Partea I – Partea teoretică ( extrema dreapta, naționalism , radacinile intolerantei si modurile in care se manifesta ) Relația dintre conceptele… [626988]

INTOLERANȚA FAȚĂ DE
REFUGIAȚI ÎN POLONIA
POST -COMUNISTĂ

SÎRBU MONICA

Introducere

Partea I – Partea teoretică ( extrema dreapta, naționalism , radacinile
intolerantei si modurile in care se manifesta )
Relația dintre conceptele “intoleranță organizată” și “dreapta radicală”, este o temă
foarte discutată. Ca definiție o voi folosi pe cea pe care și Sabrina Moret o folosește în cartea
despre Dreapta Radicală. Aceasta definește intoleranța organizată, ca fiind “ un segment
care a apărut în peisajul politic , istoric, ca o dimensiune a iraționalismului cultural și e
inspirată de intoleranța (față de cei denumiți „outsideri”) și ostilitatea la noțiuni ale
suveranității populare și domnia poporului”.1 Aceas tă intoleranță poate apărea din diverse
locuri, dar atunci când apare din anumi te locuri, ca de exemplu Revolu ția Franceză, fiind
știută ca “Dreapta “, atunci, aceasta capătă o formă ideologică și pragmatică care pune accent
pe reînvierea valorile tradițio nale ale Națiunii sau a comunității. De asemenea, dorește să
impunea acestea în cadrul comunității sau al națiunii2.
Intoleranța organizată a secolul XX, este asociată cu termenii de la “dreapta radicală”,
“ultra -radical”, până la “extrema dreaptă” . Deși e xistă mai multe percepții despre ceea ce
înseamnă dreapta -radicală, cât și asocieri ale acesteia, voi încerca să gasesc câteva
caracteristici ale acesteia privind relația cu intoleranța organizată. Richard Stoss, este cel care
a identificat câteva carcteri stici ale relației cu aripa draptă extremistă:
1. naționalismul exagerat, ce implică atitudini ostile față de alte state sau oameni
2. refuzul de a crede că toți oamenii au dreptul la viață, libertate, securitate, conștiință și
religie , pă rere și discurs public sau de a face parte dintr -o asociație sau consiliu
3. respingerea pluralității parlamentare bazată pe principiul regulii majorității
4. o ideologie folk -etnocentrică3
Așadar aceste caracteristici ale extremei -drepte seam ănă cu cele găsi te în definiția
intoleranței or ganizate a Drept ei folosită de Sabrina Ramet . Singura diferență, este că

1 Sabrina P. Ramet, The Radical Right – In Central and Eastern Europe since 1989, The Pensylvania State
University Press, Unied States of America 1999, p. 4
2 Ibidem
3 Ibidem, p. 6

ăn prima parte aceasta poate fi gă sită, atât în forme naționale sau nu, iar Stoss
limite ază intoleranța la ceva ce este împotriva altor grupuri naționale . Așadar,
intoleranța nu se limitează doar la sfera națională sau cea rasială (cazul Nazismului),
ci aceasta se manifestă și în context ce su rprind normele sexuale, practicarea
religioasă sau altele. După toate acestea, putem spune că un individ ar putea a lege să
nu mai vorbească co erent de organizațiile religioase și apartene nța la acestea, dând
dovadă de orientare radic ală de dreapta sau de înclinații spre intoleranță organizată.4
Hannah Arendt spune despre intoleranța organizată și despre anti-Semitism că
au o istorie lungă. Unul poate fi chiar identifica cu un fenomen modern, rasismul din
Grecia antică, unde greci se refereau la non -greci , numindu -i “barbari”, acest lucru le
oferea puterea de -ai face sclavi. Dar transformarea s -a petrecut încă din secolul al
secolul al XVII -lea până în secolul al XIX -lea5. Războiul lui Napoleon a contribuit la
schimbarea gândirii asupra națiunilor și drepturilor. După care, au urm at anii
Naționalismului unde cu conceptele liberale as upra statului și a cet ățenilor se
confruntă cu conceptul naționalist al statelor “co -etnic”.6
Intoleranța organizată este mai exact despre intoleranță. Mai exact, intoleranța
este cea care diferențiază dreapta radicală, în pr imul rând de dreapta moderat, acea sta
fiind și refuzul față de existența unor alte idei alternative. Acest refuz înseamnă și
insistența asupra pă rerilor conform cărora propri ile sale păreri religioase , să fie
transmise în lege, fiind considerate singurele puncte de vedere corecte. Intole ranța
dreptei radicale ia forma unei lupte împotriva societății însăși, și interpretează violența
ca fiind o componentă importantă al politicii intoleranței organizate , legitimând
actele de violență ale membrilor împotriva presupușilor st răini. De exemplu , anti –
semitismul a jucat un rol important intoleranța drepte -radicale, mai ales că în
timpurile acelea, au reușit să scoată la iveală resentimente anti -urbane, mai exact
acolo unde în orașe erau foarte mulți evrei. Așadar, în acest caz, în procesul de
construire al statului -națiune, au putut răspândite printre țărani, se ntimente a nti-
semite și xenofobice.
Intoleranța dreptei radicale are caracteristica r ăzboinică, și anume cea a
salvării care este esențială în politicile ei, și care se rotește în jurul urii s ocietății, care
propune să salveze și să să oprească moarte morală a eterogenității, și să salveze

4 Ibidem, p.7
5 Hannah Arendt, The Origins of Totalitarism, New York, p. 14
6 6 Sabrina P. Ramet, The Radical Right – In Central and Eastern Europe ince 1989, The Pensylvania State
University Press, Unied States of America 1999, p. 8

societatea de amenințarea celor care sunt diferiți. Freud afirmă că este foarte
interesant faptul cum, este o experiență care provoacă plăcere pentru aceia care sunt
mai degrabă preocupați să se lase pradă pasiunilor lor, și astfel să devină parte din
grup și să depășească limitele individualității, pentru că prin fidelitatea lor față de
dogmă, vor primi în schimb o validare transcendentă a lor înșiși, sacralizând violența
lor, cât și politice. 7
Un alt lucru, care trebuie precizat, este d escrierea ultra radicalilor de d reapta,
despre care spune că aceștia își apără intoleranța, apelând la valorile tradiționale și
texte sacre pentru a lupta împotriva li beralilor progresiști și împotriva vizionarilor.
Există diferite cauze ale apariției dreptei radicale în Europa și în America de Nord.
Erike Hening spune că o cauza ar fi crizele socio -economice, în timp de John Weiss
spune că această mișcare prosperă ac olo unde încă existe deși vechi, niște puternice
clase conservative, și care se sim t amenințate de către schimbă rile pe care le aduce
modernitatea. 8După cum putem vedea, există mai multe prezumții privind cauzele
prezenței dreptei radicale. Un punct de v edere interesant, este cel al autorilor
Kitschelt și McGann, care sunt de părere că nu influxul de imigranți din regiunile
non-occidentale sunt o cauză a apariției xenofobiei, ci schimbarea structurală a
societății, mai exact tranziția economică post -industrială. Un agent este Noua Dreaptă
Radicală, susținători ai economiei de piață liberă și al aranjamentelor autoritate
ierarhi ce în politică, care doresc o limitare a diversității și a autonomiei individuale în
expresia culturală.9 (ref. 78)
Sabrina Moret spune că există câteva indicii ale amenințării extremei drepte.
Prima este tendința crescătoare a disprețului față de de cei slabi, de bătrâni sau de
infirmi fiind acompaniată de o tendință care sugerează că societatea nu are nicio
obligație față de memb rii care nu sunt productivi. Al doilea simptom este pierdere
echilibrului dintre interesele societății și interesele individua le, acestea fiind ținute în
balanță într -o societate modernă. Dar în momentul când interesul individual al
persoanei sau al societății se înalță peste interesul altora, atunci aceasta cu siguranță
afectează sănătatea politică a societății. Sau poate exi sta situația particulară, când
interesele Națiunii se înalță peste cele individuale, moment care ne face să spunem că
reprezintă fascizarea societății. Un al treilea semn ar fi diminuarea înțelegerii a ceea

7 Ibidem, p.13
8 Ibidem, p.14
9 Ibidem, p. 15

ce înseamnă valorile liberale (inntegritatea, t oleranță, respect mutual), valori care deși
sunt esențiale ale democrației, dar care sunt și deseori uitate. Iar ultimul semn negativ,
este an xietatea generalizată privind viitorul societății, de multe ori luând forma unor
speculații privind soluții altern ative.10
Maria H. Levinson a găsit o corelare statistică între diferite tulburări psihice precum
schizofreni a, an xietate clinică etc, ace ste afecțiuni îmbinându -se cu atracția față de
fascism, și spune Sabrian Moret că este destul de clar mișcarea fascistă poate apela la
sectorul non -neurotic al populației pentru succes11. (ref. 84)
Așadar, aș concluziona spunând că intoleranța organizată este ura față de
diferență, deoarece fără acest lucru, fie că este vorba despre rasă, religie sau orientare
sexuală, nu pot exista politici ale extremi drepte. Freud spune că ura, la fel ca și
anxietatea sunt iraționale. Rămâne întrebarea ce constituie unitatea și conformitatea
unei comunități imaginare înconjurată de către dreapta radicală.12

10 Ibidem, p. 16
11 Ibidem, p. 23
12 Ibidem, p. 27

Capitolul I: Naționalismul
Unul dintre cei mai folosiți termeni în literatura istorică, jurnalistică și politică este cu
siguranță acela de naționalism.
Mulți specialiști au crezut că naționalismul și -a pierdut rostul odată cu terminarea
celui de -al Doilea Război Mondial. Apariția organizațiilor supranaționale, precum Uniunea
Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Organizația Nord -Americană de liber s chimb
încerca să cr eeze o stabilitate în secolul XIX . Dar anii ’90 au schimbat această percepție.
Conflictul de natură rasistă din Africa Centrală dintre Tuțsi și Huțu și evident, caderea
Comunismului din 1989 au dat curs unui nou val de naționalism, mai ales în fostul imperiu
sovietic.13
Naționalismul, deși a primit o mare atenție și semnificativă în politica comparată, a
rămas, totuși un subiect confuz pentru mulți oameni. Conceptele combinate ale națiuni,
statelor -națiune, statului sau grupurilor etnice , apar în mintea oamenilor când se gandesc la
termenul de naționalism. Oricum, într -un mod mai simplist aș putea spune că, ceea ce separă
o națiune de de un grup etnic este o ambiție politică, mai exact rezultatul autodeterminării.
Deci, după cum spune și Philip W. Barker, o mișcare devine naționalistă, atunci rezultatul
este autodeterminarea. Acesta identifică caracteristicile unei națiuni sunt cultura și percepția,
cea ce îi ajută să se identifice prin simboluri, idei și noțiuni. Cultura este o importantă parte
din definiția naționalismului, și asta pentru că aceasta deține un factor unificator important,
fie că este vorba de religie, limbă sau trecutul istoric. Deci aș putea spune, că națiunile sunt în
mare măsură auto -definite și auto -recunoscute.14
După cum bine știm, conflictele și ră zboaiele încă există. Michael Billing spune că în
societățile unde există armată, sunt acele locuri unde există, lucruri care par a fi mai
valoroase decâ t viața. În trecut ,armatele europene erau mobilizate in numele religiei sau al
onorii cavalerești, motive care în zilele noastre par a fi puțin depășite. Dar epoca modernă nu
a venit fără vă rsare de sânge. Evident, motivele s -au schimbat, cele mai multe a cte de

13 David McCrone,The Sociology of Nationalism, Tomorrow ’s Ancenstors, Routledge London and New York,
2002, p. 2
14 Philip W. Barker, Religious Nationalism in Modern Europe – If God be for us, Humanities, 2009,p. 9

cruzime fiind fă cute în numele națiunii, pentru câștigarea independe nței, pentru a apăra
teritoriul sau chiar principiul de națiune.15
Odată cu apariția statelor națiune, ambițiile privind cucerirea teritoriilor vecine erau
punctul central al deci ziilor guvernamentale. În zilele noas tre, lucrurile s -au schimbat.
Răpirea teritoriului mama a devenit un lucru mai grav decât răpirea mamei.
Naționalismul este o ide ologie asociată des cu indivizii care se luptă pentru noi state
și cu extrema dre aptă. Da că pe separatiști îi gă sim în zonele periferice ale statului, extremiștii
sunt cei care urmăresc viața politică în democrațiile stabile, în general ocoliți de către
politicienii de centru. Trupele de gherilă caută să acționeze în statele ale căror structur i
eșuează, încercâ nd să stabilească în cadrul acelor teritorii, noi patrii care de obicei sunt cat
mai departe de Vest. În statele -națiune stabile, cum ar fi cele vestice, spune M. Billing, că
naționalismul nu apare numai cu ocazia unor contexte speciale, a unor crize, ci apariția
naționalismelor apare pe o fundație ideologica preexistentă. Billing dă exemplul Statelor
Unite spunând că cetățenii lor nu le -a fost amintit în acel context faptul că sunt americani , ci
acestora li s -a reamintit zilnic, indirect , acest lucru, aceasta fiind și teza centrală a cărții lui.
Așadar nu crizele formează state națiune, acestea sunt reproduse zilnic ca națiuni și cetățenii
ca popor.16 Naționaliștii sunt niște figuri ușor de recunoscut, aceștia fiind niște extremiști care
îndeamnă lumea apelând la psihologia emoțională, si sunt văzuți de cele mai multe ori ca
niște eroi care sunt împotriva colonialismului.17
Dar cu toate acestea, naționalismul a fost recunoscut ca un fenomen important al
istoriei europene al secolului XIX dar și primei jumătăți al secolul ui XX. Dar nici în secolul
XXI, acesta nu și -a pierdut forța, naționalismul fiind încă un fenomen omniprezent și
insesizabil, care îmbracă diferite forme. 18
Noțiunea acestui cuvânt, este cu atât mai greu de analizat, cu câ t sensurile acestui
termen au o istorie cât mai complexă. Așadar, odată cu folosirea termenului în Franța și în
Marea Britanie, termenul de „naționalism”, nu a încetat să determine cat mai multe
semnificații, unele derivate din celălalte.

