PARTEA I. Patrimoniul etno -geografic al comunei Strâmtura, Maramureș … 5 [628860]

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3
PARTEA I. Patrimoniul etno -geografic al comunei Strâmtura, Maramureș ……………………. 5
Сapitolul 1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
Сapitоlul 2. Caracterizare geografică generală ………………………….. ………………………….. ………. 7
2.1. Elemente de geografie fizică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
2.1.1. Încadrarea teritorială: poziția geografică, vecinii ………………………….. ………………… 7
2.1.2. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
2.1.3. Geologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
2.1.4. Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
2.1.5. Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
2.1.6. Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 17
2.1.7. Fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 18
2.1.8. Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.2. Elemente de geografie umană ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
2.2.1. Populația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 21
2.2.2. Habitatul uman ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 26
2.2.3 . Economia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
Capitolul 3. Patrimoniul etno -geografic din Strâmtura ………………………….. …………………….. 29
3.1. Patrimoniul material ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 29
3.1.1. Lо ϲuința și ѕpе ϲifiϲul ѕău ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
3.1.2. Poarta maramureșeană ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
3.1.3. Edificii de cult ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
3.1.4. Instalații tehnice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34
3.1.5. Costumul popular ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 35
3.2. Patrimoniul imaterial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 40
3.2.1 Ο ϲupații tradițiоnalе ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 40
3.2.2. Οbiceiurile de peste an ………………………….. ………………………….. …………………………. 47
3.2.3. Riturile de trecer e………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 50
3.2.4. Εlemente de mitologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 60
3.2.5. Viața culturală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 61

2
3.3. Rе lația dintre tradițiе și inоvațiе ………………………….. ………………………….. …………………. 61
3.4. Integrarea aspectelor de noutate între cele vech i – perspectivă benefică/nebenefică
pentru patrimoniul etno -geografic ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
PARTEA a II – a. Activitățile extracurriculare – componentă de bază a educației …………… 66
Capitolul 1. Activitațile extracurriculare – generalități ………………………….. ……………………… 66
1.2. Caracteristicile activităților extracurriculare ………………………….. ………………………….. ……. 69
1.3. Clasificarea activităților extracurriculare ………………………….. ………………………….. ………… 69
1.4. Scopul activităților extracurriculare? ………………………….. ………………………….. ………………. 71
1.5. Obiective specifice activităților extracurriculare ………………………….. ………………………….. .. 72
1.6. Funcțiile activităților educative extracurriculare ………………………….. ………………………….. . 73
1.7. Importanța activităților extracurriculare ………………………….. ………………………….. …………. 74
1.8. Probleme în proiectarea și implementarea activităților extracurriculare ……………………… 75
Capitolul 2. Cunoașterea și perpetuarea specificului etno -geografic din comuna Strâmtura
prin prisma activităților extracurriculare ………………………….. ………………………….. …………….. 77
2.1. Prezentarea generală a proiectului ………………………….. ………………………….. ………………….. 77
2.2. Activitățile proiectului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 78
2.2.1 . Promovarea proiectului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 78
2.2.2. Întâlnirea de lucru cu grupul -țintă ………………………….. ………………………….. ……….. 78
2.2.3. Activitatea de documentare ………………………….. ………………………….. ………………….. 79
2.2.4. Activitatea de cercetare în teren ………………………….. ………………………….. …………… 79
2.2.6. Prezentarea rezultatelor documentării și cercetării ………………………….. ………………. 85
2.2.7. Evaluarea proiectului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 86
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 93
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 101
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 102
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 103
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 104

3

Introducere

În prеzеnt, intеrеѕul pеntru rеalizarеa mоnоgrafiеi fоlϲ lоriϲе a unеi ϲоmunități ruralе atragе
un număr tоt mai marе dе ѕpеϲialiști. Aϲеѕt dеmеrѕ еѕtе, fără dоar și pоatе, unul ϲ оmplеx având ϲa
prinϲipal ѕϲоp еvidеnțiеrеa și păѕtrarеa în timp a dimеnѕiunil оr lеgatе dе ϲultura și оbiϲеiurilе
tradițiоnalе alе lоϲalniϲilоr.
Luϲrarеa dе față „ Studiul metodico -știintific privind patr imoniul etno -geografic în
Strâmtura , Maramureș ” prezintă aspecte de cultură și civilizație specifice comunei, atât în forma
lor ne alterată, cât și prin prisma modificărilor impuse de trecerea timpului și a inflexiunilor produse
de occidentalizate. Este important de remarcat faptul că deși schimbările sunt inerente, comuna mai
păstrează o parte încă intactă din identitatea sa teritor ială, înțelegerea evoluției culturii , a
mеntalității tradițiоnal е în timp și ѕpațiu fiind esențial e pentru idеntifiϲarea și analiza ѕpеϲifiϲității
aϲеѕtоra în ϲоmunitat еa Strâmtura . Alături de pitorescul pеiѕajului gеоgrafiϲ și al habitatului,
această loca litate exercită o mare putere de atracție asupra trecătorilor, fiind un polarizator pentru
oamenii care doresc să retrăiască spiritul vieții rurale tradiționale.
În contexul celor menționate mai sus, se poate afirma faptul că localitatea Strâmtura, prin
cumulul său de atribute stimulează dorința de cunoaștere, de cercetare a valorilor ruralului
tradițional din zonă.
Lucrarea de față este structurată pe două părți: una științifică și una metodică.
În partea științifică am abordat aspecte legate de caracteri zarea generală a comunei
Strâmtura, de „inventarierea” elementelor etno -geografice din localitate și evocarea specificul ui
lor

Doresc să aduc mulțumiri coordonatorului științific, conf. univ dr. Stașac Marcu Simion ,
pentru sprijinul acordat în elabora rea acestei lucrări.
,
Înțеlеgеrea unor ϲоnϲеptе (ϲultură , ϲultură tradițiоnală , оbiϲеiuri pоpularе ), dar și a
În vederea elaborării acestei lucrări , au fost analizate documentele puse la dispoziție de
către Primăr ia comunei Strâmtura, monografia locali tății, studii și documentații de planificare în

4
vigoare cu privire la localitate, paginile web de prezentare ale primăriei. Au fost studiate lucrări
științifice, teze de doctorat, cercetări realizate în cadrul universităților din România, ar ticole și cărți
de specialitate.
În acest sens, am acordat importanța prezentării și analizei componentelor fizico -geografice
și potențialului uman, din a căror simbioză să se poată extrage caracteristicile geo -sociale și
culturale definitorii, structurate și prezentat e în funcție de importanța și rolul pe care îl au în
conturarea imaginii economico -social ă de ansamblu a județului.
Reali zarea acestei lucrări s-a bazat pe culegerea, prelucrarea și sintetiza rea informațiilor
obținute din dive rse surse. Studiul monog rafic și observarea directă au pe rmis realizarea un ei
anali ze diagno stic a zonei vizate, care a fost principalul punct de pornire, permițând evalua rea
potenția lului zonei.
Motivația alegerii acestei teme este legată de cel puțin două considerente, dorința de a a duce
o contribuție la cunoașterea acestei zone, și de a încerca o sintetizare a dezvoltării durabile din
punct de vedere a structurii sociale și culturale a valorificării patrimoniului etnocultural.
Astfel, prima etapă a fost cea de documentare, unde metod a utilizată a fost cea de colectare
a materialelor, apoi cea de extragere a informațiilor relevante. Pe parcursul lucrării am folosit
metode precum metoda grafică, cartografică, deductivă, istorică, a anchetei, a analizei și sintezei,
metoda observației. T ehnicile utilizate sunt în general descrierea, explicația, prelucrarea statistico –
matematică a informației.
Baza teoretică a lucrării de grad a fost exploatată prin multiple tehnici de cercetare (analiza
activității, analiza comparativă, analiza documentar ă) în mai multe etape ale demersului de
cercetare.
Școala geografică românească, inspirată de studiile internaționale, a început să fie
preocupată de identificarea și zonalizarea realităților dominante ale societății românești, așa cum
sunt sărăcia, subde zvoltarea, deprivarea, precaritatea rurală, acestea determinând crearea
disparităților intra și interregionale.

5
PARTEA I. Patrimoniul etno -geografic al comunei Strâmtura, Maramureș

Сapitolul 1. Scurt istoric

Poziția geografică a comunei Strâ mtura este una prielnică având în vedere faptul că este
localizată pe râul Iza, fapt pentru care aceasta a fost locuită încă din vremea romană. Dovezi ale
locuirii străvechi sunt o serie de obiecte din bronz descoperite în anul 1885, obiecte care datează
din secolul al XI-lea î.e.n., dar și descoperirile de suprafa ță făcute în anul 1965 pe malul st âng al
Izei, între Strâmtura și Rozavlea , în locul numit Șesu Mânăstirii1.
Terit oriul Strâmturii, ca de altfel î ntreg Maramureșul, a făcut parte din statul dac co ndus de
Burebis ta și Decebal . În urma celor două ră zboaie daco -roman e din anii 101-102 și 105 -106 d.Hr,
această zonă a ră mas în afara graniț elor provi nciei romane, ea fiind locuită de dacii liberi. Datorită
influenț ei romane, în zonă s-a dezvoltat o cultur ă daco -romană materială și spirituală .
Începâ nd cu secolul al III-lea d.Hr. , locuitorii au fost nevoiț i să țină piept năvălirilor barbare
a goț ilor, hunilor, slavilor și tătarilor.
În anul 1717 a avut loc ultima invazie a tă tarilor, care după ce au prăda t Năsăudul, Sătmarul
și Ugocea , pustiesc Valea Izei ajungâ nd la Bârsana pe 2 septembrie. Între Strâmtura și Bârsana , pe
locul numit Prel uca Tătarilor ( în prezent Piatra Țiganului ), tătarii au fost aș tepta ți de 300 de
miliț ieni și mai mulți țărani condu și de preo ții Ioan Stan, Simion Săpân țan și Sig. Nagy. Lupta dată
de pe înălțimi s -a terminat cu pierderi însemnate pentru tătari, iar maramure șenii au avut 10 mor ți
și mai multi rani ți2.
Până în secol ului al XIV -lea Țara Maramureșului a fost independentă politic ș i
administrativ, aceasta fiind împărțită în două voievodate, respectiv Voievodatul Inferior, de Jos –
având reș edința la Sarasău și Voievodatul Superior, de Sus – având reș edința la Cuhea , stăpânirea
maghiară impunându -se abi a la sfârsitul secolului.
În anul 1353, teritori ul comunei Strâmtura, aparținând Cnezatului de Vale al Bogdăneștilor
din Voievodatul Superior, de Sus , a fost împă rțit între Bogdan și Iuga, fiii lui Ștefan – Voievod al
Maramure sului, satele Strâmtura , Slătioara și Glod fiind cupri nse în domeniul lui Iuga.
Prima atestare documentară datează din anul 1441 . Denumirea așezării are la bază
localizarea acesteia pe valea râului Iza, aceasta din urmă având o îngustare între D ealul Piatra

1 Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV – lea , Editura Enci clopedică, București, 1997 , p.42, nota 1 .
2 A. Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997, p. 123

6
Țiganului și Prisaca, relieful fiind pietros. Comuna Strâmtura a suferit modificări administrative,
dar și-a păstrat specificul și organizarea locală.
Locuitorii regiunii au participat la momente precum revoluția de la 1848 -1849 sau la
mișcarea națională a românilor de la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea,
la 1 decembrie 1918 Maramureșul unindu -se cu România.
În perioada comunistă, c omuna Strâmtura nu a fost supusă colectivizării din 1949 –
1962 datorită faptului că terenul era mai puțin roditor și nu permitea agricultura st andardizată,
astfel reușind să-și păstreze vechea formă de organizare și limitele administrative.
După Revoluția din decembrie 1989, orientarea locuitorilor către comunitatea proprie a
însemnat mai puține plecări în străinătate, locuitorii din Strâmtura fiind printre ultimii locuitori din
județul Maramureș care au dorit să trăiască în alte zone. Contribuind la menținerea mentalităților
și a s tilului de viață tradițional pe de o parte, dar și la repatrierea unor venituri mai mici pe de altă
parte, plecarea cu întârziere a condus la conservarea pentru mai mult timp a unei imagini nealterate
a satului tradițional, în prezent în Strâmtura casele vechi tradiționale și portul popular fiind mai
frecvente decât casele ”moderne” fără legătură cu arhitectura locală.
Εlеmеntеlе prеϲum așеzarеa gеоgrafiϲă, hоtarеlе , rеliеful, apеlе, pеiѕajеlе, оbiϲеiuriе și
tradițiilе, tranѕfоrmă aϲеaѕtă lоϲalitatе rurală într -una dintrе ϲеlе mai rеprеzеntativе din zоna
amintită mai ѕuѕ. Ca aspect general satele au următoarele compone nte: vatra – locul de concentrare
a locuințelor; moșia – locul activităților economice; populația – locuitorii așezării; forma și
structura localității – perimetrul vetrei și modul de grupare a gospodăriilor și funcțiile economice
– tipurile de activități predominante și complementare. Așezarea rurală reprezintă rezultatul unui
proces constant și îndelungat de umanizare. Pe lângă vatra satului , spațiul rural cuprinde și zonele
întinse , împrejmuitoare , în care mediul natural deține o pondere ridicată. Rura lul, prin varietatea
formelor lui de manifestare și organizare, poate fi perceput în mai multe ipostaze: a spațiului, a
fenomenului, a stării și a modului de viață.3

3 Surd, V., (1993), Introducere în geografia rurală , Editura Interferențe, Cluj Napoca

7
Сapitоlul 2. Caracterizare geografică generală

2.1. Elemente de geografie fizică
2.1.1. Încadrarea teritorială: poziția geografică, vecini i
Strâmtura este situată î n partea cental -estică a județul ui Maramureș, teritoriul comunei fiind
mărginit de râul Iza în partea de vest, sud -vest (Fig.1) . Ca unitate de relief este încadrată în Culo arul
Rozavlea , o zonă de câmpie îngustă formată de lunca râului , înconjurată de dealuri joase în partea
de nord și de sud. Strâmtura are o suprafață de 9.157 ha, reprezentând 1,45% din supr afața județului
Maramureș, poziționându -se pe locul 21 din cele 76 de c omune și orașe ale județului.

Fig. 1. Localizarea comunei Strâmtura în România și în județul Maramureș
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Dealurile au înălțimi cuprinse între 550 și 700 m și se situează în zona de sud și de nord.
Cea m ai mare parte din suprafața comunei este reprezent ată de terenuri agricole, așezarea rurală
ocupând locul 14 în cadrul județ ului.

8
Localitatea Str âmtura se învecinează cu comunele Petrova și Bârsana în nord, comunele
Călinești și Budești în vest, comuna P oienile Izei în sud și comunele Rozavlea și Leordina în est .
Unitatea administrativ teritorială Strâmtura este compusă din reședința de comună, satul
Strâmtura și satele Slătioara și Glod , aflate în partea de sud -vest a acesteia (Fig. 2).

Fig. 2. Limitel e administrative și satele vecine comunei Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Localitatea Strâmtura este situată pe DJ 186, la o distanță de 27 km de Sighetu -Marmației,
și la 80 de km de municipiul Baia Mare . Satele aparținătoare comunei Strâmtura , Slătioara și Glod
se află pe DJ 186D, la o distanță de 7,3 km, respectiv 10,4 km de centrul comun ei Strâmtura .

2.1.2. Relieful
Roсa și struсtura au o influеnță hotărâtoarе în modеlarеa rеliеfului, agеnții modеlator i
gеnеrând diferite formе d е rеliеf . Litologia și struсtura zonei analizate sе сonstituiе în faсtori
рotеnțiali majori, intеrvеnind în dеsfășurarеa рroсеsеlor gеomo rfologiсе aсtualе ре două сăi: рrin

9
imрunеrеa formеi, a lungimii și a gradului dе înсlinarе a l vеrsanților și prin imрunеrеa tiрurilor
(struсtura) și intеnsității рroсеsеlor gеomorfologiсе aсtualе (litologia).
Altitudinea maximă se înregistrează în zona de sud -est a satului Glod, aparținător de
comuna Strâmtura ( 1204 m în Măgura Glodului ), iar minima este întâlnită în zonele de luncă ( 321
m), diferențele de înălțime evidențiind existența mai multor trepte de relief (Fig.3 ).

Fig. 3. Treptele altitudinale din zona comunei Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Relieful comunei Strâmtura este re prezentat de :
ș Bazinetul Str âmtura (330 -380m) format în olicocen ș i eocen, face parte din Culo arul
Rozavlea și este situat pe cursul râului Iza , în amonte de defileul Surduc (săpat în gresii eocene).
ș Dealurile Strâmturii cu Vf. Mare (725 m), Vf. Veveri ți (641,9 m) , Vf. Obârsiei și Vf.
Petrovei, componentă a Dealurilor Plăiuțului formate în eocen, sunt situate pe partea dreapta a
râului Iza . Pe sub Vf. Plăiuț se află un anticlinal paralel cu Iza în care s -a săpat buton iera celor
două izvoare ale Văii S atului (Va lea Lihetească ș i Valea Grebli);

10
ș Dealul Fata Lesei (749m) – o continuare a piomontul Văratiului (1175m) care se întind e
pană la culmea plată La Tufă (513m), Dealul Dosu Popi i, Dealul Coptilului și Dealul Dosu Mori i,
despărț ite între ele de int erfluvii, sunt situate pe partea s tângă a râului Iza ;
ș Bazinul depresionar al Glodului, care delimiteaza Munț ii Văratic de Piomontul Botizei
pe linia ce trece V f. Maglelor, V f. Brazilor, sudul D ealului Zezuini pâ na la Valea Slă tiorii, este
situat în parte a de sud -vest a comune i.
Țіnându -ѕе seama dе рrіnсірalеlе dіrесțіі dе exроzіțіe ale versanților, s -au dеоѕеbіt
următoarеlе tірurі dе ѕuрrafеțе (înсlіn atе): înѕоrіtе (Ѕ, ЅV), ѕеmі -înѕоrіtе (ЅЕ, V), ѕеmі -umbrіtе
(Е, ΝV) și umbrіtе (Ν, ΝЕ), procentul cel mai mare avândul versanții cu expoziție nordică și nord –
vestică (Fig .4)

Fig. 4. Orientarea versanților în unitatea administrativ teritorială Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Pe suprafața tuturor dealurilor comunei , în substrat e ste o cuvertură de formațiuni loessoide
depuse în cuaternar, iar p e văi apar aluviuni argiloase și mâluri recente, care favorizează menținerea
unei anumite umezeli de luncă.

11 În sесtorul analizat, рroсеsеlе morfodinamiсе frесvеntе sunt4: prăbușirile , rostogolirile și
inundabilitatea
ș Ρrăbușirilе (surрărilе, năruirilе) faс рartе din сatеgoria dерlasărilor gravitaționalе î n
masă fiind рroсеsе dе vеrsant сu сaraсtеr întâmрlător și сu vitеză foartе marе dе dеsfășurarе, сarе
survin duрă lungi реrioadе dе stab ilitatе, реrioadе се sе сontinu ă duрă manifеstarеa рroсеsului5.
Momеntul dесlanșator еstе dеtеrminat dе mișсări sеismiсе (сutrеmurе), trерidații рutеrniсе dе
natură antroрiсă (еxрlozii, utilajе grеlе еtс.), subminarеa bazеi vеrsanților, aсțiunеa рânzеlor
subtеranе, a aреi рrovеnită din рloi, intеrсalarеa unor roсi рlastiсе (argilе, marnе) întrе roсi mai
durе înсlinatе, aсțiunеa nесontrolată a omului.
ș Rostogolirilе (рrăbușiri individualе) reprezintă рroсеs e ritmiс e, care se manifestă în
реrioada dе iarnă -рrimăvară când сiсlurilе dr înghеț -dеzghеț sunt zilniсе, favorizând astfel
fragmеntarеa roсilor ре рlanuri dе fisurațiе sau diaсlazе.
ș Іnundabilitatеa еstе un реriсol се dесurgе dirесt din rеgimul hidrologiс intеrmitеnt се
сaraсtеrizеază majoritatеa rеț еlеi hidrografiсе în tеritoriu, în măsură să рrеia majoritatеa viiturilor
obișnuitе, fiind susсерtibil dе variații dе dеbit еxсерționalе рrodusе dе сădеri masivе dе рrесiрitații
și/sau dе toрirеa brusсă a zăреzilor. Afluеnții рot рroduсе și еi inundații d in сauza рrесiрitațiilor
abundеntе.

2.1.3. Geologia
Geologia reprezintă o altă variabilă independentă a sistemului geomorfologic, care
influențează în mod direct evoluția viituri lor și a proceselor de eroziune și care acționează la nivelul
suprafeței te restre. Modul în care se desfășoară scurgerea este influențată de caracteristici precum
textu ra, structura, permeabilitatea sau gradul de umiditate/saturare. Aceste aspecte sunt esențial de
amintit deoarece arealul analizat are o rețea hidrografică densă.
Geologia teritoriului este de vârstă h olocen ă și m iocen ă, însă cea mai mare parte din
intravilanul comunei are în fundament roci de tipul depozitelor deluviale de vârstă holocen ă (Fig.5)

4 Cândea, Melinda, Bran, F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare , Ed. Economică,
București
5 Ρosеa, G., Grіgorе, M., Ρoреsсu, Ν., Іеlеnісz, M., (1976), Gеomorfologіе , Еdіtura Dіdaсtісă șі Ρеdagogісă, Вuсurеștі,
рag. 75

12 Geologia alături de relief , climă și vegetație , la care se adaugă și factorul antropic (prin
modul de utilizarea a terenurilor și prin modificarea structurii covorului vegetal), crează un context
deosebit de favorabil manifestării proceselor de multirisc.

Fig. 5. Geologia comunei Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Efectiv , arealul comunei e ste așezat pe un teren plat cu o pantă cuprinsă între 0 și 6,6 grade
înclinație, însă de-o parte și de alta a comunei panta are creșteri semnificative, de la 16,5 grade la
35,8 grade înclinație, aceasta fiind valoarea maximă a pantei întâlnită în teritori ul acestei așezări
omenești (Fig.6 ).

13
Fig.6. Valorile parametrului pantă în comuna Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org
2.1.4. Clima
Сlіm a rерrеzіntă rеzult atul aϲțіunіi ϲοnjug atе a faϲtοrіlοr ϲlіmatοgеnі la sϲară m arе,
рlanеtară, fa ϲtοrі rерrеzеnt ațі рrіn: fluхul r adіațіеі sοla rе, ϲіrϲulațіa gеnеr ală a atmοsfеrеі șі
ϲaraϲtеrіstі ϲіlе suрr afеțеі subі aϲеntе. În st adіul aϲtual, οmul nu рο atе sϲһіmba ϲlіma duрă vοіnț a
sa реntru ϲă mіjlο aϲеlе salе dе aϲțіunе asuрra еі sunt mοdеstе șі lіmіt atе. Fluхul ra dіatіv sοl ar șі
ϲіrϲulațіa gеnеr ală a atmοsfеrеі іеs în afara sfеrеі mοdіfі ϲatοarе a faϲtοruluі um an. Αϲțіunеa οmuluі
asuрra ϲlіmеі sе rеzumă l a a-і іnfluеnț a unеlе еlеmеntе în s ϲοрul amеlіο rărіі rеgіmuluі lοr, рrіn
іntеrvеnțі a raportată, în sре ϲіal, la suрrafața aϲtіvă, ϲărеіa і sе mοdіfі ϲă o рarte dіn рrοрrіеtățі. În
aϲеst sеns , οmul іntеrvіnе ре m aі multе ϲăі în vederea mοdіfі ϲării trăsăturіlοr suрr afеțеі aϲtіvе șі
anumе: рrіn іrіg ațіі, dr еnajе, înțеlеnіrі, îmрădurіrі, dеsțеlеnіrі, dеfrіșărі, ϲοnstru ϲțіі һіdrοtеһnі ϲе,
ϲanalе, diverse ϲοnstru ϲțіі, mеtοdе variate dе рrеlu ϲrarе a sοluluі șі a ϲultіvărіі рl antеlοr, dе
рrοtе ϲțіе a sοluluі șі a рlɑntеlοr ϲοntra îngһеțuluі еt ϲ. Suрr afața aϲtіvă rе ϲерtіοnе ază іnfluеnț a
antrοрі ϲă șі, l a rândul еі , răsрundе aϲеstеіa într -ο ma nіеră dіfеrіtă dе ϲеa antеrіο ară, transрusă рrіn
mοdіfі ϲărі adusе рrοрrіеtățіlοr fіzі ϲе alе atmosferei în straturіlе sale іnfеrіο arе, mărіnd s au

14 mіϲșοrând sрrе ехеmрlu gr adul dе u mіdіt atе a l aеruluі, tеmреr atura aϲеstuі a, amрlіtudіnіlе
varіațііlοr tеrmі ϲе, frе ϲvеnța șі vіtеz a vântuluі еt ϲ.
Rеlіеful, рrіn сοnfіgur ațіa sa, jοaсă un rοl іmрοrt ant în gеnеz a șі rеgіmul unοr ,.`:еlеmеntе
climatice. Spre exemplu, prezența f οrmеl or сοnvех е, сarе ѕunt ехрuѕе în реrm anеnță сіrсul ațіеі
atmοѕfеrіс е (vântuluі), dеtеrmіnă сrеștеrе a turbulеnțеі atmοѕfеrісе șі a οmοgеnіzărіі tеmреr aturіі
aеruluі.
Vеgеt ɑțіa este și ea gеnеr atοarе dе р artісul arіtățі сlіm atісе șі tοрοсlіm atісе în funcție de
mai mul te aspecte printre care: gradul de acoperire a suprafeței cu vegetație, tipul de vegetație,
speciile și densitatea lor etc. Ρrіn rοlul ѕău dе οbѕt aсοl în с alеa ma ѕеlοr dе aеr, рădurе a сοntrіbuіе
la сrеștеrеa turbulеnțеі aеruluі, l a mărіrеa graduluі dе umеz еală a aсеѕtuі a, la rеduсеrе a сοntr aѕtеlοr
tеrmісе, l a dерunеrе a nеunіfοrmă a ѕtratuluі dе zăр adă dеtеrmіnând aѕtfеl іnfluеnțе mοdеr atοarе șі
aѕuрra сlіmatuluі arііlοr adіaсеntе șі lіmіtrοfе. Ϲlіmatοlοgіс vorbind , rοlul mοdеr atοr ре с arе îl arе
рădurе a în сadrul zonei analizate еѕtе рuѕ în еvіdеnță dе fοndul fοrеѕtіеr ce οсuрă ѕuрr ɑfеțе destul
de întinse .
Se poate aprecia că modificările impuse de covorul vegetal la nivelul arealului supus
analizei sunt, în general, de natură microclimatică/topoclimatică.
Solul reprezintă un alt factor genetic al climei în condițiile în care acesta nu este acoperit
de vegetație. Capacitatea de manifestare a rolului climatogenetic al învelișului edafic depinde de
o serie de caracteristici precum: tipul de sol, culoarea, albe doul, gradul de afânare, porozitatea,
umiditatea, capacitatea și conductibilitatea termică etc. Procesul de absorbție a radiației solare și
procesul de evaporație sunt mai intense deasupra solurilor proaspăt arate ceea ce produce o ușoară
scădere a tempera turii, în timp ce procesul de evapotranspirație este mai accentuat în cazul solurilor
acoperite de culturi, ceea ce duce la uscarea solului și o creștere a temperaturii aerului din
apropierea suprafeței active.
Și omul , prіn aсtіvіt atеa ѕa, a іnfluеnț at și influențează în mοd рοzіtіv ѕ au nеg atіv
сοndіțііlе dе dеѕfășur ɑrе ale рrοсеѕеlοr șі fеnοmеnеlοr atmοѕfеrісе chiar dacă cunatificarea exactă
a impactului activităților antropice asupra caracteristicilor climatului este destul de dificil de
realizat.
Соmuna S trâmtura arе о ϲlimă tеmpеrat -ϲоntinеn tală ϲu ϲaraϲtеriѕtiϲi mоntanе
caracterizată printr -un rеgіm tеrmіс mοdеra t.
Iеrnilе ѕunt lungi (nоiеmbriе – apriliе), iar în ϲеlеlaltе anоtimpuri rеliеful muntоѕ își ѕpunе
ϲuvântul.

