazul celorlalte meserii, să avem acces la anumite cunoștințe și strategii, pentru a face față provocărilor pe care le implica creșterea și educarea unui copil. Cheia principală în relația părinte-copil este comunicarea. Încă de la nașterea copilului, părintele trebuie să comunice cu el, iar când va crește mai mare va avea o comunicare deschisă cu părintele să-i spună problemele întâmpinate, să-l roage când are nevoie de ajutor. De obicei la vârsta adolescenței, copiii comunică foarte mult cu adolescenții de vârsta lor, ascunzându-le părinților problemele cu care se confruntă. Iar părinții sunt cei care încearcă să le rezolve problemele copiilor lor. Lipsa de comunicare între părinte și copil are urmări și în adolescență. Sa-și înțeleagă copilul, este unul dintre cele mai importante lucruri pe care îl poate face un părinte. Ca să reușim acest lucru, e nevoie să ne eliberăm de anumite idei preconcepute, cu care am fost crescuți, și să avem o viziune nouă asupra copilului, asupra educației. Un copil care trăiește într-un mediu creat pentru adulți trăiește într-o lume care nu este conceputa pentru nevoile lui. Copilul este dominat de un adult mai puternic, care îi controlează voința și îl constrânge să se adapteze într-un mediu ostil, chiar dacă este bine intenționat, crezând că astfel îi va asigura socializarea. Această adaptare se bazează pe o ascultare forțată, care conduce la negarea personalității copilului. Copilul se simte neînțeles, spiritul lui nu se poate manifesta, reprimându-și tendințele, pentru că nu i se dă voie să se dezvolte. Educatoarea poate sfătui părintele cum este bine și cum nu este bine să procedeze cu copilul său. Parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează, în mare parte, comunicarea dintre părinte și copil prin diferite activități desfășurate la grupă.
În acest fel părintele și copilul comunică între ei, se stabilește o conexiune între ei, o relație bazată pe comunicare, afecțiune și respect.
Numai integrat în grup, în colectivități umane, copilul se poate umaniza, se poate dezvolta normal ca ființă umană, datorită efectului socializator al acestora. Sarcina fundamentală a educației este aceea de a forma oameni capabili să se integreze social, să-și asume responsabilității în cadrul diferitelor grupuri din care fac parte. De aceea copilului trebuie să-i dăm viziunea lumii pentru care îl pregătim, spre ai permite să se orienteze în funcție de viitor. În familie se dobândesc primele acte de socializare-relații, mai ales cu mama, obiecte, persoane, conduite, care capătă trăsături specifice în funcție de starea material-economică și culturală a cesteia.
Influențele realizate de părinți, în contactul cu copiii lor, sunt încărcate de socializare, se formează capacitatea evaluării faptelor admise social și conștiința responsabilității sociale. Funcționarea familiei ca mediu afectiv, social și cultural se bazează în mare parte pe comunicare. Numeroase studii și cercetări concrete se referă la rolul major al
familiei în însușirea limbii, a diferitelor limbaje (de exemplu nonverbale) și în general a
competențelor de comunicare cotidiană. Dobândind încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil gândurile, ideile, impresiile, copilul își formează o bază pentru activitatea școlară și pentru viața socială de mai târziu. In procesul instructiv-educativ limbajul reprezintă un mijloc de comunicare, dar și un mijloc de cunoaștere, deoarece prin intermediul lui se transmit cunoștințe și se lărgește orizontul copiilor cu noi reprezentări.
Educația copiilor se realizează atât prin intermediul procesului instructiv-educativ, cât și în cadrul activităților extrașcolare, un rol important fiind deținut de familie. Între factorii educației, familia a fost și este considerată ca factor prioritar și primordial deoarece, în ordinea firească a lucrurilor, educația începe în familie, unde se formează "ceea ce este mai valoros pe lume-omul de caracter"- după cum spunea Loisel.
Familia își aduce contribuția în toate sectoarele educației, aici copilul făcându-și "ucenicia" pentru viață, cea morală rămânând însă esențială prin substanța pe care i-o imprimă familia. Încă de când copilul formulează primele propoziții simte nevoia să transmită părinților "evenimentele" din viața sa. Dacă părintele va fi mereu ocupat, neatent, obosit, neavând dispoziția sufletească nici timpul necesar să îl asculte pe copil, firul comunicării se rupe iar copilul se va simți neglijat, respins în așteptările sale. Va căuta răspunsuri în altă parte sau nu va mai căuta deloc. Copilul trebuie să aibă încredere în părinte iar părintele trebuie să aibă încredere în copil. Între cele două părți, părinte-copil, trebuie să existe o relație bazată pe prietenie, copilul să îi spună părintelui tot ce are pe suflet, simțind că este ascultat de părinte, înțeles dar și ajutat. În actul comunicării, atunci când părintele îi acordă o atenție deosebită copilului, acesta se simte ascultat, se simte important în ochii părintelui. Și orice problemă va avea, va discuta cu părintele său în vederea rezolvării ei Părintele trebuie să îi vorbească copilului cu calm, să îl sfătuiască cu blândețe, să îl liniștească, să îl mângâie pentru a câștiga dragostea și încrederea copilului.
5. Parteneriatul grădiniță-familie și sporirea calității educației;
"Că nu te lasă să te gândești numai la tine, copilul te învață cel mai bine măsura generozității, a grijii pentru celălalt, a sacrificiului. Îți aduce aminte că poți zâmbi în fiecare zi, că poți afla bucuria până și în lucrurile cele mai mărunte, că dragostea nu se câștigă cu bani și nici respectul cu biciul. Ajutându-l să descopere lumea, ajungi tu însuți să o înțelegi mai bine. Povețele pe care i le dai te ajută să înțelegi mai bine unde ai greșit și să îndrepți ce se mai poate îndrepta.”
Parteneriatul educațional este forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educațional. Este o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali. Parteneriatul educațional devine un concept central pentru abordarea de tip curricular, flexibil și deschis problemelor educative, identificându-se nevoia cunoașterii, respectării și valorizării diversității.
Parteneriatul educațional este una dintre cerințele-cheie ale pedagogiei contemporane, este un concept și o atitudine. Acesta presupune:
– egalizarea șanselor de participare la o acțiune educativă comună;
– interacțiuni acceptate de toți partenerii;
– comunicare eficientă între participanți;
– colaborare (acțiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
– cooperare (acțiune comună cu interrelații și roluri comune).
Scopul general al parteneriatului educațional este cunoașterea reciprocă a punctelor de vedere, a opțiunilor partenerilor prin identificarea nevoilor grădiniței și ale copiilor, dar și implicarea comună în satisfacerea acestor nevoi. Atunci când părinții, cadrele didactice și ceilalți membri ai comunității devin și se consideră parteneri în educație, în jurul copiilor se formează o comuniune de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus la punct, astfel parteneriatele constituind o componentă esențială în organizarea și desfășurarea activităților în unitatea de învățământ.
Parteneriatul se bazează pe premisa că pârțile interesate au un fundament comun de acțiune și un spirit de reciprocitate care le permite să se unească. Pe educatori și pe părinți îi unește dorința de a-i susține pe copii în dezvoltarea lor. De aceea, instituirea spiritului de reciprocitate, astfel încât eforturile depuse să aibă semnificație pentru toți cei implicați, este percepută de ei drept o provocare. Cunoscându-se, partenerii se identifică cu nevoile și aspirațiile copilului, pentru a-l sprijini, cu tact, înțelegere și dragoste, în a atinge un scop cu finalitate pozitivă. Unicitatea fiecărui copil este determinată de particularitățile individuale, dar și de influențele socio-culturale ale comunității în care trăiește. Educația copilului este o acțiune care presupune schimb de experiențe, de competențe și valori între toți adulții care îl susțin în dezvoltare și cu care acesta intră în contact. Acest lucru presupune ca parteneriatul educațional dintre familie și grădiniță să se extindă și către comunitatea care le include.
Parteneriatul educațional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular, flexibil și deschis problemelor educative, identificându-se nevoia cunoașterii, respectării și valorizării diversității. Într-o lume tot mai izolata, mai puțin dispusă pentru socializare, cooperarea între factorii educaționali-grădiniță, școală, familie-devine necesară și se impune și ca obligație morală din partea acestora pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza, prin exemple și modele, cu adevărate valori ale spiritualității umane. Există mai multe tipuri de parteneriate educaționale printre care amintim: parteneriatul educațional grădiniță-familie, parteneriatul educațional grădiniță- școală, parteneriatul educațional grădiniță-biserică, parteneriatul educațional grădiniță-unitățile sanitare, parteneriatul educațional grădiniță-poliție etc. Toate aceste parteneriate educaționale implementează la nivel preșcolar un sistem de educație timpurie, un proces complex și îndelungat care cere o colaborare strânsă și continuă. Se poate spune că părinții sunt primii educatori ai copilului, dar odată cu intrarea acestuia în grădiniță, educația copilului este pusă în mâinile profesioniștilor, ai educatorilor, care printr-o metodologie și un curriculum specific vârstei copilului se ocupă de educarea și formarea acestuia.
Familiile din societatea modernă se confruntă cu solicitări ridicate și unele, din dorința de a le oferi siguranță economică, petrec mai puțin timp cu copiii. În zonele urbane părinții nu au suficient timp să-și supravegheze copilul în familie, astfel că copiii preșcolari și școlari își petrec cea mai mare parte din timpul dezvoltării lor intelectuale, morale și profesionale într-un cadru instituționalizat, și anume grădiniță sau școală.
Dificultăți în realizarea unui parteneriat grădiniță-familie
Deși noile schimbări încurajează colaborarea grădiniței cu familia, școala, alte instituții la nivelul comunității, în practică se regăsesc deseori dificultăți de relaționare. Astfel, unii părinți nu au conștientizat suficient importanța frecventării grădiniței pentru dezvoltarea personalității copilului și pentru reușita lui școlară viitoare. Odată cu intrarea copilului în grădiniță, funcțiile educative ale familiei nu încetează, ci se amplifică, în sprijinirea copilului. Familia trebuie să devină un participant activ în procesul de instruire-educare. De multe ori acest lucru rămâne la nivel de teorie pentru că e foarte greu să schimbi mentalitatea părinților, pentru a-i face să-și înțeleagă datoriile față de copilul lor.
Grădinița încearcă prin diferite metode să atragă familia prin activitățile diferite pe care le propune și doar rezultatele bune dobândite îi fac pe părinți să conștientizeze importanța implicării lor. În acest sens, educatoarea are rolul de a îmbunătăți relația părinte-grădiniță inițiind proiecte educaționale care vizează participarea activă a părintelui în ceea ce privește educarea copilului. Elena Bonchiș prezintă o serie de bariere care pot afecta interacțiunea dintre grădiniță și familie.
Barierele întâlnite la nivelul familiei si cel al grădiniței, al educatoarei, ele pot fi identificate pe categorii structurale și psihologice.
Barierele structurale vizează absența informațiilor despre resursele materialele și umane implicate în realizarea parteneriatului grădiniță-familie, mai precis absența mediului suportiv. Iar cele întâmpinate de educatoare pot fi absența programelor de training, a programelor menite să creeze și să susțină parteneriatele educaționale.
Barierele psihologice au la bază diferențele lingvistice, culturale, suspiciuni asupra modului în care educatoarele se ocupă de procesul educațional, percepție eronată a receptivității la nevoile și dorințele părinților. Barierele întâmpinate de educatoare se regăsesc în colaborarea dintre grădiniță și familie, slaba angajare în a lucra cu familiile copiilor în calitate de parteneri, utilizarea stereotipurilor cu privire la familiile copiilor, teama de conflicte cu părinții. Și la nivelul instituției de învățământ parteneriatul educațional poate fi afectat de aceste bariere structurale și psihologice. Barierele structurale apărute în cadrul instituției au la bază limitarea timpului pentru comunicare și dialog, abilitățile reduse de colaborare, absența sistemului comunicațional, înțelegerea limitată a constrângerilor impuse de alt partener.
În altă ordine de idei regăsim și barierele psihologice cum ar fi înțelegerea greșită a diferențelor în relația părinte-educat, limitarea impresiilor asupra copilului doar la observații într-un singur mediu, presupunerea că familia și cadrele didactice trebuie să aibă aceleași valori și expectanțe (E. Bonchiș, 2011, p.100).
Educatoarea are rolul de a menține o strânsă legătură între părinții copiilor și instituția de învățământ care valorifică educația viitorilor adulți. Tonul cald, cuvintele frumoase, încurajările, zâmbetul, ambiționarea, toate acestea au un rol benefic în ceea ce privește comunicarea dintre cadrul didactic și părinte, părinte-grădiniță.
Colaborarea grădiniței cu familia se realizează în diferite forme: sprijinirea preșcolarilor să învețe acasă, participarea la luarea deciziilor în gradiniță, colaborarea cu comunitatea, exercitarea meseriei de părinte, comunicarea, voluntariat în gradiniță.
Fig.1. Strategii de implicare a familiei în educație
(V. Millea, M. Agabrian, 2005, p.19)
La începutul anului școlar, la ședința cu părinții, convocată de educator, care prezidează ședința se alege comitetul de părinți comform articolului 46 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, despre președinte, administrator, casier etc. În regulament sunt stipulate și atribuțiile pe care le îndeplinește comitetul de părinți, , părinții care dețin aceste roluri trebuie să se implice mult mai mult în soluționarea tuturor problemelor apărute. Aceasta înseamnă că educatoarea nu mai este singura persoană care se implică în educația, în valorificarea abilităților copiilor, formarea deprinderilor și priceperilor, în rezolvarea de probleme apărute la nivel de grupă. Părinții devin participanți direcți în educarea copilului la nivel formal. Părinți care participă în educarea copilului se simt importanți, iar cei care nu participă se simt descurajați. Educatoarea trebuie să încurajeze participarea activă a părintelui la toate activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului grădiniță-familie. Educatoarea trebuie să fie un model atât pentru copii, cât și pentru părinți. Așa va câștiga respectul cuvenit, va putea face față tuturor problemelor carea apar, fiind susținută de colectivul de părinți din grupă.
Parteneriatul educațional gradinița- familie, o forma de relație educaționala pozitivă
După cum afirma A. S. Makarenko, marele pedagog, “bazele educației se pun până la 5 ani și ceea ce ați făcut până la 5 ani reprezintă 90% din întregul proces educativ, după aceea educația omului continuă, dar în general voi începeți să gustați roadele, căci florile pe care le-ați îngrijit au fost până la 5 ani” (citat de J.Piaget în “Psihologia copilului”, EDP, 1970, p.10).