15 Michael Billing, Banal Nationalism, SAGE Publications, 1995, p. 1
16 Ibidem, pp. 4 -6
17 Michael Billing, Banal Nationalism, SAGE Publications, 1995, p. 15
18 Naționalism și națiune, Raoul Girardet, Iași, Institutul European, 2003, p.13

Din punct de ved ere istoric, se pare că acest te rmen de origine britanică, iar apariția
lui a fost la începutul secolului al XVIII -lea: adjectivul “naționalist” există încă din anul
1715, determinând apriția substantivului “naționalism”. R ăspândirea termenului însă, a
început însă pe la jumătatea secolului al XIX -lea și deja îl puteam găsi în dicțion are. Acest
termen continuă să aibe sensuri multiple și diverse, dar continuă să fie folosit pentru a
desemna manifestările caracterului național și al conștiinței sociale. Pri ntre celălalte
semnificații pe care acesta le poate adoptă, sunt cele de natură economică, religioasă și nu în
ultimul rând, cea politică. Acesta a căpătat diferite forme importante de -a lungul anilor. În
anul 1798, naționalismul este văzut ca o iubire pa triotică . Rezultă și era permis disprețul față
de străini, care era văzut ca un act patriotic. În 1874 acesta capătă două prim sinonime, cel de
șovinism ce semnifica respectarea dorinței exclusiv a poporulu i, și cel de -al doilea sens care
era strâns legat de mișcările naționale ale s ecolului al XIX -lea, care cereau independența
poparelor în state -națiune. Dar, la sfârșitul secolul al XIX -lea, începutul secolul al XX -lea
acesta va avea funcția primordială, de a apăra valorile și interesele naționale.
Cu toate acestea, putem spune că a căpătat o complexitate terminologică, de -a lungul
timpului și datorită contextelor istorice, lucruri care fac dificilă analiza acestui termen. Istoria
arată că au existat țări, unde a existat u n naț ionalism organizat, struct urat, fiind ușor de găsit
în doctrinele partidelor pol itice, clar diferenț iate. Acesta tinde să fie ușor de atacat. Și există,
și un alt tip de naț ionalism, neorganizat, în alte țări, în aceeași perioadă, a cărui prezență o
regăsim în afara partidelor și a doctrinelor,văzut ca un sentiment general, și care este stâns
legat de eticheta de naționalist.19
Putem spune că este dificil drumul în a găsi o definiție care să acopere în totalitate
fenomenul naționalismului, având în vedere momentele istorice și tim pul care l -au modelat în
funcție de context. Așadar, este favorabil, în a alege o definiție cu o formulare mai generală,
căreia îi este mai ușor să îmbrace realitățile. În felul acesta, naționalismul poate fi mai ușor
de recunoscut. Raoul Girardet spune c ă există definiții imperfecte, car pot fi ușor discutabile,
dar care îți oferă o bază prin care să poți să faci o distingere între „naționalismul
naționaliștilor” și “naționalismul” văzut ca un sentiment general. Acesta ne oferă ca și un
exmplu, ultima for mulare găsită în Dicționarul Academiei Franceze care spune că: “ În
situația anterioară existenței unui stat -națiune, autonom din punct de vedere juridic,
naționalismul pare să poată fi definit cu voința unei colectivități care, în împrejurări diverse, a

19 Ibidem, pp. 15 -17

luat cunoșt ință de individualitatea sa istorică, de menirea sa de a se crea și de a dezvolta
propriul stat suveran. În cadrul unui stat -națiune deja construit, naționalismul pare să însemne
în plan politic grija prioritară de a apăra independența și de a af irma măreția unității
naționale; în plan moral și ideologic, pare să se rezume la “exaltarea sentimentului
național”.20
Ernest Gellner diferențiază naț ionalism, s i spune despre acesta că este vă zut ori ca un
sentiment, ori ca o mișcare. Acesta continua, argumentând că “Sentimentul naționalist este
mânia stârnită din violarea principiului, sau satisfacția datorită aplicării sale.”, în timp ce
despre mișcarea naționalis tă, spune că “ este aceea însuflețită de un sentiment de acest tip” 21
Există multe căi p rin care principiul naționalist poate fi demolat. Există două cazuri
în care frontieră politică are un rol principal. În primul caz aceasta poate să includă toți
membrii unei națiuni, iar în cel de -al doilea caz să includă toți membrii unei națiuni, dar s i
anumiți străini. Dar poate exista și contextul în care nu toți membrii unei națiuni sunt
înglobați, dar anumiți străini sunt. Sau pot exista și națiuni neamestecate cu străini. Totuși,
mai există, se pare, și un context în care principiul naționalist dev ine foarte sensibil. Cel în
care liderii unei unității politice, aparțin altei națiuni, care nu este a m ajorității celor conduși,
lucru care pentru naționaliști înseamnă o înjosire privind proprietatea publică
Așadar, naționalismul este văzut ca o teorie care presupune ca granițele etnice să nu
fie tăiate de cele politice, și mai ales grupurile deținătorilor de putere să nu fie separate de
către granițele etnice dintr -un stat. 22
Calculând, îți vei da seama că este implementarea principiului naționalist , fără a cauza
pierde ri omenești și fără violențe este puțin probabil. Acest lucru, pentru că, crearea unei
națiuni omogen etnic va determina conflicte în interiorului unde, a fost un si stem complex de
națiuni.
Ce aș vrea să mai spun, este că, violarea pr incipiului naționalist nu s e face de către un
număr restrâ ns de rezidenți străini în cadrul familiei dominant numerar, și nici chiar de
străinii cu un domiciliu temporar. Dar, nici nu se poate oferi un procent , dar cu siguranță,
acest număr poate fi vari abil în funcție de împrejurări.23

20 Ibidem,p. 31
21 Ernest Gellner, Na țiuni și naționalism, Noi perspective ale trecutului, Antet, 1983, p. 9
22 Ibidem, p. 10
23 Ibidem, p. 11

1.2. Teorii ale națiunii și ale statului -națiune
În acest capitol, voi încerca să merg mai departe, prin definirea termenilor stat și
națiune, concepte găsite în definițiile naționalismului.
Plecând de la definiția w eberiană a statului, Gellner susține că principalul rol al
statului trebuie să fie asigurarea securității cetățenilor. Dar pot exista și “state”, unde violența
legitimă nu este deținută de el e în cadrul teritoriului pe care astea îl dețin. În continuare
acesta spune, că în interiorul unui stat feudal, pe suzeran nu -l interesează co nflictele privat e,
atât timp cât aceștia își î ndeplinesc obligațiile față de el. Un ex emplu mai apropiat anilor
noștri ar fi, statul irakian care se afla sub tutela britanică, du pă primul război mondial care
tolera anumite in cursiuni tribale, cu condiția ca postul de poliție să fie anunțat înainte și după
expediție, pentru a putea fi înregistrate decesele. Așadar, vedem cum pot exista state unde nu
sunt interesate în a monopoliza violența legitimă, și totuși rămân în poziția de state. 24
Dar, în zilele noastre putem spune că argumentul lui Weber, pare a fi valabil în zi lele
noastre, pentru că statul reprezintă, în primul rând, o elaborare a diviziunii muncii și sociale,
și acolo unde nu există, nu putem vorbi despre stat. În al doilea rând, acesta reprezintă
menținerea ordinii, dar este în același timp și o instituție care se ocupă de întărire ei,
indiferent de alte responsabilități ar putea apărea pe lângă. Cam acesta ar fi statu l în câ teva
cuvinte. Dar nu toate societățile au parte de un stat, lucru care denotă faptul că naționalismul
nu poate fi prezent în aceste societăți.25 Un motiv ar fi, lipsa granițelor sau ale unor
conducători care să le ofere membrilor lim itele unei nați uni. Așadar, acolo unde nu există stat
sau conducători, nu poate fi violat principiul naționalității. Ceea ce este interesant, este faptul
că naționaliștii condamnă împărțire puterii politice, cât și cea a frontierelor politice, dar au
mai mereu nimic de s pus atunci când nu există conducători sau granițe. 26 Așadar, am putea
spune că naționalismul nu poate avea o poziție acolo unde nu există un stat și că nu este un
fenomen caracteristic tuturor statelor.
Sunt dificultăți mai mari în găsire a unei definiții a națiunii decâ t cea a statului. Omul
modern tinde să vadă statul ca fiind centralizat, chiar național centralizat, fără să se gândească

24 Ernest Gellner, Na țiuni și naționalism, Noi perspective ale trecutului, Antet, 1983, pp. 12 -13
25 Ibidem
26 Ibidem, p. 14

că acești doi termeni port coexista separat. Gellner vorbește despre concepția lui Chamisso,
care spune că pentru om, na ționalismul reprezintă un atribut foarte important, a cărei lipsă
pare de neconceput. Naționalismul susține despre cele două concepte, națiunea și statul, că
ele au fost sortite în a merge împreună, altfel se va ajunge la o tragedie. Dar cu toate acestea,
înainte ca ele să se întâlnească, niciuna nu a participat la naș terea celeilalte.27
Deși secolul XX a adus multe teorii ale națiunii, psihologiste, empiriste, biologizate
etc., care încearcă să surprindă caracteristicile centrale ale națiunii, toate sunt di ferite în
funcție de interesele autorilor și de sensibilitățile ideologice ale acestora. Dar, cu toate astea,
toate se rezumă la câteva concepte, cum ar fi: limba, cultura, religia, conștiința națională etc.,
ignorându -le pe cele de natură materială, cu caracter obiectiv cum ar fi viața economică,
statul națională sau populația.28
Definițile psihologis te privind națiunea sunt larg ră spândite și pleacă deseori de la
definiția lui Ernest Renan, care spune că: “O națiune este un suflet, un principiu spiritua l.
Unul este in trecut, celălalt în prezent. Unul este posedarea în comun a unei bogate moșteniri
de amintiri, celălalt este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a
continua valorificarea moștenirii indivize primite.” 29
Autorii contemporani ai teoriei psihologiste susțin în continuare că voința este
elementul central al unei națiuni, și lianul care reușește să -i țină pe toți membrii unei
comunități împreun ă. Redsolb spunea că națiunea e ste o formă de liberă alegere pentru cei
care o con stituie. Un alt autor al concepțiilor psihologiste este John Bowle, care spune că
națiunea este un rezultat al conști inței și al gândirii oamenilor.30 Unii dintre autorii teoriei
spiritualiste susțin că națiunea reprezintă o uni tate psiho -socială, fie un fe nomen lingvistic
sau cultural, plecând de la ideea lui Finchte care spune că limba este caracteristica cea mai
importantă în definirea limbii.
Una dintre multele concepții legate de națiune, deseori găsită în literatura social
politică es te despre cultură, despre care spun aceștia, că este un element esențial în apariția,
existența și definirea națiunii. Așadar, autori precum Maurice Duverger, văd națiunea ca pe o
comunitate de cultură, considerând -o un rezultat al psihologiei național e. Acesta este
considerat și o realitate care exprimă “psihismul fiecărei națiuni, specificul psihic al

27 Ibidem, pp. 16 -17
28 C. Gh. Marinescu, Națiunea și Conștiința Națională în Lumea Contemporană, Iași, Junimea, 1986, p. 10
29 Ernest Renan, Qu’est -ce qu’une nation?, Paris, Calman Levy, 1882, p. 6
30 John Bowle, The Nationalist Idea, Ampersand, Ldt., 1995, p. 7

acesteia.” 31 Acesta spune în continuare despre cultură, că nu exclude celălalte elemente
materiale, cât și materiale, ce definesc națiu nea, ci din con tră, le î nglobe ază și le rectifică.32
Unele dintre cele mai controversate teorii sunt cele rasiste, bilogizante care se referă
la conceptele de rasă și națiune, ideologii susținute și de ideologul partidului nazist Alfred
Rosenberg. Unii dintre ideologii contemporani ai acestei teorii spun că, națiunea există,
doar dacă factorii bi ologici care fo rmează baza acestei națiuni rămâ n puri, și nu suferă
schimbări. De aici, apare și fa lsitatea teoriei privind rasa pură, dată fiind istoria și cercetările
de speci alitate care spun că de fapt lumea s -a format printr -o imensă contopire a mai multor
rase, neamuri și pop oare.
De asemenea, susținătorii teoriei biosologiei , sunt de părere că, statele ar trebui să s e
constituie având la bază trăsă turi naționale rasiale, aceștia spunând în continuare că străinii și
popoare conlocuitoare, nu pot forma valori autentice.
Alți susținători ai acestor teoreticieni a fost clasa burgheză, care s -au folosit de aceste
teorii pentru a putea justifica politica de dominația a puteril or imperialiste , pe care o aveau
asupra coloniilor în secolul XX.
Același scop îl îndeplinesc aceste teorii și pentru Noua Dreaptă, ce consideră că ideea
de egalitate dintre indivizii este falsă, su sținând indirect teza privind in egalitatea genetică,
nativă a oamenilor. Unii dintre principalii apărători ai acestei idei sunt Louis Pawels și Alain
de Bonoist, cel dintâi fiind chiar principalul teoretician al Noii Drepte. Aceștia folosesc teorii
false despre inegalitatea genetică a claselor, a naț iunilor sau a popoa relor, susținând
caracterul elitismului care este inevitabil. De asemenea, aceste teorii sunt a rgumente pentru
superioritatea unei rase, pe care autorii o văd ca pe o lege naturală . Louis Pawels spune că,
cu cât oamenii v or încerca să elimine aceste inegalități, cu atât aceste vor reizbucnii cu mai
multă forță, pentru că legile civilizației sunt de neoprit.33
Odată cu complexitatea fenomenului național din zilele noastre, au apărut și diferite
teorii, cu diferite trăsătur i de origine materială sau cu caracter politic. Unele dintre teoriile
autorilor contemporani, mai exact A. Bonnard, pune pe primul loc, de pildă cadrul
geografic, mai exact so lul unde se formează, teritoriul națiunii și cum acesta influențează

31 Maurice Duve rger, Introduction a la sociologie politique, “Les Cours de droit”, Paris, 1963 -1964, p. 130
32 Ibidem
33 C. Gh. Marinescu, Națiunea și Conștiința Națională în Lumea Contemporană, Iași, Junimea, 1986, pp. 14 -16

viața oame nilor. Sau pentru autorul Jean Yves Calvez, punctul cel mai important al națiunii
este „statul”, modul de organizare politico -social al națiunii. 34
Dar putem vedea cum acești doi autori ascund valo area altor caracteristici ale unei
națiuni cum ar fi: cul tura,limba, religia, conștiința etc. Alți autori consideră ca fiind cea mai
importantă, conștiința națională, fiind ceva care se află în exteriorul timpului și spațiului
nostru și care este mai important decât contextele istorice , economice sau sociale. Dar în
conștiința burghe ză aceasta ocupă diferite poziții, în funcție de pozițile ideologice ale
fiecăruia. Susținătorii concepțiilor spiritualiste văd conștiința națională ca pe un important
factor, chiar determinant, dar cu precizarea ca nu este singura trăsătura pe care să o aibă
națiunea. De asemenea, în opoziție găsim în general, adepți ai mondialismului, holismului
etc, ce consideră că acesta este un obstacol în construirea unor in stituții supranaționale. Dar,
așa cum spune și Marinescu, cei mai mul ți dintre autorii burghezi, nu dau atenție relației
dintre conștiința socială și viața social –politică, cu structurile economice sau cele de clasă ale
comunității, deoarece acestea susțin conștiința națională. Drept urmare, în capitalism, această
mișcare este prezentată ca fiind una unitară și unică pentru toți oamenii din cadrul
comunității, indiferent de clase sociale sau de categoriile sociale din care fac parte. Dar, pot
exista momente când conștiința națională poate fi în contradictoriu, mai ales cân d diferitele
clase sau categorii sociale au o poziție diferită față de anumite probleme care apar în anumite
momente istorice.35
Toate aceste definiții sunt provizorii, dar în toate putem găsi o perspectivă asupra ceea
ce înseamnă națiune.
1.2 Naționalism etnic și naționalism civic
Integrarea în Europa a fost mereu ambiguă. Fondatorii acestei comunitate au început
cu niște obiective, și anume, cre area pieței comune Europene și uniunea vamală.
Comunitatea Economică Europeană, fiind o organizație internați onale, a avut anumite
scopuri, o autoritate limitată, și a avut la început, 6 state membre. O dată formată, comunitatea
a por nit una dintre cele mai extinse inter -cooperări inter -statale din ultimii 500 de ani.
Integrarea politică, economică și socială a f ost parcursă de la semnarea Tratatului de la Roma
din 1957, până în anul 2017, când a fost semnat Tratatul de la Roma, și când comunitatea