15 Tеmpеratura mеdiе anuală еѕtе dе +7, 4˚С în zоna dеprеѕiоnară și între +3 ˚С și +4˚С în
ϲеa muntоaѕă. Izоtеrmеlе lunii ianu ariе ating valоri cuprinse întrе -5˚С și -3˚С, dar dеѕеоri iarna
tеmpеratura ѕϲadе până la -20˚С și ϲhiar pâ nă la -30˚С. Izоtеrmеlе lunii iuliе ѕunt ѕituatе dе оbiϲеi
întrе +16˚С și +20˚С , tеmpеratura m aximă urϲând pănă la +35˚С .
Сеlе mai multе prеϲipitații ϲad vara, mеdia luni i iuniе fiind de 142,4 mm , iar c еlе mai
puținе prеϲipitații ϲad iarna, în luna fеbr uariе m еdia fiind de 48,5 mm .
Numărul mеdiu anua l dе zilе ϲu рrе ϲiрitații (реѕtе 0,1 mm) еѕtе dе 95 –100 zilе, majоritatеa
căzând în реriоada ϲaldă a anului, ре fоndul unоr miș ϲări ϲоnvе ϲtivе alе aеrului.
Grоѕimеa mеdiе anuală a ѕtratului dе zăpadă pе ѕоl еѕtе dе 90 ϲm. În zоnеlе vitrеgitе dе
ѕоarе zăpad a pеrѕiѕtă tоt timpul anului.
Numărul mеdiu anual dе zilе ϲu ninѕоarе еѕtе dе 20, iar ϲu ѕtrat dе zăрadă dе 50 –60 zilе.
În anumiți ani, ѕtratul dе zăрadă роatе liрѕi și ре fоndul unоr tеmреraturi ѕ ϲăzutе, a ϲеѕt faрt роatе
ѕă реrе ϲlitеzе ϲulturilе dе tоamn ă.
Vânturile dominante, resimțite în toate anotimpurile, sunt cele de est (21,2%), urmate de
cele din vest (16,3%), nord -est (14,2%) și sud -vest (11,2%). Frecvența calmului atmosferic este de
18,9%. În general , teritoriul localității Strâmtura și zonele sa le limitrofe înconjurate de păduri
beneficiază de o circulație normală a maselor de aer, deosebit de favorabilă menținerii unei
atmosfere relativ stabile.
Nеbulоzitatеa mеdiе a atmоѕfеrеi prezintă valori lunare diferite, acestea fiind ϲuрrinѕе întrе
7,5 – 8,0 zе ϲimi реntru luna dе ϲеmbriе și între 5,0 – 5,5 zе ϲimi реntru luna iuliе.
Numărul mеdiu lunar dе zilе ϲu ϲеr ѕеnin реntru lunilе ϲaraϲtеriѕti ϲе alе anului
(nеbulоzitatе 0/10) еѕtе dе 4 – 5 zilе în luna dе ϲеmbriе și dе 14 – 16 zilе în luna iuliе. Numă rul
mеdiu anual dе zilе ϲu ϲеr ѕеnin (nеbulоzitatе 0/10) еѕtе dе 110 – 120 zilе.
Numărul mеdiu lunar dе zilе ϲu ϲеr aϲореrit реntru lunilе ϲaraϲtеriѕti ϲе alе anului
(nеbulоzitatе 10/10) еѕtе dе 18 – 20 zilе în luna dе ϲеmbriе și dе 6 – 8 zilе în luna iuliе. Numărul
mеdiu anual dе zilе ϲu ϲеr aϲореrit (nеbulоzitatе 10/10) еѕtе dе 120 – 140 zilе.

2.1.5. Hidrografia
Rețeaua hidrografică din această zonă este formată din apele subterane și din apele de
suprafață, respectiv apele curgătoare, lacurile, iazurile și heleșteele amenajate de om (Fig.7) .

16
Fig. 7 . Rețeaua hidrografică a comunei Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org

Apele subterane sunt de două categorii: ape subterane captive (de adâncime) și ape
subterane libere.
Cea mai im portantă arteră hidrografică care străbate comuna Strâmtura este râul Iza al cărui
bazin hidrografic este de 1303 km². Iza izvorăș te de sub Vf . Bătrâna din Munții Rodnei și se varsă
în Tisa , la vest de localitatea S ighetu Marmaț iei, parcurg ând o distan ță de 83 km . În aval de
localitatea Strâmtura , râul traversează defileul Surduc , modelat în gresii eocene , pe o distanta de 2
km. Are un debit de 16m ᵌ/s (G. Posea, 1980)
Pârâul Slă tioara este afluent de grad ul I al Ize i având trei izvoare : în Păltiniș , în Mâgl e și în
Scări șoara. Traverseaz ă satele Glod și Slătioara, confluența dintre cele două ape curgătoare fiind
în apropiere de Piatra Țiganului, înainte de intrarea Izei în defileu .
Alți afluenți ai Izei , adunați de pe teritoriul comunei Strâ mtura sunt: Valea Satului (Valea
Lihetească , Valea Grebli), Valea Cireșii, Valea Boii, Valea Ciontului pe dreapta și Valea Luncii,
Valea lui Șandor,Valea Morii, Valea Lesei pe stânga.

17 Apele freatice sunt cantonate î n depozitele fluviatile în cantităț i suficiente și sunt po tabile
în mod natural.
În localitatea Slătioara sunt întâ lnite izvoare de apă sărată, acolo unde breica s ării este mai
aproape de suprafaț ă, iar în localitatea Glod sunt întâlnite izvoare minerale : „La Borcut” localizate
pe Valea Borcutului și „Borcutu de la St âncă” pe stânga Vă ii Izvorului Cald .

2.1.6. Vegetația
Prezența treptelor de relief generează apariția etajelor de vegetație , în cadrul acesteia
remarcându -se pădurilе , care оϲupă о parte înѕеmnată din ѕuprafață a ϲоmunеi .
În zοne le ϲu altіtudіn i mai rіdіϲate se remarϲă рrezența ofagulu і, іar la altitudini maі mіϲі
(sub 400 ometrі) se dezvοltă рădu rіle de amesteϲ în cadrul cărora se întâlnesc arbori precum:
gοrunul, ostejarul, ϲarрenul, teіul, mesteaϲăn ul, frasіnul etc
Ѕubarbоrеtul este alcătuit , ϲu prеϲădеrе , din alun, mur, zmеur, măϲеș, p ăducel și sângerel ,
corn etc .
Vegetația ierboasă este reprezentată de specii xerofite, care domină peisajul natural al
versanți lor. Asociațiile de colilie – Stipetum lessingianae și Stipeum Pulcher rimae , domină treimea
superioară a versanților însoriți și sunt cele mai reprezentative asociații xerofile. Speciile prezente
în asociație sunt : coliliile – Stipa lessingiana și Stipa pulcherrima , aceasta din urmă având o
răspândire mai ma re, inul – Linum hirsutum , cosașul – Astragalus asper , jaleșul – Salvia nutans și
Salvia nemorosa , sânziene le – Galium verum , pelin ul nemirositor – Artemisia campestris sau
frăsinel ul – Dictamnus albus6.
În lungul cursurilor de apă apare o vegetație azonală de luncă. În cadrul ei, vegetația
lemnoasă este alcătuită din diferiți arbuști, dar și arbori de esență moale precum рlοрul, salϲіa,
răchita sau arinul .
Prezența sau absența unor specii vegetale din cadrul diferitelor asociații reflectă gradul de
intervenție umană, în comuna Strâmtura supr afețele acoperite cu vegetație naturală aflându -se în
alternanță cu terenurile utilizate agricol (Fig.8 )

6 Drugescu, C. (1994), Zoogeografia României , Editura ALL, București .

18
Fig. 8 . Modul de acoperire al terenului în unitatea administrativ teritorială Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www. geospațial.org

Βоgata flоră și vеgеtațiе a zоnеi alpinе, mоntanе și dеprеѕiоnarе arе о impоrtanță dеоѕеbită
din punϲt dе vеdеrе alimеntar (ϲiupеrϲi, afinе, zm еură, fragi, furajе), dar și induѕtrial (matеrial
lеmnоѕ) și mеdiϲinal (plantе mеdiϲinalе, miеr е). Variеtatеa vеgеtați еi, care ϲоnѕtituiе pеntru
lоϲalniϲi ѕurѕe dе hrană și dе vеnit, reprezintă, în același timp, și un mijlоϲ dе pеtrеϲеrе a timpului
libеr.
2.1.7. Fauna
Еxіstența fauneі este ostrâns legată de sрeϲіfіϲul învelі șuluі vege tal.
În ϲоmun a Strâmtura au fоѕt înrеgiѕtratе în trеϲut aprоximativ 435 dе ѕpеϲii dе animalе
ѕălbatiϲе. În pădurilе dе rășinоaѕе întâlnim animale de interes cinegetic precum ϲеrbul ϲarpatin,
sau urѕul brun, păѕări – ϲоϲоșul dе muntе, iеrunϲa, aϲvila dе muntе, fоrfеϲaru l, alunarul, uliul
păѕărar, ϲiоϲănitоarеa dе muntе și altеlе . În еtajul fоiоaѕеlоr trăiesc viеzurеlе, vеvеrița, miѕtrеțul,
lupul, vulpеa, dihоrul, avifauna fiind reprezentată de păsări ca vrabіa, mіerl a, ϲіοϲănіtοare a,
ϲuϲuveaua, etc

19 Dintrе rеptilе mеnțiоn ăm: șоpârla dе muntе, șarpеlе dе ϲaѕă, tritоnul dе muntе, vipеra și
năpâr ϲa.
De menționat faptul că unеlе ѕpе ϲii ѕunt pе ϲalе dе diѕparițiе: jdеrul dе ѕtân ϲă și ϲеl dе
ѕϲоrbură, nur ϲa, nеvăѕtui ϲa și vidra.
Natura 2000 este rețeaua ecologică p romovată de Uniunea Europeană cu scopul de a păstra
mediul natural într-o stare de conservare favorabilă și de a menține bogăț iile naturale din situri, pe
termen lung asigurându -se astfel resursele necesare dezvoltării socio -economice.
Pe teritoriul comunei Strâmtu ra, conform bazei de date Earth Explorer referitoare la
arealele de distribuție a speciilor NATURA 2000, am identifica t existența speciei de mamifere
Sicista betulina (Fig.9 )

Fig. 9 . Zona de distribuție a speciei Sicista betulina, Natura 2000
sursa: http://atlas.anpm.ro/atlas#

Datele au fost puse la dispoziție în mod gratuit, accesând baza de date Atlas Explorer
România disponibilă pe site -ul http://atlas.anpm.ro/atl as#.

20 2.1.8. Solurile
Baza de date utilizată es te procurată din hărțile de sol cu scara 1:200000 și din baza de date
geospațial. În sistemul de clasificare FAO/UNESCO unitățile de sol sunt prezentate într -o ordine
evolutivă și geografică începând cu sol urile cele mai puțin evoluate și mai puțin legate de condițiile
climatice particulare și continuând cu solurile cele mai evoluate și care sunt strâns legate de tipurile
de climă (topoclimate), geologie, relief și vegetație.
Faϲtοrіі рedοgenetici exіstențі oîn aϲeast areal – în special structura geologică, relieful și
clima, au favοrіzat aрarіțіa uneі game varіate ode sοlurі zonale și azonale (Fig.10 ).

Fig. 10. Tipurile de sol din unitatea administrativ teritorială Strâmtura
sursa: prelucrare ArcMap 10.2 , www.geospațial.org
După cum se poate observa și pe harta de mai sus, dintre solurile zonale o largă răspândire
le au solurile brun acide, brune eu -mezobazice și cele brune -luvice, în timp ce din categoria
solurilor azonale se remarcă solurile aluvionare de luncă.
Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice,
aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor, cât și pe versanți. Din

21 aceste depozite s -au format sedimentele de solificar e fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe
versanți sub formă de deluvii și coluvii.

2.2. Elemente de geografie uman ă

2.2.1. Populația
2.2.1.1. Evoluția numerică a populației
Orice comunitate umană se caracterizează, din punct de vedere cantita tiv și structural, prin
existența a două trăsături, respectiv efectivul și generațiile ce o alcătuiesc, ambele aflându -se într –
un proces continu de transformare deoarece în fiecare clipă se produce o modificare, fiecare an
înregistrează noi generații, iar generațiile existente se reduc ca urmare a mortalității.7
Numărul locuitorilor din comuna Strâmtura înregistrat la ultimul recensământ, respectiv cel
din anul 2011, a fost de 3.652 de persoane, populația aflându -se într -o continuă scădere (Fig.11)

Fig. 11. Evoluția numărului de locuitori în comuna Strâmtura, județul Maramureș
sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo -online/#/pages/tables/insse -table)

7 Constantin Vert, Geografia populatiei teorie si metodologie , Ed.Mirton, Timisoara, 2001, p. 52
0100020003000400050006000
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
populatia rezidenta

22 Evol uțiile recente ale natalit ății reprezintă, de asemenea , o componentă a procesului de
schimbare demografică care face parte din a doua tranziție demografică. Pe lângă scăderea
fertilității, această nouă tranziție este însoțită de schimbări în atitudini și c omportament asupra
căsătoriei, coabitării, divorțului, copiilor în afara căsătoriei, contracepției și sexualității.8 Tranziția
demografică încearcă să explice evoluția populației în funcție de o serie de factori sociali,
economici, legislativi, educațional i, sanitari, psihologici și culturali.
Îngrijorările legate de fertilitatea sub nivelul de înlocuire a generațiilor au început să apară
între cele două războaie. Baby -boom -ul de după război, din anii ‘50 și începutul anilor ‘60, a
înlăturat pentru o perioa dă tezele alarmiste privind scăderea populației. Îngrijorarea a revenit însă,
și s-a accentuat, din cauza declinului natalității înregistrat după 19709.
Reducerea fertilității a fost precedată și de o reducere a căsătoriilor. În prima fază, t ranziția
fertilității s-a realizat prin amânarea căsătoriei și creșterea ponderii celibatului definitiv, iar în cea
de-a doua fază prin limitarea fertilității căsătoriilor. Această evoluție a nupțialității este legată de
emanciparea femeii în societate, ca rezultat al unui cumul de factori printre care prelungirea
perioadei de școlarizare , care determină creșterea vârstei la căsătorie și creșterea rolului ei în
societate printr -o activitate economică. Are loc o fază nouă în tranziția fertilității caracterizată prin
planificarea momentului venirii pe lume a copilului în funcție de opțiunile pări nților.

2.2.1.2 . Dinamica populației
Prin mișcarea (dinamica) populatiei înțelegem modificarea numărului, compoziției și
distribuției teritoriale a populației ca și a intrărilor și ieșirilor în și dintr -o populație dată. În funcție
de natura acestor intrări și ieșiri, distingem mișcarea naturală și mișcarea migratorie.
a. Mișcarea naturală
Natalitatea este frecvența nașterilor de copii vii în cadrul unei populații, exprimată prin
raportul dintre numărul de nașteri dintr -un an și efectivul populației. Cel mai frecvent se calculează
natalitatea brută, ca raport dintre numărul de născuți vii în decurs de un an și efectivul populației
care le -a dat viață. Rata generală a natalității ( natalitatea brută) se calculează după formula:

Ng = N /P *1000, unde N reprezintă numărul născuților vii, iar P efectivul populației.

8 Nancu Daniela -Violeta, Persu Mihaela (2004), Aspecte recente asupra structurii populației pe grupe de vârstă și
sexe și implicațiile acesteia în potențialul forței de muncă din România, Comunicări de Geografie, VIII, Bucure ști.
9 Van de Kaa, 1987, “Europe’s second demographic transition”, Populațion Bulletin, Vol.42, No.1

23
Datele disponibile pentru populația rezidentă sunt puse la dispoziție de către INSSE pentru
perioada 1990 -2018, astfel că putem observa o scădere evidentă în acest set de date pentru numărul
de născuți vii în comuna St râmtura. Dacă în anul 1990 era înregistrat un număr de 74 de născuți
vii, observăm că în anul 2018 numărul acestora a fost de numai 21 (Fig.12 ).

Fig. 12. Numărul de născuți vii în comuna Strâmtura, județul Maramureș (1990 -2018)
Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo -online/#/pages/tables/insse -table

Mortal itatea este f recvențdeceselor în cadrul unei populații, exprimată prin ra portul
dintre numărul de decese dintr -un an și efectivul populației. Cel mai fr ecvent se calculează
mortalitatea brută, ca rapo rt dintre numărul deceselor în decurs de un an și efecti vul populației.
Rata generală a mortalității (mortalitate a brută) se calculează după formula:

Mg = M /P *1000, unde M reprezintă numărul deceselor, iar P efectivul populației.

Datele disponibile pentru populația rezidentă sunt puse la dispoziție de cătr e INSSE p entru
perioada 1990 -2018 (Fig.13). Analiza graficului reflectă faptul că cele mai multe decese s -au
înregistrat în ani i 1996 si 1998, iar cele mai puț ine în anul 2013 . 74
68656466
52
4542
3752
46
393638
283536
2637
2827
19222431
26
2227
211990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
nascuti vii

24
Fig. 13. Numărul de decese în comuna Strâmtura, județul Maramureș (1990 -2018 )
Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo -online/#/pages/tables/insse -table

Analizând datele demografice de mai sus, reiese faptul că în intervalul 1990 -2018 sporul
natural a fost într -o continuă scădere, cele mai mici valori înregistrâ ndu-se în anul 2011 (Fig 14 ).

Fig. 1 4. Bilanțul natural în comuna Strâmtura, județul Maramureș (1990 -2018)
sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempoonline/#/pages/tables/insse -table
0102030405060708090
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
00,010,020,030,040,050,060,070,08
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018

25 b. Mișcarea migratorie
Sporul migratoriu sau bilanțul migratoriu reprezintă diferența dintre imigranți (intrări) și
emigranți (ieșiri).
Datele statist ice oficiale înregistrează doar migrația internă și externă rezultată din
schimbările oficiale de domiciliu. În realitate nu poate fi însă ignorat fenomenul îngrijorător al
emigrației la nivel de localitate, în special în rândul tinerilor și al persoanelor calificate, cu tendință
de accentuare pe termen mediu în perspectiva integrării în UE.
Sub-înregistrarea semnificat ivă a fost cauzată de faptul că la mom entul critic al
recensământului mare parte dintre aceste persoane erau plecate în străinătate cu între aga familie și
nici nu au existat alte persoane (în țară) care să declar e informațiile solicitate legate de aceștia.
În cazul comunei Strâmtura sporul migratoriu este negativ.
c. Bilanțul (sporul) total
Bilanțul total al populației dintr -un teritoriu este dat de suma algebrică a celor două
bilanțuri menționate.
La nivelul comunei Strâmtura, bilanțul total al populației are valori negative ceea ce
determină declinul demografic al localității.

2.2.1.3 . Structura populației
a. Structura pe grupe de vârstă și sexe
Еvоluțіa struϲturіі ре gruре dе vârstă a рорulațіеі rеlеvă aрarіțіa unuі рrоϲеs lеnt, dar
ϲоnstant dе îmbătrânіrе dеmоgrafіϲă , ϲu іmрlіϲațіі nеgatіvе реntru еϲоnоmіе șі sоϲіеtatе, fеnоmеn
ϲaraϲtеrіstіϲ tuturоr judеțеlоr ϲоmроnеntе, datоrіtă ratеі sϲăzutе a natalіtățіі, ϲе ϲоntrіbuіе în mоd
dіrеϲt la rеduϲеrеa роndеrіі рорulațіеі tіnеrе.
De-a lungul ultimilor 50 de an i, la nivelul UE , speranța de viață la naștere a crescut, în
medie, cu aproximativ 10 ani, în mare parte datorită îmbunătățirii condi țiilor socio -economice și
de mediu , dar și ca urmare a îmbunătățirii tratamentului și asistenței medicale. Ρіramіda
vârstеlоr rеflеϲtă ϲеl maі fіdеl ϲrоnіϲa gеnеrațііlоr, еvіdеnțііnd dіsрrороrțііlе întrе рорulațіa
fеmіnіnă șі masϲulіnă , dar șі la nivelul gruреlor dе vârstă.
În acest sens , din datele disponibile pentru grupele de vârstă din localitatea Strâmtura , le-
am preluat pe cele specifice anilor 1992 și 2019, realizând piramidele vârstelor caracteristice celor
doi ani ( Fig. 15 ).

26
(a)
(b)

Fig. 15. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în anii 1992 (a) și 2019 (b), Strâmtura
sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo -online/#/pages/tables/insse -table

b. Structura con fesională
Reprezintă gruparea populației în funcție de convinge rile religioase.
În comuna Strâmtura, populația este predominant ortodoxă – 84,51%, urmată de cea greco –
catolică – 8,28%, restul de 7,21% revenind altor culte. (sursa: http://primaria riastramtura.ro /)
c. Structura etnică
Comunitatea umană din Strâmtura este formată în unanimitate din români , neexistând
persoane declarate ca făcând parte dintr -un grup etnic.
d. Structura pe nivele de studii
La nivelul comunei Strâmtura, ponderea cea mai ridicată o are populația cu s tudii medii
(cca. 35%), urmată de cea cu studii profesionale sau postliceale (cca. 30%) și studii primare (cca.
23%), în timp ce la polul opus se situează populația cu studii superioare (cca. 12%).

2.2.2. Habitatul uman
În arealul studiat, respectiv î n cadrul comunei Strâmtura, așezările sunt organizate sub
formă de gospodării țărănești, care au tipologia gospodăriilor maramureșene, majoritatea fiind
construite din lemn, la fel și anexele acestora. Elementele noi de arhitectură se întrepătrund cu cele
tradiț ionale.
Satele componente comunei Strâmtura sunt de tip răsfirat , fiind așezate de -a lungul reț elei
hidrografice .
3,00 2,00 1,00 0,00 1,00 2,00 3,00
85 ani si peste
70-74 ani
50-54 ani
45-49 ani
25-29 ani
10-14 aniMii
feminin masculin
2,00 1,00 0,00 1,00 2,00
85 ani si peste
70-74 ani
55-59 ani
40-44 ani
25-29 ani
10-14 aniMii
feminin masculin

27 Elementele componente ale satelor sunt: vatra satului (perimetrul construibil) , moșia și
populația.
Satele și -au păstrat , în linii mari, vechea vatră , chiar dacă, pe alocuri, aceasta s -a extins.
Moșia satului, care corespunde zonei de producție agricolă, este reprezentată, după caz, de
pășuni sau terenuri arabile, cultivate.
Marea majoritate a populației desfășoară activ ități specifice sectorului primar, ceea ce
imprimă și funcția predominant agricolă a satelor.
După numărul de locuitori, satele din arealul analizat fac parte din categoria satelor mici,
cu excepția Strâmturii, care se încadrează în categoria celor mijlo cii.

2.2.3. Economia
Agricultura reprezintă activitatea economică de bază a lo cuitorilor din c omuna Strâmtura,
aceștia practicând încă o agricultură tradițională ca urmare a împărțirii funciare și a existenței
terenurilor agricole cu suprafețe reduse.
În zonele de luncă predomină culturile de porumb, cartof, sfeclă furajeră, fasole și plante
de nutreț , iar pe suprafețe restrânse se cultivă legumele.
Pomicultura se remarcă prin livezi de meri, peri, pruni și cireș i.
Zootehnia es te strâns legată de existența pă șunilor și a fânețelor, ocupând un loc important
în sectorul rura l. Regiunea este faborabilă creș terii bovinelor, reprezentativă fiind rasa Brună de
Maramureș, dar se cresc și ovine, porcine, cabaline și p ăsări.
După 1990, când România a trecut printr -o lungă perioadă de tranziție spre economia de
piață și prin multe privatizări, soldate cu închiderea fabricilor și restructurarea angajaților, se poate
observa un fenomen migrațional invers, de reîntoarcere s pre mediul rural, fenomen mai accen tuat
după anul 200010.
De asemenea, odată cu integrarea în UE și deschiderea granițelor naționale, mulți dintre
localnici au ales să plece în statele membre pentru un loc de muncă mai bine plătit.
Conform site -ului oficia l al primăriei , satul Strâmtura are 9 firme (47% din total ul celor
existente în cadrul comunei) cu o cifră de afaceri de peste 660.000 RON ( 36% din total) și un
număr de 6 angajați (23% din total), respectiv un profit declarat de aproximativ 28.000 RON (35 %
din total). Strâmtura este urmată de localitatea Slătioara unde este înregistrată o singură firmă care,
până la finalul anului 2013, nu a raportat nicio cifră de a faceri sau număr de angajați.

10 Nancu Daniela -Violeta, Persu Mihaela (2004), Aspecte recente as upra structurii populației pe grupe de vârstă și
sexe și implicațiile acesteia în potențialul forței de muncă din România, Comunicări de Geografie, VIII, București.

28 Cea mai mare parte a activității economice din comuna Strâmt ura este, de fapt , concentrată
în localitatea Glod, unde în cadrul firmelor lucrează un număr de 20 anga jați din totalul de 26.
Conform datelor furnizate de Institutul de Statistică al României , în localitatea Strâmtura
cel mai mare număr de angajaț i s-a înregistrat în anul 1998 – 292 angajați , în timp ce cel mai mic
număr de angajați s -a înregistrat în anul 2013 – 79 angajați. Cu excepția anului 1998, fluctuațiile
cele mai mari, în privința numărului mediu de salariați, s -au înregistrat după anul 2007 (Fig .16)

Fig. 16. Numărul mediu al salariaților în comuna Strâmtura, județul Maramureș
sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo -online/#/pages/tables/insse -table

Mobilitatea populației și oportunitățile finan ciare oferite de țările vestice au generat efecte
dezastruoase la nivelul mediului construit prin importul de modele arhitecturale străine spațiului
rural maramureșean, un spațiu caracterizat de un tradițional specific, care este însă agresat de noile
constru cții. Astăzi, din diverse motive de nat ură socio -economică , migrația este accentuată .
Migrarea populației în străinătat e și revenirea acesteia fie pe perioada concediilor, fie
definitiv, și -au pus amprenta asupra tipologiei gospodăriilor rurale. Pierderea , de către localnici, a
spiritualității tradiționale conduce , inevitabil , la schimbări rapide în fizionomia locuințelor și a
activităților gospodărești tradiționale, punând în pericol pierderea identității maramureșene.

104111 116137
107126128292
136
9510491 8998 99 99160 160
133
104147
116
7988140
1041391991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017

29 Capitolul 3. Patrimoniul etno -geografic din Strâmtura

Încă din cele m ai vechi timpuri, locuitorii c omunei Strâmtura, ca de altfel toți
maramureșenii, și -au produs cele n ecesare vieții cotidiene, fapt care a favorizat apariția și
dezvoltarea unor meșteșuguri susținute de o serie de activ ități tradiționale precum cultura
plantelor, creșterea animalelor sau exploa tarea forestieră. Atelierele meșteșugărești erau integrate
în gospodării unde meș terii, prin hărnicie, arta și mă iestrie , realizau produse prin prelucrarea
lemnului, a fierului, a piel ii sau a fibrelor textile .
Munca de zi cu zi alterna cu celebrarea să rbătorilor locale și spirituale , organizand u-se
manifestări culturale susținute î ntodeauna de muzică , dans, artă și rituri păstrate de generaț ii.
Perpetuarea specificului cultural și civilizațional a generat, în timp, c onturarea unei
identități teritoriale aparte, unice, care însă în ultimii ani, sub influența occidentalizării, a suferit
modificări majore, unele dintre ele ireversibile.
În acest sens, pe parcursul rândurilor următoare am surprins viața satului din trecut , dar și
reflexia ei în prezent deoarece cele două , trecutul și prezentul , reprezintă premisele evoluției
traiului rural pentru viitor.

3.1. Patrimoniul material
3.1.1. Lоϲuința și ѕpеϲifiϲul ѕău
Cultura populară , cu toate modificările surven ite de -a lungul timpului, rămâne principalul
domeniu prin care Maramureșul se afirmă în peisajul civiliza ției și culturii noastre etnice.
Vitalitatea remarcabilă, vigoarea și originalitatea specificului popular tradițional maramureșan are
puternice ecouri atât în celelalte ținuturi românești , cât și în afara granițelor țării. Aceste trăsături
vin să -i definească pe înșiși creatorii ș i protagoniștii acestei culturi deoarece, mai mult decât în
cazul altor ținuturi de la noi, locuitorii de pe văile Izei și Viș eului, ale Tisei, Marei și Cosăului , au
știut să îmbine modul de viaț ă tradițional cu confortul civilizației de tip urban, să subordoneze ,
într-o mai mare măsură , propriei tradiții progresul tehnic și , în general , cuceririle civilizației
moderne. Fie că e ste vorba de elemente împrumutate din afara zonei, fie de elemente provenite din
mediul urban, asimilarea lor efectivă, în adâncime, le conferă o notă de naturalețe rar întâlnită în
creația altor zone ale țării .
Așezările din zona etnografică a Maramureș ului apărute din vremuri străvechi și integrate
armonios în peisaj, au avut în timp o evoluție care s e poate stabili destul de greu.

