PARTEA I. Delimitări teoretice și conceptuale [302291]

PARTEA I. Delimitări teoretice și conceptuale

Observații preliminare

Capitolul 1 – Cadrul teoretic și metodologic

I.1. Definirea conceptului de structură sintactică complexă (SSC)

I.2. [anonimizat]. moderne

I.2.1. Perspective sintactice

I.2.2. Perspective semantice

I.3. [anonimizat]

I.3.1. Complement vs. Adjunct

I.3.2. Complement vs. Specificator

I.3.3. Centru, Argument, Modificator

I.3.4. Argument vs. Satelit/Adjunct

Capitolul 2 – [anonimizat] ([anonimizat], [anonimizat])

I.2.1. Propozițiile adverbiale/relative în gramatica tradițională

I.2.1.1. Haegeman 2009 – Temporal clauses derived by operator movement

I.2.1.2. Ürögdi, B. 2009 – Temporal adverbial clauses with or without operator movement

I.4.2. Unități propoziționale subordonate în limba română

I.4.2.1. [anonimizat]

I.4.2.1.1. GLR II 1966

I.4.2.1.2. C. Dimitriu – Gramatica limbii române explicată (Sintaxa), 1982

I.4.2.1.3. GALR 2005/2008

I.4.2.1.4. GBLR 2010

Capitolul 3 – Conectorii structurilor sintactice complexe (SSC)

I.3.1. Conectorul – primul indicator al relațiilor dintre constituenți

I.3.2. Statutul gramatical al subordonatorilor

I.3.2.1. Statutul morfologic

I.3.2.2. Statutul sintactic

I.3.2.3. Statutul semantic

I.4.1. Conectorii sintactici din limba română contemporană

I.4.1.1. Inventar și clasificare

I.4.1.2. Structură

Gramaticalizarea conectorilor unde și cînd

Partea I. Delimitări teoretice și conceptuale

În prima parte a lucrării noastre ne propunem o prezentare a cadrului teoretic pe care îl vom utiliza în analiza structurilor sintactice complexe cu adjuncți situativi din limba română veche. Vom defini și explica aici o [anonimizat], realizând, în același timp, o trecere în revistă a [anonimizat].

Capitolul 1 – Cadrul teoretic și metodologic

I.1. Definirea conceptului de structură sintactică complexă (SSC)

[anonimizat] a transmite mesaje coerente din punct de vedere semantic și cât mai corecte din punct de vedere gramatical. [anonimizat], trecându-se de la un enunț simplu la altul complex. Întrucât o [anonimizat] (idee întâlnită și la van Gelderen 2012: 92) și că aceste structuri pot fi interpretate drept o „universalie lingvistică”. Totuși, modul în care se construiesc și se utilizează aceste unități lingvistice diferă destul de mult de la o [anonimizat], [anonimizat] o atenție deosebită de-a lungul timpului. A construi (subl.n. A.P.) o frază, apreciază L. Tesniere, înseamnă a [anonimizat]. Dimpotrivă, a înțelege (subl.n. A.P.) o frază, înseamnă a sesiza ansamblul conexiunilor care unesc diferite cuvinte (apud Trinca 2007: 53).

Sintagma structură sintactică complexă nu era folosită în gramatica tradițională (românească), unde apărea sub denumirea de frază/enunț dezvoltat, însă modalitatea de construire considerăm că a fost dintotdeauna aceeași în limba română, indiferent de termenii care o denumesc. Cele două calificative complex și dezvoltat au elemente comune în sensul că se asociază unor construcții care, în ansamblu, funcționează unitar, atât din punct de vedere semantic, cât și sintactic sau enunțiativ, iar unitățile componente se organizează pe baza unor restricții specifice. În lucrarea de față vom îmbina sensul etimologic al termenului complex – „format din mai multe părți” (< fr. complexe < lat. complexus, participiul trecut al lui complecti „a îmbrățișa, a cuprinde, a înconjura” < com- „cu” + plectere „a împleti”) – cu unul dintre sensurile denotative: „greu de analizat”. Prin urmare, adoptând definiția lui Givón (2009: 3), complexitatea poate fi interpretată drept o proprietate a unor entități organizate sau a unor sisteme, în care entitățile individuale – maximal simple prin definiție – intră în relație unele cu altele sau cu sistemul ca întreg. În general, cînd discutăm despre o entitate complexă trebuie să avem în vedere faptul că aceasta poate fi divizată în unități mai mici, numite constituenți, iar acești constituenți au o anumită ordine și îndeplinesc o anumită funcție în structura respectivă (Burton 1986: 7). Cu mult timp înaintea lui Givón, termenul „complex” apare în lingvistică la Sweet (1891 [1960]), care îl folosește pentru a numi structura alcătuită din două sau mai multe propoziții (cf. Hacker 1999: 13), iar Halliday (1985: 192) definește structura complexă ca fiind construcția alcătuită dintr-o propoziție matrice (engl. head clause) și modificatorii propoziționali corespunzători, adică cel puțin un termen supraordonat și unul subordonat. Pivotul acestei construcții (numită propoziție matrice) este termenul cu rol de predicație (centrul), iar unitățile propoziționale dependente față de centru au fie statut de complement (1), fie statut de adjunct (2). Diferența dintre (1) și (2) este marcată (în limba română) prin utilizarea conjuncțiilor necircumstanțiale/a complementizatorilor (să), respectiv a conjuncțiilor circumstanțiale (deși) (Dindelegan, Dragomirescu, Nedelcu 2010: 38).

(1) Am hotărât [să mergem la munte]. – obiect direct

(2) [Deși a învățat foarte mult], nu a luat examenul. – circumstanțial concesiv

Se impune în acest moment să facem o distincție între structurile sintactice alcătuite din două sau mai multe propoziții (principale) coordonate – numite „compuse” (engl. compound sentences) – și cele alcătuite dintr-o propoziție subordonată și regenta/centrul ei. Numai acestea din urmă constituie obiectul lucrării de față și vor fi numite „structuri sintactice complexe”, iar termenul de „propoziție” va fi folosit cu accepțiunea de concept sintactic universal datorită funcției sale principale de comunicare (Schmidtke-Bode 2009: 19). Potrivit statutului pe care îl pot avea în ierarhia sintactică, propozițiile se clasifică în principale și subordonate, primele situându-se la nivelul sintactic cel mai înalt, fiind independente, iar celelalte la nivelurile inferioare, fiind considerate secundare/dependente. Deși în limba română se păstrează în multe lucrări de specialitate această clasificare „tradițională” a propozițiilor din punct de vedere sintactic, în gramatica generativă se renunță la noțiunea de propoziție, vorbindu-se despre constituenți sintactici (propoziționali sau nepropoziționali, obligatorii sau facultativi). Prin urmare, oricum le-am denumi, unitățile sintactice sunt importante, în primul rând, datorită numeroaselor relații în care se implică, multe dintre acestea funcționând, în același timp, și ca elemente subordonate, dar și ca elemente regente.

Opțiunea personală pentru sintagma structură sintactică complexă, pe care o vom utiliza pe parcursul lucrării, este motivată de dorința de a ne alinia terminologiei sintactice moderne și, în egală măsură, de intenția de a sublinia accentul pus pe relațiile dintre elementele unui enunț. Tocmai pentru acest scop considerăm necesară o trecere în revistă a celor mai importante studii tradiționale și moderne (românești și străine) dedicate raporturilor sau relațiilor sintactice pe care se bazează structurarea propozițiilor/frazelor.

I.2. Teorii ale raporturilor sintactice

I.2.1. Perspective sintactice

Este binecunoscut faptul că, în sintaxă, legătura ierarhică dintre enunțuri este denumită tradițional subordonare, iar cea non-ierarhică poartă denumirea de coordonare. Pe de altă parte, în semantică, se face o distincție între legătura simetrică (non-ierarhică) și cea asimetrică (ierarhică) dintre entități, precum obiecte, evenimente sau situații de comunicare. Termenii de „ierarhic” și „non-ierarhic” apar însă și la nivel pragmatic, realizând conexiunea dintre unitățile retorice în cadrul discursului (Bluhdorn 2008: 60). Distincția la nivel lingvistic dintre subordonare și coordonare, respectiv dintre legătura ierarhică și non-ierarhică a elementelor, a reprezentat o preocupare intensă a cercetătorilor din ultimele decenii, care au abordat diverse paradigme sau perspective de cercetare. Ambele tipuri de raporturi sintactice au fost examinate atât la nivelul propoziției și al frazei, cât și la nivel textual sau discursiv. Pentru perspectivele orientate sintactic amintim nume precum: Foley & Van Valin 1984: 238 ș.u.; Shopen 1985; Wesche 1995; Kortmann 1997; Haumann 1997; Van Valin & LaPolla 1997: 441 ș.u.; Johannessen 1998; Cristofaro 2003; Haspelmath (ed.) 2004, iar pentru abordările discursive sunt importante studiile realizate de: Thompson & Longacre 1985; Mann & Thompson 1988; Polanyi 1988; Lefevre 2000; Asher & Vieu 2005. Utilizați de multe ori ca fiind sinonimi cu parataxa și hipotaxa, cei doi termeni – coordonare și subordonare – au o lungă istorie în lingvistică și, cu toate acestea, creează încă destul de multe confuzii, chiar și pentru specialiști. De exemplu, pentru structuralismul european, subordonarea este folosită cu sensul cel mai larg, fiind echivalentă cu dependența, situație în care natura și extensia elementului subordonat sunt irelevante. La polul opus, în filologia clasică, termenul apare cu înțelesul cel mai restrâns, fiind sinonim cu hipotaxa și aplicându-se exclusiv propozițiilor finite (Lehmann 1988: 221). Quirk și colaboratorii săi stabilesc pentru limba engleză niște indicatori formali care să semnalizeze prezența unei propoziții subordonate, dintre care amintim: existența, în poziție inițială, a unei conjuncții subordonatoare sau a unui element interogativ (engl. wh-word), inversarea elementelor inițiale ale propoziției și elementul verbal non-finit sau chiar absent (Quirk et al. 1985: 997).

