PARTEA I NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENȚA COMERCIALĂ ȘI DREPTUL CONCURENȚEI COMERCIALE pag CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL… [610066]
DREPTUL CONCURENȚEI COMERCIALE
SUPORT DE CURS
ACTUALIZAT APRILIE 2008
CUPRINS
PARTEA I NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENȚA COMERCIALĂ ȘI
DREPTUL CONCURENȚEI COMERCIALE
pag
CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENȚEI…………………………3
1.Definiția dreptului concurenței………………………………………………… 3
2.Obiectul dreptului concurenței……………………………………………………3
3.Trăsăturile dreptului concurenței………………………………………………….3
4.Legătura dreptului concurenței cu alte ramuri de drept………………………… 4
5.Izvoarele dreptului concurenței……………………………………………………5
CAP II INSTITUȚII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENȚEI
1.Concurența………………………………………………………………………….6
2.Piața relevantă………………………………………………………………………7
3.Întreprinderea……………………………………………………………………….9.
4. Felurile concurenței……………………………………………………………… 9
CAP.III RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENȚĂ……….……………………………………… 11
CAP.IV AUTORITATEA PUBLICĂ ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI……………………………12
PARTEA II PRACTICILE MONOPOLISTE ……………………………………………………..15
CAP.1. ÎNȚELEGERILE ȘI ACORDURILE ANTICONCURENȚIALE…………………………….15
CAP.2. ABUZUL DE POZIȚIE DOMINANTĂ…………………………………………………… 19
CAP.3. CONCENTRĂRILE ECONOMICE……………………………………………………………22
CAP.4. AJUTOARELE DE STAT……………………………………………………………………..35
CAP.5. ASPECTE PROCEDURALE ȘI SANCȚIUNI ……………………………………………….40
PARTEA III CONCURENȚA NELOIALA
CAP. 1. ASPECTE INTRODUCTIVE…………………………………………………………………46
CAP. 2. RĂSPUNDEREA PENTRU CONCURENȚA NELOIALĂ………………………………….47
CAP. 3 ACTELE DE CONCURENȚĂ NELOIALĂ………………………………………………… 49
ANEXA 1 – Legea concurenței nr. 21/1996, republicată 2005, cu modificări ………………………..55
ANEXA 2 – Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, modificată…………………69
2
PARTEA I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL CONCURENȚEI COMERCIALE ȘI
CONCURENȚA COMERCIALĂ
Concurența reprezintă un factor esențial pentru bunăstarea consumatorului deoarece contribuie la
creșterea calității produselor și serviciilor și implicit la stabilirea unui raport optim calitate-preț și a unor
prețuri competitive.
CAP. I ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENȚEI
Definiția dreptului concurenței
Dreptul concurenței este o ramură nouă de drept aflată în plin proces de cristalizare întrucât este
specifică economiei de piață care până de curând nu a existat în România. În consecință nici în doctrină
nu există un punct de vedere unitar cu privire la existența sa ca ramură autonomă de drept, la sfera sa de
cuprindere și cu atât mai mult în legătură cu definiția dreptului concurenței.
Opinia majoritară este fundamentată pe ideea că această ramură de drept are ca obiect atât
reglementările menite să asigure și să mențină concurența cât și pe cele destinate să reprime concurența
neloială .
Pornind de la cele afirmate mai sus putem defini dreptul concurenței ca fiind acea ramură de drept
constituită din ansamblul reglementărilor care asigură existența concurenței, a competiției economice și
exercitarea loială a acesteia.
Totalitatea normelor prin care se asigură protecția concurenței, prin reprimarea practicilor
monopoliste formează dreptul anti-trust.
Obiectul dreptului concurenței
Obiectul dreptului concurenței îl constituie pe de o parte protecția pieței prin reprimarea
practicilor monopoliste, restrictive de concurență iar pe de altă parte protecția concurenților înșiși prin
reprimarea manifestărilor de concurență neloială, neoneste .
Trăsăturile dreptului concurenței
-are caracter economic deoarece interpretează economic instituțiile și categoriile juridice,
conferindu-le sensuri noi și utilizează numeroase concepte economice;
– are o finalitate economică deoarece este un instrument esențial pentru crearea și funcționarea
economiei de piață, așa cum se afirmă în Constituția României
– este un caracter pluridisciplinar, cuprinzând reglementări de drept material, proprii și preluate
din alte ramuri de drept, și de ordin procedural;
– are un caracter intervenționist și de natură administrativă, Consiliul Concurenței ca autoritate
publică în domeniul concurenței îndeplinind funcția de „poliție a pieței”
Principiile dreptului concurenței comerciale
Ca orice ramură de drept și dreptul concurenței este guvernat/condus de principii proprii:
Principiul liberei concurențe așa cum este consacrat în art.135 din Constituție, constă în
aptitudinea fiecărei întreprinderi de a alege și utiliza mijloacele pe care le consideră optime pentru
menținerea și sporirea clientelei.
3
Principiul eticii concurențiale stabilește anumite limite în ceea ce privește exercitarea liberei
concurențe: actele de concurență trebuie realizate cu respectarea normelor de morală, a bunei-credințe și a
ordinii publice
Principiul proporționalității , consacrat expres în art 2 din Legea 21/1996 privind concurența,
constă în aceea că normele de dreptul concurenței devin incidente numai în măsura în care aceasta este
necesar pentru asigurarea unei concurențe normale iar pe de altă parte că sancțiunile aplicate sunt
individualizate, ca natură și cuantum, funcție de o serie de elemente caracteristice ale participantului la
actul sau faptul sancționabil-gradul de implicare , puterea economică, consecințele produse, etc.
-proportionalitatea – conform careia trebuie respectat un raport corect intre gravitatea sau
consecintele faptei constatate, circumstantele savarsirii acesteia si masura sanctionatorie aplicata- Legea
296/2004
Principiul eficacității deși nu este consacrat expres , poate fi desprins pe cale de interpretare din
mai multe dispoziții legale din materia concurenței și ar consta în aceea că interpretarea și aplicarea
normelor de dreptul concurenței sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice ale acestuia,
caracterului său de drept economic.
Legătura dreptului concurenței cu alte ramuri de drept
Dreptul concurenței comerciale este o ramură de drept autonomă dar care nenumărate legături cu
alte ramuri de drept.
a)Relațiile cu dreptului concurenței cu dreptul comercial
Dreptul concurenței comerciale s-a desprins din dreptul comercial. Mai mult de atât , chiar și în
prezent există specialiști care consideră concurența comercială numai ca o instituție a dreptului comercial,
negându-i autonomia și tratând exercitarea loială acesteia numai ca o obligație profesională a
comercianților.
Fără îndoială, între cele două ramuri de drept există nenumărate puncte comune deoarece, pe de o
parte, subiecte ale dreptului concurenței sunt, în principal, comercianții iar pe de altă parte unul din
scopurile acestei ramuri de drept este de a impune respectarea unei deontologii profesionale acestora dar
aceasta nu înlătură distinctivitatea celor două ramuri de drept:
a) Sub aspectul domeniului de aplicare dreptul concurenței nu reglementează faptele de comerț ci
alte categorii de fapte distincte, care scapă de sub egida dreptului comercial( denigrarea unui rival, abuzul
de poziția dominantă, etc) pe care nu numai că nu le favorizează, dar le incriminează
b) Din punct de vedere al finalității normelor, dreptul concurenței vizează deontologia profesională
(comportamentul subiectelor aflate în raporturi de concurență) pe când dreptul comercial vizează statutul
juridic al comercianților.
b) Relațiile dreptului concurenței comerciale cu dreptul consumatorilor.
Ca și dreptul concurenței, dreptul consumatorilor este o ramură nouă de drept care s-a desprins din
dreptul comercial.
Interferența între cele două ramuri de drept rezultă din însăși actele normativ de bază în materia
concurenței- Legea 21/1996- care în art.1 prevede că:”prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea
si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor
consumatorilor” și Legea 11/1991 care în art.1 din legea 11/1991 arată ”comerciantii sunt obligati sa isi
exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor
si a cerintelor concurentei loiale.”
De asemenea, actele normative de bază în materia protecției consumatorilor, cum sunt, Legea nr.
12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată 1991 și
modificată, OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată a doua oară în 2007 și
modificată, Legea 296 /2004 privind Codul consumului, modificată, iar mai recent Legea nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților și armonizarea reglementărilor cu legislația
europeană privind protecția consumatorilor cuprind dispoziții care se interferează cu cele din legislația
concurenței.
Practic, scopul final al celor două ramuri de drept este acela de a proteja interesele consumatorilor
c) Relațiile cu dreptul civil se evidențiază mai ales în materia răspunderii delictuale , a nulității și a
prescripției extinctive.
4
d) Legăturile cu dreptul proprietății intelectuale se reflectă la nivelul ambelor componente ale
dreptului concurenței, acesta conținând reglementări care vin să completeze protecția acordată prin legi
speciale drepturilor de proprietate intelectuală.
e) Raporturile cu dreptul administrativ se reflectă în special , în faptul că autoritatea publică care
asigură aplicarea regulilor de concurență –Consiliul Concurenței-este un organ administrativ iar
răspunderea care se antrenează în sarcina celor care încalcă aceste reguli este de natură contravențională.
f) Legăturile cu dreptul penal sunt redate de consacrarea în cele două legi sus amintite a unor
infracțiuni speciale precum și prin utilizarea unor instituții de drept penal și , implicit, procesual penal.
f) Raporturile cu dreptul procesual civil sunt evidente, normele speciale de procedură care sunt
conținute de legile în materia concurenței fiind completate cu normele de procedură civilă.
În concluzie, deși dreptul concurenței comerciale este o ramură de drept compozit care preia
multe instituții din alte ramuri de drept nu trebuie uitat elementul esențial care îi conferă particularitate și
îl transformă într-o ramură de drept distinctă: adaptraea economică și juridică a acestora la scopul său
final: menținerea nedistorsionată, nerestricționată competiției economice, a concurenței pe o piață și
potejarea participanților la această competiție împotriva unor mijloace neoneste utilizate de alți
concurenți.
Izvoarele dreptului concurenței comerciale
Acestea se împart în două categorii: izvoare interne și izvoare internaționale.
a)Izvoarele interne.
Primele norme pe care se putea fundamenta răspunderea în materia dreptului concurenței, până la
adoptarea legilor speciale, au fost art.998-999 Cod civil, care reglementează răspunderea
extracontractuală.
Legea din 17.03.1884 reglementează comerțul ambulatoriu și are prevederi de ocrotire a
consumatorilor împotriva faptelor pe care comercianții le-ar putea săvârși cu ocazia lichidării stocurilor.
Legea privind reprimarea concurenței neloiale L 151/1932 în vigoare până în 1973 di punct de
vedere formal, abrogată prin Decretul din 1973- a fost principalul izvor de drept până în perioada
comunismului .
La momentul actual, Constituția României conține prevederi pe temeiul cărora s-a creat dreptului
concurenței comerciale. Astfel, este consacrat la nivel constituțional principiul liberei concurențe și
inițiative : economia Romaniei este o „economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta” iar
statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
Principalele acte normative în materia concurenței sunt:
Legea 11/1991 privind concurența neloială are drept scop să impună participanților la competiția
economică o conduită onestă.
Legea 21/1996 privind concurența urmărește să asigure existența concurenței libere, neperturbată,
nerestricționată, nedistorsionată pe piață prin interzicerea unor practici monopoliste care ar avea ca
finalitate diminuarea concurențe.
Legea 31/1996 privind monopolul de stat care consacră dreptul statului de a stabili regimul de
acces al agentilor economici la activitatile economice considerate monopol de stat si conditiile de
exercitare a acestora.
Legea 143/1999 privind ajutorul de stat reglementează regimul juridic al acestuia in vederea
crearii si mentinerii unui mediu concurential normal.
Enumerarea de mai sus nu este una limitativă ci enunțiativă, în afara acestora existând numeroase
alte acte normative care conțin reglementări în materia concurenței comerciale.
b) Izvoare internaționale
Acestea izvoare sunt constituite din acordurile bi sau multilaterale pe care țara noastră le-a
încheiat sau la care a aderat ori le-a ratificat, și care astfel devin parte componentă a dreptului intern, cu
toate consecințele care decurg din această calitate.
Reprezentative în acest sens sunt, fără ca enumerarea să fie limitativă:
Convenția Uniunii de la Paris pentru protejarea proprietății intelectuale cuprinde dispoziții referitoare la
concurența neloială.
– Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) reglementează dumping-ul și subvențiile la export
5
-Acordul European de asociere între România, pe de o parte, comunitățile europene și statele membre
ale acestora, pe de altă parte care stabilește și în materia concurenței comerciale reguli aplicabile
relațiilor economice dintre țara noastră și statele membre ale Uniunii Europene
CAP II INSTITUȚII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENȚEI
Dreptul concurenței este fundamentat pe trei repere de bază- concurența, piața relevantă și
întreprinderea. Acestea concepte sunt abordate la nivelul doctrinei atât din perspectivă economică cât și
juridică ceea ce impune, înaintea oricărui alt demers, o explicitare a lor prin prisma dreptului concurenței.
1. CONCURENȚA COMERCIALĂ
Definiția concurenței comerciale
Concurența ca formă a liberei inițiative se manifestă în cele mai diverse domenii : social,
economic, politic. Dintre toate acestea demersul nostru se limitează doar la a aborda concurența din
perspectiva economico-juridică .
Concurența comercială nu are o definiție unanim acceptată ea având semnificație în funcție de
context. În absența unei consacrări legale a termenului suntem nevoiți să apelăm la punctele de vedere,
deseori diferite, exprimate în literatura de specialitate- economică și juridică.
Din punct de vedere economic se spune că există concurență dacă consumatorul poate alege între
mai multe alternative și poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferințelor sale.
Din perspectiva juridică concurența este definită ca fiind confruntarea dintre agenții economici cu
activități identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieței, pentru câștigarea și conservarea
clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.
Elementele de bază ale conceptului de concurență sunt :
– confruntarea pe piață între persoane fizice sau juridice care exercită activități lucrative mai mult sau mai
puțin analoage,
– operează numai în sectoare ale pieței care sunt accesibile, cu excluderea domeniilor sustrase
competiției , fie prin lege fie prin contract;
– scopul acestei competiții este sporirea rentabilității întreprinderii.
Felurile/Tipologiile concurenței comerciale
Deși concurența constituie un instrument esențial de politică economică pentru realizarea unei
economie de piață bată pe cerere și ofertă, totuși există domenii în care fie prin lege, fie prin voința
părților concurența este interzisă sau restricționată.
În domeniile care sunt deschise concurenței comerciale, formele sub care se poate prezenta
confruntarea dintre subiectele raportului juridic de concurență sunt:
a) Concurența pură și perfectă este un model teoretic, abstract, ideal care privește confruntarea ca
un scop în sine. Ea se prezintă o serie de trăsături care o situează la polul opus monopolului și
monopsonului :
-atomicitatea pieței – presupune existența unui număr mare de vânzători și cumpărători de talie mijlocie
ai unui bun, care acționează în mod independent și care prin acțiunile lor nu pot influența în mod
semnificativ piața;
-omogenitatea produsului – constă în aceea că produsele de același tip pe care întreprinderile le
comercializează pe piața respectivă sunt similare din punct de vedere calitativ , ceea ce permite
consumatorilor să prefere produsul care poate fi obținut la prețul cel mai mic.
6
-transparența se realizează dacă pe piață se constată un flux informațional exhaustiv astfel încât
consumatorul are acces imediat, direct și complet la orice date semnificative ce privesc prețul și calitatea
unui produs.
-absența oricăror bariere la accesul pe piață al întreprinderilor;
-mobilitatea factorilor de producție- constă în posibilitatea agenților economici și a capitalului pe care îl
dețin de a se conforma evoluției pieței când aceasta devine nerentabilă schimbându-și profilul.
– neintervenția statului echivalează cu libertatea concurenței, care încetează să mai fie perfectă de îndată
ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.
Acest model teoretic al competiție dintre agenții economici este apreciat deoarece în acest sistem
economia funcționează cu eficiența cea mai înalt posibilă dar și criticat întrucât nu corespunde realității.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenței perfecte și realitate s-a produs un hiat ce se
accentuează, datorat în principal fenomenului concentrării întreprinderilor care a dus la dispariția
atomicității și datorită sporirii intervenției statului în economie.
b) concurența imperfectă- eficientă sau practicabilă (workable competition)- care consideră
confruntarea dintre agenții economici nu un scop în sine ci un simplu mijloc pentru atingerea altor
obiective-progresul tehnic, stabilitatea forței de muncă , etc. Pentru a exista o concurență eficientă pe
piață este necesară întrunirea următoarelor condiții:
-piața trebuie să fie deschisă, adică întreprinderile să poată pătrunde liber, fără restricții pe piață;
este tolerat oligopolul( număr restrâns de vânzători) și oligopsonul( număr restrâns de cumpărători) dar nu
și monopolul( un singur vânzător) și monopsul (un singur cumpărător).
– este necesar ca fiecare dintre întreprinderile aflate în competiție să acționeze în mod liber, să își
poate stabili propria politică în relațiile cu ceilalți concurenți și consumatorii.
– consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului și a mărfi dorite.
Concurența eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situația concretă de pe fiecare
piață, ceea ce a determinat adoptarea lui ca prototip de către Uniunea Europeană în Tratatul de la Roma .
2. PIAȚA RELEVANTĂ
Unul din reperele fundamentale ale concurenței este piața deoarece nu se poate vorbi de
concurență decât raportat la o anumită piață . Concurența nu poate exista nu se poate manifesta decât pe
o piață relevantă, noțiune necunoscută în alte ramuri de drept.
În esență o piață exprimă o totalitate de tranzacții.
Din punct de vedere substanțial, intrinsec, piața este locul unde se întâlnește cererea cu oferta de
mărfuri, servicii și lucrări, stabilind circuitul dintre producție și consum
După modalitatea de implementare piața este spațiul pus la dispoziție de administrația publică în
mod periodic sau în permanență în vederea reunirii producătorilor și consumatorilor pentru procurarea de
bunuri pe care aceștia le ridică de îndată.
În sensul cel mai larg piața reprezintă un sistem de relații prin care vânzătorii și cumpărătorii intră
în contact pentru a schimba bunuri și servicii, actele specifice pieței fiind cele de vânzare-cumpărare.
În esență piața reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către cumpărători privind ce și cât să
consume, de către producători și prestatori privind ce și cât să producă, de către posesorii de capital cât și
unde să investească și de purtătorii forței de muncă în ce ramură sau domeniu și pentru cine să
muncească, decizii ce sunt armonizate prin mecanismul prețurilor
Piețe pot fi clasificate după mai multe criterii:
-spațial :există piețe locale, naționale, regionale, mondială.
-temporal: piețele pot fi organizate ca activități cu caracter permanent sau determinată sau chiar efemeră-
târguri.
-structural: piețe globale- cu pluralitate de mărfuri oferite consumatorilor iar pe de altă parte piețele
sectoriale sau piețe relevante- specializate în anumite produse și servicii. Concurența se exercită în mod
normal în ambianța unei piețe relevante.
-sferei de cuprindere: piețe cu regim general și piețe cu regim special: : piața bancară, bursieră, zone
libere, etc.
7
Competiția ,concurența există numai între agenții economici care practică activități profesionale
îndeajuns de asemănătoare deci care activează pe aceeași piață- piața relevantă.
Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este utilizata pentru
identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in afaceri.
Piața relevantă este locul unde se confruntă cererea și oferta unor produse sau servicii , care sunt
socotite de cumpărători ca substituibile între ele, dar nu și substituibile cu alte bunuri și servicii
O piață relevantă cuprinde un produs sau un grup de produse și aria geografică pe care acestea se
produc și / sau se comercializează. Piața relevantă are deci 2 componente: piața produsului și piața
geografică.
a) Piata relevanta a produsului ( sau planul sectorial) cuprinde toate produsele care sunt
considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si
utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau
beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare.
Identificarea pietei relevante a produsului presupune efectuarea unei analize care sa stabileasca
produsele care fac parte din piata respectiva, luand in considerare factori determinanti, cum ar fi
substituibilitatea, preturile, elasticitatea cererii pentru produs in functie de preturile altor produse etc.
Doua produse nu trebuie sa fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizice si
functionale, al calitatii sau pretului, pentru a fi considerate ca substituibile sau interschimbabile din
punctul de vedere al cumparatorilor. Determinant este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient de
substituibilitate in a satisface necesitatile si dorintele cumparatorilor, in asa fel incat fiecare dintre aceste
produse sa constituie o alternativa economica reala pentru celelalte produse, consumatorul avand
posibilitatea de a alege atunci cand ia decizii de cumparare.
Acestui set de produse considerate substituibile de catre cumparatori si care formeaza piata
produsului din punctul de vedere al cererii, i se adauga produsele care in mod curent nu sunt substituibile
din punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al ofertei. Este cazul produselor pe care unii
producatori pot sa le realizeze usor si acceptabil din punct de vedere economic, prin marirea capacitatilor
lor de productie sau prin reconvertirea unor capacitati de productie, aceste produse putand deveni, intr-o
perioada de timp rezonabila, inlocuitoare pentru produsele incluse deja in piata relevanta a produsului.
În mod normal , produsele care au aceeași structură fizică sunt interschimbabile ( unt-margarină,
mobilier lemn-placaj, dar și recipientele din sticlă-metal).
Analiza tehnică a caracteristicilor produselor supuse analizei este insuficientă spre a determina
conturul pieței relevante, deoarece o asemenea abordare nu ne relevă reacția consumatorilor sau a
solicitanților față de similitudinile sau diferențe existente între bunuri.
Se poate ca două produse deși a priori diferite în materialitatea lor, pot fi totuși socotite de
consumatori ca interschimbabile, încadrându-se în aceeași piață relevantă( filmul televizat și filmul
proiectat) dar se poate și ca două produse de natură similară să fie inapte de a satisface aceeași nevoie a
consumatorilor (parfumuri scumpe –parfumuri ieftine, publicitatea prin TV față de alte forme de
publicitate prin mass-media).
Aceste principii se aplica si pentru definirea pietei relevante in cazul serviciilor, dar pentru a
simplifica terminologia, vom folosi în continuare notiunea de piata relevanta a produsului.
b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in
livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de
omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de
concurenta substantial diferite. In mod similar, notiunea de piata geografica se refera si la servicii.
Factorii care trebuie luati in considerare la definirea pietei geografice relevante includ tipul si
caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele consumatorilor,
diferentele dintre cotele de piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele
substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea cheltuielilor de transport in
costurile totale.
In functie de factorii luati in considerare se defineste aria geografica in care sunt localizati
producatorii concurenti. Aceasta poate include si producatorii necunoscuti de cumparatori, dar care pot,
usor si acceptabil din punct de vedere economic, sa-si aduca produsele din alte zone.
Pentru a fi considerate pe aceeasi piata geografica relevanta, nu este necesar ca produsele sa fie
fabricate in aceeasi localitate sau in localitati apropiate. Important este ca toate aceste produse sa fie
8
accesibile acelorasi cumparatori, astfel incat fiecare dintre ele sa fie o alternativa economica reala pentru
celelalte.
Pentru unele produse sau servicii, piata geografica relevanta poate fi o parte intr-o localitate, o
localitate, un judet, o regiune sau o zona din Romania, pentru altele, intreaga tara.
Progresele in domeniul transporturilor si comunicatiilor si tendintele de eliminare a barierelor si
de liberalizare a comertului international pot modifica, in timp, limitele pietelor geografice relevante,
depasind granitele unei tari.
3. ÎNTREPRINDEREA
Noțiunea de întreprindere sau agent economic este utilizată și în alte ramuri de drept dar în
domeniul dreptului concurenței prezintă o configurație specială.
În legislația română incidentă în materia concurenței denominațiunea utilizată pentru a desemna
entitatea care exercită o activitate economică și care este dotată cu o autonomie de decizie suficientă
pentru a-și determina comportamentul pe piață, fie că această entitate este o persoană fizică sau o
persoană juridică, de drept privat sau de drept public, ori un ansamblu de mijloace materiale și umane fără
personalitate juridică este atât cea de întreprindere cât și cea de agent economic spre deosebire d de
dreptul comunitar unde este utilizat doar termenul de întreprindere.
Astfel, Legea 21/1996 privind concurența folosește termenul de agent economic indicându-se că
respectivul actului normativ se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restringerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de agentii economici sau asociatii de agenti economici
– persoane fizice sau juridice – de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumiti agenti
economici;.
Pe de altă parte Legea 143/1999 privind ajutorul de stat utilizează termenul de întreprindere pe
care o definește în art.7 ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent de forma de organizare, care
desfasoara activitati in scop lucrativ, total sau partial
În materia protecție consumatorului , despre care precizam că este într-o strânsă legătură cu Codul
Consumului se apelează la termenul de agent economic desemnat ca fiind persoana fizica sau juridica,
autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, depoziteaza, transporta sau
comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
Observăm că cei doi termeni sunt sinonimi și corespund noțiunii de întreprindere din dreptul
comunitar. În legătură cu definiția prezentată se impun câteva observații în legătura cu sfera celor care pot
fi calificați ca „agenți economici”, „ întreprinderi” și implicit pot fi subiect de dreptul concurenței :
-persoanele fizice : comercianți acționând în mod independent sau în cadrul asociațiilor familiale,
liber profesioniști( avocați, medici, comisionari vamali, etc) mijlocitorii în afaceri așa cum sunt ei
desemnați în accepțiunea dreptului comercial, iar în anumite condiții și agenții comerciali permanenți
-persoane juridice: societăți comerciale, în anumite condiții filialele societăților comerciale regiile
autonome societățile cooperative grupurile de interes economic asociațiile și fundațiile,
sindicateleorganele administrației publice când acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile
adoptate, intervin in operatiuni de piata, influențînd direct sau indirect concurenta;
-entitățile fără personalitate juridică, cu singura condiție a exercitării unei activități economice și a
unei autonomii decizionale și financiare: sucursalele, agențiile, reprezentanțele societăților comerciale ,
asociațiile în participațiune, etc.
4. FELURILE CONCURENȚEI COMERCIALE
Am discutat până acum de domeniile închise concurenței fie prin dispoziții legale fie prin acordul
de voință al părților. În domeniul deschis concurenței- care reprezintă cea mai însemnată arie a pieței
concurența se poate manifesta sub mai multe forme:
-concurența pură și perfectă- model teoretic care consideră concurența comercială un scop în sine –
diametral opusă monopolului- unicitatea vânzătorului într-un sector determinat- și de monopson
-unicitatea cumpărătorului.
-concurența eficientă- care consideră rivalitatea dintre agenții economici un simplu mijloc și nu un
scop în sine.
9
CONCURENȚA PURĂ ȘI PERFECTĂ
Se caracterizează prin :
-atomicitatea pieței care presupune existența unu numar suficient de mare de vânzători și cumpărători, de
talie medie, care acționează în mod independent. Ei nu cumulează o fracțiune notabilă a pieței astfel încât
prin operațiunile pe care le încheie nu influențează prețul produsului.
-omogenitatea calitativă a produselor pe care agenții economici le comercializează pe piața respectivă. Ca
atare consumatorii preferă, în condiții calitative egale, produsul care poate fi obținut la prețul cel mai mic.
-transparența se realizează dacă pe piață se constată un flux informațional exhaustiv astfel încât
consumatorul are acces imediat, direct și complet la orice date semnificative ce privesc prețul și calitatea
unui produs.
-pluralitatea de opțiuni- consumatorii beneficiază de opțiuni nelimitate de alegere între mărfurile oferite
spre vânzare.
-mobilitatea factorilor de producție- constă în posibilitatea agenților economici și a capitalului pe care îl
dețin de a se conforma cu promptitudine, din proprie inițiativă, evoluției conjuncturale a pieței.. dacă o
piață devine nerentabilă datorită creșterii excesive a numărului de competitori cei lezați își pot schimba
profilul, îndreptându-se spre un domeniu deficitar , unde se întrevăd debușee de desfacere încă
neacoperite.
– neintervenția statului echivalează cu libertatea concurenței, care încetează să mai fie perfectă de îndată
ce prin măsuri administrative i se aduc restrângeri.
FORMAREA PREȚURILOR ÎN CONDIȚIILE CONCURENȚEI PERFECTE
Prețul -adică cheltuielile necesare pentru obținere unui produs- se formează pe această piață pe
baza acțiunii legii valorii și a corelației dintre cere și ofertă.
Cererea unu produs este o variabilă care scade pe măsură ce prețul acestuia sporește. Oferta reprezintă o
variabilă care crește direct proporțional cu mărirea prețului produsului. Prețul se fixează la nivelul de
echilibru dintre cerere și ofertă, adică de îndată ce cantitățile oferite pe piață ale unui produs sunt egale cu
cele de consumatori.
EVALUAREA CONCURENȚEI PERFECTE
Acest model teoretic al competiție dintre agenții economici , concordant cu economia liberală
incipientă, se bucură de aprecieri pozitive- că în acest sistem economia funcționează cu eficiența cea mai
înalt posibilă- dar și de critici serioase- nu corespunde realității.
În ultimul timp între modelul teoretic al concurenței perfecte și realitate s-a produs un hiat tot mai
accentuat, datorat în principal fenomenului natural al concentrării întreprinderilor care a dus la dispariția
atomicității și datorită intervenției statului în economie atât în relațiile interne cât și în cele de import și
export.
COMPONENTELE CONCURENȚEI EFICIENTE
Se mai numește și concurență practicabilă sau suficientă și se caracterizează prin 3 factori
distinctivi:
-piața trebuie să fie deschisă, adică agenții economici să se bucure de liberul acces pe piață. Aprecierea
depinde de concurența potențielă și nu de cea actuală. Așadar concurența eficientă tolerează
oligopolul( număr restrâns de vânzători) și oligopsonul( număr restrâns de cumpărători) dar nu se
conciliază cu monopolul și monopsul.
– este necesar ca agenții economici să se bucure de libertate de acțiune pe piață- adică fiecare dintre
întreprinderile aflate în competiție își poate stabili propia politică în relațiile cu ceilalți concurenți și
consumatorii.
– consumatorii să se bucure de un grad mare de libertate în alegerea furnizorului și a mărfi dorite.
Se observă că concurența eficientă este un model flexibil, empiric adaptabil la situația concretă d
epe fiecare piață. În consecința el fost adoptat ca model de către CEE- UE –Piața Comună-în Tratatul de
la Roma din 1957.
CRITERII DE DEFINIRE A CONCURENȚEI EFICIENTE
Principiul general, pe deplin exact este acela că: felul și intensitatea concurenței pot să varieze în
funcție de produsele și serviciile în cauză, ca și de structura economică a piețelor sectoriale vizate.
S-a încercat și elaborarea de criterii care să ateste existența unei concurențe eficiente pe o piață
dată, delimitând-o de monopol și monopson:
10
-criterii de structură: dimensiunile pieței și gradul de desfacere ala cesteia, nr și nivelul de
concentrarea al acestora ,
– comportamentul agenților economici în raporturile dintre ei ( onestictatea, bc, agresivitatea,
corectitudinea)
– rezultatele obținute de competitori, adică profitul obținut
Prin coroborarea criteriilor anterioare se obține intensitatea competiției ca indiciu revelator al
concurenței eficiente.
În România, până la încheierea privatizării, economia este dominată de RA și SC cu
capital integral de stat care beneficiază de un cvasi-monopol în domenii specializate. Deși
există atomicitate între agenții economici privați, nu există concurență perfectă. În viitor se
speră că România se va adapta la modelul concurenței eficiente
CAP. III RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENȚĂ
Raportul juridic de concurență este o relație socială – patrimonială sau nepatrimonială- ivită în
sfera activitații industriale si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de
efectuare a prestarilor de servicii.
Specific acestui raport este faptul că el prezintă două componente potrivit celor două sisteme care
alcătuiesc dreptul concurenței : un raport juridic de autoritate, de subordonare juridică- corespunzător
normelor care reglementează relațiile sociale născute în sfera protecției pieței – practicile restrictive de
concurență și un alt raport juridic de egalitate juridică – în legătură cu normele care reglementează
protecția concurenților- concurența neloială.
În cadrul raport juridic de autoritate , autoritatea administrativă în domeniul concurenței cu
prerogative de putere și atribuții de poliție a pieței veghează ca agenții economici să respecte dispozițiile
imperative care stabilesc conduita pe care aceștia trebui să o aibă pe piață, pentru a nu perturba
concurența iar în cazul constatării unor încălcări aplică sancțiuni.
Structura tripartită a oricărui raport juridic- subiecte, conținut și obiect.- se regăsește și în acest
caz.