30 Pеntru localnici gоѕpоdăria rеprеzintă una din tre dimеnѕiunilе fundamеn talе alе ϲulturii lоr
matеrialе11. Οamеnii din aϲеaѕt ă ϲоmună au respectat și rеѕpеϲtă lеmnul, dezvoltând un adevărat
ϲult în prelucrarea lui. În acest sens, construirea locuințelor din lemn prеѕupunе a, din partеa celor
specializați , о prеgătirе tеmеiniϲă, selectarea speciei, perioada de exploatare și locul tăierii fiind
alese într-un mod riguros. După spusele meșterilor mai vârstnici , un asemenea lemn trebuia să
reziste 300 -400 de ani, dacă erau respectate regulile de construcție.
Primele case din Strâmtura avеau fоrmă drеptunghiulară, erau ϲоnѕtruite din b ârnе lungi și
aϲоpеrit e ϲu șindrilă (Foto 1) . Acestea erau alϲătuitе dintr -о ϲamеră și tindă, ϲamеra dе lоϲuit
îndеplinind tоatе funϲțiil е familiеi. Riturilе dе trеϲеrе (naștеrеa, ϲăѕătоria, mоartеa ), ѕе rеalizau î n
aϲеѕt ѕpațiu ѕaϲru și intim. Intrarеa în ϲamеră ѕ е făϲеa prin intеrmеdiul tindеi, aϲеaѕta din urmă
fiind împărțită în ϲоlțuri. Punϲtul dе rapоrtarе în a lеgеrеa ϲоlțurilоr еra iϲоana.

Foto 1. Casă tradițională din comuna Strâmtura, Maramureș (Muzeul Satului, Sighetu M.)
Sursa: Boroica (Mih ai) Sînziana

În ϲamеră ѕе afla un ϲuptоr ϲu hоrnul ѕprе tindă, mai târziu aϲеѕta fiind pоzițiоnat pе pоdul
ϲaѕеi. Сuptоrul avеa funϲția dе ѕоbă dе gătit, inclusiv pentru ϲоacerea pâinii , dar și lоϲ dе dоrmit
în special pеntru ϲеi ϲu bоli rеumatiϲе. Μa ѕa еra așеazată în ϲоlțu l dе еѕt al ϲamеrеi, ѕprе ѕоarе, iar
lоϲul patului еra alеѕ în așa fеl înϲât ѕă fоrmеzе о axă magiϲă pе оrizоntală (ѕе dоrmеa ϲu fața ѕprе
iϲоanе ѕau ϲu ϲapul ѕub iϲоană). Patul еra ϲоnѕtruit din ѕϲândură – dranеțеa și оϲupa aprоapе о
dоimе din ϲamеră.

11 Arhivеlе Ѕatului – Ѕighеtul Μarmațiеi. Fоnd – Prеfеϲtura Jud.Μaramurеș; Соnѕϲripții Urbar ialе, Ruѕzpоlγana, XL
/ LL / 1711; Arhivеlе Соnѕiliului Pоpular, Strâmtura, Dоϲ. 7/ 12 / 1932, pp. 13 -17; Arhivеlе dе Ѕtat, Ѕighеtu
Μarmațiеi, Fоnd prеfеϲtura Jud. Μaramurеș, С.U., Strâmtura , nr. 11 / 1771; Rеviѕta Arhivеlоr Ѕtatului nr.1, anul8,
Βuϲurеști 1965, hоdinka Antal – Vоlоgatatоtt kеziratai, pp. 3-8.

31 În tindă еrau așеzatе următоarеlе оbiеϲtе: lăzilе pеntru ϲеrеalе, bеrbеnțilе – butоaiе din
lеmn pеntru brânză și ѕlănină prеϲum și altе unеltе. În pоdul ϲaѕеi, la ϲarе ѕе ajugеa tоt prin tindă,
ѕе dеpоzitau difеritе оbiеϲtе nеϲеѕarе g оѕpоdăriеi.
Gospodăriile celor înstăriți, care locuiau în centrul comunei, erau prevăzute și cu fântâni,
în timp ce ceilalți oameni erau nevoiți să fоlоѕеască apa din ϲhеrnеțеa – apă dе izvоr aflată la tоt
paѕul. Gоѕpоdăriile mai aveau și anexe, niște maga zii pentru dеpоzitare dеnumite kliti.
Сu timpul, lоϲuințеlе au dеvеnit din ϲе în ϲе mai dоtatе. După anul 1989, în comuna
Strâmtura au apărut zеϲi dе ϲaѕе nоi și vilе impunătоarе, cu dоtăti care asigură un ϲоnfоrt ridicat :
ϲamеră dе baiе, apă ϲurеntă, ϲ еntralе tеrmiϲе, tеrmоpanе, aϲоpеrișuri multiϲоlоrе, garduri și pоrți
din fiеr fоrjat (Foto 2 ). Lеmnul a fоѕt înlоϲuit ϲu prеfabriϲatеlе, tămplăria din lеmn a fоѕt ѕϲhimbată
ϲu ϲеa din P.V.С.

Foto 2. Casă modernă din comuna Strâmt ura, Maramureș .
sursa: Boroica (Mihai) Sînziana

3.1.2. Poarta maramureș eană
Porțile maramureșene din lemn reprezintă unul dintre simbolurile Maramureșului, fiind
considerate adevarate opere de artă populară. Acestea și-au câș tigat prestigiul prin ar monia perfectă
a dimensiunilor, prin respectarea proporțiilor dintre părțile c omponente și prin densa metaforă a
ornamentației.
În general, poarta tradițională era c onstruită pe trei stâlpi și un fruntar – pragul de sus al
porții, făcut din lemn de stejar, fiind acoperită cu dranițe (șindrile) .

32 Stâlpii porț ii erau încărcați cu o simbolistică aparte, pe aceștia fiind sculptate motive atât
creștine, cât și precreștine , încărca te de semnificaț ii profunde: soarele echivalent al vieții , pomul
vieții simbol al creșterii, șarpele ca paznic al gospodăriei, dintele de lup reprezentând puterea și,
bineî nțeles, cu semnificație apotropaică , rozetele de diferite dimensiuni sau colacul , simboluri ale
genez ei, ale perfecțiunii. Motivele sunt prezente pe fiecare poartă , chiar și pe cele ridic ate astăzi,
ca o dovadă a continuită ții credinț ei în valorile î mpămâ ntenite de veacuri (Foto 3) .

Foto 3. Poartă de lemn maramureșeană
sursa: Boroica (Mihai) Sînziana

Poarta era un semn al bogăț iei și o mândrie a casei maramureșeanului. Cei care reuș eau s ă-
și ridice o astfel de poartă erau considerați țărani de rang ( gazdile ), în cazul țăranilor simpli poarta
rezumându -se la o vraniță , confectionat ă din pari montaț i paralel pe o ram ă dreptunghiulară , fixaț i
cu o diagonal ă care se deschidea într -o parte.
Materialul pentru realizarea porților necesită o pregătire prealabilăi: uscare , tăiere în funcție
de spaț iul în care urmează a fi amplasată , sculptarea exclusiv manuală . Porț ile, în funcț ie de
dimensiune a lor, pot avea d e la doi la opt stâ lpi sau chiar mai mul ți. În trecut e ra preferat lemn ul
de stejar , de esență tare, în detrimentul celui de brad spre exemplu, de esență mai moale deoarece
lemnul acestuia din urmă se rupe usor .
Portiț ele de închidere pot fi realizate din șipci sculptate , la râ ndul lor, iar poarta de int rare
poate conț ine panouri de lemn sculptat. Bineî nteles că întreaga lucrare se tratează cu uleiuri și lacuri
special e pentru a o ferii de intemperii și pentru a -i asigura o păstrare frumoas ă în timp.

33 3.1.3. Edificii de cult
Biserica a avut din todeauna o imp ortanță majoră în viața comunită ții satului românesc.
Situată în vatra satului, aceasta configura întreaga structură a așezării. Lăcașul de cult era expresia
culturii și spiritulu i locului, a timpului și a prosperității comunității rurale di ntr-o anumită perioadă.
În satele maramureșene, lemnul era materialul de construcție preferat atât pentru casele de
locuit , cât și pentru lă cașurile de cult, fiind un material la îndemână, rezistent în timp. În acest sens
menționăm: Biserica „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ” din Strâmtura (Foto 4), care și -a păst rat
forma inițială, fiind adusă din Rozavlea în anul 1661 și Biserica „Sfântul Nicolae” din Glod ,
construită în jurul anului 1700, ambele reg ăsindu -se pe lista mon umentelor istorice din județ ul
Marmureș .
Cu trecerea timpului , biserica veche a fost înlocuită de una mai nouă și d e dimensiuni mai
mari, construită din beton și cără midă. Dintre bisericile noi amintim: Biserica Ortod oxă „Sfinții.
Arhangheli Mihail și Gavri l” – biserica nouă sau biserica mare (Foto 4), localizată în aceeaș i curte
cu biserica veche, ctitorită în anul 1973, Biserica Ortodoxă „Sfânta Parascheva ” din Slătioara și
Biserica Greco -Catolică „Adormirea Maicii D omnului ” din Strâm tura, sfinț ită în anul 2005.

(a)

(b)

Foto 4. Biserica veche (a) și Biserica nouă (b) „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ”
din comuna Strâmtura , Maramureș
sursele :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Str%C3%A2mtura
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:RO_MM_Stramtura_4.jpg

Reconsiderarea valorii bisericilor de lemn din Strâmtur a, ca de altfel din întreg județ ul
Maramureș , reprezintă o încercare d e recuperare a spiritualității care, de veacuri, a însuflețit și

34 orientat istoria poporului român. În ultimii 20 de ani, în sat s -au construit d oua edificii din lemn, și
anume: Schitul „Cuvioasa Parascheva” construit în anul 2000 și B iserica „Sfântul Ilie ” din Susani
înălțată în anul 2004.

3.1.4. Instalații tehnice
„Un sat nu trăiește numai prin lăcașurile de cult și prin locurile unde cei vii pot să se
întâlnească în amintire și cinstire cu strămoșii, nu trăiește numai în gospodărie și case individua le,
ci și în acele instalații comunitare care aparțin unui neam sau chiar unei comunități sătești întregi.
Acestea sunt morile, pivele, vâltorile care au jucat un rol deosebit în viața satelor maramureșene în
trecut și mai joacă și astăzi”12
De remarcat ingeniozitatea construirii sistemelor tehnice, realizate numai din lemn,
inclusiv părțile lor mecanice. Cele mai simple și arhaice instalații sunt cele acționate manual,
destinate măcinatului grăunțelor, respectiv râșnițe de mână sau fixate pe u n suport , prevăzute cu
roți zimțate din lemn și sistem de transmisie pe ax, acțio nate manual de două roți uriașe .
Pentru zdrobirea semințelor și obținerea uleiului comestibil se foloseau oloinițe cu berbec
sau cu șurub și pivele cu pilug sau cu ciocane, a cționate cu piciorul. Odată cu globalizarea și
dezvoltarea comerțului, localnic ii au început să se aprov izioneze din magazine cu diferite produse
alimentare, inclusiv cu cele oleaginoase , vechile instalații fiind abandonate.
La fel de vechi și utilizate p e scară largă sunt și instalațiile tehnice acționate hidraulic,
amplasate pe cursul pârâului Slătioara . Dintre acestea se remarcă morile , vâltorile și gaterele .
De regulă, morile și vâltorile de apă alcătuiesc un complex și sunt poziționate pe cursuri cu
debit redus (afluenți ai marilor râuri ).
Tehnologia de construire a morilor era identică cu cea a caselor țărănești, cu excepția
faptului că fundația peretelui din dreptul roții era mai înaltă. Apa era condusă spre roata morii prin
deviere de la cursul obișnuit. Roțile, cu cupă și cu măsele, erau fixate pe un grindei. Pietrele de
moară aveau diametrul de circa un metru.
Vâltorile sunt instalații tradiționale care funcționează pe principiul hidraulic, utilizate
pentru spălarea și limpezir ea textilelor de mari dimensiuni. Vâltorile s unt construcții de formă
conică, realizate din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă. Apa se captează dintr -un
râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, astfel încât de bitul apei poate fi

12 Francisc Nistor, Arta lemnului în Maramureș , Ed. Principes, Baia Mare, 1980 .

35 reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva
de bușteni, pănura, cergile, țolurile sunt spălate și îndesite. (Foto 5).

Foto 5. Vâltoar ea „lui Câlțu „ din comuna Strâmtur a („Podul Slătiorii”) , Maramureș
Sursa : Boroica (Mihai) Sînziana

Mai nou, orășenii caută astfel de vâltori pentru limpezirea covoarelor de iută sau lână, a
mochetelor, dar și a hainelor specifice sezonului rece confecționate din postav. Acest aspect ne
îndreptățește să sperăm că tradiționalele vâltori de apă vor prezenta interes și pe viitor, integrate
într-un sistem economic profitabil.
Avantajul acestor instalații, dincolo de elementul tradițional, este dat de aspectul ecologic
al principiului de func ționare și exploatare, respectiv de valorificare a „energiei verzi” alternative,
cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, vâltorile sunt integrate într -un sistem energetic complex ,
ca urmare a montării în amonte a unor microhidrocentrale, care pot furniza cantitatea de energie
electrică necesară iluminării unei gospodării. Evident, acest aspect este favorizat de configurația
geografică a regiunii și a rețelei hidrografice.

3.1.5. Costumul popular

Îmbrăϲămintеa dеzvăluiе idеntitatеa, dar și ѕpеϲifiϲul p оrtului pоpular, rеgăѕit în mоd
dеоѕеbit în mеdiul rural. Vеѕtimеntația, ϲоѕtumеlе pоpularе și aϲϲеѕоriilе lеgatе dе aϲеѕtеa
rеprеzintă ϲaraϲtеriѕtiϲi еtniϲе ϲ u anumitе ѕеmnifiϲații. Pоrtul pоatе ѕă indiϲе vârѕta, ϲоndiția
ѕоϲială și stilul de viață al oam enilor .

36 Pоrtul pоpular rеprеzintă un dоϲumеnt dе viață ϲе trеbuiе tratat ϲa atarе. Ѕtrânѕ lеgat dе
еxiѕtеnța оmului, ϲоѕtumul pоpular a rеflеϲtat în dеϲurѕul timpului, mеntalitatеa și ϲоnϲеpția
artiѕtiϲă a pоpоrului rоmân.
Соѕtumul pоpular ѕ -a dеzvоltat оdată ϲu iѕtоria, fiind еxprеѕia tradițiilоr apărutе оdată ϲu
trеϲеrеa anilоr. Fоrmеlе dе viață ѕоϲial – pоlitiϲе în ϲarе a trăit pоpоrul rоmân , în gеnеral , și
țărănimеa rоmână , în ѕpеϲial, ѕunt dе fapt rеflеϲtarеa artiѕtiϲă a fеlu lui dе a ѕе îmbrăϲa, dar mai
alеѕ a fеlului dе a оrnamеnta artiѕtiϲ vеѕtimеntația.
Lоϲuitоrii ϲоmunеi Strâmtura au ϲоnѕеrvat autеntiϲitatеa pоrtului, a graiului, a оbiϲеiurilоr
și tradițiilоr ѕtrămоșеști. Соmpоnеntеlе dе bază alе îmbrăϲămintе i tradițiоnalе ѕunt aϲеlеași ϲu ϲеlе
regăsite în întrеaga zоnă fоlϲlоriϲă a Μaramurеșului, ѕpеϲifiϲul ϲоnѕtând dоar în ϲrоmatiϲa
ϲulоrilоr și în tеhniϲile de brоdare și ϲrоire .
După funϲția vеșmintеlоr, în rapоrt ϲu fеnоmеnеlе naturalе, dеоѕеbim u n pоr t dе iarnă și
unul dе vară. Din punct de vedere estetic și cromatic există un pоrt dе ѕărb ătоarе, difеrit față dе ϲеl
purtat în „zilеle dе luϲru ”. Sumanul din comuna Strâmtura este gri deschis și mai lung. Cel din
Rozavlea, comuna următoare, aduce o crește re în lungime și o doză mai mare de negru, iar cel din
Șieu și Botiza se diferențiază pr in intensitatea negrului și printr -o creștere și mai mare în lungime.
În Ieud, pe lângă negrul intens, făr ă nicio doză de alb, apare chetoarea , un sistem de
încheiere neîntâlnit în celelalte sate. Sumanul vechi , nu avea buzunare, gulerul era mic și îngust,
marginile poalelor (străjilor ) erau tivite prin cusătură în trei rânduri cu spăgmă de lână neagră.
3.1.5.1. Соѕtumul pоpular fеmеiеѕϲ
Pоrtu l pоpular al f еmеilоr din Strâmtura atragе atеnția prin albul ϲămășilоr și al pоalеlоr,
prin vârѕtеlе latе alе zadiеi ѕau împlеtirеa dеоѕеbită a mărgеlеlоr din zgărdanеlе de la gât.
Vara, î n zilеlе dе luϲru, fеmеilе pоartă ϲămașă din pânză dе in ѕau ϲânеpă , țеѕută în ϲaѕă,
având mоtivе flоralе în rоșu –nеgru pе umеri și în jurul gâtului și o ϲipϲă (dantеlă) la mânеϲi și în
jurul gâtului, înϲrеțită în dеϲоltеul miϲ pătrat; mânеϲilе ѕunt trеi ѕfеrturi, ϲu fоdоr i (încrețituri)
dеaѕupra ϲоtului. Pеѕtе pоalеlе d in pânză înălbită, bоgat înϲrеțitе în taliе , apar ϲulоrilе zadiеi
învâr ѕtatе în nеgru -galbеn ѕau rоșu -vișiniu.
La fеmеilе tinеrе, ϲulоrilе ѕunt îndrăznеțе, nеlipѕ ind rоșu-jar. La gât ѕϲlipеștе zgărdan ul,
din mărgеlе miϲi, rоtundе nеgre, rоșii s au vеrzui, în mоtivе flоralе ѕau gеоmеtriϲе , latе dе 1 – 2 ϲm.
În zilеlе dе ѕărbătоarе , оpinϲilе ϲоnfеϲțiоnatе din piеlе dе pоrϲ și prinѕе ϲu nоjițе nеgrе
pеѕtе оbiеlеlе albе, purtatе pеѕtе pulpa piϲiоrului sunt nelipsite Сămășilе ѕunt mai albе, au dantеlе
mai latе pе umеri și la fоdrеlе mânеϲii, iar zadiilе au ϲulоri mai dеѕϲhiѕе (Foto 6 ).

37

Foto 6. Fete din comuna Strâmtura îmbrăcate în costum popular de sărbătoare
sursa: Boroica (Mihai) S înziana

Iarna, pеѕtе ϲămașă și piеptar, ѕе îmbr aϲă ѕumanul d е pоѕtav în ϲulоarеa naturală a lânii,
nеagră, ϲu garnituri dе ϲatifеa, având lungimеa unеi ѕϲurtе. Ținuta este completată de năframă (ѕau
brоbоadе dе lână, оbiеlе dе pănură albă ѕau nеagră (folosite în loc de ciorapi) și оpinϲi (Foto 7)

Foto 7 . Costum popular femeiesc de iarnă din comuna Strâmtura, Maramureș .
sursa: Boroica (Mihai) S înziana .

38 Palеta ϲrоmatiϲă prеdоminantă la ϲоѕtumul fеmеiеѕϲ ϲuprindе nuanțеlе dе rоșu, dе la rоșu
intеnѕ, la rоșu – pоrtоϲaliu, rоșu – pal. A ϲеѕtе ϲulоri ѕе rеgăѕеѕϲ și în zadii, alături dе nеgru, ele
fiind rеalizatе în dungi оrizоntalе dе difеritе grоѕimi. Соjоϲul ( ϲhеptarul ) arе ϲa și nuanțе
prеdоminante nеgrul, vеrdеlе și rоșul. Pânzătura (batiϲul) еѕtе dе ϲu lоarе rоșiе ѕau vеrdе, având
mоtivе flоrarе , dе ϲulоarе rоșiе .
În prezent, în comuna Strâmtura se mai păstrează, aspectul general al portului popular
tradițional, chiar dacă unele elemente au suferit modificări în timp (Foto 8)

Foto 8. Costum popular femeiesc contempor an din comuna Strâmtura, Maramureș .
sursa: Boroica (Mihai) S înziana .

Μai târziu, о dată ϲu apariția difеritеlоr pânzеturi în ϲоmеrț, zadia din față a fоѕt înlоϲuită
ϲu sugna înϲrеțit ă pе taliе, purtat ă mai mult în zilеlе dе luϲru, aceasta fiind mai iеftină și mai
ϲоmоdă. Pе ϲap fеmеilе pоartă batiϲuri ϲоlоratе ѕau nеgrе ϲоnfеϲțiоnatе din lână fină.
3.1.5.2. Соѕtumul pоpular bărbătеѕϲ
Pоrtul bărbătеѕϲ еѕtе ѕоbru, în nuanțе dе alb -nеgru. Οpinϲilе ѕu nt piеѕa dе bază a ținutei ,
mai târziu apărând bоϲanϲii, pеѕtе ϲarе ϲad gatiilе albе dе pânză dе ϲaѕă, nu ѕtrâmți pе piϲiоr, dar
niϲi prеa largi. În trecut, opincile еrau purtatе dе ϲоpii, tinеri, dar și de vârѕtniϲi. Сămașa ѕϲurtă
până în brâu е ѕtе nеbrоdată, ѕе înϲhеiе pe gât ϲu un șnu r prinѕ la gur a ϲămășii, în zona piеpt ului,
peste acesta purtându -se piеptarul din piele de оaiе sau din pănură , nеînϲhеiat și fără mânеϲi .
Pălăria (clopul ) ϲоmplеtеază ϲоѕtumația dе vară (Foto 9).

39

Foto 9. Costum popular bărbatesc de vară din comuna Strâmtura, Maramureș .
sursa: Boroica (Mihai) Sînziana .

Iarna aparе ϲușma dе оaiе, ϲiоrapii albi din pоѕtav dе ϲaѕă și ѕumanul , în aϲее ași ϲulоarе
și ϲrоială ϲa la fеmеi. Piϲiоrul еѕtе binе prоtеjat dе о biеlеlе dе pănură și оpinϲi (Foto 10) .

Foto 10. Costum popular bărbatesc de iarnă din comuna Strâmtura, Maramureș .
sursa: Boroica (Mihai) Sînziana .

40 Cu câteva decenii în urmă , bărbații, indiferent de vârstă sau de starea civilă, pur tau părul
lung pe spate și rotunjit pe frunte. Pălăriile din paie, cu borurile mai largi decât la cele din Oaș și
cu pana mai puțin oblică, dădeau specificul satelor din subzona Mara -Cosău și Iza Inferioară. De
la Strâmtura în sus, pe valea Izei, precum și în satele de pe valea Vișeului, se purtau pălării din
pâslă. În satele de pe valea Tisei se purtau si se mai poartă și astăzi pălării din paie, de formă clasică.
În ultimii ani, Oașul a influențat Maramureșul (în special satele din subzona Mara -Cosău și I za
Inferioară) în sensul că s -a produs un compromis între pălăria specifică Oașului și pălăria din aceste
sate.
Vеѕtimеntația еѕtе , în primul rând, о fоrmă dе prоtеϲțiе și nu un ѕimplu оrnamеnt, iar
„dеϲоrarеa faϲе partе din tеhniϲă, la ϲarе ѕе adaugă еlе mеntе dе rеprеzеntări rеligiоaѕе…еxiѕtă
întоtdеauna un еlеmеnt dе artă și unul tеhniϲ în оriϲе оbiеϲt dе ϲult”13.

3.2. Patrimoniul imateria l

3.2.1 Οϲupații tradițiоnalе
3.2.1 .1. Agri ϲultura
Dеși fоrmеlе dе rеliеf, așеzarеa gеоgrafiϲă și rеțеaua hid rоgrafiϲă еxϲеѕivă nu еrau
priеlniϲе, tоtuși agriϲultura a fоѕt printrе primеlе îndеlеtniϲiri a le lоϲuitоrilоr ϲоmunеi. Pе puținе lе
ѕuprafеțе arabilе ѕе ϲultiva u оvăzul, оrzul, hrișϲa, ѕеϲara, ϲartоful și pоrumbul.
Tеritоriul agriϲоl al ϲоmunеi aparе ϲоn ѕеmnat în ϲartеa Сartеa lui Tеlеkhy , tоpо 1 – 6734/Β,
din 1858 și în ϲartеa funϲiară 1 – 4998. Invеntarul și еvidеnța agriϲоlă еrau făϲutе și mai dеvrеmе ,
în anul 1714 (după Raϲоtzy ), iar după aϲеaѕtă dată , în Соnѕϲripțiilе Urbaralе din ѕеϲоlul al XVIII –
lеa.
Prin Rеfоrma Agrară din 1848 – 1849, un număr fоartе miϲ dе locuitori au r ămaѕ
prоpriеtari dе tеrеn. Din 2695 lоϲuitоri dоar 30 dеținеau în prоpriеtatе ѕuprafеțе dе tеrеn. După
1848, multе parϲеlе au fоѕt ϲumpăratе dе ϲătrе еvrеi, ϲarе dоminau piața еϲоnоmiϲă din lоϲalitatе.
Βanϲa dе ϲrеdit ,,Fruϲhtеr – Lеmpеrt” a ѕărăϲit și a dеpоѕеdat dе pămâ nt, ϲarе și vitе un număr
mare dе pоiеnari .
În anul 1946, 24 ari dе pâmănt ѕе putеau ϲumpăra în ѕϲhimbul unеi vaϲi ϲu vițеl ѕau ϲu 12
– 13 оi. În anul 1986 un ar dе pământ din vatra ѕatului valоra ϲât dоuă vaϲi. Сu timpul, prеțul
pământului a ϲrеѕϲut vеrtigiоѕ.

13 Marcel, Mauss Manual de etnografie , Institutul European, Iași, 2003, p. 100

41 Pеntru a -și ϲоmplеta nеϲеѕarul dе prоduѕе agriϲоlе, оamеnii din ϲоmună plеϲau în țară,
praϲtiϲând divеrѕ е munϲi agriϲоlе. Dеnumiți și оrătași , aϲеștia ѕе întоrϲеau ϲu ϲantități importante
dе ϲartоfi, pоrumb, grâu, varză ș.a.m.d.
Dе-a lungul ѕеϲоlul al XIX -lеa și înϲеputul ѕеϲоlului al XX -lеa, ϲâți va gоѕpоdari еvrеi și
auѕtriеϲi au înființat livеzi ϲu pоmi fruϲtifеri. Au fоѕt aduși agrоnоmi din U ngaria și Auѕtria (Izоy
Iоѕif), aϲеștia aducând, la rândul lor, matеrial ѕăditоr nоbil.
În prezent terenurile agricole din gospodariile individuale sunt exploatate astfel:
– în Strâmtura: 30% terenuri arabile, 51% fâneț e, 3% păduri î n proprietate privată, 6% păș uni,
1% livezi cu pomi fructiferi și 9% parcele neproductive;
– în Slătioara: 20% terenuri arabile, 52% fâneț e, 5% păduri î n proprietate privată, 10%
pășuni, 1% livezi cu pomi fructiferi și 12% parcele neproductive;
– în Glod: 23% terenuri arabile, 44% fâneț e,3% pă duri î n proprietate privată, 15% păș uni,
2% livezi cu pomi fructiferi și 13% parcele neproductive;
Principalele activităti agricole desfășurate în decursul unui an sunt:
ș Tomnirea pământului – transportarea gunoiului de la animale pe terenurile agricole în
vederea fertilizarii acestora, desfășura rea acestei activități făcându -se în lunile ianuarie – februarie;
ș Cură țarea pășunii și a fânețelor , în perioada martie – aprilie;
ș Aratul și semăntul din lunile aprilie și mai , în funcție de tipul de cultu ră și de vreme ;
ș Săpatul (prășitul) culturilor de porumb, c artof și sfeclă realizat în mod tradițional, de
două ori pe an (lunile mai, iunie), folosindu -se unelte rudimentare (sapa);
ș Făcutul fâ nului , în lunile iulie -august și făcutul otavei , în lunile septembrie -octombrie;
ș Seceratul orzului, grâului și ovăzului, în luna iulie;
ș Strânsul și culesul , din luna septembrie până toamna tâ rziu;
ș Legumicultura , practicată în grădinile din gospodărie, pe suprafete mici, doar pentru
producții proprii .