34Ibidem, p. 17
35 Ibidem, pp. 18 -19

avea deja 27 de membrii. Acest proces a influențat aproape orice domeniu al economiei
moderne, dar și viața socială.
Încă de la început,fondatorii au crezut că procesul economic va determina și
integrarea politică. Ernest Haas a oferit ideea integrării regionale, argumentând că, această
cooperare ca conduce la un efectul “spillover”, care va duce din ce din ce în ce m ai mult la
cooperare și la o mai mare reglementare supranațională.36
O problemă care a atras atenția sociologilor, antropologilor și oamenilor de știință
politică, a fost formarea identităților colective. O definiție a “identi tăților colective” spune că
acestea s e referă la ide ea de grup care acceptă o similt udine fundamentală, cât și con secventă,
și care va determina o solidaritate între ei. Dar ace astă identitate colectivă este practic un
construct social, ceea ce înseamnă ca apare ca o intenție a interac țiunilor sociale. Tot această
identitate colectivă, poate fi definită de construirea unei altei identități. Oamenii cresc în
cadrul unor familii și a unor comunități, și care se identifică cu grupurile în care sunt
localizați social. Unele dintre elementel e care formează baza identității oamenilor sunt:
vârsta, religia, naționalitatea, clasa socială, vârsta și etnicitatea.37
Un argument pentru diferențele dintre identitățile colective, spune că, oamenii educați
tind să împartășească cam aceleași idei sau in terese comune cu alții, de exemplu în Europa,
fie că vorbim despre activități sociale ori culturale. Dar acești oameni sunt în general oamenii
care au un venit mai mare, pentru că este nevoie de bani pentru a te putea bucura de o viață
bună în alte locuri. Așadar, aceștia au cea mai mare posibilitatea de a putea avea contact cu
alți oameni la nivel social, economic sau politic. Deci rezultă, ca opusul lor nu au
posibilitatea de a interacționa cu omologii lor. De exemplu angajații în servicii, vor avea o
posibilitatea mai mică de a -și des fășura activitatea în alte țări , decât profesioniștii sau
managerii. Un alt grup, a r fi format persoanele în vârstă, care par a fi mai puț in aventuroși
decât tinerii, și care probabil nu au opinii favorabile despre vecinii lo r naționali, amintindu -și
de al Doilea Război Mondial. Tot odată, oamenii care au opinii conservatoare și care susțin
idei politice privind națiunea ca fiind cea mai importantă, vor mai mai puțin înclinați spre
interacționarea cu persoanele pe care nu le p lac.38

36 Neil Fligs tein, Alina Polyakova and Waine Saholtz, European Integration, Nationalism and European Identity,
Journal of Common Market Studies, 2012, p. 106
37 Ibidem, p. 108
38 Ibidem, p. 110

Distincția dintre naționalism etnic și naționalism civic nu poate fi de neobservat în
aria studiilor de națiune și naționalism. Această distincție, pentru că modelează aproximativ
toate analizele de cercetare din aria de cercetare a națiunii și a na ționalismului. Și apare o
distincție, care este mai degrabă valorică dintre naționalismele Estice “rele” și cele Vestice
“bune”.
Prima și una dintre cele mai cunoscute distincții, care este și cea mai veche, apele ază
la validitatea celor două ideal -tipuri, fiind o judecată folosită de naționalism în diferite spații
geografice -istorice. Primirea d reptului de a aparține comunităț ii europene era influențat de
această asociere a etnicității. Cel care a afirmat că există o diferență importantă între națiunile
cultu rale și civice, primele fiind p asive, cele din urmă active din punct de vedere politic.
Această existență este sesizată de către istoricul german Frederick, în lucrarea sa
Cosmopolitarianismul și statul națiune din 1907. 39
Dacă națion alismului civic, cetățenia este cea care îi oferă naționalitatea, în cazul
naționalismului etnic este importantă tra nziția istorică. Alți autori asociază această di ferență
cu relația dintre stat modern și națiune. Există și o dovadă istorico -geografică a a cestei
diferențe pe care o aduce în discuție Frederick, și anume statele occidentale (Anglia, Franța,
Statele Unite, Elveția și Olanda) și celălalte zone din zona centrală și estică europeană.
Hans Kohn este unul dintre primii cercetători care identifică trăsăturile importante ale
naționalismului civic. Națiunea nu are la bază ori o istorie ori o religie comună, și nu era
diferită la nivel lingvistic sau prin tradiție literară ori legală de națiunea de care voia să se
separe.
Această nouă națiune s -a forma t prin lupta pentru a dobândii aceleași drepturi
politice, pentru toleranță, dar și pentru libertatea individuală. Deci, putem spune despre
naționalismul civic că este o mișcare care a încercat să limiteze puterea guvernamentală, și a
încercat să benefici eze de libertățile civile, dorind să creeze o societate civilă liberală , cât și
rațională.40
Cea de -a doua formă a naționalismului este văzută de Kohn ca fiind specifică
societăților mai puțin dezvoltate non -occidentale. Mai puțin dezvoltate, înseamnă că acestea
încă nu aveau niște idei politice pu ternice și o structură socială.

39 Nicolescu Valentin Quintus, Între etnic și civic – o analiză a principale i tipologii a naționalismului, Perspective
politice, 2015, p.57
40 Ibidem, p. 58

Dacă în primul caz, cei care provocau schimbarea erau clasa mijlocie puternică, și
anume burghezia, în cel de -al doilea caz, societatea era formată din două categorii,
aristocrați a funciară și țărănime, și unde clasa mijlocie nu era prezentă. Naționalismul din
Occident a fost apropiat de construcția statului național, și nu a pus accent pe miturile și
mitologi ile istorice precum celă lalt tip. Un alt lucru pe care acest tip de nați onalism a pus
accent pe libertatea individuală și pe raționamentul cosmopolit iluminist, care în cel etnic nu
avea nici o funcție. 41
Anthony Smith spune că există și alte caracteristici ale spiritului civic din Vest. În
primul rând, o concepție spațială ș i teritorială predominantă care presupune că aceste națiuni
trebuie să posede teritorii care sunt compacte și bine definite. Acest pământ nu poate fi
oriunde, ci trebuie să existe o relație strânsă între om și el, să reprezinte patria sau leagănul
poporulu i și să devină locul unde sunt conservate me moriile istori ce, și unde strămoșii și eu
eroii au trăit, au muncit , au lucrat și au luptat. Toate ac este fapte, vor face ca acest pământ să
devină unic. Iar râurile, munții, lacurile și orașele devin “sacre”, i mportanță pe care membrii
națiunii o simt, iar toate aceste resurse vor deveni exclusiv ale oamenilor.42
Un alt element important este ideea de patrie, o comunitate de legi și instituții cu o
singură voință politică. Dar, ideea de patrie se poate referi și la niște instituții centralizate și
unitare, cât și la legi. Dar, odată cu creșterea comunității politice și legale, a apărut și
egalitatea dintre cetățeni, și există foarte multe sensuri pentru ceea ce înțelegem prin cetățeni,
incluzând drepuri legale și civile, drepturi și obligații politice dar și drepuri socio -economice.
Mai exact, modelul vestic, presupune un minim de drepturi reciproce, un cod de legi
superioare celor locale împreună cu agenții care le aplică și curți de apel. Toți membrii sunt
egali din punct de vedere legal, iar cei bogați sunt sunt legați de legile patriei.43
Așadar, națiunile trebuie să aibă o ideologie, cât și o cultură comună, dar și un set de
înțelegeri, aspirații și idei care să creeze o legătură între membrii “homeland -ului”.
Responsabilitatea de a distribuii cultura de masă, publică revine agențiilor de socializare,
sistemului public de educație și mass mediei. În Vest, modelul identităților naționale a fost
văzut ca o cultură a comunităților ale căror membrii au fost uniți,da că nu omogenizați prin
istorie comună, mituri, simboluri sau tradiții. Chiar și acolo unde au existat comunităț i de
imigranți, care aveau propria lor cultură istorică au fost accep tați în interiorul națiunii , într –

41 Ibidem, p. 59
42 Anthony D. Smith, National Identity, Penguin Politics Current Affairs, p.9
43 Ibidem, p. 10

adevăr, nu imediat, ci a durat câteva ge nerații, dar a fost posibil cu ajutorul agențiilor de
socializare.44
Dacă modelul vestic permite individului să aleagă națiunea din care face parte, în
modelul non -vestic nu permite acest lucru,și pune accent pe conve nția etnică asupra naț iunii.
Adică, c hiar dacă trăieș ti în comunitatea ta sau dacă emigrezi, vei aparține în continuare de
comunitatea în care te naști. Cu alte cuvinte, națiunea a fost un grup de oameni care au avut o
“coborâre” comună.45
În estul și centrul european, națiunea este văzută ca o mare familie. Se pune acest
accent pe familie deoarece este un termen care poate s ă explice unele dintre elementel e cele
mai puternice găsite în concepția etnică a națiunii. Bineînțeles, termenul „cetățeni”, apare în
modelul Vestic, numai că acolo sunt v ăzuți ca o comunitate politică cu l egi și instituții
comune. În mo delul etnic aș naționalismului, deși cetățenii nu participă șa acțiuni p olitice,
sunt folosiți ca obiecț i ai aspirațiilor naționale. Apelând la conceptul de “ voința poporului “,
liderii își pot justifica acțiunile politice și clasele dispersate. Astfel, acesta devine un concept
inter -clasă cu un ton populist. Deci, putem spune că mobilizarea populară joacă un rol
important moral în concepția etnică.
Unii dintre cele mai importanți actori ai naționalismului din Europa Estică și Asia au
avut-o lexicografii, psihologii și folcloriștii, datorită cercetărilor lor etnografice și lingvistice
privind cu ltura istorică și prezentă, cristalizând ideea de națiune. Geneologii surprind cele
mai importante elemente ale concepției etnice: limba, tradițiile și obiceiurile 46
Așadar, naționalismul include atât elemente etnice cât și elemente civice. Și drept
urmare, există și convingeri umane comune:ideea că națiunile sunt teritorial o legătură între
unități de populație și că trebuie să dețină propriile lor „homelands” , unde membrii pot
împărtășii o cultură comună și mituri, dar și memorii istorice comune, membrii pot avea
drepturi și datorii legale sub un sistem legal comun, iar națiunile posedă o diviziune a muncii
comună și un sistem de producție cu mobilitate în te ritoriu.
Aceste ipoteze comune ne oferă oportunitatea de a face o lista de caracteristici ale
identității naționale:

44 Ibidem
45 Ibidem
46 Ibidem, p. 12

1. un teritoriu istoric
2. mituri co mune și comune istorice
3. o cultură comună publică de masă
4. drepturi și atribuții legale comune
5. o economie comu nă și mobilitate teritorială pentru membrii47
O altă abordare a diferenței o găsim în cartea lui Gabriel Andreescu, care spune că
această diferență între modele id eale, ale unor norme. Naționalis mul civic, pe care o
denumește și “gândirea națiunii în sens civic” care vede națiunea ca pe o o comunitate
culturală, cu legi și cetățenie care încearcă sa lege o populație care se află pe un teritoriu
anume. Așadar, putem spune că subiec tul principal al națiunii este comunitatea politică.
Sensul națiunii civice este contrar înțelesului sensului națiunii etnice, despre care spune că
aceasta are o bază geneologică, cât și mobilizarea populară a nației. 48
Tot în cartea lui Andreescu găsim o distincție pusă în oglindă de către Hill:
Naționalismul civic este descris de
o alegere
o lege
o pluralismul democratic
o persoana este cea care creează națiunea
o libertate
o unitate prin consimțământ
o atașament rațional
Naționalismul etnic este descris de
o moștenire
o rădăcini comune
o regula majorității etnice
o națiunea creează persoana
o fraternitate
o unitate prin statut

47 Ibidem.p. 14
48 Gabriel Andreescu, Națiuni și Minorități, Polirom, Iași 2004, p.40

o atașament național49

Kimlicka spune că trebuie să existe o distingere între “patriotism” care prezintă
credința în stat și identitatea națională, care reprezintă sentimental de aparten ență de un grup
național.50 Și acesta vine cu o pe rspectivă în ceea ce privește d iferența dintre “civic” sau
“constituțional” și naționalismul “etnic ”, despre care spune că este il iberal. Acesta spune că
nu un element cultural al identității naționale produce această distingere, ci faptul că orice om
se poate integra în cultura comună, indiferent de rasă sau culoare.51

2.2 Diferența dintre grupurile etnice și minoritățile naționale
Aproape toate societățile din zi lele noastre sunt multiculturaliste, într -adevăr, unele
mai mult decât celălal te. Conform unor estimări recente, în cele 184 de state independente ale
lumii, găsim aproximativ 600 de limbi vorbite și 5000 de grupuri etnice.
Bhikhu Parekh caracterizează societatea multicul turală, ca fiind o pluralitate de
culturi. Membrii ei sunt at așați de diferite sisteme de semnificație și își construiesc viața în
mod diferit. Unele dintre valorile lor se suprapun, iar altele nu, iar în privința celor dintâi, pot
fi definite, sau chiar definite diferit. Spre deosebire de o cultură omogenă, unde to ți
împărtășesc o viziune de fond comună, asupra vieții, în societățile m ulticulturale, acest lucru
nu este la fel, aceștia văzând valoarea care este atribuită persoanelor, relațiilor și activităților,
diferit. 52
Toată această diversitate a ridicat întreb ări mari despre cum ar trebui să funcționeze
statul astfel încât să fie protejate drepturile lingvistice, autonomia regională, reprezentarea
politică, programa de educație, politicile pentru integrare și imigraț ia și chiar și simbolurile

49 Ibidem, p. 42
50 Kimlicka, Multicultural Citzenship, A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford PoliticalTheory, New York
1995, p. 13
51 Ibidem, p. 24
52 Maiz & Requejo, Democracy, Nationalism and Multiculturalism, Dialogue between cultures, Frank Cass,
London and New York 2005, pp. 13 -14

naționale. Atât in Europa de Es t, cât și în Lumea a Treia, cre area de instituții liberale a
determinat numeroase conflicte naționale. Dez integrarea tradiționalul conse ns al vieții, a
determinat apariția unor noi modalități de înțeleg ere și organiz are a vieții umane.53
Societățile moderne se confruntă cu situațiile în care, grupurile minoritare cer
recunoașterea identității lor, și un cadru care să le permită adaptarea în funcție de diferențele
culturale. Aceasta este una dintre provocările multiculturalismului. Dar term enul
multiculturali sm denotă multe strategii prin c are minoritățile pot fi integrate în comunitățile
politice. Diferențele apar în funcție de natura grupurilor minoritare dar și în funcție de relația
pe care acestea o doresc cu societatea largă.
Kimlicka observă două modele largi a diversității culturale. În primul caz, diversitatea
culturală, în ceea ce privește integrarea unui grup deja existent, care își dorește o
autog uvernare și le denumește minori tăți naționale. Aceste minorităț i naționale au încer cat
sa aibă mereu o poziție față de majoritatea națională, prin care au încercat să -ți mențină sau
să reconstruiască propria lor societate culturală, pe care să o conducă singuri. În general
aceștia folosesc instrume nte pe care marea ma joritate le foloses c pentru a -și promova
construirea națiunii, de exemplu controlul asupra limbii și asupra curriculumul din școli,
limba în care se guvernează etc. Multe dintre societăți multiculturale privesc această etapă ca
fiind una trecătoare care nu merită o marte a tenție, pentru că imigranții și refugiații sunt
obligați să se adapteze și să se integreze în timp, și să înceteze să mai reprezinte o sursă de
diversitate culturală. Princip iile liberale sunt cele care vor opri orice purificare etnică, pentru
că acest luc ru ar încălca drepturile omului. Tot aceste principii, vor susține faptul că orice
grup național care este angajat într -un proiect de construire, trebuie să respecte dreptul altor
națiuni. Dar aceste limite, tind să ofere un spațiu de acțiune mai mare le gitimă
naționalismului minorităților. Așadar, Kimlicka spune că este nevoie de teorie care este
consistentă care conține toate formele admisibile pentru construirea unei națiuni în cadrul
unor democrații liberale.54
Iar în cel de -al doilea caz, unde diversit atea culturală pleacă de la integrarea
individului, pană la familia sa. Aceștia sunt văzuți ca și grupuri etnice, și vor să se integreze
în societatea largă, și să fie acceptați ca membrii compleți ai societății largi. Cei din urmă nu

53 Kimlicka, Multicultural Citzenship, A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford PoliticalTheory, New York
1995, Prefață
54 Kimlicka, Politics of t he Vernacular, Nationalism, Multiculturalism and Citzenship, Will Queen ’s National
School, 2001, pp. 30 -31

doresc să devină un g rup separat în larga societate, ci doresc doar o modifi care a legilor și
legile societății de bază, lucru care va determina integrarea culturii lor diferite. Acestea sunt
modele generale, nu legi ale naturii.55 Nici construcția națiunii nu a oferit un cont ext
favorabil de -a lungul anilor, pentru grupurile de imigranți. În schimb, ei au oferit timpul lor
de așteptare pentru integrare, și chiar nu s -au opus cerințelor de a învăța o altă limbă pentru a
putea obține cetățenia sau ca copii lor să învețe intr -o altă limbă la școală, decât cea maternă.
Mai simplu spus, aceștia fac aceste “sacrificii” , pentru a putea avea acces la instituțiile de
masă. Dar asta nu înseamnă, ca aceste sit uații nu pot avea repercusiuni asupra imigra nților,
pentru că, spune Kimlicka , este clar că statul nu este neutru din punctul de vedere al limbii și
al culturii , aceștia fiind nevoiți să parcurgă niște etape dificile pentru a se putea integra. Dar
există și posibilitatea, prin care ei pot cere condiții optime pentru a se integra ca t mai ușor, și
care trebuie să conțină două elemente import ante.
Primul presupune, amenajarea unor adăposturi speciale, car e sunt necesare, pentru că,
normal, integrarea nu se face rapid, ci este un proces lung și dificil. În al doilea rând,
instituțiile comune în care imigranții tr ebuie să se integreze, trebuie să le ofere același grad de
recunoaștere și respect pe care îl oferă grupului majoritar, iar acest lucru se poate face doar
printr -o analiză, c a să putem vedea dacă regulile lor și simbolurile îi dezavantajează. Cum ar
fi examinarea sărbătorilor legale, restricțiile privind înălțimea și greutatea, codurile de
îmbrăcăminte, sau chiar și examinarea pro gramelor școlare sau în mass -media, pentru a
vedea dacă au o înfățișare stereotipică sau dacă nu aj ută la integrarea imigranților. Statele
trebuie să ofere aceste lucruri pentru a oferii condiții echitabile de integrare pentru
imigranți.56
O ța ră care are mai mult de o națiune, nu este un stat -națiune, ci este un stat
multinațional și cu cultură mai mică a minorităților naționale. Mai apare o distincție între,
încorpora rea care poate să fie de multe ori involuntară, și asta de întâmplă când o comunitate
culturală invadează o alta, sau o cucerește, sau poate să fie voluntară, atunci când, diferite
comunit ăți culturale decid să formeze o federație, acest rezultat aducându -le un beneficiu
tuturor.