Educația se exercită în anumite condiții ambientale și socioculturale, mediul educațional exercitând influențe educogene prin însăși prezența lui în viața copilului. Există mai multe circumstanțe de formare și informare a copiilor. Acțiunile acestor medii educogene trebuie sa se conjuge pentru a modela adecvat comportamente si conștiințe în acord cu marile idealuri ale epocii.” arată C. Cucoș (în “Pedagogie” , Polirom, 2006, p.48).
Modelarea comportamentelor și a conștiințelor aparține următorilor factori (la care se pot adăuga și alții): familie, școală, biserică, instituții culturale, mass-media, structuri asociative (diverse asociații ale copiilor, ONG-uri, societăți caritabile, diverse forme de asociere cu caracter social, cultural, economic care au ca sarcină complementară “formarea conștiinței și conduitei proactive, prosociale, culturale”).
Familia constituie prima “școală” a copilului, după care, pe fundamentul inițiat de ea, grădinița și apoi școala clădesc opera de integrare socială a acestuia. Familia trebuie mai mult să-l formeze pe copil decât să-l informeze pentru că acesta absoarbe din mediul apropiat, familial primele impresii, formându-și conduite prin mimetism și contagiune directă. Copiii vor face sau vor crede precum părinții, imitând comportamentele acestora.” (C.Cucoș, op. citată) Părinții reprezintă unicul model de viață, de comportare, cu cea mai mare influență asupra copilului pentru că între ei se stabilesc relații deosebit de profunde, care stau la baza achizițiilor ulterioare. “Puterea exemplului” familiei este reliefată de afirmațiile lui J. Locke: “Nu trebuie să faceți în fața copilului nimic din ceea ce nu vreți să imite. Dacă va scăpa vreo vorbă sau săvârși vreo faptă pe care i-ați prezentat-o drept o greșeală, când ați comis-o, el cu siguranță se va apăra, invocând exemplul dat de dumneavoastră. și se pune în așa măsură la adăpostul acestui exemplu, încât greu vă veți atinge de el pentru a-i îndrepta cum trebuie greșeala respectivă”.
Educația trebuie să răspundă în permanență exigențelor cerute de evoluția realității pe plan național și internațional. În perioada actuală, obiectivele educației și procesele educative sunt foarte complexe, impunându-se așadar o concentrare a eforturilor întreprinse de mai multe instituții prin “redistribuirea” învățământului către mai mulți factori, fapt ce ar crea diverse acțiuni ale căror rezultate să fie de calitate. Realitatea contemporană dovedește în mod cert că rolul școlii a devenit tot mai complex, în special datorită necesității corelării și interacțiunii acesteia cu alte segmente ale socialului. Se impune deci, necesitatea unei abordări contractualiste școală-comunitate, în care partenerii își definesc scopul comun, își asumă drepturi și responsabilității.
Scopul comun nu poate fi altul decât o educație de calitate, iar pentru a-l atinge, școala, în general/grădinița, are nevoie de sprijinul concret și măsurabil din partea beneficiarului direct, adică a societății civile.
Integrarea deplină a școlii în comunitate se poate face chiar prin intermediul relației școală (aici, grădiniță) – familie, deoarece părinții, prin natura ocupațiilor, acoperă toate sferele și toate domeniile vieții comunitare. De-a lungul carierei didactice, observăm că parteneriatul dintre grădiniță și familiile copiilor, desfășurat în termeni amiabili, de respect reciproc, oferă un mediu oportun influențării pozitive a educației copilului. Relația partenerială, capabilă să le ofere ambelor părți implicate posibilitatea de a acționa, are efecte benefice asupra dezvoltării copilului.
Cultivarea unor relații de parteneriat efectiv între grădiniță și familie, în sprijinul educației și creșterii copilului constituie cheia succesului în adaptarea și integrarea școlară, fiind primul pas către o educație deschisă, flexibilă, și dinamică a personalității copilului.
Colaborarea grădiniței cu familia, analizată , se situează încă la nivelul domeniilor tradiționale de colaborare (rezolvarea unor probleme administrativ-gospodărești ale grădiniței, informarea părinților cu privire la rezultatele copiilor, găsirea și atragerea unor (resurse financiare). Domenii ca stabilirea curriculum-ului la decizia grădiniței, alegerea
disciplinelor opționale, a auxiliarelor de lucru, gestionarea resurselor financiare ale
grădiniței au început să devină obiect real al colaborării grădiniță-familie.
În lucrarea “Introducere în pedagogia preșcolară”, autorii Adina și Cătălin Glava evidențiază că “obiectivul principal al colaborării grădiniței cu familia constă în conturarea unității de acțiune a celor doi factori educaționali…”, obiectiv care se poate realiza doar prin conceperea relației grădiniță-familie în dublu sens: pe de-o parte educatoarea trebuie să cunoască mediul familial din care provine copilul și “zestrea” lui la venirea în grădiniță, iar pe de altă parte, sunt necesare demersuri de implicare a părinților ca parteneri în procesele de instruire și formare și ca participanți la programele de educație a părinților.
Cu cât sunt mai implicați părinții în activitatea grădiniței, și nu doar atunci când se ivesc probleme, cu atât crește dorința lor de inițiere a unor acțiuni benefice pentru formarea copiilor lor, creându-se și o empatie între ei, copii și alți membri ai comunității. Totodată, părinților trebuie să li se ofere frecvent informații referitoare la copii, să cunoască progresele făcute de aceștia și să se implice în luarea unor decizii. Numai așa părinții pot deveni parteneri reali și eficienți în educație. Pentru realizarea parteneriatului este esențial ca părinții să fie priviți ca participanți activi, să recunoască și să valorifice informațiile date de ei despre copii, iar responsabilitatea să fie împărțită între părinți și educatoare. Dar pentru a avea un parteneriat real cu familia, educatorul trebuie să fie sincer, să asculte cu răbdare, să aprecieze inițiativele valoroase, iar părinții trebuie să solicite asistență și sprijin când este nevoie, să fie perseverenți și să caute împreună cu educatorii soluțiile care să-i ajute pe copii în formarea lor pe toate planurile. Pentru reușita actului educațional, munca depusă de educatoare trebuie continuată, susținută și întărită de familie. De aceea, educatoarea trebuie să asigure o permanentă colaborare între grădiniță și familie și să-i convingă pe părinți să păstreze unitatea de cerințe adresate de ei copiilor cu cele ale grădiniței.
Fără sprijinul activ al părinților, grădinița nu poate realiza obiectivele educaționale stabilite, oricât de competenți ar fi educatorii. Ceea ce învață copilul la grădiniță poate să nu aibă importanță dacă părinții nu continuă și nu valorizează suficient aceste aspecte. Experiența demonstrează că o atmosferă destinsă între partenerii educaționali este benefică. De asemenea, existența unor reguli comune, cunoscute și fixate împreună, amplifică și mai mult aspectul calitativ al educației. Cunoscând faptul că fiecare individ este unic în felul său, că fiecare părinte are stilul propriu de educație, convingerile și valorile sale personale, grădinița încearcă să stabilească unele punți specifice pentru o mai bună comunicare, pentru a educa eficient împreună. Ea este terenul unor relații educative din care fiecare beneficiar – copil, părinte, educator are de învățat și trebuie să se simtă valorizat și important. Avantajele activității în parteneriat include deci responsabilitatea comună în luarea deciziilor.
P. Popescu Neveanu spune ”pecetea pe care părinții o lasă asupra structurii și profilului spiritual-moral al personalității propriilor copii se menține toata viața” .
Adulții trebuie să fie discreți în conversațiile lor. Experiența în grădinițe a arătat că interacțiunile care au loc, formal sau liber, între educatori și părinți stabilesc tonul pentru implicarea viitoare a părinților.
Așa cum afirma Holland ,,daca educatorii trebuie să încurajeze participarea părinților, ei trebuie să inițieze eforturi active, personale, persistente, flexibile și sigure de comunicare cu părinții. Educatorii trebuie să creadă ca sunt parte integranta a programului educațional și să se aștepte ca părinții să participe la acestea.”
Dacă copilul va fi educat în spiritul unor percepte morale sănătoase, îi va fi insuflată dragostea de muncă încă din primii ani ai copilăriei. Și munca intelectuală este apreciată de către părinți el trebuie recompensat într-un anume fel pentru a-i stimula activitățile următoare. Climatul familial este trăit de copil cu intensitate și de aceea „modelul unui tată ori mamă” este întotdeauna urmat și urmărit. Existenta unui program de muncă, apoi activ în gospodărie a părintelui va genera existent unui climat de muncă (după program) a copilului viitor adolescent.
Colaborarea grădiniță-familie are ca scop principal succesul școlar al preșcolarului. Această colaborare cuprinde sprijin reciproc din ambele părți, recunoașterea importanței relațiilor, receptivitate la punctul de vedere al fiecărui partener în educație. Încă de la intrarea copilului în grădiniță, în grupa mică, educatoarea află amănunte importante despre deprinderile pe care acesta le are deja formate. Prin încheierea parteneriatelor cu părinții, aceștia sunt încurajați să ia parte la planificarea și derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o responsabilizare și o eficiență sporită. Astfel, părinții au posibilitatea să-și cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viața de grup, pot înțelege mai bine rolul lor educativ.
Printre obiectivele principale ale colaborării dintre instituțiile educative și familie putem aminti:
– înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniță – școală – familie;
– creșterea gradului de implicare a părinților în toate activitățile școlare și extrașcolare;
– schimbarea mentalității neadecvate a unor părinți față de grădiniță / școală;
– cunoașterea de către părinți a posibilităților și nevoilor psiho-fizice ale copiilor;
– învățarea unor deprinderi și tehnici de muncă intelectuală sub formă de activități comune elevi – părinți – cadre didactice.
În cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie părinții pot lua parte la activități de genul: activități culturale: teatru, circ, spectacole de dans, vizită la biblioteca județeană, plimbări în natură, concursuri de întrecere, excursii, drumeții, jocuri distractive; expoziții cu lucrări ale copiilor, serbări , concursuri pe echipe: mamă-copil, excursii organizate de educatoare la care participă copiii, părinți, alți reprezentanți ai
instituției, discuții libere , vizite .
Toate activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului educațional grădiniță-familie sunt deosebit de importante în educarea și dezvoltarea preșcolarilor. Implicarea părinților în parteneriatul educațional este benefică atât pentru copil cât și pentru părinte. Este benefică pentru copil deoarece acesta își dezvoltă anumite abilități, priceperi, deprinderi fiind susținut în totalitate de părinte, pe de altă parte este benefică pentru părinte deoarece prin antrenarea lor aceștia se simt puși în valoare, talentele și cunoștințele lor fiind fructificate, iar munca educatorului/educatoarei este diminuată.
Părintele își poate urmări copilul în variate situații de interacțiune zilnică, dar mai ales au posibilitatea să cunoască mai bine dificultățile de integrare a acestuia în colectivul grupei sau în programul grădiniței.
Fig. 2. Formele implicării părinților în activitatea de învățare
(M.Agabrian, V.Millea, Parteneriat școală- familie- comunitate, p..47).
6. Consiliere în grădiniță;
În sistemul de învățământ romanesc consilierea educațională reprezintă o latură importantă a instituțiilor de învățământ preșcolar. De ce consilierea in grădiniță?
Pentru cunoașterea și dezvoltarea caracteristicilor personale, a aptitudinilor și talentelor copiilor; pentru exersarea abilităților educaționale de bază: autoservire, învățare, relaționare, autocontrol, etc, ; pentru identificarea dificultăților comportamentale, sociale emoționale și de învățare ale copiilor; pentru creșterea și acordarea suportului copiilor în conformitate cu cerințele și nevoile individuale; pentru exersarea și dezvoltarea responsabilității, independenței; pentru informarea/ formarea părinților, familiilor, cadrelor didactice și nedidactice din grădiniță, a membrilor comunității cu privire la creșterea copiilor, depășirea situațiilor de criză și dezvoltarea rețelei de consiliere; pentru adaptarea mai ușoară a copiilor la cerințele grădiniței și pregătirea pentru școală și viață; pentru dezvoltarea unor programe educaționale de prevenție și intervenție timpurie. Importanța consilierii preșcolarilor constă în: nevoia identificării problemelor comportamentale, sociale, emoționale și de învățare ale copiilor; acordarea sprijinului în conformitate cu cerințele și nevoile fiecărui copil; întărirea și dezvoltarea independenței, responsabilității; acomodarea și familiarizarea mai ușoară a copiilor la cerințele grădiniței și pregătirea pentru școală și viață; crearea și implementarea unor programe educaționale de prevenție și intervenție în perioada timpurie. Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității fiind caracterizată printr-un proces intens de maturizare psihică. Acum, în această perioadă, asistăm la apariția primelor relații și atitudini care reprezintă de fapt începutul vieții sociale a copilului. (Golu, 2009, p. 89).
Consilierii din grădiniță trebuie să fie în permanență preocupați de bunăstarea emoțională, socială și mentală a copiilor. Activitatea acestora, ce necesită creativitate și inventivitate, este extrem de importantă mai ales la începutul anului școlar, atunci când preșcolarii pot avea dificultăți în tranziția de la o lungă vacanță de vară la mediul grădiniței și în mod special pentru copiii nou veniți în grădiniță și părinții acestora. Specialiștii în consiliere din grădiniță pot folosi diverse metode pentru a explora atitudinile și sentimentele părinților copiilor preșcolari și de a le preda acestora competențe de luare a deciziilor, promovând stima de sine și un comportament pozitiv.
Educatoarea consiliază mai ales copiii care provin din familii defavorizate, sau cu probleme familiale, care suferă de un handicap. Acestor copiii li se acordă o importanță și o grijă mult mai mare decât unui copil normal. Părinții sunt încurajați să privească înainte, să reușească tot ceea ce își propun, se merge pe idea că orice copil, cât de mic ar fi în lumea aceasta, poate să facă lucruri foarte mari prin voință și implicare. Iar dacă acești copii sunt înconjurați de înțelegere și afecțiune, îi câștigăm treptat-treptat, fără să-și dea seama, antrenându-i în joc în așa fel încât să simtă o noua bucurie, care le va atenua starea de apatie și le va dezvolta dragostea pentru grădiniță. Consilierea încurajează stabilirea unor relații benefice între familie și grădiniță. Prin reunirea forțelor grădiniței. și familiei, se dezvoltă parteneriate, care asigură succesul copiilor, pe plan școlar și social.
Problematicile frecvente de la lipsa banilor, sărăciei, violența domestică, condiții slabe de locuit, lipsa școlarității în rândul părinților, duc la neimplicarea familiei în cadrul parteneriatului educațional. Sunt părinții care nu au posibilitate de resurse materiale, se simt marginalizați și preferă să nu se implice în cadrul acestor activități educative. Educatoarea are menirea de a consilia în acest caz atât copilul cât și familia acestuia. Consilierea în grădiniță este utilă cu rezultate benefice, atât pentru copii cât și pentru părinți.