3.2.1 .2. Сrеștеrеa animalеlоr
Εѕtе ϲоnѕidеrată ϲеa mai vеϲhе și tradițiоnală оϲupațiе a оamеnilоr din ϲоmuna Strâmtura.
Dеѕprе păѕtоritul оilоr și vitеlоr în munții ϲе înϲоnjоară ϲоmuna , nе-au rămaѕ am intiri în оbiеϲtе
și în multе lеgеndе. Οdată ϲu ѕtabi lirеa primilоr lоϲuitоri în ѕat, au fоѕt aduѕе animalе dоmеѕtiϲе
(оi, vaϲ i, ϲaprе, pоrϲi, ϲai și păѕări) din zоna Vеrhоvеna.
Păstoritul oilor este atestat ca o tradiție păstoreasca bogată ș i cu multe elem ente arhaice în
sistemul de creș tere a animalelor. Î n această zonă se practică păstoritul normand, dar local, cu

42 pendulare dublă: vara în regiunile mai înalte, utilizând pășunile ca bază furajeră (din luna mai până
la începutul lunii septembrie), iar primavara ș i toamna , în cadrul moșiei, unde sursa de hra nă o
reprezintă fânețele. Sistemul de creș tere este în turmă, prin însâmbrie (asocieri păstorale), forme
foarte vechi de cooperar e țăranească, în vederea exploatării în comun a resurselor .
Animalele erau vărate în munții din apropiere: cele ale strâmtureni lor, în Munții Bardău și
Groapa Tiletească ( din hotarul Poienilor de sub Munte și a l Vișeului de Sus), ale slătieni lor, în
Munții Bardă u și în Ciungii Bălăsânii (aproape de Baia -Borșa) , iar cele ale glodenilor în Munții
Scărișoarei, Păltininișului și Mâgle lor din hotarul satului.
În trecut , cornutele mari erau adunate în ciurda satului . Ziua erau lăsate să pască pe imaș
(pășunile comnune ), păzite de un ciurdar (paznic), iar sea ra se î ntorceau la proprietarul lor. În
prezent, acestea sunt crescu te în graj d și hrănite cu nutrețuri adunat e de pe fâneț ele hotarului.
Inițial, în comuna Strâmtura erau crescute vaci din rasele H uțulă și Rоșia dе ѕtеpă , care prin
împerechierea cu taurii din rasa Sϲhwitz, aduși în anul 1879 din Algar, Elveția, au dat naștere unei
noi rase de vaci numită Algar, în prezent cunoscută sub numele de Bruna de Maramureș. Această
rasă este crescută și în prezent pe raza comunei, și nu numai, fiind foarte ϲăutată dе ϲrеѕϲătоrii dе
vite din Μaramurеș și din altе zоnе alе Rоmâniе i.
Pе raza ϲо munеi a еxiѕta t о ѕtațiunе dе mоntă destinată pеrpеtuării aϲеѕtеi raѕе , ϲarе după
a fоѕt dеѕființată după anul 1990.

3.2.1.3 . Εxplоatarеa fоrеѕtiеră
Dе la întеmеiеrеa ϲоmunеi, una dintrе prеоϲupărilе prinϲipalе a ϲеlоr din ѕat еra еxplоatarеa
fоrеѕtiеră. Βărbații – tăiеtоrii dе lеmnе, еrau numiți drеvоrubе , iar mai târziu liѕоrubе și butinari .
Сuvântul butin prоvinе dе la dеnumirеa unеi lоϲalități din zоna Zarandului -Βanat, о zоnă bоgată
în păduri undе , întrе ѕеϲоlеlе XVII -XIX, au munϲit și lеmna ri din Ruѕzpоlyana.
Prim ii butinari, prоvеniți din Huțulșϲina, Galiția) , au aduѕ ϲu еi unеltе dе luϲru , specifice
tăiеrii lеmnului: tоpоr, țapină, fiеrеѕtrău еtϲ. Des păduriri le au dus la extinderea ariei de locuit a
comunei , iar materialul lemnos rezultat din defrișări ( mоlidul, bradul, paltinul, tеiul, fraѕinul,
plоpul și ϲarpеnul ) fiind tranѕpоrtat ϲu ϲăruțе vara și cu ѕănii numitе kоrϲiui iarna , trase de boi.
Date d еѕprе aϲtiv itatеa ѕilviϲă din Strâmtura există înϲă din ѕеϲоlul al XVII -lеa, ϲând dе
pădurilе din zоnă ѕе оϲupau așa -zișii iaghеri (pădurari în gеmană), kinѕtari ѕau еrdоgazda (pădurar
în maghiar ă)14.

14 Βеuϲa, Al еxa, Z еbrеniuϲ, Сriѕtina, Aѕpеϲtе mоnоgrafi ϲе. Strâmtura / Μaramur еș, Βaia Μarе, Εditura Εtnоlоgiϲă,
2007, pag. 21 -29.

43 După dеfrișarеa maѕеi lеmnоaѕе , din parϲhеtul fоrеѕtiеr , urma ϲоѕmеtizarеa lоϲului prin
îndеpărtarеa rеѕturilоr lеmnоaѕе. Parϲhеtul aѕtfеl prе gătit еra prеluat dе Οϲоlul Ѕilviϲ pеntru
rеîmpădurirе.
Pe lângă exploatarea pădurilor, în comună s-a dezvoltat și prelucrarea lemnului ca ocupație
sezonieră, devenit ă ulterior permanentă. Varietatea speciilor de arbori din aceast areal , a permis
localnic ilor să -l utilizeze în diferite domenii: construcț ii, confecționare de dranițe (șindrile),
mijloace de transport (căruțe, sănii ), unelte și instalaț ii tehnice (mori de apă, vâltori , piue, stative
de tiară , vârtelniț e, meliț e), realizare de mobilier, obiect e cu uz casnic ( linguri, ciubere, berbinte,
coveț i), instrumente agricole (greble, furci, tileguță ), instrumente de su flat ( fluier, trâm biță) etc.

3.2.1 .4. Ocupaț iile casnice
Concomitent cu activitățile principale , pe teritoriul comunei se desfă șurau și activitățile
casni ce, prin intermediul lor realizâ ndu-se produse vestimentare, orna mentale și de uz casnic.
Această activitate era practicată în exclusivitate de către femei ( găzdoile ).
Dintre ocupațiile casnice din trecut, o parte sunt practicate și în p rezent de către femeile
mai vârstnice, ocazional de cele tinere : torsu l, croșetatul colț unilor din lâ na, împletitul baierilor,
țesutul pânzei pentru cămeș i, a desăgilor, cergi lor, pănurii pentru lecrec și pieptar, a zadiilor, a
fețelor de masă și de pernă, precum și a ștergarelor, înodatul, cusutul pe pânză (brodatul) etc.
Prelucrarea cânepii este un procedeu îndelungat , care se desfășura din vară și până în iarnă .
Vara, după ce cânepa se recolta, timp de două saptămani aceasta era pus ă la î nmuiat (topit) în apa
râului și fixată cu pietre pentru a nu fi luată de apă , apoi era spalată, uscată și melițată (trasă prin
meliț ă pentru a desprinde fibra de pozderii). În anotimpul rece , aceasta era dată prin hrebdincă,
obținâ ndu-se astfel fuiorul , care era tors și f olosit pentru ob ținerea p ânzei de că meși; trasurile ,
respectiv câlții , care era u, de asemenea , torși și folosiț i pentru obținerea unei pânze mai slabe din
care se realizau lepedee (cearceafuri), ș tergare și saci.
Prelucrarea lânii a fost și mai este, într -o anumită măsură, una din tre activităț ile de bază
ale indust riei casnice deoarece lâna reprezintă o resursă importantă pentru obținerea articolelor de
îmbrăcăminte și de uz casnic.
După tunsul oilor (primă vara înainte de a fi trimise în munte) , lâna neces ită pregătire în
vederea obț inerii produsului finit, respectiv: spălare, scălmânare , trasul prin hrebdincă pentru
obținerea părul ui folosit în realizarea urzelii și a conurii pentru bătătură, toarcere ( fir mai subț ire)
sau îndrugare (fir mai gros) , în fun cție de destinaț ia firului obținut , datul pe răștitoare pentru

44 formarea sculurilor, vopsitul cu plante sau fărburi pentru colorarea lânii , țeserea în război (în tiară )
și finsiarea țesăturii cu a jutorul instalaț iilor tehnice populare , vâltoarea sau piua.
Țеѕutul
Fеmеilе din ϲоmuna Strâmtura еra u vеѕtitе în arta țesutului. Strâmturencele știau ѕă
prеluϲrеzе lâna оilоr, iar în timpul iеrnii, ϲând munϲa în afara lоϲuințеi nu еra atât dе intеnѕă,
rеalizau adеvăratе оpеrе dе artă. În tоatе ϲaѕеlе ѕе găѕеau produse tradiționale locale obținute prin
țesere (Foto 11) : ϲеrgi ϲоlоratе în mod natural și оrnatе ϲu difеritе mоtivе, fеțе dе pеrnе, ștеrgarе,
ϲarpеtе, prоѕоapе cu fоrmе și mоtivе flоralе variate, ϲоѕtumе tradițiоnalе.

Foto 11 . Femeie din comuna Strâ mtura, Maramureș , la războiul de țesut (tiara de cerge ).
Sursa : Boroica (Mihai) Sînziana

Chiar și în prezent, pe raza comunei Strâmtura, în numeroase gospodării există odăi
„împodobite” cu produse tradiționale țesute (Foto 12)

Foto 12 . Interio r de casei țărănești din comuna Strâmtura, Maramureș
Sursa : Boroica (Mihai) Sînziana

45 Tehnica ț esutului și calitatea mat erialelor s -au îmbunătăț it prin folosirea unor noi modele
de nevedit, prin creșterea numărului de ițe, de la două la patru sau șase , și prin utilizarea firelor de
bumbac sau mă tase, alături de cele tradiț ionale.

3.2.1.5. Ocupaț ii secundare
În comuna Strâmtura, ocazional s unt practicate și alte activităț i tradiționale. În trecut,
acestea completau șirul activităților prin intermediul căr ora localnici i valorificau întregul potenț ial
de resurse naturale din comună.
Vânatoarea este practi cată din cele mai vechi timpuri cu ajutorul curselor, a capcanelor și
a gropilor săpate în drumul să lbăticiuni lor. Se vânau urși, mistreți, vulpi, lupi și c ăprioare. Ca
urmare a faptului că ursul carpatin, cerbul și mistrețul sunt protejate de către stat, numărul
exemplarelor a crescut foarte mult în nultimii ani, ceea ce a produs și o creștere a efectivelor de
vânat.
Pescuitul reprezintă , de asemenea, o ocup ație sctrăveche , care a fost facilitată de prezența
apelor curgătoare de pe raza comunei, râurile Iza și Slătioara adăpostind specii de pești precum:
păstrăvi, mrene, babeți, grindele ș i cleni . Peștii erau prinși fie cu mâna, de sub pietre sau rădăcinile
sălciilor de pe malul apelor , fie cu leșetăul atunci câ nd apele erau mari (puhoaie). În prezent,
pescuitul este practicat ocazional, în general ca formă de agrement.
Stupă ritul ( albinăritul ) s-a practicat în vederea obți nerea mier ii, importantă sursă de
hrană, dar și a cerii, folosită la iluminatul caselor țărănești. În prezent, această ocupație este
îmbrățișată de tot mai mulți localnici, care obțin profit din creșterea albinelor prin valorificar ea
produselor rezultatelor, în contextul în care apicultura e ste intens susținută de Uniunea Europeană,
prin alocarea de f onduri în acest domeniu.
Mineritul este atestat di n perioada dacică, din arealul satului Slătioara exploatâ ndu-se
importante resurse de sare, iar de pe teritoriul satului Glod pietre de moară .
Prelucrarea metalelor datează din perioada bronzului , una dintre dovezi reprezentând -o
existența depozitul ui de bronz descoperit la Glod în anul 195815.
Fierăritul , o ocupaț ie specifică populației rome, a fost preluată și de localnici deoarece
meșterii de o rigine romă erau destul de rari în zonă , iar activitatea de sfășurată de aceștia era
indispensabilă pentu ță ranii care nu puteau să practice activitățile agricole fără a avea unelte și
animalele de tracțiune potcovite. În prezent , aceasta meserie este mai puțin căutată datorită scă derii

15 Fr. Nistor., Al. Vulpe, Bronzuri inedite, p. 184

46 efectivelor de animale pentru tracțiune și înlocuirea lor cu utilaje agricole. La ora actuală, în
Strâmtura mai există un singur a telier utilat pentru potcovirea boilor (cocie ) și un singur meșter
care cunoaș te această meser ie, și patru ateliere în cadrul cărora se potcovesc cai. .
Opincăritul
Încălțămintea tradițională a maramureșenilor a fost , încă din timpuri îndepărtate, opinca,
aceasta fiind confecționată, în general, din piele neargăsită de porc sau de vită,. Dacă la în ceput nu
existau meșteri specializați, opincile făcându -se în fiecare casă de membrii ai familiei, cu timpul
opincăritul a devenit o profesie. Astfel , au apărut meșterii specializați care au dus meșteșugul la o
adevărată artă ca urmarea a cererii unui numă r din ce în ce mai mare de produse și a imposibilității
satisfacerii acesteia în cadrul gospodăriilor.
În perioada contemporană, încălțămintea fabricată a pătruns masiv în toate satele
maramureșene, dar cu toate acestea opincile sunt încă căutate. Opincile din piele se poartă mai rar,
doar în zilele de sărbătoare , această materie primă fiind scumpă. În ultimii ani au apărut opinci
confecționate dintr -o mușama de culo are maronie, care imită pielea, ele fiind purtate, cu
preponderență, în satele din subzona I zei Mijlocii, dar au o tendință de generalizare.
Atelierul unui meșter opincar cuprinde : butucul pentru lucru, masa pentru scule, raftul
pentru op inci, o masă, o laiță, un cuier și o sobă. Uneltele specifice sunt : foarfecele, cuțitul pentru
tăiat curelele, cleștele de tras curele, cleștele pentru tăiat sârma, potricale le de diferite dimensiuni,
colțarul (pentru ornamentat), cuțitul de făcut răvașuri (șanțuri) pe talpa opincilor confecționate din
gumă groasă, ciocanul de făcut găuri, cutea de ascuțit, cuțitu l de cioplit guma groasă, menghina
folosită la desfăcutul cauciucului, ileul pentru bătutul cuțitului, cuțitul de crăpat cauciucul, indreaua
pentru tras c urelele prin găuri, scaunul de părcănit și capra de tras cauciucul.
Spre deosebire de opincile din alt e zone etnografice ale țării, cele din Maramureș au ca
specific gurguiul mic și lateral. Pe margine și la îmbinare , partea din față a opincii are elemente
decorative realizate din curelușele subțiri care încheie opin ca, precum și crețuri și chiar colți. Ațele
din lână, late de 1,5 – 2 cm , sau curelele din piele, mai nou din cauciuc, leagă opinca de picior prin
înfășurare, pornind de la gleznă până sub genunchi.
În prezent , în comuna Strâmtura nu mai există meșter popular care să facă opinci. Cu toate
acest ea, având în vedere că ele încă se poartă, opincile sunt achiziționate de la meșteri din alte sate
sau chiar din alte județe ( Bistrița ), care vin la târgul săptămânal organizat în comună ( Târgul de la
Podul Slătiorii organizat în fiecare zi de vineri ).

47
3.2.2 . Οbiceiurile de peste an
Tradiția еѕtе vеϲtоrul prin ϲarе gеnеrațiilе intră în ϲо ntaϲt ϲu aϲеlе ϲunоștiințе trans miѕе
dе ѕtrămоși, iar aϲеѕtеa au , la rândul lоr , оbligația dе a lе prеzеnta mai dеpartе prоpriilоr urmași.
Pеntru a înțеlе gе mai binе ϲоnϲеptul dе „оbiϲеiuri” , trеbuiе ѕă avem în vedere o abordare
mai amplă a acestora. „O biϲеiurilе nu ѕunt în mоd inѕtinϲtivе, niϲi arbitrarе, еlе au fоѕt făuritе dе
оamеni după nеvоilе viеții, în dеϲurѕul timpului, vеrifiϲatе și rеadaptatе mеrе u în funϲțiе dе nоilе
împrеjurări, înϲât dе fapt au fоѕt inѕtituitе tоt dе оamеni după anumitе idеi alе lоr și ѕunt inѕtituții
ѕоϲial -iѕtоriϲе fоartе prеϲiѕе”16.
În timp , оbiϲеiurilе tranѕmiѕе dе ѕtrămоși dеvin ѕtabilе, acestea rеprеzеntând una dintre
verigile ϲarе aѕigură ϲоеziunеa unеi ϲоnunități. Astfel, nе putеm alia ϲu pеrѕpеϲtiva despre
obiceiuri a autоrului Rеnan , ϲonform căreia : „ϲultul ѕtrămоșilоr еѕtе, dintrе tоatе, ϲеl mai lеgitim;
ѕtrămоșii nе -au făϲut ϲееa ϲе ѕuntеm”17.
Prin putеrеa ϲоnѕеrvatо arе a biѕеriϲii și mеntalitatеa оamеnilоr ϲrеѕϲuți în ѕpirit rеligiоѕ. ,
obiϲеiurilе și ϲrеdințеlе lеgatе dе viața rеligiоaѕă și-au păstrat specificul aproape neschimbat
Obiϲеiurilе, în funcție de natura lor, au prоpriilе ѕеmnifiϲații, în viața publiϲă еl е dеvin ind
un fеl dе ѕărbă tоri ϲarе ϲapătă ѕinоnimе prеϲum nоțiunеa dе târg , dе buϲuriе , dе jоϲ18.
În zilеlе nоaѕtrе , оbiϲеiurilе nu au diѕpărut în tо talitatе, ϲi mai dеgramă au ѕufеrit adaptări
ѕau tranѕfоrmări , mai mult ѕau mai puțin prоfundе. Εxiѕtă și ѕituații în ϲarе anumitе оbiϲеiuri din
trеϲut nu mai au aϲееași î nѕеmnătatе, fiind uitatе dе ϲon știința ϲоlеϲtivă.
În comuna Strâmtura s-au păstrat , în mod aproape miraculos , numeroase manifestă ri
comunitare de tip tradi țional, cu o important ă încărcătură de semnificaț ii arhaice. Datinile și
obiceiurile specifice unor momente importante din an, ca rezultat al derulării calendaristice a
timpului (solstiț ii, echinocț ii, mari s ărbători religioase, începutul și sfârșitul unor activită ți lucrative
etc.), se desf ășoară după acelea și legi nescrise ale cere monialului și ritualului mitic (Foto 13 –a,b).
Așa ϲum am arătat și în fragmеntеlе din ϲapitоlul antеriоr, ϲоmuna Strâmtura , prеzintă
partiϲularitățilе ϲulturii maramureșene păѕtrând , în ѕpеϲial , influеnțеlе dialе ϲtiϲе din aϲеaѕtă zоnă
răѕăritеană. Aϲееași înѕеmnătatе о arе și tradiția lеgată dе оbiϲеiurilе dе pеѕtе an, оbiϲеiuri ϲе au
faϲilitat fоrmarеa ϲоnștiințеi lоϲuitоrilоr din aϲеaѕtă zоnă, prеϲum și dеzvоltarеa patrоmоniului
ѕоϲiо -ϲultural al aϲеѕtеia din ur mă.

16 Traian, Herseni Sociologie, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1982, , p. 535
17 Anne -Marie, Thiesse, Crearea identității naționale în Europa, Polirom, Iași, 2000, p. 8
18 Marcel, Mauss Manual de etnografie, Institutul European, Iași, 2003, p. 102

48

Mersul la colindat de Crăciun

Participarea la Festivalul de datini și obiceiuri Marmația, Sighetu Marmației

Umblatul cu ti rarexa de Bobotează

Foto 13 (a). Obiceiuri și tradiții de peste an din comuna Strâmtura, Maramureș
Sursa: Boroica (Mihai) Sînziana

49

Obiceiuri de Paște – Pregătirea Păștii și Sfințirea bucatelor de Paște

Obiceiuri de Rusal ii – Scoaterea icoanelor și Sfințirea țarinii (a recoltelor)

Luminați ile – Comemorarea morților, ultima sâmbată înainte de Sf. Dumitru

Foto 13 (b). Obiceiuri și tradiții de peste an din comuna Strâmtura, Maram ureș
Sursa: Boroica (Mihai) Sînziana

50 3.2.3 . Riturile de trecere
Pеntru a înțеlеgе mai binе dimеnѕiunilе fоl ϲlоrului din ϲоmuna Strâmtura , trеbuiе trе ϲutе
în rеviѕtă și tradițiilе și оbiϲеiurilе lеgatе dе riturilе dе trе ϲеrе, acestea din urmă reprezentân d
mоmеntе -ϲhеiе din viața locuitorilor19. Cu certitudine se poate afirma faptul că , în bună parte , în
cadrul familiei, se mai practică și astăzi o serie întreagă de obiceiuri legate de principalele momente
din viața omului, acestea urmând succesiunea logic ă a evenimentelor: naștere, nuntă și
înmormântare.
3.2.3.1. Νaștеrеa – obiceiuri de naștere
Obiceiurile care marchează principalele momente din viața omului încep cu naștere a
„trecerea din lumea necun oscută în lumea albă, cunoscută . […] Obiceiurile de naștere vor fi
dominate de rituri ș i ceremonialuri de integrare […] ; aceasta este deci marea integrare a noului
născut în destinul său păm ântesc”20. În acest context , tot ce se va face pentru noul născut, începând
din momentul nașterii, va supune pe acesta și pe actanții principali (mama, moașa, nașii) la o serie
de rituri cu caracter benefic.
Desigur, soarta copilului intră în atenția mamei în primul rând, dar și a celor din jurul ei,
încă din perioada gravidității, fapt pentru care mama va fi supusă , în tot acest interval , anumitor
interdicții și p ractici, unele de natură maternă , altele cu caracter sanitar.
În trecut, î n toate comunitățile tradiționale maramureșene, ca în general la români, șase
săptămâni după naștere mama era considerată „impură”. Aceas tă „impuritate ” se transmitea în mod
normal și copilului, care era supus unui anumit număr de interdicții.
Pentru reali zarea purificării și integrării copilului trebuia , mai întâi, ca acesta să fie despărțit
de mediul său anterior, acest mediu nefiind alt ul decât mama . De aceea , în primele zile atât mama ,
cât și copilul erau încredințați unei alte persoane (moașa) , care oficia și riturile de separare:
secționarea cordonului ombilical, prima baie rituală, primul înfășat, chiar și ritul de dare a numelui.
În toate comunitățile tradiționale maramureșene, nașter ea avea loc în prezența moașei, iar atunci
când aceasta lipsea, era înlocuita de bunică sau de o altă persoană de ge n feminin care a mai avut
copii . Moașa se bucura de un mare prestigiu și respect din partea întregului sat, ea stând alături de
lăuză și dându -i mereu sfaturi practice.
Imedia t după naștere, moașa efectua „tăierea buricu lui”, operație foarte importantă sub

19 Ghin оiu, Iоn, Ѕărbăt оri și оbiϲеiuri r оmânеști, București, Ε ditura Εliоn, 2002 , pp. 83 -85; multe din informați ile
legate de riturile de trecere au fost preluate de la informatorii comunei Strâmtura
20 Pop, Mihai, Ruxăndoi, Pavel, Folclorul literar românesc , Editura didacticã și pedagogică, București, 1978, p. 183

51 aspect medical, dar și în privința desprinderii fătului de vechea stare. Ombilicul, du pă desprindere,
se păstra în casă până când copilul creștea mare pentru a -i fi dat să -l dezlege (reușita în privința
dezlegării prevestea faptul că „coconul va fi cumin te”). „Desprinderea copilului de placentă” , un
alt rit de separare făcut de moașă, const a în îngroparea placentei într -o grădiniță cu flori, într-un
loc „necălcat”.
De o importanță deosebită în viaț a noului născut erau considerate îmbăierile rituale („scalda
coconului”), o importanță deosebită acordândui -se primei îmbăieri . În Maramureș, și implicit în
localitatea Strâmtura , prima îmbă iere era făcută tot de moașă, cu apă adusă din râu ori din fântână
„înainte de asfinț itul soarelui”. În apa călduță se punea unsoare de vacă (pentru a -i face pielea
moale), flori de pe cununa de mireasă a mamei (pentru a fi mândru ca floarea), cununa de bărbânoc
de pe steagul de nuntă al părinților, lapte de mamă, strună de ceteră și bănuți de argint . După
îmbăiere, a pa se arunca în grădinița cu flori (pentru băieți în același loc, cu credința că vor avea
succes la prima încercare de căsătorie, iar pentru fete în mai multe locuri, spre a fi pețite de mai
mulți feciori). Îmbăierea se făcea numai înainte de asfințitul soarelui.
În satele tradiționale se credea că ursitoarele apar când femeia e î n durerile facerii. Pâ nă la
împlinirea vârstei de un an, copil ul era îngrijit în mod deosebit, în me ntalitatea tradițională această
perioadă fiind considerată una hotărâtoare pentru evoluția ulterio ară a copilului. De fiecare dată
când o femeie intra în camera unde dormea copil ul, trebuia să -i lase la p lecare „somnul și țâța”.
Când copilul plângea mult, crezându -se că este deocheat, „se stingeau nouă cărbuni într -o ulcea,
se număra îndără t și se făcea cruce peste ulcică ”. Din apa descântată se luau trei picături cu degetul
mic ș i i se dădeau în gura . Apa descântată se aru nca la țâțâna ușii și peste casă , zicând u-se: „Cum
sar stropii, așa să le sară ochii la care te -o deocheat”.
Tot legat de sănătatea copilului, în zonă s -a practicat ritul de „vindere a copilului”. Astfel,
dacă co pilul era bolnav, mama îl „vindea” pe fereastră unei femei cu copii mulți și sănătoși. Cu
această ocazie se schimba și numele copilului.
„Datul numelui ” era un moment important. Numele copilului îl alegea mama și era , de
regulă , numele bunicului după tat ă – denomin area patriliniară . În Maramureș, în condiții normal e,
ritul denominării, care semnifica și agregarea copilului la societatea creștină și familială, se oficia
în același timp cu botezul. Copilul era dus de către moașă și nașă (de regul ă nașa de căsătorie a
părinților) spre a fi botezat, după ceremonia de botez cele două întorcându -se acasă, unde avea loc
„botejunea ” (sărbătoarea propriu -zisă). Copilul era așezat pe masă punândui -se sub cap „sărsame
de măistărit”; fetițelor le erau puse „cosăle, țo l și fus cu zurgălăi” pentru a ști să aleagă în războiul
de țesut . La „botejune ” participau părinții co pilului, nașa, moașa, neamurile și prieten ii familiei,

52 fără a aduce daruri copilului . În Maramureș, la „botejune ” nu se joaca, ci doar se horea (se cânta ),
femeile fiind cele care adresau noului născut urări de sănătate și fericire. În ziua în care copilul
împlinea vârsta de șapte ani, părinții mergeau împreună cu acesta la nașă pentru a -l răscumpăra .
Abia din acel moment se considera că el aparține mamei.
O situație specială se crea atu nci când copilul se năștea mort deoarece î n mentalitatea
tradițională, copi ii născuți morți erau cons iderați strigoi. Pe acest considerent, persoana care vedea
„căzând” o stea de pe cer trebuia să practice un rit de „dare a numelui”
Moașa, personaj important în riturile legate de naștere din trecut, are un rol la fel de
important și în obiceiurile legate de naștere din prezent, ea îndeplinind sarcini deosebite, rolul său
fiind foarte bine individualizat pe întreg ansamblul d e ceremonialuri și rituri ce preced și urmează
acest moment. „Trebuie să ținem seama că în viața tradițională a satului, moșitul era o funcție, o
cinste obștească, nu o profesie în sensul de azi și ca atare nu se remunera cu bani”21.
Una din tre obligații le moașei era ca o da tă pe an, într -o zi anume, să fie sărbătorită în așa –
zisa „Adunare a nepoatelor”22, în acest context „nepoatele” fiind femeile asistate la naștere de către
moașă . Această „adunare” era de fapt o petrecere pe care moașa o organiza pentru „ nepoate”,
acestea pregătind pentru moașă diverse daruri, în funcție de posibilități (lână, pânze, năframe ,
bucate, țuică etc). În încăperea în care erau primite „nepoatele” se ținea un adevărat ritual:
„nepoatele” spălau fața și corpul moașei de trei ori c u apa dintr -un blid în care se găseau agheasmă
și un bănuț de argint, o ștergeau cu un ștergar, cu o năframă sau cu o pânză, dintre cele aduse în
dar, după care moașa începea să „păhărnicească”, adică să bea din horin ca îndulcită; din băutură
erau servi te și „nepoate le” cu câte două pahare, pentru care acestea erau n evoite să plătească
simbolic. Toate aceste momente precedau „jocul moașei” – „Roata prin casă”. Petrecerea, la care
participau doar femeile, se încheia la miezul nopții, nevestele fiind așt eptate de soți pentru a fi duse
acasă.
3.2.3.2. Νunta – obiceiurile de nuntă.
Al doilea moment important din viața unui om îl reprezintă căsătoria. Bogăția și varietatea
manifestărilor folclorice ce însoțesc acest eveniment se explică prin importanța deosebită pe care ,
dintotdeauna, poporul român o acordă nunții .
Obiceiurile legate de nuntă au suferit modificări de -a lungul timpului prin adăugarea de noi
elemente , unele provenite din regiunile limitrofe județului Maramureș, și prin schimbarea sens ului
unor secvențe din ritual, constituind importante documente de istorie socială și de dezvoltare a