55 Kimlicka, Multicultural Citzenship, A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford PoliticalTheory, New York
1995, pp. 10 -11
56 Kimlicka, Politics of t he Vernacular, Nationalism, Multiculturalism and Citzenship, Will Queen ’s National
School 2001,p. 32

Cele mai multe dintre statele Vestice sunt multinaționale, cum ar fi Statele Unite ale
Americii, unde găsim indieni -americani, descendenții ai Mexicanilor (Chicano s) în sud -vestul
Americii, în Texas, New Mexico și California, Hawaiani și mulți alții din insulele Pacificului.
Această încorporare a fost făcută voluntar. În afara faptului că foarte multe dintre aceste
grupuri dețin o autonomie, acestea au și anumite dr epturi ce țin de limba lor, adică ace st are
același status lega pe care îl are limba engleză în școli, tribunale și în alte locuri.57
Pluralismul cultural, poate fi un efect și al imigrării. Țările care acceptă un număr de
mare imigranți cu alte culturi , trebuie să le ofere un cadru, în care aceștia își pot menține
câteva dintre particularitățile culturii lor.
Este importantă distingerea diversității culturale de cea minorităților naționale.
Grupurile de imigranți nu sunt “națiuni”, și nu au venit cu g ândul de a le ocupa
patriile. Distincția apare în primul rând, în relația lor de familie și relația pe care o au cu
asociațiile voluntare și nu în cea pe care aceștia au o au cu instituțiile care se ocupă cu
integrarea. Ei în continuare vor face parte din instituțiile culturii dominante și vor vorbii în
limba dominantă. Un exemplu ar fi imigranții care trebuie să învețe engleză pentru a putea
primi cetățenie în Australia sau în Statele Unite ale Americii, iar învățarea limbii engleze
reprezintă o parte impo rtantă în educația copiilor. În Canada, trebuie să învețe una dintre cele
două limbi oficiale, franceză sau engleză. 58
Teoretic, poate fi posibil ca aceste grupuri de imigranți să își dorească să devină
minorități naționale, dar acest lucru se poate numai dacă aceștia se vor stabili împreună și vor
dobândi puteri autonome.
Mai există grupuri culturale care nu intră nici în categoria grupurilor minoritare
naționale nici în categoria voluntară de imigranți. Un astfel de grup, este cel al refugiaților, ca
imigranți ce au venit ori singuri ori cu familiile dar nu au facut -o într -un mod voluntar. Dar
sunt grupuri de imigranți care au venit voluntar, și cărora li s -a promis că vor avea șansa de a –
și recrea o comunitatea separată și autoguvernată. Așadar este gre u de găsit o teorie a

57 Kimlicka, Multicultural Citzenship, A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford PoliticalTheory, New York
1995,p. 12
58 Ibidem, p. 13

minorităților care să poate fie atașată fiecărei distincții dintre grupurile etnice și minoritățile
naționale.59

5959 Ibidem, pp. 23 -25

Capitolul 2. Specificul polonez

2.1 Naționalismul in Polonia
Odată cu dezvoltarea economică și politică a statelor, religia ocupă un loc strategic,
atât în viața individuală, cât și în identitatea n ațională. Aceasta devine utilă mai ales câ nd
frontierele religioase sunt atacate, iar religia reușește sa mobilizeze masele de oameni și să le
le diferențieze. D eși aceasta nu este cauza conflictelor, ea poate oferi tonuri religioase
conflictelor, datorită puterii pe care o are în a mobiliza masele. Un alt lucru care este
caracteristic religiei, este ca poate oferi o distincție mai clară a terminilor “ceilalți” în
explicații religioase, devenind astfel prioritar în fața limbii și a culturii. 60
Religia este un subiect des abordat si disputat, asta pentru c ă foarte mulți oameni
reprezintă centrul viziunii despre viață. Există foarte multe idei venite din partea cel or care
studiază acest domeniu. Acest lucru apare din cauza viziunilor diferite pe care aceștia le au
despre religie și diferențele care apar dintre grupurile de masă religioase versus secte si
culturi, diferența dintre participarea religioasă și credința sau identitatea religioasă și diferența
dintre sfera religioasă publică și cea privată. Una dintre cele mai faimoase definiții vine din
partea lui Emile Durkheim care definește religia ca pe un sistem de credințe și practici, care îi
unește pe toți cei car e aderă la acestea, într -o singură comunitate morală, numită Biserică.
Unii dintre sociologi și specia liști în științe politice, au gă sit lucruri comune între religie și
naționalism, spunând despre cea din urmă că a devenit un fel de religie modernă. Asta, pentru
că oamenii, în loc să aleagă simboluri religioase, tradițiile religioase sau lideri, aleg liderii
naționali, tradițiile și simbolurile. Urmărind lucrurile de mai sus, putem spune că atât religia,
cât și naționalismul, se pot î ntrepă trunde, acestea având cara cteristici comune. 61
Dacă religia se axează pe tradiția sacră, iar naționalismul presupune mișcarea socială
având ca obiective auto -guvernarea și auto -determinarea, atunci întrebarea este, cum le putem
aduce împreună. Prezența religiei și a naționalismului în societatea occide ntală și non –
occidentală, presupun o atenție mai mare asupra identificării și a înțelegerii relației dintre cei
doi termeni, mai ales după ultimele alegeri atât din Europa, cât și din America. Clar, există

60 Philip W. Barker, Religious Nationalism in Modern Europe – If God be for us, Humanities, 2009, Preface
61 Philip W. Barker, Religious Nationalism in Modern Europe – If God be for us, Humanities, 2009, p. 10

efecte vizibile ale acestei relații. Dar, cu toate astea, științele politice au avut un succes relativ
privind studierea acestei relații.
Pentru a putea înțelege mai bine relația dintre naționalism ș i religie o să încerc să ofer
câteva definiții și explicații. Rieffer spune că “ Naționalismul religios es te o fuziune a națiunii
și a religiei, astfel încât acestea să fie inseparabile”. Acesta continuă, spunând că “… religia
este foarte importantă pentru mișcarea naționalistă care adoptă limbajul religios și modurile
de comunicare religioase, se bazează pe i dentitatea religioasă a unei comunități, se
învecinează în religie și se bazează p e asistența liderilor și a ins tituțiilor religioase pentru a -și
promova cauza. Mai mult, când o mișcare religioasă naționalistă are succes obținând o formă
de autonomie poli tică, adesea credințele religioase vor fi instituționalizate în legi sau
proceduri care reglemetează regiunea care se bazează pe asistență. “ 62
Așadar, mișcarea naționalistă nu are doar niște mici caracteristici religioase, ci este o
mișcare unde religia este conceptul central al identității naționale. Dacă este lucru nu se
întâmplă, aceasta trebuie să fie una dintre celălalte caracteristici, ca re la rândul lor vor fi
influențate de aceasta.
Mai departe aș vrea să clarific și care sunt lucrurile care nu sunt cauze sau concepte
ale naționalismului religios.
În primul rând, naționalismul religios nu se referă la p articiparea religioasă sau
preze nța oamenilor în biserici. Mai exact, un ortodox creștin care nu merge regulat la
biserică, se poate considera ortodox creștin în continuare datorită societății din care face
parte. În continuare spune, Barker că “ O națiune a cărei 90 % din populație car e participă
regulat masa ar putea sau nu să aibă o legătură strânsă între religie și naționalism , decăt o
națiune din care doar 20 % practică regulat”. Deci putem spune că, acolo, în statele unde
participarea religioasă dețin un procent mai mare, există ș anse mai mari să fie prezentă și
relația dintre religie și naționalism.
În al doilea rând, naționalismul religios nu se referă la relația dintre stat și biserică.
Acest lucru, pentru că, sunt state în care deși există o biserică stabilită, și care nu dezv oltă

62 Rieffer, Religion and Nationalism: Understandin g the Consequences of a Complex Relationship, Ethnicies
2003, p. 225

acest fenomen, sau sunt țări unde nu există o biserică stabilită, și unde acest fenomen este
foarte dezvoltat. 63
Polonia este un ex emplu de țară unde naționalismul are o relație strâ nsă cu religia.
Polonia a fost și este o țară catolică. Apelând la teoria lui Casanova privind contextul statului
polonez, Berker, spune că această tipică co relare dintre educație, industria lizare, urbanizare și
proletarizare îmbinată cu secularizarea a avut un impact atenuant. Așadar, naționalismul
polonez este un exempl u în care religia și -a menținut poziția și puterea.64
Această contra -imagine a fost determinată de către relația pe care acest stat l -a avut cu
Germania și Rusia. Polonia reprezintă granița creștinătății latine încă din anul 966, iar acest
lucru a avut un i mpact important în conștiința națională. Dacă ne uităm la perioada
comunistă, putem vedea cum Biserica Catolică a fost foarte atentă și inteligentă, prin cum a
reușit să manevreze situația comunistă, lucru ce i -a permis să rămână un punct central în
ident itatea poloneză. Înainte celui de -al Doilea Razboi Mondial, poziția bisericii nu a fost
pusă niciodată în pericol, iar acest lucru a solidificat catolicismul. Așadar Biserica Catolică a
știut cum să reziste, în primul rând presiunii frontierelor religioase (în special Rusia ortodoxă
și comunistă), iar catolicismul a fost esențial în rezistența poloneză.65
În Polonia, dreapta radicală, nu a avut un drum ușor și nici nu a influențat politicile
statului. Dar cu toate acestea, cădere a comunismului a împărțit ext rema dreaptă în mai multe
grupuri cu diferite idei extremiste, cum ar fi: șovinismul național, xenofobic, anti -Semit sau
militarist. Chiar și așa, extrema dreaptă nu a re ușit să strâ ngă un număr foarte mare de
cetățeni activi. 66
Slăbiciunea dreptei din 199 9 a Poloniei, a fost o cauză a anilor 1918, când acesta a
fost strâns legată de stânga p olitică, care nu era pro comunism. Jozef Pilduski, fondatorul
Partidului Socialist, a fost cel care a susținut renașterea statului polonez, și care a devenit un
lider de necontestat și care a rămas toată viața lui un oponent al dreptei po litice. Dreapta a
început să câ știge teren, abia după moartea lui Pilduski, în 1930, când au început să
îmbrățișeze ideea anti -Semitismului, acesta fiind o cauza a Crizei, și astfel de venind o forță

63 Ibidem, p. 14
64Philip W.Berker, Religious Nationalism in Modern Europe, If God be for us , Routledge Studies In Nationalism
and Ethnicity, p.75
65 Ibidem, p. 76
66 Sabrina P. Ramet, The Radical Right – In Central and Eastern Europe ince 1989, The Pensylvania State
University Press, Unied States of America 1999, p. 85

dominantă. Dar, în cele din urmă, ironic este faptul că Nazismul este cel care pune capăt
șanselor extremei drepte din Polonia.67
Deși, în mod normal, marele marș al fas cismului cât și iz bucnirea celui De -al Doilea
Război Mondial, ar fi trebu it să ofere mari câștiguri dreptei radicale locale, lucrur ile nu au
stat chiar așa, deoarece, istoric vorbind, dreap ta a fost mereu anti -germană, încă de la
Naționalii Democrați din anul 1920, pană la Partidul Națio nal în anul 1930, partid care fă cea
parte din coaliția care conducea guvernul, și căruia Hitler i -a declarat război in 1939.68
Experiența războiului a fost cea care a radicalizat populația poloneză, cât și o
susținere mare din partea acestuia a stângi. Cele promovate, cum ar fi finalul războiului, un
nou tip de cooperare și un guvern activ care să folosească puterea statului și care să elimine
disparitățile economice au oferit un nouă țintă în Europa. Deci, putem spune, că apariția
comunismului a fost cea mai mare lovitură pentru dreapt a poloneză. Ideile liberale au fost
blocate în perioada stalinistă, dar au recuperat o oarecare putere pe la jum ătatea anilor ’50.
Pe parcu rsul anilor de comunism, dreapta ș i-a pierdut calea. Comuniștii a u știut cum
să găsească un echilibru, și au impleme ntat unele dinte cele mai convingătoare idei ale
programului politic al dreptei, națiunea fii un puternic dezvoltator al statului. Situația
economică dificilă a Poloniei, a cauzat un val de nemulțumiri câ t și de sentimente anti –
industriale din partea popul ației. Unul di ntre scopurile fanaticilor de dreapta, era defăimarea
dușmanilor, ce reprezentau un grup care blocau puterea statului polonez și prosperitatea
națiunii poloneze. Așadar, prin “dușmani”, puteau găsi o cauză a problemelor Poloniei, mai
ales celor economice.69
Comunismul a încercat să implementeze cele mai bune ținte ale celorlaltor ideologii,
de exemplu, înlocuind naționalismul integral cu limbajul unei singure clasă. Așa cum
naționaliștii aveau ca duș mani minoritățile naționale, stâ nga avea c a inamic clasa capitalistă.
Așadar, nu este de mirare că, cu cât comuniștii au propulsat mai mult Polonia prin programul
de industrializare în lumea modernă, au început să câștige și mai mult suport decât dreapta.70
Ura îndreptată către minorități este o al tă caracteristică a extremei drepte, dar acest
lucru nu înseamnă că aceste minorități etnice sunt singurul target. Unul dintre scopul lor,