Benefică pentru copii deoarece aceștia sunt încurajați să treacă peste problemele cu care se confruntă, să reușească tot ce își propun, iar pentru părinți deoarece aceștia primesc sfaturi în legătură cu educarea copiilor lor, mai ales devin parteneri în actul educațional alături de unitatea de învățământ la care este înscris copilul.
CAPITOLUL II. Metodologia cercetării
Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2014-2015 la Grădinița cu program prelungit ,, Alba ca zăpadă”, Fetești și Grădinița cu program normal ,,Anghel Saligny”, din Fetești, Județul Ialomița .
Demersul investigat s-a realizat prin combinarea celor doua tipuri de cercetare: cercetare cantitativă și cercetare calitativă. Cercetarea a fost demarată cu scopul de a constata că implicarea părinților la grupă poate influența în mod pozitiv rezultatele școlare ale copiilor.
Am realizat ancheta pe bază de chestionar, aplicată pentru 30 cadre didactice, 2 directori și 100 de părinți ai preșcolarilor din cadrul Grădiniței cu program prelungit ”Alba ca zăpada” și Grădinița cu program normal ,,Anghel Saligny”, din Fetești. Chestionarul a fost realizat pe baza obiectivelor cercetării și conține 25 de întrebări. În realizarea chestionarului am folosit întrebări închise deoarece răspunsurile sunt mai ușor de dat.
Scopul și obiectivele cercetării;
Conceperea lucrării a pornit de la dorința de a demonstra faptul că parteneriatul grădiniță-familie are un rol foarte important în ceea ce privește dezvoltarea preșcolarului și eficientizarea educației.
Obiective cercetării
2.1. Identificarea relațiilor grădiniță – familiei.
2.2. Evidențierea influenței mediului familial și a relației grădiniță-familie asupra rezultatelor și evoluției preșcolarilor.
2.3. Observarea și monitorizarea performanțelor școlare ale copiilor pe tot parcursul studiului și compararea acestora;
3. Variabilele cercetării :
3.1 Variabile independente: aplicarea unui calendar de activități pe domenii experiențiale desfășurate împreuna cu părinți la grupă ;
3.2. Variabile dependente: Parteneriatul grădiniță-familie.
4. Ipoteze cercetării
Existența unei relații pozitive între părinte-copil, pe de o parte, iar pe de alta parte, existența unei colaborări strânse între grădiniță și familie, pot avea efecte benefice asupra evoluției și educației preșcolarului.
5. Eșantionul
S-a investigat un număr de 100 de părinți ai copiilor din trei grupe: grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, 30 de cadre didactice din învățământul preșcolar și 2 directori.
În funcție de variabilele categoriale la cadrele didactice educatoare, acestea s-au referit la : statutul profesional, experiența didactică, grade didactice.
6. Metodele și instrumentele de cercetare:
În vederea colectării datelor necesare verificării ipotezelor, am utilizat mai multe metode și instrumente de lucru:
6.1. Metoda anchetei pe bază de interviu;
Am folosit metoda interviului pentru directorii de grădinițe aplicat la începutul cercetării și a avut rolul de a obține date cât mai reale legate de acțiunile grădinițelor de sprijinire a integrării copiilor, de colaborarea cu familiile copiilor, rolul parteneriatului grădiniță- familie, metodele de predare utilizate de către educatoarele din grădiniță și despre modul în care părinții acordă o reală atenție parteneriatului cu grădinița.
6.2. Metoda anchetei pe bază de chestionar;
Chestionarele pentru cadrele didactice a cuprins itemi referitori la :
specificul grupei actuale de copii;
condiții legate de grădiniță ;
reprezentări privind activitățile desfășurate la grupă ;
conținutul, frecvența și modalitatea de comunicare grădiniță-familie sau educator- părinte;
importanța calității educației preșcolarilor prin parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Chestionarul pentru părinți a cuprins itemi referitori la :
mediul familial;
pregătirea copiilor pentru a merge la grădiniță;
motivele înscrierii la grădiniță și criteriile de alegere a instituției;
dificultăți de adaptare, modalități de depășire;
conținutul, frecvența și modalitățile de comunicare cu educatoarea;
participarea la activitățile derulate în grădiniță;
6.3. Observația;
Observația a avut drept scop urmărirea unor comportamente atât în cadrul activităților comune desfășurate la grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei , cât și în activitățile deschise cu părinții, în care copilul se manifestă spontan și liber.
CAPITOLUL III.
Rezultate, Interpretări- conexiuni în spațiul parteneriatului
Etapele cercetării: 1.Etapa constatativă:
1.1. Managerul/Directorul de grădiniță-leadership, monitor, regizor și evaluator al calității în dezvoltarea instituției preșcolare;
Cercetarea a debutat cu o abordare calitativă a fenomenului studiat prin metoda interviului. Au fost intervievați directorii de la Grădinița cu program prelungit ,,Albă ca zăpada” și Grădinița cu program normal ,,Anghel Saligny”, Fetești. Directorul grădiniței are un rol important în amplificarea participării părinților și a comunității în activitatea grădiniței, precum și în stabilirea legăturilor cu agențiile de lucru din afara grădiniței.
În ceea ce privește investigația asupra directorilor de grădiniță cu privire la aprecierea, asigurarea, producerea și monitorizarea calității în procesul didactic și de conducere sa cercetat percepția directorilor cu privire la parteneriatul educațional grădiniță-familie. Parteneriatul dintre grădiniță și familie, organizat corect, duce la o educație solidă , fără pericolul de eșec școlar mai târziu. Directorii au precizează faptul că, în relația cu grădinița, părintele parcurge șapte pași:
a) părintele „învață” – se informează asupra modului de conducere și organizare a procesului instructiv educativ;
b) părintele ajută – sprijină instituția în realizarea unor proiecte și activități;
c) părintele devine un suporter al imaginii pozitive despre grădiniță- înțelege importanța grădiniței în formarea copilului său și are o atitudine pozitivă față de grădiniță;
d) părintele devine o sursă de informație complementară – furnizează educatoarei informații despre comportamentul copilului în familie, despre problemele de sănătate și afective ale acestuia;
e) părintele devine o sursă educațională – contribuie la educația propriului copil , îl ajută și îl sprijină în activitatea zilnică de acumulare de cunoștințe;
f) părintele ca educator – oferă cadre de referință pentru raportarea valorică a copiilor săi;
g) părintele- inițiator al schimbărilor din grădiniță, are dreptul și chiar obligația să solicite adaptarea instituției la cerințele societății actuale. (Management educațional pentru directorii unităților de învățământ, Mariana Dragomir, Hiperborea,2000).
Pentru a realiza optimizarea dintre grădiniță și familie, directorii instituțiilor au elaborat în echipă, un plan de intervenție. Planul de intervenție sprijină parteneriatele educaționale, dezvoltă perspectivele de promovare a dorinței de progres și bunăstare, față de care învățământul joacă rolul primordial.
Conform reprezentării din tabelul nr.1 și tabelul nr.2 în urma analizei făcute desprindem faptul că din punct de vedere al procesului educativ din grădiniță, directorii consideră colaborarea grădiniță-comunitate, grădiniță-familie un atu în asigurarea și îmbunătățirea calității procesului educativ prin parteneriatul educațional grădiniță- familie.
Tabel nr.1 Indicatori de evaluare instituțională a grădiniței în domeniul relației cu comunitatea
Tabelul nr.2 Plan de intervenție ,,Relația dintre grădiniță și familie”
Grădinița trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin stimularea intelectuală a copiilor, a aptitudinilor, a atitudinilor și a trăsăturilor lor de personalitate. Parteneriatul este modalitatea prin care două sau mai multe părți decid să acționeze împreună pentru atingerea unui scop comun sau pentru rezolvarea unei probleme. Unele probleme sunt mai ușor de detectat și de explicat, altele nu. De aceea, pe lângă forma de colaborare pe care o oferă, grădinița încheie un ,,Protocol de parteneriat” ( Anexa 1) și un ,,Contract de parteneriat educațional” (Anexa 2).
Scopul acestor parteneriate sunt văzute ca o componenta esențială în organizarea grădiniței , părinții devin parteneri reali și eficienți în educație.
1.2.Educatoarea-actor principal în producerea și asigurarea calității educației în instituția preșcolară; Cercetarea continua cu realizarea unui chestionar (Anexa 3) prin care am urmărit statutul profesional, experiența didactica, grade didactice și percepția cadrelor didactice cu privire la parteneriatul educațional grădiniță-familie, astfel:
Tabel nr.3. Statut profesional
Tabel nr.4. Experiența în domeniu
Tabel nr.5. Gradul didactic
În urma analizării variabilelor categoriale se constată că mai mult de jumătate dintre subiecți au studii superioare, au experiență în domeniu.
La întrebarea -Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita preșcolarului?
În cadrul acestei întrebări cadrele didactice au răspuns cu da (100%), dacă familia colaborează cu grădinița, participă la toate activitățile propuse în cadrul parteneriatului educațional, se va constata mai târziu succesul școlar al copilului. Implicarea părinților în sprijinirea activităților din grădiniță presupune o relație de colaborare, munca în echipă pentru stabilirea unei strategii comune de educare a copilului. Astfel am surprins satisfacția cadrelor didactice cu privire la implicarea părinților în derularea activităților din grădiniță, după cum urmează:
Tabelul nr.6 Satisfacția cadrelor didactice privind implicarea părinților in sprijinirea activităților din grădiniță
Analizând datele din tabelul nr.6, în opinia educatoarelor 91% dintre părinți percep corect rolul grădiniței, ca mijloc de educație, în timp ce numai 9% apreciază că grădinița este numai un mijloc social, care să asigure îngrijirea copilului pe perioada de lucru a părinților.
Pătrunzând în esența problematicii, educatoarele recunosc că relația dintre părinți și grădiniță s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Majoritatea afirmă că este foarte necesară implicarea activă a părinților în activitățile educative din grădiniță , dar mai există pași de străbătut până la realizarea unei colaborări autentice. Educatoarele s-au declarat mulțumite de colaborarea cu părinții și au susținut faptul că au sprijin din partea acestora. Părinții se implica într-o mare măsura în buna desfășurare a activității didactice. Au fost prezentate și evaluată situația progresivă a preșcolarilor cu ajutorul testărilor și a fișelor de evaluare, portofoliile în care se află lucrările copiilor cât și fișele psiho-pedagogice individuale ale fiecărui preșcolar. În urma acestora, rezultatele preșcolarilor au fost clasificate în trei categorii: criteriul ,,I”- comportament însușit, ,,D”- comportament în dezvoltare, ,,A”- comportament atins.
Figura nr.1 Rezultatele preșcolarilor în procente
Din analiza diagramei se observă, că rezultatele preșcolarilor diferă. Cei mai mulți preșcolari se înscriu în categoria celor care au obținut criteriul ,,I”- comportament însușit – 70%, criteriul ,,D”- comportament în dezvoltare -20% si criteriul ,,A”- comportament atins -10%.
Educatoarele susțin faptul că relația părinte-copil are o mare influență asupra dezvoltării și a rezultatelor obținute de către aceștia. Copiii care nu au o relație apropiată sau armonioasă cu părinții, au un comportament mai puțin potrivit la grădiniță. Putem concluziona că rezultatele preșcolarilor sunt dependente de calitatea relațiilor dintre părinți-copii și de calitatea relațiilor dintre grădiniță-familie. Relațiile stabilite în procesul de evaluare al preșcolarilor, respectiv educatoarea și părinții , asigură și garantează calitatea serviciilor educaționale în favoarea dezvoltării copilului.
Colaborarea cu părinții a fost apreciată ca fiind bună de către majoritatea cadrelor didactice cuprinse în eșantion. Interacțiunile sunt foarte dese, aproape zilnice. Există și situații în care educatoarele se confruntă cu atitudini de indiferentă din partea părinților , în special în cazul familiilor dezorganizate sau mai puțin preocupate de educația copiilor. Comunicarea cu părinții se realizează în următoarele condiții:
Tabel nr.7 Aprecieri ale educatoarelor privind colaborarea lor cu părinții copiilor
Din punct de vedere al modalității de comunicare, cel mai frecvent se realizează atunci când părinții aduc sau își iau copiii de la grădiniță (90%). Comunicarea cu părinții se realizează prin discuții libere, de regulă informale, individuale, ședințe, serbări, lecții deschise, excursii. O altă modalitate o reprezintă avizierul – gazeta părinților , care cuprinde informații despre activitatea preșcolarilor, anunțuri, produse ale activității preșcolarilor.
Dificultățile identificate în colaborarea educatoare-părinți sunt variate, întâlnite sub mai multe forme: implicarea scăzută a părinților în educația copiilor datorata lipsei de timp , dificultăți financiare, lipsa de cunoștințe privind creșterea și educația copilului, drumul lung până la grădiniță, numărul mare de copii din familie, condiții de locuire precare, conflicte în familie ( violența, alcoolism).
Tabel nr.8 Opiniile educatoarelor despre dificultățile întâlnite la părinții preșcolarilor
Peste jumătate din respondenți (58%)au apreciat că părinții se confruntă cu probleme mari sau medii in privința timpului alocat pentru educația copiilor, în vreme ce aproape jumătate dintre ei (46,8%) au reliefat impactul negativ al dificultăților financiare familiale asupra procesului didactic. Aproximativ o treime dintre educatoare au răspuns că o dificultate mare sau medie pentru părinți o reprezintă lipsa de timp si lipsa cunoștințelor necesare pentru creșterea copiilor și drumul lung până la grădiniță.
1.3. Părinții și comunitatea părinților-coparticipanți și beneficiari ai aplicării standardelor de calitate în grădiniță;
Variantele de răspuns oferite de itemii existenți din chestionarul părinților au fost prelucrate statistic. Înscrierea copilului la grădiniță apare, conform datelor culese prin chestionar, ca fiind o decizie bazată pe nevoile copilului și pe conștientizarea importantei grădiniței pentru evoluția acestuia în doua mari categorii, una referitoare la importanta educației oferite de grădiniță, cea dea doua la nevoia părinților de a plasa copilul într- un loc sigur, neavând alt sprijin în supravegherea lui.
În ceea ce privește părinții, tipologia acestora s-a referit la: studii, vârstă;
Tabel nr.9 Structura lotului în raport de nivelul de studii si vârsta al părinților investigați
Din rezultatele tabelului se desprinde faptul că peste 50% dintre părinți au studii superioare ceea ce ne arată dorința lor pentru educația propriului copil.
Analiza detaliata a motivelor care au determinat înscrierea copiilor la cele două grădinițe (G.P.P și G.P.N.), arată o importanță acordată de părinți educației și socializării, aspecte invocate de nouă din zece părinți. Curiozitatea și dorința copilului de a merge la grădiniță a influențat decizia în cazul a 60% dintre părinți. Aproximativ (20%), începerea grădiniței este un eveniment ,,forțat” de factori care nu sunt legați de concepția părinților privind educația copilului, ci sunt determinați de condițiile obiective de trai și de situația specifică fiecărei familii: nevoia părinților de a merge la serviciu (13,7%) și lipsa unei persoane care să se ocupe de copil (8,6%).