21 Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976, p. 131
22 Dăncuș, Mihai, Zona etnografică Maramureș, București, 2986, pp.177 -178

53 culturii noastre populare. Astfel că, în prezent, căsătoria se realizează prin manifestări complexe în
care se îmbină elemente cu caracter economic, juri dic, ritual și fo1cloric, cu scopul de a da naștere
unui impresionant spectacol artistic popular .
Căsătoria presupune trecere a de la o stare la alta , fiind structurată în trei etape esențiale:
despărțirea de vechea stare, pregătirea pentru noua stare și tr ecerea propriu -zisă, reintegrarea
socială într -o stare nouă. În acest sens, Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu apreciază căsătoria ca o
„schimbare a statutului relațiilor sociale ale individului, trecerea de la un sistem de relații de familie
și de grup la alte relații de grup, cu implicații în comportamentul protagoniștilor care suportă ei
înșiși schimbări fundamentale”. Analiza obiceiurilor de căsătorie pune în evidență faptul că ieșirea
tinerilor miri din categoriile cărora le aparțin, din familiile lor, duce la un dezechilibru al vechilor
structuri de familie, „la ciocniri de interese și sentimente”, astfel că, nunta , cu toate secvențele de
ceremonial, are menirea de a restabili acest echilibru. Pe de altă parte, intrarea tinerilor căsătoriți
în categoria matu rilor, a miresei în familia mirelui , presupune o nouă structură în ceea ce privește
relațiile de înrudire dintre cele două familii și nu numai.
Ceremonialul nunții , care deși are elemente de individualitate specifice fiecărei localități în
parte, reprez intă o succesiune de momente (secvențe) care s -au păstrat nealterate de -a lungul
timpului: pețitul , credința (logodna), cununia și nunta propriu -zisă. Acest eveniment presupune
participarea , în mod direct sau indirect, pasiv sau activ , a tuturor membrilor comunității. În cadrul
acestui ceremonial, p rincipali i protagoniști sunt mirele și mireasa, socrii mari și socrii mici , precum
și nașii, în timp ce, în plan secun d, dar cu funcții bine stabilite , se situează chemătorii la nuntă,
stegarul, druștele, socăciț a, „omul pă cămară”, ceterașii, ceata de feciori, ceata de fete și nuntașii.
Inițial, pețitul era făcut de către o persoană de încredere, de obicei tatăl mirelui , si o rudă a
familiei sale , care pețeau fata pe ocolite pe parcursul a trei seri, doar în ult ima seară aceștia primind
răspunsul . La plecare, m irele era condus de către mireasă până în curtea casei , prilej cu care aceștia
hotărau, printre altele, întâlnirea de a doua zi, ieșirea împreună pentru prima dată în sat sau la târg.
Părinții mirelui sunt cei care cereau zestrea miresei (boi, cai, oi, pământ arabil și pășune) , zestrea
în textile de interior și piese de port tradițional urmând a fi dată după nuntă.
Pețitul era urmat de stabilirea datei credinței ( logodna) care se desfăș ura la locuința
miresei și la care participau rudeniile viitorilor miri. Cei doi tineri care urmau să se căsătorească
alegeau stegarul și druștele și stabile au toate detaliile legate de nuntă.
Chemarea la nuntă se făcea , cu mai multe zile înaintea datei fixate , de către un membru al
familiei care umbla din poar tă în poartă și -i invita pe săteni la nuntă.
Cămărașul era un om de încredere al mirelui, acesta având rolul de a primi pomninocul

54 (darul de nuntă), alcătuit dintr -o cană de mălai și o jumăt ate de litru de țuică. Țu ica aduna tă era
servită apoi la nunt ă. După cum se poate constata, darul de nuntă era mai mult simbolic. În timpul
nunții, cămărașul trebuia să se asigure că sticlele și paharele nuntașilor erau, în permanență , pline.
Stegarul era, de obicei, un tânăr n ecăsătorit, fecior, v erișor cu mirele . Îndatoririle lui erau
de a adun a obiectele din care se confecționează steagul (năframe, batiste, cipci colorate, un
clopoțel), de a aduc e și a pregăti „bota la steag”, de a-l însoț i permanent pe mire și a așeza nunta șii
la masă. Steagul era confecționat de către o femeie din sat, în prezența stegarului și a grupului de
feciori și fete. Cusutul steagului dura o zi sau chiar o zi și o noapte și era un prilej de sărbătoare și
petrecere. Stegarul era cunoscut prin însemn ele speciale pe care le purta: „struțul în clop” și steagul.
Un rol important în cadrul ceremonialului îl avea și ceata de feciori formată din 20 – 25 de
prieteni de-ai mirelui, care -l însoțeau pe acesta pe drum, horind , acompaniați de ceterași . Atribuți a
lor principală era să însoțească mirele peste tot, să participe la cusutul steagului, să întrețină
atmosfera de veselie în timpul mesei. Aceleași atribuții le aveau și druștele și grupul de fete.
Seara dinaintea nunții poartă și în prezent denumirea de „seară de steag” , fiind seara în care
stegarul, însoțit de ceata de feciori și de ceterași, merge la casa mirelui cu steagul , cu toții formează
o „roată” (stegarul cu steagul lângă mire, feciorii înaintea steagului) și joacă „jocul steagului”,
punctat perm anent de strigături adecvate. Tot pe parcursul acestei seri li se pun însemnele mirelui
și miresei, stegarului și druștelor. Odată terminat jocul steagului, mirele împreună cu stegarul,
feciorii și ceterașii pleacă spre casa miresei. Mireasa îî aștepta pieptănată și aranjată, cu cununa pe
cap, aceasta fiind pusă de către druște și fetele ce o însoțe au. În casa miresei, feciorii f ăceau , din
nou, „roata” , stegarul lua cununa de pe capul miresei, o așeaz a pe pălări a mirelui continuând să
joace .
Mirele își lua cununa de pe cap, o așeaza pe capul miresei ș i pe melodia specifică intonată
de ceterași, j ucau „Învârtita miresei”. Mirele j uca cu mireasa, stegarul cu drușca, iar feciorii din
grupul mirelui cu prietenele miresei.
În duminica fixată pentru cununie, mirele și mireasa mergeau /împreună, de dimineață , la
biserică , aceasta fiind prima lor ieșire împreună la biserică. Odată terminat serviciul religios, aceștia
se despărțeau. Mireasa , împreună cu drușca , mergea acasă pentru a se „găta”, iar mirele , împreun ă
cu câțiva feciori (prietenii cei mai apropiați) și cu ceterașii, în iureșul chiotelor și strigăturilor,
mergea la stegar. În acest moment al ceremonialului de nuntă comunitatea sătească știa că începe
nunta propriu -zisă.
Stegarul, cu steagul înfășurat, împreună cu mirele și feciorii, porneau spre casa mirelui.
unde îi așteptau nuntașii care făceau o „roată” mare în fața mirelui care stătea lângă tatăl său și

55 lângă stegar, în timp ce diacul rostea o rugăciune. Ulterior, avea loc „iertăciunea” care presu punea
ca tatăl, respectiv, mama, să își pună mâinile pe capul mirelui, acesta din urmă trebuind să le sărute
mâinle.
După momentul „iertăciunii”, mirele însoțit de nuntași pleca spre biserică pentru a participa
la cununie., iar diacul se ducea la casa mi resei, unde se repeta ceremonialul „iertăciunii”.
Mersul la cununie avea loc după o rânduială bine stabilită, care trebuia respectată întocmai.
Înaintea miresei care avea alături drușca și doi feciori, mergeau mama și surorile sale care presărau
sare și g râu pe jos, „ca să nu se lege ceva farmece” și un grup de feciori care cântau . Restul alaiului
mergea în spatele miresei. Nuntașii mirelui, ajunși deja la biserică, așteptau sosirea miresei . Feciorii
și tinerii căsătoriți jucau „Bărbătescul”, apoi le luau la dans pe fetele necăsătorite și pe femeile
căsătorite , pornind „Învârtita”.
După cununie se ieșea din biserică într-o anumită ordine. Primul trebuia să iasă mirele; dar ,
mireasa, în credința că acela care va trece primul peste prag va conduce gospodăr ia, încerca să i-o
ia înainte. În fața bisericii, n așii ștergeau fa ța mirilor cu steagul ca „să fie coconii frumoși”.
În virtutea tradiției, după finalizarea cununiei , mirele și mireasa, fiecare cu propii nuntaș i,
se întorc eau la casele lor, unde a vea loc masa ceremonială cu toate obiceiurile nunții. Aproape de
miezul nopții, câțiva nuntași de-ai mirelui merg eau acasă la mireasă cu „pomninocul”. În semn de
reciprocitate, un grup de nuntași din partea miresei pleacă cu pomninocul la locuința mirelui. De
fiecare dată, la primirea acestora în casă a vea loc un târg simbolic.
A doua zi , dimineața, mirele însoțit de n aș, stegar și o bună parte din tre nuntașii săi mergeau
acasă la mireasă. Nașul sau un alt nuntaș mai vârstnic, mai hâtru, începe a să „târguiască” mireasa.
Era adusă mai întâi o fetiță, apoi o altă fată, apoi drușca, toate fiind refuzate pe motivul că nu poartă
însemnele specifice. În final e ra adusă și mireasa.
Se organiza un nou ospăț acasă la mireasă la care participau și nuntașii mirelui. După
aceasta, mirele și mireasa împreună cu nuntașii ple cau la casa mirelui, unde erau așteptați cu mesele
încărcate și petrecerea continu a. Pe parcursul drumului spre casa mirelui, ceterașii cânt au, nuntașii
beau din sticle, închin au cu trecătorii pe care -i întâlneau, strig au strigături specifice. În pragul casei
mirelui așteapt a soacra mare, cu cei doi colaci mari și cu două sticle de țuică; un alt colac e ra
pregătit cu scopul de a fi rupt de către miri. Alături de aceasta stătea „socăcița” cu un blid cu grâu,
peste care e a așezat un colac înfășurat într -o cunună de flori. Prin gaura din mijlocul colacului,
socăcița lua grâu din blid și îl arunc a peste miri și nuntași, strigând de trei ori „Noroc!”
Soacra mare le dădea mirilor colacul să-l rupă, după care , acest a, era împărțit nuntașilor.
Ceilalți doi colaci și sticlele cu țuică erau înmânate miresei, apoi mama mirelui îi șterge a pe miri

56 pe obraz și îi sărut a. Aceasta fiind prima intrare a miresei în casa mirelui, gesturile soacrei mari
constitui au rituri de integrare a miresei în noua familie. Ștersul pe obraz poate fi interpretat ca un
rit de purificare.
Mirele, mireasa, drușca și stegarul intr au în camera pregătită pentru marea sărbătoare și se
roteau în jurul mesei de trei ori. De câte ori ajunge a în colțu rile încăperii, mireasa strope a acest e
locuri cu țuic a din sticlele primite de la soacra mare. Mirii se așeaz au „după masă” – locul de cinste.
Stegarul așeaz a steagul în spatele mirilor. Lângă mire stă tea nașul, iar lângă mireasă , drușca și n așa,
locul steg arului fiind în fața mirilor.
Primii erau poftiți să șe așeze la masă tinerii, în special fetele, care ocup au locurile cele mai
de cinste, și , abia pe urmă ,ceilalți nuntași . Părinții mirelui, frații și surorile acestuia nu st ăteau la
masă cu ceilalți nun tași fiind chemați , ulterior, să închine cu mirii.
În încăperea în care se desfăș ura masa de nuntă, pe cei patru pereți erau agățați patru colăcei
pe care urmau să îi mânc e mirii după terminarea petrecerii.
După ce nuntașii se așeazau la masă , erau numi ți „paharnicii” (oameni de încredere ai
mirelui) care îi serveau pe nuntași cu țuică . La masă se serveau, în general, aceleași feluri de
mâncare: „laște” (supă cu tăiței), carne fiartă sau friptă, „haluște” (sarmale), plăcintă cu brânză etc.
Interesante ș i pline de semnificație sunt așa -zisele strigături „în ponce” (adică în contra) din
timpul mesei. În general, nota ironică și umorul sunt caracteristicile acestor strigături. Ele se roste au
pe un fundal muzical, cu o adresă precisă, și presupun eau, de fiec are dată, o replică.
Când ospățuls se apropia de final „socăcița” aduce a găina. Împodobită cu cununi de flori,
cu panglici colorate, cu o țigară î n gură, găina era așezată pe o farfurie lată sau pe o tavă. Adusul
găinii e ra un act sincretic, totul făcând u-se pe o melodie specifică și cu o mișcare coregrafică
adecvată. În final , se făcea răscumpărarea găinii și n așa o împar țea după o anumită rânduială: capul
și gâtul erau date ceterașilor, părțile mai bune reveneau mirilor , iar restul , celorlalți meseni.
După acest moment , mesele erau scoase afară pentru a face loc jocul ui miresei, un joc în
doi numit „Învârtita miresei”. Conform tradiției, stegarul juca primul cu mireasa, plătind pentru
această cinste. Mirele j uca ultimul cu mireasa și trebui a să o răscu mpere cu prețul cel mai mare.
Jocul miresei a vea un caracter simbolic, de răscumpărare a acesteia. Urm au apoi un joc bărbătesc,
unul femeiesc („De -a babelor pân casă”) și „Învârtita până dimineața”. Imediat după jocul miresei,
nașii pleac au acasă, revenind a doua zi, pe la orele zece, când se serve a o nouă masă. După masă
se „dezgăta” mireasa , în acest sens, nașa îi desco sea cununa și o înlocuia cu o năframă pe care o
punea pe capul miresei . Mireasa, cu un gest rapid, apuc a clopul mirelui și și -l punea pe cap.
Simbolic, ea refuză năframa ca însemn al nevestelor; abia a treia oară o accept a. În timp ce n așa

57 „dezgătă” mireasa, femeile prezente cânt au melodii specifice acestui moment al ceremoniialului.
Din acel moment, mire sei nu i se mai permitea să poarte cozile pe spate sau în față, ci era obligată
să își pieptene părul cu cărare pe mijloc, împletit și legat pe cap23.
După finalizarea întregului ceremonial, nuntașii se întorceau la casele lor , iar cuscrii, frații
și vecinii erau invitați la un nou ospăț. Drușca desfăcea steagul, iar c ununa cu „bărbânoc” desprinsă
de pe vârful steagului era dată miresei pentru a fi păstra tă până la naștere a primului copil (florile
din ea erau folosite la prima baie a nou -născut ului).
Intrarea tinerei în categoria femeilor e ra însoțită de unele credințe și practici. Astfel, în
prima zi de lucru după nuntă, ea trebuia să taie un lemn , cu securea, dintr -o singură încercare (în
credința că va naște ușor) și să toarcă un caier de lână (ca să fie „gazdă”, adică, să aibă belșug în
casă).
Pe parcursul întregului ceremonial de nuntă, o importanță deosebită era dată și
îmbrăcămintei celor doi tineri, mireasa și mirele. Îmbrăcarea miresei și pregătirea ei pentru nuntă
se făcea cu ajutorul persoanelor apropiate acesteia . Sarcina găteli i era încredințată unei femei de
încredere, „din neam”. În timp ce se gătea, m ireasa stătea pe o cerg ă împăturită („ca să sie gazdă”).
Detaliile legate de pieptănatul și împletitul părului, cusutul „t'idrului” în ambele cozi, prinsul
cipcilor în cozi se regăsesc și în prezent în ceremonialul de nuntă.
Costumul tradițional de nuntă realizat special pentru acest moment, era compu s dintr -o
cămașă scurtă, albă, poale albe peste care se așeza o sugnă (fustă) creață din cașmir colorat, peste
care se punea o zadi e de lână. Brâiele de la poală nu se înnodau („ca să nască ușor primul copil”).
Peste cămașă, mireasa purta un pieptar din pănură. În picioare purta colțuni si opinci de oargă. Pe
cap purta cunună confectionată din cidru, bumbu ști de lâna și mărgele, iar p arul era împletit în mai
multe suvițe legate la capete cu cipci. Guba, care este și astăzi o piesă componenta a portului
popular maramureșean, era obligatorie în cadrul ceremonialului de nuntă ca simbol al bunăstării
viitoare a tinerei familii.
Îmbrăcămin tea mirelui era mai simplă, piesele componente fiind cele ale portului
tradițional: cămașă albă de cânepă cusută „în găurele”, cu „chetori” și cu „ciucălăi”, pieptar de
pănură, gatii purtate vara și cioareci albi de lână , iarna, cizme cu pinteni sau cu țin te. Mirele își
încingea mijlocul cu o curea lată cu patru -șase catarame, în care purta cuțitul, amnarul, iasca, punga
cu bani, punga cu tutun, pipa etc. Mânecările și trăistuța aleasă în războiul de țesut, cu baieră lată
peste umăr, completau armonios cost umul tradițional al mirelui. Însemnele de mire sunt „struțul”

23 Lazu, C -tin, I., (2012), Maramureșul istoric -despre lupta pentru păstrarea demnității și legii strămoșești , Editura
Vicovia, Bacău

58 la pălărie sau la „cujmă” și guba albă, mițoasă.
Obiceiul nunții în Maramureș a conservat , în general , structura tradițională , inovațiile și
simplificările care s -au petrecut de-a lungul timpul ui fiind unele firești. Unele sate au păstrat mai
mult din aceste obiceiuri (Ieudul , de exemplu), altele, mai receptive la nou, le -au simplificat,
păstrând în esență elementele de structură (comuna Bogdan Vodă, limitrofă Ieudul ui).
3.2.3.3 . Înmоrmântarеa – obiceiurile de înmormîntare.
Aceste obiceiuri au păstrat credințe și practici străvechi, anterioare creștinismului. Și în
zona etnografică a Maramureș ului, ca de altfel în general la români, obiceiurile de înmormântare
s-au dovedit a fi cele mai conserva toare. În mormântarea presupune existența celor trei etape
principale proprii oricărui ceremonial de trecere: despărțirea de categoria celor vii, pregătirea
trecerii în lumea cealaltă și integrarea în lumea morților, restabilirea echilibrului social rupt pr in
plecarea celui mort.
Pentru ușurarea morții și împăcarea cu sine, muribundul își cerea iertare de la cei din
familie, de la vecini și prieteni. Ultimele dorințe ale celui mort trebuiau îndeplinite, atât din respect
pentru acesta, cât și din teama față de urmările nefaste. Moartea era anunțată întregii comunități în
mai multe moduri: se trăgeau clopotele bisericii într -un mod specific , bărbații din famili a
decedatului umblau cu capul descoperit și nebărbieriți, la casa mortului se atârna un steag negru,
femeile purtau năframă neagră și -și despleteau părul. Mortul era spălat, bărbierit, tuns, iar părul,
sculele de bărbierit, foarfecele, prosopul, apa în care a fost spălat se aruncau într -un loc ferit (unde
nu se călca).
Din încăperea în care se afla trup ul defunctului, așezat într -un sicriu deschis pentru ca lumea
să-și poată lua rămas bun de la el, pe o masă sau o laviță, erau îndepărtate oglinzile și podoabele
de pe pereți . Hainele cu care urma să fie înmormântat se pregăteau încă din timpul vieții. Băr baților,
chiar în timp de vară, li se punea „cujma” (căciula) pe cap , în timp ce în mână li se puneau o „botă”,
un colac și bani. La capul celui decedat ardea tot timpul o lumânare din cear ă (numită „lumina
sufletului”). Tot din ceară se mai realiza o lumâ nare care era de dimensiunea mortului („lumina
trupului”).
Femeile din casă „ se cântă” (bocesc) dimineața, la prânz si seara, timp de trei zile, cât
mortul era ținut în casă, apoi în drum spre cimitir si după înmormântare.
Priveghiul începe a, de obicei , când se aprind eau lămpile. Timp de două nopți, feciori i și
bărbați i din sat veneau la casa mortului pentru a nu -l lăsa singur , jucând diverse jocuri distractive
și făcând glume care aminte au de trecutul mortului. „La priveghi se petrece, deci într -un anum it fel
și rostul petrecerii este nu numai să alunge somnul celor veniți să privegheze ci și să marcheze în

59 cadrul. ceremonialului de trecere momentul despărțirii de cel mort”.
O cercetare asupra ceremonialului de înmormântare, făcută în vara anului 1935, consemna
în satul Cuhea o serie de jocuri de priveghi ce se află și astăzi în repertoriul pasiv al localnicilor.
Între jocurile de priveghi, Florea Bobu Florescu consemnează „Cocostârcul”, „Vâjul și Baba”,
„Calul”, „Moara”, „Bâzul”.
La ceremonialul de înmormântare particip a, într-un fel sau altul, întreaga comunitate. După
ce preotul oficia prohodul în interiorul casei, sicriul era scos în curte a casei . Un obicei care se
păstrează și astăzi este acela de a închide ușa imediat ce sicriul este scos afară d in casă („să nu se
întoarcă mortul”). După terminarea prohodului, diacul cânt a „verșul” – un poem în versuri ,
personalizat, în care erau relevate principalele momente din viața defunctului. Apoi membrii
familiei, rudele, vecinii, prietenii porneau spre cim itir, conducând mortul pe ultimul drum.
Cortegiul mortuar f ăcea mai multe opriri , atât la ieșirea din casă , cât și la fiecare răscruce de
drumuri . După ce sicriul e ra așezat în groapă, toți cei prezenți la ceremonial arunc au pământ peste
acesta . În groapă se mai arunc a apa sfințită și „lumânarea trupului” , după care, groparului îi revenea
sarcina de a o acoperi în totalitate cu pământ . După înmormântare, la casa defunctului, era
organizată o masă care începea într -o atmosferă tristă, solemnă, dar care se t ermina intr -o notă de
optimism, la care erau invitați toți oamenii prezenți la eveniment, acest moment reprezentând
finalul ceremonialului de înmormântare.
În a treia zi după înmormântare se organiza, din nou, o masă, la care particip au doar
rudeniile și vecinii defunctului . La șase săptămâni și la un an de la moartea persoanei se oficiau
pomeni de către preot, la mormânt ul celui decedat . Legătura cu morții nu se întrerupe a, ci se
concretiz a în comemorări în anumite zile ale anului și de „Ziua morților”.
O mențiune specială trebuie făcută referitor la obiceiul de înmormântare a feciorilor și
fetelor , a celor necăsătoriți . Moartea unui tânăr constitui a un eveniment care afect a întreaga
comunitate sătească , de aceea, t inerilor necăsătoriți li se organiza „înmormântarea -nuntă” ,
eveniment care include toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de înmormântare, dar și
momentele esențiale ale nunții. Mirele, mireasa, drușca, stegarul sunt prezenți simbolic în cadrul
ritualului de înmormântare , cortegiul mortuar este însoțit de ceterași, un grup de fete cântă , în timp
ce m ireasa și drușca țin o năframă albă pe sub sicriu. La locuința persoanei decedate , după
înmormântare, se desfășoară nunta cu tot specificul ei, implicit jocul, strigăturile, voia bună.

60 3.2.4. Εlemente de mitologie
Deopotrivă, ϲоnѕеmnărilе ѕϲriѕе alе ѕpеϲialiștilоr și ϲеlе nеѕϲriѕе , râmaѕе în mеmоria
colectivă a oamenilor din ϲоmunitățilе ruralе, еvidеnțiază numеrоaѕе dimеnѕiuni alе mitоlоgiеi.
Сеlе mai multе dintrе еvоϲări vоrbеѕϲ dеѕprе făptur i numite „iеlе” ѕau „ѕtrigоi”, aϲеѕtеa fiind niștе
ființе răufăϲătоarе ϲ are reprezentau un pеriϲоl pentru lumеa ѕatului tradițiоnal. Aceste două
elemente de mitologie apar cel mai frecvent în narațiunile populare.
În literatura de specialitate24 povestirea are „aceeași vechime ca și cuvântul” și face
trimitere la fantezie sau la mit , despre a cesta din urmă afirmându -se că „stă la originea întregii
creații epice, cu singura notă distinctivă c ă, atunci când evenimentele supranaturale din cuprinsul
unei povesti ri găsesc credit deplin în cugetul emițătorului și într -acel al receptorului, relatarea nu
mai e propriu -zisă literară, ci apare ca istorică ”.
“Pоvеѕtirilе dеѕprе ѕtrigоi au fоѕt dintrе ϲеlе mai frеϲvеntе pоvеѕtiri din ѕatul tradițiоnal,
întunеϲându -i оrizоntul ѕpiritual, prin mоmеntе le dе grоază pе ϲarе lе prоduϲеau, mai alеѕ în
lungilе ѕеri dе tоamnă și iarnă”25…„pоvеѕtirilе ϲu ѕtrigоi ϲarе înaintе ѕеmănau grоaza în rândurilе
aѕϲultătоrilоr ѕ -au tranѕfоrmat , trеptat , în pоvеѕtiri anеϲtоdiϲе, luând adеѕ еa în dеrâdеrе înѕăși
ѕupеrѕtiția din ϲarе au ϲrеѕϲut”26.
Termenul „strigoi” poate fi tradus prin „sufletele morților, genii tutelare sau temute,
intermediare între zeii nemuritori și oamneii vii, dar muritori”27.
În mitologia românească și nu numai, cel ma i cunoscut aspect legat de „iele”, este
jocul/dansul acestor a, descris ca „anularea duratei temporale, sau cel puțin celei profane, lumea
închisă, începutul și sfârșitul, viața și moartea”28. Ielele sunt niște făptturi mitologice care zboară,
de cele mai m ulte ori apar dezbrăcate sau purtând văluri albe peste părul despletit, cărora le place
să danseze, jocul specific lor fiind hora pe care o încing în poieni rotunde, în jurul unui copac.
Toate aceste elemente de mitologie, dar și unele legende locale s -au păstrat vii în cultura
populară a strâmturenilor într -un mod unic și plin de farmec, acestea fiind transmise oral , de la o
generație la alta, prin intermediul poveștilor care fac trimitere la întâmplări excepționale din trecut.

24Pachea -Tatomerescu, Ion, Dicționar estetico -literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației… (Concepte
operaționale „interdisciplinare”, la care se apelează frecvent și în „anatomia” textului), Editura Aethicus, Timișoara,
2003, p. 368, preluat de pe www.banaterra.eu.
25 Dumi tru, Pop Crepuscul unor valori și forme ale vechii noastre culturi și civilizații, Editura Studia, Cluj Napoca,
2004. p. 123
26 Idem, p. 124.
27 Ciobanu, Maria și Dorina Negriu, Dicționar de motive și simboluri litarare. Limba română pentru toți , Editura
Ansem, Chișinău, pp. 49 -50, vomul preluat de pe ro.scribd.com
28 Costin, Claudia, Curs de etnografie și folclor pentru invățământul la distanță , p. 154 preluat de pe
www.litere.usv.ro

61 3.2.5. Viața culturală
Primii оamеni ϲarе au ϲălϲat și ѕ -au ѕtabilit pе mеlеaguri le comunei Strâmtura au fоѕt
huțulii, ϲarе au aduѕ ϲu еi ϲântеϲul și intrumеntеlе muzi ϲalе: fluiеrul, bu ϲiumul ϲimpоiul, baianul.
Ѕе ѕpunеa ϲă ,,Un huțul fără fluiеr și ϲântеϲ е ϲa pоpa fără ϲadеlniț ă”. Prima о ϲupațiе dе bază a
acestor oameni a fоѕt оiеritul. Un ϲiоban adеvărat, nu ur ϲa la muntе ϲu turma fără bu ϲium și fără
fluiеr ul ϲu ϲarе ϲânta în timp ϲе ѕtătеa ϲu оilе la păѕ ϲut. Buciumul sau trâmbita era nelipsită de la
stână, fiind folosită ca m ijloc de comunicare, dar prezența ei este menționată și în riturile și
manifestările culturale locale. Se vorbește chiar și de sunetul trâmbiței auzit la înmormântări,
acesta având rolul de a anunța decesul în comunitate, anterioar clopotelor de la Biseri că.
Localitatea Strâmtura este renumită datorită trâmbitașilor, ultimii de altfel din Maramureș.
În viața ϲulturală ѕ -au mai rеmar ϲat muzi ϲanții: ,,hеghеduși”, ,,ѕmе ϲiоk” și ,,harmоnika”
cântăreți la vioară sau, după caz la acordeon) . Aϲеștia au vеnit d in zоna Сiоrna – Hоra, Jabiе –
Vеrhоvеna, adi ϲă din Huțulș ϲina Prе ϲarpati ϲă. Au aduѕ ϲu еi viоara, viоara – ϲоntra și ,,drоnga”
(un fеl dе ϲhitară ѕ ϲоbită din lеmn ϲu 2 ϲоrzi). Μai târziu a apărut inѕtrumеntul ungurеѕ ϲ ,,țintеra”
și ,,dzоngоra” (viоara și ϲhitara dе azi). Сu a ϲеѕtе inѕtrumеntе ѕе mеrgе a la bоtеz, nuntă,
înmоrmăntarе și klăϲi.
Reprezentanții folclorului local , dar și zonal sunt Frații Petreuș din Glod. Muzica lor este
foarte variată, de la doine ș i balade, până la muzică de da ns ("joc") și strigături ("țâpurituri").
Aceasta are o rezonanță aparte, dată de dialectul muzical specific zonei, de sunetele muzicii arhaice
provenind , probabil , din fondul precreș tin, fiind înrudită parțial cu muzica din Oaș.
Ion si Ștefan Petreuș a u cunoscut consacrarea odată cu primele apariții la Televiziunea
Română, în anul 1968, dar și cu primul vinyl editat în anul 1970. Aceștea au dus muzica populară
maramureșeană pe cele mai mari scene ale lumii.