67 Ibidem, p. 86
68 Ibidem
69 Ibidem, 87
70 Ibidem

până la urmă este sfârșirea democrației, iar asta evident. Implică și persecutarea minorităților
etnice. Dreapta a aj uns la atacul particular, la noi însemnând grupurile minoritare, plecând e
la atacul universal, adică asupra democrației. În Polonia, prima poziție de acest fel a fost
împotriva evreilor. Chiar ș i acum, există astfel de credinț e anti -Semite de -a lungul soc ietății.
Dușmanii sunt asemănați ca orice altă mișcare politică, căreia trebuie să -i găsească referințe
pentru a putea avea un impact. De exemplu, anti -Semitismul a fost mai degrabă un dușman
irațional, pentru că a reprezentat un ră spuns distorsionat pentr u toate problemele economice
ale secolului XX din Europa. Dacă tragem o privire asupra contextului, putem vedea cum anti
semitismul, și anti -semitismul creștin au fost cauze ale conflictelor pe piața muncii.71
Dar aceste lucruri s -au schimbat după căderea c omunismului, odată cu globalizarea și
cu apariția societății moderne. Evreii nu mai sunt văzuți ca niște dușmani, iar anti -semitismul
șia pierdut din farmecul politic. Iar pentru o reapariție pe scena politică, extrema dreaptă are
nevoie de niște inamici p lauzibili. 72
Anul 1989 a fost anul când aceștia au revenit. Aceștia au ales ca și locație, palatul de
cultură din Varșovia. La acest Congres al dreptei polonez e i-a adunat atât pe moderați câ t și
pe radicali. Moderații erau repre zenta nți de către conservat ori și libertariani, iar de partea
cealaltă naționaliști i creștini și fasciștii anticapitaliști (toți bărbați) care și -au menținut poziția
împotriva ateismului și împotriva reformelor economice imperialiste ale germanilor și ale
evreilor. Una dintre cele m ai simțite prezențe, a fost cea a Partidului Național Comunist,
avându -l ca lider pe Beleslaw Tejkowski care a oferit un discurs anti -semit anti -comunist și
împotriva asociației Solidaritatea. Unul dintre opozanții importanți a fost partidul Mișcarea
Națională, care nu a avut un atac asupra evreilor, ci asupra germanilor și a criticat
Solidaritatea. Despre care a spus că susține unificarea prin vinderea Poloniei. Ambele
partide, cu nu mai mulți de câteva sute de membrii și care nu aveau niște obiective m ajore.
Dar nici de data asta nu au avut un succes mare, ci doar au reușit să -și răspânde ască ideile in
anumite orașe mici sau sate.
Frontul Național Polonez, condus de către Janusz Bryczkowski, a fost prima mișcare
radică de drepta care a fost resimțită la nivel național. Acest partid a îmbrățișat tradiția
fascistă împotriva romilor și a imigranților. În 1992, acesta număra 2 000 de membrii și

71 Ibidem, p. 89
72 Ibdem

simpatizanți. Alte partide de -a lungul anilor’90, au fost: Renașterea Națională Poloneză,
Uniunea Națională Creșt ină, P artidul Auto -Apărare, Partidul X, KPN. 73
Ultimul, dar nu cel din urmă, și anume partidul KPN (Konfederancja Polski
Niepodleg lej) a fost singurul care a reuș it să depăș ească cota de 5% pentru reprezentarea
parlamentară., pentru o Polonia Independentă . Partidul îl avea ca lider pe Leszek Moczulki,
care a fost un fost jurnalist al regimului și care a venit cu un stil de dreapta rezultat din
participarea la epurările anti -Semite din 1968. Dar, a cesta demisionat, mai târziu, în anul
1970. Dar acesta a în ceput să piardă din influență, în anul 1992, când, inclusiv Moc zulkski a
fost gă sit pe listă, unde erau nume ale diferiților colaboratori/ informatori ai poliției secrete
poloneze. Unii dintre activiștii KPN, au recrutat noi membrii în organizații sau dife rite forme
militare, o acțiune to tal diferita, față de cea din era organizației Solidaritatea, un de toate
activitățile trebuiau sa fie non violente. Dar, în anul 1996, KPN s -a destrămat prin conflictul
liderilor, excluzându -se unul pe celălalt.74
Așadar, to ate organizații le, în afară de KPN, au fost niș te paria ale scenei politice
poloneze. Majoritatea erau apropiate de masa de după 1989, și erau destul de moderate ca și
aleși, în alegerile electorale și văd strada pe sursă de unde nu pot lua putere. În dis cursul lor
găsim, teme precum teorii conspirative sau anti -semite, dar nu au o tactică clară.75
Dar, odată cu căderea comunismului, muncitorii polonezi și -au pierdut centralitatea
politică, și au fost dați la o parte și înlocuiți cu noua elită, care vorbea u aceeași limbă pro
capitalism, susținătoare a drepturile omului și a puterii economice pentru cei ce dețin capital.
În timp ce liberali explicau motivul pentru care muncitorii trebuie să fie „sacrificați”
pentru construire pieței libere, clasa muncitoare a trebui să -și găsească o altă voce care să se
facă auzită. Așadar, apare vocea populistă care este în contrast cu discursul liberal al
„societății civile”. Acesta este momentul când „iraționalitatea” devine nefolositoare. Toate
teoriile conspiraționiste și anti -semite au acaparat noua clasa politică Prin adoptarea
populismului și pretinsul ui irațional, muncitorii își modelează propriul lor grup, iar din acest
punct de vedere , dreapta nu este doar respingerea motivului și al moralități. Aceste două
lucru au reprezentat fundația pe care liberalii polonezi au lansat terapia de shock. 76

73 Ibidem, 94
74 Ibidem, p. 98
75 Ibidem, p. 99
76 Ibidem, p. 106

Trebuie amintit faptul că, muncitorii care făceau parte din organizația Solidaritatea,
le-au oferit încredere liberalilor în trecut, care șie ei la rândul lor le -au muncito rilor suport și
le ofereau un rol principal în uniune. Dar după impunerea legi i marțiale, intelectualii liber ali
au fost ce i care au luat pozițiile importante, autorizate în a reprezenta Solidaritatea în timpul
negocierilor Mesei Rotunde din 1989. 77

2.2 Rolul Bisericii in formarea identității
Situația actuală a relațiilor dintre Biserică și Polonia, împreună cu lucrurile
controversate apărute din implicarea socială și politică a Bisericii, pot fi urmărite încă din anii
1980, și chiar mai devreme.78 Biseric a Catolică a avut un rol important în construirea
societății civile. În perioada comunistă, ea oferea o cultură spirituală alternativă, fiind o
organizație put ernică independentă, din care fă cea parte 90% din populație. Biserica nu era
doar un mijloc de op oziție organizată, ci și una instituțională. Acesta era un motiv pentru a fi
distrusă79. “Solid structurate de la bază la vârf dispunând de resurse economice proprii,
bucurându -se de un mare prestigiu în rândul populației atât prin mesajul lor universal cât și
prin morală, exercitând o influență majoră prin școlile, publicați ile și asociați ile lor, și în
sfârșit având – mai presus de state – puternice legături de solidaritate.”80
Unele dintre efectele resimțite de către Biserica Catolică aflată sub regimul
sovietic au fost: în Polonia au fost confiscate 225 000 de hec tare de pămâ nt pană în 1950,
reducerea rolului social pe care Biserica îl avea, prin adoptarea unei legislații care prevedea
căsătoria laică, secularizarea instituțiilor de în vățământ și a spital elor. Un alt rezultat a fost
situația slavilor catolici din Europa centrală, care s -a înrăutățit constant. Mai mulți preoți au
fost arestați pentru diferite motive, cum ar fi colaborarea cu regimul nazist sau pentru că ar fi
avut relații cu imperialiștii occidentali. Aceste efecte, au determinat polonezii să încerce să -și
redobândească demnitatea lor națională.

77 Ibidem
78 Sabrina P. Ramet, Religion, Politics,and Values in Polonad, Palagrave Studies in Religion, Politics, And Policy,
USA 2017, p. 19
79Ana Maria Roxana Grigore, Trecere de la totalitarism la democrație : Rom ânia și Polonia 1989 -1996,
Tritonic/Istorie, București 2014, p. 136
80 Jean Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste, Polirom, Iași 1998, p. 44

După toate acestea, Biserica în cadrul luptei de opoziție are un roluri importante în
Europa Centrală, cel de instituție care are funcția de liant între forțele sociale, vocea unică a
societății și Biserica ideologică care ajută la reformatarea i nteligenței laice.81
Dar Biserica ca instituție și ca o ide ologie , sunt cele două ipo staze importante pe care
voi în cerca să le argumentez mai departe. Un reper pentru intelectualul catolic, a fost Biserica
instituție, acesta înce rcând să -și construiască identi tatea și viața în jurul acesteia, iar aceasta
venindu -i în ajutor în cazurile opoziție82 Aceasta este asemănată de către Bogdan
Cywinsky,cu Biserica di n perioada care cuprinde primele zile ale creștinismului, din timpul
lui Iulian Apostatul, când era hărțuită de către stat și în același timp foarte apropiată de popor
și avea anumite funcții: protejarea statului civil, rezistență împotriva puterii absolu te dar și
protejarea democrației, deși era văzut ca un element conservator. 83 O marte parte dintre
intelectuali văd Biserica ca o ideologie, și se alătură ei în încercarea de a elibera societatea de
către normele comuniste.
Putem vedea cum aceasta reușește să îndeplinească anumite funcții so ciale în cam
toate perioadele, chiar dacă a fost totalitar. Dar era nevoie și de anumite funcții politice,
pentru a putea oferii cetățenilor liber tatea religioasă, sau permitere a învățământului religios în
școli. Teoreti c, toate aceste lucruri ar fi interzise într -o societate democratică, unde statul și
Biserica sunt autonome, dar în Polonia, lucrurile au stat altfel. În guvernul polonez, exista o
direcție numită Oficiul pentru Afaceri Religioase, care se ocupa de toate l ucrurile ce
aparțineau de Biserică.84
Polonia nu numai a fost o țara unde, unde Biserica Catolică a avut o mare putere
asupra autorităților comuniste și asupra societății, dar a fost unul dintre rarele cazuri unde a
avut o poziție în adunarea legislativă. B iserica a început să se implice din ce în ce mai mult în
activitățile sociale,mai ales în activitățile muncitorilor și alte intelectualilor.
Aceasta organizează colecte pentru ajutorarea celor arestați din perioada grevelor din
1976, iar pe parcursul anilo r ’80, ’90, sprijină universitățile, și chiar cardinalul Wojtyla le
oferă interiorul Bisericii, unde să poată desfășura anumite seminarii și conferințe, autoritățile

81Ana Maria Roxana Grigore, Trecere de la totalitarism la democrație : Rom ânia și Polonia 1989 -1996,
Tritonic/Istorie, Bucureșt i 2014, p. 137
82 Ibidem, p. 138
83 Alain Touraine, Francois Dubet, Solidarite, Foyard, Paris 1982, p. 80
84 84Ana Maria Roxana Grigore, Trecere de la totalitarism la democrație : Rom ânia și Polonia 1989 -1996,
Tritonic/Istorie, București 2014, p. 138

nemaiputând astfel să intervină. Dar punctual culminant al perioadei, îi este oferit alege rii lui
Karol Wojtila ca suveran pontif. Poporul polonez a perceput acest eveniment ca fiind foarte
important, pentru că, în primul rând acesta era primul papa ales care nu era din Vestul
Europei, iar el era ca un reprezentat al lor în fața întregii lumi. Iar vocea lui va fi ascultată de
toată lumea, incluș i de partidul polonez.85
Și Papa Ioan Paul al II -lea a continuat încurajarea liberalizării sistemului socialist,
atrăgând atenția asupra Poloniei. Apelând la clerul național și la statele occidentale pen tru a
reușit să găsească soluții de compromis între Solidaritate și Partidul Comunist. Una dintr e
cele mai importante preocupări ale Papei Ioan Paul al II -lea, a fost încercarea de a opri orice
amplificare a violenței în Polonia și în Europa de Est.
La jumătatea anulu i 1984, au început să apară mai multe atacuri împotriva Bisericii, și
mai ales asupra preoților care avea și funcții politice. Acest context a culminat cu uciderea de
către funcționari ai Departamentului IV al Ministerului de Interne, a preo tului Jerzy
Popielusko86, care era paroh al bisericii Stanislaw Kostka din Varșovia, dar și cel care
conducea mișcarea „Solidaritatea”. Acest eveniment a provocat șoc în rândul a milioane de
oameni , atât din țară, cât și din străinătate, de oarece acesta er a văzut ca un simbol al
curajului care apăra valori precum iubirea, libertatea și solidaritatea.87
Un alt evenim ent important al anilor ’80, a fost, cel de -al treilea pelerinaj al Papei
Ioan Paul al II -lea, unde polonezi au venit într -un număr foarte mare. Iar în Gadansk, în urma
cuvântării emoționale, în care Papa a vorbit despre solidaritate socială care era un simbol al
societății poloneze, a avut loc o manifestare în care protestau împotriva regimului comunist.
Aceștia au fost imediat împrăștiați de căt re organele poliției.88

85 Ibidem, p. 139
86 Preotul Jerzy Popielusko s -a născut în 1947, în satul Okapy, într -o familie de oameni simpli. După terminarea
liceului, în anul 1965, a urmat cursurile institutului teologic din Varșovia, și a fost hirotonist la 28 mai 1972. A
slujit mai multe bi serici, iar din mai 1980 era paroh al Bisericii Stanislaw Kostka. Ca preot resident a ținut slujbe
pentru personalul medical, iar din august 1980 a început să predice pentru muncitori. După proclamarea Legii
Marțiale din decembrie 1981, a organizat mai mul te acțiuni caritabile, participând și la procese, iar din
februarie 1982 și până la uciderea sa a ținut 28 de slujbe lunare, descoperind în biblie și în scrierile bisericești
dimensiunea morală a vremurilor dificile prin care trecea Polonia. Cu 6 luni în ainte de a fi ucis, acesta și -a dat
seama că s -ar putea să i se întâple ceva rău. Se simțea încercuit tot mai mult de securitate, dar în ciuda
înercărilor unor prieteni de a -l face să se ascundă, preotul afirma că nu poate să -i lase sing uri pe cei care au
nevoie de el.

88 Ibidem, pp. 140 -141

Din anul 1981, Biserica Catolică se îndepărtează din ce în ce mai mult de sindicate și
de intelectuali, și adoptă o poziție pro -regim. Uniunea Socială Catolică Poloneză condusă de
Zablocki, preia rolul cluburilor de cultură, și este subordonată total regimului Jeruzeleski.
Putem vedea cum Biserica nu este o instituție căreia, individul îi este supus, ci mai degrabă
acesta se regăsește în ea.
În final, aș vrea să discut și despre Biserica ca ideologie. Intelectualul polonez se află
în contextul în care acesta trebuie să respecte atât instituțiile oficiale ale statului cât și
responsabilitatea de a fi un catolic frecvent. Drumul lor af fi cumva la intersecția unor
intelectuali ca Wyszynsky, Czeslw Milosz șă Leszek Kolakowski, care sun t un exemplu
rezistență și luptă împotriva com unismului. Biserica a fost nece sară, pentru că ea a
reprezentat un liant între tipurile oameni și gândire. De asta, și legătura strânsă dintre
Solidaritatea și Biserică, care nu a fost una de supunere, ci pur și simplu au avut un scop
comun, cel al adevărului și al luptei anti -totalitare. Aici apare și importanța intelectualilor
polonezi, care erau laici, dar creștini, care în continuare au susținut pluralismul societății dar
și suveranitatea ei.89

2.3 Legitim area prin teorii ale conspirației a formațiunii politice PiS
Formațiunea Law and Justice (PiS), este un partid național -conservator și creștin
democratic . Acesta deține 237 de scaune în Parlament și 66 de locuri în Senat. Acest partid a
fost fondat în anul 2001, de către gemenii Kaczynski, Lech și Jaroslaw, și a fost dintr -o parte
a acțiunii Electorale din Solidaritate (AWS), cu Acordul Centrului Democrat ic Creștin care
forme ază și nucleu partidului. Anti-corupția și criminalitatea a cuprins unele dintre
principalele postulate PiS90. Această formațiune promite că va reprezenta omul de rând în
luptă și că va apăra Polonia. În continuare, aceștia susțin că do ar un guvern care apărătoare al
valorilor creștin -democrate, cum ar fi cinstea, iubirea față de țară și deschiderea față de lume,
atât timp cât aceștia nu rănesc patria. De asemenea, aceștia apără și cei trei piloni ai societății,
despre care spun că o fac sa fie sănătoasă, și anume familia, securitatea și locurile de muncă.