Figura nr.2 Motive ale înscrieri copilului la grădiniță – opinia părinților
Opțiunea pentru alegerea unei grădinițe este o preocupare majora a părinților, mai ales când au posibilitatea unei alegeri. Criteriile de alegere a grădiniței colectate din răspunsurile părinților date din chestionar, reflectă pe de o parte, așteptările pe care le au părinții in raport cu mediul educativ al copilului, iar pe de alta parte constrângerile pe care aceștia le întâmpina – accesul facil la grădiniță sau programul de lucru.
Principalul criteriu care determină opțiunea pentru o anumită grădiniță îl reprezintă educatoarea și modul sau de comunicare (64%). Al doilea motiv (52%) îl reprezintă calitatea grădiniței și șase din zece părinți iau în calcul distanța de acasă până la grădiniță, dorind ca grădiniță să fie cât mai aproape de casă.
Tabel nr.10 Criterii de alegerea grădiniței- opinia părinților
Itemul care investighează nivelul de participare al părinților la activitățile de susținere a copiilor și părinților din grădiniță, organizate în cadrul instituției. Cât de des ați participat la următoarele activități în cadrul grădiniței ?
Tabel nr.11 Cât de des ați participat la următoarele activități în cadrul grădiniței ?
Din tabelul de mai sus observăm unele diferențieri, astfel:
– părinții preferă și sunt implicați mai mult în organizarea diferitelor activități culturale ( serbări, spectacole, excursii) , 70% se implica iar 30% recunosc că participă deseori sau deloc;
– pentru celelalte acțiuni indicate în programul grădiniței, aportul părinților se dovedește foarte scăzut, oscilând, pentru fiecare dintre ele ,frecvența răspunsului ,,rareori”.
În concluzie părinții sunt foarte activi în ocaziile festive, sunt prezenți în număr foarte mare la ședințele cu părinții, ca dovadă ca interesul lor prevalent se concentrează asupra copilului, a progreselor sau dificultăților lui. Pasivitatea părinților în privința activităților desfășurate la ore nu poate fi totuși pusă total pe seama dezinteresului lor.
La întrebarea ,,Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului?, părerile părinților au fost împărțite : unii afirmă că rezultatele obținute la activitățile desfășurate și-au atins scopul scontat, iar alții le-au considerat inutile. Părerile pro parteneriate au fost în proporție dominantă, iar contra demonstrează dezinteresul părinților față de performanțele copilului, s-au lipsa timpului disponibil de a urmării evoluția performanțelor școlare.
Pentru a certifica ipoteza că parteneriatul grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului și că este o modalitate eficientă de amplificare a relațiilor cu părinții, am realizat un studiu de caz la gupa mijlocie unde lucrez.
2. Etapa experimentală:
2.1. Studiu de caz: parteneriat educațional ,,Ajuta-mă să cresc mare”
Studiul de caz este prin excelență o metodă calitativă. Este o cercetare ce implica o investigație empirică a unor fenomene reale.
Scopul acestui studiu de caz este analiza drumului parcurs de o instituție preșcolară pentru construirea unui parteneriat cu părinții știind că apropierea grădiniței este o coordonată majoră a unei bune integrări a copilului în grădiniță, scoală și, mai târziu, în viața socială. Acest studiu realizat îndeplinește funcții ce oferă un diagnostic al unei situații din punct de vedere educațional, descrie un fenomen dintr-o perioada de timp. În vederea obținerii unor rezultate semnificative, am desfășurat activități demonstrative în parteneriat cu părinții.
Cercetarea s-a desfășurat pe tot parcursul anului școlar 2014-2015 în Grădinița cu program prelungit , Fetești, Județul Ialomița, la grupa mijlocie ,,Ursuleții”. Grupa este formată din 19 copii cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani. Prin implementarea parteneriatului grădiniță-familie, am urmărit o serie de obiective; creșterea gradului de implicare a părinților în toate activitățile școlare și extrașcolare; învățarea unor deprinderi și tehnici de muncă intelectuală sub formă de activități comune: copil- părinte- educatoare; schimbarea mentalități neadecvate a unor părinți față de grădiniță; crearea unui mediu în care copiii să se simtă ca acasă; înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării grădiniță-familie;
La începutul anului școlar , se realizează evaluarea inițială și are menirea să stabilească nivelul de priceperi, deprinderi și cunoștințe ale copiilor preșcolari. Acest tip de evaluare determină o planificare a secvențelor de instruire pentru a aprecia viitoarele progrese ale copiilor. Am elaborat criterii și modalități de verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire a copiilor, pornind de la obiectivele de referință stabilite. Rezultatele obținute după aplicarea probelor le-am înregistrat într-un tabel care cuprinde numele copiilor și punctajul obținut de fiecare copil în parte, iar la finalul fiecărui test, punctajul final pe care l-am centralizat în grafic.
Standardele de apreciere au fost notate astfel:
– 5 puncte dacă preșcolarul rezolvă corect toți itemii;
– 3 puncte dacă preșcolarul rezolvă corect cel puțin 50% din itemi;
– 1 punct dacă preșcolarul rezolvă itemi cu ajutorul educatoarei.
În urma acestor evaluări 40% dintre preșcolari au solicitat ajutor din partea educatoarei iar 60% din preșcolari au obținut rezultate bune și foarte bune în cadrul evaluării inițiale, cei care au obținut rezultate slabe au fost încurajați să muncească mai mult în realizarea temei date de educatoare.
Tabel nr.12 Rezultatele testelor inițiale (anul școlar 2014-2015)
Așadar, datele obținute ajută la conturarea activității didactice în trei planuri:
stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut al programei;
organizarea unui program de recuperare pentru întreaga grupă de copii, dacă este cazul;
adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare a unor preșcolari.
Pornind de la rezultate obținute în urma evaluării inițiale, am propus părinților un parteneriat educațional pentru a constata dacă implicarea lor în activitatea la grupă poate influenta în mod pozitiv rezultatele școlare ale preșcolarilor. Așadar în etapa experimentală am desfășurat activități demonstrative la grupa mijlocie. Toate activitățile sunt incluse în parteneriatul educațional grădiniță-familie și au ca scop implicarea părinților în educația copiilor de vârsta preșcolară. Activitățile s-au desfășurat în cadrul unor domenii de activitate diferite: educarea limbajului, cunoașterea mediului și abilități practice.
În urma acestor activități am elaborat teste de evaluare, pentru a constata cunoștințele dobândite de copii în cadrul acestor activități.
Prima activitate în parteneriat cu părinții :
Activitate de educare a limbajului, dramatizare. Povestea dramatizata s-a numit ,, Zarva în pădure”. Părinții au fost anunțați despre organizarea și desfășurarea dramatizării print-un afiș așezat la loc vizibil, am reușit să obținem sprijinul lor în realizarea decorului în sala de grupă. Activitatea noastră a fost făcută cunoscută celor din incinta grădiniței prin prezentarea în cadrul consiliului și prin invitație adresată doamnei director.
Părinții și copiii au primit rolurile din timp pentru a pregăti un moment artistic de calitate. Copiii au fost costumați în personajele poveștii iar părinții au primit roluri bine definite. Rolurile copiilor: turtita, iepurașul urechiat, lupul, ursul si vulpea. Rolurile părinților: prezentator, povestitor, moșneagul, baba. Sala de grupă este decorată ca în poveste. În cadrul acestei activități am urmărit capacitatea de a comunica, de a își spune replica fără rețineri, mai ales atunci când sunt sprijiniți de părinții. Copiii au jucat foarte bine rolul actorilor iar părinții au fost foarte implicați în piesa de teatru. Aceasta activitate a fost foarte benefică atât pentru preșcolari cât și pentru părinți deoarece:
– copilul și-a dezvoltat capacitatea de a comunica , de a recita cu intonație, și-a însușit mult mai bine povestea, și-a exprimat trăirile interioare în fața celorlalți copii;
– părintele a avut ocazia de a-și susține copilul în cadrul unei activități didactice, părintele a comunicat cu copilul pe tot parcursul activității, părintele a putut vedea mai de aproape progresele copilului. Implicarea părinților în această activitate a avut un real succes.
Desfășurarea celei de-a doua activitate sa realizat sub forma unui joc logic matematic, domeniul științe, activitate matematica cu tema ,, Orășelul magic al figurilor geometrice” Părinții au fost anunțați că vom avea o activitate de joc distractiv matematic cu forme geometrice. Scopul activității consta în verificarea, aprofundarea și consolidarea cunoștințelor matematice privind recunoașterea și descrierea formelor și pieselor geometrice. Introducerea în activitate este realizată de educatoare. În cadrul acestui joc vom recunoaște figurile geometrice, vom descoperii care este forma, mărimea și grosimea lor. Sunt prezentate materialele didactice, ,,Săculețul fermecat” cu figuri geometrice și macheta ,,Orășelul magic al figurilor geometrice”. Prima regulă a jocului, copii și părinții sunt împărțiți în doua grupe. Fiecare copil va extrage din săculețul fermecat câte o formă geometrică. Cei care vor recunoaște toate caracteristicile formei, va fi desemnat de doamna educatoare conducătorul jocului. Dacă răspunsul este incorect, atunci vor fi ajutați de părinții acestora. Jocul se termină atunci când fiecare copil a extras câte o formă geometrică. A doua regulă a jocului este construirea unei machete ,,Orășelul magic” cu formele geometrice acumulate din săculețul fermecat. În încheierea activității împreuna cu copiii și părinții vom analiza ,,turul galeriei”, făcând aprecieri asupra fiecărui copil.
Această activitate în parteneriat cu părinții a adus beneficii atât copiilor cât și părinților
deoarece:
– copiii au colaborat cu părinții lor în vederea realizării unei sarcini, au experimentat o altă cale de a învăța în afară de activitatea instructiv-educativă realizată la grupă, s-au jucat, au colaborat, au fost încurajați de părinți pe tot parcursul activității.
– părinții au putut sprijini copiii atât verbal cât și moral, au participat la jocul didactic
alături de copii ceea ce le-a dezvoltat încrederea în sine.
Putem spune că implicarea părintelui în cadrul acestei activități a reprezentat un beneficiu pentru copilul preșcolar, copilul a interacționat cu părintele, ceea e duce la îndeplinirea obiectivelor propuse.
,,Scrisori către părinți” este a treia activitate pe domenii experiențele, care aparține Domeniului Estetic și Creativ- educație artistico- plastică și care constă realizarea unor vederi prin tehnica picturii. Voi explica pe rând copiilor și părinților ce sarcini au de îndeplinit, după care copiii și părinții vor lucra pe trei grupe. O grupă va picta mijloace de transport terestre folosind tehnica dactilopicturii, a doua grupă va picta mijloace de transport aeriene folosind bețișoare igienice, iar a treia grupă va picta cu pensonul mijloace de transport acvatice. Se merge la fiecare grupă pentru a familiariza copiii cu materialele, sarcinile de lucru și obiectivele urmărite. În cadrul acestei activități copilul a lucrat planșa cu mijloacele de transport în pereche cu părintele său. După ce copiii au terminat de realizat lucrările, le-am pus pe toate la expoziție și am folosit metoda turul galeriei: fiecare copil a trecut pe la panou să vadă toate lucrările și a ales lucrarea preferată. Încheierea activității: toți copiii au primit recompense deoarece au lucrat îngrijit, au realizat lucrări frumoase și curate. Părinții au fost mulțumiți de ceea ce au realizat împreună cu copiii lor. Această activitate a ajutat preșcolarul să acumuleze anumite cunoștințe legate de abilități practice, dar mai ales că o lucrare îngrijită este o lucrare frumoasă.
Părinții au fost invitați la concursul ,,Cel mai bun recitator”, activitate de educarea limbajului. Fiecare copil a avut de pregătit câte o poezie sau o poveste de iarnă pe care să o recite\ povestească în fața întregii grupe. La sfârșitul acestei activități copiii primesc diplome cu cel mai bun recitator\povestitor. Copiii vor recita poeziile în fața părinților ei pot fi ajutați de părinți în cazul în care aceștia greșesc sau se încurcă. Dacă a recitat frumos și cu intonație acesta este aplaudat de către părinți și copii. Dacă acesta greșește, el este încurajat să o recite din nou și este ajutat de mama lui. Concursul se termină atunci când toți copiii au recitat poezii. Complicarea concursului: în complicarea concursului un părinte are sarcina să creeze o poveste de primăvară. Părintele începe povestea și este continuată de un copil. După el vine următorul părinte, un copil și tot așa până ce povestea ia sfârșit . La sfârșitul activității copiii au primit diploma cu cel mai bun recitator\povestitor.
Prin intermediul acestei activități toți copiii și-au exprimat propriile trăiri în fața celorlalți, dar mai ales pentru că au fost sprijiniți de părinți. Copiii au fost foarte încântați de această activitate, au fost pregătiți de către părinți, ceea ce a condus la succesul acestei activități.
,,Sărbători creștine alături de bunici”, așa se numește activitatea pe care o voi desfășura în cadrul parteneriatului cu familia ,, Ajuta-mă să cresc mare!”. Alături de părinți am invitat la acesta activitate și bunicii copiilor. Se apropie ,,Crăciunul”, preșcolarii grupei mijlocii vor pleca la colindat. Mulți dintre ei au învățat colindele de la bunici și fiecare colind are povestea lui. Activitatea începe cu un colind ,,Domn, Domn să-nălțam”. Preșcolarii grupei vor cânta și vor învață de la bunici colinde. În deschiderea activității o bunicuță va povesti pe scurt despre bucuria copiilor de la țară din timpul copilăriei sale, care îmbrăcați în haine groase plecau prin nămeții mari să colinde din casă în casă. Copiii adresează întrebări bunicii despre cele povestite. O alta bunicuță are o surpriza pentru copii: un cos în care se afla șorțulețe, bonete, ingrediente pentru covrigei. Bunicuțele și copii vor prepara aluat pentru covrigi. Copiii se echipează ajutați de părinți și încep pregătirile ajutați de bunici. Într-o atmosfera de cântec și voie bună toți copiii lucrează cu multă bucurie lângă bunicuțele lor. În încheierea activității se apreciază munca copiilor, subliniind importanța muncii lor. Fiecare copil va primi un covrig, răsplata muncii lor.
Acest tip de organizare a activității stimulează încrederea în sine și puterea colectivă, dorința de a se face util celorlalți, stimulează curiozitatea și interesul pentru activitate.