Subiectele raportului juridic de concurență sunt calificate iar stabilirea lor se realizează în
raport de cele două componente anterior amintite. În cadrul raportului de autoritate părți sunt, în
principal, statul și agenții economici- a căror accepțiune a fost stabilită anterior; uneori ca subiecte
subordonate pot apărea și organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea,
prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau
indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau
pentru apărarea unui interes public major-potrivit art 2 al1, lit. b. În cadrul raportului de egalitate subiecte
sunt comercianții, iar uneori, și salariații acestora.
Determinarea conținutului raportului juridic de concurență se realizează pornind de la
dualitatea ce caracterizează acest raport: pe de o parte există drepturi și obligații izvorâte din necesitatea
protecției pieței prin asigurarea unui mediu concurențial normal iar pe de altă parte cele izvorâte din
imperativul protecției concurenților, adică cele referitoare la respectarea principiului bunei-credințe, a
uzanțelor comerciale cinstite și la componentele fondului de comerț.
În prima categorie sunt cuprinse drepturile și obligațiile corelative ai căror titulari sunt agenții
economici: liberul acces pe piață al acestora, stabilirea în mod autonom a prețurilor, alegerea partenerilor
contractuali, etc. precum și drepturile și obligațiile atribuite autorităților administrative din domeniul
concurenței cum ar fi: investigarea, anchetarea dispunerea de sancțiuni legale agenților economici care să
dispună sancțiunile legale. Respectarea drepturilor și obligațiilor din această categorie este asigurată prin
sancționarea practicilor restrictive de concurență: înțelegerile între întreprinderi, abuzul de poziție
dominantă, concentrările economice și ajutoarele de stat.
În a doua categorie regăsim: drepturile și obligații corelative privitoare la fondul de comerț și la
componentele acestora. Potrivit art.1 lit c) din Legea 11/1991 privind concurența neloială constituie fond
de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme,
brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale. În
consecință includem în conținutul raportului juridic de concurență. drepturile referitoare la atributele de
11
individualizarea ale agentului economic- firma și emblema-, drepturile asupra invențiilor, drepturi asupra
desenelor și modelelor industriale elementele de know-how sau ”savoir-fair”, drepturile de autor în
special cele referitoare programele de calculator, drepturile asupra mărcilor de comerț, industriale de
servicii și indicații geografice precum și drepturile referitoare la clientelă. Încălcarea acestor drepturi se
constituie în acte sau fapte de concurență neloială sancționate prin intermediul acțiunii în concurență
neloială dar numai în situația în care nu există acțiune conferită de dreptul proprietății intelectuale, care
asigură în principal protecția acestor drepturi privative.
Obiectul raportul juridic de concurență constă în acțiunile sau abstențiunile, într-un cuvânt , în
conduita pe care participanții trebuie să o aibă în relațiile concurențiale. Ținând seama de structura
bipartită a raportului juridic de concurență avem în vedere atât comportamentul ce vizează menținerea
mediului concurențial normal pe piață dar și pe cele ce se referă la comportamentul concurenților unii față
de alții care trebuie să fie un comportament loial, adică să se încadreze în cele două coordonate
fundamentale rezultând din art. 1 al Legii nr. 11/1991: bună-credința și uzanțele cinstite.
Există situații în care unele din aceste comportamente pot constitui, în același timp, atât abateri
de la normele care reglementează libertatea concurenței, cât și de la cele care marchează onestitatea ei. În
această situație, căile procedurale prin care se vor stabili fiecare tip de act ilicit vor fi diferite iar
sancțiunile se vor putea cumula. De exemplul, boicotul care este prevăzut și ca înțelegere interzisă de
Legea 21/96 privind concurența și constituie totodată și un act de concurență neloială. În consecință,
sancționarea lui se face atât de Consiliul Concurenței, cu respectarea procedurii reglementate de Legea
21/1996 privind concurența cât și de instanța de drept comun, pe cale unei acțiuni în daune întemeiată pe
răspunderea pentru concurență neloială formulată de agentul economic-victima, potrivit Legii 11/1991
privind concurența neloială.
CAP. III. AUTORITATEA DE CONCURENȚĂ
CONSILIUL CONCURENȚEI
Consiliul Concurenței este autoritatea națională administrativă în domeniul concurenței care
urmărește respectarea legislației în domeniul concurenței, lato sensu, iar în caz de încălcare va aplica
sancțiunile prevăzute de lege exercitând astfel forța coercitivă a statului .
Astfel, potrivit art 3 din Legea 21/1996 privind concurența, administrarea acestui act normativ si
punerea în aplicare sunt incredintate Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativa autonoma,
beneficiind de personalitate juridică, investita in acest scop, in conditiile, modalitatile si limitele stabilite
prin dispozitiile legii respective
Spre atingerea acestei finalități Consiliul concurenței și-a format la nivel local și central o
structură proprie în conformitate cu prevederile Regulamentul de organizare , funcționare și procedură al
Consiliului Concurenței
Consiliul Concurentei urmareste, protectia si stimularea concurentei, pentru asigurarea unui mediu
concurential normal si promovarea intereselor consumatorilor, având atributiile prevazute de Legea
concurentei nr. 21/1996 si de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea, delibereaza si ia decizii in plen si in comisii cu
majoritatea voturilor membrilor.
Organele de conducere si decizie ale Consiliului Concurentei sunt: plenul, comisiile si
presedintele iar functiile de executie sunt: inspector de concurenta, consilier juridic, referent .
Plenul Consiliului Concurentei este un organ colegial si este format din 7 membri, numiți de de
catre Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului și al căror mandat este de 5 ani, acestia putand fi
reinvestiti cel mult inca o data
Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul
Concurentei ca persoana juridica si il reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a
autoritatilor legislative, judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti si straine, a
organismelor si organizatiilor internationale. Presedintele Consiliului Concurentei ordona efectuarea de
investigatii si desemneaza raportorul pentru fiecare investigatie.
Fiecare comisie este formata din 2 consilieri de concurenta in componenta stabilita de
presedintele Consiliului Concurentei, pentru fiecare caz in parte, si este condusa de catre un
vicepresedinte al Consiliului Concurentei.
12
Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea prin urmatoarele structuri cu caracter functional si
operational: directii, servicii, compartimente si module
Funcționare
Consiliul concurenței își desfășoară activitatea , deliberează și ia decizii în plen și în comisii cu
majoritatea voturilor.
Presedintele Consiliului Concurenței ordonă efectuarea de investigații și desemnează raportorul
pentru fiecare investigație.
Fiecare comisie este formată din doi consilieri de concurență în componența stabilită de
președintele consiliului concurenței pentru fiecare caz în parte .
In aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurentei examineaza in plen:
a) rapoartele de investigatie, cu eventualele obiectii formulate la acestea, si decide asupra
masurilor de luat;
b) autorizarea concentrarilor economice;
c) sesizarea instantelor judecatoresti in aplicarea prevederilor art. 7;
d) punctele de vedere, recomandarile si avizele de formulat in aplicarea dispozitiilor prezentei
legi;
e) categoriile de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici si practici concertate
propuse pentru exceptare;
f) proiectele de reglementari propuse spre adoptare;
g) raportul anual asupra situatiei concurentei;
h) analiza incalcarilor prevederilor art. 9.
In formatiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; in caz de partaj egal al
voturilor, solutia votata de presedinte prevaleaza.
Deciziile adoptate de Consiliul Concurentei in plen conform prevederilor alin. (4) se semneaza
de catre presedinte, in numele Consiliului Concurentei; ele vor putea fi atacate in termen de 30 de zile de
la publicare sau, dupa caz, de la comunicare, in procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel
Bucuresti; sentinta va fi pronuntata fara drept de apel, impotriva ei putand fi declarat recurs la Inalta
Curte de Casatie si Justitie.
Angajarea CC
Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul
Concurentei ca persoana juridica si-l reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a
autoritatilor legislative judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti, straine si
internationale. El exercita prerogative disciplinare asupra intregului personal al Consiliului Concurentei.
Ordinele si deciziile Consiliului Concurentei, prin care se dispun masuri si se aplica sanctiuni,
se semneaza de catre presedinte, iar reglementarile adoptate de Consiliul Concurentei sint puse in
aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al presedintelui.
In caz de absenta ori de indisponibilitate a presedintelui, reprezentarea legala a Consiliului
Concurentei revine unuia dintre vicepresedinti, desemnat de presedinte pentru durata absentei sau a
indisponibilitatii.
Presedintele Consiliului Concurentei poate delega puteri de reprezentare oricaruia dintre
vicepresedinti, consilierii de concurenta, inspectorii de concurenta sau altor persoane, mandatul trebuind
sa mentioneze expres puterile delegate si durata exercitarii lor.
In vederea exercitarii atributiilor sale, Consiliul Concurentei isi elaboreaza si isi adopta
regulamentul de organizare, functionare si procedura si isi constituie aparatul propriu, la nivel central si
local.
Nomenclatorul de functii al aparatului propriu, cuprinzand inspectori de concurenta si alte
categorii de personal, conditiile de incadrare pe functii, de promovare in grad si de stimulare, precum si
atributiile fiecarei functii se stabilesc prin regulament adoptat de Consiliul Concurentei, cu respectarea
reglementarilor privind functia publica si functionarii publici si a reglementarilor privind salarizarea
personalului contractual din sectorul bugetar.
Functia publica de specialitate pentru Consiliul Concurentei este cea de inspector de
concurenta.
13
Functia de presedinte al Consiliului Concurentei este asimilata celei de ministru, cea de
vicepresedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenta celei de subsecretar de stat.
In organizarea Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general, condus de un
secretar general, desemnat de catre Consiliul Concurentei. Atributiile secretarului general se stabilesc prin
regulament de organizare, functionare si procedura adoptat de Consiliul Concurentei.
Consiliul Concurentei isi intocmeste proiectul de buget propriu, care se prevede distinct in
bugetul de stat.
Pentru functionarea Consiliului Concurentei si a aparatului sau teritorial, Guvernul si, dupa caz,
organele administratiei publice locale vor atribui Consiliului Concurentei in administrare imobilele
necesare, respectiv terenurile si dotarile din domeniul public de interes national sau, dupa caz, local, in
termen de 60 de zile de la inregistrarea cererii Consiliului Concurentei.
Sumele reprezentand tarife, taxe si amenzi sau alte sanctiuni aplicate de Consiliul Concurentei
se fac venit la bugetul de stat, in conditiile legii.
Atribuțiile CC
Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii:
a) efectueaza, la initiativa sa sau in urma unei plangeri, sesizari sau notificari, investigatiile
privind aplicarea art. 5, 6, 13 si 16;
b) ia deciziile prevazute de prezenta lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5, 6, 9,
13 si 16, constatate in urma investigatiilor efectuate de catre inspectorii de concurenta, in baza
prevederilor legii si abilitarii cu puteri de inspectie prin ordin al presedintelui; o copie a acestui ordin va fi
inmanata de inspectorii de concurenta abilitati agentului economic sau asociatiei de agenti economici
supusi investigatiei;
c) certifica, la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici si, atunci cand
considera necesar, in urma declansarii unei investigatii, pe baza dovezilor prezentate, ca nu exista temei
pentru interventia sa in baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;
d) ia decizii de acordare a dispenselor in cazurile de exceptari individuale de intelegeri, decizii
luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate, care se incadreaza in prevederile art. 5
alin. (2), precum si decizii in cazurile de concentrari economice;
d^1) ia decizii de retragere a beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1), stabilit prin
regulament al Consiliului Concurentei pentru unele categorii de intelegeri, decizii luate de asociatiile de
agenti economici sau practici concertate, atunci cand constata ca acestea nu mai indeplinesc prevederile
art. 5 alin. (2);
e) asigura aplicarea efectiva a deciziilor proprii;
f) efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru cunoasterea pietei;
g) sesizeaza Guvernul asupra existentei unei situatii de monopol sau a altor cazuri, asemenea
celor prevazute la art. 4 alin. (2) si (3), si propune acestuia adoptarea masurilor necesare pentru
remedierea disfunctionalitatilor constatate;
h) sesizeaza instantele judecatoresti asupra cazurilor in care acestea sunt competente;
i) urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in domeniul de
reglementare al prezentei legi;
j) sesizeaza Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si
locale in aplicarea prezentei legi;
k) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential
si propune modificarea acelora care au un asemenea efect;
l) face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de
masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei;
m) propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri disciplinare
impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii
ale Consiliului Concurentei;
n) realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza
Guvernului, publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate;
o) reprezinta Romania si promoveaza schimbul de informatii si de experienta in relatiile cu
organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straine si
comunitare;
14
p) stabileste si aproba misiunea, strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de
concurenta;
r) ia orice alte decizii in indeplinirea atributiilor ce decurg din prezenta lege.
Actele adoptate de CC
Consiliul Concurentei adopta regulamente si instructiuni, emite ordine, ia decizii si formuleaza
avize, face recomandari si elaboreaza rapoarte in aplicarea prevederilor prezentei legi.
(2) Consiliul Concurentei adopta regulamente, in special cele care privesc:
a) organizarea, functionarea si procedura;
b) autorizarea concentrarilor economice;
c) exceptarea unor categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor agentilor economici sau
practici concertate;
d) regimul dispenselor;
e) constatarea si aplicarea sanctiunilor prevazute de prezenta lege;
f) tarifele pentru notificari, solicitari de dispense, de acces la documentatie si eliberare de copii
sau extrase;
g) inspectorii de concurenta;
h) regimul disciplinar al personalului.
Consiliul Concurentei adopta instructiuni, in special cele care privesc:
a) notificarile de concentrari economice;
b) solicitarile de dispense si prorogarea de dispense;
c) calcularea cifrei de afaceri si a plafoanelor valorice prevazute de prezenta lege;
d) definirea pietei relevante in scopul stabilirii partii substantiale de piata;
e) plata taxelor si a tarifelor stabilite prin prezenta lege si prin regulamente.
Consiliul Concurentei emite ordine prin care stabileste plafoanele valorice revizuibile periodic,
prevazute de prezenta lege, pune in aplicare, suspenda sau abroga propriile reglementari adoptate, dispune
efectuarea de investigatii, ordona inspectii si masurile de luat in privinta agentilor economici.
Deciziile sint acte individuale de administrare, gestiune si disciplina interna, de aplicare de
sanctiuni, de autorizare, de acordare si de prorogare de dispense.
Avizele sint formulate, recomandarile si propunerile sint facute, punctele de vedere sint
formulate, rapoartele sint elaborate si comunicate, dupa caz publicate, conform dispozitiilor prezentei
legi.
Procedura de adoptare
Proiectele de regulamente si instructiuni, precum si modificarile acestora necesita avizul
Consiliului Legislativ, dupa care sint adoptate in plenul Consiliului Concurentei si puse in aplicare prin
ordin al presedintelui Consiliului Concurentei.
Reglementarile Consiliului Concurentei pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de
Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat.
Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramura sau sectoriale, Consiliul
Concurentei va consulta ministerele de resort si alte organe ale administratiei publice centrale sau locale,
precum si organizatiile patronale in cauza.Acestea vor trimite Consiliului Concurentei punctul lor de
vedere in termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi atasat la raportul asupra cazului
analizat.
In indeplinirea atributiilor sale Consiliul Concurentei se va consulta cu organele administratiei
publice centrale sau locale si va solicita informatii si asistenta din partea acestora.
Consiliul Concurentei, ca autoritate nationala in domeniul concurentei, va fi responsabil de
relatia cu institutiile Comunitatii Europene , in conformitate cu prevederile incidente din legislatia
comunitara.
Consiliul Concurentei intocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul in care agentii
economici si autoritatile publice respecta regulile concurentei, potrivit prezentei legi. Raportul se
adopta in plenul Consiliului Concurentei si se da publicitatii.
Articolele care reglementau Oficiul Concurentei (.34-38) din Sectiunea a II-a a Capitolului IV a
fost abrogata prin Articolul 1, punctul 31 din O.U.G. nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicata in M.O.
875 din 10 decembrie 2003.
15
PARTEA A II-A
PRACTICILE MONOPOLISTE
CAP. 1. ÎNȚELEGERILE ȘI ACORDURILE ANTICONCURENȚIALE
Inspirându-se direct din reglementarea comunitară art.5 din L 21/96 privind concurența consacră,
în primul rând , principiul interdicției înțelegerilor restrictive de concurență, pentru ca apoi să prevadă,
condițiile de exceptare individuală sau pe categorii.
Astfel, cap.2-„Practici anticoncurentiale” art. 5 arată că:
(1) Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de
agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au
ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca
sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:
a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a
tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor;
c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al
volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;
d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente,
provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland
prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu
obiectul acestor contracte;
f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs
de oferte;
g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a
libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de
la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.
Enumerarea are caracter exemplificativ.
Sancțiuni.
Legea prevede un sistem de sancțiuni complex: civile, administrative și penale în cap. 6 din Legea
21/96 intitulat –„ Sancțiuni”
La fel ca în dreptul comunitar sau în sistemele de drept european , se instituie ca sancțiune civilă-
nulitatea absolută- art 54 – :” Sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice
angajamente, conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin
art. 5 si 6 din prezenta lege.”
Prin art. 55 se sancționează o serie de fapte ca și contravenții, dacă nu constituie potrivit legii
penale, infracțiuni.
În art. 63 este prevăzută o infracțiune specială
(1) Participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la
conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 si care nu sint
exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infractiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului Concurentei.
(3) Instanta judecatoreasca poate dispune publicarea, in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a
hotaririi definitive.
Independent de sanctiunile aplicate in conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la
actiune al persoanelor fizice si/sau juridice pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat lor printr-o
practica anticoncurentiala prohibita de prezenta lege ramine rezervat.
Excepțiile prevăzute de lege de la aplicarea art 5 al 1.
Există 2 categorii de excepții:
A.Exceptarea înțelegerilor care , deși restrictive de concurență, nu cad sub incidența interdicției
prevăzute de art.5 al 1.
16
Intră în această categorie, conform art.8 din L 21/96 întreprinderile mici și mijlocii, deoare aceste
înțelegeri nu pot avea un efect” sensibl” asupra concurenței și nu pot restrânge în mod semnificativ
comerțul pe piața românescă, iar pe de altă parte există aceeași orientare la nivelul dreptului european al
concurenței.:
(1) Prevederile art. 5 nu se aplica in cazul agentilor economici sau gruparilor de agenti
economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente
susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre
Consiliul Concurentei si:
– cota de piata totala a agentilor economici implicati in intelegerea, decizia asociatiei de agenti
economici sau practica concertata nu depaseste 5% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul
intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii
economici concurenti;
sau
– cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea, decizia asociatiei de agenti
economici sau practica concertata nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul
intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii
economici care nu sunt concurenti.
(2) Limitele prevazute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurentiale interzise prin
prevederile art. 5, atunci cand acestea privesc preturi, tarife, acorduri de partajare a pietei sau licitatii.
Cifra de afaceri vizata in art. 8 si 15 este suma veniturilor realizate din vinzarile de produse si/sau
din prestarile de servicii realizate de agentul economic in cursul ultimului exercitiu financiar, din care se
scad sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale si valoarea contabilizata a exporturilor efectuate direct
sau prin mandatar.
In scopul aplicarii prevederilor art. 8 si 15, dar fara a contraveni prevederilor alin. (2) si (3) ale art.
67, daca vreuna dintre societatile comerciale avute in vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 15
face parte dintr-un grup de societati comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua in considerare cifra de
afaceri cumulata a respectivului grup, conform bilantului consolidat al acestuia.
Cifra de afaceri este inlocuita:
a) pentru societati bancare, institutii de credit sau financiare si societati financiare, prin a zecea
parte din valoarea bilantului lor;
b) pentru societatile de asigurari, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate
sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurari incheiate de ele sau in contul lor, inclusiv
primele cedate reasiguratorilor, dupa deducerea impozitelor si a taxelor identificate de catre Consiliul
Concurentei prin instructiuni.
B.Exceptarea unor înțelegeri care cad sunt incidența art.5 al 1
Bilanțul anticoncurențial și bilanțul eonomic.
La fel ca în dreptul european, primul demers care trebuie întreprins de agenții economic înșiși
participanți la o înțelegere și de către CC , constă în efectuarea unui „ bilanț concurențial” , prin care să se
stabilească dacă acordul în cauză este sau nu anticoncurențial, deci dacă , art 5 par.1 este sau nu incident.
Apoi se realizaează „ bilanțul economic”, în finalul căruia se va constata dacă înțelegerea în cauză,
restrictivă de concurență, potrivit art.5 al 1, poate să fie scutită sau nu de aplicarea sancțiunilor. Potrivit
art.5, al 2 Pentru a putea fi exceptată, înțelegerea trebuie să îndeplinească 5 condiții:
Pot fi exceptate de la interdictia stabilita la alin. (1) intelegerile, deciziile luate de asociatiile de
agenti economici sau practicile concertate care indeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a)-d) si una
dintre conditiile de la lit. e), dupa cum urmeaza:
a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa
restrangerea concurentei provocata de respectivele intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti
economici sau practici concertate;
b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de
partile la respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica
concertata;
c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor
scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica
17
concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate
la lit. e);
d) respectiva intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata
nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe
o parte substantiala a pietei produselor ori serviciilor la care se refera;
e) intelegerea, decizia luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata in cauza
contribuie ori poate contribui la:
1. ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de
servicii;
2. promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
3. intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
4. practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.
Este asemănătoare cureglemetare din Tratatul CE.
Procedura acordării exceptării .
Este prevăzută de alineatele 3-8 ale art.5 din Legea 21/1996.
Scutirile individuale. Se acordă de CC prin decizie.
Regimul exceptarii sub forma de dispensa, al deciziei de acordare a acesteia, termenele,
informatiile de prezentat, durata si conditiile dispensei se stabilesc de catre Consiliul Concurentei, prin
regulamente si instructiuni. Beneficiul exceptarii prevazut la alin. (2) se acorda prin decizie a Consiliului
Concurentei pentru cazuri individuale de intelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau
practici concertate si se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei pentru cazurile de
exceptare pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate.
Agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot solicita Consiliului Concurentei dispensa,
proband indeplinirea conditiilor stabilite la alin. (2).
(4) Categoriile de intelegeri, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practici
concertate, exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2), precum si conditiile si criteriile de incadrare pe
categorii de acordare si de retragere a beneficiului exceptarii se stabilesc de Consiliul Concurentei, prin
regulament.
(5) Intelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practicile concertate care se
incadreaza in vreuna dintre categoriile exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2) si stabilite prin
prevederile alin. (3) sunt considerate legale , fara obligatia notificarii sau obtinereii unei decizii din partea
Consiliului Concurentei. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici, care se prevaleaza de
beneficiul exceptarii pe categorii, sunt tinuti sa faca dovada indeplinirii conditiilor si criteriilor prevazute
la alin. (3) si (4).
(6) Deciziile de acordare a dispenselor pentru intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti
economici ori practici concertate, emise in aplicarea prevederilor alin. (3), vor prevedea data de la care se
aplica, durata pentru care este acordata dispensa, precum si conditiile si obligatiile ce trebuie respectate de
catre beneficiari.
(7) Dispensa acordata conform alin. (6) pentru o intelegere, decizie luata de o asociatie de
agenti economici ori practica concertata poate fi reinnoita, la cerere, daca sunt satisfacute in continuare
conditiile cerute, si poate fi revocata daca conditiile in care a fost acordata nu mai corespund; decizia de
acordare a dispensei este nula daca a fost acordata pe baza unor informatii false, inexacte ori incomplete
in raport cu cele solicitate.
Stabilirea în detaliu a regimului juridic al dispenselor, precum și a procedurilor ce trebuie
îndeplinite a fost reglementată de CC prin R din 16.04.2004 aprobat prin Ordinul 87/16.04.2004.
Pentru exceptările pe categorii se acordă de CC prin regulament. Un asemenea R este cel din
28.02.1997 , cu modificări –în materie de asigurări în 2004- care acordă exceptări pentru acele acorduri
care se încadrează în următoarele tipuri de acorduri: acorduri pentru distribuție exclusivă, acorduri de
cumpărare exclusivă, acorduri de cercetare –dezvoltare, acorduri de specializare, acorduri de transfer de
tehnologie și /sau know-haw, acorduri de franciză, acorduri de distribuție, service sau piese de schimb în
perioada de garanție și post garanție pentru autovehicule.
Au fost preluate într-un singur regulament( acum 2 ) toate R de exceptare de la nivel comunitar.
Părțile participante la o înțelegere considerată a se încadra în vreuna din categoriile exceptate de la
aplicarea prevederilor al 1 art 5 trebuie să notifice CC operațiunea și să furnizeze complet și corect toate
18
informațiile necesare însoțite de documentele menționate în formularele stabilite în fiecare categorie de
acord. În urma verificărilor întreprinse, acesta poate da o decizie de încadrare sau de neîncadrare în
regulament. În această din urmă ipoteză, agenții economici implicați vor putea înainta CC cererea de
dispensă individuală. Necomunicarea răspunsului în 60 de zile(!) de la dat notificării echivalează cu
încadrarea notificantului în categoria exceptată.
Efectele exceptării
Exceptarea acordată este valabilă , dacă nu intervine o modificare a clauzelor din acord, pe
perioada pentru care categoria respectivă de acorduri este exceptată conform R. Orice modificare
semnificativă a condițiilor înțelegerii trebuie să fie notificată de părți CC, acre va decide asupra
menținerii sau retragerii beneficiului încadrării respectivului acord în R.
R prevede în art 55 cazurile de nulitate al exceptărilor acordate. Pentru dispensele acordate
înțelegerilor individuale se aplică pedeapsa nulității absolute, în ipoteza în care informațiile comunicate
Consiliului au fost false, incomplete sau incorecte, sancțiunea fiind prevăzută în lege. Pentru deciziile de
încadrare în R emise de CC în baza unor informații eronate, inexacte sau incomplete , legea nu prevede
nici un fel de sancțiune- în mod cu totul nejustificat. R încearcă să acopere această lacună nefiind clar
dacă este vorba de o nulitate absolută sau relativă.
Dispoziții speciale privind organele administrației publice centrale sau locale.
Potrivit art 2 al 1 lit b din Lege, dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor care au sau
pot avea ca efect restringerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de organele
administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin
reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influientind direct sau indirect concurenta, cu
exceptia situatiilor cind asemenea masuri sint luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes
public major.
În concluzie, când aceste organe acționează ca agenți economici, când sunt „actori” pe piață, le
sunt aplicabile toate constrângerile prevăzute de lege inclusiv cele decurgând din art.5 al 1.
Cele 2 excepții instituite de partea finală a acestui alineat nu se aplică următoarelor acțiuni
întreprinse de organele administrației publice centrale sau locale: Sint interzise orice actiuni ale organelor
administratiei publice centrale sau locale, avind ca obiect sau putind avea ca efect restringerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei, in special:
a) sa ia decizii care limiteaza libertatea comertului sau autonomia agentilor economici, ce se exercita cu
respectarea reglementarilor legale;
b) sa stabileasca conditii discriminatorii pentru activitatea agentilor economici.
Dispozitiile alin. (1) nu fac obiectul aplicarii exceptiei stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b).
In cazul in care organele administratiei publice centrale sau locale nu se conformeaza deciziei
Consiliului Concurentei, acesta are posibilitatea de a ataca actiunea la Curtea de Apel Bucuresti.
CAP. 2. EXPLOATAREA ABUZIVĂ A POZIȚIILOR DOMINANTE
SEDIUL MATERIEI
Art 6 din Legea 21/96 arată că ” este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante
detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a
acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea
activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor”.
Piața relevantă.
Prin piata se intelege piata relevanta, respectiv piata relevanta a produsului si piata relevanta
geografica afectata de o intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica
concertata sau pe care se exercita o pozitie dominanta. Piata relevanta se defineste in legatura cu un
produs sau cu un grup mic de produse si cu aria geografica in care acestea sunt comercializate.
Piata relevanta a produsului include toate produsele si/sau serviciile care sunt considerate de catre
consumatori ca interschimbabile sau substituibile produselor si/sau serviciilor agentilor economici
investigati, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date, respectiv pe toti agentii economici care
comercializeaza aceste produse si/sau servicii.
19
Piata relevanta geografica cuprinde aria in care agentii economici care comercializeaza produsele
si/sau serviciile incluse in piata produsului sunt implicati in comercializare, in conditii similare de
concurenta si care poate fi delimitata de ariile geografice invecinate
Are aceeași semnificație ca și în materia practicilor anticoncurențiale. Pentru a exista o poziție
dominantă trebuie să nu fie pe piață produse sau servicii substituibile celor pe carele furnizează agentul
economic dominant. Substituibilitatea nu se confundă cu fungibilitatea. Datele tehnice care trebuie luate
în considerate sunt importante, dar nu suficiente, acestora adăugându-li-se aprecierile subiective ale
utilizatorilor și consumatorilor.
Dominația poate să poarte asupra întregii piețe românești sau asupra unei părți substanțiale a
acesteia. În R și O 87/16.04.2004 de aplicare art 5 și 6 se arată că : „In aplicarea prevederilor art. 6 din
lege, prin parte substantiala a pietei romanesti se intelege acea parte din teritoriul Romaniei care
reprezinta piata relevanta afectata de comportamentul agentului economic care abuzeaza de pozitia sa
dominanta, atunci cand aceasta are sau ar putea avea consecinte semnificative pentru economia Romaniei
in ansamblu.”
Este vorba de o reducere la proporții naționale a noțiunilor de PC și de parte substanțială a PC.
Dominația se poate exercita atât la nivel național cât și la nivel local- regional, județean , orășenesc sau
chiar comunal.
Poziția dominantă
(3) Prin pozitie dominanta pe piata relevanta se intelege situatia in care un agent economic este
capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si de clientii sai de pe
aceasta piata. Intre concurenti se vor include si concurentii potentiali, adica agentii economici care, in
circumstantele economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu produse de pe alte arii
geografice, inclusiv din import, sau prin adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun, in
conditii acceptabile de eficienta.
Este o situație de fapt care permite unui agent economic sau uni grup de agenți economici de a se
sustrage constrângerilor pieței și de a-i obliga pe concurenții mai puțini puternici să se alieze politicii
comerciale pe care o desfășoară.
Poziția dominantă poate fi individuală dar și colectivă.
Dominația exclusivă se realizează când agentul economic este în situație de monopol, monopolul
putând fi de fapt sau legal. Ambele tipuri de monopoluri sunt supuse prohibiției abuzului de poziție
dominantă, similar cu dreptul comunitar.
Dominația colectivă poate emana fie de la un grup de agenți economici supuși unui control comun
( grupul constituit din societatea mamă și filiale), fie de la mai multe întreprinderi constituite într-o
antantă ( legați printr-o comunitate de interese), fie de la un oligopol.
Interesele consumatorilor .
Textul precizează că practicile abuzive ale operatorului aflat în poziție dominată au ca obiect sau
pot avea ca efect, pe lângă afectarea comerțului și prejudicierea consumatorilor. Includerea protecției
consumatorilor între criteriile de evaluare a abuzului de poziție dominantă reprezintă o notă originală față
de dreptul comunitar.
Exemplele prevăzute de lege. Art 6 prezintă o serie de practici abuzive care nu are caracter
limitativ, ci doar exemplificativ :
a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a
altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori
consumatorilor;
c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente,
provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze
stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au
legatura cu obiectul acestor contracte;
e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in
cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;
Este de presupus că legiutorul român a avut în vedere situația economică apecială aRomâniei în
perioada de tranziție, când realizarea unor importuri fără discernământ poate produce grave disfuncții ale
20
echilibrului comercial național.( de exemplu un distribuitor de benzină care importă mari cantități de
petrol). Este indiferent dacă există sau nu intenția ilicită a agentului economic sau dacă el a suferit un
prejudiciu pentru că afacerea încheiată a fost proastă, abuzul , ca și în dreptul comunitar având un
caracter obiectiv.. Ceea ce contează este posibilitatea afectării comerțului național, ca o consecință a
impactului produs de prețurile de vânzare pe piața internă a produselor importate , fie că acestea sunt
excesiv de mari, fie că sunt excesiv de scăzute.. Nu este necesar ca un efect negativ să se fi produs, fiind
suficientă potențialitatea producerii acestuia.
f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii
concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea
unor preturi majorate consumatorilor interni;
În completarea acestei reglementări există și Ordonanța 99/2000 privind comercializarea
produselor și serviciilor pe piață care interzice comercianților să vândă produse în pierdere- adică la un
preț egal sau inferior prețului de achiziție- cu excepția vânzărilor de lichidare, soldare, promoționale sau a
vânzărilor directe prin magazine de fabrică sau depozit de fabrică.
g) exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea
agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si
ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii
comerciale nejustificate.