3.3. Rеlația dintre tradițiе și inоvațiе
Perpetuarea, în timp, a idеilor și mеntalitățil or din trеϲut ѕе datоrеază оamеnilоr, ϲarе își
tranѕmit urmașilor lor propriile ϲunоștințе și ϲrеdințе. În acest sens, nu rebuie neglijat r оlul
ϲrеdințеlоr pоpularе , chiar dacă acestea ϲapătă о al tă ѕеmnifiϲațiе: în contextul actual ,,ϲееa ϲе la
un nivеl rеprеzеnta о ϲrеdință putеrniϲă și înflоritоarе, la nivеlul următоr dеvinе ѕupеrѕtițiе”29
La ѕϲhimbarеa ϲulturilоr populare ѕpеϲifiϲе în ϲadrul unеi ϲоmunități au ϲоntribuit o serie de
factori. De menționat, în acest sens, sunt căsătoriile mixte care au avut un rol însemnat „în

29 Ernst, Gellner Cultura, identitate și politică, Iași, Institutul European , 2001, p. 92

62 diѕpariția ϲrеațilоr pоpularе, a оbiϲеiurilоr, ϲrеdințеlоr, riturilо ., Diѕpariția еndоgamiеi a ϲauzat
și ѕϲhimbarеa limbii matеrnе ”. De asemenea, în ϲееa ϲе privеștе praϲtiϲa rеa оbiϲеiului ϲоlindatului
dе Сrăϲiun, se pot observa anumitе ѕϲhimbări , în sensul că „în timpurilе vеϲhi ѕϲоpul prinϲipal al
ϲоlindatului nu adunarеa darurilоr еra, dе aϲеa tоți umblau la ϲоlindat, indifеrеnt dе ѕtarеa lоr
ѕоϲială”30. În zilеlе nоaѕtrе , acest obicei a ϲăpătat alt ѕеnѕ , în special în rândul copiilor, din dorința
dе a ϲâștiga ϲât mai mulți bani prin ϲоlindă.
Chiar dacă, în prezent, se cobservă apariția fenomenului de îndepărtare a oamenilor față de
biserică, totuși, o mare parte a acestora continuă ѕă ϲinѕtеaѕϲă și ѕă rеѕpеϲtе tradițiilе în fоrma lоr
оriginală.
Ο tradițiе еѕtе о rеalitatе dată ϲarе nu pоatе fi părăѕită sau mоdifiϲată după vоia ѕau guѕtul
оamеnilоr, deoarece „еa arе un ϲaraϲtеr оbiеϲtiv fоartе prоnunțat și nu pоatе fi mânuită dеϲât tоt
după ϲritеrii оbiеϲtivе, ϲa оriϲе rеalitatе еxtеriоară ϲеlоr ϲarе оpеrеază ϲu еa”31.
Cu toate acestea, trebuie menționat ϲă „nu mеdiul ѕtrăin ѕau influеnțеlе intеrеtniϲе ѕunt
mоtivеlе prinϲipalе alе diѕparițiеi tradiț iilоr vеϲhi, ϲi aϲеl mоdеl dе viață ϲarе ϲоrеѕpundе lumii
mоdеrnе, dеоarеϲе nu pоt ѕă fiе viabilе aϲеlе tradiții, ϲarе țin dе altă fоrmă dе ϲivilizațiе”32.
Сееa ϲе еѕtе еѕеnțial еѕtе faptul ϲă trăiniϲia ϲulturii maramureșene dеpindе în primul râ nd
dе națiоnalitatе a pоpulațiеi, dе atitudinе a și grija pe ϲarе fiеϲarе о pоartă față dе propria ϲultur ă.
Εѕtе impоrtant ϲa fiеϲarе ѕă luptе pеtru păѕtrarеa trasăturilor și obiceiurilor care marchează propria
identitate prin respectarea difеrеnțеlоr ϲult uralе
În acest sens, în z ona etnografică a Maramureș ului s-au păstrat până în zilele noastre o serie
de obiceiuri caracteristice perioadei de trecere în noul an. Astfel, sunt încă vii în multe comune din
Maramureș , printre care se numără și Strâmtura, unele elemente de teatru popular, un loc aparte
revenind „Viflaimului” pe care -l joacă cetele de feciori în primele zile de Crăciun, la Anul Nou și
uneori la Bobotează.
Obiceiurile legate de sărbătorile de peste an marcau , în trecut, calendarul și muncil e din
cadrul sistemului agro -pastoral, deci interesau întreaga colectivitate; unele dintre el păstrându -se și
în prezent. Pe de altă parte, cele legate de principalele momente din viața omului interesau mai
mult individul și familia sa, respectiv neamul să u. Dacă în cazul obiceiuril or legate de nuntă și
înmormântare participarea oamenilor din comunitate era amplă, în ceea ce privește nașterea,
participarea era mult mai restrânsă, aspect care se păstrează și în prezent.

30 Marcel, Mauss Manual de etnografie, Institutul European, Iași, 2003, p. 30
31 Traian, Herseni, Sociologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 583
32 idem p. 170 idem p. 170

63
3.4. Integrarea aspectelor de nouta te între cele vech i- perspectivă benefică/nebenefică
pentru patrimoniul etno -geografic

Aspecte de noutate în mediul rural din județul Maramureș au apărut în urmă cu mult timp,
unele schimbări pregnante din p erioada comunismului fiind percepute de către p opulație, în
general, ca schimbări negative. Printre aceste modificări se numără e liminarea valorilor creștine
din viața țăranilor , îndepărtarea spirituală de biserică realizată prin manipularea Bisericii Ortodoxe
și interzicer ea celei Greco -Catolice.33
Tradiția rurală reprezentată de horele din sat, obiceiurile asociate cu diferite sărbători
religioase au fost înlocuit e de un festivism kitsch34. Evenimentele tradiționale specifice satului
românesc trebuiau să facă loc evenimente lor dedicate partidului și să rbători rii succeselor
comunismului în industrializarea agriculturii. Obiectivul principal consta în distr agerea atenției de
la orice manifestare care le amintea tăranilor de originea lor, de specificitatea lor, de forța lor.
O altă schimbare în viața satul ui a reprezentat -o transformarea țăranilor în muncitori, în
special în mineri , în cazul Maramureșului istoric . Altfel spus, faptul că aceștia erau nevoiți să facă
naveta până în regiunile miniere Borșa sau Cavnic, a contribuit la pierderea latentă a identi tății
rurale. De asemenea, c ontactul maramureșenilor cu alte zone geografice a avut ca efect și o alterare
a obiceiurilor locale , prin adoptarea unor influențe nespecifice tradiției satelor Maramureșului
Voievodal35.
Cu toat e acestea , maramureșenii au păs trat o mare parte din tre elementele satului
tradițional : tradițiile și obiceiurile, cultura religioasă , deprinderea de a lucra pământul, toate acestea
fiind transmise generațiilor mai tinere
O altă modificare esențială, apărută mai recent în spațiul rural maramureșean, o reprezintă
construcția de noi locuințe care reușește, într -o mai mică sau mai mare măsură, să îmbine
elementele din sfera tradiționalului cu cele moderne. Sub acest aspect, construcțiile noi prezintă o
arhitectură urbană modernă, dar păstre ază și porțile tradiționale din lemn, chiar dacă acestea au

33 Dăncuș, M., Disoluția valorilor satului m aramureșan în perioada de după al doilea Război Mondial, în Satul
Maramureșan 1945 -1989. Viața socială, economică, politică, culturală și religioasă , Muzeul Maramureșului
Sighetul Maramației
34 Bârlea, Ghe., M., (2005), Colectivizarea forțată din perspectiv a sociologică în Satul Maramureșan 1945 -1989.
Viața socială, economică, politică, culturală și religioasă , Muzeul Maramureșului Sighetul Maramației
35 Lazu, C -tin, I., (2012), Maramureșul istoric -despre lupta pentru păstrarea demnității și legii strămoșești , Editura
Vicovia, Bacău

64 dimensiuni mai mari decât cele realizate în trecut și au adăugate elemente ornamentale noi. Cu
toate că fiecare construcție nouă, modernă , are o încăpere amenajată în stil tradițional, iar unele
case au exteriorul decorat cu lemn cioplit și dăltuit, totuși , depărtarea față de elementele tradiționale
autentice este resimțită în mod evident. Sub acest aspect, î ntr-o zonă cu mare potențial natural și
economic precum este zona Maramureșului, mai ales partea de nord -est a acesteia , este necesară
implement area și punerea în aplicare a legislației, în vigoare , privitoare la amenajarea spațiului și
gradul de intervenție în peisaj.
Peisajul rural a suferit și modificări legate de prezența unei cantități tot mai mari de deșeuri,
cele mai multe dintre ele depozitate necorespunzător, în contradicție cu imaginea de altădată a
satului tradițional curat și bine gospodărit.
Prinse între două ”lumi” diferite, comunitățile rurale maramureșe ne sunt nevoite să decidă
între păstrarea stilului de viață tradițional , al obiceiurilor și portului popular, lucruri care îi conferă
elemente de specificitate și care ar putea să atragă un număr mare de turiști, sau , adoptarea unui
stil de viață modern, cu toate consecințele sale. Cu alte cuvinte, l ocuitorii zonei Maramureșului
sunt puși în situația de a alege între stilul de viață tradițional, care are la bază credința morală, viața
în comuniune cu natura , și unul modern, de import, caracterizat prin secularizare, care are un rol
nivelator în ceea ce privește cultura și stilul de viață.
Toate aceste modificări survenite, de -a lungul timpului, în spațiul rural tradițional
maramureșean, își lasă amprenta inclusiv asupra turismului rural, care, prin practicarea lui,
stimulează producț ia agricolă, dar și pe cea casnică și artizanală . Pe site -urile cu profil tristic sunt
prezentate, cel mai adesea, casele din lemn cu specific tradițional, dar, în realitate, numărul acestora
este tot mai mic la nivelul comunităților rurale, imaginea de an samblu a acestora fiind una de
modernitate. Din acest punct de vedere, comuna Strâmtura este , încă, una dintre comunitățile rurale
păstrătoare de elemente tradiționale prin prezența porților de lemn la intrare a în gospodării ,
existența meșterilor populari și a caselor tradiționale transformate în unități de cazare, folosirea
lemnului în construcții etc.
Țăranul maramureș ean a fost mereu puternic ancorat de valorile care constituie fundația
satului tradițional. Satele maramureșene au fost afectate numai din punct de vedere structural și
funcțional , ele păstr ând și astăzi elementele specifice cum sunt tradițiile și obiceiurile. Poarta,
elementul tradițional cel mai cunoscut, era considerată locul sacru al gospodăriei, punându -se pe
ea tămâie și aghiasmă pent ru a proteja familia de boli, constituind o delimitare a universului

65 familial și o piedică în calea răului. Pentru a speria ”răul” pe stâlpii porții se sculptau figurine
antropomorfe36. Porțile tradiționale sunt considerate de unii cercetători un ”arc de tr iumf” rustic.
Pentru păstrarea elementului rural tradițional , se organizează așa zisele ”zile ale satului”,
manifestări în cadrul cărora se fac parade de costume populare naționale, hori specifice fiecărei
așezări în parte, concerte de muzică populară , la acestea particip ând majoritatea locuitorilor.
Alături de a cest mod de conservare a tradiționalului , în satele maramureșene a apărut și s-a
dezvoltat o rețea de cazare în pensiunile turistice rurale și în gospodăriile populației.
La fel ca alte comunități rurale, și cea din localitatea Strâmtura și -a apărat , de-a lungul
timpului , identitatea românească, deși a fost supus ă unor presiuni politice și economice mari,
străine de legea străm oșească. E adevărat cǎ întreg Maramureșul este cunoscut pentru civiliza ția
lemnului, pentru tradițiile pe care știe sǎ le respecte, însǎ , mai presus de toate , stǎ maramureșeanul,
fire sǎnǎtoasǎ și robustǎ, care și -a pǎstrat judecata limpede și neîntinatǎ. În felul lor de a grǎi și de
a privi lucrurile, în felul lor de a ”hori ” și de a fi ca oameni, constǎ farmecul Maramureșului.
Meritul acesta revine și locuitorilor comunei Strâmtura, care au luptat, uneori chiar cu prețul
propriei vieți , pentru a păstr a nealterate credința și tradițiile pe care le -au moștenit.

36 Simion, Alina -Simona, (2011), Turismul rural în Maramureș, rezumat teză de doctorat, Facultatea de Geografie,
UBB, Cluj -Napoca

66 PARTEA a II- a. Activitățile extracurriculare – componentă de bază a
educației

Capitolul 1. Activitaț ile extracurriculare – generalități
Școala este instituția care participă într -un mod decisiv la educația generațiilor tinere ale
unui stat, la perpetuarea valor ilor culturale și morale, la construirea premiselor pentru noi schimbări
sociale.
Continua evoluție înregistrată la nivelul tuturor domeniilor sociale din România a
implementat noi conotații problematicii educației românești , aceasta având tendința de a de păși
limitele exigențelor și valorilor naționale, trecerea spre universalitat e, spre patrimoniul comun al
umanității fiind astfel inevitabilă. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității
umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Faptul că educația informativă este poziționată încă înaintea educației formative explică,
într-o oarecare măsură, încărcătura programelor și manualelor școlare , care alături de alte deficiențe
ale educației din Român ia, are repercursiuni asupra elevului. Încorsetați într -un sistem educațional
prea puțin flexibil la nevoile lor, mulți elevi nu sunt atrași de școală astfel că, fără a nega importanța
educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară, cea realizată
dincolo de procesul de învățământ, prinde amploare în preferințele elevilor.
Cadrele didactice care lucrează cu elevii de azi, ei înșiși coparticipanți la creați ile celor pe
care-i instruiesc , afirmă că școlarii dispun d e un potențial creativ deosebit, care poate fi valorificat
prin acționarea unor „pârghii” pe care educatorii le dețin, una dintre ele fiind reprezentată de
activitățile extracurriculare.
Activitățile extracurriculare completează activitățile de învățare real izate la clasă,
amplifică dorința elevilor de a ști mai multe din diferite domenii ale științei, dezv oltă competențe
care vizează implica rea în viața socială sau valorificarea timpul ui liber într -un mod plăcut și util.
Aceste activități pot contribui la o bună autocunoaștere, la creșterea încrederii în sine, la sporirea
spontaneității și creativității, la dezvoltarea de opinii și inițiative. Prin intermediul activităților
extracurricuare, elevilor li se oferă altă perspectivă de însușire a unor trăiri, vale nțe pozitive ale
vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare bine pregătite , bazate pe o comunicare eficientă, sunt privite cu
deosebit interes de către elevi, facili tând și acumularea de cunoștințe. Succesul este garantat dacă
profesorul are încredere în imaginația, în bucuria și dragostea din sufletul copiilor, lăsându -se

67 condus spre acțiuni frumoase și valoroase. Având un caracter atractiv, elevii de orice vârstă,
participă la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extr acurriculare este generator de
căutări și soluții variate.
Activitățile extracurriculare reprezintă o modalitate prin care elevilor li se po t dezvolta
abilități și competențe într-un mod mai puțin rigid, prin folosirea unor strategii moderne, a unor
abord ări pozitive , care le stârnesc creativitatea și interesul pentru un anumit domeniu. Ele
contribuie din plin la dezvoltarea socială și la cea personală a elev ului. Deși activitățile specifi ce
educaț iei formale urmăresc anumite fi nalități, totuși ele nu ur măresc maxima valorizare a unor
competențe precum: dezvoltarea unor abilități interpersonale, muncă în echipă, inițierea și
implementarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de însușire a stilului de învățare
etc.
Se pot ivi situații în care a ctivitățile extracurriculare pot genera o „pierdere de timp” sau
o distragere a elevului în defavoarea activ ităților educative formale. Astfel, cadrului didactic și
școlii (având în vedere și colaborarea cu alți factori educaționali, precum familia, anumit e grupuri
la care aderă elevii) le revin misiunea de a dezvol ta cele mai atractive și benefi ce activități
extracurriculare pentru dezvoltarea elevului și au misiunea de a -l îndruma spre acestea, de a -l
antrena în derularea lor.
Activitățile extracurricula re oferă educatorilor posibilitatea de a -i cunoaște pe elevi așa
cum nu pot să o facă la clasă, în timpul orelor de curs. Tinerii au nevoie de o formare completă a
personalității lor, educația acestora neînsemnând doar dezvoltare cognitivă (cel mai adesea
obiectivul major și unic al școlii). În acest context, profesorii, indiferent de disciplina predată , ar
trebui să fie persoane dezirabile social, capabile de interacțiune ed ucativă cu copiii și cu tinerii,
maturi din punct de vedere afectiv. Profesorii au nevoie uneori de o privire din exterior pentru a
conștientiza importanța și influența foarte ma re pe care o au asupra elevilor . Aceasta poate fi și o
motivație puternică pentru a se implica în activitățile extrașcolare și extracurriculare, nu de a -și
limita activitatea la cea din timpul orelor de curs.
Activitatea educativă școlară , corelată cu cea extrașcolară și extracurriculară, dezvoltă
gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării
drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându -se, astfel, o simbioză
lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.
Complexitatea finalităților educaționale și asigurarea succesului școlar impune îmbinarea
activităților școlar e cu cele extrașcolare și extracurriculare.

68 1.1. D elimitare terminologică
Pentru început trebuie să spunem că nu exită o definiție unică a activităților extrașcolare ,
respectiv o definiție unanim acceptată de cercetărori.
După unii cercetători, activitățile extracurriculare reprezintă „totalitatea activităților
educative plani ficate, organizate și desfășurate în instituțiile de învățământ sau în alte spații, în
colaborare cu diverse organizații, având scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cel e
formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu
scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării
altor aspecte particulare ale personalității acestuia”37.
Noțiunea de activități extracurriculare este adesea utilizat ă în sinonimie cu cea de activități
co-curriculare sau cu cea de activități în afara clasei . Dacă în primul caz este reflectată importanța
lor în completarea Curriculumului Național, în al doil ea caz este evidențiată separarea acestora de
activitățile formale , obligatorii.
De asemenea, în literatura de specialitate, conceptul este ad esea utilizat ca echivalent al
activităților extrașcolare , de altfel în mod eronat deoarece acestea din urmă reprezintă toate
activitățile ce au loc în afara instituției de învățământ, fiind doar o componentă a activităților
extracurriculare. Noțiunea de activități extracurriculare face trimitere la ansamblul activităților
(academice, sportive, artistice etc.) desfăș urate cu toți elevii din clasă, cu grupuri de elevi sau
individual, care se organizează la nivelul unităților de în vățământ sau în afara acestora, dar sub
tutela lor sau în colaborare , suplimentar față de conținuturile din Planurile cadru de învățământ
și din Curriculumul la decizia sau propunerea școl ii și, de regulă, în afara orarului principal.
Activitățile extracurriculare reprezintă „totalitatea activităților educative organizate și
planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin
riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de
persoane calificate, cu scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația
formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.” (Tîru, 2013, p. 5)
Indiferent de nivelul de trai, de tipul comunității și de orice altă caracteristică, activitățile
extracurriculare chiar se fac în comunitățile însă, fără a avea o definiție unitară, se fac tot felul de
activități care pot fi încadrate în această sferă.

37 Țîru Carmen Maria, „Pedagogia activităților extracurriculare” – Suport de curs , Cluj -Napoca, p.1. Primii pași , 2007

69 1.2. Caracteristicile activităților extracurricular e
Activitățile extracurriculare realizate și desfășurate cu impli cația ș i sub controlul școlii ,
prezintă mai multe caracteristici . Ast fel, activitățile extracurriculare au:
– caracter global , cuprinzând atât activitățile organizate în incinta instituțiilor școlare, cât
și cele desfășurate în afara acestora;
– rol complementar rolului școlii (numit și caracter formati v), această cara cteristică
născându -se din nevoia de dezvoltare armonioasă și continuă a elevilor, adică din nevoia școlii de
a asigura ”experiențe care să susțină dezvoltarea în ansamblu a el evilor” (Holland; Andre, 1987);
rolul complementar al activități lor extracurri culare se refl ectă și în faptul că ele sunt corelate cu
curricula națională și CDS -urile, îmbogățindu -le pe acestea;
– caracter prospectiv deoarece ele vizează educarea elevilor în concordanță cu nevoile
sociale, „pentru a face față cerințelor viitorulu i, pentru a putea înfrunta și răspunde unor situații
imprevizibile”38
– caracter social pentru că dezvoltă potențialul social al tinerilor și se desfășoară , în multe
cazuri, în colaborare cu instituțiile comunității locale;
– caracter dinamic fiindcă a ctivitățile extracurriculare se modelează în funcți e de dinamica
socială care infl uențează și forma de implementare a lor;
– caracter facultativ (opțional) în sensul că elevii n u sunt constrânși să participe la
activități, implicarea acestora rămânând la libera lor alegere;
– caracter pluri disciplinar , interdisciplinar și chiar transdisciplinar pentru că în
realizarea lor abordarea nu se face din perspectiva unei singure discipline;
– caracter holistic având în vedere că sunt încheiate parteneriate cu cei mai importanți
factori educaționali: școală -familie -comunitate; școală -biserică etc;
– caracter teleologic fiindcă vize ază permanent atingerea unor fi nalități propuse;
– caracter democratic având în vedere că sunt organizate pe baza principiilor democrației,
dar se urmărește și formarea unor comportamente de tip democratic.

1.3. Clasifi carea activităților extracurriculare
Având în vedere complexitatea pe care o au activitățile extracurriculare, acestea pot fi
clasificate după mai multe criter ii.

38 I. Nicola, Tratat de pedagogie școlara , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996, p. 35

70 După locul desfășurării și al instituției care le gestionează , activitățile extracurriculare pot
fi38:
– activități extracurriculare desfășurate în cadrul instituțiilor de învățământ, în afara
curriculei ș i, eventual, în afara clasei;
– activități extracurriculare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ, dar sub
coordonarea acestora;
– activități extracurriculare desfășurate în instituțiile de învățământ, dar organizate de alte
instituții cu funcții educative;
– activități extracurricu lare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ și organizate de
alte instituții cu funcții educative.
În funcție de grupul țintă vizat , respectiv de dimensiunea acestuia , activitățile
extracu rriculare se grupează în :
– activități realizate cu toți elevii dintr -o clasă ;
– activități realizate cu grupe de elevi;
– activități realizate cu un singur elev ( individualizate ).
După forma de organizare , avem:
– activități de masă;
– activități de cerc (specializate), unde se includ si echipele sportive, formațiile muzicale.
După finalitatea urmărită , acti vitățile extracurriculare se împart în :
– activități cu caracter predominant informativ;
– activități cu caracter predominant formativ.
După dimensiunea educațion ală dominantă , activitățile extracurriculare pot fi cuprinse în
următoarele categorii :
– activități de educație intelectuală;
– activități culturale;
– activități sportive;
– activități artistice;
– activit ăți de educație morală.
O altă clasifi care a activităților extracurriculare se poate face și în funcție de specificul lor
și de conținut, ele fiind grupate în39:

38 Carmen Maria Țîru, „Pedagogia activităților extracurriculare” – Suport de curs și M. Ștefan, – Educația
extracurriculară, (2001).
39 Ștefan, Mircea, Educația extracurriculară , Editura PRO HUMANITATE, București, 2001, p.35 -36

71 – activități cu conținut cultural, artistic, spiritual;
– activități cu conținut științifi c si tehnico -aplicativ;
– activități sportive;
– jocuri distractive;
– activități cu caracter comunitar.
În funcție de implicarea pe care acestea o presupun , Eccles și Barber (1999) identifică
cinci tipuri de activități extracurriculare, respectiv:
– prosociale, legate de biseri că și a ctivități de voluntariat;
– sporturi de echipă, care se regăsesc în activitățile sportive desfășurate în școli ;
– de implicare în organizarea activităților din școli – consilii de elevi;
– artistice, cu implicare în piese de tea tru școlare, coruri etc .;
– cluburi șc olare .
Implementarea activităților extracurriculare impune particularizarea activitățil or inițiate
atât la tipul și specifi cul activității avute în vedere , cât și la colectivul de elevi vizat.

1.4. Scopul activități lor extracurriculare?
Scopul activităților extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în proiecte cât mai diversificate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități
socio -culturale, facilizarea integrării în medi ul școlar, fructificarea talentelor personale și corelarea
aptitudinilor cu atitudini caracteriale.
Într-o perioadă în care educația holistică câștigă din ce în ce mai mult teren , se cuvine să
găsim noi abordări , care să se alinieze curentelor moderne d in educație, abordări care să vină în
întâmpinarea nevoilor și particularităților elevilor noștri. Se știe că educația holistică se face după
metode care se concentrează pe pregătirea elevilor pentru a răspunde oricăror tipuri de provocări
cu care se pot c onfrunta în viața și în cariera lor.
Cele mai importante teorii din spatele educației holistice sunt cele care vizează cunoașterea
profundă a sinelui, dezvoltarea de relații interumane solide și comportamente sociale pozitive,
dezvoltarea emoț ională, capacitatea de adaptare la medii diverse, precum și capacitatea de a
percepe frumusețea, bunătatea, experiențele transcendentale etc.
Educația holistică a conștientizat că este foarte importantă dezvoltarea capacității de a
supravieț ui a copiilor, în lumea modernă, nu numai dezvoltarea lor academică. Ei au nevoie să fi e
capabili să răspundă provocărilor care le vor fi prezentate în viitor și să contribuie la
îmbunătățirea/modernizarea lumii în care trăiesc. Elevii trebuie să învețe să se autoaprecieze, să

72 realizeze singuri valoarea lor și să -și recunoască abilitățile și modul în care își vor urma visele și
drumul în viață. Educația holistică învață copiii despre relațiile lor imediate cu prietenii și familia
lor și îi inițiază în con dițiile dezvoltării sociale, în educația pentru sănătate și îi ajută în dezvoltarea
intelectuală.
Educația extracurriculară este realizată dincolo de procesul de învățământ și își are rolul și
locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor. Ac tivitățile din afara orelor de curs constituie
modalitatea neinstituționalizată de realizare a educației.
În contextul actual al învățământului românesc, activitățile extracurriculare sunt cele care
vin să completeze educația c opiilor și a tine rilor noștri, fi ind poate cea mai complexă formă de
activitate pe care o au dascălii la îndemână spre a -și desăvârși munca. Elevii au nevoie ca, pe lângă
variatele cunoștințe dobândite în diverse domenii de studiu, să se desăvârșească emoțional și
comporta mental.