89 Ibidem, pp. 142 -143
90 Arkadiusz Modrzejewski , Catholic and Nationalist Populism in the Current Poland, Institute of Political
Sciences 2017, p. 22

Aceștia au abordat și teme sensibile în discursul lor, precum căsătoria gay sau inseminarea
artificială, lucru care le -a adus puncte de la alegătorii catolici și nedeciși politic.91
Un punct important este viziunea lor asupra națiunii descrise în programul lor politic.
În primul rând, vedem o viziune romantică în care națiunea nu este înțeleasă în categoriile
etnice, ci mai degrabă în domeniul cultural și politic această trebuie să dev ină un principiu de
bază al statului. În al doilea râ nd, această viziune romantică face națiunea ca fiind una
exclusivistă, care nu doar se rezumă doar la categoria etnică . Pis a spus în programul său, că
există două posibilități în a fi „polonez”, ori or iginea ori alegerea, afirmație care a fost
asociată cu afirmarea „valorilor tradiționale ale națiunii”, pe care Biserica Catolică le
depozitează. Așadar, politica partidului PiS este în opoziție cu ideea societății civice și cu
individualismul. Aceștia văd societatea ca fiind una organică, unde interesele comune sunt
mai importante decât cele individuale, aceasta fiind din urmă cerința pentru a putea participa
activ în comunitatea națională..92
Între anii 2001 și 2005, alegerile parlamentare au fost câștigat e de către coaliția
formată de partidul post -comunist Sojusz Lewicy Demokratycznej (SLD —Alianța stângii
democratice) și Unia Pracy (UP—Partidul Muncitoresc). Trebuie știut că acest interval de 5
ani, a existat un scandal major de corupție cunoscut sub numele de „Poarta -Rywin”, dar și
altele care au afectat imaginea stângii post -comuniste, determinând și o scădere a susținerii
față coaliția de guvernământ. Aces t climat de repulsie a adus pe scena politică doi nouă
grupuri post -Solidarității, care și -au început activitatea din 2001, și care au fost rivale de
atunci până în prezent.93
Ascensiunea partid ului PiS a început încă din anul 2005, când Lech Kazinski a
câștigat alegerile prezidențiale cu un procent de 54 %, acesta fiind reprezentant al partidului
Pis. În același timp, acest partid a câștigat și alegerile parlamentare cu aproape 27% din
voturi .94 În același an, Lech l -a numit în funcția de premier pe frat ele său, dar care nu a
rezistat decât până în decembrie, când guvernul său a fost învins în alegerile parlamentare din
2007 de către opoziție, Platforma Civică. În timpul Tratatului de la Lisabona al UE,

91 http://www.gandul.info/international/cine -este -andrzej -duda -presedintele -ales-al-poloniei -14338791 ,
accesat pe data 08/06/2018
92 Arkadiusz Modrzejewski , Catholic and Nationalist Populism in the Current Poland , Institute of Political
Sciences 2017, p. 24
93Sabrina P. Ramet și Irena Borowik, Religion, Politics and Values in Poland Comunity,Palagrave Studies in
Religion, Politics and Policy, SUA, p.263
94Ibidem

Kaczinski a jucat un rol central deoarece, ace sta a refuzat să semneze, deși P arlamentul a
făcut -o, până ce nu a trecut referendumul din Irlanda de Nord. În aprilie 2010, acesta a murit
într-un accident aviatic pe drumul sau de a comemora masacrul de Katyn (execuția masivă a
ofițerilor polonezi de către U niunea Sovietică în timpul celui de -al doilea război mondial). În
acest accident, au murit soția lui Kaczynski și alte 90 de persoane, printre care și președintele
Băncii Naționale, șeful armatei ș i șeful Securității Naționale .95
Anul 2015, a fost un an foarte bun pentru formațiunea politică PiS (Law and Justice),
an în care aceștia au recâștigat alegerile prezidențiale, iar în luna Octombrie a aceluiași an au
obținut un mandat majoritar în Parlament (Sejm), iar în luna Noiembrie a u format guvernul.
Această victorie a venit după aproximativ 8 ani, timp în care numai Partidul Platforma Civică
a controlat guvernul. Nimeni nu se aștepta la aceste rezultate și mai ales la așa o schimbare
mare în ceea ce privește preferinț ele votanților. Este cunoscut faptul că, majoritatea
partidelor importante din Polonia se află în spectrul politic de dreapta în ceea ce privește
gestionarea economiei. Există diferențe mici în ceea ce privește modul lor de abordare față de
drepturile civile (modul în c are abordează Biserica Catolică), dar și modul în care doresc să
se angajeze cu lumea, mai precis cu UE. Dar polonezii rămân consecvenți, mai ales în ceea
privește influența Bisericii asupra politicii.96 Kate Koryocki încearcă să găsească răspunsul
pentru schimbarea preferințelor polonezilor, și spune că trecutul este cel care organizea ză
domeniul politic din Polonia. Această judecată reprezintă limbajul moral influențat atunci
când se discută despre trecut. În continuare, aceasta spune că societățile și cu lturile est –
europene nu își creează identitățile politice prin dezbaterile unor valori substanțiale, ci prin
desemnarea valorilor morale. Mouffe explică faptul că într -un astfel de spațiu încă există o
discriminare pe care ei/noi avem, pentru că este stabi lită în termeni morali. Tot în acest
spațiu, în loc să există luptă stâ nga-dreapta, există o luptă între bine și rău .97
Mai departe aș vrea să găsesc miturile spațiului polonez și despre cum această grupare
reușește să -și păstreze legitimitatea, apelând la teorii conspiraționiste. Voi începe prin a
explica ce este acea un simbol și un mit, iar mai departe voi încerca să identific cel puțin
două mituri conspiraționiste din Polonia.

95 https://www.britannica.com/biography/Lech -Kaczynski , accesat pe data 09/06/2018
96 Kate Koryocki, Memory, Party Politics and Post -Transition Space: The Case of Poland, East European Politics
and Societies and Cultures, University of Toronto 2007, p. 518
97 Ibidem, p. 519

„Simbolica este înțeleasă ca o hermeneutică, o filozofie a interpretării, o formă
de interpretare permanentă a existenței pe baza semnelor pe care indivizi, grupuri, societăți
civilizații le lasă în urmă. Simbolica își propune să descifreze un cod de semne naturale pe
baza cărora să întemeieze noi semnificații. Astfel, conceperea, judecarea, raționamentul pun
în evidență noi moduri de semnificare, noi accepțiuni, noi expresii, generând astfel o
simbioză între etic și estetic, între rațional și emoțional. Din punct de vede re etimologic și la
origine, simbolul este un semn de recunoaștere alcătuit din două jumătăți complementare ale
aceluiași obiect. În sens mai larg, acesta denumește o entitate, un concept, un obiect, o
persoană sau o povestire care întruchipează o altă ent itate, în virtutea unei analogii esențiale
sau a unei convenții arbitrare. ”98 Utilizarea simbolurilor poate oferii politici bogăție,
deoarece acestea pot induce sentimente de milă, de ură, deoarece atât miturile cât și
simbolurile reprezintă istorii emoțio nale si ideologii puternice. Potrivit lui Sfez, simbolistica
politică poate fi un remediu pentru criza reprezentării politice, în general fiind creată de către
distanța sau conflictul care apare între voința reprezentanț ilor și cea a reprezentanților,
această criză a politicului fiind mai degrabă una socială, una care acaparează întreaga
societate.99 Cassirer spune că universul simbolic este dependent de existența în societate, care
îl are în centru pe individ. Tot acesta , spune că simbolurile nu pot exista decât prin relații .100
„Mitul” este un cuvânt care deține un grad ridicat de ambiguitate și pentru care,
dicționarele oferă o gamă largă de definiții, pentru că aproape ce ne ține mai mult sau mai
puțin îndepărtat de realitate poate să devină un mit. El poa te prezenta în același timp, atât un
sistem de interpretare cât și un cod etic sau un model comportamental. Tot acesta, are o
capacitate mare de integrare dar și de simplificare, putând să arate o tendință prin care să
reducă diversitatea dar și complexita tea fenomenelor, o singură axă de interpretare. Așadar,
Tănăsoiu concluzionează, spunând despre mit că este o construcție imaginară care are scopul
de a pune în evidență esența cosmică, cât și fenomenele sociale. Acestea sunt strâns legate de
valorile fun damentale ale comunității și au rolul de a asigura fosta coeziune.101
Întorcându -ne la spațiul polonez , aș vrea s ă analizez în primul rând mitul conspirației
anti-UE răspândite în Polonia, care prin „corectitudinea sa politică”, încearcă să asalteze
„fortăreața adevăratelor valori”.

98 Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri,Humanitas, București 1995, p. 145
99 Sfez Lucien, Simbolistică politică, Ed. Institutul European, Iași 2000, p.50
100 Cassirer Ernst, Mitul statului, Ed. Institutul European, Iași 2001, p. 123
101 Cosmina Tănăsoiu, Post -Comunist Political Symbolism: New Myths -Same Old Stories?, p. 113

Kaczinski și PiS și -au exprimat reticența, prudența și suspiciunea față de Uniunea
Europeană. Dar totuși, acest lucru nu este neapărat un sentiment adânc înrădăcinat. La baza
ideilor lui Kaczynski, există într -o anumită măsură „bâte noire”, un fel de „ieri Moscova, azi
Bruxelles”. Această poveste nu are vreo bază demonstrată, ci este o poveste care există care
există și care apare periodic.102 Atitudinea PiS față de Uniunea Europeană poate fi văzută
ambivale ntă din punctul de vedere al originii partidului, deoarece pe de o parte, PiS a
declarat susținerea față de aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte,
politicienii și programul ei au subliniat mereu importanța statului suveran, și chiar a ceru t o
negociere dură în ceea ce privește aderarea Poloniei la UE. Un alt lucru despre care aceștia
atrag atenția asupra momentului când Polonia a aderat, este că guvernul polonez de atunci
(format din partidul SLD), au negociat condiții nefavorabile pentru a numite domenii, precum
cel al finanțelor, al agriculturii sau al politicii structurale. De asemenea, PiS încă respinge
concepția federalistă privind Uniunea Europeană, încercând să promoveze mai degrabă ideea
de „statele naționale ale Europei”, ca formă op timă pentru integrare.103
Într-un discurs pe care l -a avut, Kaczyinski a avut un discurs în care a precizat „
Uniunea europeană este o organizație dominată de o țară. Nu putem ascunde, această țară este
Germania.”. Acesta a con tinuat, spunând că „UE este do minată atât de mult încât presiunea
asupra politicienilor individuali este imensă”, și că este necesar ca statele membre să
primească mai multă putere în cadrul blocului, în detrimeniul instituțiilor UE. Acesta spune
de asemenea că regula privind sprijinu l pe care trebuie să -l ofere înalților oficiali, a fost
spartă.104 Așadar putem observa viziunea PiS lui Kaczynski care se concentrează în marea
parte asupra țării, pe tema suveranității, adică el și -ar dori mai exact o Europă care este în
primul rând, una dintre națiuni.105
În acest tabel de mai jos aveam prezentate relația celor trei cele mai importante
partide din Polonia. Mai exact, ce poziție are fiecare partid față de stat, piața economică,
Biserică ( drepturile civile și față de lume, în special față de Uniunea Europeană.

102 http://visegradinsight.eu/kaczynskis -poland -vs-europe/ , accesat pe data 09/0 6/2018
103 103 Arkadiusz Modrzejewski , Catholic and Nationalist Populism in the Current Poland, Institute of Political
Sciences 2017, p.24
104 https://www.reuters.com/article/us -g7-summit/trump -threatens -u-s-allies -on-trade -as-he-exits -g7-
summit -idUSKCN1J50H3 , accesat pe data 09/06/2018
105 http://visegradinsight. eu/kaczynskis -poland -vs-europe/ , accesat pe data 09/06/2018

În urma comparației cu cele lalte două partide, Platforma Civică și SLD, acesta este
prietenos cu Biserica, sceptic față de EU și pro piață locală . Abordarea lor față de Uniunea
Europeană este mai rece deoarece ei obțin avantaje politice prezentând UE ca fiind
amenințătoare, Aceste manevre nu trebuie să fie confundate cu dorința reală de a ieși din UE
sau de a nu mai participa în structurile sale. PiS a ieșit în evidență prin faptul că nu vrea să se
mai alăture Zonei Euro, dar acest lucru nu reprezintă ceva surprinzător, date fiind di ficultățile
recente ale zonei. PiS a declarat o agendă socială destul de solidă, prin faptul că acordă
atenție sărăciei și șomajului, lucru datorat de conservatorismul său social. De asemenea
aceștia și -au exprimat îngrijorarea față de ce ei numesc „criza familiei”, iar deși nu este un
partid welferist, promovează ideea de un executiv puternic și stat eficient. 107
Un alt d oilea mit apărut în spațiul polonez, privește conte xtul morții fostului
președinte Lech Kaczynski și a elitei poloneze, dat fiind faptul că în avion se mai aflau alte
95 de persoane, dintre care multe nume cunoscute ai statului polonez. Încă din ziua prăbu șirii
avionului au apărut suspiciuni privind motivele prăbușirii avionului în zona Smolensk. Iar cei
mai muți dintre ei au afirmat că Putin este implicat direct în acest eveniment. În data de 12
aprilie , ziarul Ha’aretz face o remarcă asupra solidarității din partea Rusiei, despre care
spune că este doar o chestiune pentru a da bine în ochii lumii. Iar mai toate publicațiile

106Kate Koryocki, Memory, Party Politics and Post -Transition Space: The Case of Poland, East European Politics
and Societies and Cultures, University of Toronto 2007,p. 522
107 Ibidem, p. 523 Parties/Issues State Market Church (Civil
Rights) World
(EU)
PiS Strong Friendly Friendly Cool
PO Limited V.
Friendly Friendly/Cool Friendly
SLD Balanced Friendly Cool Friendly106

puneau accent pe contextul anterior accidentului, președintele ducând o politică externă anti –
rusă.108
Ministrul polonez al Apărării, Antoni Macierewicz că declarat că această tragedie
aviatică a fost un „atac terorist”. Acesta a afirmat că „țara sa a fost prima victimă a
terorismului, în anii ‘ 30, și ca, prin Smolensk, se poate spune că am fost și prima victimă
majoră a terorismului î n conflictul modern, care se de sfășoară în fața ochilor noștri ”. 109 Au
existat două versiuni ale cauzalității acestui accident. Prima versiune susține faptul că pilotul
Tu-154 al președinției poloneze este vinovat, aceasta fiind o declarație a deputatului polonez
Artur Gorski. Partea rusă invocă alte motive, cum ar fi ceaț a și vizibilitatea redusă, sau pista
care era prea scurta pentru aterizare. O a doua versiune care este întâlnită în spațiul public
polonez este legată de controlorii de zbor de pe aerod romul rusesc, despre care spun că ar fi
indicat greșit echipajul avionului prezidențial coordonate greșite. Avionul nu a reușit să se
mai redreseze pentru a putea lua altitudine. Parlamentul polonez susține cp va fi greu să
descopere adevărul, și și -au exprimat opinia conform căreia, rușii au încercat să împiedice
participarea președintelui la evenimentul din Katyn , prin redirecționarea avionului către un
alt aeroport de rezervă, pentru ca acest eveniment să nu umbrească festivitatea care a avut
loc cu câteva zile înainte unde au participat Vladimir Putin și Donald Tusk.110
Un alt fapt pentru care rușii sunt acuzați, este că imediat după acest ac cident,
informațiile au fost restricționate , nimeni nu fost lăsat să se apropie de rămășițele avionului,
ziarișt ilor le -au fost șterse toate înregistrările video și audio. Mai pe scurt, că statul rus a
încercat să mușamalizeze evenimentul.111
De la acest eveniment, s -a putut observa o radicalizare constantă a partidului PiS.
Datorită acestui indiscutabil,mai mulți politicieni de dreapta și jurnaliști de tragedie, precum
și anumiți reprezentanți ai clerului catolic au încet să creeze o narațiune catolică și
naționalistă care a întărit polarizarea societății poloneze . Epitet care au împărțit societatea
poloneză în două grupuri și care au indicat intențiile rele ale oponenților politici. Aceste