În lingvistica românescă, Gramatica Academiei (GALR I 2005), utilizează calificativul complex cu referire la tipare morfologice și sintactice dezvoltate din punct de vedere structural, cum ar fi formularea „enunț dezvoltat complex”, care reprezintă o structură lingvistică a cărei amploare depinde de numărul grupărilor binare care o alcătuiesc, complexitatea organizării fiind determinată de modul de ordonare a componentelor într-o unitate sintactică coerentă (cf. Pomian 2007: 28). Primul care aduce în discuție importanța existenței unor relații între unitățile limbii este I. Heliade-Rădulescu, notând: ca să vorbim și să scriem nu este destul a ști toate formele fiecăreia ziceri, ci și relația (1828: 319). Astfel, se consideră că orice act de comunicare, indiferent că este oral sau scris, implică două operații simultane din partea locutorului: pe de o parte, alegerea acelor unități lingvistice care să îi permită exprimarea intențiilor proprii, iar, pe de altă parte, îmbinarea acestor unități în așa fel încât să fie înțeles în mod corespunzător de către receptor. Această a doua operație reprezintă, de fapt, concretizarea relațiilor sau a raporturilor sintactice, iar sintaxa românească tradițională distinge, inițial, două astfel de raporturi care se stabilesc între cuvintele unei propoziții/fraze: de coordonare și de subordonare (Drașoveanu 1968: 45-51; GLR 1966: 78-79 și 231-232), la care s-au adăugat, ulterior, relația apozitivă și inerența. De exemplu, un enunț de tipul:

(3) Andrei, fiul meu, și Maria stau în aceeași bancă.

conține un nominal – Andrei – care acoperă toate cele trei tipuri de relații sintactice. Prin poziția sintactică de complement (subiect) pe care o ocupă, acest nume intră în relație de dependență (subordonare) față de central verbal stau. În același timp, este primul termen al relației de coordonare (cu celălalt subiect, Maria), realizată prin conjuncția copulativă și, dar și baza relației apozitive pe care o dezvoltă cu grupul nominal fiul meu.

Ceva mai târziu, Guțu-Romalo (1973) distinge două clase de relații structurale: de dependență și de nondependență, oferind, în același timp, un criteriu de departajare a acestora, numit criteriul omisiunii sau al substituției cu 0 (1973: 38). Sorin Stati propune patru tipuri de raporturi sintactice: subordonare, coordonare, predicativ și apozitiv (Stati & Bulgăr 1970: 28-41 și 100-108). Încercând să simplifice oarecum aceste probleme tipologice, GALR (II 2008) consemnează două mari tipuri de relații structurale – de dependență (de subordonare) și de nondependență (de coordonare și, ca tip special, relația de echivalență sau apozitivă) -, iar în GBLR, autorii consideră că în procesul îmbinării cuvintelor în grupuri și în propoziții, se stabilesc diverse (subl. n., A.P.) relații sintactice, de coordonare, de subordonare sau de apoziționare (2010: 347). Prin urmare, chiar dacă numărul relațiilor dintre cuvinte variază – și nu reprezintă obiectul lucrării de față –, este unanim acceptată importanța raportului de subordonare/dependență și anumite aspecte ale acestuia le vom aborda în cercetarea noastră.

Mai întâi trebuie spus că, deși ambele relații sintactice se întâlnesc atât la nivel propozițional, cât și la nivel frastic, noțiunea de subordonare apare, de cele mai multe ori – așa cum va fi și cazul lucrării de față – cu sensul restrictiv de subordonare propozițională și poate fi descris astfel: un constituent propozițional X se subordonează unui centru Y (care poate fi atât propozițional, cât și nepropozițional), dacă primul este dependent din punct de vedere sintactic de acesta și niciodată invers. Apoi, indiferent că se manifestă la nivel sintagmatic, propozițional sau frastic, subordonarea se stabilește între două unități sintactice aflate în poziții diferite ierarhic, adică una într-o poziție dominantă, termenul numit regent, iar cealaltă într-o poziție inferioară, termenul numit subordonat sau dependent (DSL 2005: subordonare). În consecință, subordonarea este sinonimă cu dependența, concept care, în concepția modernă a lui L. Hjelmslev, include două tipuri de relații: interdependențele, simbolizate ca A↔B, în care dependența se manifestă prin constrângeri bilaterale, și determinările, simbolizate ca A←B, în care dependența este unilaterală, manifestându-se prin constrângeri impuse numai de unul dintre termeni (DSL 2005: dependență).

Această dependență a fost denumită de către unii specialiști încastrare/integrare sintactică (engl. embedding), dar și în această privință sunt destul de multe discuții. Astfel, dacă în gramatica generativ-transformațională (ca și la Quirk et al. 1985) structura propoziție încastrată (engl. embedded clause) era folosită pentru toate propozițiile subordonate (prin urmare, încastrarea era sinonimă subordonării și se opune coordonării), în gramaticile recente (Biber et al. 1999; Huddleston & Pullum 2002; Halliday & Matthiessen 2004) această sintagmă este atribuită numai propozițiilor care funcționează drept complemente ale propoziției matrice, adică pentru propozițiile completive, pentru interogațiile indirecte, pentru propozițiile relative restictive și pentru propozițiile comparative (cf. Peters 2013: 125). De fapt, Huddleston distingea încă din 1984 între propozițiile subordonate și propozițiile încastrate, subliniind ideea că toate propozițiile încastrate sunt subordonate, dar nu toate propozițiile subordonate sunt încastrate (Huddleston 1984: 379-380) (trad. n., A.P.) și, în consecință, între cele două tipuri există grade diferite de intergrare sintactică. Preluând ideea lui Huddleston (1984), Haegeman (2012: 169) consideră că numai atunci când o structură subordonată este un constituent al altei structuri supraordonate se poate vorbi despre încastrare și folosește această distincție pentru a clasifica propozițiile adverbiale temporale în centrale (încastrate) și periferice (neîncastrate) (v. infra.).

Gramatica Generativă, începând cu Chomsky (1965), aduce o perspectivă nouă asupra mecanismului de construcție a enunțurilor. Urmând îndeaproape ideile lui Chomsky sau, dimpotrivă, încercând să se distanțeze de acestea, numeroși lingviști au abordat, chiar dacă nu sub această denumire, relațiile sintactice dintre constituenții enunțurilor. Relația de subordonare din studiile anterioare este captată acum sub forma relației asimetrice de dominare, care exprimă ierarhiile sintactice în indicatorul sintagmatic (Fabricius-Hansen 2008: 1). O propoziție subordonată este definită în acest model de descriere (Matthews 1997: 360; Trask 1993: 268; Hurford 1994: 232) ca fiind o unitate sintactică integrată într-o structură supraordonată (engl. superordinate), unde capătă o anumită funcționalitate (cf. Huddleston & Pullum 2006: 198, 207). Un studiu al lui Shopen, apărut în aceeași perioadă (2007) insistă pe ideea existenței unui continuum între relația de subordonare și cea de coordonare și propune trei tipuri de subordonate pentru limba engleză, dintre care primele două sunt considerate prototipice, iar celălalt, hipotactic (engl. hypotactic) și, din acest motiv, „mai puțin subordonat”: cele care funcționează ca GN (numite complemente), cele care funcționează ca modificatori ai unor nume (numite propoziții relative) și cele care funcționează ca modificatori ai unor GV sau ai unei propoziții întregi (numite propoziții adverbiale/circumstanțiale) (Shopen (ed.) 2007: 237) (trad. n., A.P.). De fapt, aceste propoziții adverbiale sunt considerate drept un stadiu intermediar între propozițiile independente și cele subordonate (Nordström 2010: 95) (trad. n., A.P.). Deși acestea sunt considerate propozițiile subordonate prototipice pentru limba engleză (cf. Miller 2002: 69), există studii în care clasificarea lor este ușor diferită. Este vorba despre CGEL (2002: 1014), unde subordonatele finite se împart în: relative, comparative și așa-numitele content clauses, clasificare care se bazează, totuși pe cele trei categorii din gramatica tradițională: propozițiile nominale, adjectivale și adverbiale.