Criterii generale de calificare a abuzului de poziție dominantă.
Practica este abuzivă atunci când : comportamentul vizează eliminarea de pe piață a unuia sau
unora dinte concurenți, ori a întregii concurențe; printr-o anume conduită , agentul economic profită de
poziția sa dominantă pentru a-și procura, în detrimentul altor concurenți și/sau consumatori un avantaj
nefiresc, pe care jocul normal al concurenței nu i-a fi permis să-l obțină.
Controlul abuzului de poziție dominantă:
Există 2 tipuri de control: a priori) și a posteriori
Controlul a priori este reglemntat de art Ordinul 87 /16.04.2004:
Este instituită o procedura de certificare prealabila de catre Consiliul Concurentei ca nu exista
temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege: „ inainte de a realiza o pozitie dominanta pe piata,
agentii economici sau asociatiile de agenti economici implicati pot solicita Consiliului Concurentei o
certificare prealabila ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege cu privire la
comportamentul concurential preconizat.
(2) Pentru certificarea prealabila a cazurilor de neinterventie, procedura cuprinde:
a) intocmirea si inaintarea cererii la Consiliul Concurentei de catre agentii economici interesati;
b) verificarea cererilor si eventuala completare si/sau suplimentare a informatiilor;
c) declansarea unei investigatii, numai atunci cand, pe baza dovezilor prezentate de catre agentii
economici in cauza, Consiliul Concurentei considera ca este necesara in vederea clarificarii tuturor
aspectelor cazului; in situatia in care Consiliul Concurentei a decis inceperea unei investigatii, aceasta
include: inspectia la fata locului, atunci cand este cazul; intocmirea raportului asupra investigatiei;
audierea partilor implicate si a tertilor;
d) luarea deciziilor.
Legea 21/96 nu prevede o asemenea certificare prealabilă, dar prin art.3 atribuie CC competența
administrării și punerii în aplicare a legii printr-o serie de dispoziții speciale- regulamente, etc.
Faptul că art 4 din R instituie un posibil control al mijloacelor și a l dobândirii poziție
dominante est, anterior dobândirii acesteia, reprezintă o inadvertență în raport cu legea, care nu interzice
nici poziția dominantă, nici , în principiu, modalitățile prin acre aceasta se realizează- cu excepția
anumitor antante sau a unor concentrări economice care au însă un regim juridic distinct.
Controlul a posteriori : efectuarea de investigații se face de CC fie din oficiu , fie la sesizarea unei
persoane fizice sau juridice interesate, fie la cererea uneia din autorități.
Cauze de impunitate .
Nu este prevăzută aplicarea cauzelor de impunitate reglementate de art.8 și abuzului de poziție
dominantă ci numai înțelegerilor restrictive vizate de art.5. Situația este diferită de dreptul comunitar unde
abuzul de poziția dominantă are același regim juridic cu înțelegerile restrictive.
Sancțiuni
21
La fel ca și în cazul încălcării dispozițiilor art.5 sancțiunile ce pot interveni sunt: civile,
administrative sau penale.
Potrivit art. 54 sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente,
conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din
prezenta lege.
În ce priveste sancțiunile administrative amintim dispozițiile art.55 și practicile enumerate de art.6
care prin ele însele constituie contravenții, sancționabile cu amenzi în diferite cuantumuri.
Aplicarea amenzilor se face cu respectarea principiului proporționalității, existând individualizarea
sancțiunilor aplicate.. Se pot aplica și daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Art.7 din Legea 21/96 prevede o măsură specială ce poate fi luată de CC:
Daca, prin masurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform
prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominanta, nu se obtin restabilirea
situatiei si prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui
interes public major, poate cere Curtii de Apel Bucuresti sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea
pozitiei dominante pe piata a acestuia, instanta judecatoreasca putand dispune, dupa caz:
a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul carora se
exploateaza abuziv pozitia dominanta;
b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie
dominanta, chiar atunci cand prin actul sau actele juridice in cauza s-ar fi constituit o noua persoana
juridica;
c) limitarea sau interdictia accesului pe piata;
d) vanzarea de active;
e) restructurarea prin divizare a agentului economic.
Consiliul Concurentei trebuie sa specifice, prin trimitere la textul legal, masura sau masurile ce
solicita a fi ordonate de instanta, fara a putea cere luarea, in cazul dedus judecatii, a oricareia dintre ele ori
a tuturor, iar instanta neputand dispune o alta masura decat cea sau cele la care se refera cererea.
(3) Instanta judecatoreasca va putea ordona una sau mai multe dintre masurile prevazute la alin.
(1) numai sub conditia sa fie evitata orice crestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executarii
de catre agentul economic a obligatiilor asumate fata de terti.
In cazul regiilor autonome, al societatilor comerciale la care participarea statului este
majoritara, precum si al unor institutii sau altor organisme publice care realizeaza activitati de productie,
distributie ori servicii, dar fara ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publica, Consiliul
Concurentei va sesiza, in prealabil, organul competent al administratiei publice centrale sau locale, pentru
a decide corespunzator in vederea restabilirii situatiei si prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare ori
prin alte modalitati adecvate situatiei, putand sesiza Curtea de Apel Bucuresti numai in cazul neluarii de
catre organul administrativ a unei decizii corespunzatoare in termen de 30 de zile de la sesizare.
Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea
de masuri extreme dintre cele prevazute la alin. (1), securitatea publica, pluralitatea de agenti economici
independenti, bunastarea consumatorilor si regulile prudentiale. Sarcina probei afectarii grave a unui
interes public major incumba Consiliului Concurentei.
Pentru situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei publice poate
interveni in proces conform regulilor din Codul de procedura civila.
Impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti, sesizata conform alin. (1) sau (4), pot introduce
recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie Consiliul Concurentei, agentii economici supusi masurilor
dispuse prin aceasta, precum si, in situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei
publice.
CAP. 3. CONCENTRĂRILE ECONOMICE
NOȚIUNEA DE CONCENTRARE ECONOMICĂ
Sediul materiei
Art 11-16 din Legea 21/1996 și Ordinul 63/2004-Regulamentul din 29.03.2004 privind autorizarea
concentrărilor economice.
22
Operația de concentrare
Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia si care,
fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor
si obligatiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent economic ori unei
grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unui alt
agent economic sau mai multor alti agenti economici.
Concentrarea economica se refera la situatia in care un numar redus de agenti economici detine o
pondere ridicata a activitatii economice – exprimata prin totalul vanzarilor, activelor sau fortei de munca
utilizate etc. – pe o anumita piata. Marimea acestor indicatori caracterizeaza gradul de concentrare
economica la un moment dat.
Operatiunile de concentrare economica, in acceptiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeaza
prin: fuziune sau prin dobandirea controlului.
Potrivit art.11 al1 și 2 , 2 sunt modalitățile prin care se realizează o concentrare economică:
fuziunea și dobândirea controlului.
O operatiune de concentrare economica are loc atunci cind:
a) doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;
b) una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic
ori unul sau mai multi agenti economici dobindesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai
multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin
cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
Fuziunea.
Reunind atât caracteristicile contopirii cât și ale absorbției și făcând abstracție de aparențe juridice,
R enunță că fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenti economici intr-unul singur, cu scopul
de a creste eficienta economica si uneori de a evita concurenta.
Fuziuni intre agenti economici anterior independenti. Partile implicate
O fuziune, in intelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbtie
si de facto.
Contopirea are loc atunci cand doi sau mai multi agenti economici independenti se reunesc intr-
un nou agent economic si inceteaza sa mai existe ca persoane juridice distincte. In cazul fuziunii prin
contopire, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile din care fac parte.
Absorbtia are loc atunci cand un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta
din urma pastrandu-si personalitatea juridica, in timp ce primul inceteaza sa mai existe ca persoana
juridica. In cazul fuziunii prin absorbtie, partile implicate sunt agentul economic absorbant si grupul
acestuia, pe de o parte, si agentul economic absorbit si agentii economici pe care ii controleaza, pe de alta
parte.
Fuziunea de facto este combinarea activitatilor a doi sau mai multi agenti economici
independenti care, desi isi pastreaza personalitatea juridica, in absenta unui act juridic legal, creeaza un
grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economica.
Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
a. existenta unei conduceri unice, permanente, a agentilor economici respectivi;
b. compensarea interna a profiturilor si pierderilor intre agentii economici respectivi; c.
raspunderea comuna a agentilor economici respectivi fata de terti; d. detinerea incrucisata de actiuni intre
agentii economici respectivi.
In cazul fuziunii de facto, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile
din care acestia fac parte.
Dobândirea controlului
Controlul, in acceptiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezinta dreptul si/sau posibilitatea unor
agenti economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra
unuia sau mai multor agenti economici.
In sensul legii 21/96, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care
confera, fiecare in parte ori luate impreuna si tinand seama de circumstantele de fapt sau de drept,
posibilitatea de a exercita o influenta determinanta asupra unui agent economic, in special din:
a) drepturi de proprietate sau de folosinta asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor unui agent
economic;
23
b) drepturi sau contracte care confera o influenta determinanta asupra constituirii, deliberarilor
ori deciziilor organelor unui agent economic.
Controlul este dobandit, de catre persoana sau persoanele ori de catre agentii economici care
sunt titulari ai drepturilor ori beneficiari ai contractelor mentionate anterior sau care, fara a fi titulari ai
unor asemenea drepturi ori contracte, au puterea de a exercita influenta determinanta conferita de
acestea.
Dobandirea controlului , in acceptiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezinta o forma de
realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct sau
indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici, ori asupra unor parti
ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, fie prin
instituirea sau intarirea unei situatii de dependenta economica, prin contracte sau prin alte mijloace.
R încearcă să conceptualizeze sintagma” dobândirea controlului” precizând că există 3 elemente
ale conceptului de dobandire a controlului sunt: subiectul, obiectul si modalitatea de dobandire a
controlului.
A)Subiectul controlului
Controlul poate fi dobandit de catre:
a. un agent economic (control unic);
b. o persoana fizica, ce controleaza deja, singura sau in comun, un alt agent economic (control
unic);
c. doi sau mai multi agenti economici actionand in comun ori o asociatie de agenti economici
(control in comun);
d. doua sau mai multe persoane fizice actionand in comun si care controleaza deja, fiecare in parte,
cel putin un alt agent economic (control in comun).
Societate controlata in comun, denumita in continuare, societate in comun, este un agent economic
creat sau achizitionat de alti agenti economici care o controleaza.
Societate (companie) – mama este un agent economic care detine actiuni (parti sociale) la o
societate in comun, pe care o controleaza fie prin infiintarea acesteia, singur sau impreuna cu alti
investitori, fie ca urmare a achizitionarii de actiuni (parti sociale) din capitalul social al unui agent
economic deja existent.
Distincția făcută de R între controlul comun dobândit de agenți economici- persoane juridice și cel
dobândit de persoane fizice este contrară prevederilor L 21/96 care arată că prin agent economic se
înțelege atât persoanele fizice cât și persoane juridice singura condiție fiind aceea, ca prin faptele lor,
să fi restrâns, împiedicat sau denaturat concurența..
Această distincție este artificială, fiindcă , de fapt, condițiile achiziționării controlului și
modalitățile de exercitare sunt aceleași.
Controlul unic
Dobandirea controlului unic conduce la o operatiune de concentrare economica, in sensul art. 11
alin. (2) lit. b) din lege.
Controlul unic se exercita, de regula, prin detinerea majoritatii drepturilor de vot sau prin detinerea
unei pozitii minoritare de control.
Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generala, de detinerea majoritatii capitalului
social.
O exceptie de la regula o reprezinta situatia in care, datorita unor prevederi particulare din actul
constitutiv al societatii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), detinerea majoritatii
capitalului nu confera majoritatea drepturilor de vot.
Controlul unic, exercitat de un actionar (asociat) care detine o pozitie minoritara de control, poate fi
legal sau de facto.
a) controlul unic legal poate fi exercitat de catre un actionar (asociat) minoritar caruia ii sunt
acordate drepturi speciale, cum ar fi:
– actiuni preferentiale care confera majoritatea drepturilor de vot;
– puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de
jumatate din numarul membrilor organelor de conducere).
b) controlul unic de facto este dobandit de un actionar (asociat) minoritar, daca exista o
probabilitate semnificativa ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot in adunarea actionarilor
24
(asociatilor), datorita faptului ca actiunile ramase sunt larg raspandite, intr-un asemenea caz,
determinarea existentei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociatilor) la
adunarile generale din anii anteriori.
Se mai poate dobandi controlul unic, cfe facto de catre un actionar (asociat) minoritar, daca acesta
are dreptul sa conduca activitatile agentilor economici si sa le determine politica comerciala.
Partile implicate in dobandirea controlului unic
-în cazul in care agentul economic este achizitionat in intregime, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza.
-în situatia in care controlul unic este dobandit asupra unor parti (active) dintr-un agent
economic, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. partea sau partile achizitionate.
-în situatia in care controlul unic este dobandit asupra unui agent economic care a fost
redus sau marit anterior, sunt implicati:
a. achizitorul si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat in configuratia lui ia data operatiunii si agentii economici pe care
ii controleaza.
Consiliul Concurentei se bazeaza pe configuratia agentilor economici implicati, la data
evenimentului care declanseaza obligatia notificarii, respectiv la data incheierii acordului de fuziune,
la data prezentarii ofertei la o licitatie publica pentru vanzarea activelor unui agent economic sau la
data achizitionarii pachetului de actiuni (parti sociale) de control la un agent economic.
-în situatia in care, controlul unic este dobandit prin intermediul unui membru al unui grup, sunt
implicati:
a. membrul achizitor din cadrul grupului si grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza.
In ceea ce priveste notificarea, aceasta poate fi facuta de catre:
a. membrul achizitor din cadrul grupului;
b. agentul economic sau persoana fizica ce controleaza membrul achizitor.
Controlul exercitat de un singur actionar (asociat) pe baza drepturilor de veto
Un caz special de control exista atunci cand numai un actionar (asociat) se poate opune prin veto
deciziilor strategice in cadrul unui agent economic, dar acest actionar (asociat) nu are puterea proprie
de a impune astfel de decizii.
O asemenea situatie poate aparea, de exemplu, atunci cand un actionar (asociat) detine 50% din
capitalul social al unui agent economic, in timp ce restul de 50% este detinut de doi sau mai multi
actionari (asociati) minoritari, sau atunci cand exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice,
care in fapt confera un drept de veto numai unui actionar (asociat) minoritar.
In aceste situatii, un singur actionar (asociat) poseda acelasi nivel de influenta ca si cel de care se
bucura in mod normal detinatorii controlului in comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea
deciziilor strategice.
Totusi, acest actionar (asociat) nu detine puterile care sunt conferite in mod normal unui agent
economic cu control unic, de exemplu puterea de a impune deciziile strategice.
Intrucat acest actionar, care detine dreptul de veto, poate crea aceeasi situatie de blocaj ca si in
cazurile normale de control in comun, el dobandeste influenta determinanta si, prin urmare, controlul
in intelesul reglementarii concentrarilor economice, intrucat acest actionar (asociat) este singurul
agent economic care dobandeste controlul, numai acest actionar (asociat) este obligat sa intocmeasca
si sa depuna notificarea operatiunii conform prezentului regulament.
Dobandirea controlului in comun. Partile implicate
Controlul in comun exista, daca doi sau mai multi actionari (asociati), agenti economici ori
persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic
controlat, avand astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia.
Influenta determinanta, in acest sens, inseamna puterea de a bloca actiunile care determina
comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
25
Necesitatea unui acord prealabil intre parti, realizat pe baze legale sau de facto, este esentiala din
cauza dificultatii realizarii unui consens in luarea deciziilor strategice.
Controlul in comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare:
egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto, sau chiar in
situatii rezultand din exercitarea obisnuita a drepturilor de vot.
Egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere
Cea mai clara forma de control in comun exista atunci cand agentul economic controlat are numai
doi actionari (asociati) care detin cote egale din capitalul social si care isi impart in mod egal
drepturile de vot.
Egalitatea poate fi realizata, de asemenea, daca ambii actionari (asociati) au dreptul sa numeasca un
numar egal de membri in organele de conducere ale agentului economic controlat.
Drepturile de veto
Controlul in comun poate exista, chiar daca nu exista egalitate in privinta voturilor sau in
reprezentarea in organele de conducere; aceste cazuri de control in comun se exercita cand actionarii
(asociatii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa se opuna deciziilor esentiale
pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
Dreptul de veto – acela de a bloca o decizie – se prevede, de regula, in statutul agentului economic
controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre actionari (asociati). Dreptul de veto poate opera de
facto si prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau in adunarea generala
sau in alte organe de conducere, in masura in care actionarii (asociatii) sunt reprezentati in acestea.
Este posibil ca deciziile strategice sa fie supuse aprobarii unui organism (de exemplu: un comitet de
supraveghere), in care actionarii (asociatii) minoritari sunt reprezentati si fac parte dintr-un cvorum
necesar pentru adoptarea acestor decizii.
Se pot acorda drepturi de veto actionarilor (asociatilor) minoritari in vederea protejarii intereselor
lor financiare intr-o societate comerciala. Aceasta protectie normala a drepturilor actionarilor
(asociatilor) minoritari este legata de decizii esentiale ale societatii in comun, cum ar fi: schimbari in
statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societatii. Drepturile de veto care asigura protectia
sus-mentionata nu confera actionarilor (asociatilor) minoritari controlul in comun in acceptiunea
prezentelor precizari.
Contrar celor prevazute în paragraful anterior, drepturile de veto care asigura exercitarea
controlului in comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact
asupra comportamentului pe piata al agentului economic controlat, si anume:
a. alegerea conducerii si adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli
Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenta decisiva asupra politicii comerciale a
agentului economic controlat confera titularilor controlul in comun.
b. planul de afaceri
Dreptul de veto asupra planului de afaceri confera controlul in comun, numai daca acesta prevede
pe langa obiectivele agentului economic si masurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. in situatia in
care planul de afaceri contine doar declaratii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto
nu confera detinatorilor controlul in comun.
c. investitiile
Importanta dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din: volumul investitiilor, ponderea
investitiilor in ansamblul activitatii agentului economic controlat, masura in care investitiile constituie
o caracteristica esentiala a pietei pe care actioneaza agentul economic controlat, in legatura cu primul
aspect, daca volumul investitiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat ca o protectie
normala a intereselor actionarilor (asociatilor) minoritari. Referitor la celelalte doua aspecte, puterea
de a determina comportamentul investitional al unui agent economic este un element important in
aprecierea existentei controlului in comun, in masura in care pe piata respectiva investitiile joaca un
rol semnificativ in comportamentul de piata al unui agent economic.
d. alte decizii cu impact asupra comportamentului de piata
Acestea se refera la decizii speciale care sunt importante doar in contextul unei anumite piete
pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folosita, in masura in care aceasta reprezinta
o caracteristica esentiala pentru activitate; noi linii de productie, in conditiile in care agentul controlat
26
isi desfasoara activitatea pe o piata caracterizata prin produse diferentiate si cu un grad semnificativ
de innoire.
Controlul in comun exista chiar daca actionarii (asociatii) nu au facut uz de influenta lor decisiva
conferita de dreptul de veto; este suficient sa existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto
privind deciziile strategice mentionate.
Exercitarea obisnuita a drepturilor de vot
Controlul este exercitat, de regula, de actionarii (asociatii) care detin impreuna majoritatea
drepturilor de vot.
Doi sau mai multi agenti economici actionari (asociati) minoritari la un alt agent economic pot
dobandi controlul in comun chiar cand acestia nu au drepturi de veto speciale, atunci cand prevad si
pun in aplicare impreuna, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului
economic care urmeaza a fi achizitionat.
In aceasta situatie, actionarii (asociatii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot si vor
actiona concertat pentru exercitarea acestora.
Mijloacele legale pentru asigurarea exercitarii in comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
a. unui agent economic caruia actionarii (asociatii minoritari) ii transfera drepturile;
b. unui acord prin care actionarii (asociatii) minoritari se angajeaza ei insisi sa actioneze in acelasi
mod (pooling agreement).
In mod cu totul exceptional, actiunea colectiva se poate realiza de facto, atunci cand intre actionarii
(asociatii) minoritari exista interese comune puternice care ii determina sa nu actioneze unul
impotriva altuia in exercitarea drepturilor in legatura cu agentul economic controlat.
Probabilitatea existentei unor interese comune puternice apare atunci cand:
a. exista legaturi anterioare intre actionarii (asociatii) minoritari;
b. operatiunea de achizitie a pachetelor de actiuni (parti sociale) se face in mod concertat;
c. la infiintarea unui nou agent economic, societatile-mama pot dobandi controlul in comun, iar
acest lucru este valabil mai ales atunci cand ei isi aduc o contributie vitala (tehnologii specifice,
know-how, acorduri de livrare etc.), situatie in care cooperarea deplina pe baza de acord intre
actionari (asociati) este necesara. Daca numarul societatilor-mama este mare, probabilitatea de a
exista cooperare deplina (control in comun) este redusa.
Atunci cand deciziile nu se iau cu o majoritate stabila – de fiecare data realizandu-se combinatii
diferite intre actionarii (asociatii) minoritari, nu se poate presupune ca acestia controleaza in comun
agentul economic respectiv.
Alte consideratii in legatura cu controlul in comun
In cazul in care unul dintre actionari (asociati) detine cunostinte specifice si experienta in afacerile
societatii controlate, iar celalalt actionar (asociat) nu are specializarea necesara, acesta din urma poate
juca un rol modest sau chiar inexistent in conducerea curenta, desi prezenta lui este motivata de
considerente financiare, de strategie pe termen lung, imagine de marca etc.
Daca cel de-al doilea actionar (asociat) isi mentine posibilitatea reala^de a contesta deciziile luate
de primul actionar (asociat), exista control in comun, in caz contrar, controlul este unic.
Partile implicate in cazul dobandirii controlului in comun
-în cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic nou creat, partile implicate
sunt cele care dobandesc controlul si grupurile din care acestea fac parte.
-în cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic existent anterior, precum si
in cazul cand in urma operatiunii se realizeaza o trecere de la control unic la control in comun, partile
implicate sunt:
a. agentii economici si/sau persoanele fizice care dobandesc controlul in comun si grupurile din
care acestea fac parte.
b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza.
-in cazul in care doi sau mai multi agenti economici si/sau persoane fizice achizitioneaza impreuna
un alt agent economic, cu scopul unic de a imparti patrimoniul dobandit, imediat dupa incheierea
tranzactiei, pe baza unui plan preexistent, operatiunea se defineste astfel:
a. ansamblul tranzactiei nu reprezinta o concentrare, intrucat patrimoniul dobandit este controlat in
comun, in mod legal doar temporar, pana la impartirea sa;
27
b. tranzactia se constituie din mai multe operatiuni de dobandire de control unic de catre fiecare
achizitor asupra unei parti din agentul economic achizitionat, pe care o va controla efectiv dupa
impartire.
Partile implicate sunt fiecare achizitor inclusiv grupurile din care acestia fac parte si partea pe care
o va dobandi dupa impartire.
B) Obiectul controlului
Controlul se poate exercita asupra:
a. unuia sau mai multor agenti economici care constituie entitati independente (control total);
b. unor active ale agentului economic (control partial), cum ar fi:
– una sau mai multe entitati legale separate (filiale etc);
– subdiviziuni interne ale agentului economic (de ex: o sectie sau o unitate);
-elemente ale fondului de comert, carora li se poate atribui o cifra de afaceri pe piata (de ex:
marci de fabrica, marci de productie, licente).
C)Modalități de dobândire a controlului
În mod uzual controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale
acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract
sau prin alte mijloace.
Situatia de dependenta economica poate fi determinata de acorduri importante de livrare pe termen
lung sau mediu, incheiate de furnizori si de clienti, combinate cu legaturi structurale, care confera o
influenta determinanta a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.
In aceste conditii, dobandirea controlului se realizeaza pe baza unui numar de elemente
particulare, pe fiecare caz.
Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenti economici, dobandit in
mod oficial.
Controlul indirect se realizeaza in cazuri exceptionale, atunci cand detinatorul oficial al
dreptului de control difera de persoanele fizice sau de agentii economici care detin puterea reala de
exercitare a influentei determinante.
Astfel de situatii se pot intalni atunci cand o persoana fizica sau un agent economic aflata/ aflat
in spatele operatiunii foloseste o alta persoana sau un alt agent economic (detinatorul oficial al
dreptului de control) pentru a-si exercita de facto controlul (influenta determinanta).
Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizand, de exemplu, sursa de finantare,
existenta unor legaturi familiale etc.
Operațiuni de asociere concentrative și de cooperare
Agentii economici de pe o piata executa operatiuni specifice prin care se asociaza, pastrandu-si
insa caracterul de entitati economice independente, in vederea realizarii unor obiective comune.
Astfel de operatiuni de asociere imbraca forme diferite, cum ar fi: coordonarea
comportamentului concurential, crearea de societati in comun, cooperarea pentru activitati specifice
(cercetare-dezvoltare, productie, distributie etc.).
Aceste operatiuni de asociere sunt tratate in mod diferit de lege, in functie de efectul lor asupra
mediului concurential pe piata.
Problema esentiala in acest context o reprezinta distinctia intre operatiunile de asociere care au
ca efect o concentrare economica – care va fi tratata conform prezentului regulament – si acelea care
conduc la coordonarea actiunilor agentilor economici pe piata, ce cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din
lege.
Sub acest aspect atât Legea 21/96 cât și R , au rămas în stadiul distincției operate de R
nr.4064/89/CE din 21. dec.1989, înainte de modificarea realizată prin R 1310/97/CE( posterior
adoptării Legii 21/96) deși legea română s-a modificat de atunci de mai multe ori.
Legea face in mod explicit acesta distinctie in art. 11 alin. (3): "Operatiunile de asociere, avand
ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al agentilor economici participanti
care raman independenti, nu constituie concentrare prin dobandirea controlului, chiar cand asemenea
operatiuni ar consta in crearea de entitati economice comune. Daca entitatea economica comuna este o
persoana juridica indeplinind statornic toate functiile unei entitati economice autonome, fara insa a
realiza o coordonare a comportamentului concurential fie intre agenti economici fondatori, fie intre ea
si acestia, operatiunea este o concentrare in sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".
28
În R sunt definite operatiunile de asociere care au ca efect o concentrare economica (operatiuni
de asociere concentrative), distingandu-le de operatiunile de asociere care dau nastere la societati in
comun de cooperare.
Societati in comun concentrative
O operatiune de asociere constituie o concentrare economica in sensul art. 11 alin. (2) din lege,
daca indeplineste concomitent urmatoarele conditii:
a. existenta controlului in comun;
b. autonomia structurala a societatii in comun;
c. societatea in comun sa nu aiba ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului
concurential al societatilor-mama si/sau al agentilor economici controlati de acestea.
Controlul in comun
O societate in comun cade sub incidenta reglementarilor privind concentrarile economice, daca
exista o dobandire in comun a controlului asupra acesteia de catre doi sau mai multi agenti economici.
Autonomie structurala
O societate in comun are autonomie structurala atunci cand, in calitate de persoana juridica,
indeplineste statornic toate functiile unei entitati economice autonome, respectiv are functionare
deplina.
O societate in comun are functionare deplina atunci cand dispune de resursele financiare, umane
si tehnice necesare desfasurarii pe termen indelungat a tuturor activitatilor sau functiilor indeplinite in
mod normal de oricare alt agent economic care actioneaza pe piata respectiva.
O societate in comun nu va fi considerata cu functionare deplina in cazul in care preia numai o
functie specifica din afacerile societatilor-mama, fara a avea acces pe piata in nume propriu. Acesta
este cazul, de exemplu, al societatilor in comun, limitate la cercetare-dezvoltare, productie, distributie
sau vanzare a produselor societatilor-mama in calitate de agenti de vanzari sau create in vederea
participarii la o licitatie publica.
Atunci cand societatea in comun foloseste reteaua de distributie a uneia sau a mai multora
dintre societatile-mama care actioneaza in acest caz ca agenti ai societatii in comun, aceasta din urma
se considera ca are functionare deplina.
Un alt aspect suplimentar care se are in vedere la aprecierea caracterului de functionare deplina
a unei societati in comun este faptul ca acea societate in comun isi realizeaza aproape integral
vanzarile catre societatile-mama sau se aprovizioneaza aproape in totalitate de la acestea.
Aceasta situatie se intalneste frecvent in perioadele initiale, de pornire a activitatii, cand
societatile in comun isi castiga si consolideaza pozitia pe piata. Stabilirea duratei perioadei initiale
depinde de conditiile specifice de pe piata respectiva, dar nu poate fi mai mare de 3 ani. inauntrul
acestei perioade, societatea in comun se considera ca functioneaza deplin.
In cazul in care vanzarile catre societatile-mama se extind pe o perioada indelungata, societatea
in comun are caracter de functioare deplina, numai daca are un rol activ pe piata, adica:
(i) ponderea vanzarilor catre societatile-mama in productia totala nu este substantiala;
(ii) vanzarile catre societatile-mama se efectueaza in conditii normale de piata.
Caracterul de functionare deplina in cazul aprovizionarii facute de societatea in comun de la
societatile-mama pe o perioada îndelungata, se apreciaza in functie de criteriul valorii adaugate
produselor implicate, in cazul in care produselor achizitionate de la societatile-mama li se adauga o
valoare scazuta in procesul de productie si/sau comercializare, societatea mixta nu are functionare
deplina, fiind mai apropiata de un agent de vanzare, in cazul in care societatea in comun are un rol
activ pe piata, respectiv:
(i) ponderea aprovizionarilor din alte surse decat de la societatile-mama este substantiala;
(ii) are facilitatile necesare (de exemplu, pentru o specializare in activitatea de distributie:
magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.);
(iii) cumpararile de la societatile-mama se fac in conditii normale de piata, ea are
functionare deplina.
Un alt aspect suplimentar care se are in vedere la definirea functionarii depline, este durata de
functionare, ca regula generala functionarea deplina asociindu-se cu o activitate pe termen lung.
Faptul ca, societatile-mama asigura societatilor in comun toate resursele necesare (financiare,
materiale etc.) demonstreaza o intentie de activitate pe termen lung. Aceasta constatare va fi intarita,
29
daca in contractul de societate si statut se prevede o durata de functionare suficient de lunga pentru a
determina o schimbare de durata in structura agentilor economici implicati. O societate in comun nu
va fi considerata ca functionand deplin, daca este constituita pentru o perioada scurta. Acesta este
cazul unei societati in comun, infiintata exclusiv pentru realizarea unui proiect specific si care
urmeaza sa-si inceteze activitatea in momentul infaptuirii acestuia.
Elemente relevante pentru aprecierea coordonarii comportamentului concurential al agentilor
economici implicati
In evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurential al agentilor economici
implicati – acesta fiind un criteriu major de departajare a societatilor in comun concentrative de cele
de cooperare – se va avea in vedere daca agentii economici implicati sunt concurenti, actuali sau
potentiali, pe piata relevanta.
Coordonarea comportamentului concurential ai agentilor economici independenti este exclusa,
daca societatile-mama isi transfera integral activitatile sau totalitatea activitatilor dintr-un anumit
sector industrial catre societatea in comun.
Coordonarea poate fi exclusa daca societatile-mama nu sunt active pe piata societatii in comun
sau isi transfera totalitatea activitatilor lor de pe aceasta piata catre societatea in comun.
Situatia este valabila si in cazul in care doar o societate-mama ramane activa pe piata societatii
in comun sau isi mentine doar o mica parte a activitatii pe aceasta piata.
Spre deosebire de cazul mentionat anterior, exista o mare probabilitate de coordonare a
comportamentului concurential atunci cand doua sau mai multe societati-mama isi pastreaza, intr-o
masura semnificativa, activitatile pe aceeasi piata a produsului cu aceea a societatii in comun, in
masura in care aceste activitati se vor desfasura pe aceeasi piata geografica.
Exista probabilitatea coordonarii si in cazul in care societatile-mama si societatea in comun se
specializeaza pe segmente specifice importante ale pietei produsului.
Fac exceptie cazurile in care aceste segmente sunt de importanta minora in comparatie cu
activitatile de baza ale societatilor-mama sau ale societatii in comun si cand societatile-mama au
motive obiective sa-si retina anumite activitati, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii, in aceste
cazuri, simpla existenta a societatii in comun nu justifica presupunerea ca ar exista o coordonare a
comportamentului concurential in aceste domenii.