Etapa finală: în urma activităților realizate în parteneriat cu părinții, preșcolarii grupei au avut sarcina de a rezolva fișe de lucru pentru a constata cunoștințele dobândite de ei în urma activităților desfășurate la grupă. Prin specificul activităților desfășurate, sa realizat o colaborare eficientă în parteneriatul educațional, în beneficiul direct al copiilor. Feedback-ul oferit de copii și părinții acestora, deopotrivă, a fost unul motivant pentru educatoare.
Achizițiile copiilor, la nivel cognitiv, dar, mai ales, la cel al dezvoltării socio-emoționale, au fost impresionante. În urma acestor evaluări s-au obținut următoarele rezultate:
Tabel nr.13 Rezultatele evaluării de la activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului
În tabelul de mai sus se pot observă diferențe semnificative privind rezultatele obținute de preșcolari și gradul de implicare al părinților în activitățile desfășurate la grupă . Analizând rezultatele la educarea limbajului 10 % dintre copiii din grupa mijlocie au solicitat ajutor din partea educatoarei în ceea ce privește alcătuirea de propoziții. Din toți copii, 14 au obținut punctaj foarte bun iar ceilalți 5 punctaj bun.
La cunoașterea mediului copiii au fost atenți la explicațiile educatoarei în legătură cu
sarcinile de pe foaia de lucru. Așadar rezultatele copiilor la acest test sunt următoarele: 13 copii au obținut rezultate foarte bune iar 6 dintre ei au obținut rezultate bune.
Rezultatele testului final la abilități practice sunt aproximativ identice cu cele de la educarea limbajului. În sensul că 14 copii au obținut punctaj foarte bun iar 5 copii punctaj bun. Fiecare copil s-a străduit să lipească în locul corespunzător mijlocul de transport, îngrijit, fără a murdări foaia de lucru. Aceste rezultate pun în valoare faptul că preșcolarii au fost atenți la activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului cu familia și au încercat să rezolve cât mai corect fișa de evaluare. Studiul comparativ dintre rezultatele evaluării inițiale și rezultatele evaluării din participarea la activitățile educative comune, părinții au fost motivați, iar rezultatul a fost aproape de cel așteptat. Adică:
,, Parteneriatul grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului”.
2.2.Analiza și interpretarea datelor empirice:
La sfârșitul cercetării am aplicat un chestionar părinților privind gradul acestora de implicare în parteneriatul grădiniță-familie. (Anexa 5). Rezultatele chestionarului sunt următoarele:
Întrebarea 1. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță?, răspunsurile părinților au fost: toți părinții au răspuns da.
Întrebarea 2. Cum se manifestă această atitudine de plăcere sau neplăcere față de grădiniță?
Observam ca în diagrama din (fig.nr.3), 3 părinții au răspuns că preșcolarul merge cu plăcere la grădiniță, 4 părinți au răspuns că preșcolarii merg la grădiniță cu entuziasm și dorință, 5 părinți au răspuns că preșcolarii nu vor să lipsească de la grădiniță, 4 părinți au răspuns că preșcolarii sunt nerăbdători sa își revadă colegii, iar 3 părinți au răspuns ca se trezesc și duminica cu gândul să meargă la grădiniță.
Figura nr.3 Raportul răspunsurilor la întrebarea 2
Întrebarea 3: Cât de mult vă ocupați de educația copilului?
După cum se observă și în diagramă, 12 dintre părinți susțin că se ocupă de copiii lor tot timpul iar 7 părinți au spus ca se ocupă doar cât le permite timpul (fig.nr.4).
Figura nr.4 Raportul răspunsurilor la întrebarea 3
Întrebarea 4. Credeți că este important să mergeți la grădiniță și să vă interesați de copilul dumneavoastră ?
La această întrebare 15 părinți au răspuns că este foarte important să meargă la grădiniță pentru a se informa de copil iar 4 părinți au răspuns că nu știu cât de important este să se intereseze de copil la grădiniță (fig.nr.5).
Figura nr.5 Raportul răspunsurilor la întrebarea 4
Figura nr.5 Raportul răspunsurilor la întrebarea 4
Întrebarea 5. Educatoarea acorda timp discuțiilor cu dumneavoastră?
La această întrebare toți părinții au răspuns că educatoarea acordă foarte mult timp discuțiilor cu părinții.
Întrebarea 6. Cum considerați relația dumneavoastră cu educatoarea ?
După cum se observă 12 părinți au răspuns că au o relație apropiată, prietenoasă, 5 părinți au răspuns că relația este respectoasă, însă mai distantă iar 2 părinți au răspuns că este într- o relație indiferentă (fig.nr.6).
Figura nr.6 Raportul răspunsurilor la întrebarea 6
Întrebarea 7. Țineți cont de părerea educatoarei?
După cum se poate observa 14 părinți au răspuns că țin cont întotdeauna de părerea
educatoarei, 4 părinte a răspuns că de cele mai multe ori ține cont de părerea educatoarei iar 1 alt părinte a răspuns că rar ține cont de părerea educatoarei (fig.nr.7)
Figura nr.7. Raportul răspunsurilor la întrebarea 7
Întrebarea 8. Care credeți că este cea mai bună metodă prin intermediul căreia
educatoarea să țină legătura cu dumneavoastră?
Observăm diferențele de răspuns ale părinților, 2 părinți au răspuns că cea mai bună metodă de a comunica cu educatoarea reprezintă bilețele, 6 părinți preferă lectoratele, 3 părinți susțin că telefoanele sunt mai importante, 4 părinți susțin că ședințele reprezintă o bună metodă de a comunica cu educatoarea și tot 4 susțin că întâlnirile individuale reprezintă o bună metodă de a ține legătura cu educatoarea (fig.nr.8).
Figura 8. Raportul răspunsurilor la întrebarea 8
Figura nr.8 Raportul răspunsurilor la întrebarea 8
Întrebarea 9. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și
dumneavoastră?
La această întrebare toți părinți au răspuns că au participat la săptămâna porților deschise, activități demonstrative la grupa, 17 părinți la ședințe, 13 la consiliere cu părinții, (fig.9).
Figura nr.9 Raportul răspunsurilor la întrebarea 9
Întrebarea 10. În ce fel a evoluat relația dumneavoastră cu grădinița în urma întâlnirilor cu educatoarea?
La această întrebare 17 părinți au răspuns că în urma întâlnirilor cu educatoarea înțeleg mai bine problemele copilului și și-au îmbunătățit relația cu educatoarea iar 12 dintre părinți au păstrat legătura cu grădinița (fig.nr.10).
Figura 10. Raportul răspunsurilor la întrebarea
Întrebarea 11. Implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie
vizează: dezvoltarea intelectuală a copilului, integrarea copilului în societate, dezvoltarea stimei sale de sine, reușita școlară.
La această întrebare unii părinți au răspuns la mai multe variante, 17 părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează dezvoltarea intelectuală a copilului, stimularea stimei de sine și reușita școlară iar 12 dintre aceștia au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie vizează și integrarea copilului în societate (fig.nr.11).
Figura nr.11 Raportul răspunsurilor la întrebarea 11
Întrebarea 12. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil?
Cei 19 părinți au răspuns că implicarea părinților în parteneriatul grădiniță-familie este benefică pentru copil.
La finalul chestionarului, părinții au fost rugați să ofere câteva sugestii referitoare la îmbunătățirea relației grădiniță și familie. Din frecventa repetițiilor am reținut următoarele: părinții doresc o atmosfera prietenoasă în grădiniță; o relație deschisă cu educatoarele; mai multe activități cu implicarea părinților și dialoguri bazate pe încredere și confidențialitate.
Dacă ar fi să sintetizez într-un singur cuvânt așteptările părinților , cuvântul ar fi cu siguranță ,,deschidere”.
Concluzii
În societățile contemporane nu se poate vorbi despre educație familială fără a se ține seama de raporturile familiei cu școala, așa cum nu se poate vorbi despre educație școlară fără a se ține cont de raporturile instituției cu familiile preșcolarilor. Această cercetare constituie o aprofundare prin subiecte ca: starea actuală a parteneriatelor în grădinițe și o comparație între perspectiva părinților și cea a cadrelor didactice în ceea ce privește calitate educației preșcolarilor prin parteneriatul grădiniță-familie. Implicarea părinților în parteneriatul educațional este benefică atât pentru copil cât și pentru părinte. Este benefică pentru copil deoarece acesta își dezvoltă anumite abilități, priceperi, deprinderi fiind susținut în totalitate de părinte, pe de altă parte este benefică pentru părinte deoarece prin antrenarea lor aceștia se simt puși în valoare, talentele și cunoștințele lor fiind fructificate, iar munca educatorului/educatoarei este diminuată. Părintele își poate urmări copilul în variate situații de interacțiune zilnică, dar mai ales au posibilitatea să cunoască mai bine dificultățile de integrare a acestuia în colectivul grupei sau în programul grădiniței.
Privind în ansamblu, relația dintre grădiniță și familie, reprezintă un raport de complementaritate, acțiunea fiecăruia venind să o completeze pe a celuilalt. Relația de încredere și respect între partenerii implicați în educație reprezintă un predictor al calității educației. Comunicarea dintre grădiniță și familie este unul dintre instrumentele cele mai importante de stabilire și menținere a relației de parteneriat grădiniță- familie. Așa cum arată și datele studiului necesitatea unei comunicări mai deschise între părinți și educatoare, cooperarea grădiniță-familie trebuie să devină una firească. Acțiunile de atragere a părinților sunt acțiuni planificate, astfel încât părinții, membrii comunității și cadrele didactice se pot întâlni în mod organizat, să discute și să ia decizii în mod democratic.
Studiul a fost utilizat cu scopul de a determina care este nivelul actual de implicare al părinților, adică în ce măsură sunt prezenți părinții în viața grădiniței și dacă parteneriatul educațional este într-adevăr o modalitate eficientă de întărire a relațiilor cu părinții. De aceea am ales un parteneriat realizat la grupa mijlocie, în care s-au desfășurat diferite activități pe domenii experiențiale . În urma activităților desfășurate în cadrul parteneriatului copiii au obținut rezultate bune și foarte bune ceea ce a condus la atingerea obiectivelor propuse.
Corelând datele cercetării realizate în cadrul acestei lucrări am constatat că:
– prin utilizarea testelor inițiale sa constatat nivelul de cunoștințe al fiecărui copil la început de an școlar;
– prin utilizarea unor teste realizate în urma activităților desfășurate cu părinții se poate observa nivelul de cunoștințe acumulate de copil;
– participarea părinților în activitățile grădiniței prin colaborare îl ajută pe copil să se afirme; respectă cerințele cadrului didactic însă răspunde conform propriilor idei;
– implicarea părinților în cadrul unor domenii de activitate diferite: asigură creșterea eficienței învățării prin participarea activă a preșcolarului în activitățile didactice;
– parteneriatul educațional grădiniță-familie a îmbunătățit rezultatele copiilor în diferite activități.
Astfel ipoteza de la care am pornit cercetarea, conform căreia, implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie, contribuie la rezultatele obținute de copii în cadrul activităților educative. Obiectivele acestui parteneriat se transformă într-un stil de viață al grădiniței format din preșcolari, cadre didactice, părinți și membri comunității locale.
În același timp, scopul urmărit, de a găsi modalități eficiente pentru îmbunătățirea cunoștințelor copiilor preșcolare a fost atins, ceea ce ne face să continuăm organizarea și desfășurarea de parteneriate educaționale nu numai cu părinții copiilor ci și cu ceilalți factori educativi din comunitate.
Bibliografie
1. Agabrian, M (2005), Școală – familie – comunitate. București: Editura Institutul European.
2. Antonesei, L. (2009), Ghid pentru cercetarea în educație, Iași: Polirom.
3.Băran-Pescar, Adina (2004), Parteneriat în educație: famlie, școală, comunitate, București: EdituraAramis.
4. Bocoș, M (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
5. Bonchiș, Elena (2011), Familia și rolul ei în educarea copilului, Iași: Editura Polirom.
6. Borțeanu, S. (2000), Curriculum pentru învățământul preșcolar, București: Editura Didactica Publishing House.
7. Ciofu, C. (2004), Interacțiunea părinți – copii, București: Editura Medicală.
8. Cristea, S ( 2000), Dicționar de termeni, București: Editura Litera.
9. Cucoș, Constantin (2006), Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
10. Culea, L. (2009), Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare?, București: Editura Diana.
11. Dumitrana, M. (2000), Copilul, familia și grădinița, București: Editura Compania.
12. Duță, Elena Maria (2004), Cunoașterea elevului, București: Editura Aramis.
13. Glava, A., Glava, C. (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj-Napoca: Editura Dacia.
14. Gutium, I., Mămăligă, M., Mumjiev, G. (2000), Parteneriatul pas cu pas, Chișinău: Editura Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale.
15. Ionescu, M., Negreanu, E. (2006), Educația în familie.Repere și practici actuale, București: Editura Cartea Universitară.
16. Mihăilescu, I.. (1995), Familia în societatea modernă, București: Editura Universității.
20. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991), Familia de la A la București:Z, Editura Științifică.
21. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1994), Familia românească în perioada de tranziție, în
Psihologia, București, Editura Știință și Tehnică.
22. Neacșu, I. (1990). Instruire și învățare. Teorii, modele, strategii. București: Editura Științifică.
23. Neacșu, I., Potolea, D., Iucu, R.B., Penișoară, I.O. (2008). Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II . Iași: Editura Polirom.
24. Neacșu, I. (2010). Introducere în psihologia educației și a dezvoltării. Iași: Editura Polirom.
25. Neacșu, I. (2010). Pedagogie socială: valori, comportamente, experiențe, strategii. București: Editura Universitară.
26. Petrovan, Ramona (2011), Parteneriatele educaționale de la teorie la practică, Alba Iulia; Editura Aeternitas.
27. Voinea, M (1978), Familia și evoluția sa istorică, București: Editura Științifică și Enciclopedică.
28. Voinea, M. (2005), Familia contemporană. Microenciclopedie, București: Editura Focus.
29. Vrășmaș, E (2002), Consilierea și educația părinților, București:Editura Aramis.
30. Vrășmaș, E (2002), Parteneriat educațional, București: Editura Didactică și Pedagogică.
31. Voiculescu, F (2005), Manual de pedagogie contemporană, Cluj-Napoca: Editura Risoprin.
32. Kelemen, Gabriela, (2010), Metodica activităților culturale, civice și recreative, Arad: Editura Universității Aurel Vlaicu.
33. ***, (2005), Învățământul preșcolar în mileniul III, Craiova: Editura Reprograph.
34. ***, (1998), Programa activităților instructive-educative în grădinița de copii, Bucursti.
35. ***, Ordin de Ministru, Metodologia de înscriere a copiilor în învățământul
preuniversitar pentru anul școlar 2013-2014”.