Generativiștii s-au preocupat, în primul rând, de felul în care propozițiile/frazele sunt construite și reprezentate în creierul uman. Se insistă pe ideea unei facultății lingvistice înnăscute care, atunci când este stimulată de o experiență corespunzătoare și continuă (…) creează o gramatică care dă naștere unor enunțuri cu trăsături formale și semantice (Chomsky 1975: 36) (trad. n., A.P.). Existența acestei Gramatici Universale (engl. Universal Grammar – UG) ne permite să înțelegem sensul unităților lingvistice și să ne construim o gramatică personală (internă) – I-language – pe baza căreia să putem produce enunțurile pe care le dorim – E-language. Mai mult decât atât, în 1980, Chomsky publică lucrarea Lectures on Government and Binding, care descrie arhitectura acestei Gramatici Universale. Astfel, se consideră că facultatea de limbaj are o structură constituită din principii și parametri (Principles and Parameters Theory), pe a cărei bază funcționează sintaxa internă a fiecărui individ. Cele patru niveluri de reprezentare ale facultății de limbaj propuse în GB sunt: structura de adâncime (engl. deep structure), structura de suprafață (engl. surface structure), forma logică (engl. logical form) și forma fonologică (engl. phonological form), la care se adaugă o serie de module reprezentate în figura (1) (cf. Gheorghe 2009-2010:18):

Fig.1

Teoria de bază a acestui model sintactic, numită X-Bară, aparține, de fapt, lui Ray Jackendoff (1977), și susține că toate structurile sintactice au același tipar: un centru (engl. Head), și proiecțiile sale, adică un complement (engl. Complement), un specificator (engl. Specifier) și, posibil, un adjunct (engl. Adjunct). Unul dintre principiile teoriei X-Bară este principiul endocentric (cf. engl. endocentricity), formulat astfel (cf. Cornilescu 1995: 109): orice grup GX are un centru lexical X0; orice cap lexical X0 se proiectează ca GX (proiecție maximală) (apud. Gheorghe 2009-2010: 48). Schema de reprezentare (de tip arbore) a oricărui grup sintagmatic, potrivit acestei teorii, va fi ca în figura (2) (cf. Haegeman 1994: 104):

Fig.2

Există lingviști care extind această reprezentare a grupului sintagmatic și la nivelul frazei, care ar constitui categoria X’’ a unei construcții endocentrice, explicația fiind că X’ din X’’ ar putea fi ceea ce „analiza logică” a gramaticilor școlare numește „propoziție principală”, capul unei construcții în care ar fi însoțit de „propozițiile subordonate” ale acestei analize. (Ducrot & Schaeffer 1995: 299) (trad. n., A.P.). De altfel, unul dintre rezultatele științifice majore ale teoriei sintactice chomskiene a fost tocmai înțelegerea faptului că reprezentările simbolice ale limbii naturale sunt structurate, adică sunt organizate ierarhic și nu sunt doar niște șiruri organizate liniar (cf. Ramchand 2013).

Pentru lucrarea noastră această teorie este importantă datorită conceptelor cu care operează (centru, complement, specificator și adjunct) și pe care le vom utiliza în analiza sintactică a structurilor complexe din limba română veche, dar și pentru principiul endocentrismului care permite descrierea relațiilor de guvernare de la nivelul arborelui, relații apropiate într-o oarecare măsură de noțiunea de subordonare din gramatica tradițională. Astfel, se consideră că centrul propoziției este Flexiunea (Flexș). Dacă propoziția este prezentă și modală, ea poate urca mai sus de Flexș, în Cș (centrul proiecției GComp), și poate avea următoarea arhitectură:

(4) GComp > GFlex > Vauxș > GV (apud Cornilescu 2003: 31)

În studiile generativiste recente, structura de mai sus s-a generalizat, orice propoziție fiind considerată un GComp care are ca centru de grup un complementizator C (Chomsky 1997 (1995): 54-55), poate avea un specificator și trebuie neapărat să aibă un complement – un grup propozițional dominat de altă categorie funcțională: F (flexiunea) (Sava 2012: 37).

Programul Minimalist (Chomsky 1995, 2000 și urm.) păstrează (cel puțin în faza inițială) o parte dintre elementele acestei arhitecturi, cele trei domenii care găzduiesc proiecții sintactice fiind: domeniul lexical (vP), în care se generează verbul și argumentele sale, un domeniu flexionar (IP), în care se verifică trăsăturile verbale și domeniul complementizatorului (CP), care include și periferia stângă propozițională:

CP > IP > vP (apud Nicolae 2015: 24)

Ulterior, au fost înregistrate modificări semnificative, prin efortul cercetătorilor Rizzi (1997, 2002) și Benincà (1988, 1995, 2006), care îmbogățesc domeniul complementizatorului cu două proiecții distincte ForceP și Fin(iteness)P, între care se găsește periferia stângă propozițională, ce include proiecții de tip Topic și Focus, ce găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică (Nicolae 2015: 29).

ForceP > TopP > FocP > TopP > FinP > IP (apud Nicolae 2015: 29)

Batllori & Hernanz (2011: 10) notează că acest model de organizare a enunțurilor, numit modelul cartografic (engl. cartographic model) a propus scindarea domeniului complementizatorului tocmai pentru a oferi o explicație adecvată relației dintre configurația sintactică și structura pragmatico-informațională a unei propoziții.

În principiu, sintaxa minimalistă se bazează pe conceptul de trăsătură sintactică (engl. feature), pe două operații prin intermediul cărora se formează, în cele din urmă, enunțurile: Merge (tradus în lingvistica românescă prin Inserare de Nicolae 2015: xi) și Move, dar și pe ideea că relațiile sintactice se stabilesc prin Acord (engl. Agree) (într-un sens tehnic al termenului) (Nicolae 2015: 2). În cazul adjoncționării (și al substituției), operația este Move, adică deplasarea unui constituent din nevoia de a-și satisface, prin acord, o anumită trăsătură sintactică (Giorgi & Pianesi 1997: 8), dar Chomsky însuși ajunge la concluzia că adjoncționarea este o opțiune foarte limitată pentru Programul Minimalist (Chomsky 1994: 23, subl. n., A.P.). Prin urmare, pentru faptele de limbă pe care ne propunem noi să le surprindem în limba veche românească ne vom limita la folosirea conceptelor sintactice din Gramatica Generativă, urmând ca ideile minimaliste și modelul cartografic al structurii propoziționale să fie utilizate abia în Partea a III-a.

II.2.2. Perspective semantice

Orientările semanticiste (L.Tesniere (1966), Ch.Fillmore (1968), J.M.Anderson (1971)) aduc drept noutate distincția între relațiile profunde, de tip semantic, numite, în funcție de autor și de școală, fie relații actanțiale (Lazard 1994), fie relații cauzale, fie relații tematice sau argumentale (Government and Binding Theory) și relații de suprafață, sintactice, manifestate sub forma constrângerilor gramaticale (de caz, de prepoziție, de topică etc.) impuse de capurile/centrele lexicale componenților nominali ai grupurilor.

Cristofaro (2003) acordă o atenție deosebită subordonării, realizând un studiu tipologic exhaustiv al acestui raport sintactic în optzeci de limbi diferite, dintr-o perspectivă asimetrică și utilizînd conceptul de stări de lucruri (engl. States of Affairs). Astfel, prin subordonare se înțelege o situație în care se stabilește o asimetrie cognitivă între două stări de lucruri, așa încât profilul uneia dintre acestea (considerată starea de lucruri principală) acoperă, și uneori chiar depășește, profilul celeleilalte (numită stare de lucruri dependentă/subordonată) (trad. n., A.P.) (Cristofaro 2003: 33). Bazându-mă pe această definiție, voi încerca să investighez felul în care relațiile temporale și spațiale dintre două situații/circumstanțe se construiesc și sunt conștientizate de către vorbitori.

Din punct de vedere semantico-discursiv, structurile sintactice complexe sunt descrise în funcție de informația pe care o transmit, informație care poate fi în prim-plan sau în plan secundar (foreground and background information – cf. Tomlin 1985; Thompson 1987; Diessel 2004). Informația din prim-plan este semnificativă și esențială pentru înțelegerea enunțului, pe când informația din plan secundar oferă materialul de sprijin pentru prima, o îmbogățește sau o completează (Diessel 2004: 44). Extrapolând, putem afirma că inegalitatea sintactică pe care o implică subordonarea este dublată de o inegalitate semantică, una dintre diferențele majore dintre cele două raporturi sintactice fiind aceea că informația oferită de un constituent subordonat se plasează, de cele mai multe ori, în plan secundar față de cea a constituentului supraordonat. Mai mult decât atât, se consideră că numai în cazul coordonării relația dintre două unități lingvistice poate fi inversată fără o modificare a sensului inițial. Totuși, acesta nu constituie un criteriu suficient pentru distincția dintre cele două relații sintactice, întrucât există și situații în care două propoziții coordonate nu pot fi inversate fără a afecta semantic enunțul (Quirk et al. 1985: 920). De exemplu, într-un enunț ca: Ion învață în București și Maria lucrează în Ploiești, inversarea constituenților coordonați se poate produce fără nicio problemă de natură semantică (Maria lucrează la Ploiești și Ion învață în București), în timp ce, un enunț de tipul: El a murit și a fost îngropat în cimitir, nu permite inversarea constituenților coordonați (*El a fost îngropat în cimitir și a murit.).

I.3. Constituenții structurilor sintactice complexe

Numeroasele studii care s-au preocupat de raporturile sintactice dintre unitățile lingvistice au propus, pe baza definițiilor și a perspectivelor abordate, diverse denumiri pentru constituenții structurilor complexe. S-a ajuns astfel la o bogată terminologie care produce uneori confuzii și care trebuie explicată înainte de a fi utilizată în această lucrare, mai ales că pentru limba română nu există o lucrare cuprinzătoare în care să apară toți acești termeni discutați (pe larg). În consecință, ne propunem în secțiunile următoare ale acestui capitol umplerea acestui gol din literatura de specialiate românească printr-o definire clară și complexă a conceptelor, dar și prin lămurirea confuziilor terminologice.