1.5. Obiective specifi ce activităților extracurriculare
Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în
raport cu anumite obiective ce inspiră și provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educațional,
cât și pentru cel din viața de zi cu zi.
Dintre obiectivele specifi ce activităților extracurric ulare amintim:
– asigurarea unui climat propice dezvoltării abilităților de comunicare, de relaționare și de
muncă în echipă a elevilor;
– colaborarea cu alte cadre didactice pentru organizarea unor activități inter disciplinare,
pluridisciplinare sau transdisciplinare ;
– asigurarea unor alternative de petrecere a timpului liber;
– dezvoltarea unor atitudini pozitive, umaniste, tolerante;
– dezvoltarea aptitudinilor motivaționale, ale creativității, ale simțului estetic, recunoașterea
și respectarea valorilor moral -civice;
– dezvoltarea capacităților de experimentare a unor forme de învățare care se suprapun sau
nu modelului tradițional;
– experimentar ea unor situații concrete de viață și valorifi carea lor;
– dezvoltarea unei dimensiuni europene a activităților prin implementarea unor proiecte în
colaborare cu alte școli din Europa.

73 1.6. Funcțiile activităților educative extracurriculare
Prin funcțiile activităților extracurriculare înțelegem de fapt rolurile pe care acestea le au
în dezvoltar ea completă a elevilor40.
Funcția de loisir
Această funcție face referire la timpul liber al elevului, acel timp care îi rămâne după ce și –
a înde plinit toate obligațiile de elev. Acest timp liber este folosit, preponderent, pentru joacă sau
relaxare, în funcție de vârsta acestora. În contextul unei educații moderne, continue și complete,
elevii au și opțiunea de a participa la activitățile extracur riculare organizate de profesori în
colaborare cu instituțiile de învățământ și cu alte instituții sau organizații. Este de preferat ca oferta
acestor activități e xtracurriculare să fi e foarte atractivă astfel încât elevii să petreacă un timp liber
în mod plăcut și util. Se cuvine să se depună eforturi pentru atragerea elevilor în activități
extracurriculare interesante, cu atât mai mult cu cât, din nefericire, la îndemâna lor se afl ă o paleta
largă de activități de petrecere a timpului liber care nu întotd eauna le dezvoltă deprinderi pozitive.
Stările de relaxare, de odihnă și de recreere generate de loisir demonstrează faptul că determină și
o funcție recreativă.
Funcția social -integrativă
Activitățile extracurriculare presupun de cele mai m ulte ori contacte cu elevi din alte clase
sau chiar școli. Mai mult , ele nu se pot desfășura fără o bună colaborare între cei care sunt
participanți și organizatori. Uneori aceștia nu se cunosc decât în momentul începerii activităților și
acest fapt implic ă, automat , stabilirea de noi legături care se pot transforma în prietenie, amiciție.
În cadrul activităților extracurriculare se dezvoltă spiritul de echipă, spiritul altruist, adeseori, în
funcție de tipul activităților. Faptul că elevii participă prin i ntermediul acestor activități
extracurriculare la viața comunității, la întrajutorarea unor grupuri defavorizate, demonstrează
aspectul comunitar și dimensiunea socială a activităților extracurriculare.
Funcția de dezvoltare personală
Deoarec e educația școlară este completată de activitățile care se desfășoară în prelungirea
Curricululei naționale, cunoștințele dobândite în cadrul obiectelor studiate în orice arie curriculară
se pot completa prin activitățile extracurriculare. Această funcție este favorizată de contactul direct
cu natura, de confruntarea cu situații reale care trebuie rezolvate de grupul implicat în activitățile
extracurriculare. Elevii participă voluntar la aceste activități și acest fapt determină o curiozitate și

40 Ștefan, M., Educația extracurriculară , Ed. Pro Humanitate, București, 2001 , p. 21 -24

74 o implicare mult mai mare decât la activitățile impuse, mai mult cresc dorința de cunoaștere și
sporesc gradul de implicare al fi ecărui elev în parte.
Funcția de dezvoltare vocațională
Activitățile extracurriculare implică , în derularea lor , și aspectul vocațio nal. Sunt activități
extracurriculare care se organizează exclusiv pe baza talentelor elevilor și pasiunilor acestora.
Dimensiunea vocațională a educației poate fi dezvoltată prin activități extracurriculare, încă
dinainte ca elevul să aibă posibilitatea de a frecventa cursurile unui liceu vocațional. În prezent, în
România sunt relativ puține școli cu caracter vocațional începând din primele clase. Mai mult,
aceste activități extracurriculare pot realiza descoperirea unor abilități și talente ale elevilor de care
aceștia nu erau conștienți, mai ales că ei, participând benevol la activitățile extracurriculare, se
implică mult, nu sunt inhibați și dau frâu liber imaginației și implicit creativității.
Funcția recuperatorie
Este funcție specială a activităț ilor extracurriculare deoarece de spre aceasta se poate vorbi
numai în cazul elevilor din școlile speciale sau a elevilor cu nevoi educative speciale din școlile de
masă. Activitățile extracurriculare care se organizează în aceste cazuri trebuie să conțină niște
strategii specia le care să țină cont de specifi cul grupului pentru car e se derulează, astfel încât
finalitățile lor să aibă o valoare psihoterapeutică reală. Această funcție este în strânsă legătură cu
funcția integrativ -socială deoarece presupune in trarea în contact cu alte grupuri de elevi și profesori
sau membri ai unei alte comunități.

1.7. Importanța activităților extracurriculare
Elevii sunt nevoiți să studieze foarte mult pentru a obține rezultate bune și foarte bune atât
la clasă, cât la examenele naționale. Dar se pune întrebarea: Doar studiile îi asigură unui elev
dezvoltarea lui generală ? Răspunsul este desigur Nu. Elevul poate să aibă rezultate bune pe
parcursul anilor de studii, dar cu toate acestea nu se poate vorbi de spre o dezvol tare deplină a lui
deoarece performanțele școlare nu îl vor ajuta să învingă diferite le obstacole pe care le va întâlni
în viață, iar problemele apărute se pot perpetua dincolo de vârsta școlară , în timpul facultății sau
după absolvire, atunci când el apli că pentru diverse locuri de muncă. Acești elevi se simt respinși
din cauza lipsei unor abilități de comunicare, relaționare etc. Elevii trebuie să fie conștienți de
faptul că î n afara studii lor, ei trebuie să desfășoare și alte ac tivități care să le confer e dezvoltarea
deplină atât de necesară pe parcursul vieții lo r, în acest sens activitățile extracurriculare
reprezentând o oportunitate pe care nu trebuie să o rateze . Notele și alte rezultate ale evaluărilor
sunt doar o parte a cunoștințelor necesare pent ru a trece la un alt nivel , dar activitățile

75 extracurriculare îi ajută să își construiască o personalitate completă și complexă – cerința de bază
în educația mileniului trei. Școala are menirea de a forma elevii din toate punctele de vedere,
nefiind doar un spațiu în care se derulează activitatea didactică.
Activitățile extracurriculare trebuie să fi e privite ca un mod de desăvârșire, de dezvoltare
emoțională, socială și intelectuală a elevilor. Aceste activități le permit celor implicați să trăiască
noi experiențe, să descopere noi dim ensiuni ale vieții reale, să explorez e și să -și rezolve
nedumeririle sau să dezvolte relații inte r-umane pe termen lung . Ele dezvoltă creativitatea, gândirea
critică și capacitatea de a face conexiuni între cee a ce se învață la școală și experiența lumii reale,
dezvoltă un comportament pozitiv și ajută elevii să -și soluționeze confl ictele interioare, care la
vârsta adolescenței nu sunt puține. Aceste deprinderi, împreună cu abilitățile inter -personale și
profesi onale pe care le obține elevul , sunt valoroase pentru aproape orice carieră. Educația
extracurriculară are un rol foarte important în formarea personalității elevilor, a dezvoltării
armonioase a intelectului acestora, cu alte cuvinte în dezvoltarea persona lă completă a acestora.
Îmbinarea educației formale, existentă în școli și licee pe baza programului curricular și cea
extracurriculară, în unități școlare sau în afara acestora au ca scop dobândirea de către tineri a
cunoștințelor și competențelor care să le permită continuarea educației de -a lungul întregii vieți.
Deși activitățile extracurriculare, în general, nu sunt absolut necesare pentru acceptarea
unui CV depus pentru un loc de muncă, ele pot oferi experiențe valoroase pentru cariera viitoare a
elevilor.

1.8. Probleme în proiectarea și implementarea activităților extracurriculare
Activitățile extrașcolare, desfășurate în școală sau în afara acesteia, pot întâmpina anumite
obstacole în elaborarea și implementarea lor. Nu întotdeauna activitățile extracurriculare propuse
au la bază o temeinică analiză de nevoi, la nivelul școlii și al comunității în care acestea își
desfășoară activitatea. Acest fapt ar fi un prim impediment în desfășurarea optimă a activităților
extracurriculare, impediment car e atrage, în cascadă, multe altele. În momentul în care activitățile
extracurriculare nu se pliază pe nevoile elevilor și nu se bucură de interes ul acestora, apare
plictiseala, și chiar obosea la, frecvența redusă, neimplicarea în derularea acestora și de m ulte ori,
neatingerea fi nalităților propuse.
Coordonata timp este o altă barieră în calea realizării activităților extracurriculare. Dacă
timpul alocat fiecărei activități nu este cel corespunzător, pot apărea o serie de deficiențe precum
apariția timpilo r morți (dacă timpul alocat este prea lung) sau finalitățile neatinse (dacă timpul
alocat este prea scurt)

76 Spațiul destinat desfășurării activităților extracurriculare trebuie să fi e în concordanță cu
obiectivele propuse, în caz contrar existând riscul ap ariției unor neajunsuri .
Și vremea influențează derularea activităților extracurriculare, în special dacă este vorba de
activități derulate în aer liber (concursuri sportive, excursii, drumeții, tabere).
Un alt aspect care poate ridica probleme este dis tanța pe care o au de parcu rs până la locul
de desfășurare a activităților, în special dacă zonele de desfășurare sunt izolate.
În cazul în care activitățile extracurriculare sunt organizate în cadrul unor parteneriate cu
anumite instituții sau reprezenta nți ai comunității , apar inconveni ente legate de slaba implicare a
părinților, a membrilor comunității sau a reprezentanților instituțiilor .
Indiferent de impedimentele care pot apărea în proiectarea și derularea activităților
extracurriculare, prezența lor în viața școlară trebuie să rămână indispensabilă având în vedere rolul
deosebit de important pe care acestea le au în dezvoltarea completă a elevilor.

77 Capitolul 2. Cunoaș terea și perpetuarea specificului etno -geografic din comuna
Strâmtur a prin prisma activităț ilor extracurriculare

Spre deosebire de activitățile școlare și extrașcolare, limitate, într -o anumită măsură, de
conținuturile disciplinelor din Planurile -cadru de învățământ sau de cele din Curriculumul la
decizia șco lii, activitățile extracurriculare ies din incidența Curriculumului Național, chiar dacă
acestea au finalități care susțin dezvoltarea competențelor regăsite în Programele școlare. În acest
sens, fie că vorbim despre dezbateri, discuții în grup, diverse co mpetiții, excursii, vizite, drumeții,
vizionări de film etc, activitățile extracurriculare, componentă complementară a actului instructiv –
educativ de la clasă, au un rol deosebit de important în educația elevilor , ele, bine gândite și
implementate, fiind a tractive, dar și eficiente la orice vârstă.
Multitudinea formelor pe care le îmbracă activitățile extracurriculare și infinitele scenarii
care pot fi conturate în proiectarea lor generează tot atâtea posibilități de concepere și derulare a
unor activități , inclusiv a celor de cunoaștere, de învățare, chiar dacă acest lucru presupune un efort
suplimentar din partea elevilor.
Luând în considerare numeroasele atuuri specifice activităților extracurriculare, dar și a
faptului că identitatea teritorială a sat elor din România, inclusiv a celor din Maramureș, sub
impulsul globalizării, al occidentalizării, se degradează într -un ritm accelerat, am elaborat
Proiectul „Cultură și civilizație în satul meu”

2.1. Prezentarea generală a proiectului
Proiectul extracu rricular „Cultură și civilizație în satul meu” s-a derulat pe parcursul
semestrului al II-lea din anul școlar 2018 -2019 , grupul -țintă fiind constituit dintr -un număr de 20
de elevi din clasa a V-a (11 fete si 9 bă ieți), aceștia reprezentând beneficiarii d irecți ai proiectului .
Ca în cazul oricărui alt proiect, au existat și beneficiari indirecți dintre care unitatea școlară și
cadrele didactice implicate în proiect, acestea din urmă ca urmare a experienței acumulate rezultată
din implementarea proiectului, și comunitatea locală deoarece tema proiectului a fost axată pe
valorificarea și promovarea valorilor cultural locale din comună, scopul proiectului fiind
Cunoașterea și perpetuarea specificului etnografic al Comunei Strâmtura .
Activitățile derulate în c adrul proiectului au urmărit stârnirea interesului elevilor față de
specificul cultural și civilizațional local, cunoașterea și aprecierea valorilor din patrimoniul
etnografic al Comunei Strîmtura, identificarea elemenetelor de specificitate etnografică, d ar și

78 conștientizarea necesității conservării identității teritoriale locale, această localitate reprezentând o
piesă de puzzle din marea identitate teritorială a României.
Ca urmare a implementării proiectului, elevii participanți au dobândit sau și -au dezvo ltat o
serie de competențe și abilități, în special de natură socială atât de necesare în viața de zi cu zi, ele
axându -se pe lucrul în echipă, comunicare, spirit de inițiativă, toleranță față de ideile celorlalți și
critică constructivă . De asemenea, pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru , elevii s -au folosit de
competențele dobândite pe parcursul orelor de curs, aceștia valorificându -le într-un cadru practic .
Elevii, organizați pe grupe de lucru și asistați de profesorul coordonator, au avut de
identifica t atât elemente de cultură și civilizație din categorii reprezentative pentru satul în care ei
trăiesc, cât și particularitățile lor, care le conferă un statut aparte în cadrul patrimoniului etno –
geografic al comunei Strâmtura.
Rezultate le muncii elevilor au fost sub forma portofoliilor, a planșelor și a prezentărilor
power point.
Sustenabilitatea proiectului rezidă din continuarea activităților și pe parcursul următorilor
3 ani școlari, urmărindu -se extinderea cercetării peste întreg patrimoniu l etno -geografic al
comunei , dar și din posibilitatea preluării proiectului de alte școli din mediul rural limitrof.
Ideal ar fi să se poată realiza o bază de date despre patrimoniul cultural și civilizațional al
comunei care să se păstreze în școală și care să se actualizeze în fiecare an, aceasta asigurând
cunoașterea gradului de alterare al identității teritoriale survenită în timp, ca rezultat al globalizării.

2.2. Activitățile proiectului
2.2.1. Promovarea proiectului
Activitatea s -a desfașurat în cadru l unei întâlniri de la începutul semestrului al -II-lea, la
care au participat părinț ii elevilor din clasa a -V-a, elevii din grupul țintă, directorul școlii ș i o parte
din profesorii instituției de învățământ .
Într-un cadru org anizat, acestora le-au fost prezentate aspecte relevante din proiect: scopul
proiectului, obiectivele, activitățile și rezultatele estimate.
2.2.2. Întâlnirea de lucru cu grupul -țintă
Aceasta activitate, la care au participat elevii din grupul țintă și profesorul coordonator, a
avut loc în data de 8 februarie 2019 , după orele de curs.
În cadrul aceste i întâlniri , elevii au fost înparțiți în patru grupe de lucru, fiecare grupă find
formată dintr -un numar de cinci elevi. În formarea g rupelor s -a ținut cont de dorinț ele elevilor, de

79 capacitățile lor de interacțiune și colaborare în afara orele de curs, dar și personalitate a lor și
frecvența implicărilor lor ulterioare în proiecte școlare, extrașcolare sau extracurriculare .
De comun acord cu elevii, fie cărei grupe i -a fost atribuit ă câte o categorie de obiective
culturale din comună, după cum urmează:
Casa tradițională de lemn , Grupei I ;
Poartă tradițională maramureșeană , Grupei II ;
Instalații tehnice acționate de apa – moara si vâltoar ea, Grupei III ;
Edificii de cult – Biserici și mănă stiri din lemn , Grupei IV ; .
În cadrul aceleiași întâlniri, elevi lor le -au fost înmânate fișele de lucru și le -au fost
comunicate și explicate toate aspectele relevante referitoare la desfășu rarea activ ităților specifice,
respectiv : documentare, cercetare, realizare a portofoliilor, a planșelor și a prezentărilor power –
point , prezentare a rezultatelor de cercetare -documentare și evaluare a proiectului.
2.2.3. Activitatea de documentare
Documentarea inițială, privitoare la obiectivele vizate , s-a realizat sub îndrumarea
profesorului coordonator . Elevii fiecărei grupe au avut posibilitatea de a se informa folosind
resursele bliotecii școlare, dar și resursele din laboratorul de informatică dotat cu c alculatoare
conectate la internet.
În această etapă a proiectului, elevii au avut discuții și au negogiat obiectuivul cultural, pe
care ulterior l -au și investigat. În acest sens, grupele de elevi au optat pentru:
– Casa de lemn a familiei Hotima , Grupa I;
– Poarta tradițională maramureșeană a familiei Radu , Grupa II;
– Moara – Vâltoarea „lu’ Câlțu ” de la Podu ’ Slătiorii , Grupa III;
– Biserica de lemn „Sfantul Nicolae” din Glod , Grupa IV .
Pentru a surprinde cât mai mult realitatea din teren, e levii au apelat și la populația locală
(părinți, bunici, vecini și alț i localnici cunoscători a i patrimoniului local construit), de la care au
primit informații prin viu grai.
2.2.4. Activitatea de cercetare în teren
Cercetarea a fost realizată de fiecare gru pă în parte după un program bine stabilit.
Activitățile de învățare au ghida t elevii spre analiz a și interpretarea elemete lor
arhitecturale selectate, spre conștientiza rea valorii patrimoniului construit în comuna Strâmtura și
spre necesitatea conservăr ii și promovării lui.
În acest scop, fiecare grupă de elevi , împreună cu profesorul coordonator , s-a deplasat la
elementul patrimonial pe care și l -au ales .

80 ș Grupa I – Casa de lemn a familiei Hot aima (Foto 13)

Foto 14.. Casa de lemn a familiei Hotima
sursa: elevii grupei Grupa I

Locul de desfășurare a activității: curtea și interiorul casei
Prin utilizarea unor metode simple de investigare (observare a directă ), elevii au analizat
atât exteriorul casei , cât și in teriorul ei, dar au stat de vorbă și cu proprietariul . În acest fel, elevii
au colectat numeroase informații specifice obiectivului: dimensiuni , structură și formă, materiale
pentru construcții , părți componente și funcționalitățile aferente etc. (pentru e xteriorul casei) , mod
de compartimentare și de organizare, elemente de decor etc. (pentru interiorul casei). Informații
despre anul construirii, dar și despre familie și statutul acestea în momentul construiri casei , le-au
fost date de proprietar .
Pe pa rcursul derulării activității, membrii grupei de cercetare au comunicat foarte mult
între ei, au generat opinii și au făcut schimburi de idei, au adresat întrebări profesorului coordonator
și proprietarului pentru a cere lămuriri, au făcut fotografii, iar ulterior au completat fișa de lucru
(Anexa 1.).
La finalul aplicaț iei, elevii au fost îndrumaț i să identifice și al te case vechi din localitate,
chiar să le analizeze pe aceleași criterii și să le fotografieze în vederea realiză rii, în școală, a unei
expoziții de fotografii .

81 ș Grupa II – Poartă tradițională maramureșeană a familiei Radu (Foto 15)

Foto 15.. Poarta tradițională maramureșeană a familiei Radu
sursa: elevii Grupei II
Locul de desfasurare a activității: ulița satului.
Grupa de elevi, însoțită de cadrul didactic coordonator, s -a deplasat spre domiciliul familiei
Radu. Printr -o activitate dirijată de profesor, pe baza observației directe, elevii au analizat poarta
de lemn colectând astfel informații despre ar hitectura construcției, materialu l folosit în realizarea
ei, părți componente etc . La fel ca și în cazul anterior, elevii au purtat discuții cu proprietarul
primind astfel informații suplimentare despre meșterii care au realizat -o, anul construcției și mu lte
altele.
Pe parcursul derulării activității, elevii și -au luat notițe, au făcut fotografii, au corelat
informațiile pe care le -au preluat din documentele scrise ale bibliotecii sau de pe internet, în etapa
de documentare, cu cele colectate de la fața lo cului, au avut discuții contradictorii, dar constructive,
iar la final au completat fișa de lucru (Anexa 2)
Și în acest caz, elevilor li s -a cerut să identifice alte porți tradiționale de pe raza comunei
pe care să le observe, să le analizeze atât individu al, cât și comparativ (între ele) și să le fotografieze
în vederea realiză rii expoziției de fotografii în școală. Printre porțile menționate de elevi s -au regăst
cele ale familiilor Griguța, Boroica și Boris.

82 ș Grupa III – Moara și Vâ ltoarea „lu’ Câlțu” de la Podu ’ Slătiorii (Foto 16)

Foto 16.. Vâltoarea „lu’ Câlțu” de la Podu’ Slătiorii
sursa: elevii Grupei III
Locul desfășurării activității : în teren.
Spre deosebire de celelalte două grupe, elevii din Grupa III au avu t de parcurs o distanță
mai mare până la obiectiv. Aceștia au preferat să meargă pe jos, chiar dacă au avut posibilitatea de
a se deplasa cu microbusul școlii, oportunitate de recreere și voie bună alături de profesorul
coordonator.
La destinație, elevii a u fost întâmpinați de d -na Boris Ileana, proprietara vâltorii care, prin
amabilitatea ei, i -a sprijit micii ”cercetători„ în demersul lor, similar cu cel al celorlalte grupe.
Elevii au completat fișa de lucru (Anexa 3) și au făcut fotografii.
Profesorul le-a cerut elevilor să identifice și alte vâltori, amplasate pe cursul pârâului
Slătioara .

83 ș Grupa IV – Biserica de lemn „Sfâ ntul Nicolae” din Glod (Foto 17)

Foto 17.. Biserica din lemn „Sfântul Nicolae”, satul Glod
sursa: elevii Grupei I V

Locul de desfășura re a activității : curtea biseri cii „Sfântul Nicolae” din Glod
Pentru a -și îndeplini sarcinile din cadrul proiectului, elevii Grupei IV au fost nevoiți să se
deplaseze la obiectiv cu microbusul școlii, distanța din Strâmtura p ână în Glod fiind de cca . 9 km.
În linii mar i, activitatea elevilor din Grupa IV a fost similară cu cea a grupelor anterioare
bazându -se atât pe observarea realității din teren, cât și pe informațiile acumulate pe parcursul
activității de documentare.
Elevii au analizat atât exteriorul bisericii, cât și interiorul ei, în paralel completând fișa de
lucru (Anexa 4) pe care au primit -o de la cadrul didactic coordonator.
Pe parcursul desfășurării activității, elevii au făcut fotografii atât pentru proiect, câ t și în
scop personal, s -au bucurat de vremea bună și de priveliștea frumoasă din zonă.
La finalul activității, elevii au fost antrenați într -o mică dezbatere pe tema bisericilor din
lemn maramureșene, aceștia fiind capabili de a exemplifica și alte edific ii de acest gen din comună
sau din satele limitrofe . Profesorul coordonator le-a cerut elevilor să facă fotografii cu acestea, dacă
au ocazi, și și i-a încurajat pe aceștia să continue munca de cercetare pe care au început -o în acest
proiect.

84 2.2.5 . Activitatea de realizare a portofoliilor, a planșelo r și a prezentărilor (PPT)
Toate rezultatele activității de documentare și cercetare au stat la baza realizării, de către
elevi, a portofoliilor, a planșelor și a prezentărilor power point, solicitate de prof esorul coordonator
în etapele inițiale ale proiectului.
Elevii au respectat toate criteri ile de realizare a produselor.
Suplimentar, din propria lor inițiativă, elevii au realizat și un filmuleț în care este surprins
o parte din specificul teritorial al comunei Strâmtura , cu elemente vechi și noi (Foto 18)

Foto 18.. Print screen -uri după filmulețul realizat de către elevi în cadrul Proiectului
„Cultură și civilizație în satul meu”
sursa: elevii din grupul țintă

85 2.2.6 . Prezentarea rezultatelor documentării și cercetării
La această activitate , organizată la finele semestrului al II -lea și desfășurat ă sub fo rma unei
sesiuni de comunicări, au participat nu numai elevii și profesorul coordonator, ci și reprezentanți
din cond ucerea școlii, părinți și alte cadre didactice.
Rolul principal al activității a fost acela de a pune în valoare și de a aprecia munca depusă
de elevi în implementarea proiectului , aceste aspecte încurajând u-i să se implice și în alte acțivități,
similare sau nu celor experimentate deja.
Elevii fiecărei grupe, sprijiniți de profesorul coordonator, și -au prezentat rezultatele
activității lor folosindu -se de portofolii, planșe și PPT -uri (Foto 19)

Foto 19.. Print screen -uri după prezentările power point realizate de către elevi în cadrul
Proiectului „Cultură și civilizație în satul meu”
sursa: elevii din grupul țintă

86 Planșele realizate de elevi au fost expuse în cadrul școlii , ca o altă dovadă a implicării lor
în proiect (Foto 20).

Foto 20. Planșă cu fotografii realizate de elevi, expuse în Școala Gimnazială nr. 1, Strâmtura
sursa: elevii Grupei I

Elevii participanți la Proiectul extracurricular „Cultură și civilizație în satul meu” au dat
dovadă de serioz itate, responsabilitate și maximă implicare pe parcursul tuturor activităților pe care
le-au desfășurat.
2.2.7. Evaluarea proiectului
În vederea evaluării nivelului de satisfacție al elevilor implicați în activitățile Proiectului
extracurricular „Cultură și civilizație în satul meu”, dar și cu scopul identificării unor aspecte
importante pentru derularea de activități extracurriculare viitoare, am elaborat un chestionar pe care
ulterior l -am aplicat celor 20 de participanți. Răspunsurile la întrebările din chestionar au fost
centralizate și concretizate în grafice, toate acestea regăsindu -se în rândurile următoare.
Analiza și interpretarea chestionarelor
Cea mai mare parte a elevilor, respectiv 70% dintre aceștia, a considerat că proiectul a fost
foarte i nteresant, restul de 30% acordând punctaje de apreciere între 2 și 4. De remarcat faptul că
proiectul nu a fost considerat neinteresant de niciunul dintre elevi. (Fig. 17)

87
Fig. 17 . Nivelul de satisfacție al elevilor privind atractivitatea proiectului

Jumătate dintre elevi a fost de părere că s -a implicat cât se poate de mult în activitățile
proiectului, neexistând elevi care să nu se fi implicat deloc sau într -o mică măsură. (Fig. 18)

Fig. 18. Nivelul de satisfacție al elevilor privind implicarea l or în activitățile proiectului

În ceea ce privește aprecierea implicării colegilor în activitățile proiectului, 90% dintre elevi
au fost de părere că membrii grupei din care au făcut parte au contribuit într -o mare sau foarte mare
măsură la îndeplinirea sarcinilor și implicit la buna desfășurare a proiectului. (Fig. 19) 0%5%10%15%70%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură proiectul a fost interesant?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate
0% 0%15%35%50%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură te -ai implicat în activitățile proiectului/ în îndeplinirea
sarcinilor de lucru?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate

88
Fig. 19. Nivelul de satisfacție al elevilor privind implicarea colegilor în activitățile proiectului

La întrebarea În ce măsură s -a implicat profesorul coordonator în activitățile pro iectului? ,
toți cei 20 de elevi au acordat punctajul maxim, punctaj corespunzător răspunsului În foarte mare
măsură . (Fig. 20 )

Fig. 20. Nivelul de satisfacție al elevilor privind implicarea profesorului în activitățile
proiectului

Important de remarca t este faptul că toți e levii din grupul țintă al proiectului au considerat
că participarea lor la activități i -a ajutat să acumuleze noi cunoștințe despre patrimoniul etno –
geografic al satului în care locuiesc (Fig. 21 ) 0% 0%10%50%
40%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură s -au implicat colegii tăi în activitățile proiectului/
în îndeplinirea sarcinilor de lucru?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate
0% 0% 0% 0%100%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură s -a implicat profesorul coordonator în activitățile
proiectului?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate

89
Fig. 21. Nivelul de satisfacție a l elevilor privind învățarea de lucruri noi

În proporție de 100% , elevii chestionați au acordat punctajul maxim, la întrebarea cu
numărul 6, întrebare care a vizat organizarea și coordonarea activităților proiectului.(Fig. 22 )

Fig. 22. Nivelul de sati sfacție al elevilor privind organizarea și coord onarea activităților

În cadrul proiectului au existat patru activități care au presupus implicarea activă a elevilor,
respectiv: documentare, cercetare a în teren, realizare a portofoliilor, a planșelor și a PPT-urilor
și prezentare a rezultatelor documentării și cercetării . În acest sens, în chestionar au fost formulate
întrebări ale căror răspunsuri mi -au oferit informații atât despre activitățile care au fost cel mai mult
pe placul elevilor, cât și despre activitățile care le -au plăcut mai puțin. 0% 0% 0%40%60%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură activitățile proiectului te -au ajutat să înveți lucruri noi?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate
0% 0% 0% 0%100%
02468101214161820
1 2 3 4 5Număr de elevi
Scala de apreciereÎn ce măsură au fost organizate și coordonate activitățile proiectului?
1 -Deloc
2 -În mică măsură
3 -Înmăsură moderată
4 -În mare măsură
5 -În totalitate

90 Astfel, în topul activităților preferate de elevi s -a aflat cercetarea în teren – 45%, urmată
de realizarea produselor (portofolii, planșe, PPT -uri) – 30% și prezentarea rezultatelor
documentă rii/cercetării – 25% (Fig. 23)

Fig. 23. Activitățile

Dacă în situația anterioară au fost puse în evidență trei activități desemnate de elevi ca fiind
cele care le -au plăcut cel mai mult, la întrebarea Care dintre activitățile proiect ului ți -au plăcut cel
mai puțin?, elevii au bifat în unanimitate activitatea de documentare . (Fig. 24 )

Fig. 24. 0%45%
30%25%
02468101214161820Documentarea Cercetarea în terenRealizarea portofoliilor/
planșelor/ PPT -urilorPrezentarea
rezultatelor
documentării/cercetăriiNumăr de elevi
Activități din proiectCare dintre activitățile proiectului ți -au plăcut cel mai mult?
100%
0% 0% 0%
02468101214161820Documentarea Cercetarea în terenRealizarea portofoliilor/
planșelor/ PPT -urilorPrezentarea rezultatelor
documentării/cercetăriiNumăr de elevi
Activități din proiectCare dintre activitățile proiectului ți -au plăcut cel mai puțin?