Atunci cand exista deja o retea de legaturi de cooperare intre societatile-mama pe piata
societatii in comun, obiectivul sau efectul principal al societatii in comun poate fi suplimentarea
legaturilor si, astfel, intarirea coordonarii existente.
In cazul in care societatile-mama sunt active pe piata din avalul pietei societatii in comun,
poate aparea o coordonare intre acestea, daca societatea in comun este principalul lor furnizor si daca
la nivelul societatilor-mama se adauga produselor o valoare noua, relativ mica; in mod similar, atunci
cand societatile-mama sunt active pe piata din amonte a pietei societatii in comun, poate aparea
coordonarea, daca principalul lor client este societatea in comun.
Daca doua sau mai multe societati-mama au activitati semnificative pe o piata invecinata pietei
societatii in comun, care din punct de vedere economic are o importanta semnificativa comparativ cu
piata societatii in comun, colaborarea in cadrul societatii in comun poate conduce la^coordonarea
comportamentului concurential al societatilor-mama pe piata invecinata, in acest context, o piata
invecinata este o piata separata, dar strans legata de piata societatii in comun, ambele piete avand
caracteristici comune, incluzand tehnologie, clienti sau concurenti.
Atunci cand societatile-mama si societatea in comun sunt active pe piete geografice diferite,
existenta coordonarii se evalueaza in functie de legaturile dintre piete si de probabilitatea interactiunii
lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face in mod similar si in cazul in care doar o societate-mama
este prezenta pe piata geografica a societatii in comun, celelalte societati-mama fiind active pe alte
piete geografice.
In cazul in care societatile-mama sunt active pe aceeasi piata geografica, care este diferita de
cea a societatii in comun, exista posibilitatea coordonarii comportamentului concurential al
societatilor-mama, daca activitatea societatii in comun are o importanta economica deosebita
comparativ cu activitatile societatilor-mama pe piata lor si daca exista sau va exista interactiune intre
piata societatiior-mama si piata societatii in comun, in prezent sau in viitorul apropiat.
30
Faptul ca printr-o societate in comun se realizeaza coordonarea comportamentului concurential
ai societatilor-mama nu elimina posibilitatea unei concentrari atunci cand elementele de cooperare
sunt doar de importanta economica minora in comparatie cu ansamblul operatiunii. Totusi, un cumul
insemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea ca operatiunea in ansamblu
este de cooperare.
Exceptări in baza prevederilor Legii concurentei cu privire la concentrarile economice
Art. 12 din lege stabileste patru situatii, in care dobandirea controlului nu constituie o
concentrare economica, si anume:
a. Dobandirea si exercitarea controlului de catre un lichidator, desemnat prin hotarare
judecatoreasca, sau de catre o alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru indeplinirea unor
proceduri de incetare de plati, redresare, concordat, lichidare judiciara, urmarire silita sau alta
procedura similara.
b. Achizitionarea si detinerea cu titlu temporar de participari la capitalul social al unui agent
economic, de catre banci si alte institutii de credit, institutii financiare si societati financiare, societati
de servicii de investitii financiare sau societati de asigurare si reasigurare, a caror activitate normala
include tranzactii si negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul tertilor, daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
– achizitionarea titlurilor de participare este facuta in vederea revanzarii lor;
– agentul economic achizitor sa nu exercite drepturile de vot aferente acestor participari, astfel
incat sa determine comportamentul concurential al respectivului agent economic, ori le exercita numai
in vederea pregatirii si vanzarii totale sau partiale a respectivelor titluri de participare;
– agentul economic achizitor poate dispune de mijloacele sale de control pe durata unui an de la
data achizitionarii, perioada in care trebuie sa-si vanda titlurile de valoare detinute, respectiv sa-si
reduca participarea cel putin la un nivel care sa nu-i confere controlul asupra agentului economic in
cauza.
La cerere, Consiliul Concurentei poate prelungi termenul de un an, daca solicitantul dovedeste
ca revanzarea participarii dobandite nu a fost rezonabil posibila in decurs de un an de la data
achizitionarii.
Atunci cand o societate bancara sau un grup de societati bancare dobandesc controlul asupra
unui agent economic, prin preluarea datoriilor acestuia, in scopul redresarii economice si revanzarii
ulterioare, operatiunea constituie concentrare economica.
In acest caz, partile implicate sunt societatile bancare care achizitioneaza controlul si grupurile
din care acestea fac parte, precum si agentul economic achizitionat, inclusiv agentii economici pe care
ii controleaza.
c. Dobandirea controlului de catre persoanele sau agentii economici prevazuti la art. 11 alin. (2)
lit. b) din lege, cu conditia ca drepturile de vot aferente participarii detinute sa nu fie exercitate, mai
ales la numirea de membri in organele de administrare, conducere executiva, supraveghere si control
ale agentului economic la care detinea participarea, decat in scopul salvgardarii valorii integrale a
plasamentului respectiv, fara a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului
economic controlat.
d. Operatiunile de restructurare si reorganizare realizate in cadrul grupului de catre agentii
economici care fac parte din acelasi grup.
Pentru a se determina daca drepturile aferente participarilor dobandite la un agent economic
sunt folosite de catre achizitor in scopul determinarii comportamentului concurential al agentului
economic respectiv, se va urmari modul de exercitare a urmatoarelor drepturi:
– dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri in organele de conducere ale
agentului economic;
– dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli al
agentului economic;
– dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
– dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investitii al agentului economic.
Aceste drepturi pot fi stipulate in actele constitutive ale agentului economic achizitionat sau in
orice act juridic incheiat intre partile implicate.
31
Exercitarea oricaruia dintre drepturile enumerate este suficienta pentru a se considera ca
achizitorul determina comportamentul concurential al agentului economic ia care a dobandit
participarea.
Pe de alta parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sa-si
poata proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurential al
agentului economic controlat. Printre acestea, se numara capacitatea de a impiedica cresterea sau
scaderea valorii actiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat,
lichidarea afacerii sau schimbari ale statutului.
Restricții accesorii. Evaluarea restrictionarilor direct legate si necesare implementarii
concentrarilor economice
Consiliul Concurentei prin precizările din R stabileste interpretarea pe care o da notiunii de
restrictionari direct legate si necesare pentru implementarea concentrarilor economice.
Restrictionarile avute in vedere in prezentele precizari sunt cele convenite intre partile la o
concentrare economica, ce limiteaza propria lor libertate de actiune pe piata si nu restrictionarile in
detrimentul tertilor.
Principii generale
O concentrare economica poate cuprinde intelegeri contractuale si acorduri care stabilesc
controlul, in sensul art. 11 alin. (4) din lege. De asemenea, toate acordurile referitoare la activele
necesare realizarii obiectivului principal ai concentrarii economice sunt parti integrante ale
operatiunii, in plus fata de aceste intelegeri si acorduri, partile implicate intr-o concentrare economica
pot incheia si alte acorduri care nu reprezinta parte integranta a concentrarii economice si care
limiteaza libertatea partilor de a actiona pe piata. Daca aceste acorduri cuprind restrictionari direct
legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice si sunt consecinta inevitabila a
concentrarii, acestea trebuie analizate impreuna cu operatiunea care le genereaza, in baza prevederilor
din lege privind concentrarile economice si a prezentelor precizari.
In caz contrar, este necesara o evaluare a efectelor restrictive in conformitate cu prevederile art.
5 si 6 din lege si cu reglementarile elaborate pentru aplicarea acestora.
Pentru ca restrictionariie sa fie considerate "direct legate de implementarea concentrarii
economice" nu este suficient ca un acord sa fie incheiat in acelasi timp sau in acelasi context cu
concentrarea economica.
Acordurile convenite de partile la o concentrare trebuie sa fie "necesare implementarii
concentrarii economice", ceea ce inseamna ca in absenta acestora, concentrarea economica nu poate fi
implementata sau poate fi aplicata in conditii nesigure, cu un cost substantial ridicat, dupa o perioada
apreciabil mai lunga sau cu dificultati considerabil mai mari. Aceste criterii sunt indeplinite de obicei
de acordurile care au drept scop protejarea valorii transferate, mentinerea continuitatii in
aprovizionare dupa divizarea fostei entitati economice sau care permit inceperea activitatii de catre o
noua entitate.
In privinta necesitatii restrictionarii, trebuie sa se tina seama nu numai de natura restrictionarii,
ci si – in mod egal – sa se asigure ca durata, subiectul si aria geografica de aplicare a restrictionarii nu
depasesc ceea ce este necesar, in termeni rezonabili, pentru implementarea concentrarii economice.
Daca pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte solutii pentru concentrarea
economica, agentii economici trebuie sa aleaga solutia care, in mod obiectiv, este cea mai putin
restrictiva pentru concurenta.
Pentru concentrarile economice care se realizeaza in etape, intelegerile contractuale referitoare
la etapele anterioare dobandirii controlului, in sensul art. 11 alin. (2) si (4) din lege, nu pot fi
considerate direct legate si necesare implementarii concentrarii economice. Acestea sunt supuse
prevederilor art. 5 si 6 din lege.
Totusi, acordurile care au ca obiect facilitarea dobandirii controlului pot fi considerate direct
legate si necesare implementarii concentrarii economice.
Restrictionarile nu sunt direct legate si necesare pentru implementarea unei concentrari doar
pentru ca partile implicate le considera ca atare.
Pragul de sensibilitate
Prevederile privind controlul concentrărilor-potrivit art.15 din Legea 21/96 nu se aplica
operatiunilor de concentrare economica, atunci cand cifra de afaceri cumulata a agentilor economici
32
implicati nu depaseste echivalentul in lei a 10.000.000 euro si nu exista cel putin doi agenti economici
implicati in operatiune care sa realizeze pe teritoriul Romaniei, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai
mare decat echivalentul in lei a 4.000.000 euro. Echivalentul in lei se calculeaza la cursul de schimb
comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil pentru ultima zi a exercitiului financiar din anul
anterior operatiunii.
Cifra de afaceri vizata in art. 8 si 15 este suma veniturilor realizate din vinzarile de produse
si/sau din prestarile de servicii realizate de agentul economic in cursul ultimului exercitiu financiar,
din care se scad sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale si valoarea contabilizata a exporturilor
efectuate direct sau prin mandatar.
Cand o operatiune de concentrare economica are loc in modalitatea prevazuta la art. 11 alin. (2)
lit. b), prin cumparare de elemente de activ, din cifra de afaceri stabilita conform alin. (1) va fi luata in
considerare numai suma aferenta activelor constituind obiect al tranzactiei.
Daca, in cursul unei perioade de 2 ani, doua sau mai multe tranzactii de felul celor mentionate
la alin. (2) au loc intre aceleasi persoane fizice si/sau juridice, ele sint considerate ca o singura
operatiune de concentrare economica, realizata la data ultimei tranzactii
Cifra de afaceri este inlocuita:
a) pentru societati bancare, institutii de credit sau financiare si societati financiare, prin a zecea
parte din valoarea bilantului lor;
b) pentru societatile de asigurari, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate
sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurari incheiate de ele sau in contul lor,
inclusiv primele cedate reasiguratorilor, dupa deducerea impozitelor si a taxelor identificate de catre
Consiliul Concurentei prin instructiuni.
In scopul aplicarii prevederilor art. 8 si 15, dar fara a contraveni prevederilor alin. (2) si (3) ale art.
67, daca vreuna dintre societatile comerciale avute in vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art.
15 face parte dintr-un grup de societati comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua in considerare
cifra de afaceri cumulata a respectivului grup, conform bilantului consolidat al acestuia.
OBIECTUL CONTROLULUI OPERAȚIUNILOR DE CONCENTRARE
Concentrări sancționalbile
Potrivit art. 13 „Sint interzise concentrarile economice care, avind ca efect crearea sau
consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restringerea, inlaturarea sau
denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.”
Controlul concentrărilor presupune un demrs de analiză, o investigație a efectelor pe termen lung
ale operațiunii proiectate asupra pieței.În scopul stabilirii compatibilității lor cu un mediu concurențial
normal art 14 al 1 din Legea 21/96 stabilește un fascicul de criterii:
a) necesitatea de a mentine si de a dezvolta concurenta pe piata romaneasca, tinind seama de
structura tuturor pietelor in cauza si de concurenta existenta sau potentiala dintre agentii economici
situati in Romania sau in strainatate;
b) cota de piata detinuta de catre agentii economici in cauza, puterea lor economica si
financiara;
c) alternativele disponibile pentru furnizori si utilizatori, accesul lor la piete si la surse de
aprovizionare, precum si orice bariere instituite prin acte normative sau de alta natura la intrarea pe
piata;
d) tendinta cererii si a ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza;
e) masura in care sint afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor;
f) contributia la progresul tehnic si economic.
Deși inspirate din legislația comunitară( art.2 din R 4064/89/CE) acestor criterii le lipsește nota
deosebit de restrictivă a acesteia, caracteristică vizililă mai ales având în vedere dispozițiile art 14 al
2.
Concentrări benefice
33
Concentrarile economice susceptibile a conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea
semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia pot fi autorizate daca partile
interesate in operatiunea de concentrare dovedesc indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) operatiunea de concentrare urmeaza a contribui la cresterea eficientei economice, la
ameliorarea productiei, distributiei sau progresului tehnic ori la cresterea competitivitatii la export;
b) efectele favorabile ale concentrarii compenseaza efectele nefavorabile ale restrangerii
concurentei;
c) de avantajele rezultate profita intr-o masura rezonabila si consumatorii, in special prin preturi
reale mai reduse.
Constatăm că legea română a adoptat modelul bilanțului economic, de inspirație franceză,
respingând metoda bilanțului exclusiv concurențial, consacrată de dreptul comunitar.
DECIZIILE CONSILIULUI CONCURENȚEI
Notificarea.
Sistemul adoptat de legea română este acela al controlului apriori.
Concentrarile economice care depasesc pragurile prevazute la art. 15 sunt supuse controlului si
trebuie notificate Consiliului Concurentei. Până la luarea de către cC a unei decizii privind
concentrarea notificată, agenții economici implicați nu pot realiza decât acele operațiuni care nu sunt
ireversibile și nu modifică structura pieței.
Concentrarile economice care se realizeaza prin fuziunea a doi sau mai multor agenti
economici trebuie notificate de catre fiecare dintre partile implicate; in celelalte cazuri, notificarea
trebuie sa fie inaintata de catre persoana, agentul economic sau agentii economici care dobandesc
controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora.
Procedura de notificare, termenele, documentele si informatiile de prezentat, comunicarile si
prezentarea de observatii de catre agentii economici interesati se stabilesc prin regulament si
instructiuni adoptate de Consiliul Concurentei.
(4 Este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare economica pana la
emiterea de catre Consiliul Concurentei a unei decizii in conformitate cu art. 51.
(5) Consiliul Concurentei poate acorda, la cerere, o derogare de la regula instituita mai sus;
cererea de acordare a derogarii trebuie sa fie motivata. In decizia pe care o va emite Consiliul
Concurentei va tine cont de efectele suspendarii concentrarii economice asupra unuia sau mai multora
dintre agentii economici implicati in operatiune, asupra unei terte parti, precum si de efectele asupra
concurentei. Aceasta derogare poate fi conditionata de impunerea unor obligatii ce trebuie indeplinite
de catre parti si poate fi acordata oricand, atat anterior, cat si ulterior notificarii.
Validitatea oricarei operatiuni realizate in contradictie cu alin. (4) va depinde de decizia pe care
Consiliul Concurentei o va lua cu privire la operatiunea notificata, conform art. 51 alin. (1) lit. b),
alin. (2) lit. a), b) sau c) sau alin. (3).
Tipuri de decizii
Sunt regelemtate de art 51 din Legea 21/96
In termen de 30 de zile de la primirea notificarii unei operatiuni de concentrare economica,
Consiliul Concurentei:
a) va emite o decizie de neinterventie, cand va ajunge la concluzia ca operatiunea de
concentrare economica notificata nu cade sub incidenta prezentei legi;
b) va emite o decizie de neobiectiune, cand va constata ca, desi operatiunea de concentrare
economica notificata cade sub incidenta prezentei legi, nu exista indoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurential normal;
c) va decide deschiderea unei investigatii, cind va constata ca operatiunea de concentrare
economica notificata cade sub incidenta prezentei legi si prezinta indoieli serioase privind
compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
In termen de maximum 5 luni de la primirea notificarii de concentrare economica pentru care
Consiliul Concurentei a decis deschiderea unei investigatii datorita indoielilor privind compatibilitatea
sa cu un mediu concurential normal, Consiliul Concurentei:
34
a) va emite o decizie de refuz, daca prin operatiunea de concentrare economica se creeaza sau se
consolideaza o pozitie dominanta in sensul art. 13;
b) va emite o decizie de autorizare, daca prin operatiunea de concentrare economica nu se
creeaza si nici nu se consolideaza o pozitie dominanta in sensul art. 13;
c) va emite o decizie prin care stabileste obligatiile si/sau conditiile ce trebuie indeplinite pentru
autorizarea operatiunii de concentrare economica, daca se constata ca aceasta, cu modificarile
respective, ar putea fi compatibila cu un mediu concurential normal.
In cazul in care Consiliul Concurentei nu ia o decizie in termenele fixate mai sus operatiunea
de concentrare economica notificata poate avea loc.
In situatia in care notificarea unei operatiuni de concentrare economica necesita completari,
termenele prevazute mai sus incep sa curga de la data la care partile au furnizat Consiliului
Concurentei informatiile solicitate in vederea completarii notificarii.
Consiliul Concurentei poate stabili, prin regulament, o procedura simplificata pentru analiza
anumitor operatiuni de concentrare economica.
Ordinul 63/2004 prin care a fost adoptat Regulamantul din 29.03.2004 privind controlul
concentrărilor prevede procedura notificării și autorizării concentrărilor precum și o procedură
simplificată a notificărilor.
Inainte de emiterea unei decizii conform art. 51, Consiliul Concurentei poate impune – printr-o
decizie privind masuri interimare – agentilor economici implicati luarea oricarei masuri pe care o
considera necesara in scopul restabilirii mediului concurential si repunerii partilor in situatia
anterioara.
Masurile de suspendare sau de interdictie a practicilor anticoncurentiale constatate, precum si
dispozitiile obligatorii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara vor fi dispuse de
Consiliul Concurentei, in aplicarea prevederilor art. 51, numai la constatarea unor fapte manifest
ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale prohibite expres de prezenta lege si care trebuie
eliminate fara intarziere, pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav si cert.
Masurile prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa fie strict limitate, atat in durata, cat si in obiectul
lor, la ceea ce este necesar pentru a corija afectarea liberei concurente.
Deciziile luate de Consiliul Concurentei vor fi comunicate de indata partilor; ele pot fi atacate
in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanta poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate.
Decizia luata de Consiliul Concurentei cu privire la o operatiune de concentrare economica in care
este implicata o regie autonoma va fi notificata si ministrului de resort.
In termen de 30 de zile de la notificarea deciziei conform alin. (1), Guvernul, la propunerea
ministrului de resort, poate lua, pe raspunderea sa, o decizie diferita de cea a Consiliului Concurentei
pentru ratiuni de interes public general. Decizia este executorie si va fi publicata impreuna cu decizia
Consiliului Concurentei in Monitorul Oficial al Romaniei.
CAP. 4. AJUTOARELE DE STAT
Reglementare
Deoarece prin OUG nr.117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2007, au fost abrogate reglementările anterioare în materie,
respectiv, Legea 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată și modificată; având în vedere că în
doctrină nu s-a cristalizat încă noua instituție juridică a ajutoarelor de stat, vom reda în cele ce urmează
doar conținutul noii reglementări, respectiv, OUG nr. 117/2007, care transferă competențele de autorizare
a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurenței la Comisia Europeană și armonizează reglementarea în
domeniu cu reglementarea comunitară, urmând ca studenții să ridice la curs și seminari aspectele care ar
necesita o clarificare.
Ordonanță de urgență nr. 117/2006
privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat
Text actualizat la data de 27.05.2007ca urmare a modificărilor survenite prin:
– Legea de aprobare nr. 137/2007.
35
Având în vedere:
– interesul public major de continuare a acordării de ajutoare de stat și după data aderării la Uniunea Europeană,
conform politicilor economice ale Guvernului,
– abrogarea Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat la data de 31 decembrie 2006, întrucât contravine
Tratatului de instituire a Comunității Europene,
– faptul că se transferă competențele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurenței la Comisia
Europeană, iar legislația comunitară în domeniul ajutorului de stat va fi direct aplicabilă în România,
ceea ce conferă caracterul excepțional al acestei ordonanțe de urgență, precum și urgența intrării în vigoare la
data aderării a procedurilor naționale în domeniul ajutorului de stat, pentru a îndeplini obligațiile de stat membru al
Uniunii Europene, care încep să fie exigibile la două luni de la această dată, prin transmiterea primului raport
privind îndeplinirea condițiilor stabilite pentru ajutoarele de stat din zonele libere și zonele defavorizate, care
beneficiază de perioade de tranziție,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. – (1) Prezenta ordonanță de urgență are ca scop reglementarea procedurilor naționale în materia
ajutorului de stat, în vederea aplicării art. 87-89 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și a legislației
secundare adoptate în baza acestora.
(2) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică ajutorului de stat pentru agricultură și piscicultură,
acordat în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Art. 2. – În prezenta ordonanță de urgență, termenii specifici domeniului ajutorului de stat sunt utilizați în înțelesul
Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a
Comunității Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 83 din 27 martie 1999, cu modificările
ulterioare, denumit în continuare Regulamentul CE 659/1999, al Regulamentului Comisiei (CE) nr. 794/2004 de
punere în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din
Tratatul de instituire a Comunității Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 140 din 30 aprilie
2004, cu modificările ulterioare, și al celorlalte reglementări comunitare în domeniu.
Art. 3. – (1) Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea
acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.
(2) Ajutorul de stat care nu este supus obligației de notificare poate fi acordat numai cu respectarea condițiilor
prevăzute de reglementările în vigoare.
(3) Acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităților publice elaborarea unor scheme de ajutor de stat
sau ajutoare de stat individuale, care trebuie să prevadă cel puțin următoarele elemente: obiectivul, modalitatea
acordării ajutorului de stat, precum și cuantumul fondurilor alocate în acest scop din bugetul autorității publice
centrale sau locale, în conformitate cu legislația în domeniu.
__________
Alineatul (3) a fost introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 137/2007.
Art. 4. – Alocările specifice din cadrul unei scheme de ajutor de stat autorizate de Comisia Europeană, în
condițiile art. 88 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pot fi acordate dacă îndeplinesc condițiile stabilite
în schemă și nu este necesară emiterea unui alt act prin care se stabilesc condiții suplimentare în acest sens.
Art. 5. – (1) Ajutorul de stat regional poate fi acordat în conformitate cu reglementările în domeniu și cu harta
ajutorului regional.
(2) Harta ajutorului regional se adoptă prin hotărâre a Guvernului României și se notifică Comisiei Europene, în
vederea autorizării conform procedurii prevăzute de art. 88 alin. (3) din Tratatul de instituire a Comunității
Europene.
Art. 6. – Schemele de ajutor de minimis se transmit spre informare Consiliului Concurenței, în termen de 15 zile
de la data adoptării.
Art. 7. – (1) Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia
Europeană și autoritățile și instituțiile publice, inclusiv instituțiile publice implicate în procesul de privatizare,
denumite în continuare autorități, alți furnizori de ajutor de stat și beneficiarii de ajutor de stat, implicați în
procedurile din domeniul ajutorului de stat.
(2) Consiliul Concurenței acordă asistență de specialitate în domeniul ajutorului de stat autorităților, altor furnizori
și beneficiarilor de ajutor de stat, pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor asumate de România în acest domeniu,
în calitate de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv în cadrul procesului de elaborare a actelor normative sau
administrative prin care se instituie măsuri de natura ajutorului de stat.
(3) Consiliul Concurenței asigură informarea autorităților, altor furnizori de ajutor de stat, a beneficiarilor și a
publicului privind reglementările europene în domeniul ajutorului de stat, prin publicarea de ghiduri, buletine lunare,
36
sinteze legislative și de jurisprudență și alte materiale informative, precum și prin organizarea de seminarii, mese
rotunde, conferințe și altele asemenea.
(31) Consiliul Concurenței prezintă semestrial Guvernului o informare asupra activității sale în domeniul ajutorului
de stat.
(4) Consiliul Concurenței colaborează cu autoritățile, alți furnizori și beneficiarii de ajutor de stat și îi sprijină în
vederea aplicării corespunzătoare a legislației comunitare.
(5) Consiliul Concurenței colaborează cu autoritatea competentă să reprezinte România în fața Curții de Justiție a
Comunităților Europene în cazurile privind ajutorul de stat.
__________
Alineatul (31) a fost introdus prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 137/2007.
CAPITOLUL II
Procedura de pregătire a notificării și informării
Art. 8. – (1) Notificările privind măsurile de ajutor de stat, denumite în continuare notificări, respectiv informările
privind măsurile de ajutor de stat care intră în domeniul de aplicare a exceptărilor pe categorii de la obligația de
notificare, denumite în continuare informări, se transmit Consiliului Concurenței, care emite un aviz privind
conformitatea, corectitudinea și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația comunitară referitoare la întocmirea
schemelor de ajutor de stat.
(2) Consiliul Concurenței colaborează cu solicitantul pentru completarea și îmbunătățirea notificărilor sau
informărilor în scopul respectării regulilor comunitare.
(3) În situația în care notificările sau informările sunt modificate după emiterea avizului Consiliului Concurenței,
dar înainte de transmiterea notificării sau informării către Comisia Europeană, modificările trebuie transmise
Consiliului Concurenței în vederea avizării.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 137/2007.
Art. 9. – Cererea de aviz va fi înaintată Consiliului Concurenței de către solicitant, care poate fi orice autoritate în
sensul prezentei ordonanțe de urgență.
Art. 10. – (1) Consiliul Concurenței poate cere date și informații suplimentare solicitantului.
(2) Dacă informațiile solicitate nu sunt transmise în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, acesta emite avizul
în baza datelor care i-au fost puse la dispoziție.
Art. 11. – Consiliul Concurenței emite avizul în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii de avizare, cu
excepția cazurilor în care solicitantul cere în scris prelungirea termenelor pentru completarea notificării sau
informării.
Art. 12. – (1) În situația în care prin aviz nu au fost propuse modificări, Consiliul Concurenței transmite notificarea
sau informarea, de îndată, Comisiei Europene, în forma avizată, după comunicarea avizului către solicitant.
(2) În situația în care prin avizul Consiliului Concurenței au fost propuse modificări, dacă solicitantul este de acord
cu acestea, va înainta Consiliului Concurenței notificarea sau informarea modificată conform avizului, în termen de
10 zile de la primirea acestuia, în scopul transmiterii notificării sau informării Comisiei Europene.
(3) În situația în care solicitantul nu este de acord cu modificările propuse în baza reglementărilor comunitare de
către Consiliul Concurenței, poate cere transmiterea notificării sau a informării în forma pe care o dorește, în
termen de 10 zile de la primirea avizului.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3) notificarea sau informarea se transmite Comisiei Europene prin
intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.
(5) Dacă solicitantul nu cere transmiterea notificării sau informării, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) sau nu
transmite notificarea sau informarea în conformitate cu dispozițiile alin. (2), se consideră că a renunțat la aceasta.
CAPITOLUL III
Procedura în fața Comisiei Europene
Art. 13. – (1) Consiliul Concurenței reprezintă România în fața Comisiei Europene în procedurile comunitare
privind ajutorul de stat.
(2) Consiliul Concurenței este autoritatea competentă să transmită Comisiei Europene notificările, informările,
respectiv raportările, întocmite potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Consiliul Concurenței împreună cu autoritățile, la solicitarea acestuia, reprezintă România în cadrul
Comitetului consultativ în domeniul ajutorului de stat și în relațiile cu alte instituții și organisme comunitare cu
atribuții în această materie.
__________
Alineatul (3) a fost modificat prin art. unic pct. 4 din Legea nr. 137/2007.
Art. 14. – (1) Autoritățile, alți furnizori și beneficiarii ajutorului de stat au obligația să transmită Consiliului
Concurenței, în termenele stabilite de acesta, toate informațiile necesare pentru derularea procedurilor în fața
Comisiei Europene.
37
(2) Termenele stabilite de Consiliul Concurenței potrivit alin. (1) nu pot fi mai mici de 30 de zile, cu excepția
situației în care datele, informațiile și documentele cu privire la ajutoarele de stat sunt solicitate de Comisia
Europeană sau reglementările comunitare în termene mai scurte.
(3) Consiliul Concurenței se consultă cu autoritățile și alți furnizori, după caz, la elaborarea răspunsurilor,
explicațiilor, formulărilor de poziții sau a altor acte, în scopul transmiterii acestora Comisiei Europene, prin
intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.
(4) În susținerea notificării în fața Comisiei Europene, Consiliul Concurenței va fi asistat de către autoritatea care
a elaborat notificarea.
Art. 15. – (1) Consiliul Concurenței informează, de îndată, autoritatea sau alți furnizori, după caz, cu privire la
deciziile adoptate de Comisia Europeană potrivit art. 4, 7, art. 10 alin. (3) și art. 11 din Regulamentul CE 659/1999,
primite prin intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, trimițând totodată și
o copie a deciziei în cauză.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situația în care, în conformitate cu dispozițiile art. 18
din Regulamentul CE 659/1999, Comisia Europeană adoptă o recomandare de măsuri adecvate.
(3) Consiliul Concurenței publică pe site-ul său, care devine punct național de informare, informațiile publice
privind adoptarea de către Comisia Europeană a deciziilor în domeniul ajutorului de stat.
Art. 16. – Consiliul Concurenței, la cererea transmisă în timp util de solicitant, retrage notificarea înainte de
emiterea unei decizii de către Comisia Europeană. Cererea de retragere va fi comunicată Comisiei Europene de
către Consiliul Concurenței, prin intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.
CAPITOLUL IV
Monitorizarea ajutoarelor de stat
Art. 17. – Consiliul Concurenței monitorizează ajutoarele de stat în sensul prevederilor din regulamentele
comunitare referitoare la acțiunile de monitorizare, în baza raportărilor, informațiilor și datelor transmise de
furnizori, care pot fi autorități și alți furnizori de ajutor de stat.
Art. 18. – (1) Furnizorii de ajutor de stat sunt obligați să urmărească modul de utilizare a ajutoarelor de stat
acordate, să dispună măsuri și să transmită Consiliului Concurenței, în formatul solicitat de acesta, toate datele și
informațiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de stat la nivel național, inclusiv pentru întocmirea
rapoartelor și informărilor necesare îndeplinirii obligațiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(2) Beneficiarii de ajutor de stat au obligația să transmită furnizorului raportări periodice, precum și alte informații
cu privire la ajutorul de stat acordat, conform cererii acestuia, sub sancțiunile prevăzute de lege.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), furnizorii vor emite decizii prin care se dispune stoparea sau recuperarea
ajutoarelor de stat acordate. Deciziile furnizorilor de ajutor de stat au caracter de titlu executoriu.
(4) În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (3), furnizorii vor emite norme metodologice proprii.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 137/2007.
– Alineatele (3) și (4) au fost introduse prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 137/2007.
Art. 19. – (1) Consiliul Concurenței întocmește și actualizează inventarul ajutoarelor de stat, pe baza raportărilor,
datelor și informațiilor primite de la furnizori, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Consiliul Concurenței organizează registrul ajutoarelor de stat și elaborează raportul anual al ajutoarelor de
stat acordate în România și alte rapoarte necesare îndeplinirii obligațiilor de stat membru, pe baza inventarului
ajutoarelor de stat, a raportărilor transmise de furnizori, respectiv a răspunsurilor primite la cererile de informații ale
Consiliului Concurenței către furnizori.
(3) Datele și informațiile necesare întocmirii și actualizării inventarului, precum și elaborării rapoartelor specifice
se transmit de către furnizorii de ajutor de stat, conform procedurilor stabilite prin regulament al Consiliului
Concurenței.
Art. 20. – Inventarul ajutoarelor de stat se actualizează, în special, cu date referitoare la noile scheme de ajutor
de stat și la noile ajutoare de stat individuale autorizate, precum și la cele exceptate de la obligația notificării.
Art. 21. – Beneficiarii de ajutor de stat au obligația să țină o evidență specifică a ajutoarelor primite.