I.3.1. Complement vs. Adjunct

Prima și cea mai importantă distincție terminologică pe care trebuie să o facem este aceea dintre complement și adjunct, acesta din urmă reprezentând centrul de interes al studiului de față. Termenul „complement” derivă din limba latină, mai precis din verbul latinesc compleo (-ere), care avea sensul de „a umple, a întregi”, rolul acestuia fiind, așadar, de a completa un verb (sau un nume etc.), atât din punct de vedere sintactic, cât și semantic. De cealaltă parte, termenul „adjunct” derivă din latinescul adjunctus, care însemna „alăturare” și care pune în evidență faptul că nu este un element esențial, nici din punct de vedere sintactic, și nici semantic (Miller 2002: 5). Rezultă de aici că adjuncții nu sunt incluși în grila de subcategorizare a verbului, ci apar ca urmare a operației de adjoncționare, operație ce va fi discutată pe larg în capitolul următor.

În gramatica modernă, termenul de complement își lărgește accepțiunea tradițională, în sensul că înglobează și subiectul și numele predicativ (pe lângă celelalte complemente necircumstanțiale din gramatica tradițională), dar, pe de altă parte, sunt excluse complementele circumstanțiale, care acum ocupă pozițiile de adjuncți. Mai mult decât atât, se face o clasificare a complementelor în matriciale și non-matriciale, primele fiind cerute de anumite clase de verbe, iar celelalte apărute ca efect al reorganizării sintactice (GBLR 2010: 37). Interesantă și sugestivă este analogia acestor concepte cu domeniul astral pe care Gheorghe (2009) o realizează cu scopul de a explica felul în care are loc autorizarea complementelor. Astfel, complementele sunt considerate niște „sateliți”, „atrași” de „forța gravitațională” a centrului, spre deosebire de adjuncți, a căror traiectorie seamănă cu traiectoria meteoriților, care se pot asocia cu orice centru (2009: 51). Pe aceeași linie a definițiilor metaforice se situează Hornstein & Nunes, care numesc adjuncții funny (syntactic) characters, personaje cu personalitate dublă tocmai datorită capacității lor de a apărea, în mod simultan, atât în interiorul, cât și în exteriorul unui arbore sintactic (2008: 83).

O diferență fundamentală între complemente și adjuncți este considerată a fi direcția de atribuire a rolurilor tematice (Bierwisch 2003), în ideea că, deși ambii constituenți sunt subordonați din punct de vedere sintactic, primii dintre aceștia, respectiv complementele, primesc roluri tematice de la centru, în vreme ce adjuncții nu primesc, ci atribuie roluri tematice centrelor lor. Mai mult decât atât, dacă această atribuire a rolurilor tematice este interpretată drept o formă de manifestare a subordonării semantice, se poate afirma faptul că adjuncții sunt constituenți supraordonați semantic pentru centru, iar complementele sunt constituenți subordonați (cf. Bluhdorn 2008: 75). Această opinie este susținută și de Cristofaro (2003), care, așa după cum aminteam mai sus, propune sintagma stare de lucruri pentru a discuta trăsăturile semantice ale complementelor și ale adjuncților. Astfel, cercetătoarea afirmă că, în relația pe care un complement o stabilește cu centrul său, acesta din urmă are un rol crucial în impunerea trăsăturilor semantice ale celor două stări de lucruri, în timp ce, în cazul adjuncților (al relațiilor adverbiale) nu există o legătură referențială între cele două stări de lucruri (Cristofaro 2003: 156). De fapt, din punct de vedere semantic, unitățile lingvistice care ocupă poziția de complement reprezintă argumentele predicatului, iar cele care apar ca adjuncți sunt modificatorii termenului cu rol de predicație sau chiar ai întregului enunț (această idee va fi dezvoltată în secțiunea I.3.2.). Sintetizând ideile exprimate până în acest punct, putem afirma că principalele trăsături sintactice și semantice esențiale, care diferențiază complementele și adjuncții, sunt:

din punct de vedere sintactic, adjunctul este un constituent opțional, în timp ce complementul este un element obligatoriu;

din punct de vedere sintactic, adjunctul modifică înțelesul/sensul centrului, în timp ce complementul îi completează/umple sensul. (Dowty 2003: 33)

Pentru lingvistica românească, cele două concepte au cunoscut, de-a lungul timpului, accepțiuni și definiții diferite și trebuie precizat încă de la început faptul că statuturile acestora nu sunt pe deplin înțelese. Mai mult decât atât, noțiunea de „adjunct” nici nu exista în gramatica tradițională, aceasta devenind cunoscută și utilizată abia în studiile generative românești de dată mai recentă. Astfel, în gramatica descriptivă românească (GLR 1966: 149), termenul de complement apare folosit, în general, pentru a indica toți determinanții unui centru verbal (uneori chiar adverbial) și se insistă pe diferențierea a două categorii: necircumstanțiale și circumstanțiale. Acesta era analizat, alături de atribut (și, uneori, alături de numele predicativ și de elementul predicativ suplimentar), drept o parte secundară de propoziție, iar schema constituenților propoziționali era următoarea:

Fig.3 – Configurația constituenților propoziționali în gramatica tradițională (apud. Gheorghe 2009: 49)

În studiile românești recente, complementul devine elementul care descrie și împlinește, prin conținutul său lexical, cîmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția) – regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere și care se cer satisfăcute (Irimia 1997: 408). În Gramatica limbii române (2005/2008), sunt tratate opt tipuri de complemente (complementul direct, complementul secundar, complementul indirect, complementul prepozițional, complementul de agent, complementul posesiv, complementul comparativ și complementul predicativ al obiectului), în timp ce clasa circumstanțialelor conține alte cincisprezece tipuri diferite (circumstanțialul de timp, de loc, de mod, instrumental, sociativ etc). La nivelul grupurilor sintactice (Fig. 2), din punct de vedere structural-ierarhic, complementul reprezintă un determinant sintactic obligatoriu, intim legat de centru (atât sintactic, cât și semantic), opunându-se circumstanțialului, determinant sintactic facultativ și aflat la alegerea semantic și pragmatic liberă a locutorului (GALR II 2008: 317-626). Se discută în continuare despre atribut ca fiind un component sintactic care face parte din grupul nominal (GALR II 2008: 627), iar adjunctul este folosit ca un termen generic pentru constituenții dependenți, deci atât pentru anumite tipuri de complemente, cât și pentru atribut.

[[V / Adj / Adv / Interj / Prep – centru + Complemente] + Circumstanțiale]]

Fig. 4 – Schema de organizare a grupurilor sintactice (adaptată după GALR II 2008: 317)

Hoarță Cărăușu face o distincție între determinările obligatorii regenților de tip verbal, pentru care folosește termenul de complement (incluzând aici complementul direct, complementul indirect și complementul de agent), și determinările facultative ale acelorași regenți, pe care le numește circumstanțiale – circumstanțialul de loc, circumstanțialul de timp, circumstanțialul de mod etc (2009: 38). O definire clară a conceptelor de complement și adjunct o întâlnim în studiul realizat de Gheorghe (2009), studiu în care autoarea își propune o introducere în sintaxa modernă a complementelor (așa după cum indică și titlul). Astfel, pornind de la o nouă configurație a constituenților sintactici dintr-un enunț, se subliniază ideea că aceștia au în comun dependența sintactică de centrul (verbal) predicativ, însă se despart în ceea ce privește natura legăturii sintactice cu centrul. Se lărgește sfera conceptului de complement (constituent esențial în structura sintactică a enunțului), fiind incluse (pe lângă complementele deja cunoscute) și subiectul și numele predicativ, în timp ce adjuncții (constituenți periferici) sunt circumstanțialele „nelegate” sintactic de centru (Gheorghe 2009: 50).

Fig. 5 – Structura enunțului în gramaticile moderne (adaptată după Gheorghe 2009: 49)

La nivelul structurilor complexe, constituenții propoziționali din limba română care ocupă pozițiile sintactice de complement și adjunct sunt tratați, pe larg, în lucrarea The Grammar of Romanian (2010: 409 ș.u.), unde se insistă pe elementele ce „leagă” unitățile subordonate de centrele lor: complementizatorii (pentru propozițiile argumentale) și, respectiv, subordonatorii /conjuncțiile subordonatoare (pentru propozițiile non-argumentale). Prin urmare, termenul adjunct se specializează, din punct de vedere sintactic, pentru componentele (semantico-sintactice) facultative din structura grupurilor verbal, adjectival și adverbial, (GBLR 2010: X), care ajung să aibă două nivele de proiecție: o proiecție minimală, care include (Centrul lexical+Complemente), și o proiecție maximală, care adaugă la structura matricială Adjuncții, ((Centru lexical + Complemente)+Ajuncți) (GBLR 2010: 21).

În lucrarea de față vom utiliza cele două concepte cu accepțiunea propusă de Gheorghe (2009) (Fig 5), făcând o distinclție netă între complement, constituentul obligatoriu, indispensabil din punct de vedere sintactico-semantic, și adjunct (adverbial), constituentul opțional care poate aduce o informație despre circumstanțele în care se produce un eveniment sau o întâmplare. În Partea a II-a vom introduce un al treilea concept, cel de pseudo-complement, pentru a numi acei constituenți hibrizi, care au fost utilizați cu sintagma (oximoronică) obligatory adjuncts (cf. Hasselgård 1996: 20) (pentru detalii privind definirea și explicarea acestui nou concept prin raportare la ceilalți doi, v. Secțiunea II….din Partea a II-a).