36. ***, Notificarea nr. 41945/18.10.2000 cu privire la organizarea activităților opționale
37. ***, (2006), Revista Învățământul preșcolar, nr. 1 – 2.
38. http://www.scribd.com/doc/52856101/10/Diversitatea-mediului-educogen.
39. http://ahatos.rdsor.ro/politici_educationale.htm.
40. http://www.scoalaparintilor.ro/ .
41. http://www.scribd.com/doc/528675/Elaborarea-unui-proiect-de-cercetare.
42. http://www.roportal.ro/articole/importanta-familiei-in-educatie-67.htm.
43. http://www.scribd.com/doc/51232233/33/Reperele-de-baz%C4%83-ale-procesului-de-elaborare-a-unui-chestionar.
Anexe
Anexa 1
Instituția………………………………… Nr. …… din data …………………
Str. ………………. ,nr. ………………..
Tel. ……………………………………….
Orașul ……………………………………
Protocol de parteneriat
1. PARTILE
Instituția/Grădinița…………………………………………………….,cu sediul în……………………..,
str. ……………………………………….,nr……….,tel……………………….fax ……………………………….,
email ………………………… reprezentat prin Director ……………………………….în calitate de Partener
și…………………………………….cu sediul în ………………………………, str. …………………, nr. ………, tel. …………………. , fax ………………………………….., email ……………………………….., reprezentat prin Director …………………………………………………………….în calitate de Partener
2.OBIECTUL PROTOCOLULUI:
Obiectul prezentului protocol de parteneriat îl constituie desfășurarea în parteneriat a unor proiecte cu scop educațional.
3. RESPONSABILITĂTILE PĂRȚILOR
GRĂDINIȚA ………………………………………………………….. :
• Să asigure baza materiala și educațională pentru desfășurarea tuturor activităților prevăzute în proiect:
• Să asigure desfășurarea activităților conform graficelor de desfășurare;
• Să colaboreze cu partenerii de proiect pentru a optimiza activitățile în beneficiul copiilor;
• Să informeze periodic partenerii cu privire la toate acțiunile și concluziile care derivă din cadrul acestui proiect.
PARTENERII:
Numele partenerului: ……………………………………………………..
• să sprijine GRĂDINIȚA ……………………………………………… pe durata desfășurării proiectului prin stabilirea unui responsabil de proiect care să coordoneze toate activitățile planificate:
• să informeze copiii, părinții, cadrele didactice despre proiectul derulat, despre sistemul acestuia, despre parteneriatul dintre cele două părți;
• să participe, în calitate de invitat sau gazdă, la acțiuni derulate în proiect;
• să participe, alături de instituție la activități de mediatizare în presă sau televiziune;
• să disemineze informații despre grădinița în comunitatea educațională, socială din care face parte;
• să susțină, prin activități concrete, informații, activitatea partenerului ………………………………………………..
4. DURATA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Prezentul protocol este încheiat pentru perioada……………………………………
5. MODIFICAREA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Modificarea oricărei clauze a protocolului de colaborare se poate face numai prin înțelegerea pârților, convenită în scris prin act adițional.
Prezentul protocol a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
Încheiat în două exemplare, astăzi: ……………………………………………………..
Instituția/ Grădinița, Partener,……………………………………, ………………………………………………,
Director, Director,
Anexa 2
Instituția ……………………………………… Instituția ………………………………………
Orașul…………………………………………. Orașul ………………………………………….
Str. …………………………………………….. Str. ……………………………………………….
Tel. ……………………………………………… Tel. ………………………………………………
e-mail: ………………………………………… e-mail: ………………………………………….
Contract de parteneriat educațional
Încheiat astăzi ……………………….. între ………………………………………………………………. , reprezentată de doamna/ul. …………………………………director și …………………………………….., reprezentată de doamna/ul ………………………………….director, unități partenere în prezentul protocol.
Cele doua părți contractante convin asupra următoarelor aspecte ce constituie obiective ale colaborării pe termen de 1 an cu posibilitatea de prelungire:
• Să organizeze împreună activități culturale, sportive, expoziții, concursuri, vizite, excursii, întâlniri de lucru.
• Să realizeze activități comune cu muzee, teatru, biserică, bibliotecă și alte instituții locale;
• Să elaboreze proiecte, portofolii, creații artistice, practice, articole, etc.
• Să se asigure o buna comunicare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților propuse.
• Acțiunile concrete vor fi înscrise într-o anexa a prezentului proiect.
• Să se disemineze, prin toate mijloacele, activitățile desfășurate în comun.
• În organizarea și desfășurarea activităților să fie antrenați copii, cadre didactice, părinți,
reprezentanți ai comunității locale.
Pentru facilitarea comunicării în scopul realizării obiectivelor propuse, pentru desfășurarea activității în cadrul parteneriatului ………………………………………….. desemnează ca persoane de contact, dar si drept colaboratori de proiect:
Din partea ……………………………… , domnul/a …………………………………. este desemnat/ă ca fiind coordonator de proiect.
Prezentul contract a fost încheiat azi,…………….. în 2 (două) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
Coordonator proiect, Coordonator proiect,
Director: Director:
Anexa 3
Chestionar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar
privind calitatea educației preșcolarilor prin parteneriat grădiniță-familie
Stimate colege, chestionarul pe care vi-l adresez este utilizat pentru o cercetare privind parteneriatul educațional grădiniță-familie.
În acest scop, vă rugăm să ne sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. Răspunsurile dumneavoastră sunt confidențiale, prelucrate statistic si utilizate numai pentru scopul cercetării.
Modalitatea de completare a chestionarului: încercuiți varianta de răspuns care corespunde opiniei dumneavoastră sau completați spațiile punctate, acolo unde este cazul. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde exista, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns. La tabele, pentru fiecare afirmație de pe orizontală încercuiți varianta de răspuns care vi se potrivește, completați răspunsul (acolo unde este cazul) sau atribuiți un loc într-o ierarhie de la 1 la n.
Mulțumesc pentru colaborare.
Grădinița ………………………………..…Localitatea …………………………………
1.Tip unitate: 1.GPN (program normal) 2.GPP (program prelungit)
2. Mediul: 1.Urban 2. Rural
3.Varsta :…………………….
4. Gen: 1. Feminin 2. Masculin
5. Grad didactic: 1. Gradul I 2. Gradul II 3. Definitivat 4. Fără grad didactic
6. Statut (încadrare): 1.Titulat 2. Suplinitor calificat 3. Suplinitor necalificat
7. Vechimea în învățământul preșcolar:…………………
8. Studii (ultima forma de învățământ absolvita)
1. învățământ liceal (altul decât învățământul pedagogic)
2. liceul pedagogic/ scoală normala
3. colegiu
4. facultate
5. altceva si anume……………………………………………..
9. În ultimii 5 ani, ați participat la cursuri de perfecționare pe teme legate de susținerea relației grădiniță-familie?
1. Da 2. Nu
10. Numărul de copii din grupa dumneavoastră, în anul școlar 2014-2015:
11. Cine s-a ocupat în mod preponderent, de educația copilului pana la intrarea în grădiniță:
1. părinții
2. bunicii sau alte rude
3. creșa
4. altceva și anume…………………………………………………………………….
12. În grădinița dumneavoastră există (încercuiți toate variantele care corespund situației grădiniței):
1. Cabinet medical 2. Logoped 3. Consilier
13. În grădiniță dumneavoastră există spații adecvate pentru copii (încercuiți toate variantele care corespund situației grădiniței):
1. Pentru joacă 2.Pentru învățare 3.Pentru odihnă si relaxare 4.Pentru comunicarea cu familia
14. Cum apreciați implicarea majorității părinților în viața grădiniței ?
1. Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Nesatisfăcătoare
15. Cât de des participă părinții la următoarele activități în cadrul grădiniței?
16. Cum apreciați modalitatea de comunicare cu părinții preșcolarilor?
1. Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Nesatisfăcătoare
17. Pe baza experienței dumneavoastră, vă rugăm să ierarhizați următoarele dificultăți sau obstacole care pot interveni în colaborarea cu părinții, începând cu dificultatea cel mai frecvent întâlnită (locul 1) și terminând cu cea observată cel mai rar (locul 9). Daca v-ați confruntat cu alte situații, necuprinse în lista propusă, menționați-le în spațiul special rezervat.
19. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita preșcolarului?
1. Da 2. Nu
20. Parteneriatul educațional grădiniță-familie a contribuit la rezultatele obținute de copii în cadrul activităților educative ?
1. Semnificativ 2. Nesemnificativ
Anexa 4
Chestionar pentru părinți
Chestionarul de mai jos este folosit pentru o cercetare cu privire la implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările acestui chestionar. Răspunsurile vor fi anonime, iar datele vor fi folosite numai pentru acest studiu.
Este evident că sinceritatea Dumneavoastră va fi decisivă pentru valoarea cercetării.
Cum răspundem:
La întrebările urmate de o lista de răspunsuri (numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsurilor dumneavoastră. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns.
La întrebările urmate de puncte-puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dumneavoastră.
Tabelele se completează astfel: pentru fiecare dintre variantele numerotate de la 1 la n, încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului care vi se potrivește.
Vă mulțumesc pentru colaborare!
1. Grădinița …………………………… 2. Localitatea ….…………………………………
2. Mediul: 1.Urban 2. Rural
4. Distanță dintre grădiniță și casă:
1. Mai puțin de 1km 2. Intre 1-5km 3. Peste 5km 4. Nu știu, nu pot sa apreciez
5. Sexul copilului: 1. Masculin 2. Feminin
6. Vârsta copilului…………………………………..
7. Vârstă părinți: a) vârsta mamei:……………..b) vârsta tatălui:…………………….
8. Ocupația părinților : a) ocupația mamei:…………..b) ocupația tatălui:………………….
9. Studii părinți:
10. Încercuiți varianta care corespunde situației copilului dumneavoastră în prezent:
1. Copilul locuiește cu ambii părinți
2. Copilul locuiește cu un singur părinte (familie monoparentală)
3. Copilul locuiește într-o familie reorganizată (are si un părinte vitreg)
4. Copilul este în grija bunicilor sau altor rude
5. Altă situație: care ……………………………………………………………..
11. Calitatea dumneavoastră fata de copil :
1. Mama 2. Tata 3. Bunica 5. Altă rudă, și anume ……………………………..
12. Numărul de copii din familie :…………………………………….
13. La ce vârstă a început copilul grădinița:…………………………….
14. De ce v-ați înscris copilul la grădiniță? (Încercuit cel mult 3 motive, pe care le considerați cele mai importante.)
1. Începem serviciul
2. Bunicii nu se puteau ocupa de copil
3. Am considerat ca este bine pentru copil să fie împreuna cu alți copii
4. Copilul era curios și dornic să meargă la grădiniță
5. Am considerat ca este bine, deoarece copilul va învață diferite lucruri potrivite pentru vârstă lui
6. Alt motiv. Care anume ..……………………………………………………………
15. După ce criterii ați ales grădinița la care merge copilul dumneavoastră ? (Încercuiți toate criteriile care au stat la baza alegerii grădiniței.)
1. Distanța față de domiciliu ( grădinița este aproape de casă)
2. Programul de lucru al grădiniței (program normal de 4 ore/program prelungit)
3. Oferta educațională a grădiniței ( activitățile opționale oferite, de exemplu limba străină, sport, etc)
4. Recomandări făcute de persoane cunoscute/ prieteni
5. Prieteni de-ai copilului merg la această grădiniță
6. Calitatea grădiniței ( am aflat că este o grădiniță bună)
7. Experiența anterioara, am mai avut un copil înscris la aceeași grădiniță
8. Nu am găsit loc altundeva
10. Altceva, și anume……………………………………………………………..
16. Pentru dumneavoastră , intrarea copilului la grădiniță a însemnat o perioada dificilă?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
17. Informații privind grădinița, obținute din activități ale copilului acasă sau din comunicarea cu acesta: (pentru fiecare dintre cele șase categorii, încercuiți varianta care reprezintă situația copilului dumneavoastră.)
18. Cum considerați relația dintre dumneavoastră și educatoarea copilului dumneavoastră?
1. Apropiată, prietenoasă 2. Respectoasă, însă mai distantă 3. Mai degrabă indiferentă
4. Mai degrabă tensionată
19. Cât de des comunicați cu educatoarea copilului dumneavoastră ?
1. De cate ori duc sau iau copilul de la grădiniță
2. De câteva ( doua-trei) ori pe săptămână
3. De câteva (doua- trei) ori pe lună
4. Doar la ședințele cu părinții, organizate pentru părinții din grupa copilului meu
5. De câte ori este nevoie, nu există o frecventă regulată
6. Nu discut cu educatoarea despre copilul meu, pentru că……………………………..
20. În grădinița copilului dumneavoastră există un cadru organizat (întâlniri organizate, spațiu disponibil/materiale pentru părinți etc.) unde părinții se pot informa, își pot împărtășii experiențele, pot reflecta asupra modului în care își cresc copii?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
21. Dacă ați răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, vă rugăm să precizați cât de des faceți uz de acest cadru organizat:
1. Săptămânal 2. Lunar 3. Semestrial
22. Cât de des ați participat la următoarele activități desfășurate în cadrul grădiniței?
23. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță ?
1. Da 2. Nu
24. Cum se manifestă această atitudine (cu plăcere sau de neplăcere față de grădiniță) ?
1. Cu entuziasm și dorință 2. Nu vrea sa lipsească de la grădiniță
3. Este nerăbdător să își revadă colegii 4. Se trezește și duminica să meargă la grădiniță
23. Considerați grădinița un partener real în procesul de educație al copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
24. În opinia dumneavoastră, implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
1. Dezvoltarea intelectuală 2. Integrarea copilului în societate
3. Dezvoltarea stimei de sine 4. Reușita școlară
25. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Anexa 5
Parteneriat Grădiniță – Familie
,,Ajuta-mă să cresc mare!
ARGUMENT
Grădinița constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conținutul științific al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune oferită preșcolarului care-i stimulează interesele de cunoaștere și contribuie la lărgirea câmpului de relații sociale. Intrarea copilului în grădiniță constituie un moment crucial în viața sa, date fiind “statutul” și “rolul” de mic școlar, natura relațiilor cu adulții și cu colegii de grupă, noutatea condițiilor de activitate și mai ales specificul învățării, act complex care angajează dintr-o nouă perspectivă întreaga sferă a vieții sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate cunoștințele pe care le va dobândi în anii de grădiniță.
Parteneriatul grădiniță-familie, acțiunile ce se desfășoara de comun acord și sunt cuprinse în planul de acțiune, continuarea de către familie a activităților desfășurate în grădiniță, nu fac decât să ducă la o mai bună formare a copilului, să se pună bazele omului modern de mai târziu.