Art. 22. – (1) Furnizorii și beneficiarii de ajutor de stat răspund, potrivit legii, pentru realitatea și corectitudinea
datelor și informațiilor transmise Consiliului Concurenței.
(2) În cazul în care există îndoieli serioase în legătură cu datele transmise, Consiliul Concurenței poate să solicite
date și informații suplimentare și, după caz, să facă verificări la fața locului.
__________
Alineatul (2) a fost introdus prin art. unic pct. 7 din Legea nr. 137/2007.
Art. 23. – (1) Consiliul Concurenței elaborează raportul anual privind ajutoarele de stat acordate în România, care
este transmis spre informare Guvernului. În vederea asigurării transparenței în acest domeniu, raportul se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se transmite Comisiei Europene.
38
(2) Raportul anual privind ajutoarele de stat cuprinde date și informații despre ajutoarele de stat acordate în
ultimii 3 ani, inclusiv anul pentru care se face raportarea, în special cu privire la valoarea, obiectivul, tipul și
modalitățile de acordare a acestora.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 137/2007.
Art. 231. – (1) Consiliul Concurenței supraveghează relațiile financiare dintre autoritățile publice și întreprinderile
publice, precum și transparența relațiilor financiare în cadrul întreprinderilor beneficiare de drepturi speciale sau
exclusive ori cărora li s-a încredințat prestarea unor servicii de interes economic general pe baza raportărilor,
informațiilor și datelor transmise de către autoritățile publice.
(2) Autoritățile publice au obligația să își organizeze evidența relațiilor financiare care au loc între acestea și
întreprinderile publice prevăzute la alin. (1) și să transmită, la cererea Consiliului Concurenței, informații în legătură
cu aceste relații.
(3) Întreprinderile publice, inclusiv cele care activează în domeniul industriei prelucrătoare, întreprinderile care
desfășoară un serviciu de interes economic general, precum și cele care sunt beneficiare de drepturi speciale sau
exclusive, care primesc sub orice formă o compensare pentru aceste prestații și, totodată, desfășoară și alte
activități, sunt obligate să țină evidențe specifice pe activități, în scopul asigurării transparenței financiare.
__________
Articolul a fost introdus prin art. unic pct. 9 din Legea nr. 137/2007.
Art. 24. – Termenele stabilite de Consiliul Concurenței sau de furnizorii de ajutor de stat pentru primirea de
raportări, informații și date în procesul de monitorizare nu pot fi mai mici de 30 de zile, respectiv de 20 de zile în
cazul celor stabilite de furnizori, cu excepția situației în care datele, informațiile și documentele cu privire la
ajutoarele de stat sunt solicitate de Comisia Europeană sau reglementările comunitare în termene mai scurte.
Art. 25. – (1) Consiliul Concurenței împreună cu furnizorii de ajutor de stat desemnează reprezentanții autorizați
să asiste Comisia Europeană în controlul la fața locului.
(2) În cazul în care Comisia Europeană procedează la un control la fața locului, potrivit dispozițiilor art. 22 din
Regulamentul CE 659/1999, Consiliul Concurenței împreună cu autoritățile pot formula obiecțiuni la desemnarea
experților de către Comisia Europeană.
(3) Consiliul Concurenței, autoritățile, alți furnizori și beneficiarii de ajutor de stat colaborează cu personalul
împuternicit de Comisia Europeană pentru realizarea controlului la fața locului.
CAPITOLUL V
Rambursarea, recuperarea, suspendarea sau recuperarea provizorie
a ajutorului de stat ilegal și a ajutorului de stat utilizat abuziv
Art. 26. – (1) Beneficiarul unui ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentul
ajutorului de stat a cărui recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană, cu excepția situației în care punerea în
aplicare a deciziei Comisiei Europene a fost suspendată, în conformitate cu reglementările comunitare. Ajutorul de
stat care trebuie rambursat sau recuperat include și dobânda aferentă, datorată de la data plății până la data
recuperării sau a rambursării.
(2) Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului CE 659/1999.
(3) Beneficiarul nu mai poate primi niciun alt ajutor de stat până la îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1).
Art. 27. – (1) Consiliul Concurenței trimite de îndată furnizorului de ajutor de stat o copie a deciziei Comisiei
Europene prin care s-a dispus recuperarea ajutorului de stat ilegal sau a ajutorului utilizat abuziv, primită prin
intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.
(2) Furnizorul de ajutor de stat transmite beneficiarului de îndată o copie a deciziei Comisiei Europene.
(3) Furnizorii de ajutor de stat au obligația de a lua de îndată toate măsurile necesare pentru aplicarea deciziei
Comisiei Europene, în vederea îndeplinirii obligațiilor de stat membru.
Art. 28. – Furnizorul de ajutor de stat înștiințează beneficiarul ajutorului de stat cu privire la obligația de
rambursare sau recuperare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat abuziv care rezultă din decizia Comisiei Europene.
Art. 29. – (1) În cazul în care beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat, furnizorul, în baza deciziei Comisiei
Europene, se va adresa Curții de Apel București pentru ca aceasta să dispună anularea actului prin care a fost
acordat ajutorul de stat și, pe cale de consecință, recuperarea acestuia și a dobânzii aferente.
(2) Hotărârea Curții de Apel București este supusă recursului. Recursul se judecă la Înalta Curte de Casație și
Justiție. Dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător.
Art. 30. – (1) Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și
furnizorii de ajutor de stat în procedura de adoptare a deciziilor de suspendare sau recuperare provizorie a
ajutoarelor de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Regulamentul CE 659/1999.
(2) Consiliul Concurenței transmite de îndată furnizorului o copie a deciziei prin care s-a dispus suspendarea sau
recuperarea provizorie a ajutorului de stat. Furnizorii de ajutor de stat au obligația de a lua măsurile necesare
pentru aplicarea deciziei Comisiei Europene.
39
(3) În cazul în care Comisia Europeană a decis recuperarea provizorie a ajutorului de stat, dispozițiile art. 29 se
aplică în mod corespunzător.
Art. 31. – În situația în care Comisia Europeană a decis suspendarea ajutorului de stat în conformitate cu
dispozițiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul CE 659/1999, furnizorul de ajutor de stat suspendă acordarea acestuia
de la data primirii deciziei Comisiei Europene prin intermediul Reprezentanței permanente a României pe lângă
Uniunea Europeană. Actul prin care furnizorul de ajutor de stat dispune suspendarea ajutorului de stat are ca efect
încetarea imediată a acordării acestuia, până la stabilirea compatibilității măsurii de sprijin financiar cu regulile
comunitare.
Art. 32. – (1) Furnizorii de ajutor de stat transmit Consiliului Concurenței date, informații și documente cu privire la
stadiul recuperării, al recuperării provizorii sau al suspendării ajutoarelor de stat.
(2) În aplicarea prevederilor referitoare la ajutorul de stat ilegal și la cel utilizat abuziv, furnizorii de ajutor de stat
pot să emită proceduri proprii.
CAPITOLUL VI
Contravenții și sancțiuni
Art. 33. – (1) Constituie contravenții dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu
amendă cuprinsă între 5.000 lei și 40.000 lei următoarele fapte ale beneficiarilor de ajutor de stat:
a) furnizarea de informații și documente inexacte sau incomplete, precum și nefurnizarea informațiilor și
documentelor solicitate în termenele stabilite de Consiliul Concurenței sau de furnizori autorități publice;
b) refuzul de a se supune controlului desfășurat conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;
c) refuzul acordării explicațiilor solicitate conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;
d) neîndeplinirea obligației de organizare a evidenței specifice privind ajutoarele de stat primite.
(2) Constituie contravenții dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă
cuprinsă între 5.000 lei și 40.000 lei următoarele fapte ale furnizorilor de ajutor de stat:
a) furnizarea de informații și documente inexacte sau incomplete, precum și nefurnizarea informațiilor și
documentelor solicitate în termenele stabilite de Consiliul Concurenței, cu excepția art. 10 alin. (1) și art. 12;
b) refuzul acordării explicațiilor solicitate conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;
c) neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 6 și art. 27 alin. (3).
(3) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se constată și se sancționează de Consiliul Concurenței, în condițiile
prevăzute la art. 25 alin. (3), sau de furnizorii autorității publice, prin persoane împuternicite.
(4) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se constată și se sancționează de Consiliul Concurenței, prin persoane
împuternicite.
(5) Personalul care efectuează controlul în condițiile prevăzute la art. 25 alin. (3), la solicitare, beneficiază de
protecție din partea organelor abilitate ale statului.
(6) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
__________
Partea introductivă a alin. (1) a fost modificată prin art. unic pct. 10 din Legea nr. 137/2007.
– Partea introductivă a alin. (2) a fost modificată prin art. unic pct. 11 din Legea nr. 137/2007.
– Alineatele (3) și (5) au fost modificate prin art. unic pct. 12 din Legea nr. 137/2007.
CAPITOLUL VII
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 34. – (1) În scopul aplicării prezentei ordonanțe de urgență, Consiliul Concurenței adoptă regulamente și
instrucțiuni, în funcție de evoluția acquis-ului comunitar.
(2) Regulamentele, instrucțiunile și orice modificare adusă acestora necesită avizul Consiliului Legislativ, pentru a
putea fi adoptate în plenul Consiliului Concurenței, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,
prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței.
Art. 35. – (1) Abrogat.
(2) Reglementările privind secretul profesional nu sunt aplicabile în cazul transmiterii de rapoarte, informații sau
documente cerute pentru punerea în aplicare a procedurilor naționale și comunitare în domeniul ajutorului de stat și
al publicării de rapoarte, sinteze și alte documente întocmite în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență.
__________
Alineatul (1) a fost abrogat prin art. unic pct. 13 din Legea nr. 137/2007.
– Alineatul (2) a fost modificat prin art. unic pct. 14 din Legea nr. 137/2007.
Art. 36. – Echivalentul în euro al ajutorului de stat este stabilit în funcție de cursul de schimb valutar stabilit de
Banca Națională a României la data acordării.
Art. 37. – (1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, se abrogă.
40
(3) Procedura de examinare a notificărilor înregistrate la Consiliul Concurenței în baza Legii nr. 143/1999,
republicată, pentru care nu s-au emis decizii până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,
încetează de drept la această dată.
(4) Investigațiile în derulare, inițiate potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, republicată, încetează de drept la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(5) Deciziile Consiliului Concurenței continuă să-și producă efectele.
CAP. 5. ASPECTE PROCEDURALE ȘI SANCȚIUNI
PROCEDURA DE EXAMINARE PRELIMINARĂ, DE INVESTIGARE ȘI DE LUARE A
DECIZIILOR
Procedura investigării
Consiliul Concurentei dispune efectuarea de investigatii, potrivit atributiilor sale:
a) din oficiu;
b) la plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si direct prin incalcarea
prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 13 si 16;
c) la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici interesati, conform
prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 14 alin. (2);
d) la cererea oricareia dintre autoritatile, institutiile, organizatiile sau a oricaruia dintre organele
mentionate la art. 30 lit. a)-f).( Presedintelui Romaniei;comisiilor parlamentare, senatorilor si
deputatilor; organelor administratiei publice centrale si locale;organizatiilor profesionale, patronale si
sindicale interesate, incluzand printre acestea si Camera de Comert si Industrie a Romaniei;
organizatiilor pentru protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor.)
Potrivit art. 39, descoperirea si investigarea incalcarilor prevederilor prezentei legi incumba
Consiliului Concurentei care actioneaza prin inspectorii de concurenta .
In realizarea investigatiilor, precum si a atributiilor conferite in baza prezentei legi, inspectorii
de concurenta pot solicita agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici informatiile si
documentele care le sunt necesare, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si pot stabili termene
pana la care aceste informatii si documente sa le fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta in prezenta
lege.
Pentru investigarea incalcarii prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenta sunt abilitati cu
puteri de inspectie, cu exceptia debutantilor, si au urmatoarele puteri de inspectie:
a) sa intre in spatiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agentii economici ori
asociatiile de agenti economici le detin legal;
b) sa examineze orice documente, registre, acte financiarcontabile si comerciale sau alte
evidente legate de activitatea agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici, indiferent de
locul in care sunt depozitate;
c) sa ia declaratii reprezentantilor si angajatilor agentului economic sau asociatiei de agenti
economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante;
d) sa ridice sau sa obtina in orice forma copii ori extrase din orice documente, registre, acte
financiar-contabile si comerciale sau din alte evidente legate de activitatea agentului economic sau
asociatiei de agenti economici;
e) sa sigileze orice amplasament destinat activitatilor agentului economic sau asociatiei de
agenti economici si orice documente, registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente
legate de activitatea agentului economic sau asociatiei de agenti economici, pe durata si in masura
necesara inspectiei.
(2) Inspectorii de concurenta cu puteri de inspectie, prevazuti la alin. (1), vor proceda la actele
prevazute la alin. (1) numai daca exista indicii ca pot fi gasite documente sau pot fi obtinute informatii
considerate necesare pentru indeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat intr-un
proces-verbal de constatare si inventariere.
(3) Inspectorii de concurenta cu puteri de inspectie pot face inspectii inopinate si pot solicita
orice fel de informatii sau justificari legate de indeplinirea misiunii, atat la fata locului, cat si la
convocare la sediul Consiliului Concurentei.
41
(4) Exercitarea puterilor de inspectie se face in conformitate cu regulamentul privind
organizarea, functionarea si procedura Consiliului Concurentei.
In baza autorizarii judiciare date prin incheiere, dată așa cum se va arăta în continuare,
inspectorul de concurenta poate efectua inspectii in orice alte spatii, inclusiv domiciliul, terenuri sau
mijloace de transport apartinand conducatorilor, administratorilor, directorilor si altor angajati ai
agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici supusi investigatiei.
Inspectorii de concurenta pot proceda la inspectii, în situația mai sus arătată, doar in baza unui
ordin emis de catre presedintele Consiliului Concurentei si cu autorizarea judiciara data prin incheiere
de catre presedintele tribunalului in a carui circumscriptie sunt situate locurile de controlat sau de
catre un judecator delegat de acesta. Cand aceste locuri sunt situate in circumscriptiile unor tribunale
diferite si actiunea trebuie desfasurata simultan in fiecare dintre ele, oricare dintre presedintii
tribunalelor competente poate emite o incheiere unica.
Cererea de autorizare trebuie sa cuprinda toate informatiile de natura a justifica inspectia, iar
judecatorul sesizat este tinut sa verifice daca cererea este intemeiata.
Inspectia si actele pe care le cuprinde se efectueaza sub autoritatea si sub controlul judecatorului
care le-a autorizat.
Judecatorul poate inspecta locurile supuse interventiei, putand decide in orice moment
suspendarea sau incetarea inspectiei.
Oricare ar fi imprejurarile, inspectia nu poate incepe inainte de ora 8,00 sau dupa ora 18,00 si
trebuie efectuata in prezenta ocupantului locului sau a reprezentantului sau; numai inspectorii de
concurenta, ocupantul locului sau reprezentantul sau pot lua cunostinta de piese si documente inaintea
ridicarii acestora.
Inventarele si punerile de sigilii se fac conform dispozitiilor Codului de procedura penala;
originalele procesului-verbal si ale inventarului sunt transmise judecatorului care a ordonat inspectia,
iar piesele si documentele care nu mai sunt utile stabilirii adevarului vor fi restituite ocupantului
locului.
Incheierea mentionata la alin. (1) poate fi atacata cu recurs la curtea de apel; recursul nu este
suspensiv de executare.
Consiliul Concurentei este informat de indata despre inceperea inspectiei si despre operatiunile
efectuate.
Organele administratiei publice centrale si locale, precum si orice alte institutii si autoritati
publice sunt obligate sa permita inspectorilor de concurenta accesul la documentele, datele si
informatiile detinute de acestea, potrivit puterilor de inspectie stabilite de presedintele Consiliului
Concurentei, fara a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea
documente, date si informatii.
Inspectorii de concurenta, primind acces la documentele, datele si informatiile mentionate
anterior, sunt tinuti la respectarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu atribuit
legal respectivelor documente, date si informatii.
Examinarea plângerii
La primirea unei cereri sau plangeri denuntand, respectiv acuzand o practica anticoncurentiala,
Consiliul Concurentei examineaza daca aceasta prezinta suficient temei de fapt si de drept pentru a
justifica dispunerea pornirii unei investigatii.
Daca cererea sau plangerea nu prezinta suficiente temeiuri pentru a justifica pornirea unei
investigatii, Consiliul Concurentei o respinge, comunicand decizia, in scris, autorului, cu precizarea
motivelor, in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii sau a plangerii. Decizia de respingere va
fi precedata de ascultarea argumentelor reclamantului in fata comisiei Consiliului Concurentei care
coordoneaza compartimentul de specialitate implicat.
In cazul in care cererea sau plangerea inaintata nu cade sub incidenta prezentei legi, Consiliul
Concurentei va raspunde, in scris, in termenele prevazute prin legi speciale.
De cate ori dispune pornirea unei investigatii, presedintele Consiliului Concurentei desemneaza un
raportor, responsabil pentru intocmirea raportului asupra investigatiei, comunicarea lui partilor in
cauza, primirea observatiilor si prezentarea raportului in plenul Consiliului Concurentei, daca este
cazul.
42
Raportorul desemnat instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie, propunand
Consiliului Concurentei dispunerea masurilor care sunt de competenta acestuia.
Atunci cand, in urma declansarii unei investigatii, se constata ca aceasta nu a condus la
descoperirea unor dovezi suficiente privind incalcarea legii, care sa justifice impunerea de masuri sau
sanctiuni de catre Consiliul Concurentei, acesta, prin ordin al presedintelui, va putea inchide
investigatia si va informa de indata partile implicate. Cu exceptia situatiei in care investigatia s-a
declansat ca urmare a unei plangeri, inchiderea unei investigatii nu necesita audierea in plenul
Consiliului Concurentei.
Cu exceptia situatiei anterioare, orice procedura de investigatie necesita audierea agentilor
economici participanti la intelegerea, decizia luata de asociatii de agenti economici, practica
concertata, abuzul de pozitie dominanta sau la concentrarea economica, obiect al investigatiei.
Audierea este dispusa de presedintele Consiliului Concurentei.
Presedintele Consiliului Concurentei poate desemna experti si poate admite audierea autorului
plangerii sau al reclamatiei, la cererea acestuia, precum si a oricarei persoane fizice sau juridice care
declara ca detine date si informatii relevante pentru stabilirea adevarului in cauza investigata.
Neprezentarea sau renuntarea la audiere, precum si refuzul oricarei depozitii sau declaratii nu
constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigatie.
Cu minimum 30 de zile inainte de data fixata pentru audiere, o copie a raportului va fi
transmisa, spre luare la cunostinta, persoanelor a caror audiere a fost dispusa fiind obligatorie.
Persoanelor a caror audiere a fost admisa fărâ ca aceatsa să fi foct obligatorie li se va trimite copia
raportului numai la cerere si daca presedintele Consiliului Concurentei apreciaza ca este util in
interesul investigatiei.
Presedintele Consiliului Concurentei poate permite partilor in cauza consultarea dosarului la
secretariatul Consiliului Concurentei si obtinerea, contra cost, de copii si extrase ale actelor procedurii
de investigatie.
Documentele, datele si informatiile din dosarul cauzei, care prezinta caracter de secret de stat
ori sint confidentiale, nu sint accesibile pentru consultare ori obtinere de copii sau extrase decit prin
decizie a presedintelui Consiliului Concurentei.
In cazul unei proceduri de investigatie, avind ca obiect o concentrare economica, dispozitiile
prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sint aplicabile asociatilor si directorilor
executivi ai entitatilor participante la concentrare, in masura in care ei justifica in cauza un interes
legitim.
Luarea deciziilor
Dupa audierile dispuse si, daca este cazul, admise si dupa examinarea observatiilor partilor
asupra raportului de investigatie, Consiliul Concurentei poate decide, dupa cum urmeaza:
a) in cazul unei investigatii, dispusa din oficiu sau la sesizare, privind incalcarea prevederilor
art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, dupa caz, sa ordone incetarea practicilor anticoncurentiale constatate, sa
formuleze recomandari, sa impuna partilor conditii speciale si alte obligatii, sa aplice agentilor
economici amenzi in conditiile prevazute la cap. VI;
b) in cazul unei cereri, conform prevederilor art. 5 alin. (3), sa emita o decizie motivata de
acordare sau de refuz de exceptare individuala prin dispensa pentru intelegerea, decizia luata de
asociatii de agenti economici ori practica concertata in cauza.
Inainte de emiterea unei decizii conform celor precizate anterior sau ca soluție la o notificare a
unei concentrări economice, Consiliul Concurentei poate impune – printr-o decizie privind masuri
interimare – agentilor economici implicati luarea oricarei masuri pe care o considera necesara in
scopul restabilirii mediului concurential si repunerii partilor in situatia anterioara.
Masurile de suspendare sau de interdictie a practicilor anticoncurentiale constatate, precum si
dispozitiile obligatorii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara vor fi dispuse de
Consiliul Concurentei, in aplicarea prevederilor art. 50 si 51, numai la constatarea unor fapte manifest
ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale prohibite expres de prezenta lege si care trebuie
eliminate fara intarziere, pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav si cert.
Masurile luate trebuie sa fie strict limitate, atat in durata, cat si in obiectul lor, la ceea ce este
necesar pentru a corija afectarea liberei concurente.
43
Deciziile luate de Consiliul Concurentei vor fi comunicate de indata partilor ; ele pot fi atacate
in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanta poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate.
Deciziile vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pe cheltuiala
contravenientului sau a solicitantului, dupa caz, ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurentei.
La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici in cauza,
astfel incit secretul profesional sa nu fie divulgat.
SANCȚIUNI
Nulitatea
Sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, conventii sau
clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din prezenta
lege.
Amenda
Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de pana la 1% din cifra de afaceri totala
din anul financiar anterior sanctionarii urmatoarele fapte:
a) omisiunea notificarii unei concentrari economice cerute de art. 16;
b) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete prin solicitarea facuta conform prevederilor
art. 5 alin. (3) ori prin notificarea facuta conform prevederilor art. 16;
c) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau
nefurnizarea informatiilor si documentelor solicitate conform prevederilor art. 41;
d) furnizarea de informatii, documente, inregistrari si evidente intr-o forma incompleta in
timpul inspectiilor desfasurate conform prevederilor art. 42;
e) refuzul de a se supune unei inspectii desfasurate conform prevederilor art. 42 si 43.
(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de pana la 10% din cifra de afaceri
totala realizata in anul financiar anterior sanctiunii urmatoarele fapte:
a) incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 13;
b) punerea in practica a unei operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor art.
16 alin. (4) si (5);
c) inceperea unei actiuni de concentrare economica declarata incompatibila cu prevederile
prezentei legi printr-o decizie a Consiliului Concurentei, luata conform prevederilor art. 51 alin. (2)
lit. a);
d) neindeplinirea unei obligatii sau a unei conditii impuse printr-o decizie luata in conformitate
cu prevederile prezentei legi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), Consiliul Concurentei va stabili, prin instructiuni,
conditiile si criteriile de aplicare a unei politici de clementa, care poate merge pana la absolvire de
raspundere pecuniara.
Individualizarea sanctiunii in cazul savarsirii vreuneia dintre contraventiile anterior indicate se
face tinand seama de gravitatea si durata faptei si a consecintelor sale asupra concurentei. Sanctiunile
vor fi gradate pe transe, prin instructiuni adoptate de catre Consiliul Concurentei.
Daca in termen de 45 de zile de la notificarea deciziei luate de Consiliul Concurentei, in
conformitate cu prevederile prezentei legi, agentul economic in cauza nu se conformeaza masurilor
dispuse de acesta, Consiliul Concurentei ii poate aplica amenda maxima prevazuta la art. 56 ori poate
cere instantei judecatoresti competente dispunerea uneia dintre masurile stabilite la art. 7 alin. (1).
Amenzi cominatorii
Consiliul Concurentei poate obliga, prin decizie, agentii economici sau asociatiile de agenti
economici la plata unor amenzi cominatorii, in suma de pana la 5% din cifra de afaceri zilnica medie
din anul financiar anterior sanctionarii, pentru fiecare zi de intarziere, calculata de la data stabilita prin
decizie, pentru a-i determina:
a) sa respecte prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 6 si ale art. 13;
b) sa aplice masurile enuntate printr-o decizie luata conform prevederilor art. 50 lit. a) si b), ale
art. 51 alin. (2) lit. c) si ale art. 52 alin. (1) si (2);
c) sa furnizeze in mod complet si corect informatiile si documentele care le-au fost cerute
conform prevederilor art. 41;
44
d) sa se supuna inspectiei prevazute la art. 42-44.
Contraventiile prevazute in prezenta lege se constata si se sanctioneaza de catre Consiliul
Concurentei in plen, comisii sau prin inspectorii de concurenta.
Sanctiunile pentru contraventiile prevazute la art. 56 alin. (1) lit. a) si b) se aplica de catre
plenul Consiliului Concurentei prin aceeasi decizie prin care s-a constatat savarsirea respectivei
contraventii. Instanta competenta este cea prevazuta la art. 52 alin. (4).
Deciziile prevăzute de al 3 și 3 indice 1 pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia
contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare.
In baza deciziei Consiliului Concurentei profiturile sau, dupa caz, veniturile suplimentare
realizate de agentii economici ca urmare a savarsirii contraventiilor prevazute si sanctionate de
prezenta lege vor fi confiscate si varsate la bugetul de stat.
Deciziile emise conform art. 59 si 60 vor fi comunicate partilor in cauza de catre Consiliul
Concurentei si vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pe cheltuiala
contravenientului sau a solicitantului, dupa caz, ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurentei.
La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici in cauza,
astfel incit secretul profesional sa nu fie divulgat.
Prescripția
Dreptul Consiliului Concurentei de a aplica sanctiuni contraventionale pentru incalcarile
prevederilor prezentei legi se prescrie dupa cum urmeaza:
a) in termen de 3 ani, in cazul incalcarii prevederilor art. 55 lit. c), d) si e);
b) in termen de 5 ani, in cazul tuturor celorlalte incalcari ale prevederilor prezentei legi.
Prescriptia dreptului la actiune al Consiliului Concurentei incepe sa curga de la data incetarii
practicii anticoncurentiale. In cazul incalcarilor legii, ce au caracter de continuitate sau de
repetabilitate, prescriptia incepe sa curga de la data incetarii ultimului act sau fapt anticoncurential in
cauza.
Orice actiune intreprinsa de catre Consiliul Concurentei in scopul unei examinari preliminare sau
in scopul declansarii unei investigatii in legatura cu o anumita incalcare a legii va intrerupe cursul
termenelor de prescriptie . Intreruperea termenului de prescriptie va avea efect de la data comunicarii
actiunii intreprinse de catre Consiliul Concurentei, facuta catre cel putin un agent economic sau o
asociatie de agenti economici care a participat la savarsirea incalcarii legii.
Actiunile ce pot fi intreprinse de catre Consiliul Concurentei si care intrerup cursul termenului
de prescriptie includ, in principal, urmatoarele:
a) solicitari de informatii, in scris;
b) ordin al presedintelui Consiliului Concurentei de declansare a unei investigatii;
c) inceperea procedurilor legale.
Intreruperea termenului de prescriptie isi produce efectele fata de toti agentii economici sau
asociatiile de agenti economici care au participat la savarsirea incalcarii legii.
In cazul intreruperii termenului de prescriptie, un nou termen, cu o durata similara, incepe sa
curga de la data la care Consiliul Concurentei a intreprins una dintre actiunile mentionate . Termenul
de prescriptie va expira cel mai tarziu in ziua in care se implineste perioada egala cu dublul
termenului de prescriptie, aplicabil pentru savarsirea incalcarii in cauza, in situatia in care Consiliul
Concurentei nu a impus nici una dintre sanctiunile prevazute de prezenta lege.
Infracțiuni
Participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 si care nu sint exceptate
conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului Concurentei.
Instanta judecatoreasca poate dispune publicarea, in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a
hotaririi definitive.
Independent de sanctiunile aplicate in conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la
actiune al persoanelor fizice si/sau juridice pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat lor printr-
o practica anticoncurentiala prohibita de prezenta lege ramine rezervat.
45
Orice persoana care utilizeaza sau divulga , in alte scopuri decit cele prevazute de prezenta lege,
documente sau informatii cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunostinta in
indeplinirea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, raspunde potrivit legii penale, putind fi
obligata si la repararea prejudiciului cauzat.
PARTEA III-A CONCURENȚA NELOIALĂ
CAP. 1. ASPECTE INTRODUCTIVE
Concurența liberă în mod absolut generează dezordine și sfârșește prin a se distruge pe ea însăși.
Concurența ucide concurența, căci din eliminare în eliminare, ea conduce către crearea monopolurilor.
Pe de altă parte, contrar utopiei liberale, concurența nu este o stare naturală, spontană și normală,
ci dimpotrivă, o economie concurențială este departe de a fi o economie comodă. Ea obligă pe
producători să inoveze și să amelioreze calitatea produselor, îi determină pe comercianți să vândă mai
ieftin și să ofere servicii cât mai potrivite, cu nevoile clientelei iar pe consumatori să fie cât mai diligenți
dacă vor să-și impună exigențele pe piață.
În consecință, nedorită, neagreată și chiar neacceptată de unii actori ai pieței, concurența este
deosebit de vulnerabilă.
Expresia „concurență neloială” este mai mult o imagine sugestivă decât un concept.. Ea evocă faptul că ,
în plan micro economic concurenții trebuie să se abțină de la anumite practici, profitabile poate dar care
contravin obligației de lealitate.
Se poate afirma că dincolo de „ambalajul” juridic conferit de lege și /sau jurisprudență, sâmburele
conceptual este unul moral. Morala în afaceri- este o formă particulară, un gen al moralei universale, este
suma constrângerilor legale și uzanțelor comerciale oneste sancționate prin drept.
În legislația românească reglementarea de bază o constituie Legea 11/91 privind combaterea
concurenței neloiale acesteia adăugându-i-se și alte acte normative: Legea 148/2000 privind publicitatea,
OUG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
Art 1 și 2 din Legea 11/91 ilustrează convingător împletirea dreptului cu morala.
Astfel, potrivit art.1, comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit
uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerințelor concurentei loiale.
Constituie concurenta neloiala, in sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite
in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum si de efectuare
a prestărilor de servicii.
Este considerata ca fiind contrara uzanțelor comerciale cinstite utilizarea in mod neloial a
secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau
utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict si achiziționării de secrete
comerciale de către terții care cunoșteau ca respectiva achiziție implica astfel de practici, de natura sa
afecteze poziția comercianților concurenți pe piață.
Constituie secret comercial informația care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor
acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este ușor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in
mod obișnuit cu acest gen de informație si care dobândește o valoare comerciala prin faptul ca este
secreta, iar deținătorul a luat măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în
regim de secret; protecția secretului comercial operează atâta timp cât condițiile enunțate anterior sunt
îndeplinite.
Constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (mărci,
firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfășurării
activității sale.
Încălcarea obligației prevăzute la art. 1 atrage răspundere civilă, contravențională ori penală, în
condițiile prezentei legi.
Prin urmare, criteriul juridic al determinării concurenței neloiale este neloialitatea și nu
denaturarea clientelei, care poate fi doar, eventual, o consecință ( fără caracter necesar) ( există și opinia
contrară). Ceea ce se vizează prin reglementarea legală și prin întreaga teorie a concurenței neloiale sunt
mijloacele iar nu scopurile, cu atât mai mult, cu cât „clientela nu este decât o valoare volatilă într-un
46
patrimoniu, este norocul în mișcare iar nu static.” Căci clientele nu este un bun și nimeni nu poate fi
„proprietarul unei clientele, iar aceasta nu poate constitui în mod direct obiect al actelor juridice”
Trebuie făcută diferența între concurența neloială, concurența anticontractuală și concurența
ilegală; diferențiere trebuie realizată și în raport de atingerile drepturilor de proprietate intelectuală.
Concurența neloială și concurența anticontractuală. Clauze de nonconcurență.
Concurența anticontractuală este cea care înfrânge o clauză stipulată într-un contract (de muncă,
de închiriere sau vânzare a unii fond de comerț)
Condițiile de validitate a clauzelor de nonconcurență sunt:
– existența unui interes legitim al beneficiarului;
– menținerea libertății economice a debitorului obligației de nonconcurență.
În cazul încălcării clauzei de nonconcurență răspunderea făptuitorului va fi contractuală iar în
cazul concurenței neloiale va fi delictuală.
Concurența neloială și concurența ilegală ..
Concurența ilegală este aceea care înfrânge o interdicție formulată prin lege sau un alt act
normativ.