I.3.2. Complement vs. Specificator

Pe lângă noțiunea de complement, Chomsky introduce conceptul de specificator (1970: 210) în structura de bază a grupurilor sintagmatice, fiind destinat – cel puțin în faza inițială – să cuprindă un set eterogen de elemente lingvistice antepuse centrului, cum ar fi: auxiliarele (în Spec V_), determinanții (în SpecN_) sau adverbialele (în SpecV_) (cf. Dikken 2013: 42-43). Ceva mai târziu, în 1986, Chomsky revine asupra distincției dintre specificator și complement și afirmă că primul este un constituent opțional, iar celălalt este determinat de Principiul Proiecției Maximale, conform căruia reprezentările de la fiecare nivel sintactic sunt proiectate din Lexicon (Chomsky 1986: 4). Acordul cu centrul este trăsătura definitorie a specificatorului, trăsătură care îl diferențiază net de adjunct (cf. Hoekstra 1991), iar structura unui enunț ar avea următoarea ordine universală: specifier > head > complement (cf. Kayne 1994 apud Dikken 2013: 45-47).

Cu toate acestea, încă de la apariție, Specificatorul nu a avut un statut foarte clar, în sensul că unii lingviști îl interpretau drept un constituent aparte (Chomsky 1970, Hornstein 1977), în timp ce alții sugerau complementizatorul ca fiind specificatorul cel mai important dintr-un enunț (Bresnan 1970). Prin urmare, datorită naturii sale problematice, cercetătorii au început treptat să îl excludă din structura propozițională (Hoekstra 1991, Cormack 1999, Starke 2004, Jayaseelan 2008), Chomsky însuși notând într-o notă de subsol (nota 23 de la pagina 43 a lucrării sale din anul 2013): Există o literatură bogată și edificatoare privind problemele ridicate de Specificatori, iar dacă raționamentele propuse în această literatură sunt corecte, aceștia (Specificatorii) nu există și problemele nu (mai) pot fi formulate (Chomsky 2013: 43, apud Müller 2013: 932) (trad. n., A.P.).

I.3.3. Centru, Argument, Modificator

Din punct de vedere logico-semantic, predicatul reprezintă un operator asociat cu unul sau mai multe argumente, cărora le atribuie roluri tematice diferite: agent, pacient, locativ, sursă, țintă (cf. DSL 2005: 398). Utilizarea verbului ca predicat sintactic presupune autorizarea prezenței anumitor constituenți (argumente) care intră în grila sa de subcategorizare, acesta devenind centru (engl. head) al grupului sintagmatic pe care îl construiește. Ajungem astfel la alte două concepte esențiale pentru gramatica generativă, anume cel de argument și cel de modificator, definite, de cele mai multe ori, prin opoziție: dacă argumentele sunt participanți implicați obligatoriu în activitatea sau starea exprimată de predicat (cf. DSL 2005: 67), adică apar în grila de valențe a verbului-nucleu, modificatorii sunt constituenți facultativi, care nu saturează nicio valență a centrului. Prototipic, calitatea de predicate semantice o au verbele, prepozițiile purtătoare de informație semantică și, în virtutea înrudirii cu verbul, unele interjecții; nominalele sunt prototipic argumente, iar adjectivele și adverbele sunt prototipic modificatori (Gheorghe 2009: 20).

La nivelul structurilor sintactice complexe, modificarea apare ca o funcție a actului comunicațional (engl. propositional act function), astfel încât o propoziție poate fi construită pentru a influența/modifica o altă situație de comunicare (ca în cazul relațiilor adverbiale) sau numai o entitate implicată în situația respectivă (ca în cazul relațiilor relative prototipice). Așadar, adjuncții adverbiali și cei relativi sunt constituenții care modifică, din punct de vedere semantic, tot enunțul sau numai un grup nominal, iar pe baza acestui criteriu, relațiile semantice adverbiale (circumstanțiale), de exemplu, se pot clasifica în temporale, spațiale, condiționale, concesive sau finale (Schmidtke-Bode 2009: 149).

II.3.4. Argument vs. Satelit/Adjunct

Există studii (Pinkster 1990, Haumann 1997, Avram 2006), în care cele două perspective de analiză a structurilor sintactice complexe – sintactică și semantică – se combină și astfel confuzia terminologică se accentuează. De pildă, primul dintre autorii citați folosește pentru constituenții obligatorii conceptul de argumente, iar pentru cei omisibili denumirea de sateliți, iar schema considerată reprezentativă pentru configurația acestor elemente ar fi:

Predicație

nucleu satelit(i) satelit(i)

predicat argument(e) adjunct(i) disjunct(i)

Fig.6 – Configurația unei predicații (adaptată după Pinkster 1990: 3)

Figura 4 sintetizează concepția teoreticianului privind organizarea unei predicații, și anume alcătuirea acesteia din nucleu și sateliți, unde primul element este, la rândul său, compus din predicat și argument(e), iar sateliții, adjuncți și/sau disjuncți formează periferia (Pinkster 1990: 3). Mult mai simplă este abordarea lui Haumann (1997), care analizează constituenții argumentali sau adjuncți din perspectiva autorizării lor de către centru. Astfel, se consideră că unitățile propoziționale care apar ca argumente satisfac în mod automat cerința autorizării datorită capacității lor de a primi roluri tematice în interiorul domeniului guvernat de centru. În schimb, situația autorizării adjuncților propoziționali este – conform opiniei autorului – departe de a fi clarificată, întrucât aceștia nu sunt constituenți purtători de roluri tematice (Haumann 1997: 2)

În concepția lui Avram, cea mai importantă diferență dintre argumente și adjuncți provine din posibilitatea lor de a fi incluși sau nu în grila de subcategorizare a centrului. Astfel, constituenții argumentali sunt integrați atât în grila de valențe a verbului, cât și în cea lexicală, în timp ce adjuncții sunt în afara acestor grile (sintactice sau semantice) și pot fi omiși fără ca enunțul să devină negramatical (Avram 2006: 163). Acesta este și motivul pentru care numărul complementelor unui centru este limitat, în timp ce numărul adjuncților poate fi nelimitat (cf. Tesnière 1959: 125).

Capitolul 2 – Adjuncții sintactici propoziționali în literatura de specialitate – stadiul actual al cercetării (fara distinctia lit internat-lit rom, ci pe gram tradit-moderna)

I.2.

I.2.1. Propozițiile adverbiale/relative în gramatica tradițională

I.2.1.1. Haegeman 2009 – Temporal clauses derived by operator movement

I.2.1.2. Ürögdi, B. 2009 – Temporal adverbial clauses with or without operator movement

I.4.2.1. Adjuncții situativi în limba română – literatura de specialitate

I.4.2.1.1. GLR II 1966

I.4.2.1.2. C. Dimitriu – Gramatica limbii române explicată (Sintaxa), 1982

I.4.2.1.3. GALR 2005/2008

I.4.2.1.4. GBLR 2010

II.2.3. Adjuncții sintactici propoziționali

Noțiunea de adjuncți sintactici înglobează în literatura de specialitate atât propozițiile subordonate finite și non-finite adverbiale (circumstanțiale), cât și anumite subordonate relative (Lang et al. 2003, Austin et al. 2004). Teoreticienii au acordat în ultima perioadă o atenție mai mare acestor constituenți sintactici, printre cei care au oferit studii importante numărându-se Delfitto (2000), Alexiadou (2002), Ernst (2002) și Austin (2004). Chiar și Sintaxa Minimalistă aduce în discuție adjoncționarea, aceasta reprezentând o operație ilustrată formal de fig. 5, fără a se preciza exact dacă se produce la nivelul XP sau la X. Chomsky însuși remarca faptul că nu există o teorie cu adevărat satisfăcătoare a adjoncționării, iar construirea unei astfel de teorii este o sarcină grea (Chomsky 2004: 117).