108 http://roncea.ro /2010/04/13/kremlinul -principalul -responsabil -de-moartea -presedintelui -kaczynski -si-a-
elitei -poloneze -deputatul -artur -gorski -%E2%80%9Esunt -convins -ca-rusii -ne-mint%E2%80%9D -ceata -indusa -si-
defectarea -altimetr/ , accesat pe data 11/06/2018
109 http://www.ziare.com/europa/polonia/ministru -polonez -despre -moartea -lui-lech-kaczynski -a-fost-atac –
terorist -rusia -reacti oneaza -1413005 , accesat pe data 11/06/2018
110 http://roncea.ro/2010/04/13/kremlinul -principalul -responsabil -de-moartea -presedintelui -kaczynski -si-a-
elitei -poloneze -deputatul -artur -gorski -„sunt -convins -ca-rusii -ne-mint” -ceata -indusa -si-defectarea -altimetr/ ,
accesat pe data 11/06/2018
111 Ibidem

lucruri au devenit o parte a știrilor despre spectru poligonal al polonezilor. Adică este posibil
să existe o dispersare între „adevărații polonezi”, aceia ce sunt adepți ai dreptății și cei
„falși”, aceștia fiind mai degrabă alegătorii Platformei Civice și cei care fac parte din aripa
stânga, comuniștii, „hoții”. Cu ceva timp în urmă, chiar anumiți politicieni, cât și jurnaliști au
vorbit despre „opțiunea germană” (găsită și mai sus în declarația lui Joroslaw Kaczynski),
aceasta fiind reprezentativă pentru Donald Tusk, cât și pentru întreaga grupă socială și
regională , de exemplu silesii și kashubiansii.112

112 Arkadi usz Modrzejewski , Catholic and Nationalist Populism in the Current Poland, Institute of Political
Sciences 2017, p. 25

Capitolul 3. Probleme ale integrării refugiaților
Voi începe acest capitol p rin a încerca să explic ce înseamnă criza refugiaților, după
care voi încerca să găsesc problemele integrării acestora în Polonia.
Din punct de vedere etimologic, „criza” provine din crisis ul grecesc, acesta
surprinzând o situație care solicită o decizie puternică și izbitoare. O criză poate fi creată și în
mod conștient și calculat. S tatele au ignorat semnele crizei incipiente pentru a putea pune
presiuni politice pe alții, aceasta fiind o strategie prin care au încercat să „împingă „ refugiații
mai departe, și de a -i „împrăștia”, în toată lumea. Desigur, UNHCR ( The UN Refugee
Agency), a fost subfinanțată. 113Lărgirea diferenței dintre cerințe financiare și resurse (în anul
2014, mai puțin di n buget a fost acoperit), arată cum de fapt, migrația, a fost mai degrabă o
criză a receptorilor și nu a refugiaților. Această criză care a determinat părăsirea caselor de
către refugiați și -a pierdut din importanță, crescând -o pe cea a receptorilor. Așadar, Europa
ocupă deci, centrul atenției, deși există state precum Siria , loc de unde provin cel mai mare
număr de refugiați și care sunt de fapt într -o criză politică pentru care Politica externă a
contribuit. Reece Jones afirmă că deși este cunoscută contribuția europeană la criza Siriei,
recunoaștere este destul de ambiguă, deoarece demonstrează că simultan liderii politici au
luat în serios situația dar și neagă orice obligație față de imigranții din orice alt loc. 114
Cu toate acestea, interpretarea situației europene ca o criză între anii 2015 și 2016 are
așa mult sens, cum migrația a fost folosită pentru a solicita multe decizii puternice și izbitoare
în piețele s ale publice, cât și in sferele l or politice , mai exact dacă imigranții vor fi cazați sau
nu.115
Un număr estimat de 362 000 de refugiați și imigranți și -au riscat viața trecând Marea
Mediterană numai în 2016, dintre care 181 000 în Italia, iar 173 450 în Grecia. Iar în prima
jumătate a anului 2017, alți 105 000 de refugiați și imigranți au i ntrat în spațiul european. 116
Krzyżanowska și Krzyżanowski spun despre termenul „criză”, că a fost încorporat în
funcțiile oficiale (de exemplu , în discuțiile privind cotele UE de relocare a refugiaților), unde
a luat o poziție neutră. Dar se pare că, în timp acesta a fost folosit tot mai des folosit în

113 www.unhcr.org/figures -at-a-glance.html , accesat pe data 12/06/2018
114Ulric h Schmiedel și Graeme Smith, Religion in The European Refugee Crisis ( Religion and Global Migration),
p. 3
115 Ibidem, p. 5
116 http://www.unhcr.org/ , acceasat pe data 13/06/2018

discursu l progresiv radical, sau în opinii împotriva imigrației și a refugiaților. Separeu, deci
că asistăm la o transformare a expresiei „kryzys migranck ” (criza migrației). Alături de acest
termen, mai apare și sunetul „criza migrației”, care este un sunet mai n eutru. Dar, în Polonia,
atât în spațiul privat, cât și în cel public, prima expresie este mai folosită pentru a descrie
anumite evenimente, cum ar fi de exemplu creșterea numărului refugiaților în spațiul sud
european, dar și pentru a exprima lucruri negat ive despre imigranții din Polonia. Cuvântul
„migrancki”, este un termen neobișnuit, asta deoarece poartă conotații implicite asociate cu
alte cuvinte, precum „oszukanski” (fals).117
După toate acestea, putem spune că aceste narațiuni au oferit o cale liberă formării
unei varietăți bazate pe excludere etno -naționalistă,dar și islamofobă, contexte care au servit
la politizarea strategică în spațiul contemporan al Poloniei.118
Tot Krzyżano wska și Krzyżanowski spun că, trebuie clarificată relația dintre criză și
imigrare, și că trebuie să fie înțeleasă ca un rezultat a două schimbări discursive foarte
importante. În primul rând, o poziție eminent politică este conexiunea dintre acești doi
termeni prin care perpetuează o atitudine anti -pluraristă în societatea poloneză. Aceștia spun
că un argument pentru această situație este că, Polonia nu a experimentat nici înainte, nici
după 1989, polarizarea în stil occidental între pozițiile „stânga” și „dreapta”. Ca și in alte
state post comuniste, societatea a rămas în general slabă și continuă să fie în mare măsură
destul de ineficientă în contracararea viziunilor politice. Un alt lucru pe care îl putem observa
în societatea poloneză este că, op iniile sau ideologiile din acest spațiu nu pot fi clasificate,
cum ar fi de exemplu „liberale”, ori conservatoare”. Așadar, politica poloneză a rămas locul
cheie unde pot fi articulate anumite viziuni ideologice asupra lumii ce privesc probleme cum
ar fi divers itatea socială sau culturală, și despre cum acestea ar trebui definite și percepute. 119
În al doilea rând, legătura discursivă dintre imigrare și criză, a reprezentat o ruptură
semnificativă cu accent tradițional, dacă ne uităm la anul 2004, an în care Pol onia a intrat în
UE. A fost o schimbare neașteptată în ceea ce privește em igrarea polonezilor, dat fiind faptul
că milioa ne de polonezi au părăsit țara pentru țările din Nord sau Vest, lucru care a provocat
multe dezbateri naționale. Această emigrare a av ut un rol important hegemonic în modelarea

117 Natalia Krzyżanowska și Michał Krzyżano wski , ‘Crisis’ and Migration in Poland: Discursive Shifts, Anti –
Pluralism and the Politicisation of Exclusion, Sage 2018, p. 613
118 Ibidem
119 Ibidem, p. 614

ideilor despre mobilitate în Polonia, care a fost încadrată puternic în termeni etno -naționaliști
și culturaliști.120
„Criza refugiaților” din Europa, care a evoluat din anul 2015, a adus și o creștere a
cantității de știri despre refugiați și imigranți, și a fost unul dintre motivele schimbării
discursului public în limba poloneză, care s -a tradus într -o radicalizare notabilă privind
viziunile de excludere. 121
Unul dintre factorii care a alimentat acest lucru, a fost partidul PiS care a intenționat
să promoveze, dar și să introducă o agendă anti -imigrație în Polonia, în același timp în care
setul său etno -naționalist și eurosceptic evoluează. Provocând teamă pri n discursul lor despre
refugiați și azil politic, comparându -i cu niște „intruși islamici”, care au sosit în masă ca să
invadeze Polonia creștină. Aceasta a fost o mișcare prin care PiS a încercat să amplifice
opoziția față de Uniunea Europeană dar și să l egitimeze respingerea Poloniei în acceptarea
refugiaților pe teritoriu, aceasta fiind o parte prevăzut în angajamentul juridic pe care îl are
față de programul de realocare al UE. Cota de solicitanți de azil ce îi revine Poloniei, mutată
din Grecia și Ital ia este de 6182 de refugiați. 122 Dar, pană la finalul lunii Septembrie a anului
2017, Polonia era lângă Ungaria, singura membră a programului care nu a admis nici măcar o
persoană. Acest refuz, a dus la lansarea de către Comisia Europeană a unui proces juri dic
împotriva Polonie, dar și a Ungariei și a Republicii Cehe.123
Un lucru interesant este politizarea sosirii solicitanților de azil în Europa de către
politicienii din Polonia, care în această perioadă rar au folosit cuvântul „criză”, fără a -l cupla
cu „im igrația”. În general, s -a pus accent mai puțin pe înțelegerea obișnuită a „crizei” sau pe
situația din Italia și Grecia care sunt supraaglomerate sau tensiunile din sud -estul Europei , și
mai mult pe ce poate însemna această mișcare și ce influență poate av ea asupra Poloniei și
asupra societății poloneze. Acest lucru s -a făcut în general prin discursurile anti -imigrare, în
care prezentau imigranții ca pe o amenințare ce sosesc în numere mari, punând accent pe
agresivitatea lor și crimele lor (atentatele din Paris, Manchester) sau pe ideea conform căreia
vor distruge civilizația creștină .124

120 Ibidem
121 Ibidem, p. 615
122 Ibidem
123 http://www.gandul.info/international/ungaria -si-polonia -sfideaza -ue-si-insista -ca-nu-vor-accepta -imigranti –
16977211 , accesat pe data 15/06/2018
124 Natalia Krzyżanowska și Michał Krzyżanowsk i, ‘Crisis’ and Migration in Poland: Discursive Shifts, Anti –
Pluralism and the Politicisation of Exclusion, Sage 2018, p. 615

Un moment cheie a reprezentat discursul liderului Partidului PiS, Jaroslaw Kaczynski
în timpul unei dezbateri din Parlamentul polonez din 16 septembrie 2015 , unde acesta a
vorbit despre pericolele imigrației, și a făcut o serie de acuzații islamofobe. De asemenea, a
susținut că lipsa controalelor privind imigrația a provocat membril or UE tulburări soci ale și
tensiuni. Această declarație a fost făcută în urma Declarației prim ului-ministru privind criza
imigrației în Europa și Repercusiunile ei asupra Europei. 125
„Dacă cineva spune că nu este adevărat, atunci hai să ne uităm în jurul Europei. Luați
Suedia, de exemplu, unde există 54 de zone ale acestei țări sunt sub legea Sharia, unde statul
nu are control […] Ce se întâmplă în Italia? Bisericile sunt preluate și uneori sunt tratate ca
toalete. Ce se întâmplă în Franța? Non -stop lupte, Legea Sharia a introdus chiar și patrule
care să verifice dacă acestea sunt observate. Ac elași lucru în Londra sau chiar și în Germania,
unde de obicei sunt cele mai dificile locuri.
Chiar vrei ca același lucru să se întâmple în Polonia: să nu ne simțim acasă în propria
noastră țară? Asta vrei tu?”126
Astfel de argumente au fost repetate în fre cvente discursuri ulterioare ale lui
Kaczynski, dar și ale altor funcționari PiS. Desigur, politizarea migrației nu a fost făcută doar
în sfera politicii, ci și de către mass -media care a sprijinit formațiune a PiS. De exemplu, în
aceeași săptămână cu de clarația lui Kaczynski, publicațiile Do Rzeczy (A Mattwer of Fact)și
Sieci (In the Net) au publicat o serie de articole și editoriale pe care le -au numit „Criza
imigranț ilor din Europa „ . Ambele reviste prezentau imagini rasiste pe coperțile lor. În prima
era o imagine unde erau un grup de imigranți arabi, în special bărbați dar și câteva femei
purtând eșarfe care făceau presiuni pentru a putea trece granița. Pe coperta scrie că „Aceștia
sunt invadatori, nu refugiați!”(Anexa 2). În cea de -a doua poză, a fost un fotomo ntaj cu 3
musulmani stereotipizați , care se înclinau la ceva ce arăta ca o frontieră poloneză, îmbrăcați
în robe din Orientul Mijloci u, unul dintre ei având o mitra lieră, iar altul ținând un însemn ce
reprezenta un vultur alb pe un fond ro șu, mai exact stema Poloniei, iar sub ac ești trei bărbați
era avertismentul „ They are coming!” (Anexa 3) .127

125 Ibidem
126 http://sejm.gov.pl/Sejm7.n sf/posiedzenie.xsp?view=1&posiedzenie=100&dzien=1 , accesat pe
data 16/06/2018
127 Natalia Krzyżanowska și Michał Krzyżanowski , ‘Crisis’ and Migration in Poland: Discursive Shifts, Anti –
Pluralism and the Politicisation of Exclusion, Sage 2018, p. 516

Un moment cheie care a amplificat prejudecățile anti -musulmani din sfera publică, a
fost fix după Anul Nou , când au apărut informații în mass -media despre atacurile unor bărbați
(mulți descendenți din Africa de Nord), asupra femeilor din orașele din Koln. Plângerile de
furt, hărțuire sexuală sau alte abuzuri au fost baza reacților contra politicilor europene privind
refugiații și imigranții. Deși raportul poliției specifica faptul niciunul dinte atacatori era
refugiat, în Polonia au ilustrat aceste incidente ca având foarte mare legătură cu afluxul de
refugiați din Germania în 2015. Publicațiile poloneze au numit această „criză a refugiaților”,
în termenii „invazia musulmanilor”, și că singurul motiv pentru care aceștia au venit în
Europa a fost „Să violeze femeile noastre” și „să fure banii noștri”. Cea mai controversată
ilustrarea acestor incidente, a fost făcută din nou, de către revista Sieci, a cărei coperte din
Februarie, avea titlul „Violul islamic al Europei” . Tot pe această copertă, era o femei
acoperită cu steagul Uniunii Europene, fiind încleștată de trei bărbați (șase mâini cu piele
închisă). Această copertă a provocat numeroase controve rse.128 (Figura 3)
În prima jumătate a anului 2016, dintre cei 7000 de persoane care au aplicat pentru
azil politic, doar 121 dintre ele au fost aprobate, iar dintre aceștia 37 erau ruși (ceceni), 25
sirieni, 18 iraqieni și 10 ucrainieni.129
În momentul actual, în Polonia există două instituții responsabile pentru integrarea
solicitanților de azil dar și mai târziu, pe cea a refugiaților. În timp ce, pentru procedura de
azil este responsabil Oficiul pentru străini, pentru străinul care are sta tutul de refugiat este
responsabil pentru integrare Ministerul Familiei, Muncii și a Politicii Sociale. Dar principalul
Obstacol în acest sistem este că, cele două instituții funcționează pe baza a două acte diferite.
Prin urmare, acestea nu cooperează ex tensiv, și da, putem observa că nu există o suficientă
cooperare între Oficiul pentru integrare și instituțiile locale. După cum subliniază și experții,
principalul grup țintă al politicii de integrare sunt refugiații (cei cu statut de refugiat dar și cei
cu protecție subsidiară) dar și alți străini (beneficiari ai altor forme de protecție internațională
și cetățeni ai țărilor terțe) practic nu intră în programul de asistență pentru integrare. Așadar,
Polonia în momentul acesta, nu are nici o politică de integrare sau vreo strategie de integrare,
adică putem spune că există o lipsă de viziunea și prevederi legale la nivel central. Deși a