Comerciantul lezat îl poate acționa în judecată pe cel culpabil, în temeiul răspunderii civile
delictuale, solicitând daune materiale și/sau morale ori chiar numai încetarea actelor neleale.
Spre deosebire de concurența anticontractuală, care exclude incidența normelor care sancționează
concurența neloială, concurența ilegală este constitutivă de concurență neloială.
Concurența neloială și contrafacerea.
Contrafacerea desemnează generic orice atingere adusă monopolului de exploatare care decurge
dintr-unul din drepturile de proprietate intelectuală (brevete de invenții, desene și modele industriale,
mărci depuse, opere literare și artistice, programe de calculator, topografii de circuite integrate).
Contrafacerea înseamnă violarea unui drept absolut, exclusiv, în timp ce concurența neloială –
violarea unei îndatoriri de respectare a bunelor moravuri în afaceri. În consecință, acțiunile care le
sancționează sunt fundamental diferite; ele au izvoare și finalități diferite. Prima din ele este exercitată de
către titularul unui drept de proprietate intelectuală în scopul de a obține sancționarea atingerii aduse
dreptului său exclusiv. A doua este exercitată de către un operator economic în scopul obținerii reparării
prejudiciului cauzat printr-un act neloial al unui concurent.
Acțiunea în contrafacere are un caracter special și nu se poate exercita decât în interiorul
frontierelor care-i sunt trasate de dreptul de proprietate intelectuală. Din momentul în care acțiunea în
contrafacere este admisibilă, ea trebuie să excludă exercițiul acțiunii în concurență neloială.
Acțiunea în concurență neloială – complement al acțiunii în contrafacere .
Jurisprudența admite „cumulul” celor două acțiuni când coexistă fapte distincte de contrafacere,
pe de o parte și concurență neloială, de cealaltă parte.
Acțiunea în concurență neloială a devenit un complement regulat al acțiunii în contrafacere.
Acțiunea civilă în concurență neloială, întemeiată pe art. 5 din Legea nr. 11/1991 poate fi
promovată alături de acțiunea în contrafacere, întemeiată pe reglementările legilor speciale de protecție a
drepturile incorporale, atunci când se pot identifica, pentru fiecare dintre ele, temeiuri de fapt conexe, dar
distincte.
Acțiunea în concurență neloială – substitut al acțiunii în contrafacere.
Jurisprudența a admis această substituție în ipotezele în care acțiunea în contrafacere nu poate fi
promovată, datorită neîndeplinirii condițiilor sale specifice.
CAP. 2. RĂSPUNDEREA PENTRU CONCURENȚĂ NELOIALĂ
Răspunderea civilă
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale consacră drept fundament al acțiunii în
concurență neloială răspunderea civilă delictuală.
În consecință, exercițiul acțiunii se subordonează condițiilor clasice ale acestui tip de răspundere:
fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul, legătura de cauzalitate. O discuție prealabilă o necesită problema
raportului de concurență ca premisă a răspunderii.
Raportul de concurență.
47
În mod clasic s-a considerat că actul de natură să antreneze acest tip de răspundere trebuie să fie
săvârșit în cadrul unui raport de concurență între părți sau, cel puțin, acestea să activeze într-un același
context concurențial.
Acum, legea nr. 11/1991 lasă deschisă calea sancționării tuturor actelor neoneste săvârșite în
activitatea comercială sau industrială, chiar și în absența unui raport de concurență între autor și victimă.
Fapta ilicită.
Nu este posibilă o listă exhaustivă a actelor de concurență neloială. Comportamentele prin care se
exprimă aceasta sunt în consecință numeroase și variate, pe măsura inventivității umane. Determinarea lor
se poate face prin două precizări negative.
Faptele de concurență neloială nu constituie violarea unei îndatoriri generale de a nu aduce altora
prejudicii.
Faptele de concurență neloială nu pot fi reduse numai la depășirea uzanțelor profesionale.
Vinovăția.
Forma de vinovăție este, la fel ca în cazul răspunderii civile delictuale clasice, indiferentă.
Prejudiciul concurențial.
Diversitatea prejudiciului concurențial implică următoarele aspecte:
1. Diversitatea surselor prejudiciului.
Prejudiciul este reflectarea în planul consecințelor a actelor și faptelor de concurență neloială.
Putem distinge între actele negative și cele pozitive.
2. Diversitatea formelor de manifestare a prejudiciului.
Prejudiciul se poate manifesta, în esență, sub următoarele forme:
a) Deturnarea clientelei – însemnă prejudiciul clasic.
Constă în pierderea clientelei suferite de întreprinderea victimă a practicilor neloiale.
b) Uzurparea unei valori economice. – reprezentată în primul rând prin notorietatea întreprinderii
victimă.
3. Diversitatea consecințelor prejudiciului.
Înseamnă că acestea se pot produce în plan material sau/și în plan moral, corespunzător formelor
prejudiciului patrimonial și nepatrimonial (moral) din cadrul răspunderii civile delictuale clasice.
În pofida multitudinii surselor, formelor de manifestare și a consecințelor sale, prejudiciul
concurențial are o unitate fundamentală, determinată de unicitatea izvorului juridic: art. 998, 999 C. civ.
Temeiul său juridic esențial este și rămâne responsabilitatea civilă delictuală sau cvasidelictuală.
Ceea ce trebuie indemnizat este doar prejudiciul cert, adică cel actual și cel virtual, ambele fiind
susceptibile de o evaluare imediată.
Raportul de cauzalitate .
Repararea prejudiciului produs prin fapte de concurență este condiționată și de probarea acestui
element al răspunderii, chiar dacă, adeseori, în practică, el se bucură de o atenție mai redusă.
Aspecte procesuale privind acțiunea în concurența neloială.
A) Acțiunile civile în materie de concurență neloială.
Acțiunea în încetarea tulburării .
Art. 6 din Legea nr. 11/1991 consacră în termeni generali această acțiune, impunând
comerciantului care săvârșește un act de concurență neloială să înceteze sau să înlăture actul, precum și să
restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit de la deținătorul lor legitim.
Măsurile de principiu care pot fi luate sunt:
– pentru încetarea actului neloial;
– pentru înlăturarea lui.
Fiind vorba despre obligații de a face sau de a nu face, instanța poate asigura executarea lor prin
obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Acțiunea în încetarea tulburării, sprijinită, dacă este cazul, de ordonanța președințială, este
considerată în doctrină a fi cea mai importantă acțiune în concurență neloială.
Acțiunea în constatare .
Având în vedere condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ., o acțiune în constatarea caracterului
neloial al actului de competiție economică, promovată independent de orice altă acțiune, nu este
admisibilă.
Publicarea hotărârii .
48
Odată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei ,instanța poate
obliga la publicarea hotărârii , în presă , pe cheltuiala făptuitorului, de obicei cu titlu accesoriu.
Acțiunea în daune interese
Prevăzută în partea finală a art 6 din Legea 11/1991 este supusă , în principiu, probării condițiilor
generale ale răspunderii civile delictuale.
Acțiunea în repararea prejudiciului moral .
Art.9 din Legea 11/1991 recunoaște posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral,
fără nici o referire la natura drepturilor sau intereselor lezate.
Calitatea procesuală :
-activă: comerciantul-victimă, consumatorii-dar numai pentru acțiunile reparatorii., în măsura în
care au suferit un prejudiciu direct, asociațiile pentru protecția consumatorilor, asociațiile
profesionale
– pasivă: autorul comportamentului neloial.
Termenul de prescripție: un an de la dat la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
dauna și pe cel care a săvârșit-o dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunii în concurență neloială aparține
tribunalului .
Răspunderea penală
Art.5 din Legea 11/1991 incriminează ca infracțiuni un număr de șapte fapte, considerate că prezintă
un grad de pericol social mai ridicat decât celelalte delicte civile și contravenții.
Art 5 are urm[torul conținut:
Acțiunea penală poate fi însoțită de acțiunea civil – în daune-interese sau pentru repararea
prejudiciului moral.
Protecția legală cu titlu penal a loialității concurenței are un caracter secundar, protecția de drept civil
și cea administrativă având un rol principal, majoritatea actelor de concurență neloială fiind sustrase de
sub incidența normelor penale.
Răspunderea administrativă .
Acoperă un spațiu foarte larg între răspunderea civilă- care este dreptul comun și răspunderea
penală, care constituie excepția.
Legea 11/1991 consacră ca fiind contravenții unele acte clasice de concurență neloială:
dezorganizarea unei întreprinderi, denigrarea, deturnarea clientelei, publicitate mincinoasă.
Art.4 are următorul conținut:
CAP. 3. ACTELE DE CONCURENȚĂ NELOIALĂ
Potrivit clasificării clasice, concurența neloială se poate manifesta sub 3 forme: imitația,
dezorganizarea și denigrarea. La care s-ar mai putea adăuga ruperea egalității de concurență.
IMITAȚIA
Copierea ca act de concurență licit poate să privească produsul sau poate consta într-o identificare
cu întreprinderea sau „ copierea ideilor” ori uzurparea muncii altuia.
1.Imitarea produsului
Se poate realiza prin ceea ce se numește copia servilă, o imitație profundă, care atinge produsul,
dincolo de aspectul său exterior, în specificitatea sa tehnică, în caracteristicile și funcționalitatea sa.. Ținta
unor asemenea manopere o constituie obiectele al căror succes comercial este asigurat și care nu sunt
protejate de drepturi exclusive (caz în care ne-am afla în prezența contrafacerii și a acțiunii
corespunzătoare)(jucării sau jocuri de copii, computere). Copierea poate fi și cvasi servilă- realizându-se
doar o asemănare între cele 2 produse .
Este necesar să se probeze confuzia în spiritul consumatorilor sau numai riscul unei asemenea
confuzii.. În consecință trebuie să se probeze similitudinea celor 2 produse și faptul că se adresează
aceleiași clientele.
Imitatorul poate fi exonerat de răspundere prin invocarea a 3 justificări:
49
– natura produsului . Atunci când imitarea rezultă din natura produsului, nu este condamnabilă-de
exemplu copia servilă a unei publicații cu programe de televiziune.
– banalitatea produsului. Dacă produsul este banal, el poate fi imitat, neavând relevanță posibilitatea
confuziei. Condiția originalității produsului este comună cu proprietatea intelectuală, diferită fiind
intensitatea acestei originalități: produsul nu merită protecție dacă nu este rezultatul unui efort de
concepție, pentru că este neloial să copiezi doar atunci când îți însușești munca de creație a altuia.
– imitarea impusă de exigențe tehnice.
Pentru angajarea răspunderii nu este necesar ca imitatorul să fi acționat cu intenție, să fi fost de rea
credință; este indiferent dacă a fost sau nu de bună credință.
2.Identificarea cu întreprinderea
Comerciantul neloial poate merge mai departe și să urmărească să fie ele însuși identificat de
public cu un alt comerciant concurent, notoriu, astfel încât confuzia să privească provenința produsului
respectiv. Nemaiștiind cărui producător aparține produsul imitat, clientele este deturnată spre concurentul
neloial.
Identificarea cu o întreprindere implică imitarea semnelor distinctive ale acesteia: numele,
emblema, aranjamentul material, orice semn distinctiv al întreprinderii.
Imitarea numelui comercial se poate realiza prin:
-omonimie- care este liberă dar poate genera probleme,
-utilizarea comercială a numelui altuia- care nu est eliberă.
Competitorul neloial încearcă să creeze în percepția publicului confuzie între întreprinderea sa și cea
concurentă, în scopul captării clientelei, în mod nelegitim.
Confuzia depinde de două elemente:
– cele două întreprinderi trebuie să desfășoare activități concurențiale;
-cele două întreprinderi acționează în apropiere una de cealaltă;
Uzurparea prestigiului altei întreprinderi. Parazitismul economic.
Termenul de parazitism economic semnifică acele acte de concurență neloială prin care
comerciantul neonest urmărește să obțină avantaje concurențiale cu minimum de efort, prin uzurparea
prestigiului altor întreprinderi.
Concurența parazitară.
Comerciantul parazit creează confuzie prin raportarea sa la o întreprindere notorie, căutând să
profite de prestigiul ei, pentru a exploata același tip de clientelă și a determina, în cele din urmă,
deturnarea acesteia în profitul său.
Exemplu clasic, punerea în paralel, pe un pliant distribuit clientelei, a unor produse de calitate
mediocră cu produse de lux, pentru evidențierea diferențelor de prețuri. Utilizat cu preponderență în
domeniul parfumurilor.
Legislația internă românească, prin art. 8 lit. g) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, într-
un mod asemănător, interzice publicitatea comparativă când „se profită în mod incorect de renumele unei
mărci de comerț”.
Este obligatorie proba confuziei asupra originii bunului: publicul nu cunoaște care întreprindere a
fabricat bunul și îl atribuie, eronat, întreprinderii notorii. Când întreprinderea „pirat” și întreprinderea
„piratată” operează în sectoare economice diferite, neloialitatea celei dintâi nu se concretizează prin
deturnarea clientelei celei de-a doua, pentru că ele nu prospectează aceeași clientelă. Consecința
neloialității și a confuziei publicului o constituie câștigarea de clientelă fără efort propriu.
Manoperele parazitare.
Nu este necesară proba nici unei confuzii: comerciantul nu caută în mod special să creeze o
confuzie în percepția publicului între produse, nici între întreprinderi, nici privind originea produselor.
Prejudiciul va consta într-o tulburare comercială, actuală sau viitoare, ținând de diluarea valorii mărfii
sau, mai general, a semnelor distinctive și de diminuarea capacității de concurență a întreprinderii
piratate, pe scurt, în uzurparea notorietății acesteia.
50
De pildă, fabricantul de jucării care-și denumește o jucărie „Orient-Expres” profită de reputația
trenului cu aceeași denumire pentru a o vinde mai ușor.
Fabricantul de cosmetice, care și-a denumit parfumul „Champagne” și l-a ambalat într-un flacon
asemănător sticlelor de șampanie, este culpabil de săvârșirea unui act de concurență neloială, sub forma
manoperelor parazite. El a profitat de prestigiul denumirii de origine Champagne, de munca și
perseverența a generații de producători, în scopul de a atrage clientelă pentru noul său parfum.
Dezorganizarea.
Doctrina distinge între dezorganizarea întreprinderii concurente și dezorganizarea pieței.
Dezorganizarea pieței aduce atingere nu numai unei anumite întreprinderi concurente, ci ansamblului
concurenților care fabrică sau distribuie un produs. Se includ, în principal practicarea unor prețuri
anormal de joase, în scopul eliminării concurenței și poată denumirea de abuz de poziție dominantă.
Dezorganizarea poate proveni însă și de la un operator fără putere economică deosebită, când
produce o ruptură a egalității în concurență. Acest tip de dezorganizare constituie obiectul prezentei
analize.
În funcție de scopul urmărit, dezorganizarea unei întreprinderi este de două feluri:
– care vizează activitatea productivă sau comercială a întreprinderii concurente. Aceasta, la rândul său,
poate fi:
– directă
– indirectă.
– care vizează rețelele de distribuție, prin dezvoltarea importurilor paralele.
Dezorganizarea directă.
Aceasta include în primul rând dezorganizarea activității adversarului prin mijloace brutale, chiar
primitive, cum ar fi deturnarea comenzilor sau suprimarea publicității acestuia.
Dezorganizarea indirectă.
Aceasta poate consta în:
a. utilizarea personalului întreprinderii rivale
b. obținerea de informații în condiții anormale.
a. Utilizarea personalului întreprinderii rivale.
Legea nr. 11/1991 conține câteva norme centrate pe această temă, instituind în sarcina celor
vinovați răspunderea contravențională, din care exemplificăm:
– oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori de alte avantaje salariatului
unui comerciant sau reprezentanților acestuia, pentru a cunoaște sau a folosi clientela sa.
– deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul
funcției deținute anterior la acel comerciant.
– concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant, în scopul înființării unei societăți concurente
care să capteze clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul
dezorganizării activității sale.
Observăm că ținta activităților neloiale o constituie în principal clientela adversarului. Clientela
este prin natura ei fluctuantă și „aparține” celui care știe să o câștige. Tocmai modalitățile de câștigare a
clientelei sunt vizate de cele trei variante legale, toate implicând manopere frauduloase:
– coruperea personalului întreprinderii rivale, în prima;
– utilizarea dolozivă a legăturilor stabilite cu clientela fostului patron, în a doua;
– raptul personalului unui comerciant, în a treia.
În absența unor manopere frauduloase nu suntem în prezența concurenței neloiale chiar dacă, prin
ipoteză, plecarea salariatului ar provoca o deplasare masivă a clientelei. Totul depinde de circumstanțe:
dacă se face dovada că ex-salariatul a utilizat sistematic practici de acaparare a clientelei, atunci
comportamentul este neloial. La fel, nu constituie act neleal per se nici constituirea unei noi societăți,
având același obiect de activitate cu o alta preexistentă, urmată de angajarea unor foști salariați ai
întreprinderii inițiale, chiar dacă prin aceasta s-ar determina un important transfer de clientelă. Ceea ce
51
primează este principiul libertății de inițiativă și, în consecință, este necesară probarea neloialității
concurentului.
b. Obținerea în condiții anormale a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-lui.
Cea mai semnificativă completare a legii privind combaterea concurenței neloiale, introdusă prin
Legea nr. 298/2001, este cea referitoare la protecția informației confidențiale. Legea încearcă definirea
acesteia astfel: „constituie secret comercial informația care, în totalitate sau în conexarea exactă a
elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care
se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că
este secretă, iar deținătorul a luat măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută
în regim secret.
Legiuitorul a urmărit crearea unui cadru normativ special pentru apărarea savoir-faire-ului (know-
how).
În literatura de specialitate, savoir-faire-ul este caracterizat astfel:
a) Este un ansamblu de cunoștințe tehnice privind capitalul tehnologic al unei întreprinderi, respectiv
fabricarea unui produs, exploatarea sau gestiunea unei întreprinderi, sau un ansamblu de cunoștințe
netehnice, comerciale, importante mai cu seamă în domeniul francizei. De exemplu: o formulă chimică;
un procedeu de fabricație; un anumit mod de a comercializa unele produse: prezentarea bunurilor,
corelarea acestora cu service-ul, metode de abordare a clienților.
b) Are caracter transmisibil, ceea ce înseamnă că elementele sale, cunoștințele care-l alcătuiesc pot fi
comunicate unor terți. Sunt excluse competența sau abilitățile tehnice ale unui salariat, care nu sunt
susceptibile de înstrăinare.
c) Are un caracter relativ secret, ceea ce înseamnă că informațiile care alcătuiesc savoir-faire-ul nu sunt în
mod liber accesibile publicului. Aceste informații nu implică însă în mod obligatoriu o noutate absolută
sau activitate intensivă și pot fi cunoscute de un număr mai mare de persoane, din cadrul aceleiași
întreprinderi, sau chiar din întreprinderi concurente care cunosc și aplică același know-how, obținut, pe
baza unor investiții proprii. Ceea ce este esențial, este ca deținătorii legitimi să ia măsuri rezonabile
pentru păstrarea confidențialității secretelor.
d) Ansamblul de cunoștințe care alcătuiesc savoir-faire-ul nu face obiectul unui brevet, fie că respectivele
cunoștințe nu îndeplinesc condițiile pentru a fi brevetate, fie că nu se dorește obținerea unui brevet.
Însușirea secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului poate fi directă sau indirectă.
a) Apropierea directă se poate face prin mijloace diverse, între care spionajul industrial sau
comercial este intens folosit. Legea nr. 11/1991 sancționează penal divulgarea, achiziționarea sau
utilizarea secretului comercial de către terți, fără consimțământul deținătorului său legitim, ca rezultat al
unei acțiuni de spionaj industrial sau comercial. Însușirea directă a unor informații secrete se mai poate
realiza și prin încălcarea obligației de confidențialitate de către persoane aparținând autorităților publice,
cărora informațiile le-au fost transmise de către comercianți în virtutea unor obligații legale., sau de către
mandatarii comercianților, împuterniciți de către aceștia să-i reprezinte în fața autorităților publice. De
asemenea, cum informația secretă constituie un bun incorporal, independent de suportul său, cu o certă
valoare patrimonială, și cum art. 208 C. pen. definește furtul ca fiind luarea unui bun mobil din posesia
sau detenția altuia, în scopul însușirii pe nedrept, ne apare ca fiind posibilă săvârșirea infracțiunii de furt
având ca obiect bunuri ce aparțin proprietății intelectuale.
Aceste texte coexistă cu altele, mai vechi. De exemplu, art. 196 C. pen. sancționează, sub
denumirea de „divulgarea secretului profesional”, divulgarea fără drept, a unor date, de către acela căruia
i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoștință în virtutea profesiei sau a funcției, dacă fapta este de
natură a aduce prejudicii unor persoane. Iar art. 298 C. pen. sancționează sub denumirea de „divulgarea
secretului economic”, divulgarea unor date sau informații care nu sunt destinate publicității, de către cel
care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube.
Când divulgarea, achiziționarea sau folosirea unui secret comercial sunt actele unui comerciant
sau ale unui salariat – infidel – al acestuia și se realizează contrar uzanțelor comerciale cinstite, dar în
afara sferei de incidență a penalului, faptele constituie contravenții. Legea nr. 11/1991 sancționează
distinct, contravențional, pentru caracterul său pernicios, și una din căile neloiale utilizate pentru
obținerea informațiilor confidențiale: coruperea personalului unui comerciant.
52
b) Însușirea indirectă a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului nu este reprimabilă per se.
Orice persoană este liberă în principiu să-și părăsească întreprinderea pentru a lucra la o întreprindere
concurentă sau chiar să-și creeze o întreprindere concurentă. La fel cum fostul salariat poate să determine,
odată cu plecarea sa, deplasarea clientelei, el poate să folosească savoir-faire-ul dobândit anterior, în noua
întreprindere și în beneficiul acesteia, cu excepția cazului când secretele de fabricare sunt protejate printr-
un drept de proprietate incorporală. Utilizarea savoir-faire-ului în profitul unei întreprinderi concurente
devine însă reprimabilă dacă este însoțită de circumstanțe speciale: de pildă, fostul salariat primește
informațiile de la o persoană rămasă în serviciul fostei întreprinderi; noul patron l-a angajat pe salariatul
întreprinderii concurente numai în scopul de a-și procura informații privind procedeele de fabricație.
Dezorganizarea rețelelor de distribuție prin importuri paralele.
Chestiunea este de a ști dacă distribuitorul paralel, care ignoră în mod conștient un contract de
exclusivitate sau de distribuție selectivă, comite un act de concurență neloială. În principiu, acțiunea unui
distribuitor paralel de a se aproviziona de la un distribuitor agreat este constitutivă de concurență neloială,
deoarece orice persoană care o ajută pe alta să-și încalce obligațiile contractuale comite un delict. Mai
precis, este vorba de un delict de concurență neloială, deoarece concurentul nu este autorizat să
comercializeze produsele în cauză. Fapta sa poate fi calificată ca act de parazitism comercial pentru că, pe
de o parte, el vinde produsele rețelei fără să fie supus constrângerilor obișnuite ale distribuitorilor agreați
(în legătură, de pildă, cu prețurile recomandate, sau cu amenajarea spațiilor comerciale) și, pe de altă
parte, beneficiază de valoarea publicitară a mărcii pentru a-și dezvolta propriul comerț.
Răspunderea în concurență neloială a terțului distribuitor față de promotorul rețelei poate fi
angajată dacă se produc următoarele probe:
a) că terțul s-a aprovizionat de la un membru al rețelei sau/și că a săvârșit și alte acte neloiale;
b) că rețeaua de distribuție este organizată cu respectarea legii.
a) Acțiunea în concurență neloială poate fi angajată împotriva terțului revânzător din momentul în care se
dovedește că a violat o rețea de distribuție, cumpărând produsele de la un membru al rețelei.
b) Pentru ca răspunderea terțului să fie angajată, promotorul rețelei trebuie să dovedească liceitatea
acesteia, demonstrând, de exemplu, caracterul obiectiv al criteriilor de selecție sau că, prin intermediul
contractului de exclusivitate, nu se produc efecte restrictive de concurență. Proba o poate constitui
autorizarea eliberată de autoritatea de concurență.
Denigrarea.
Noțiune.
Denigrarea constă în răspândirea de informații peiorative și răuvoitoare cu privire la persoana,
întreprinderea sau produsele unui concurent ori la produsele unui grup determinat de concurenți. Scopul
acesteia este diminuarea forței concurentului/concurenților și, simetric, creșterea propriului prestigiu.
Legea nr. 11/1991 sancționează denigrarea directă: comunicarea sau răspândirea de către un
comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau mărfurilor sale, afirmații de natură să
dăuneze bunului mers al întreprinderii.
Denigrarea indirectă: comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații
asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să-i creeze o situație de
favoare în dauna unor concurenți.
Ambele texte consacră statut de contravenții unor forme agravante ale denigrării. Astfel, în primul
caz, afirmațiile trebuie să fie „mincinoase”, ceea ce înseamnă că ele nu au un conținut real și că autorul
lor este conștient că nu corespund realității. În al doilea caz, afirmațiile sunt „menite să”, deci sunt făcute
în scopul obținerii unui anume rezultat: crearea unei situații de favoare, în dauna concurenților.
Pentru reținerea săvârșirii unui act de concurență neloială sub forma denigrării este necesară
îndeplinirea următoarelor condiții:
a) între denigrator și denigrat să existe un raport de concurență, cel puțin indirect;
b) să existe o discreditare conținută într-un mesaj;
c) ținta discreditării să fie un concurent identificat sau identificabil, ori mai mulți asemenea concurenți;
d) mesajul să fie difuzat.
Existența unui raport de concurență.
Întreprinderea vizată prin acțiunea de denigrare trebuie să fie într-un raport de concurență direct
sau indirect cu autorul faptului ilicit. Ei se pot situa la nivele economice diferite, de pildă, un producător
53
și un distribuitor. Este obligatoriu însă ca cele două întreprinderi să se adreseze, cel puțin parțial, aceleiași
clientele. Nu există denigrare când părțile sunt două laboratoare farmaceutice care produc medicamente
diferite sau doi editori care se adresează unor cititori de vârste diferite.
Conținutul mesajului: discreditarea.
Discreditarea reprezint diversitatea afirmațiilor calomnioase sau numai răutăcioase imaginate de
competitorii neloiali.
Exemplificăm:
– afirmații care aduc atingere onorabilității, reputației comerciale sau situației economice a victimei (că
adversarul utilizează metode dubioase în afaceri, că nu-și mai poate respecta angajamentele, că este în
pragul falimentului);
– afirmații care prezintă întreprinderea concurentă ca desfășurând o activitate periculoasă și că produsele
ei sunt apte să cauzeze grave accidente;
– afirmații prin care se contestă orice aptitudine profesională unui concurent;
– difuzarea de informații de ordin privat cu privire la: religia sau rasa concurentului ori a clienților săi;
– publicitate cu caracter laudativ în favoarea propriilor produse, cu subînțelesul că produsele concurente
sunt de slabă calitate sau nocive etc.
În legislațiile europene și în jurisprudență, împrejurarea că informația adusă la cunoștința
publicului poate fi exactă și, eventual, de notorietate, este indiferentă. Exceptio veritatis nu exonerează de
răspundere (ca în cazul calomniei). Nu divulgarea adevărului este condamnată, ci circumstanțele care o
acompaniază, maniera răuvoitoare, neloială în care este făcută.
În legea română denigrarea este legată, în principal, de conținutul „mincinos” al afirmațiilor.
Comerciantul culpabil face afirmații neadevărate, fiind în deplină cunoștință de cauză asupra
acestui aspect.
Discreditarea unui concurent determinat.
Pentru a fi constitutive de denigrare, informațiile trebuie să vizeze persoana, întreprinderea sau
produsele unui concurent – sau grup de concurenți – identificat sau identificabil.
Nu este necesar ca desemnarea să fie expresă; aceasta poate să nu fie decât implicită, dar suficient
de clară și transparentă.
Este posibilă și denigrarea colectivă, prin care se aduce atingere unui ansamblu de comercianți sau
de producători dintr-un sector economic determinat. Societatea Carrefour care, într-o publicitate
regională, nu se sfiise să califice metodele tradiționale de punere în vânzare a produselor alimentare
curente drept „capcane pentru proști”.
Mesajul trebuie să fie difuzat.
Mesajul denigrator trebuie adus la cunoștința clientelei prezente sau potențiale a concurentului,
prin orice mijloc, public sau confidențial: cuvânt, scris, imagine.
Denigrarea prin publicitate.
Din ce în ce mai des concurența neloială prin discreditare se manifestă sub forma mesajelor
publicitare sau se strecoară, în varii proporții, în acestea.
Două sunt problemele speciale care trebuie să fie dezvoltate prin perspectiva acestui subiect:
publicitatea laudativă și publicitatea comparativă.
a) Publicitatea laudativă.
Este vorba despre denigrarea publicitară care se realizează prin elogiile pe care comerciantul le
aduce propriilor sale produse. În general, se consideră că reclama superlativă este permisă.
Comercianților li se recunoaște deci dreptul de a-și lăuda produsele până la hiperbolă, de a le exagera
calitățile.
Chestiunea trebuie totuși circumstanțiată. Căci nu se poate ignora faptul că publicitatea laudativă
la adresa produselor proprii implică aproape întotdeauna o apreciere negativă, peiorativă a produselor
concurente. În asemenea situații se poate vorbi, fără îndoială, de o denigrare indirectă. Astfel,
jurisprudența franceză a sancționat o societate viticolă pentru publicitatea în care afirma că produsul său
este singurul care se poate numi „aperitiv natural” și singurul inofensiv, lăsând să se înțeleagă că celelalte
aperitive erau suspecte de a fi fost obținute prin tratamente chimice.
Legislația română conturează precis limitele liceității publicității laudative. Art. 4 alin. (1) lit f) din
Legea nr. 11/1991 impune ca afirmațiile publice pe care un comerciant le face cu privire la întreprinderea
54
sa și produsele acesteia să nu dăuneze concurenților. În aceeași ordine de idei, Legea nr. 148/2000
sancționează publicitatea înșelătoare, definită prin art. 4 lit b) ca fiind acea publicitate de natură a induce
în eroare, putând leza interesele unui concurent.
b) Publicitatea comparativă.
Publicitatea comparativă constă în confruntarea propriilor produse sau servicii cu cele ale unui
concurent, într-o manieră de natură să evidențieze publicului avantajele celor dintâi față de celelalte.
Publicitatea comparativă este, în principiu, licită. Legea română privind publicitatea o interzice
însă dacă ea nu constituie decât mijlocul de manifestare a unui act de concurență neloială, prin art. 8:
– când „se discreditează sau se denigrează mărcile de comerț, denumirile comerciale, alte semne
distinctive, bunuri, servicii sau situația materială a unui concurent”;
– când „nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile
și reprezentative – între care poate fi inclus și prețul – ale unor bunuri sau servicii”, când este, deci
„înșelătoare”;
– când „se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerț, de denumirea comercială sau de alte
semne distinctive ale unui concurent ori de indicația geografică a unui produs al unui concurent”;
– când „se prezintă bunuri sau servicii drept imitații sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o
marcă de comerț sau o denumire comercială protejată”.
De multe ori, publicitatea comparativă depășește limitele unei informări echilibrate și obiective a
publicului asupra caracteristicilor și calităților produselor sau serviciilor propuse spre vânzare, în
comparație cu alte bunuri sau servicii similare, alunecând în persiflare, ironie, chiar batjocură, într-un
cuvânt, în denigrare.
ANEXA 1
Lege nr. 21/1996 (r1)
Legea concurenței
Republicată în baza Lege nr. 538/2004 în M.Of.nr. 742 din 16/08/2005
Text actualizat la data de 23.12.2005. Actul include modificările din următoarele acte:
– Ordinul Consiliului Concurenței nr. 326/2005 publicat în MOF nr. 1172 din 23/12/2005.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. – Prezenta lege are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu
concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
Art. 2. – (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea,
împiedicarea sau denaturarea concurenței săvârșite de:
a) agenți economici sau asociații de agenți economici – persoane fizice sau juridice – de cetățenie, respectiv de
naționalitate română sau străină, denumiți în continuare agenți economici;
b) organele administrației publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin
reglementările adoptate, intervin în operațiuni de piață, influențând direct sau indirect concurența, cu excepția
situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.