[XP [XP [XP … X0 … ] ADJUNCT ] ADJUNCT ]

Fig.7 – Adjoncționarea grupurilor sintagmatice propusă de Chomsky (cf. Hornstein & Nunes 2008: 60)

Adverbs and adverbial adjuncts at the interfaces / edited by Katalin

E. Kiss. (2009)

Adjunction, or feature-checking in specifier position

A question that has been in the focus of interest in the past decade is how adverbial

adjuncts enter the derivation of a sentence. According to main-stream

generative tradition, adverbs are added to sentence structure by adjunction;

that is, they are merged with a category without changing its bar level, merely

establishing a new segment of it. (…)

The most detailed explication of the adjunction theory of adverbial modification

has been put forth by Ernst (2002). He claims that adjuncts merge with

the projection they modify in a syntactically largely unconstrained manner;

their adjunction site is determined primarily by their semantically motivated,

lexically specified selectional needs. The selectional requirements of adverbials

refer to events, propositions, times, and predicates. (p.3)

Cinque (1999) relaxes this rigidity by duplicating

some of the projections, with one occurrence in the postverbal domain, and

another one in the preverbal domain, and by allowing ‘focusing’ and ‘parenthetical’

uses of AdvPs. (p.5)

Teorii ale adjunctiei

6.6.3.1 Ernst – teoria adjunctiei bazata pe domenii

6.6.3.2 Analiza lui Haider – limbi de tip „head-initial” vs. „head-final”

6.6.3.4 Costa – adjunctia la stânga si interpretarea adverbelor de mod

II.2.3.1. Propozițiile adverbiale

În ceea ce privește propozițiile adverbiale – cele care constituie punctul de interes al lucrării de față – gramatica tradițională și cea contemporană recunosc, deopotrivă, faptul că sunt unități lingvistice dependente și că au o funcție modificatoare. Statutul lor sintactic variază considerabil de la o școală lingvistică la alta, dar, în general, se discută despre două poziții diametral opuse. Prima este propusă de gramatica generativă și susține tratarea propozițiilor adverbiale la același nivel cu grupurile prepoziționale, adică facând parte din propoziția supraordonată și nu realizând o structură complexă împreună cu aceasta. De cealaltă parte, gramatica funcțională pornește de la ideea că există o diferență considerabilă între propozițiile nominale, relative și comparative, pe de o parte și cele adverbiale, pe de altă parte, iar cele două dimensiuni relevante pentru descrierea legăturilor existente între constituenții structurilor sintactice complexe ar fi relația de dependență și relația logico-semantică (Hacker 1999: 21). O perspectivă cu totul aparte asupra propozițiilor adverbiale este propusă de Haegeman (1985), care discută despre poziționarea/adjoncționarea lor la trei niveluri/noduri diferite: la nivelul V (ca parte a grupului verbal), la nivelul S (în calitate de constituenți ai enunțului) și la nivelul E (la nivel textual/discursiv). Astfel, în prima categorie cercetătoarea include propozițiile modale, în cea de-a doua apar așa-numitele propoziții adverbiale centrale, cum ar fi cele temporale și spațiale, iar categoria a treia cuprinde adverbialele periferice (engl. peripheral adverbials) (apud Hacker 1999: 21). Această clasificare a adverbialelor în centrale și periferice e posibil să fi fost inspirată de studiul lui Halliday (la rândul său inspirat de dihotomia actants-circonstants propusă de Tesniere) (1969) în care se face o distincție între participanți (subiecte, obiecte) și circumstanțe, acestea din urmă fiind reîmpărțite în adverbialele interne (engl. inner type), centrale procesului de comunicare (cele care ocupă poziția de complement al unei prepoziții) și adverbiale externe (engl. outer type) (cf. Buysschaert 1982: 37).

Privitor la poziția pe care un constituent adverbial o poate avea în reprezentarea de tip arbore a unui enunț, există, se pare, trei opțiuni: de complement, de specificator sau de adjunct (Austin 2004: 8). Pentru poziția de complement se consideră a fi necesar și suficient criteriul obligativității, în sensul că există verbe insuficiente semantic, a căror grilă de valențe este, în mod obligatoriu, completabilă prin determinarea circumstanțială. De exemplu, în enunțuri ca cele de sub (8) și (9), cele două circumstanțiale se îndepărtează de trăsătura lor de bază – aceea de constituenți facultativi – făcând parte din structura tematică a verbelor a data și a locui și asigurând gramaticalitatea enunțurilor.

(8) Pictura datează din secolul al XIX-lea.

(9) Mihai locuiește în Brașov.

O concepție destul de populară la sfârșitul anilor 1990 o constituie poziționarea adverbialelor ca specificatori ai proiecțiilor care domină proiecția verbală (Alexiadou 1997; Laenzlinger 1998; Cinque 1999), concepție care a fost concurată îndeaproape de teoria adjuncților (Haider 2000; Ernst 2002). Reprezentanții principali ai celor două teorii sunt Ernst (2002), care susține că adverbialele ocupă poziția de adjuncți, iar restricțiile acestei poziționări sunt în primul rînd de natură semantică, și Cinque (1999), care propune o cascadă de proiecții funcționale, fiecare având capacitatea de a găzdui un adverbial în poziția de specificator. Prin urmare, teoria specificatorilor se bazează pe ideea generală că sintaxa determină semantica, în timp ce teoria adjuncților este mai apropiată de ideea că semantica determină sintaxa. În orice caz, ambele teorii au adus numeroase argumente și au încercat să ofere răspunsuri la întrebările privind felul în care sintaxa și semantica interacționează în domeniul circumstanțialelor (Austin 2004: 9-10). Din titlul pe care l-am ales pentru această lucrare se înțelege faptul că ne afiliem teoriei adjuncților, încercând să oferim argumente concrete în favoarea acestei poziționări a circumstanțialelor din limba română veche și lăsând deoparte discuțiile privind celelalte două concepții expuse anterior.

Din punct de vedere structural, propozițiile adverbiale (de departe cea mai extinsă categorie a propozițiilor subordonate) sunt grupate în finite, non-finite sau eliptice de predicat, iar circumstanțialele fără subiect sunt numite adjuncți liberi, în timp ce prezența subiectelor le transformă în propoziții absolute (cf. Hacker 1999: 26). Diessel (2004) distinge între propozițiile adverbiale (pe care le numește conjoined clauses) și cele coordonate (co-ordinate clauses), aplicând mai multe teste sintactice, dar și două criterii pragmatice. Primul criteriu pragmatic, inspirat de Tomlin 1985, Thompson 1985, Matthiessen and Thompson 1988, ar fi proprietatea circumstanțialelor de a oferi informația de fundal/cadru, spre deosebire de propozițiile coordonate care, în general, prezintă informația din prim-plan. Cel de-al doilea, susținut de lingviști precum Haiman and Thompson 1984, Lehmann 1988 și Cristofaro 2003, se concretizează în faptul că propozițiile coordonate sunt acte de limbaj independente, în timp ce propozițiile adverbiale sunt lipsite de forța ilocuționară (Diessel 2004: 154).

SANDSTRON – WHEN-CLAUSES (1993)

(P.14)

(P.17-18)

Formarea circumstantialelor prin wh-movement

Pornind de la aceasta distincție, Haegeman clasifică adverbialele temporale în central adverbial

Clauses and peripheral adv clause…

In my own work (Haegeman 1984a, 1984b, 1991) I have proposed that the difference

in syntactic integration of central and peripheral adverbial clauses be represented

syntactically. Central adverbial clauses are merged at an earlier point in the structure

than peripheral ones. Depending on the particular type of central adverbial clause (purpose,

time, condition) the point of merger may vary. I provided the following simplified

representations: central adverbial clauses are vP or TP related, peripheral adverbial

clauses are external to TP and are merged in parallel with the CP. Because there is no

real embedding for peripheral clauses, it is more appropriate to refer to the clause they

modify as the associated clause.' (Haegeman 2012: 170)

Haegeman – Main clause phenomena and the derivation of adverbial clauses* 2009

A movement analysis of adverbial clauses

This paper is concerned with the syntactic derivation of adverbial clauses such as the underlined clauses in (1).

(1) a When I heard this song, I remembered my first love.

b If they don’t find him, they will call the RSCA.

In the literature it has repeatedly been proposed that the adverbial clause in (1a) can be derived by wh- movement of an operator to the left periphery (Geis 1975, Enç 1987: 655, Larson 1987, 1990, Dubinsky & Williams 1995, Declerck 1997, Demirdache & Uribe- Etxebarria 2004) and some evidence has been put forward. Recently Bhatt and Pancheva (2002, 2006) have extended the movement analysis to conditional clauses such as that in (1b).

1.1. Temporal adverbial clauses

1.1.1. The proposal: (null) operator movement in temporal clauses

It has been proposed by, among others, Geis (1975), Enç (1987: 655), Larson (1987, 1990), Dubinsky & Williams (1995), Declerck (1997), Demirdache & Uribe- Etxebarria (2004), that temporal adverbial clauses such as those in (1a) are derived by the movement of an IP-internal operator to the CP domain. This is schematically represented in (2a) in which the relevant operator is when. Alternatively one might assume that when spells out a C-head and opt for a null operator movement account, as shown in (2b):

(2) a [CP when [TP I .… [VP heard this song ] when ]]

b [CP OP [C when] [TP I .… [VP heard this song ] OP ]]

The null operator account (2b) is more attractive for those adverbial clauses that are introduced by prepositions, in which case one might adopt a derivation as that in (3b) (but see Dubinsky and Williams (1995) for an alternative).

(3) a Before/after/since/until I head this song

b [PP before/after/since/until [CP OP [C ∅] [TP I .… [VP heard this song ] OP ]]]

1.1.2. Support for the movement account

On an anecdotal level there is cross-linguistic support for the movement derivation of adverbial clauses. The very fact that when, the ‘conjunction’ introducing temporal clauses, is isomorphic to an interrogative operator as well as to a relative pronoun (see below, (8a)) supports this idea. In other languages too, temporal clauses are introduced by an interrogative element (French: quand, Italian: quando, Spanish cuando, Catalan quan, Dutch wanneer) or by a relative element (Norwegian når (Stephens 2006) ).

A syntactic argument that is standardly adopted in favour of the movement account of temporal adverbial clauses concerns the observation that in addition to cases of short movement, as those illustrated in (2b, 3b), one also finds instances in which the operator has undergone long movement. The standard example for this is given in (5). This example is ambiguous: the relevant time expressed by when might be either that of the higher portion of the adverbial clause, giving the so-called ‘high construal’ in (i), with the corresponding derivation, or it may be that of the lower portion of the adverbial clause, giving the low construal in (ii), with the corresponding derivation. (i) illustrates short movement of the operator, (ii) illustrates long movement, with an operator originating in the embedded clauses and targeting the higher clause of the adverbial adjunct.