128 Enes Bayrakli și Farid Hafez, European Islamophobia Report 2016, SETA , p. 425
129 http://www.islamophobiaeurope.com/wp -content/uploads/2017/03/POLAND.pdf , accesat pe data
15/06/2018

existat o strategie de integrare care era în curs de elaborare la Minister, aceasta a fost scoasă o
dată cu schimbarea g uvernului din 2015. 130
Chiar dacă sistemul de asistență socială este în cea mai mare parte coordonat de către
Administrația Centrală, cele care joacă un rol crucial sunt administrațiile de la nivel regional.
De ce? Pentru că acestea sunt direct responsabile pentru evaluarea condițiilor de asistență
socială dar și pentru supravegherea serviciilor prestate de către unitățile organizaționale de
asistență socială sau de către Centrele de asistență familială. Ambele sunt responsabile pentru
prestații ca plata în numerar sau precum asistența nefinanciară.131
Trebuie subliniat faptul că tot ce ține de politica de integrare, nu face parte din
administrația generală a administrațiilor locale. În prezent, nu există nici un cadru legal sau
vreo finanțare ce provine de la bugetul de stat pentru servicii care să faciliteze integrarea,
servicii ce ar putea fi furnizate de către autoritățile legale sau de către guvern. O excepție o
face educația copiilor. Doar câteva guverne locale care cooperează cu diferite organizații
non-guvernamentale, joacă un rol activ în acest domeniu. Dar, din cauza lipsei unui cadru
juridic favorabil, aceste acțiuni întreprinse de guvernele locale ce privesc măsurile de
integrare sunt temporare.132

3.1 Problema sistemului de educație
Conform articolulu i 53, secțiunea 4 din Constituția Republicii Polone din 1997,
religia fiecărei comunități religioase recunoscute oficial poate fi predată în școli, cu condiția
ca libertatea de conștiință și de religie a altor persoane să nu fie încălcate. Așadar, învățătu ra
religioasă musulmană poate fi predată în școlile poloneze de către Uniunea Religioasă
Musulmană dar și de către alte organizații musulmane înscrise în registrul bisericilor și al
comunităților religioase. Conform articolului 13 din Legea privind sistemu l de învățământ,
școlile și instituțiile publice sunt obligați să permită elevilor s -și cultive propria identitate
religioasă studiind propria lor istorie și cultură. Este obligatoriu ca, o instituție publică de
învățământ să ofere educație religioasă , d acă aceasta este cerută de cel puțin șapte elevi sau

130 Anna Pilat și Dominika Potkanska, Local responses to the refugee crisis in Poland, Reception and
Integration, Niem Analyses, Warsaw 2017, p. 8
131 Ibidem
132 Ibidem, pp. 8 -9

studenți, fie că sunt dintr -o clasă sau unitate, iar în cazul în care aceștia sunt mai puțini,
instruirea religioasă trebuie furnizată în grupuri sau unități comune133.
Conform unui studiu realizat de Nalborczyk și Pedziwiatr, există în prezent
aproximativ 350 de copii care frecventează cursuri religioase organizate în general, în afara
promisiunilor școlilor. 134
Unii profesori musulmani s -au plâns de dificultățile pe care le -au întâmpinat în ceea
ce pri vește comunicarea cu autoritățile locale. Centrul Musulman din Poznan a avut probleme
cu anumite școli din afara Poznanului, din cauza faptului că nu au vrut să recunoască notele
oferite de către profesorii Ligii Musulmane. Un alt caz, este legat de autori tățile din
Czestochowa care nu doar că nu au autorizat organizarea cursurilor islamice pentru
profesorii musulmani din oraș, dar au și organizat acțiuni ilegale împotriva acestora,
încercâ nd să oprească transferul de fonduri primite de Katowice din parte a orașului, pentru a
putea furniza educația religioasă pentru locuitorii Czestoc howa. Multe cadre didactice ai
islamului s-au plâns de atmosfera ostilă crescândă, dar și de atitudinile xenofobice și
islamofobice, alimentate de „criza refugiaților” și de at acurile teroriste făcute în numele lui
Alah.135
Sfera educațională poate fi o reflectare a societății mai largi în ceea ce privește acestor
sentimentele xenofobe și rasiste, adică putem spune că acestea se refractă din societatea largă
în sistemul educațion al. Unul dintre ultimele rapoarte ale Asociației pentru educație atrage
atenția asupra multor cazuri de xenofobie și islamofobie în învățământul primar, dar și
secundar. Într -un caz găsit în Raportul Islamofobiei din Europa, un profesor din școala din
Varșovia a cerut elevilor lui să scrie 8 motive pentru care islamul este rău, pentru a putea lua
calificativul cel mai mare, 6.136
Într-un alt caz, Departamentul de Doctrine politice și legale ale Universității din
Wroclaw, au invitat pe dr. Piotr Slusarcyk, care deține un doctorat în Studii de limbă
poloneză , de pe portalul web anti -musulman (Euroislam.pl) și asociația „Viitorul Europei”,
unde scrie despre consecințele socio -culturale ale islamului politic în Europa. Un alt caz ce o

133Enes Bayrakli și Farid Hafez, European Islamophobia Report 2016, SETA, p. 427
134 Agata Nalborczyk/Konrad Pędziwiatr, “Between Old Traditions and New Diversities: Islamic Religious
Education in Poland,” Jenny Berglund (ed.) European Perspectives on Islamic Education and Public Schooling
(London: Equinox Publ ication, 2017
135 Enes Bayrakli și Farid Hafez, European Islamophobia Report 2016, SETA , p. 427
136 Ibidem

surprinde pe Miriam Shade d, care a fost invitat ă de către Departamentul Dreptului economic
și civic al Universității de Economie din Cracovia, la o conferință cu tema „Islam în spațiul
juridic internațional și național”. Aceasta a fos t chemată pentru a vorbi despre, circumcizia
feminină rituală în Islam. Trebuie precizat faptul că la acea conferință care a durat două zile,
în cadrul căreia s -a discutat despre islam și legea islamică, nu a fost prezent niciun musulman
sau expert în rândul membrilor care ar fi putut contesta anumit e opinii orientaliste sau
islamofobe.137
În prezent, copii i străinilor care trăiesc ori în Centrul pentru Străini ori în
apartamentele închiriate au acces la educație, și sunt obligați să participe la cursuri, de la
prima zi de ședere în Poloni, dar, cu toate acestea, nu există un program de educație specială
vizat pentru acești copii. Aceasta este o practică destul de obișnuită, dat fiind faptul că
districtele au reglementări școlare destul de fixe , copii trebuie să meargă la școala cea mai
apropiată de Centrul de străini. De -a lungul anului școlar aceștia pot pa rticipa la cursuri de
limba poloneză, iar, începând cu anul 2017, odată cu schimbările legislative, este posibilă
organizarea unor clase mixte compuse din copii cu origine străine, copii polonezi, imigranți și
copii care se întorc în țara lor de origine. 138
Unul dintre problemele semnalizate de către cadrele didactice a fost legate de sistemul
școlar fix. Ei se referă la școlile din apropierea Centrelor, despre care spun că în cadrul
acestora există procente prea mari de copii străini în clasă , și că nu po t răspunde nevoilor
tuturor. Aceștia spun că numărul optim ar fi de 3 sau 4 elevi într -o clasă. În practică, numărul
de elevi este mult mai mare, iar fără sprijin suplimentar, este imposibil ca acești profesori să
aibă grijă de studenții străini astfel înc ât aceștia să țină pasul cu ceilalți elevi. Experții în
educație spun că o soluție ar fi relaxarea acestor reguli de școală fixă pentru străini, astfel
încât aceștia să poată să fie dispersați înalte locații139.
În anumite școli există un „asistent intercul tural”, care susține profesorul zi de zi.
Aceștia sunt în general finanțați fie din bugetul școlii, fie din cel al ONG -urilor care
colaborează cu școala. Acesta es te de obicei părintele unuia dintre copii care trăiesc în același
centru sau un străin de ace eași origine etnică. Problema este că, această cooperare este

137 Ibidem
138 Anna Pilat și Dominika Potkanska, Local responses to the refugee crisis in Poland, Reception and
Integration, Niem Analyses, Warsaw 2017, p.1 2
139 Ibidem , p. 11

informală și depinde într -o mare măsură de existența unor legături cordiale între profesori și
șefi. Așadar, nu există canale oficiale de comunicare între cele două entități.140
3.2 Probleme de in tegrare pe piața muncii
Datorită dimensiunilor mici ale comunității din Polonia, a dispersiei sale înalte din
țară dar și lipsa canalelor bine dezvoltate de înregistrare a islamofobiei, incidentele de pe
piața muncii au fost dificil de evaluat la nivelul discriminatoriu privind practicile față de
musulmani în această sfera a vieții sociale.141
Dar conform unui raport european numit „ Rasismul și discriminarea în angajare în
Europa între anii 2013 -2017”, în Polonia, persoanele care au u n background de migrați e fac
parte de cele mai multe ori din grupurile de persoane cu un venit redus, iar aceste persoane
care nu au un background non -occidental sunt destul de slab reprezentate. De exemplu,
potrivit unui raport CSP din anul 2014, un sfert dintre imigranții din Europa Centrală și de
Est, au raportat discriminare în spațiul de lucru. Acest grup a identificat discriminarea în
special în ceea ce privește condițiile de muncă ( colegii sunt plătiți mai mult pentru aceeași
lucrare). 142
Legea privind anti -discriminarea l a locul de muncă este destul de criticată de către
Apărătorii dreptului omului și de către organizațiile societății civile, aceasta fiind destul de
ineficientă prin faptul că nu asigură protecție egală pentru toate grupurile vulnerabile.
Dispozițiile din C odul Muncii, inclusiv pe interzicerea discriminării și egalitatea de
tratament, nu se aplică și angajaților cu contracte de drept civil (mai exact contract de
servicii, contract pentru o anumită sarcină), ci numai angajaților cu contracte de muncă
obișnuit e Problema este că, majoritatea lucrătorilor imigranți, dețin contracte de drept civil,
ceea ce înseamnă în practică că, acestea sunt mai puțin protejate. În anul 2013, pe 12
decembrie, a fost introdus un nou a ct privind străinii, și care prevedea posibil itatea de a
solicita un permis unic pentru muncă, cât și pentru ședere în Polonia, lucru important ce a
simplificat procedura.143

140 Ibidem, pp. 11 -12
141 Witold Klaus (ed.), Sąsiedzi czy intruzi? O dyskryminacja cudzoziemców w Polsce, (Warsaw: Stowarzyszenie
Interwencji Prawnej i Instytut Spraw Publicznych, n.d.); Jan Brzozowski/K. Pędziwiatr, “Analiza procesu
integr acji imigrantów w Małopolsce,” Imigranci w Małopolsce: między integracją, asymilacją, separacją i
marglinalizacją (Kraków: Akademia Ignatianum w Krakowie, 2014), p. 117 -290
142 Racism and Discrimination in Employment in Europe 2013 -2017, European Network Aga inst Racism, p. 41
143 Ibidem

Solicitanții de azil nu au dreptul să lucreze în primele șase luni de la procedura de
azil. În timpul etapei de pre -integrare, accentul trebuie pus pe activități ce vizează
îmbunătățirea șanselor solicitanților de azil pe piețele muncii locale. Activitățil e oferite de
către Centrul pentru străini nu pregătesc în mod adecvat acești solicitanți de azil, mai exact,
aceștia nu oferă consiliere individuală, întâlniri în care să ofere informații despre cum ar
trebui să caute un loc de muncă în Polonia sau despre cum ar trebui să se pregătească pentru
un interviu pentru angajare sau organizarea diferitelor ateliere care să permită noilor veniți să
participe pe piața muncii si în viața socială. Într -adevăr au fost organizate câteva astfel de
ateliere în cadrul Centr elor, dar au fost inițiate de către anumite ONG -uri în cadrul anumitor
proiecte cofinanțate de Uniunea Europeană. Aceste ateliere ar putea foarte importante, mai
ales în a -și exersa cunoștințele și meseriile. Ar putea include și elemente despre cum să îți
calculezi bugetul sau informații despre instituțiile publice poloneze, despre drepturi și
obligații dar și cunoștințe despre cultura, tradițiile și valorile poloneze.144

3.3 Problema religiei
Una dintre lucrurile importante și care au o evoluție semnif icativă asupra principalelor
narative despre Islam și Musulmani în anul 2016, a fost procesul de sacralizare a națiunii.
După c um notează și Michael Buc howski, în Polonia putem observa cruci prezente aproape
în fiecare școală , dar și în alte multe locuri p ublice. De asemenea există cursuri religioase în
școlile publice, numeroase monumente religioase, eroi naționali prezentați ca martiri sau
chiar și restricționarea religioasă privind avortul. Polonia este construită ca un hibrid al
sacrului și profanului. În noul context politi c, atât local, cât și global, națiunea profană este
convertită într -un singur corp sfânt care nu numai că este pusă în pericol de altele culturale,
dar și de alte religii.145
Dar una dintre cele mai extreme versiune de prezenta „această amenințare”, a fost
făcută în anul 2016, când un tânăr preot catolic, JaceK Miedlar, a fost suspendat din ordinul
său religios (Zgromadzenie Ksiezy Misjonarzy), pentru că a răspândit în mod pub lic opinii
anti-semite și islamofobe. Acesta a devenit un simbol al căsătoriei, unul dintre cele mai
importante segmente ale Catolicismului Polonez și mișcării de extremă -dreaptă. Acest lucru

144 Anna Pilat și Dominika Potkanska, Local responses to the refugee crisis in Poland, Reception and
Integration, Niem Analyses, Warsaw 2017, p. 12
145 Enes Bayrakli și Farid Hafez, European Islamophobia Report 2016, SETA , p. 424

s-a întâmplat, după ce, acesta ținut o Liturghie Sfântă și a ofe rit o predică în sprijinul
organizației de extremă -dreaptă ONR, în Catedrala Biaystok. Tot acest proces de sacralizare
intensă a națiunii, care este văzută amenințată de către str ăini culturali și religioși este
capturată de către graffiti -ul fanilor fotba lului, pe o stradă din Cracovia . În acest graffiti este
un semn al unei moschei și al unui mosch ee Daesh, dar și declarația „ Fiecare arab trebuie să
știe că pentru noi (KP -fanii Wisla Krakow), Polonia este sacră!”. 146 (Figura 4 )

Concluzii

146 Ibidem

Anexe

Figura 1
(http://www.islamophobiaeurope.com/wp –
content/uploads/2017/03/POLAND.pdf , accesat pe data 16/06/2018)

Figura 2

(http://www.islamophobiaeurope.com/wp -content/uploads/2017/03/POLAND.pdf ,
accesat pe data 16/06/2018)

Figura 3

(W Sieci, no. 7, 15 -21 Feb, 2016)
Figura 4

(http://www.islamophobiaeurope.com/wp -content/uploads/2017/03/POLAND.pdf ,
accesat pe data 16/06/2018)