(2) Când agenții economici, determinați conform alin. (1) lit. a), participă la o grupare realizată pe cale
convențională prin acord, înțelegere, pact, protocol, contract și altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ocultă,
secretă, dar fără personalitate juridică și indiferent de formă – antantă, coaliție, grup, bloc, federație și altele
asemenea -, pentru actele și faptele prevăzute la alin. (1), săvârșite în cadrul participării la o asemenea grupare,
dispozițiile prezentei legi se aplică fiecărui agent economic, ținând seama de principiul proporționalității.
(3) Dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor prevăzute la alin. (1), când sunt săvârșite pe teritoriul
României, precum și celor săvârșite în afara teritoriului țării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.
(4) Prezenta lege nu se aplică:
a) pieței muncii și relațiilor de muncă;
b) pieței monetare și pieței titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurență pe aceste piețe face obiectul
unor reglementări speciale.
Art. 3. – Administrarea prezentei legi și punerea ei în aplicare sunt încredințate Consiliului Concurenței, ca
autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condițiile, modalitățile și limitele stabilite prin
dispozițiile ce urmează.
55
Art. 4. – (1) Prețurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor se determină în mod liber prin concurență, pe
baza cererii și ofertei. Prețurile și tarifele practicate în cadrul unor activități cu caracter de monopol natural sau al
unor activități economice, stabilite prin lege, se stabilesc și se ajustează cu avizul Ministerului Finanțelor Publice,
cu excepția celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competențe.
(2) În sectoarele economice sau pe piețele unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul
unei legi sau datorită existenței unei poziții de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme
corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe
durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
(3) Pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru
major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter
temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi
adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult
3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.
(4) Intervenția Guvernului în situațiile prevăzute la alin. (2) și (3) se face cu avizul Consiliului Concurenței.
CAPITOLUL II
Practici anticoncurențiale
Art. 5. – (1) Sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți
economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau
au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia,
în special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor,
a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;
b) limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării tehnologice ori investițiilor;
c) împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări și
achiziții ori pe alte criterii;
d) aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest
fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;
e) condiționarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestații
suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor
contracte;
f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării
concurenței de către alți agenți economici, precum și înțelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către
anumiți agenți economici fără o justificare rezonabilă.
(2) Pot fi exceptate de la interdicția stabilită la alin. (1) înțelegerile, deciziile luate de asociațiile de agenți
economici sau practicile concertate care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la lit. a)-d) și una dintre
condițiile prevăzute la lit. e), după cum urmează:
a) efectele pozitive prevalează asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrângerea
concurenței provocată de respectivele înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici sau practici
concertate;
b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părțile la respectiva
înțelegere, decizie luată de către o asociație de agenți economici sau practică concertată;
c) eventualele restrângeri ale concurenței sunt indispensabile pentru obținerea avantajelor scontate, iar prin
respectiva înțelegere, decizie luată de către o asociație de agenți economici sau practică concertată părților nu li se
impun restricții care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);
d) respectiva înțelegere, decizie luată de o asociație de agenți economici sau practică concertată nu dă agenților
economici sau asociațiilor de agenți economici posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte substanțială a
pieței produselor ori serviciilor la care se referă;
e) înțelegerea, decizia luată de o asociație de agenți economici sau practica concertată în cauză contribuie ori
poate contribui la:
1. ameliorarea producției ori distribuției de produse, executării de lucrări ori prestărilor de servicii;
2. promovarea progresului tehnic sau economic, îmbunătățirea calității produselor și serviciilor;
3. întărirea pozițiilor concurențiale ale întreprinderilor mici și mijlocii pe piața internă;
4. practicarea în mod durabil a unor prețuri substanțial mai reduse pentru consumatori.
(3) Regimul exceptării sub formă de dispensă, al deciziei de acordare a acesteia, termenele, informațiile de
prezentat, durata și condițiile dispensei se stabilesc de către Consiliul Concurenței, prin regulamente și instrucțiuni.
Beneficiul exceptării prevăzut la alin. (2) se acordă prin decizie a Consiliului Concurenței pentru cazuri individuale
de înțelegeri, decizii luate de asociații de agenți economici sau practici concertate și se stabilește prin regulamente
ale Consiliului Concurenței pentru cazurile de exceptare pe categorii de înțelegeri, decizii ale asociațiilor de agenți
economici sau practici concertate. Agenții economici sau asociațiile de agenți economici pot solicita Consiliului
Concurenței dispensă, probând îndeplinirea condițiilor stabilite la alin. (2).
56
(4) Categoriile de înțelegeri, deciziile luate de asociațiile de agenți economici și practici concertate, exceptate prin
aplicarea prevederilor alin. (2), precum și condițiile și criteriile de încadrare pe categorii de acordare și de retragere
a beneficiului exceptării se stabilesc de Consiliul Concurenței, prin regulament.
(5) Înțelegerile, deciziile luate de asociațiile de agenți economici și practicile concertate care se încadrează în
vreuna dintre categoriile exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2) și stabilite prin prevederile alin. (3) sunt
considerate legale, fără obligația notificării sau obținerii unei decizii din partea Consiliului Concurenței. Agenții
economici sau asociațiile de agenți economici, care se prevalează de beneficiul exceptării pe categorii, sunt ținuți
să facă dovada îndeplinirii condițiilor și citeriilor prevăzute la alin. (3) și (4).
(6) Deciziile de acordare a dispenselor pentru înțelegeri, decizii ale asociațiilor de agenți economici ori practici
concertate, emise în aplicarea prevederilor alin. (3), vor prevedea data de la care se aplică, durata pentru care este
acordată dispensa, precum și condițiile și obligațiile ce trebuie respectate de către beneficiari.
(7) Dispensa acordată conform alin. (6) pentru o înțelegere, decizie luată de o asociație de agenți economici ori
practică concertată poate fi reînnoită, la cerere, dacă sunt satisfăcute în continuare condițiile cerute, și poate fi
revocată dacă condițiile în care a fost acordată nu mai corespund; decizia de acordare a dispensei este nulă dacă
a fost acordată pe baza unor informații false, inexacte ori incomplete în raport cu cele solicitate.
Art. 6. – Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți
economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale,
care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea
practici abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze
contractuale inechitabile și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari;
b) limitarea producției, distribuției sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;
c) aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest
fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;
d) condiționarea încheierii unor contracte de acceptare, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestații
suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor
contracte;
e) practicarea unor prețuri excesive sau practicarea unor prețuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenților, sau
vânzarea la export sub costul de producție, cu acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate
consumatorilor interni;
f) exploatarea stării de dependență în care se găsește un alt agent economic față de un asemenea agent sau
agenți economici și care nu dispune de o soluție alternativă în condiții echivalente, precum și ruperea relațiilor
contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiții comerciale nejustificate.
Art. 7. – (1) Dacă, prin măsurile luate și prin sancțiunile aplicate de Consiliul Concurenței, conform prevederilor
cap. IV-VI, unui agent economic abuzând de poziția sa dominantă, nu se obțin restabilirea situației și prevenirea
repetării abuzului, Consiliul Concurenței, pentru motiv de afectare gravă a unui interes public major, poate cere
Curții de Apel București să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziției dominante pe piață a acestuia,
instanța judecătorească putând dispune, după caz:
a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv poziția
dominantă;
b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrări creatoare de poziție dominantă, chiar atunci
când prin actul sau actele juridice în cauză s-ar fi constituit o nouă persoană juridică;
c) limitarea sau interdicția accesului pe piață;
d) vânzarea de active;
e) restructurarea prin divizare a agentului economic.
(2) Consiliul Concurenței trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau măsurile ce solicită a fi
ordonate de instanță, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecății, a oricăreia dintre ele ori a tuturor, iar
instanța neputând dispune o altă măsură decât cea sau cele la care se referă cererea.
(3) Instanța judecătorească va putea ordona una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (1) numai sub
condiția să fie evitată orice creștere a prețurilor din această cauză sau afectarea executării de către agentul
economic a obligațiilor asumate față de terți.
(4) Se consideră interes public major, motivând cererea Consiliului Concurenței pentru dispunerea de măsuri
extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenți economici independenți,
bunăstarea consumatorilor și regulile prudențiale. Sarcina probei afectării grave a unui interes public major
incumbă Consiliului Concurenței.
(5) Împotriva sentinței Curții de Apel București, sesizată conform alin. (1), pot introduce recurs la Înalta Curte de
Casație și Justiție Consiliul Concurenței și agenții economici supuși măsurilor dispuse prin aceasta.
Art. 8. – (1) Prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agenților economici sau grupărilor de agenți economici la care
cifra de afaceri pentru exercițiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici
anticoncurențiale nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenței și:
– cota de piață totală a agenților economici implicați în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau
practica concertată nu depășește 5% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor
luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici concurenți; sau
– cota de piață a fiecărui agent economic implicat în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau
practica concertată nu depășește 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor
57
luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici care nu sunt
concurenți*).
(2) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurențiale interzise prin prevederile art. 5,
atunci când acestea privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau licitații.
__________
*) Conform art. 1 din Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 326/2005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.172 din 23 decembrie 2005, "Art. 1. – Plafonul valoric raportat la cifra de afaceri, prevăzut
de art. 8 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, se majorează de la 3 milioane RON (30 miliarde
ROL) la 4 milioane RON (40 miliarde ROL)."
__________
Nota de la alin. (1) a fost modificată prin art. 1 din Ordinul Consiliului Concurenței nr. 326/2005.
Art. 9. – (1) Sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect
sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special:
a) să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților economici, ce se exercită cu
respectarea reglementărilor legale;
b) să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu fac obiectul aplicării excepției stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b).
(3) În cazul în care organele administrației publice centrale sau locale nu se conformează deciziei Consiliului
Concurenței, acesta are posibilitatea de a ataca acțiunea la Curtea de Apel București.
CAPITOLUL III
Concentrarea economică
Art. 10. – (1) Concentrarea economică se realizează prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia și care, fie
operează transferul proprietății sau al folosinței asupra totalității ori a unei părți a bunurilor, drepturilor și obligațiilor
unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenți
economici de a exercita, direct sau indirect, o influență determinantă asupra unui alt agent economic sau mai
multor alți agenți economici.
(2) O operațiune de concentrare economică are loc atunci când:
a) doi sau mai mulți agenți economici, anterior independenți, fuzionează;
b) una sau mai multe persoane care dețin deja controlul cel puțin asupra unui agent economic ori unul sau mai
mulți agenți economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alți agenți economici
ori asupra unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ,
prin contract sau prin alte mijloace.
(3) Operațiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurențial al
agenților economici participanți care rămân independenți, nu constituie concentrare prin dobândiera controlului,
chiar când asemenea operațiuni ar consta în crearea de entități economice comune. Dacă entitatea economică
comună este o persoană juridică îndeplinind statornic toate funcțiile unei entități economice autonome, fără însă a
realiza o coordonare a comportamentului concurențial fie între agenți economici fondatori, fie între ea și aceștia,
operațiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b).
(4) În sensul prezentei legi, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care conferă, fiecare
în parte ori luate împreună și ținând seama de circumstanțele de fapt sau de drept, posibilitatea de a exercita o
influență determinantă asupra unui agent economic, în special din:
a) drepturi de proprietate sau de folosință asupra totalității ori a unei părți a bunurilor unui agent economic;
b) drepturi sau contracte care conferă o influență determinantă asupra constituirii, deliberărilor ori deciziilor
organelor unui agent economic.
(5) Controlul este dobândit, conform prevederilor alin. (2)-(4), de către persoana sau persoanele ori de către
agenții economici care sunt titulari ai drepturilor ori beneficiari ai contractelor menționate la alin. (4) sau care, fără a
fi titulari ai unor asemenea drepturi ori contracte, au puterea de a exercita influența determinantă conferită de
acestea.
Art. 11. – Nu constituie o operațiune de concentrare economică situațiile în care:
a) controlul este dobândit și exercitat de către un lichidator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o
altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei proceduri de încetare de plăți, redresare,
concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă procedură similară;
b) băncile și alte instituții de credit, instituțiile financiare și societățile financiare, societățile de servicii de investiții
financiare sau societățile de asigurare și reasigurare, a căror activitate normală include tranzacții și negocieri de
titluri pe cont propriu sau pe contul terților, dețin, cu titlu temporar, participări de capital la un agent economic pe
care le-au dobândit în vederea revânzării lor, cât timp ele nu exercită drepturile de vot aferente acestor participări
astfel încât să determine comportamentul concurențial al respectivului agent economic ori le exercită numai în
vederea revânzării acestei participări, cu condiția ca revânzarea respectivei participări să intervină în termen de un
an calculat de la data dobândirii; la cerere, Consiliul Concurenței poate proroga termenul, dacă solicitantul
dovedește că revânzarea participării dobândite nu a fost rezonabil posibilă în termenul fixat;
58
c) controlul este dobândit de persoanele sau agenții economici menționați la art. 10 alin. (2) lit. b), cu condiția ca
drepturile de vot aferente participării deținute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de
administrare, conducere executivă, supraveghere și control ale agentului economic la care dețin participarea, decât
în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiții, fără a determina direct sau indirect comportamentul
concurențial al agentului economic controlat;
d) agenții economici, inclusiv cei care fac parte din grupuri economice, realizează operațiuni de restructurare sau
reorganizare a propriilor activități.
Art. 12. – Sunt interzise concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziții
dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenței
pe piața românească sau pe o parte a acesteia.
Art. 13. – (1) Pentru stabilirea compatibilității lor cu un mediu concurențial normal, operațiunile de concentrare
economică se apreciază după următoarele criterii:
a) necesitatea de a menține și de a dezvolta concurența pe piața românească, ținând seama de structura tuturor
piețelor în cauză și de concurența existentă sau potențială dintre agenții economici situați în România sau în
străinătate;
b) cota de piață deținută de către agenții economici în cauză, puterea lor economică și financiară;
c) alternativele disponibile pentru furnizori și utilizatori, accesul lor la piețe și la surse de aprovizionare, precum și
orice bariere instituite prin acte normative sau de altă natură la intrarea pe piață;
d) tendința cererii și a ofertei pentru bunurile și serviciile în cauză;
e) măsura în care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor;
f) contribuția la progresul tehnic și economic.
(2) Concentrările economice susceptibile a conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a
concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia pot fi autorizate dacă părțile interesate în operațiunea
de concentrare dovedesc îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) operațiunea de concentrare urmează a contribui la creșterea eficienței economice, la ameliorarea producției,
distribuției sau progresului tehnic ori la creșterea competitivității la export;
b) efectele favorabile ale concentrării compensează efectele nefavorabile ale restrângerii concurenței;
c) de avantajele rezultate profită într-o măsură rezonabilă și consumatorii, în special prin prețuri reale mai
reduse.
Art. 14. – Prevederile prezentului capitol nu se aplică operațiunilor de concentrare economică, atunci când cifra
de afaceri cumulată a agenților economici implicați nu depășește echivalentul în lei a 10.000.000 euro și nu există
cel puțin 2 agenți economici implicați în operațiune care să realizeze pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră
de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb
comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi a exercițiului financiar din anul anterior
operațiunii.
Art. 15. – (1) Concentrările economice care depășesc pragurile prevăzute la art. 14 sunt supuse controlului și
trebuie notificate Consiliului Concurenței.
(2) Concentrările economice care se realizează prin fuziunea a 2 sau mai multor agenți economici trebuie
notificate de către fiecare dintre părțile implicate; în celelalte cazuri, notificarea trebuie să fie înaintată de către
persoana, agentul economic sau agenții economici care dobândesc controlul asupra unuia sau mai multor agenți
economici ori asupra unor părți ale acestora.
(3) Procedura de notificare, termenele, documentele și informațiile de prezentat, comunicările și prezentarea de
observații de către agenții economici interesați se stabilesc prin regulament și instrucțiuni adoptate de Consiliul
Concurenței.
(4) Este interzisă punerea în aplicare a unei operațiuni de concentrare economică până la emiterea de către
Consiliul Concurenței a unei decizii în conformitate cu art. 46.
(5) Consiliul Concurenței poate acorda, la cerere, o derogare de la regula instituită la alin. (4); cererea de
acordare a derogării trebuie să fie motivată. În decizia pe care o va emite Consiliul Concurenței va ține cont de
efectele suspendării concentrării economice asupra unuia sau mai multora dintre agenții economici implicați în
operațiune, asupra unei terțe părți, precum și de efectele asupra concurenței. Această derogare poate fi
condiționată de impunerea unor obligații ce trebuie îndeplinite de către părți și poate fi acordată oricând, atât
anterior, cât și ulterior notificării.
(6) Validitatea oricărei operațiuni realizate în contradicție cu alin. (4) va depinde de decizia pe care Consiliul
Concurenței o va lua cu privire la operațiunea notificată, conform art. 46 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. a), b) sau c) ori
alin. (3).
CAPITOLUL IV
Consiliul Concurenței
Art. 16. – (1) Se înființează Consiliul Concurenței, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, cu
personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenței
este în municipiul București.
(2) Structura organizatorică și de personal a Consiliului Concurenței, atribuțiile de conducere și de execuție ale
personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.
59
Art. 17. – (1) Plenul Consiliului Concurenței este un organ colegial și este format din 7 membri, după cum
urmează: un președinte, 2 vicepreședinți și 4 consilieri de concurență. Numirea membrilor Plenului Consiliului
Concurenței se realizează de către Președintele României, la propunerea Guvernului.
(2) Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenței este de 5 ani, aceștia putând fi reînvestiți cel
mult încă o dată. La numirea primului Plen al Consiliului Concurenței după intrarea în vigoare a prezentei legi, un
vicepreședinte și 2 consilieri de concurență vor avea un mandat de 2 ani și jumătate, stabilit prin decretul de numire
în funcție.
(3) Președintele, vicepreședinții și consilierii de concurență trebuie să aibă o independență reală și să se bucure
de o înaltă reputație profesională și probitate civică. Pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenței se cer
studii superioare, înaltă competență profesională, o bună reputație și vechime de minimum 10 ani în activități din
domeniile: economic, comercial, al prețurilor și concurenței sau juridic.
(4) Președintele trebuie să fi îndeplinit o funcție de conducere cu largi responsabilități, în care a făcut dovada
competenței sale profesionale și manageriale.
(5) Calitatea de membru al Consiliului Concurenței este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activități
profesionale sau de consultanță, cu participarea, directă sau prin persoane interpuse, la conducerea sau
administrarea unor entități publice ori private sau cu deținerea de funcții ori de demnități publice, cu excepția
activității didactice din învățământul superior. Ei nu pot fi desemnați experți sau arbitri nici de părți și nici de instanța
judecătorească sau de către o altă instituție.
(6) Membrii Plenului Consiliului Concurenței nu reprezintă autoritatea care i-a numit și sunt independenți în
luarea deciziilor.
(7) Membrii Plenului Consiliului Concurenței și inspectorii de concurență nu pot face parte din partide sau alte
formațiuni politice.
(8) Mandatul de membru al Plenului Consiliului Concurenței încetează:
a) la expirarea duratei;
b) prin demisie;
c) prin deces;
d) prin imposibilitate definitivă de exercitare, constând într-o indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive;
e) la survenirea unei incompatibilități dintre cele prevăzute la alin. (5) și (7), conform prevederilor alin. (11);
f) prin revocare, pentru încălcarea gravă a prezentei legi și pentru condamnare penală, prin hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru săvârșirea unei infracțiuni.
(9) Membrii Plenului Consiliului Concurenței sunt revocabili, în cazul prevăzut la alin. (8) lit. f), de către
autoritatea care i-a numit. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești penale ei pot fi suspendați din
funcție de către aceeași autoritate.
(10) În caz de vacanță a unui loc în Plenul Consiliului Concurenței pentru una dintre situațiile prevăzute la alin.
(8) lit. b)-f), se va proceda, conform prevederilor alin. (1), la desemnarea și numirea unui nou membru pentru
durata rămasă din mandat, în funcția devenită vacantă.
(11) Membrii Consiliului Concurenței sunt obligați să notifice de îndată Consiliului survenirea oricărei situații de
incompatibilitate sau impediment dintre cele prevăzute la alin. (5) și (7), ei fiind de drept suspendați din funcție din
momentul survenirii acestei situații, iar dacă situația se prelungește peste 10 zile consecutive, mandatul încetează
și se procedează conform prevederilor alin. (9) și (10).
Art. 18. – (1) Înainte de a începe să-și exercite funcția, fiecare membru al Consiliului Concurenței este obligat să
depună în fața Președintelui României, în prezența celorlalți membri numiți și după citirea decretului prezidențial de
numire în funcție, următorul jurământ:
"Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr interesele României, drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, demnitate, loialitate, responsabilitate și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!"
(2) Președintele Consiliului Concurenței prestează cel dintâi jurământul.
(3) În cazul neprestării jurământului în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a
decretului de numire, membrul numit este de drept demisionar, urmând a se relua procedura desemnării și numirii
altei persoane pentru funcția devenită vacantă.
(4) Actele efectuate de oricare dintre membrii Consiliului Concurenței înainte de prestarea jurământului sunt nule
de drept.
Art. 19. – (1) Mandatele membrilor Consiliului Concurenței încep de la data depunerii jurământului de către
aceștia și expiră la împlinirea termenelor prevăzute la art. 17 alin. (2), calculate de la această dată.
(2) Dacă, până la expirarea mandatului în curs, președintele Consiliului Concurenței desemnat pentru mandatul
următor nu va fi prestat jurământul cu respectarea dispozițiilor art. 18, membrii Consiliului Concurenței în exercițiu
își vor continua activitatea până la depunerea jurământului de către președintele Consiliului, desemnat pentru
mandatul următor sub conducerea președintelui anterior.
Art. 20. – (1) Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen și în comisii, cu
majoritatea voturilor membrilor.
(2) Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurență în componența stabilită de președintele Consiliului
Concurenței, pentru fiecare caz în parte, și este condusă de către un vicepreședinte al Consiliului Concurenței.
(3) Președintele Consiliului Concurenței ordonă efectuarea de investigații și desemnează raportorul pentru
fiecare investigație.
(4) În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenței examinează în plen:
60
a) rapoartele de investigație, cu eventualele obiecții formulate la acestea, și decide asupra măsurilor de luat;
b) autorizarea concentrărilor economice;
c) sesizarea instanțelor judecătorești în aplicarea prevederilor art. 7;
d) punctele de vedere, recomandările și avizele de formulat în aplicarea dispozițiilor prezentei legi;
e) categoriile de înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici și practici concertate propuse pentru
exceptare;
f) proiectele de reglementări propuse spre adoptare;
g) raportul anual asupra situației concurenței;
h) analiza încălcărilor prevederilor art. 9.
(5) În formațiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al voturilor, soluția votată
de președinte prevalează.
(6) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în plen conform prevederilor alin. (4) se semnează de către
președinte, în numele Consiliului Concurenței; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau,
după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel București; sentința va fi
pronunțată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 21. – (1) Președintele Consiliului Concurenței angajează patrimonial, prin semnătura sa, Consiliul
Concurenței ca persoană juridică și-l reprezintă ca instituție publică în fața persoanelor fizice și juridice, a
autorităților legislative, judiciare și administrative, precum și a altor instituții românești, străine și internaționale. El
exercită prerogative disciplinare asupra întregului personal al Consiliului Concurenței.
(2) Ordinele și deciziile Consiliului Concurenței, prin care se dispun măsuri și se aplică sancțiuni, se semnează
de către președinte, iar reglementările adoptate de Consiliul Concurenței sunt puse în aplicare, suspendate ori
abrogate prin ordin al președintelui.
(3) În caz de absență ori de indisponibilitate a președintelui, reprezentarea legală a Consiliului Concurenței revine
unuia dintre vicepreședinți, desemnat de președinte pentru durata absenței sau a indisponibilității.
(4) Președintele Consiliului Concurenței poate delega puteri de reprezentare oricăruia dintre vicepreședinți,
consilierii de concurență, inspectorii de concurență sau altor persoane, mandatul trebuind să menționeze expres
puterile delegate și durata exercitării lor.
Art. 22. – (1) În vederea exercitării atribuțiilor sale, Consiliul Concurenței își elaborează și își adoptă regulamentul
de organizare, funcționare și procedură și își constituie aparatul propriu, la nivel central și local.
(2) Nomenclatorul de funcții al aparatului propriu, cuprinzând inspectori de concurență și alte categorii de
personal, condițiile de încadrare pe funcții, de promovare în grad și de stimulare, precum și atribuțiile fiecărei funcții
se stabilesc prin regulament adoptat de Consiliul Concurenței, cu respectarea reglementărilor privind funcția
publică și funcționarii publici și a reglementărilor privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
(3) Funcția publică de specialitate pentru Consiliul Concurenței este cea de inspector de concurență.
Art. 23. – Funcția de președinte al Consiliului Concurenței este asimilată celei de ministru, cea de vicepreședinte
celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurență celei de subsecretar de stat.
Art. 24. – În organizarea Consiliului Concurenței funcționează un secretariat general, condus de un secretar
general, desemnat de către Consiliul Concurenței. Atribuțiile secretarului general se stabilesc prin regulamentul de
organizare, funcționare și procedură adoptat de Consiliul Concurenței.
Art. 25. – (1) Consiliul Concurenței își întocmește proiectul de buget propriu, care se prevede distinct în bugetul
de stat.
(2) Pentru funcționarea Consiliului Concurenței și a aparatului său teritorial, Guvernul și, după caz, organele
administrației publice locale vor atribui Consiliului Concurenței în administrare imobilele necesare, respectiv
terenurile și dotările din domeniul public de interes național sau, după caz, local, în termen de 60 de zile de la
înregistrarea cererii Consiliului Concurenței.
(3) Sumele reprezentând tarife, taxe și amenzi sau alte sancțiuni aplicate de Consiliul Concurenței se fac venit la
bugetul de stat, în condițiile legii.
Art. 26. – Consiliul Concurenței are următoarele atribuții:
a) efectuează, la inițiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigațiile privind aplicarea art.
5, 6, 12 și 15;
b) ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor art. 5, 6, 9, 12 și 15,
constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență, în baza prevederilor legii și abilitării
cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurență
abilitați agentului economic sau asociației de agenți economici supuși investigației;
c) certifică, la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici și, atunci când consideră
necesar, în urma declanșării unei investigații, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenția sa
în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;
d) ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înțelegeri, decizii luate de asociațiile
de agenți economici sau practici concertate, care se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2), precum și decizii în
cazurile de concentrări economice;
e) ia decizii de retragere a beneficiului exceptării de la prevederile art. 5 alin. (1), stabilit prin regulament al
Consiliului Concurenței pentru unele categorii de înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici sau
practici concertate, atunci când constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 5 alin. (2);
f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii;
g) efectuează, din proprie inițiativă, investigații utile pentru cunoașterea pieței;
61
h) sesizează Guvernul asupra existenței unei situații de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la
art. 4 alin. (2) și (3), și propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncționalităților
constatate;
i) sesizează instanțele judecătorești asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
j) urmărește aplicarea dispozițiilor legale și a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al
prezentei legi;
k) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administrației publice centrale și locale în aplicarea
prezentei legi;
l) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurențial și propune
modificarea acelora care au un asemenea efect;
m) face recomandări Guvernului și organelor administrației publice locale pentru adoptarea de măsuri care să
faciliteze dezvoltarea pieței și a concurenței;
n) propune Guvernului sau organelor administrației publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva
personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispozițiile obligatorii ale Consiliului
Concurenței;
o) realizează studii și întocmește rapoarte privind domeniul său de activitate și furnizează Guvernului, publicului
și organizațiilor internaționale specializate informații privind această activitate;
p) reprezintă România și promovează schimbul de informații și de experiență în relațiile cu organizațiile și
instituțiile internaționale de profil și cooperează cu autoritățile de concurență străine și comunitare;
r) stabilește și aprobă misiunea, strategia generală și programele de activitate ale autorității de concurență;
s) ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuțiilor ce decurg din prezenta lege.
Art. 27. – (1) Consiliul Concurenței adoptă regulamente și instrucțiuni, emite ordine, ia decizii și formulează avize,
face recomandări și elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor prezentei legi.
(2) Consiliul Concurenței adoptă regulamente, în special cele care privesc:
a) organizarea, funcționarea și procedura;
b) autorizarea concentrărilor economice;
c) exceptarea unor categorii de înțelegeri, decizii ale asociațiilor agenților economici sau practici concertate;
d) regimul dispenselor;
e) constatarea și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta lege;
f) tarifele pentru notificări, solicitări de dispense, de acces la documentație și eliberare de copii sau extrase;
g) inspectorii de concurență;
h) regimul disciplinar al personalului.
(3) Consiliul Concurenței adoptă instrucțiuni, în special cele care privesc:
a) notificările de concentrări economice;
b) solicitările de dispense și prorogarea de dispense;
c) calcularea cifrei de afaceri și a plafoanelor valorice prevăzute de prezenta lege;
d) definirea pieței relevante în scopul stabilirii părții substanțiale de piață;
e) plata taxelor și a tarifelor stabilite prin prezenta lege și prin regulamente.
(4) Consiliul Concurenței emite ordine prin care stabilește plafoanele valorice revizuibile periodic, prevăzute de
prezenta lege, pune în aplicare, suspendă sau abrogă propriile reglementări adoptate, dispune efectuarea de
investigații, ordonă inspecții și măsurile de luat în privința agenților economici.
(5) Deciziile sunt acte individuale de administrare, gestiune și disciplină internă, de aplicare de sancțiuni, de
autorizare, de acordare și de prorogare de dispense.
(6) Avizele sunt formulate, recomandările și propunerile sunt făcute, punctele de vedere sunt formulate,
rapoartele sunt elaborate și comunicate, după caz publicate, conform dispozițiilor prezentei legi.
Art. 28. – (1) Proiectele de regulamente și instrucțiuni, precum și modificările acestora necesită avizul Consiliului
Legislativ, după care sunt adoptate în Plenul Consiliului Concurenței și puse în aplicare prin ordin al președintelui
Consiliului Concurenței.
(2) Reglementările Consiliului Concurenței pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București,
în termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat.
Art. 29. – Consiliul Concurenței va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii
concurențiale, la cererea:
a) Președinției României;
b) comisiilor parlamentare, senatorilor și deputaților;
c) organelor administrației publice centrale și locale;
d) organizațiilor profesionale, patronale și sindicale interesate, incluzând printre acestea și Camera de Comerț și
Industrie a României;
e) organizațiilor pentru protecția consumatorilor;
f) instanțelor judecătorești și parchetelor.
Art. 30. – (1) Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramură sau sectoriale, Consiliul
Concurenței va consulta ministerele de resort și alte organe ale administrației publice centrale sau locale, precum
și organizațiile patronale în cauză.
(2) Organele și organizațiile prevăzute la alin. (1) vor trimite Consiliului Concurenței punctul lor de vedere în
termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi atașat la raportul asupra cazului analizat.
62
(3) În îndeplinirea atribuțiilor sale Consiliul Concurenței se va consulta cu organele administrației publice centrale
sau locale și va solicita informații și asistență din partea acestora.
(4) Consiliul Concurenței, ca autoritate națională în domeniul concurenței, va fi responsabil de relația cu instituțiile
Comunității Europene, în conformitate cu prevederile incidente din legislația comunitară.
Art. 31. – (1) Consiliul Concurenței întocmește anual un raport privind activitatea sa și modul în care agenții
economici și autoritățile publice respectă regulile concurenței, potrivit prezentei legi.
(2) Raportul se adoptă în Plenul Consiliului Concurenței și se dă publicității.
Art. 32. – (1) Prin prezenta lege se instituie următoarea taxă: taxa de autorizare a concentrărilor economice, care
se plătește în cazul emiterii unei decizii de autorizare conform art. 46 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) și c).
(2) Taxa de autorizare a concentrării economice se stabilește la o cotă de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a
agenților economici implicați în concentrarea economică autorizată și se calculează pe baza cifrei de afaceri pentru
exercițiul financiar precedent deciziei de autorizare a concentrării economice, determinată conform reglementărilor
Consiliului Concurenței.
(3) Sumele provenind din plata taxei prevăzute la alin. (1) se varsă la bugetul de stat în termen și conform
procedurilor stabilite de reglementările fiscale.
CAPITOLUL V
Procedura de examinare preliminară, de investigare
și de luare a deciziilor
Art. 33. – (1) Descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenței
care acționează prin inspectorii de concurență.
(2) În cazul infracțiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condițiile alin. (1)
va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.
Art. 34. – Consiliul Concurenței dispune efectuarea de investigații, potrivit atribuțiilor sale, în condițiile art. 40:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real și direct prin încălcarea prevederilor art. 5
alin. (1), art. 6, 12 și 15;
c) la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici interesați, conform prevederilor art. 5 alin.