SCOPUL PROIECTULUI
Colaborarea dintre familie și grădiniță pentru o implicare cât mai activă în procesul de
formare a preșcolarului.
OBIECTIVE GENERALE
Formarea unor deprinderi și bune practici de relaționare și comunicare între preșcolari,
părinți și educatoare.
Dezvoltarea unor atitudini pozitive față de problemele educative ale preșcolarilor, dar și
eliminarea discriminărilor de orice natură.
OBIECTIVE SPECIFICE
– identificarea responsabilităților membrilor parteneriatului;
– derularea unor activități specifice, pregătite pentru stimularea unor procedee de colaborare între membrii;
– cunoașterea individuală a copiilor, pentru o mai bună colaborare grădiniță-copil , grădiniță-familie.
PARTENERI IMPLICAȚI
– educatoarea de la grupa mare
– părinți și bunici;
– preșcolarii grupei mari
– director manager.
OBLIGAȚII COLATERALE
Educatoarea:
– să participe la fiecare întâlnire cu părinții pentru a rezolva eventualele probleme apărute la nivel preșcolar;
– să informeze părintele despre performanțele preșcolarului;
– să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, probleme personale, familiare;
– să îndrume părinții în ceea ce privește implicarea acestora în activitățile desfășurate la
grădiniță;
– să sfătuiască părinții în vederea continuării acasă a activităților desfășurate la grupă.
Părinții:
– părinții participă liber consimțit la acțiunile desfășurate la grupă, dar au obligația de a
asigura mijloacele necesare pentru preșcolari;
– să se implice activ în activitățile desfășurate și să se implice în soluționarea unor probleme de tip educațional.
DURATA: semestrul I
GRUP ȚINTĂ : părinți, bunici, preșcolari, educatoare
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Grădinița cu program prelungit ,,Albă ca zăpadă”- Fetești
RESURSE
1. Umane: preșcolari, educatoarea, reprezentanți ai comunității;
2. Materiale: cărți, pliante, reviste, fișe, ecusoane;
3. Financiare: bugetul minim alocat de membrii proiectului
MODALITĂȚI DE REALIZARE
Activități desfășurate împreună cu părinții;
Expoziții cu lucrările copiilor;
Serbările realizate în diferite momente ale anului
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Întâlnirea se va desfășura lunar, pe perioada derulării unui semestru , timp de o oră, moment în care se vor desfășura activitățile propuse de educatoare. La sfârșitul fiecărei întâlniri educatoare anunță tema următoare iar părinții, alături de copii vor căuta materialele necesare realizării temei respective.
Se vor distribui un chestionar, și se vor organiza expoziții cu lucrările copiilor.
Anexa 6
Calendarul activităților
Anexa 7
Chestionar pentru părinți
Grupa mijlocie ,,Ursuleții”
Chestionarul de mai jos este folosit pentru o cercetare cu privire la implicarea părinților în „Parteneriat grădiniță- familie”.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările acestui chestionar. Răspunsurile vor fi anonime, iar datele vor fi folosite numai pentru acest studiu.
Este evident că sinceritatea Dumneavoastră va fi decisivă pentru valoarea cercetării.
La întrebările urmate de o lista de răspunsuri (numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsurilor dumneavoastră. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns.
La întrebările urmate de puncte-puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dumneavoastră.
Vă mulțumim pentru colaborare!
1. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță?
1. da 2. nu
2. Cum se manifestă această atitudine (de plăcere sau de neplăcere față de grădiniță) ?
1. Cu entuziasm și dorință 2. Nu vrea sa lipsească de la grădiniță
3. Este nerăbdător să își revadă colegii 4. Se trezește și duminica să meargă la grădiniță
3.Cât de mult vă ocupați de educația copilului?
1.Tot timpul 2. Cât ne permite timpul 3. Nu am timp
4.Credeți că este important să mergeți la grădiniță și să vă interesati de copilul dumneavoastră?
1.Foarte important 2. Nu știu cât este de important
5. Educatoarea acordă timp discuțiilor cu dumneavoastră:
1. Prea mult 2. Suficient 3. Prea puțin 4. Deloc
6. Cum considerați relația dintre dumneavoastră și educatoarea copilului dumneavoastră?
1. Apropiată, prietenoasă 2. Respectoasă, însă mai distantă 3. Mai degrabă indiferentă
7. Țineți cont de părerea educatoarei?
1.Întotdeauna 2.De cele mai multe ori 3.Rareori 4.Niciodată
8. Care credeți că este cea mai bună metodă prin intermediul căreia educatoarea să țină legătura cu dumneavoastră?
1. Bilete 2. Telefoane 3.Ședințe 4. Lectorate 5. Întâlniri individuale
6. Altele, ……….……………………………………………………………………
8. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și dumneavoastră?
1. Ședințe 2.Serbări 3.Saptamana porților deschise
4. Activități demonstrative 5. Consilierea părinților
Altele ,…………………………………………………………………………….
9.În ce fel a evoluat relația dumneavoastră cu grădinița în urma întâlnirilor cu educatoarea ?
1. Înțeleg mai bine problemele copilului și mă implic în rezolvarea lor
2. Prezența la ședințe mi-a îmbunătățit relația directă cu educatoarea
3. Participarea la lectorate mi-a creat deprinderea de a păstra legătura cu grădinița
10. Implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
1. Dezvoltarea intelectuală a copilului 2. Integrarea copilului în societate
3. Dezvoltarea stimei sale de sine 4. Reușita școlară
11. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
12. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie este
benefică pentru copil?
1.Da 2. Nu 3. Nu știu
Bibliografie
1. Agabrian, M (2005), Școală – familie – comunitate. București: Editura Institutul European.
2. Antonesei, L. (2009), Ghid pentru cercetarea în educație, Iași: Polirom.
3.Băran-Pescar, Adina (2004), Parteneriat în educație: famlie, școală, comunitate, București: EdituraAramis.
4. Bocoș, M (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
5. Bonchiș, Elena (2011), Familia și rolul ei în educarea copilului, Iași: Editura Polirom.
6. Borțeanu, S. (2000), Curriculum pentru învățământul preșcolar, București: Editura Didactica Publishing House.
7. Ciofu, C. (2004), Interacțiunea părinți – copii, București: Editura Medicală.
8. Cristea, S ( 2000), Dicționar de termeni, București: Editura Litera.
9. Cucoș, Constantin (2006), Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
10. Culea, L. (2009), Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare?, București: Editura Diana.
11. Dumitrana, M. (2000), Copilul, familia și grădinița, București: Editura Compania.
12. Duță, Elena Maria (2004), Cunoașterea elevului, București: Editura Aramis.
13. Glava, A., Glava, C. (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj-Napoca: Editura Dacia.
14. Gutium, I., Mămăligă, M., Mumjiev, G. (2000), Parteneriatul pas cu pas, Chișinău: Editura Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale.
15. Ionescu, M., Negreanu, E. (2006), Educația în familie.Repere și practici actuale, București: Editura Cartea Universitară.
16. Mihăilescu, I.. (1995), Familia în societatea modernă, București: Editura Universității.
20. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991), Familia de la A la București:Z, Editura Științifică.
21. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1994), Familia românească în perioada de tranziție, în
Psihologia, București, Editura Știință și Tehnică.
22. Neacșu, I. (1990). Instruire și învățare. Teorii, modele, strategii. București: Editura Științifică.
23. Neacșu, I., Potolea, D., Iucu, R.B., Penișoară, I.O. (2008). Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II . Iași: Editura Polirom.
24. Neacșu, I. (2010). Introducere în psihologia educației și a dezvoltării. Iași: Editura Polirom.
25. Neacșu, I. (2010). Pedagogie socială: valori, comportamente, experiențe, strategii. București: Editura Universitară.
26. Petrovan, Ramona (2011), Parteneriatele educaționale de la teorie la practică, Alba Iulia; Editura Aeternitas.
27. Voinea, M (1978), Familia și evoluția sa istorică, București: Editura Științifică și Enciclopedică.
28. Voinea, M. (2005), Familia contemporană. Microenciclopedie, București: Editura Focus.
29. Vrășmaș, E (2002), Consilierea și educația părinților, București:Editura Aramis.
30. Vrășmaș, E (2002), Parteneriat educațional, București: Editura Didactică și Pedagogică.
31. Voiculescu, F (2005), Manual de pedagogie contemporană, Cluj-Napoca: Editura Risoprin.
32. Kelemen, Gabriela, (2010), Metodica activităților culturale, civice și recreative, Arad: Editura Universității Aurel Vlaicu.
33. ***, (2005), Învățământul preșcolar în mileniul III, Craiova: Editura Reprograph.
34. ***, (1998), Programa activităților instructive-educative în grădinița de copii, Bucursti.
35. ***, Ordin de Ministru, Metodologia de înscriere a copiilor în învățământul
preuniversitar pentru anul școlar 2013-2014”.
36. ***, Notificarea nr. 41945/18.10.2000 cu privire la organizarea activităților opționale
37. ***, (2006), Revista Învățământul preșcolar, nr. 1 – 2.
38. http://www.scribd.com/doc/52856101/10/Diversitatea-mediului-educogen.
39. http://ahatos.rdsor.ro/politici_educationale.htm.
40. http://www.scoalaparintilor.ro/ .
41. http://www.scribd.com/doc/528675/Elaborarea-unui-proiect-de-cercetare.
42. http://www.roportal.ro/articole/importanta-familiei-in-educatie-67.htm.
43. http://www.scribd.com/doc/51232233/33/Reperele-de-baz%C4%83-ale-procesului-de-elaborare-a-unui-chestionar.
Anexe
Anexa 1
Instituția………………………………… Nr. …… din data …………………
Str. ………………. ,nr. ………………..
Tel. ……………………………………….
Orașul ……………………………………
Protocol de parteneriat
1. PARTILE
Instituția/Grădinița…………………………………………………….,cu sediul în……………………..,
str. ……………………………………….,nr……….,tel……………………….fax ……………………………….,
email ………………………… reprezentat prin Director ……………………………….în calitate de Partener
și…………………………………….cu sediul în ………………………………, str. …………………, nr. ………, tel. …………………. , fax ………………………………….., email ……………………………….., reprezentat prin Director …………………………………………………………….în calitate de Partener
2.OBIECTUL PROTOCOLULUI:
Obiectul prezentului protocol de parteneriat îl constituie desfășurarea în parteneriat a unor proiecte cu scop educațional.
3. RESPONSABILITĂTILE PĂRȚILOR
GRĂDINIȚA ………………………………………………………….. :
• Să asigure baza materiala și educațională pentru desfășurarea tuturor activităților prevăzute în proiect:
• Să asigure desfășurarea activităților conform graficelor de desfășurare;
• Să colaboreze cu partenerii de proiect pentru a optimiza activitățile în beneficiul copiilor;
• Să informeze periodic partenerii cu privire la toate acțiunile și concluziile care derivă din cadrul acestui proiect.
PARTENERII:
Numele partenerului: ……………………………………………………..
• să sprijine GRĂDINIȚA ……………………………………………… pe durata desfășurării proiectului prin stabilirea unui responsabil de proiect care să coordoneze toate activitățile planificate:
• să informeze copiii, părinții, cadrele didactice despre proiectul derulat, despre sistemul acestuia, despre parteneriatul dintre cele două părți;
• să participe, în calitate de invitat sau gazdă, la acțiuni derulate în proiect;
• să participe, alături de instituție la activități de mediatizare în presă sau televiziune;
• să disemineze informații despre grădinița în comunitatea educațională, socială din care face parte;
• să susțină, prin activități concrete, informații, activitatea partenerului ………………………………………………..
4. DURATA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Prezentul protocol este încheiat pentru perioada……………………………………
5. MODIFICAREA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Modificarea oricărei clauze a protocolului de colaborare se poate face numai prin înțelegerea pârților, convenită în scris prin act adițional.
Prezentul protocol a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
Încheiat în două exemplare, astăzi: ……………………………………………………..
Instituția/ Grădinița, Partener,……………………………………, ………………………………………………,
Director, Director,
Anexa 2
Instituția ……………………………………… Instituția ………………………………………
Orașul…………………………………………. Orașul ………………………………………….
Str. …………………………………………….. Str. ……………………………………………….
Tel. ……………………………………………… Tel. ………………………………………………
e-mail: ………………………………………… e-mail: ………………………………………….
Contract de parteneriat educațional
Încheiat astăzi ……………………….. între ………………………………………………………………. , reprezentată de doamna/ul. …………………………………director și …………………………………….., reprezentată de doamna/ul ………………………………….director, unități partenere în prezentul protocol.
Cele doua părți contractante convin asupra următoarelor aspecte ce constituie obiective ale colaborării pe termen de 1 an cu posibilitatea de prelungire:
• Să organizeze împreună activități culturale, sportive, expoziții, concursuri, vizite, excursii, întâlniri de lucru.
• Să realizeze activități comune cu muzee, teatru, biserică, bibliotecă și alte instituții locale;
• Să elaboreze proiecte, portofolii, creații artistice, practice, articole, etc.
• Să se asigure o buna comunicare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților propuse.
• Acțiunile concrete vor fi înscrise într-o anexa a prezentului proiect.
• Să se disemineze, prin toate mijloacele, activitățile desfășurate în comun.
• În organizarea și desfășurarea activităților să fie antrenați copii, cadre didactice, părinți,
reprezentanți ai comunității locale.
Pentru facilitarea comunicării în scopul realizării obiectivelor propuse, pentru desfășurarea activității în cadrul parteneriatului ………………………………………….. desemnează ca persoane de contact, dar si drept colaboratori de proiect:
Din partea ……………………………… , domnul/a …………………………………. este desemnat/ă ca fiind coordonator de proiect.
Prezentul contract a fost încheiat azi,…………….. în 2 (două) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
Coordonator proiect, Coordonator proiect,
Director: Director:
Anexa 3
Chestionar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar
privind calitatea educației preșcolarilor prin parteneriat grădiniță-familie
Stimate colege, chestionarul pe care vi-l adresez este utilizat pentru o cercetare privind parteneriatul educațional grădiniță-familie.
În acest scop, vă rugăm să ne sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. Răspunsurile dumneavoastră sunt confidențiale, prelucrate statistic si utilizate numai pentru scopul cercetării.
Modalitatea de completare a chestionarului: încercuiți varianta de răspuns care corespunde opiniei dumneavoastră sau completați spațiile punctate, acolo unde este cazul. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde exista, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns. La tabele, pentru fiecare afirmație de pe orizontală încercuiți varianta de răspuns care vi se potrivește, completați răspunsul (acolo unde este cazul) sau atribuiți un loc într-o ierarhie de la 1 la n.
Mulțumesc pentru colaborare.