(5) I saw Mary in New York when [IP she claimed [CP that [IP she would leave.]]]

(i) high construal: I saw her at the time that she made that claim.'

I saw Mary in New York [CP wheni [IP she claimed [CP that [IP she would leave ]] ti ]]

(ii) low construal: saw her at the time of her presumed departure.'

I saw Mary in New York [CP wheni [IP she claimed [CP that [IP she would leave ti ]]]]

(Larson 1987)

1.1.3. Temporal adverbial clauses as free relatives (Demirdache and Uribe-Etxebarria (2004), see also Declerck 1997, Liptàk 2005, Stephens 2006)1

With respect to the precise implementation of the analysis, Demirdache and Uribe-Etxebarria (2004) propose that the operator movement that derives temporal clauses is launched from SpecAspP and moves to SpecCP. The relevant CP modifies a ‘ZeitP’, which in turn is the complement of an abstract preposition: (7b) is their representation for (7a).

The derivation in (7b) implies that temporal clauses introduced by when are free relatives. This is intuitively plausible since such when clauses can also function as relatives to a syntactic head (8a), and moreover there is a variant with ever (8b) which is typical of free relatives (see discussion in Declerck 1997):

(8)a The days when he is depressed he eats chocolate .

b He eats chocolate when(ever) he is depressed.

Following Kayne’s head-raising analysis of relative clauses (1994), one might slightly recast Demirdache and Uribe-Etxebaria’s proposal as in (9). (9a) is the derivation for the headed relative structure in (8a). Following the head-raising analysis, I assume that relative when originates as a determiner element associated with the ‘head’ N, days. The constituent when days undergoes leftward movement to the C domain, and days moves to the left of its determiner when. For precise implementation I refer to Kayne (1994) and also to Bianchi (1999) for a variant. (9b) represents the free relative variant, in which the relative ‘determiner’ when is associated with a null nominal TIME, in the same way that temporal then is argued to be associated with a null head (then TIME), cf. Kayne (2005: 13). Temporal clauses introduced by a preposition (before, after, until, since) would have a null operator.

2.1.2. Argument adjunct asymmetries

It would not be correct to say that adverbial clauses do not allow any kind of fronting, and perhaps lack a left periphery7. In particular, while argument fronting is excluded (20b, 21d), circumstantial adjuncts can precede the subject:

(20) d When last week she started to write her column again, I thought she would be fine.

(21) e If next week John passes his final exam, he’ll get his degree.

3.1.2. ‘Peripheral’ adverbial clauses (Haegeman 2003a)

So far I have only discussed temporal and conditional adverbial clauses. Their main function is to modify the event expressed in the main clause. In Haegeman (2003a) I have shown that such clauses are subordinated to the main clause and I have provided a number of arguments for this. I have labelled such integrated adverbial clauses ‘central’ adverbial clauses. However, not all clauses usually labelled adverbial are integrated. There is a second class of adverbial clauses which have a much looser relation with the matrix clause (see Haegeman (2003a) for arguments). This was already pointed out by Hornstein:

There is a secondary conjunctive interpretation that all these connectives (as, while, when) shade into. They get an interpretation similar to and in these contexts. And is not a temporal connective, and these conjunctive interpretations do not tell against the theory [of temporal subordination and complex tense structures] (Hornstein (1993: 206: note 19)).

Such ‘peripheral’ adverbial clauses also arguably are not derived by operator movement. Bhatt & Pancheva say: ‘because and since are sentential functions and not quantifiers, that is, they do not bind positions inside their clause.’ (Bhatt & Pancheva 2006: 656). The same applies to concessive/contrastive while clauses. Unlike temporal while clauses, which are temporally subordinated to the main clause, contrastive while clauses are temporally independent from the main clause. In (30) the first while clause is contrastive/concessive, and the second one is temporal. Concessive clauses introduced by (al)though and whereas also belong to this class. For conditionals see the discussion in Haegeman (2003a).

(30) Whileconc [the lawsuit challenging the legitimacy of lethal injections] probably won’t stop the use of lethal injection altogether, it will certainly delay its use whiletemp [the supreme court decides what to do]. (Guardian G2, 12.12., 2003, page 4, col 4)

If such peripheral adverbial clauses are not derived by movement of a temporal/modal operator from IP to CP (i.e. if there is an operator in their CP domain, it is externally merged) then we predict that they will be compatible with argument fronting. This is confirmed by the examples in (31):

(31) a His face not many admired, while his character still fewer felt they could praise. (Quirk et al 1985: 1378)

b It is amazing how this view could have spread about someone who changed the image of causes like Aids and landmines, and in doing so showed a possible new role for the royals. It is particularly ironic since so much of what Diana did for her fellow humans she did with no concern for publicity whatsoever. (Guardian, G2, 31.8.4 page 9 col 2)

c I think we have more or less solved the problem for donkeys here, because those we haven't got, we know about. (Guardian, G2, 18.2. 3.2. CLLD in Romance adverbial clauses

The intervention account developed here leads to the prediction that if there is a type of argument fronting that is known not to give rise to the intervention effects observed for English argument fronting, then this type of argument fronting should be compatible with temporal and conditional clauses. Romance clitic left dislocation (CLLD) is a case in point: Romance CLLD differs from English style argument fronting in that the intervention effects are notably reduced (cf. for analyses: Cinque 1990, Cecchetto 2000)10. For instance, multiple argument fronting leads to a degradation in the English (32a), while multiple CLLD is possible (32b):

(32) a *Billi, that housej, she took ti to tj for the weekend (Emonds 2004: 95 (27b))

b Il libro, a Gianni, glielo daro senz’altro.

the book, to Gianni him-it give-FUT-1SG without doubt

‘This book, I will give it to Gianni without doubt.’(Rizzi 1997: 290, his (21))

A fronted topic creates an island in English, both for wh-movement (33a) and for topicalisation (33b), but in Italian a CLLD argument does not create an island for wh-movement (33c) nor for CLLD (33d). For an account: see Rizzi (2004). 3, page 3, col 2).

Givón, Talmy. Syntax : An introduction 2001

18.2 Adverbial subordinate clauses

18.2.1 Functional dimensions

The distinction between coordination and subordination, however problematic, is

nonetheless a useful point of departure for describing the various semantic links that bind

dependent ADV-clauses to theirmain clauses. By ‘semantic’ one means here ‘local’, i.e.

relations between two adjacent clauses irrespective of the wider (‘global’) discourse context.

In this respect, these relations resemble the semantic bonds between main verbs and their

verbal complements (Ch. 12). As we shall see further below, adverbial clauses also have

wider-scoped discourse-pragmatic connectivity.

18.2.1.1_Local semantic links of adverbial clauses

18.2.1.1.1_Temporal adverbial clauses. A large number of grammaticalized connectives can

specify the temporal relation of an adverbial clause to its main clause. Some of the most

common ones are:

(6) Temporal links of adverbial clauses

a. Precedence: Before she came, he left

b. Subsequence: After she came, he left

c. Simultaneity: While she was working, he left

d. Point coincidence: As she was coming, he saw her

e. Terminal boundary: Till she left, he worked steady

f. Initial boundary: From the minute she came, he ignored her

g. Intermediacy: Between herstar ting the project and herquitting in a huff,

nobody slept

Quite often, a more general (‘unmarked’) temporal subordinator, such as ‘when’ in

English, is used when more specific temporal relations are in fact intended. Such demarked

coding strategy succeeds when the semantic specificity of the temporal relation can

be inferred from other features of the two clauses—most commonly from the verb and its

tense–aspect-modality. As an illustration, consider:

(7) a. Precedence: When she came, he had already left

b. Subsequence: When he got up, she did too

c. Simultaneity: When she lived there, everybody was real friendly

d. Point coincidence: When he opened the door, she shot him

e. Terminal boundary: When you’re done, tell me

f. Initial boundary: When you start, just keep going

g. Intermediacy: When he’s done and she’s not yet started, that’s when you

should enter (p.330)

Hasselgård, Hilde. 1996. Where and When: Positional and Functional Conventions for Sequences of Time and Space Adverbials in Present-Day English. Acta Humaniora (Doctoral thesis). Oslo: Scandinavian University Press.

Existing approaches to defining the scope of adverbials

Enkvist 1976 deals with the scope of temporal and spatial adverbials in terms of syntactic and semantic relations between the verb and the adverbial(s). Two syntactic categories of adverbials are distinguished: valency adverbials and adverbials of setting. The former type "can be treated as part of the semantic specification of the verb" (1976: 54). The latter type consists of "those adverbials of time and place that do not describe features essential to the action itself, or features

necessarily implied by the verb" (1976: 55). Valency adverbials have tighter bonds to the verb, and belong deeper down in the syntactic tree than setting adverbials. Furthermore, setting adverbials are easy to topicalise (i.e. put in initial position), whereas the topicalisation of valency adverbials produces at best stylistically marked sentences. It may be noted that the category of valency adverbials covers all adverbials which complement the meaning of the verb, not only those that are strictly necessary in order to produce a grammatical clause. Enkvist's analysis is thus compatible with that of Matthews (1981: 123 ff), who distinguishes between complements, which are "potentially obligatory" and come within the scope of the predicate, and adjuncts, which do not complete the sentence, and which are always optional. (p.36)

Buysschaert 1982 distinguishes between complements and free modifiers. Complements are essential and "inherent in the relation expressed by the verb" (1982: 39). They are necessary in order to complete the verb-meaning. Free modifiers, on the other hand, may be omitted from the clause without altering "the meaning of the non-omitted part of the sentence (except for its information structure)" (1982: 40). Semantically a free modifier originates from another proposition (cf 1982: 79). Free modifiers and complements thus exhibit different degrees of inherence in the clause structure.