(2) sau ale art. 13 alin. (2);
d) la cererea oricăreia dintre autoritățile, instituțiile, organizațiile sau a oricăruia dintre organele menționate la art.
29 lit. a)-f).
Art. 35. – În realizarea investigațiilor, precum și a atribuțiilor conferite în baza prezentei legi, inspectorii de
concurență pot solicita agenților economici sau asociațiilor de agenți economici informațiile și documentele care le
sunt necesare, menționând baza legală și scopul solicitării, și pot stabili termene până la care aceste informații și
documente să le fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută în prezenta lege.
Art. 36. – (1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurență sunt abilitați cu
puteri de inspecție, cu excepția debutanților, și au următoarele puteri de inspecție:
a) să intre în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agenții eonomici ori asociațiile de agenți
economici le dețin legal;
b) să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de
activitatea agenților economici sau asociațiilor de agenți economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;
c) să ia declarații reprezentanților și angajaților agentului economic sau asociației de agenți economici referitoare
la fapte sau documente considerate relevante;
d) să ridice sau să obțină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile și
comerciale sau din alte evidențe legate de activitatea agentului economic sau asociației de agenți economici;
e) să sigileze orice amplasament destinat activităților agentului economic sau asociației de agenți economici și
orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea agentului
economic sau asociației de agenți economici, pe durata și în măsura necesară inspecției.
(2) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție, prevăzuți la alin. (1), vor proceda la actele prevăzute la alin.
(1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru
îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare și inventariere.
(3) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție pot face inspecții inopinate și pot solicita orice fel de informații
sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la fața locului, cât și la convocare la sediul Consiliului
Concurenței.
(4) Exercitarea puterilor de inspecție se face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcționarea și
procedura Consiliului Concurenței.
Art. 37. – În baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 38, inspectorul de concurență poate
efectua inspecții în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenuri sau mijloace de transport aparținând conducătorilor,
administratorilor, directorilor și altor angajați ai agenților economici sau asociațiilor de agenți economici supuși
investigației.
Art. 38. – (1) Inspectorii de concurență pot proceda la inspecții, în conformitate cu prevederile art. 37, doar în
baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de
către președintele tribunalului în a cărui circumscripție sunt situate locurile de controlat sau de către un judecător
delegat de acesta. Când aceste locuri sunt situate în circumscripțiile unor tribunale diferite și acțiunea trebuie
63
desfășurată simultan în fiecare dintre ele, oricare dintre președinții tribunalelor competente poate emite o încheiere
unică.
(2) Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informațiile de natură a justifica inspecția, iar judecătorul
sesizat este ținut să verifice dacă cererea este întemeiată.
(3) Inspecția și actele pe care le cuprinde se efectuează sub autoritatea și sub controlul judecătorului care le-a
autorizat.
(4) Judecătorul poate inspecta locurile supuse intervenției, putând decide în orice moment suspendarea sau
încetarea inspecției.
(5) Oricare ar fi împrejurările, inspecția nu poate începe înainte de ora 8,00 sau după ora 18,00 și trebuie
efectuată în prezența ocupantului locului sau a reprezentantului său; numai inspectorii de concurență, ocupantul
locului sau reprezentantul său pot lua cunoștință de piese și documente înaintea ridicării acestora.
(6) Inventarele și punerile de sigilii se fac conform dispozițiilor Codului de procedură penală; originalele
procesului-verbal și ale inventarului sunt transmise judecătorului care a ordonat inspecția, iar piesele și
documentele care nu mai sunt utile stabilirii adevărului vor fi restituite ocupantului locului.
(7) Încheierea menționată la alin. (1) poate fi atacată cu recurs la curtea de apel; recursul nu este suspensiv de
executare.
(8) Consiliul Concurenței este informat de îndată despre începerea inspecției și despre operațiunile efectuate.
Art. 39. – (1) Organele administrației publice centrale și locale, precum și orice ale instituții și autorități publice
sunt obligate să permită inspectorilor de concurență accesul la documentele, datele și informațiile deținute de
acestea, potrivit puterilor de inspecție stabilite de președintele Consiliului Concurenței, fără a se putea opune
caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date și informații.
(2) Inspectorii de concurență, primind acces la documentele, datele și informațiile menționate la alin. (1), sunt
ținuți la respectarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu atribuit legal respectivelor
documente, date și informații.
Art. 40. – (1) La primirea unei cereri sau plângeri denunțând, respectiv acuzând o practică anticoncurențială,
Consiliul Concurenței examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica
dispunerea pornirii unei investigații.
(2) Dacă cererea sau plângerea nu prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica pornirea unei investigații,
Consiliul Concurenței o respinge, comunicând decizia, în scris, autorului, cu precizarea motivelor, în termen de 30
de zile de la înregistrarea cererii sau a plângerii. Decizia de respingere va fi precedată de ascultarea argumentelor
reclamantului în fața comisiei Consiliului Concurenței care coordonează compartimentul de specialitate implicat.
(3) În cazul în care cererea sau plângerea înaintată nu cade sub incidența prezentei legi, Consiliul Concurenței
va răspunde, în scris, în termenele prevăzute prin legi speciale.
Art. 41. – (1) De câte ori dispune pornirea unei investigații, președintele Consiliului Concurenței desemnează un
raportor, responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigației, comunicarea lui părților în cauză, primirea
observațiilor și prezentarea raportului în Plenul Consiliului Concurenței, dacă este cazul.
(2) Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigație, propunând Consiliului
Concurenței dispunerea măsurilor care sunt de competența acestuia.
Art. 42. – Atunci când, în urma declanșării unei investigații, se constată că aceasta nu a condus la descoperirea
unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancțiuni de către Consiliul
Concurenței, acesta, prin ordin al președintelui, va putea închide investigația și va informa de îndată părțile
implicate. Cu excepția situației în care investigația s-a declanșat ca urmare a unei plângeri, închiderea unei
investigații nu necesită audierea în Plenul Consiliului Concurenței.
Art. 43. – (1) Cu excepția situației prevăzute la art. 42, orice procedură de investigație necesită audierea agenților
economici participanți la înțelegerea, decizia luată de asociații de agenți economici, practica concertată, abuzul de
poziție dominantă sau la concentrarea economică, obiect al investigației. Audierea este dispusă de președintele
Consiliului Concurenței.
(2) Președintele Consiliului Concurenței poate desemna experți și poate admite audierea autorului plângerii sau
al reclamației, la cererea acestuia, precum și a oricărei persoane fizice sau juridice care declară că deține date și
informații relevante pentru stabilirea adevărului în cauza investigată.
(3) Neprezentarea sau renunțarea la audiere, precum și refuzul oricărei depoziții sau declarații nu constituie
impedimente pentru continuarea procedurii de investigație.
Art. 44. – (1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisă,
spre luare la cunoștință, persoanelor a căror audiere a fost dispusă conform art. 43 alin. (1). Persoanelor a căror
audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere și dacă președintele
Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației.
(2) Președintele Consiliului Concurenței poate permite părților în cauză consultarea dosarului la secretariatul
Consiliului Concurenței și obținerea, contra cost, de copii și extrase ale actelor procedurii de investigație.
(3) Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt
confidențiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii sau extrase decât prin decizie a
președintelui Consiliului Concurenței.
(4) În cazul unei proceduri de investigație, având ca obiect o concentrare economică, dispozițiile prezentului
articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaților și directorilor executivi ai entităților participante
la concentrare, în măsura în care ei justifică în cauză un interes legitim.
64
Art. 45. – După audierile dispuse și, dacă este cazul, admise și după examinarea observațiilor părților asupra
raportului de investigație, Consiliul Concurenței poate decide, după cum urmează:
a) în cazul unei investigații, dispusă din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau
ale art. 6, după caz, să ordone încetarea practicilor anticoncurențiale constatate, să formuleze recomandări, să
impună părților condiții speciale și alte obligații, să aplice agenților economici amenzi în condițiile prevăzute la cap.
VI;
b) în cazul unei cereri, conform prevederilor art. 5 alin. (3), să emită o decizie motivată de acordare sau de refuz
de exceptare individuală prin dispensă pentru înțelegerea, decizia luată de asociații de agenți economici ori
practica concertată în cauză.
Art. 46. – (1) În termen de 30 de zile de la primirea notificării unei operațiuni de concentrare economică, Consiliul
Concurenței:
a) va emite o decizie de neintervenție, când va ajunge la concluzia că operațiunea de concentrare economică
notificată nu cade sub incidența prezentei legi;
b) va emite o decizie de neobiecțiune, când va constata că, deși operațiunea de concentrare economică
notificată cade sub incidența prezentei legi, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu
concurențial normal;
c) va decide deschiderea unei investigații, când va constata că operațiunea de concentrare economică notificată
cade sub incidența prezentei legi și prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurențial
normal.
(2) În termen de maximum 5 luni de la primirea notificării de concentrare economică pentru care Consiliul
Concurenței a decis deschiderea unei investigații datorită îndoielilor privind compatibilitatea sa cu un mediu
concurențial normal, Consiliul Concurenței:
a) va emite o decizie de refuz, dacă prin operațiunea de concentrare economică se creează sau se consolidează
o poziție dominantă în sensul art. 12;
b) va emite o decizie de autorizare, dacă prin operațiunea de concentrare economică nu se creează și nici nu se
consolidează o poziție dominantă în sensul art. 12;
c) va emite o decizie prin care stabilește obligațiile și/sau condițiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea
operațiunii de concentrare economică, dacă se constată că aceasta, cu modificările respective, ar putea fi
compatibilă cu un mediu concurențial normal.
(3) În cazul în care Consiliul Concurenței nu ia o decizie în termenele fixate la alin. (1) și (2), operațiunea de
concentrare economică notificată poate avea loc.
(4) În situația în care notificarea unei operațiuni de concentrare economică necesită completări, termenele
prevăzute la alin. (1) și (2) încep să curgă de la data la care părțile au furnizat Consiliului Concurenței informațiile
solicitate în vederea completării notificării.
(5) Consiliul Concurenței poate stabili, prin regulament, o procedură simplificată pentru analiza anumitor
operațiuni de concentrare economică.
Art. 47. – (1) Înainte de emiterea unei decizii conform art. 45 și 46, Consiliul Concurenței poate impune – printr-o
decizie privind măsuri interimare – agenților economici implicați luarea oricărei măsuri pe care o consideră
necesară în scopul restabilirii mediului concurențial și repunerii părților în situația anterioară.
(2) Măsurile de suspendare sau de interdicție a practicilor anticoncurențiale constatate, precum și dispozițiile
obligatorii date agenților economici de a reveni la situația anterioară vor fi dispuse de Consiliul Concurenței, în
aplicarea prevederilor art. 45 și 46, numai la constatarea unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici
anticoncurențiale prohibite expres de prezenta lege și care trebuie eliminate fără întârziere, pentru a prerveni sau a
opri producerea unui prejudiciu grav și cert.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să fie strict limitate, atât în durată, cât și în obiectul lor, la ceea ce
este necesar pentru a corija afectarea liberei concurențe.
(4) Deciziile luate de Consiliul Concurenței în aplicarea prevederilor alin. (1) și ale art. 45 și 46 vor fi comunicate
de îndată părților; ele pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile
de la comunicare. Instanța poate ordona, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate.
Art. 48. – (1) Decizia luată de Consiliul Concurenței în aplicarea prevederilor art. 46 cu privire la o operațiune de
concentrare economică în care este implicată o regie autonomă va fi notificată și ministrului de resort.
(2) În termen de 30 de zile de la notificarea deciziei conform alin. (1), Guvernul, la propunerea ministrului de
resort, poate lua, pe răspunderea sa, o decizie diferită de cea a Consiliului Concurenței pentru rațiuni de interes
public general. Decizia este executorie și va fi publicată împreună cu decizia Consiliului Concurenței în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
CAPITOLUL VI
Sancțiuni
Art. 49. – Sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, convenții sau
clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurențială prohibită prin art. 5 și 6 din prezenta lege.
Art. 50. – Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de până la 1% din cifra de afaceri totală din anul
financiar anterior sancționării următoarele fapte:
a) omisiunea notificării unei concentrări economice cerute de art. 15;
65
b) furnizarea de informații inexacte sau incomplete prin solicitarea făcută conform prevederilor art. 5 alin. (3) ori
prin notificarea făcută conform prevederilor art. 15;
c) furnizarea de informații inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și
documentelor solicitate conform prevederilor art. 35;
d) furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă în timpul inspecțiilor
desfășurate conform prevederilor art. 36;
e) refuzul de a se supune unei inspecții desfășurate conform prevederilor art. 36 și 37.
Art. 51. – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală
realizată în anul financiar anterior sancțiunii următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 12;
b) punerea în practică a unei operațiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (4) și
(5);
c) începerea unei acțiuni de concentrare economică declarată incompatibilă cu prevederile prezentei legi printr-o
decizie a Consiliului Concurenței, luată conform prevederilor art. 46 alin. (2) lit. a);
d) neîndeplinirea unei obligații sau a unei condiții impuse printr-o decizie luată în conformitate cu prevederile
prezentei legi.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), Consiliul Concurenței va stabili, prin instrucțiuni, condițiile și criteriile
de aplicare a unei politici de clemență, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară.
Art. 52. – Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute la art. 50 și 51 se
face ținând seama de gravitatea și durata faptei și a consecințelor sale asupra concurenței. Sancțiunile vor fi
gradate pe tranșe, prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței.
Art. 53. – Dacă în termen de 45 de zile de la notificarea deciziei luate de Consiliul Concurenței, în conformitate cu
prevederile prezentei legi, agentul economic în cauză nu se conformează măsurilor dispuse de acesta, Consiliul
Concurenței îi poate aplica amenda maximă prevăzută la art. 51 ori poate cere instanței judecătorești competente
dispunerea uneia dintre măsurile stabilite la art. 7 alin. (1).
Art. 54. – Consiliul Concurenței poate obliga, prin decizie, agenții economici sau asociațiile de agenți economici la
plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 5% din cifra de afaceri zilnică medie din anul financiar anterior
sancționării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:
a) să respecte prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 6 și ale art. 12;
b) să aplice măsurile enunțate printr-o decizie luată conform prevederilor art. 45 lit. a) și b), ale art. 46 alin. (2) lit.
c) și ale art. 47 alin. (1) și (2);
c) să furnizeze în mod complet și corect informațiile și documentele care le-au fost cerute conform prevederilor
art. 35;
d) să se supună inspecției prevăzute la art. 36-38.
Art. 55. – (1) Contravențiile prevăzute în prezenta lege se constată și se sancționează de către Consiliul
Concurenței în plen, comisii sau prin inspectorii de concurență.
(2) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 50 lit. b)-e) și la art. 51 alin. (1) lit. d) se aplică de către
inspectorii de concurență.
(3) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 50 lit. a) și la art. 51 alin. (1) lit. c) și d), precum și amenzile
cominatorii prevăzute la art. 54 se aplică de către comisiile Consiliului Concurenței prin decizii.
(4) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. a) și b) se aplică de către Plenul Consiliului
Concurenței prin aceeași decizie prin care s-a constatat săvârșirea respectivei contravenții. Instanța competentă
este cea prevăzută la art. 47 alin. (4).
(5) Deciziile luate în condițiile alin. (3) și (4) pot fi atacate la Curtea de Apel București, Secția contencios
administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(6) În baza deciziei Consiliului Concurenței profiturile sau, după caz, veniturile suplimentare realizate de agenții
economici ca urmare a săvârșirii contravențiilor prevăzute și sancționate de prezenta lege vor fi confiscate și
vărsate la bugetul de stat.
Art. 56. – Contravențiilor prevăzute la art. 50 lit. b)-e) și la art. 51 alin. (1) lit. d) li se aplică prevederile Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 și 29.
Art. 57. – (1) Deciziile emise conform art. 45, 46, 54 și 55 vor fi comunicate părților în cauză de către Consiliul
Concurenței și vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala contravenientului sau a
solicitantului, după caz, ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurenței.
(2) La publicarea deciziilor se va ține seama de interesele legitime ale agenților economici în cauză, astfel încât
secretul profesional să nu fie divulgat.
Art. 58. – (1) Dreptul Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni contravenționale pentru încălcările prevederilor
prezentei legi se prescrie după cum urmează:
a) în termen de 3 ani, în cazul încălcării prevederilor art. 50 lit. c), d) și e);
b) în termen de 5 ani, în cazul tuturor celorlalte încălcări ale prevederilor prezentei legi.
(2) Prescripția dreptului la acțiune al Consiliului Concurenței începe să curgă de la data încetării practicii
anticoncurențiale. În cazul încălcărilor legii, ce au caracter de continuitate sau de repetabilitate, prescripția începe
să curgă de la data încetării ultimului act sau fapt anticoncurențial în cauză.
Art. 59. – (1) Orice acțiune întreprinsă de către Consiliul Concurenței în scopul unei examinări preliminare sau în
scopul declanșării unei investigații în legătură cu o anumită încălcare a legii va întrerupe cursul termenelor de
66
prescripție prevăzute la art. 58. Întreruperea termenului de prescripție va avea efect de la data comunicării acțiunii
întreprinse de către Consiliul Concurenței, făcută către cel puțin un agent economic sau o asociație de agenți
economici care a participat la săvârșirea încălcării legii.
(2) Acțiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenței și care întrerup cursul termenului de prescripție
includ, în principal, următoarele:
a) solicitări de informații, în scris;
b) ordin al președintelui Consiliului Concurenței de declanșare a unei investigații;
c) începerea procedurilor legale.
(3) Întreruperea termenului de prescripție își produce efectele față de toți agenții economici sau asociațiile de
agenți economici care au participat la săvârșirea încălcării legii.
(4) În cazul întreruperii termenului de prescripție, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data
la care Consiliul Concurenței a întreprins una dintre acțiunile menționate la alin. (2). Termenul de prescripție va
expira cel mai târziu în ziua în care se împlinește perioada egală cu dublul termenului de prescripție, aplicabil
pentru săvârșirea încălcării în cauză, în situația în care Consiliul Concurenței nu a impus nici una dintre sancțiunile
prevăzute de prezenta lege.
Art. 60. – (1) Participarea cu intenție frauduloasă și în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) și de art. 6 și care nu sunt exceptate conform
prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani
sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la sesizarea Consiliului Concurenței.
(3) Instanța judecătorească poate dispune publicarea, în presă, pe cheltuiala celui vinovat, a hotărârii definitive.
Art. 61. – Independent de sancțiunile aplicate în conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la acțiune al
persoanelor fizice și/sau juridice pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat lor printr-o practică
anticoncurențială prohibită de prezenta lege rămâne rezervat.
Art. 62. – Orice persoană care utilizează sau divulgă, în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege,
documente sau informații cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunoștință în îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată și la repararea
prejudiciului cauzat.
CAPITOLUL VII
Dispoziții comune și finale
Art. 63. – În cazul în care încadrarea juridică făcută printr-o notificare de agenții economici implicați nu este
corectă, Consiliul Concurenței poate schimba această încadrare.
Art. 64. – (1) Cifra de afaceri vizată în art. 8 și 14 este suma veniturilor realizate din vânzările de produse și/sau
din prestările de servicii realizate de agentul economic în cursul ultimului exercițiu financiar, din care se scad
sumele datorate cu titlu de obligații fiscale și valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin
mandatar.
(2) Când o operațiune de concentrare economică are loc în modalitatea prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. b), prin
cumpărare de elemente de activ, din cifra de afaceri stabilită conform alin. (1) va fi luată în considerare numai
suma aferentă activelor constituind obiect al tranzacției.
(3) Dacă, în cursul unei perioade de 2 ani, două sau mai multe tranzacții de felul celor menționate la alin. (2) au
loc între aceleași persoane fizice și/sau juridice, ele sunt considerate ca o singură operațiune de concentrare
economică, realizată la data ultimei tranzacții.
Art. 65. – Cifra de afaceri este înlocuită:
a) pentru societăți bancare, instituții de credit sau financiare și societăți financiare, prin a zecea parte din
valoarea bilanțului lor;
b) pentru societățile de asigurări, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau
de primit conform contractelor de asigurări încheiate de ele sau în contul lor, inclusiv primele cedate
reasigurătorilor, după deducerea impozitelor și a taxelor identificate de către Consiliul Concurenței prin instrucțiuni.
Art. 66. – În scopul aplicării prevederilor art. 8 și 14, dar fără a contraveni prevederilor alin. (2) și (3) ale art. 64,
dacă vreuna dintre societățile comerciale avute în vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 14 face parte
dintr-un grup de societăți comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua în considerare cifra de afaceri cumulată a
respectivului grup, conform bilanțului consolidat al acestuia.
Art. 67. – Plafoanele valorice stabilite, conform dispozițiilor prezentei legi, prin raportare la cifra de afaceri vor fi
actualizate periodic prin decizie a plenului și puse în aplicare prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței,
ținându-se seama de evoluția piețelor.
* *
NOTĂ:
Reproducem mai jos art. II*)-VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea și
completarea Legii concurenței nr. 21/1996, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 184/2004 și
modificată prin Legea nr. 538/2004, articole care nu au fost cuprinse în forma republicabilă a Legii nr. 21/1996:
___________
67
*) În urma intervențiilor legislative suferite de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2003 prin
Legea nr. 184/2004 și prin Legea nr. 538/2004, alineatele acestui articol au fost renumerotate. Astfel, alineatul (3) a
fost abrogat prin Legea nr. 184/2004, alin. (21)-(24), introduse prin Legea nr. 184/2004, au devenit alin. (3)-(6), iar
alin. (2) a fost modificat prin Legea nr. 538/2004.
"Art. II. – (1) Indemnizațiile prevăzute în anexa nr. VII/2b la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,
cu modificările și completările ulterioare, la nr. crt. 34, 35 și 36 se înlocuiesc cu indemnizațiile prevăzute la nr. crt.
16, 17 și 18 din aceeași anexă.
(2) Salariile de bază ale inspectorilor de concurență și al secretarului general din cadrul Consiliului Concurenței
se stabilesc prin asimilare cu indemnizațiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind
salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, astfel: de
la anexa nr. 1 cap. A, nr. crt. 11 – pentru inspectorul de concurență superior, nr. crt. 18 – pentru inspectorul de
concurență principal, nr. crt. 23 – pentru inspectorul de concurență asistent și nr. crt. 32 – pentru inspectorul de
concurență debutant și de la anexa nr. 1 cap. B, nr. crt. 1 – pentru secretarul general.
(3) Personalul de specialitate din cadrul Consiliului Concurenței beneficiază în mod corespunzător de
prevederile art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 347/2003.
(4) Personalul Consiliului Concurenței beneficiază de spor de confidențialitate de până la 15% din salariul de
bază. Categoriile de personal, cuantumul sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin ordin al președintelui
Consiliului Concurenței, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate instituției.
(5) Prin derogare de la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, prevederile alin. (3) și (4) se aplică în
mod corespunzător și membrilor Plenului Consiliului Concurenței.
(6) Membrii Plenului Consiliului Concurenței și inspectorii de concurență beneficiază și de drepturile stabilite prin
alte acte normative aplicabile personalului din sectorul bugetar.
(7) Personalul din cadrul Oficiului Concurenței care este preluat de către Consiliul Concurenței, în funcție de
atribuțiile reglementate prin lege pentru această instituție, se stabilește pe bază de protocol, care va fi încheiat între
Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul Concurenței și Consiliul Concurenței în termen de maximum 30 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pe baza acestui protocol Consiliul Concurenței va
modifica corespunzător Regulamentul de organizare, funcționare și procedură al Consiliului Concurenței.
(8) Plângerile și sesizările formulate în temeiul Legii nr. 21/1996, aflate în curs de soluționare de către Oficiul
Concurenței, precum și investigațiile în desfășurare vor fi preluate de către Consiliul Concurenței, pe bază de
protocol, în maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(9) Consiliul Concurenței va prelua bunurile mobile și imobile aflate în administrarea sau în proprietatea Oficiului
Concurenței, corespunzător activităților și personalului preluat, prin protocol, care va fi încheiat între Ministerul
Finanțelor Publice, Oficiul Concurenței și Consiliul Concurenței în termen de maximum 30 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Art. III. – (1) În cadrul Ministerului Finanțelor Publice se organizează o direcție generală de specialitate, precum
și compartimente în cadrul unităților teritoriale, având, în principal, următorul obiect de activitate:
a) aplicarea de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de principal furnizor de ajutor de stat, a legislației în
domeniul ajutorului de stat;
b) aplicarea dispozițiilor legale în domeniul prețurilor, pentru care legea abilitează Ministerul Finanțelor Publice;
c) urmărirea evoluției prețurilor în economie;
d) aplicarea dispozițiilor legale în domeniul concurenței neloiale și al publicității, pentru care legea abilitează
Ministerul Finanțelor Publice;
e) participarea la schimbul de informații și experiență în relațiile cu organizațiile și instituțiile internaționale, în
domeniul său de activitate.
(2) Personalul din cadrul Oficiului Concurenței se preia de către Ministerul Finanțelor Publice, cu păstrarea
drepturilor salariale deținute anterior preluării, în funcție de atribuțiile stabilite prin prezenta ordonanță de urgență
pentru această instituție, prin protocol, care va fi încheiat între Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul Concurenței și
Consiliul Concurenței în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de
urgență.
(3) Denumirea Oficiul Concurenței se înlocuiește cu Ministerul Finanțelor Publice în toate actele normative care
reglementează domeniile de activitate prevăzute la alin. (1).
(4) Plângerile, sesizările și solicitările formulate în temeiul altor acte normative decât Legea nr. 21/1996, aflate în
curs de soluționare de către Oficiul Concurenței, vor fi preluate de către Ministerul Finanțelor Publice, pe bază de
protocol, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(5) Ministerul Finanțelor Publice va prelua bunurile mobile și imobile aflate în administrarea sau în proprietatea
Oficiului Concurenței, corespunzător activităților și personalului preluat, prin protocol, care va fi încheiat între
Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul Concurenței și Consiliul Concurenței în termen de maximum 30 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(6) În aplicarea alin. (1), (2) și (5), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de
urgență, Ministerul Finanțelor Publice va înainta Guvernului un proiect de modificare a hotărârii Guvernului privind
organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
68
Art. IV. – Regulamentele și instrucțiunile Consiliului Concurenței, în vigoare, vor fi revizuite în mod corespunzător
în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Art. V. – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență orice dispoziții contrare se abrogă.
Art. VI. – Prevederile art. II-IV intră în vigoare în termen de 3 zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanțe de urgență."
ANEXA 2
Lege nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale
Text actualizat până la data de 12.06.2001, avându-se în vedere următoarele acte:
– Legea nr. 298/2001
Art. 1. – Comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu
respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 1 din Legea nr. 298/2001.
Art. 11. – În înțelesul prezentei legi:
a) este considerată ca fiind contrară uzanțelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor
comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor
proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict și achiziționării de secrete comerciale de către terții care
cunoșteau că respectiva achiziție implică astfel de practici, de natură să afecteze poziția comercianților concurenți
pe piață;
b) constituie secret comercial informația care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu
este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu
acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deținătorul a luat
măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului
comercial operează atâta timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite;
c) constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme,
embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfășurării activității sale.
___________
Articolul 11 a fost introdus prin art. I, pct. 2 din Legea nr. 298/2001.
Art. 2. – Constituie concurență neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în
activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a
prestărilor de servicii.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 3 din Legea nr. 298/2001.
Art. 3. – Încălcarea obligației prevăzute la art. 1 atrage răspundere civilă, contravențională ori penală, în condițiile
prezentei legi.
Art. 4. – Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:
a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea
oferte;
b) divulgarea, achiziționarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al
acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor
comerciale cinstite;
c) încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestații în
mod avantajos, cu condiția aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare;
d) comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau
activității acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți;
e) comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra
unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii
concurente;
f) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui
comerciant sau reprezentanților acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale,
pentru a cunoaște sau a folosi clientela sa ori pentru a obține alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna
unui concurent;
69
g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției
deținute anterior la acel comerciant;
h) concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care
să capteze clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării activității
sale.
Contravențiile prevăzute la lit. a)-c) se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele
prevăzute la lit. d)-h), cu amendă de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea cuantumului amenzilor se
face prin hotărâre a Guvernului, în funcție de rata inflației.
Sancțiunea poate fi aplicată și persoanelor juridice.
Contravențiile se constată, la sesizarea părții vătămate, a camerelor de comerț și industrie sau din oficiu, de
către personalul de control împuternicit în acest scop de Oficiul Concurenței, care aplică și amenda.
În cazurile de concurență neloială ce afectează în mod semnificativ funcționarea concurenței pe piața relevantă
afectată Oficiul Concurenței va sesiza Consiliul Concurenței pentru soluționarea cazului în conformitate cu
dispozițiile Legii concurenței nr. 21/1996.
Oficiul Concurenței va transmite camerelor de comerț și industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru
cazurile de concurență neloială care constituie contravenție, conform prevederilor prezentei legi.
Prevederile alin. 1 se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 13 și art. 25-27. Termenul de prescripție
este de 3 ani.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 4 din Legea nr. 298/2001.
Art. 5. – Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la
25.000.000 lei la 50.000.000 lei:
a) folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale
unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt
comerciant;
b) punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului
mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obținere a necesitat un efort considerabil
sau a altor informații secrete în legătură cu acestea, transmise autorităților competente în scopul obținerii
autorizațiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care
conțin compuși chimici noi;
d) divulgarea unor informații prevăzute la lit. c), cu excepția situațiilor în care dezvăluirea acestor informații este
necesară pentru protecția publicului sau cu excepția cazului în care s-au luat măsuri pentru a se asigura că
informațiile sunt protejate contra exploatării neloiale în comerț, dacă aceste informații provin de la autoritățile
competente;
e) divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului comercial de către terți, fără consimțământul deținătorului
său legitim, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial sau industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparținând autorităților publice, precum și de
către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților
publice;
g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor
mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau
modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul
exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea,
originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul
de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
Prin mențiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se înțelege orice indicații de natură a face să
se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu
se socotește mențiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic și
indică în comerț numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoțită de o mențiune care ar putea
face să se creadă că are acea origine.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 5 din Legea nr. 298/2001.
Art. 6. – Persoana care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul,
să restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit de la deținătorul lor legitim și, după caz, să plătească
despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislației în vigoare.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 6 din Legea nr. 298/2001.
70
Art. 7. – Acțiunile izvorînd dintr-un act de concurență neloială sînt de competența tribunalului locului săvîrșirii
faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul pîrîtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent
tribunalul domiciliului pîrîtului sau inculpatului.
La cererea deținătorului legitim al secretului comercial instanța poate dispune măsuri de interzicere a exploatării
industriale și/sau comerciale a produselor rezultate din însușirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea
acestor produse. Interdicția încetează atunci când informația protejată a devenit publică.
___________
Alineatul 2 a fost introdus prin art. I, pct. 7 din Legea nr. 298/2001.
Art. 8. – Acțiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în mișcare la plângerea părții vătămate ori la
sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale sau a altei organizații profesionale ori la sesizarea persoanelor
împuternicite de Oficiul Concurenței.
În aplicarea prezentei legi Oficiul Concurenței va avea puterile de investigație prevăzute la art. 39-46 din Legea
concurenței nr. 21/1996.
___________
Articolul a fost modificat prin art. I, pct. 8 din Legea nr. 298/2001.
Art. 9. – Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel
prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare.
Dacă fapta prevăzută de această lege a fost săvîrșită de un salariat în cursul exercitării atribuțiilor sale de
serviciu, comerciantul va răspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea
dovedi că, potrivit uzanțelor, nu era în măsură să prevină comiterea faptei.
Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurență neloială
săvîrșite.
Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul de
procedură civilă.
Art. 10. – Prin hotărîrea dată asupra fondului, instanța poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vîndute,
după distrugerea falselor mențiuni.
Din suma obținută în urma vînzării se vor acoperi mai întîi despăgubirile acordate.
Art. 11. – O dată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanța poate
obliga la publicarea hotărîrii, în presă, pe cheltuiala făptuitorului.
Art. 12. – Dreptul la acțiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a
cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la data
săvîrșirii faptei.
Art. 13. – Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă sau, după caz, ale
Codului de procedură penală.
Art. 14. – Dispozițiile prezentei legi se aplică și persoanelor fizice sau juridice străine care săvîrșesc acte de
concurență neloială pe teritoriul României.
Art. 15. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
71
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PARTEA I NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENȚA COMERCIALĂ ȘI DREPTUL CONCURENȚEI COMERCIALE pag CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL… [610066] (ID: 610066)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.