Grădinița ………………………………..…Localitatea …………………………………
1.Tip unitate: 1.GPN (program normal) 2.GPP (program prelungit)
2. Mediul: 1.Urban 2. Rural
3.Varsta :…………………….
4. Gen: 1. Feminin 2. Masculin
5. Grad didactic: 1. Gradul I 2. Gradul II 3. Definitivat 4. Fără grad didactic
6. Statut (încadrare): 1.Titulat 2. Suplinitor calificat 3. Suplinitor necalificat
7. Vechimea în învățământul preșcolar:…………………
8. Studii (ultima forma de învățământ absolvita)
1. învățământ liceal (altul decât învățământul pedagogic)
2. liceul pedagogic/ scoală normala
3. colegiu
4. facultate
5. altceva si anume……………………………………………..
9. În ultimii 5 ani, ați participat la cursuri de perfecționare pe teme legate de susținerea relației grădiniță-familie?
1. Da 2. Nu
10. Numărul de copii din grupa dumneavoastră, în anul școlar 2014-2015:
11. Cine s-a ocupat în mod preponderent, de educația copilului pana la intrarea în grădiniță:
1. părinții
2. bunicii sau alte rude
3. creșa
4. altceva și anume…………………………………………………………………….
12. În grădinița dumneavoastră există (încercuiți toate variantele care corespund situației grădiniței):
1. Cabinet medical 2. Logoped 3. Consilier
13. În grădiniță dumneavoastră există spații adecvate pentru copii (încercuiți toate variantele care corespund situației grădiniței):
1. Pentru joacă 2.Pentru învățare 3.Pentru odihnă si relaxare 4.Pentru comunicarea cu familia
14. Cum apreciați implicarea majorității părinților în viața grădiniței ?
1. Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Nesatisfăcătoare
15. Cât de des participă părinții la următoarele activități în cadrul grădiniței?
16. Cum apreciați modalitatea de comunicare cu părinții preșcolarilor?
1. Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Nesatisfăcătoare
17. Pe baza experienței dumneavoastră, vă rugăm să ierarhizați următoarele dificultăți sau obstacole care pot interveni în colaborarea cu părinții, începând cu dificultatea cel mai frecvent întâlnită (locul 1) și terminând cu cea observată cel mai rar (locul 9). Daca v-ați confruntat cu alte situații, necuprinse în lista propusă, menționați-le în spațiul special rezervat.
19. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita preșcolarului?
1. Da 2. Nu
20. Parteneriatul educațional grădiniță-familie a contribuit la rezultatele obținute de copii în cadrul activităților educative ?
1. Semnificativ 2. Nesemnificativ
Anexa 4
Chestionar pentru părinți
Chestionarul de mai jos este folosit pentru o cercetare cu privire la implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările acestui chestionar. Răspunsurile vor fi anonime, iar datele vor fi folosite numai pentru acest studiu.
Este evident că sinceritatea Dumneavoastră va fi decisivă pentru valoarea cercetării.
Cum răspundem:
La întrebările urmate de o lista de răspunsuri (numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsurilor dumneavoastră. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns.
La întrebările urmate de puncte-puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dumneavoastră.
Tabelele se completează astfel: pentru fiecare dintre variantele numerotate de la 1 la n, încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului care vi se potrivește.
Vă mulțumesc pentru colaborare!
1. Grădinița …………………………… 2. Localitatea ….…………………………………
2. Mediul: 1.Urban 2. Rural
4. Distanță dintre grădiniță și casă:
1. Mai puțin de 1km 2. Intre 1-5km 3. Peste 5km 4. Nu știu, nu pot sa apreciez
5. Sexul copilului: 1. Masculin 2. Feminin
6. Vârsta copilului…………………………………..
7. Vârstă părinți: a) vârsta mamei:……………..b) vârsta tatălui:…………………….
8. Ocupația părinților : a) ocupația mamei:…………..b) ocupația tatălui:………………….
9. Studii părinți:
10. Încercuiți varianta care corespunde situației copilului dumneavoastră în prezent:
1. Copilul locuiește cu ambii părinți
2. Copilul locuiește cu un singur părinte (familie monoparentală)
3. Copilul locuiește într-o familie reorganizată (are si un părinte vitreg)
4. Copilul este în grija bunicilor sau altor rude
5. Altă situație: care ……………………………………………………………..
11. Calitatea dumneavoastră fata de copil :
1. Mama 2. Tata 3. Bunica 5. Altă rudă, și anume ……………………………..
12. Numărul de copii din familie :…………………………………….
13. La ce vârstă a început copilul grădinița:…………………………….
14. De ce v-ați înscris copilul la grădiniță? (Încercuit cel mult 3 motive, pe care le considerați cele mai importante.)
1. Începem serviciul
2. Bunicii nu se puteau ocupa de copil
3. Am considerat ca este bine pentru copil să fie împreuna cu alți copii
4. Copilul era curios și dornic să meargă la grădiniță
5. Am considerat ca este bine, deoarece copilul va învață diferite lucruri potrivite pentru vârstă lui
6. Alt motiv. Care anume ..……………………………………………………………
15. După ce criterii ați ales grădinița la care merge copilul dumneavoastră ? (Încercuiți toate criteriile care au stat la baza alegerii grădiniței.)
1. Distanța față de domiciliu ( grădinița este aproape de casă)
2. Programul de lucru al grădiniței (program normal de 4 ore/program prelungit)
3. Oferta educațională a grădiniței ( activitățile opționale oferite, de exemplu limba străină, sport, etc)
4. Recomandări făcute de persoane cunoscute/ prieteni
5. Prieteni de-ai copilului merg la această grădiniță
6. Calitatea grădiniței ( am aflat că este o grădiniță bună)
7. Experiența anterioara, am mai avut un copil înscris la aceeași grădiniță
8. Nu am găsit loc altundeva
10. Altceva, și anume……………………………………………………………..
16. Pentru dumneavoastră , intrarea copilului la grădiniță a însemnat o perioada dificilă?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
17. Informații privind grădinița, obținute din activități ale copilului acasă sau din comunicarea cu acesta: (pentru fiecare dintre cele șase categorii, încercuiți varianta care reprezintă situația copilului dumneavoastră.)
18. Cum considerați relația dintre dumneavoastră și educatoarea copilului dumneavoastră?
1. Apropiată, prietenoasă 2. Respectoasă, însă mai distantă 3. Mai degrabă indiferentă
4. Mai degrabă tensionată
19. Cât de des comunicați cu educatoarea copilului dumneavoastră ?
1. De cate ori duc sau iau copilul de la grădiniță
2. De câteva ( doua-trei) ori pe săptămână
3. De câteva (doua- trei) ori pe lună
4. Doar la ședințele cu părinții, organizate pentru părinții din grupa copilului meu
5. De câte ori este nevoie, nu există o frecventă regulată
6. Nu discut cu educatoarea despre copilul meu, pentru că……………………………..
20. În grădinița copilului dumneavoastră există un cadru organizat (întâlniri organizate, spațiu disponibil/materiale pentru părinți etc.) unde părinții se pot informa, își pot împărtășii experiențele, pot reflecta asupra modului în care își cresc copii?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
21. Dacă ați răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, vă rugăm să precizați cât de des faceți uz de acest cadru organizat:
1. Săptămânal 2. Lunar 3. Semestrial
22. Cât de des ați participat la următoarele activități desfășurate în cadrul grădiniței?
23. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță ?
1. Da 2. Nu
24. Cum se manifestă această atitudine (cu plăcere sau de neplăcere față de grădiniță) ?
1. Cu entuziasm și dorință 2. Nu vrea sa lipsească de la grădiniță
3. Este nerăbdător să își revadă colegii 4. Se trezește și duminica să meargă la grădiniță
23. Considerați grădinița un partener real în procesul de educație al copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
24. În opinia dumneavoastră, implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
1. Dezvoltarea intelectuală 2. Integrarea copilului în societate
3. Dezvoltarea stimei de sine 4. Reușita școlară
25. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Anexa 5
Parteneriat Grădiniță – Familie
,,Ajuta-mă să cresc mare!
ARGUMENT
Grădinița constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conținutul științific al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune oferită preșcolarului care-i stimulează interesele de cunoaștere și contribuie la lărgirea câmpului de relații sociale. Intrarea copilului în grădiniță constituie un moment crucial în viața sa, date fiind “statutul” și “rolul” de mic școlar, natura relațiilor cu adulții și cu colegii de grupă, noutatea condițiilor de activitate și mai ales specificul învățării, act complex care angajează dintr-o nouă perspectivă întreaga sferă a vieții sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate cunoștințele pe care le va dobândi în anii de grădiniță.
Parteneriatul grădiniță-familie, acțiunile ce se desfășoara de comun acord și sunt cuprinse în planul de acțiune, continuarea de către familie a activităților desfășurate în grădiniță, nu fac decât să ducă la o mai bună formare a copilului, să se pună bazele omului modern de mai târziu.
SCOPUL PROIECTULUI
Colaborarea dintre familie și grădiniță pentru o implicare cât mai activă în procesul de
formare a preșcolarului.
OBIECTIVE GENERALE
Formarea unor deprinderi și bune practici de relaționare și comunicare între preșcolari,
părinți și educatoare.
Dezvoltarea unor atitudini pozitive față de problemele educative ale preșcolarilor, dar și
eliminarea discriminărilor de orice natură.
OBIECTIVE SPECIFICE
– identificarea responsabilităților membrilor parteneriatului;
– derularea unor activități specifice, pregătite pentru stimularea unor procedee de colaborare între membrii;
– cunoașterea individuală a copiilor, pentru o mai bună colaborare grădiniță-copil , grădiniță-familie.
PARTENERI IMPLICAȚI
– educatoarea de la grupa mare
– părinți și bunici;
– preșcolarii grupei mari
– director manager.
OBLIGAȚII COLATERALE
Educatoarea:
– să participe la fiecare întâlnire cu părinții pentru a rezolva eventualele probleme apărute la nivel preșcolar;
– să informeze părintele despre performanțele preșcolarului;
– să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, probleme personale, familiare;
– să îndrume părinții în ceea ce privește implicarea acestora în activitățile desfășurate la
grădiniță;
– să sfătuiască părinții în vederea continuării acasă a activităților desfășurate la grupă.
Părinții:
– părinții participă liber consimțit la acțiunile desfășurate la grupă, dar au obligația de a
asigura mijloacele necesare pentru preșcolari;
– să se implice activ în activitățile desfășurate și să se implice în soluționarea unor probleme de tip educațional.
DURATA: semestrul I
GRUP ȚINTĂ : părinți, bunici, preșcolari, educatoare
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Grădinița cu program prelungit ,,Albă ca zăpadă”- Fetești
RESURSE
1. Umane: preșcolari, educatoarea, reprezentanți ai comunității;
2. Materiale: cărți, pliante, reviste, fișe, ecusoane;
3. Financiare: bugetul minim alocat de membrii proiectului
MODALITĂȚI DE REALIZARE
Activități desfășurate împreună cu părinții;
Expoziții cu lucrările copiilor;
Serbările realizate în diferite momente ale anului
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Întâlnirea se va desfășura lunar, pe perioada derulării unui semestru , timp de o oră, moment în care se vor desfășura activitățile propuse de educatoare. La sfârșitul fiecărei întâlniri educatoare anunță tema următoare iar părinții, alături de copii vor căuta materialele necesare realizării temei respective.
Se vor distribui un chestionar, și se vor organiza expoziții cu lucrările copiilor.
Anexa 6
Calendarul activităților
Anexa 7
Chestionar pentru părinți
Grupa mijlocie ,,Ursuleții”
Chestionarul de mai jos este folosit pentru o cercetare cu privire la implicarea părinților în „Parteneriat grădiniță- familie”.
Vă rugăm să răspundeți la întrebările acestui chestionar. Răspunsurile vor fi anonime, iar datele vor fi folosite numai pentru acest studiu.
Este evident că sinceritatea Dumneavoastră va fi decisivă pentru valoarea cercetării.
La întrebările urmate de o lista de răspunsuri (numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsurilor dumneavoastră. Dacă nici unul dintre răspunsurile din lista nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta ,,Alte/altceva/altcineva”, precizând propriul dumneavoastră răspuns.
La întrebările urmate de puncte-puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dumneavoastră.
Vă mulțumim pentru colaborare!
1. Copilul dumneavoastră merge cu plăcere la grădiniță?
1. da 2. nu
2. Cum se manifestă această atitudine (de plăcere sau de neplăcere față de grădiniță) ?
1. Cu entuziasm și dorință 2. Nu vrea sa lipsească de la grădiniță
3. Este nerăbdător să își revadă colegii 4. Se trezește și duminica să meargă la grădiniță
3.Cât de mult vă ocupați de educația copilului?
1.Tot timpul 2. Cât ne permite timpul 3. Nu am timp
4.Credeți că este important să mergeți la grădiniță și să vă interesati de copilul dumneavoastră?
1.Foarte important 2. Nu știu cât este de important
5. Educatoarea acordă timp discuțiilor cu dumneavoastră:
1. Prea mult 2. Suficient 3. Prea puțin 4. Deloc
6. Cum considerați relația dintre dumneavoastră și educatoarea copilului dumneavoastră?
1. Apropiată, prietenoasă 2. Respectoasă, însă mai distantă 3. Mai degrabă indiferentă
7. Țineți cont de părerea educatoarei?
1.Întotdeauna 2.De cele mai multe ori 3.Rareori 4.Niciodată
8. Care credeți că este cea mai bună metodă prin intermediul căreia educatoarea să țină legătura cu dumneavoastră?
1. Bilete 2. Telefoane 3.Ședințe 4. Lectorate 5. Întâlniri individuale
6. Altele, ……….……………………………………………………………………
8. La ce fel de activități desfășurate în cadrul grădiniței ați participat și dumneavoastră?
1. Ședințe 2.Serbări 3.Saptamana porților deschise
4. Activități demonstrative 5. Consilierea părinților
Altele ,…………………………………………………………………………….
9.În ce fel a evoluat relația dumneavoastră cu grădinița în urma întâlnirilor cu educatoarea ?
1. Înțeleg mai bine problemele copilului și mă implic în rezolvarea lor
2. Prezența la ședințe mi-a îmbunătățit relația directă cu educatoarea
3. Participarea la lectorate mi-a creat deprinderea de a păstra legătura cu grădinița
10. Implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie vizează:
1. Dezvoltarea intelectuală a copilului 2. Integrarea copilului în societate
3. Dezvoltarea stimei sale de sine 4. Reușita școlară
11. Parteneriatul educațional grădiniță-familie contribuie la reușita școlară a copilului?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
12. Considerați că implicarea părinților în parteneriatul educațional grădiniță-familie este
benefică pentru copil?
1.Da 2. Nu 3. Nu știu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parteneriat Educational ,,ajuta Ma Sa Cresc Mare” (ID: 122764)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.