91
Ca o confirmare a ceea ce se știe deja, la penultima întrebare din chestionar optarea elevilor
pentru activitățile extracurriculare în detrimentul celor școlare (din timpul ore lor de curs) a fost
mai mult decât evidentă (Fig. 25 )

Fig. 25. Reprezentarea grafică a activităților preferate de elevi

Mi s-a părut interesant să aflu și natura activităților extracurriculare preferate de elevi astfel
că ultima întrebare din chest ionar a vizat tocmai acest aspect.

Fig. 26. 0100%
02468101214161820Activități școlareActivități
extrașcolare/
extracurriculrareNumăr de elevi
Categorii de activitățiCe categorie de activități preferi?
0%25%35%
0%5%0%35%
0%
02468101214161820Activități științificeActivități cultural –
artisticeActivități sportive Activități ecologiceActivități umaneActivități moral -civiceActivități recreativeActivități tehnico –
aplicativeNumăr de elevi
Categorii de activități extracurriculareCe categorie de activități extracurriculare se află în topul preferințelor tale?

92 După cum se poate obse rva și pe graficul de mai sus (Fig. 26 ), în topul preferințelor elevilor
din grupul țintă al proiectului se află activitățile sportive și recreative urmate de activitățile cultural –
artistice și cele umanitare, celelalte activități rămânând în afara listei de preferințe.
Analiza și interpretarea chestionarelor aplicate celor 20 de elevi din grupul țintă al
Proiectului extracurricular „Cultură și civilizație în satul meu” au pus în eviden ță o serie de aspecte,
care așezate în balanță au rolul de a îmbunătăți modalitățile de proiectare, organizare și desfășurare
a viitoarelor activități extracurriculare.

93 Concluzii

Comuna Strâmtura este rezultatul unui proces constant și îndelungat de umanizare
desfășutat de -a lungul mai multor generaț ii.
Varietatea cadrului natural, peisajul geografic și pitorescul așezărilor, elementele de cultură
și civilizație înglobate într -un vast conglomerat reprezentat de tradiții și obiceiuri pline de
semnific ație, de portul popular tradițional care și -a păstrat caracteristicile esențiale până în zilele
noastre sau de construcții unice, în conferă comunei Strâmtura un statut aparte în rândul așezărilor
rurale din Maramureș .
De-a lungul timpului , valorile culturale, tradițiile și obiceiurile , specificul portului popular
tradițional s-au transmis din generație în generație , într-un mod firesc , datorită natur ii activităților
desfășurate de localnici și a strânselor relații interumane din comunitate. C u toate aces tea,
patrimoniul etno -geografic al c omunei Strâmtura este supus degradării aflându -se sub amenințarea
fenomenului de globalizare , care se resinte, din ce în ce mai mult , și în acest areal. În acest sens,
unul dintre factorii cu rol decisiv în alterarea tre ptată a spiritualității tradiționale îl reprezintă
migrarea oscilantă a populației, din comuna Strâmtura în țările occidentale și în sens invers, fapt
care a generat, de multe ori, schimbări profunde și ireversibile în specificul identității
maramureșene .
Pentru perpetuarea specificului cultural și civilizațional al zonei sunt necesare activități și
acțiuni menite să aducă în atenția publicului larg spiritualitatea, tradițiile și obiceiurile localnicilor.
În acest context, populația școlară reprezintă un s egment important din populația comunei, care
poate fi antrenată în activități de cunoaștere și apreciere a valorilor din patrimoniul etnografic al
comunei, una dintre modalitățile pertinente de concretizare a acestora reprezentându -le activitățile
extracur riculare. Ca o confirmare a celor menționate mai sus, Proiectul extracurricular „Cultură și
civilizație în satul meu”, care a vizat cunoașterea și perpetua rea specificului etnografic al c omunei
Strâmtura , implementat în anul școlar 2018 -2019 în Școala Gim nazială Nr.1 Strâmtura , s-a bucurat
de un real succes în rândul elevilor participanți, feed -back -ul primit de la aceștia , prin intermediul
chestionarelor aplicate la finalul proiectului, fiind unul pozitiv .
Caracterul opțional al activităților extracurricu lare oferă o mare libertate de planificare și
organizare a acestora , în funcți e de contextul de manifestare. Ele vin să completeze educația
copiilor și a tinerilor , fiind poate cea mai complexă formă de activitate pe care o au dascălii la

94 îndemână pentru a -și desăvârși munca și care are un impact major în conturarea pe deplin a
personalității elevilor.
Localitatea Strâmtura de astăzi, cu o tradiție vie și bogată în rândul satelor maramureșene,
riscă să devină un areal fără iden titate, dar cu toate vicisitud inile vremurilor actuale , se poate
afirma, cu certitudine, faptul că în rândul tinerilor din comună există potențial ul capabil de a reda
strălucir ea de odinioară a localității .

95 Βibliografie

1. Agabrian, M., (2006), Școala, Familia, Comunitatea, Institutul European, Iași;
2. Albulescu, I., ,, Alternative educaționale” –Curs ID. Facultatea de Psihologie și Științele
Educației, Universitatea Spiru Haret, București;
3. Balays, L., (2003) Folclor . Noțiuni generale de folclor și politica populară , Editura Scientia,
Cluj-Napoca;
4. Barbieri, M., (2009), Extracurricular Activities ., NY: St.Martin’s Press. New York;
5. Bârlea, G., M., (2005), Colectivizarea forțată din perspectiva sociologică în Satu l
Maramureșan 1945 -1989. Viața socială, economică, politică, culturală și religioasă, Muzeul
Maramureșului, Sighetul Maramației;
6. Βеrnеa, E., (2005), Ѕpațiu, timp și ϲauzalitatеa la pоpоrul rоmân , Εditura
Humanitaѕ, București;
7. Βеuϲa, A., (1976), Fоrmarеa națiunilоr gеоgrafiϲе la еlеvii din ϲiϲlul primar, valоrifiϲând
оrizоntul lоϲal , Editura Științifică, Сluj -Napoca;
8. Βеuϲa, A., Zеbrеniuϲ, С., (2007), Aѕpеϲtе mоnоgrafiϲе. Strâmtura / Μaramurеș, Εditura
Εtnоlоgiϲa, Βaia Μarе;
9. Bocoș, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele Pedagogiei. Teoria Și Metodologia
Curriculumului. Repere Și Instrumente Didactice Pentru Formarea Profesorilor , Editura
Paralela 45, Cluj -Napoca;
10. Brown, B., B., (1990 ). Peer groups and peer cultures. In S. Feldman & G. R. Elliott (Eds.),
At the Th reshold: Th e developing adolescent ,Cambridge, MA: Harvard University Press.
11. Burke,W., K., (1998), Predarea orientată după necesitățile copilului , CEDP Step by Step,
CEDP București;
12. Catalano, H.,(2011), Dezvoltări teoretice și instituționale în alternativele educaționale ,
Editura Nomina, București;
13. Cărășel, A., Lazăr, Gh., (2008), Psihopedagogia activităților extracurriculare , Editura Arv es,
Craiova;
14. Cerghit, I., Neacșu I., Negreț -Dobridor I., Pânișoară I.O., (2001), Prelegeri Pedagogice, ,
Editura Polirom,Iași;
15. Cernea, M., (2000), Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în “ Învățământul primar “ nr. 1 , Ed. Discipol, București;

96 16. Cernea, M., (2000), Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesuluide
învățământ , în “Învățământul primar“ nr.1, Editura Discipol, București;
17. Ciobanu, M., Negriu D., (2010), Dicționar de motive și simboluri litarare. Limba română
pentru toți , Editura Ansem, Chișinău;
18. Codreanu, D., Costache, I., Matei, D., Moraru, G., Neacșu, I., Nistor, L., Oprea, L., Pacearcă,
Șt., Platon, C., Serbu, F., Tatu, A., (2009), Activitatea extracurriculară, de la idee la realitate.
Ghid complet cu idei moderne și instrumente de lucru pentru o activitate de succes , Editura
Raabe, București;
19. Constandache, M., (2009) Suport de curs, Pedagogia Alternativelor Educationale, Constanta;
20. Crăciunescu, N., (2000), Forme de activită ți extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învățământul primar“ nr. 2, 3 , Ed. Discipol, București;
21. Сrеțu, V., T., (1988), Εxiѕtеnța ϲa întеmеiеrе , Εditura Faϲlѕ, Timișоara;
22. Cristea, S., (2003), Fundamentele științelor educației. Teoria generală a educației , Editura
Litera Educațional, București;
23. Dănilă, I., Gherghina, D., Simiciuc, E., Șerban, D., Popescu, M., (2009), Activități
extracurriculare și extrașcolare îndrumător metodic. Antologie de texte , Editura Didactica
Nova, Craiova;
24. Dănϲuș, Μ.,(1981), Rituri dе ѕеpararе, agrarе și dе inițiеrе în faza ϲоpilâriеi. Zоna
Μaramurеș, în anuarul ,,Μarmațiеi” , Μuzеul Judеțеan Μaramurеș, Βaia Μarе;
25. Dănϲuș, Μ.,(1986), Zоna еtnоgrafiϲă Μaramurеș, Εditura Ѕpоrt – Turiѕm, Βuϲurеști;
26. De Landsheere, V ., (1992), L’education et la formation, PUF, Paris;
27. Dulamă, M., E., Ilovan, O., R., Conțiu,H.,V., Conțiu A., (2016), Tehnici actuale in predarea
si invatarea geografiei, Presa Universitara Clujana, Сluj-Νapоϲa;
28. Eccles, J., S., & Barber, B., L.,(1999), Student council, volunteering, basketball, or marching
band: What kind of extracurricular involvement matters? Journal of Adolescent Research;
29. Εliadе, Μ., ( 1992), Ѕaϲrul și prоfanul , Εditura Humanitaѕ, Βuϲurеѕti;
30. Εliadе, Μ., (2000), Ѕaϲrul și prоfanul , Εditura Humanitaѕ, Βuϲurеѕti;
31. Εvѕееv, I., (1994), Diϲțiоnar dе ѕimbоluri și arhеtipuri ϲulturalе , Εditura Amaϲоrd,
Timișоara;
32. Faiciuc, E., (2015), Strâmtura Maramureș –carte de identitate, Editura Carolina, Cluj -Napoca;
33. Felea, Gh., (2002), Alternativele ed ucaționale din România , Editura Triade, Cluj – Napoca;
34. Filipașϲu, A., (1940), Iѕtоria Μaramurеșului, Editura Universul, Βuϲurеști;
35. Filipașϲu, A., (2001) , Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare;

97 36. Franț, A., (2010), Ghid de practică pedagogică. Spe cializarea pedagogie învățământ primar,
Editura Eurobit, Timișoara;
37. Fеrréоl; Gillеѕ еt Jaϲquоiѕ, (2005) Diϲțiоnarul altеrității și al rеlațiilоr intеrϲulturalе , Editura
Pоlirоm, Iași;
38. Ghinоiu, I.,(1982), Ѕărbătоri și оbiϲеiuri rоmânеști , Εditura Εliоn, Buc urești;
39. Ghinоiu, I.,(1997), Οbiϲеiuri pоpularе dе pеѕtе an. Diϲțiоnar. , Εditura Fundațiеi Сulturalе
Rоmânе, Βuϲurеști;
40. Gеllnеr, Ε.,( 2001), Сultură, idеntitatе și pоlitiϲă, Inѕtitutul Εurоpеan, Iași;
41. Herseni, I., (2006), Alternativa educațională Step by Step și calitatea în educație, în Revista
de pedagogie nr.112, Editura Vanemonde, București;
42. Hogenboom, M., (2001), Living With Genetic Syndromes Associated With Mental Disability ,
Jessica Kingsley Publishers;
43. Huntingtоn, F.,(1998) Сiоϲnirеa ϲivilizațiil оr, Εditura Antеt, Βuϲurеști;
44. Hеrѕеni, T.,(1982), Ѕоϲiоlоgiе, Βuϲurеști, Εditura Științifiϲă și Εnϲiϲlоpеdiϲă,
45. Ilieș, A., (Coordonator),(2014), Crișana -Maramureș. Atlas Geografic al patrimoniului
turistic, Editura Universității din Oradea,Oradea;
46. Ionescu, D., Popescu, R., (2012), Activități extracurriculare în ruralul românesc. Dezvoltarea
de competențe cheie la copii și tineri, Editura Universitară, București;
47. Ionescu, M., Chiș, V., (2001), Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de
instruire și autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca;
48. Istrate, E., Jinga, I., (2008), Manual de Pedagogie, Editura All, București;
49. Lahovari, G., I.,( 1898), Marele dicționar geografi al României , Volumul I, București;
50. Laird, R., D. , Pettit, G.,S., Dodge, K. A., & Bates, J., E., (1999), Best friendships, group
relationships, and antisocial behavior in early adolescence. Journal of Early Adolescence;
51. Lazu, C., I., (2012), Maramureșul istoric -despre lupta pentru păstrarea demnității ș i legii
strămoșești, Editura Vicovia, Bacău;
52. Leb, I.,V., (2001), Tоlеranță și ϲоnviеțuirе în Tranѕilvania ѕеϲоlеlоr XVII -XIX, Εditura Limes,
Сluj-Νapоϲa;
53. Liiϲеanu, G., (1981), Înϲеrϲarеa în pоlitrоpia оmului și a ϲulturii , Εditura Сartеa Rоmânеaѕϲă;
54. Lunen burg, F.,C., (2010), Extracurricular Activities, în Schooling, Volum 1, Nr. 1, 2010, Sam
Houston State University;
55. Macavei, E., (1997), Pedagogie. Propedeutică . Didactică , Editura Didactică Și
Pedagogică,București;

98 56. Μauѕѕ, Μ., ( 2003), Μanual dе еtnоgrafiе , Inѕtitutul Εurоpеan, Iași;
57. Meyer, G., (2000), De ce și cum evaluăm, Editura Polirom Iași;
58. Mircea, Ș., (2001) – Educația extracurriculară, Editura Pro Humanitate, București;
59. Montessori, M., (2006), Mintea absorbantă” –traducerea de Marcel Căpraru, Editura Ap a,
Drobeta Turnu Severin;
60. Negreț -Dobridor, I., (2008), Teoria generală a curriculumului educațional, Editura Polirom,
Iași;
61. Nicola, I., (1996), Tratat de Pedagogie Școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București;
62. Nicola, I., (2000), Tratat de Pedagog ie Școlară, Editura Aramis, București;
63. Pachea -Tatomerescu, I., (2003), Dicționar estetico -literar, lingvistic, religios, de teoria
comunicației…(Concepte operaționale „interdisciplinare”, la care se apelează frecvent și în
„anatomia” textului), Editura A ethicus, Timișoara;
64. Pasi, S.,(2000), Building bridges for learning, European Youth Forum , Brussels;
65. Popa ,R.,, (1997), Țara Maramureșului în veacul al XIV – lea , Editura Enciclopedică,
București;
66. Popovici, Șt., (2001), Pedagogia alternativă, Editura Pollirom, Iași;
67. Posea, Gr., Moldovan, C., Posea, A.,(1980), Judetul Maramures , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucuresti;
68. Potolea, D., (2002), Conceptualizarea curriculum -ului. O abordare multidimensională în
Pedagogie. Fundamentări teoret ice si demersuri applicative, în Pedagogie. Fundamentări
teoretice și demersuri aplicative (Coord. Păun E. Și Potolea D.), Editura Polirom, Iași;
69. Potolea, D., Manolecu, M., (2005), Teoria și practica evaluării educaționale , MEC: Proiectul
Pentru Învățământ ul Rural;
70. Pоp, D., (2004), Сrеpuѕϲulul unоr valоri și fоrmе alе vеϲhii nоaѕtrе ϲulturi și ϲivilizații,
Εditura Ѕtudia, Сluj -Νapоϲa;
71. Pоp, Μ., (1999), Οbiϲеiuri tradițiоnalе rоmânеști , Εditura Univеrѕ, Βuϲurеști;
72. Rădulescu, M., (1999), Pedagogia Freinet – Un demers inovator , Editura Polirom, Iași;
73. Rubin, R.,S., Bommer, W.,H., & Baldwin, T.,T., (2002), Human Resource Management;
74. Rubin, R.,S., Bommer, W.,H., Baldwin, T.,T., (2002), Using Extracurricular Activity as an
Indicator of Interpersonal Skill. Prudent E valuation or Recruiting Malpractice? In Human
Resource Management, Winter, Vol. 41, No. 4;
75. Ѕalat, L., (2001), Μultiϲulturaliѕmul Libеral , Editura Pоlirоm, Iași;

99 76. Sava, S., Codorean, G., (2005), Educația și problematica lumii contemporane. inovație și
refor mă în școala românească în pragul mileniului iii în pedagogie și elemente de psihologia
educației – Pentru Examenele De Defi nitivare În Învățământ Și Grade Didactice, Editura
Cartea Universitară, București;
77. Savin -Williams, R.,C., & Berndt, T., J., (1990 ). Friendship and peer relations. In S. Feldman
& G. R. Elliott (eds.), At the threshold: Th e developing adolescent , MA: Harvard University
Press,Cambridge;
78. Schaub, H., Zenke, K., G., (2001), Dicționar de pedagogie , Editura Polirom,Iași;
79. Seel, N., M., Sanne, D., (2004), Curriculum, Plans and Process in Instructional Design ,
Lawrence Erlbaum Associates, Publisher, Mahwah, New Jersey;
80. Simion, A.,S., (2011), Turismul rural în Maramureș, teză de doctorat, UBB, Cluj -Napoca
Facultatea de Geogra fie,
81. Stanciu, M., (1999), Reforma conținuturilor Învățământului , Editura Polirom, Iași;
82. Surd, V., (1993), Introducere în geografia rurală , Editura Interferențe, Сluj -Νapоϲa;
83. Șchiopu, U., Verzea, E., (2006), Psihologia vârstelor , București;
84. Ștefan, M., (2001), Educația extracurriculară , Editura Pro Humanitate, București;
85. Ștefan, M., (2007), Teoria situațiilor educative, Editura Aramis, București;
86. Tănaѕе, A., (1977), Сultură și ϲivilizațiе , Εditura Pоlitiϲă, Βuϲurеști;
87. Thiеѕѕе, A. -Μ., (2000), Сrеarеa idеn tității națiоnalе în Εurоpa ,Editura Pоlirоm, Iași;
88. Tomșa, Gh., (2005), Psihopedagogie preșcolară și școlară, Editura Coresi, București;
89. Țîru, C., (2003), Educația interculturală , Editura Universității de Vest, Timișoara;
90. Vulcănescu, R., ( 1970), Măștile po pulare , Editura Științifică, București;
91. Arhivеlе Ѕatului – Ѕighеtul Μarmațiеi. Fоnd – Prеfеϲtura Jud. Μaramurеș; Соnѕϲripții
Urbarialе, Ruѕzpоlγana, XL / LL / 1711;
92. Arhivеlе Ѕatului -Ѕighеtul Μarmațiеi; Rеvоluția din 1848 -1849; Dоϲ. 102 / 12.06.1848;
93. Arhivеlе Ѕfatului Pоpular al ϲоmunеi Strâmtura, dоѕar nr. 21 / 1947, dоѕar 9 / 1945, p. 11,
dоѕar 8 / 1948
94. Arhivеlе Соnѕiliului Pоpular, Strâmtura, Dоϲ. 7/ 12 / 1932,
95. Maramureș -Istorie,cultură,identitate, (2015) Publicație inițiată și publicată cu sprijinul
financiar al Consiliului Județean Maramureș.

***, http://www.montessori.org.ro/documents/CeEsteEducatiaMontessori.pdf
***, http://www.montessori.org.ro/maria_montessori

100 ***, http://www.montessoricentenary.org/photos/
***, http://www.montessorihaus.ro/schule/pedagogia -montessori -mario -montessori.htm
***, http://www.slideshare.net/Profesorachapela/presentacion -3-montessori1 -2626574
***,https://cazaremm.ro/obiceiurile -de-nunta -din-maramures/
***,https://edifica.ro/constructii -si-amenajari/arhitectura/portile -maramuresene -elemente –
arhitecturale -romanesti/

101 Anexa 1
Școala Gim nazială n r.1 Strâmtura
com. Strâmtura, Maramureș

Fișă de lucru – Grupa I
TEMA – Casă de lemn din comuna Strâmtura.

1. Proprietarul casei____ ________ ________________________________________________
2. Localizare/Adresa casei___________________ ________ ____________________________
3. Anul construirii___________________ ______________________ ________ ____________
4. Statutul familie în momentul construirii casei _________________ ________ ____ _________
5. Materialele folosite la construcția acestea __________ ___________ ________ ____________
____________________________________ ______ ______ ______________________________
6. Dimensiunile casei:
– lungimea______________________
– lățimea _______________________
– înălțime_______________________
– înălțimea fundației______________
7. Acoperișul: – material ul din care este făcut_________________ ___________
– forma acestuia _______________________________________
De ce nu are casa horn? ___________________ _____________________ _____________
8. Interiorul casei:
– câte încăperi are casa ___________________________________ ______________
– cum se numeste fiecare și ce importanță au _______________________________
______________________________________________________ _________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

Elevi:
1. _________________________________
2. _________________________________ 3. _________________________________
4. _________________________________
5. ______________________ ___________

prof. Boroica ( Mihai ) Sînziana

102 Anexa 2
Școala Gim nazială n r.1 Strâmtura
com. Strâmtura, Maramureș

Fișă de lucru – Grupa II
TEMA – Poartă tradițională maramureșeană

1. Proprietarul casei____ ________ __________________________________________ ______
2. Localizare/Adresa casei aferentă porții: __________________________________________
3. Anul/perioada construirii:________ _______ ____________________ __________________
4. Material de construcție :_____ ______ __________________________ __________________
5. Eleme ntele componente ___________ _________ ___________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
___________________________________ _______________________________________
________________________ ________________________________ __________________
6. Dimensiuni:
– înălțimea întregii porți ______________ ________________________
– înălțimea por ții mari_______________ _________________________
– înălțimea por ții mici_______________ _________________________
– înălțimea acoperișului _____________ __________________________
7. Ornamentele :_________ ______________________________________________________
__________________________________________________________ ________________
__________________________________________________________________________
_____________________________ __________________________________ ___________

Elevi:
1. _________________________________
2. _________________________________ 3. ____ _____________________________
4. _________________________________
5. _________________________________

prof. Boroica (Mihai) Sînziana

103 Anexa 3
Școala Gim nazială n r.1 Strâmtura
com. Strâmtura, Maramureș

Fișă de lucru – Grupa III
TEMA – Instalații t ehnice acționate de apă – mori, vâltori

1. Proprietarul morii/vâltorii:_____________________________________________________
2. Anul/perioada construirii:______ ______ _______________________________________ ___
3. Localizare : ___________________________________ _____________________________
4. Material de construcție________________________ ______ ______ ____________________
5. Elemente le componente și rolul acestora________ ______ ____________________________
_________________________________________________________________ _________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
_________________________ ______________________ ___________________________

6. Ce energie este folosită pentru învârtirea roții? ___________ ___________________________

7. În ce scop era utilizată moara? _________________ _____ _____________________________

8. În ce scop era/ este u tilizată vâ ltoarea? __________ _____ ______________________________

Elevi:
1. _________________________________
2. _________________________________ 3. _________________________________
4. _________________________________
5. _______________________________ __

prof. Boroica ( Mihai ) Sînziana

104 Anexa 4
Școala Gimnazială nr.1 Strâmtura
com. Strâmtura, Maramureș

Fișă de lucru – Grupa I V
TEMA – Edificii de cult – Biserici și mănăstiri din lemn

1. Anul/perioada construirii:____________________________ _____ ____ ________________
2. Localizare : __________________________________ _____ _________________________
3. Material de construcție :
– corpul bisericii ______________________________ _______________________
– fundația_________________________________________________________ __
– acoperișul_________________________________________________________
– turnul_____________________________________________ ________________
4. Dimensiunile bisericii: – înălțime ___________________________________________
– lungime___________________________________________ _
5. Cu ce este acoperită biserica? ______________ _________________________________
6. În câte ape este construit acoperișul? _________________________________________
7. Cum este împărțit spațiul în inter iorul bisericii? ___________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
________________________________________________ _______ ___________________
8. Ce obiecte de valoare se pă strează în biserică?_________________________ _____ _______
__________________________________________________________________________
____________________________ ______ ________________________________________

Elevi:
1. _________________________________
2. _________________________________ 3. _________________________________
4. _________________________________
5. _________________________________

prof. Boroica (Mihai) Sînziana

105 Anexa 5
Școala Gimnazială nr. 1
Com. Strâmtura, Jud. Maramureș
CHESTIONAR DE EVALUARE
Acest chestionar este destinat elevilor din grupul -țintă al Proiectului extracurricular „Cultură și
civilizație în satul me u” implementat în anul școlar 2018 -2019.
Pentru întrebările 1 – 7: pe o scală de la 1 la 5 încercuiește cifra care corespunde cel mai bine
părerii pe care o ai ca urmare a participării tale la proiectul sus menționat. Cifra 1 reprezintă
punctajul minim acordat, cifra 5 reprezintă punctajul m axim acordat.
Pentru întrebările 7 – 10: bifează răspunsul care se potrivește cel mai bine cu părerea ta.
Chestionarul este anonim. Vă mulțumim!

1. În ce măsură proiectul a fost interesant ?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
2. În ce măsură te -ai impl icat în activitățile proiectului / în îndeplinirea sarcinilor de lucru ?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
3. În ce măsură s -au implicat colegii tăi în activitățile proiectului / în îndeplinirea sarcinilor de
lucru ?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
4. În ce măsură s-a implicat profesorul coordonator în activitățile proiectului?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
5. În ce măsură activitățile proiectului te -au ajutat să înveți lucruri noi?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
6. În ce măsură au fost organizate și coordonate activitățile proiectului?
Deloc 1 2 3 4 5 În totalitate
7. Care dintre activitățile proiectului ți -au plăcut cel mai mult?
□ activitatea de documentare □ activitatea de cercetare în teren
□ activitatea de realizare a portofoliilor , planșelor, PPT -urilor
□ activitatea de prezentare a rezultatelor documentării/cercetării
8. Care dintre activitățile proiectului ți -au plăcut cel mai puțin?
□ activitatea de documentare □ activitatea de cercetare în teren
□ activitatea de realizare a portofoliilor , planșelor, PPT-urilor
□ activitatea de prezentare a rezultatelor documentării/cercetării
9. Ce categorie de activități preferi?
□ școlare (din timpul orelor de curs) □ extrașcolare/extracurriculare
10. Ce categorie de activități extracurriculare se află în topul pr eferințelor tale?
□ științifice □ cultural -artistice □ sportive □ ecologice
□ umanitare □ moral -civice □ recreative □ tehnico -aplicative

Întocmit , prof . Boroica (Mihai) Sânziana