The distinction between complements and free modifiers is basically a syntactic one. On semantic grounds free modifiers can be further classified into verb-modifying and sentence-modifying modifiers. The former type (V-modifying) adds "information about the action, process or state described in the relation denoted by the verb. This information is not relevant to the rest of the proposition" (1982: 87). The latter type (S-modifying) modifies the entire proposition. V-modifiers and S-modifiers are distinguished also on the basis of their different degrees of freedom of positioning. Complements invariably go in end position; hence if an adverbial occurs in front or mid-position, it is a free modifier. Front position is said to be reserved for S-modifiers, thus if it is possible to front an adverbial, it is an S-modifying free modifier. However, there are, according to Buysschaert, some S-modifiers which are locked in mid-position, and which cannot be fronted, such as just, ever, still. In these cases the dis-tinguishing criterion is obviously not mobility, but rather the semantic scope of the adverbial, i.e. they modify the whole proposition, not just the relation expressed by the verb.(p.37)

Discussion

All the approaches to distinguishing different classes of adverbials outlined above make use of a combination of syntactic and semantic criteria. More specifically, the criteria being used in the works consulted are integration in the syntactic structure, semantic scope, and mobility within the clause. This seems reasonable, considering that adverbials are a heterogeneous category, serving a variety of functions. Since many adverbials are optional in the clause structure, semantics is clearly needed to account for phenomena which cannot be properly dealt with by syntax alone. It should not be particularly controversial to claim that syntax and semantics are mutually dependent and influence each other to a great extent. This is not least true of the category of adverbials.

For the purpose of this study the terminology of CGEL has been adopted. Its system of classification is not, however, entirely satisfactory. Its distinction between sentential and predicational adjuncts seems to entail a great deal of overlapping and circular argument. Sentential adjuncts are defined by their mobility, as opposed to predicational adjuncts, which are almost invariably to be found in end position in syntactically unmarked sentences. Such a defini-tion implies that adjuncts in all other positions (except initial-end position; cf CGEL 8.35) are sentential. However, this does not always agree with the assumed semantic scope of sentential adjuncts. Especially in medial position it is often very difficult to decide whether the adjunct modifies only the verb or the whole clause. On the basis of the classification scheme of CGEL, it might seem that the distinction between sentential and predicational is inapplicable to some adverbials in medial position. For instance in (50) the underlined adjunct would be classified as sentential on account of its being placed in medial position. On the other hand it is not mobile, which ought to make it predicational according to the mobility criterion. (p.38)

Previous Analyses of Adverbials – Circumstantialele Literatura De Specialitate – stadiul actual al cercetarii

Nilson- the syntax of circumstantial adverbials (2000)

In this chapter, I will present what I take to be the milestones in the

generative literature on adverbials. I will discuss the Transportability theory

first proposed by Samuel J. Keyser (1968), and then the Jackendovian (1972)

approach to the syntactico-semantic representation of adverbials. Then I will

make a long leap in time to Guglielmo Cinque's (1999) theory, before I turn

to a discussion of the X-bar theoretical view of the eighties and a recent

proposal by Tor A. Afarli (1996). This is because during the exposition of

Cinque's theory, data are presented that are crucial for the discussion of X-bar

theory and Áfarli's theory.

Guglielmo Cinque (1999) – Adverbs and Functional Heads

The first is to motivate an analysis of adverb phrases (AdvPs) as

the unique specifiers of distinct maximal projections, rather than as adjuncts. The

second is to argue for the existence of a fixed universal hierarchy of clausal functional

projections.

Adjunct Adverbials

in English Hilde Hasselg°ard 2010 (Downloaded from Cambridge Books Online by IP 131.111.184.24 on Wed Jan 07 10:56:46 GMT 2015.

http://ebooks.cambridge.org/ebook.jsf?bid=CBO9780511676253 Cambridge Books Online © Cambridge University Press, 2015

2.2 Major classes of adverbials

At least since the publication of Greenbaum’s (1969) study of adverbials,

it has been common to distinguish three main classes in the description of

adverbials in English. Greenbaum’s terms adjunct, disjunct and conjunct were

carried over to Quirk et al. (1972 and 1985). The corresponding terms in

Biber et al. (1999: 763) are circumstance, stance and linking adverbials. The

definitions of the categories, however, are the same as in Quirk et al. (1972:

421ff and 1985: 501). Halliday (2004: 123ff) has three similar categories

of adverbials (in SFG terminology: adjuncts), namely circumstantial, modal

and conjunctive adjuncts. Roughly, adverbials that contribute to referential

meaning are called adjuncts or circumstantial adverbials; those that convey

the speaker’s evaluation of something in the proposition are called disjuncts

or modal adverbials, and those that have mainly text-organising and connective

functions are called conjuncts or conjunctive/linking adverbials. These

classes generally have subcategories that reflect the various meanings that

can be expressed by adverbials.

According to Greenbaum (1969), the three major classes of adverbials

are distinguished on the basis of syntactic and semantic features, including

considerations of the extent to which they are integrated in the clause

structure. An adjunct should satisfy a set of ‘diagnostic criteria’: it must be

unacceptable in an independent tone unit with a rising, falling-rising or level

nuclear tone when the clause is negated; it must be able to serve as the focus

of clause interrogation; and it must be able to serve as the focus of clause

negation (Greenbaum 1969: 24). Adverbials which do not satisfy any of these

criteria are disjuncts or conjuncts.

In Quirk et al. (1985), instead of the ‘diagnostic criteria’, we find a description

of some features of adjuncts.An adjunct is said to ‘closely resemble other

sentence elements such as S[ubject], C[omplement] and O[bject]’ (1985:

504). Accordingly, an adjunct can: (i) be the focus of a cleft sentence (It was down the road that they walked);

(ii) serve as the focus of alternative interrogation or negation (Did they

walk down the road or through the park?);

(iii) be focused by a ‘focusing subjunct’ (1985: 504) (They walked just down

the road);

(iv) come within the scope of predication ellipsis or pro-forms, (They

walked down the road, and so did I.);

(v) be elicited by question forms (A: Where did they walk? B: Down the

road.).

These features are not meant to be absolute criteria of adjunct status, but

rather, characteristics that hold for most adjuncts. It is admitted in a note

(1985: 505) that some adjuncts do not easily fit the description given, and

that borderlines between classes of adverbials are fuzzy.

The defining criteria mentioned so far are mainly syntactic. However,

adverbials probably illustrate better than any other grammatical category

the interdependency between grammar and meaning. Syntactic criteria for

‘adjuncthood’ fail to capture all adverbials that ought to go in the adjunct

category for semantic reasons. Nor can they distinguish different types of

adjuncts or even suggest a line between disjuncts and conjuncts. Clearly,

meaning needs to be taken into account in the classification of adverbials. In

Biber et al. (1999) meaning is indeed the main basis for distinguishing the

three classes of adverbials. Circumstantial adverbials thus ‘add information

about the action or state described in the clause, answering questions such

as “How, When, Where, How much, To what extent?” and “Why?”. They

include both obligatory . . . and optional adverbials’ (1999: 763ff).Meaning is

also the basis for Halliday’s classification (2004: 124ff), where circumstantial

adjuncts constitute the only type of adverbials that play a part in transitivity,

i.e. that are associated with the experiential metafunction. This implies that

they are the only type of adverbials that refer to (aspects of) things and

relations in the world.

Aconjunct adverbial is not an integrated part of the clause structure, and its

primary function is connective. Conjuncts characteristically occur in clauseinitial

position, though some of them can occupy other positions as well,

especially medial. Typical examples are however, furthermore and to begin

with. Conjuncts set up contextualising relationships between portions of text

and thus belong to the textual metafunction, according to Halliday (2004:

132). (P.19-20)

DUPĂ CE PREZINTA CLASIFICARILE ADVERBIALELOR PROPUSE DE PATRU GRAMATICI DE RENUME, Quirk et al. (1985: 479ff), Biber et al. (1999: 763ff), Huddleston and Pullum (2002: 665f) and Halliday (2004: 262 and 82), Hilde declară că a ales sa urmeze modelul din 1999, cu unele modifcari. Din punct de vedere semnatic, cercetatoarea porneste de la modelul propus de Quirk et al. (1985: 514ff) si distinge următoarele categorii de adverbiale: space, time, manner, respect, contingency, degree and extent, participant, comparison/alternative, situation, viewpoint and focus. (p.24)

Adverbials show different degrees of centrality in the clause structure. Sometimes

the adverbial is required by the verb in order to make the clause

grammatically acceptable. Such adverbials have been labelled obligatory (e.g.

Quirk et al. 1985: 505), valency adverbials (e.g. Enkvist 1976), or complements

(Huddleston and Pullum 2002: 680). In examples (23)–(25) the adverbials

are required in order to complete the clause (without changing the meaning

of the verb).

(23) Peter lives in London.

(24) The meeting lasted two hours.

(25) The meeting went all right.

Enkvist (1976), in a discussion of temporal and spatial adverbials, distinguishes

two syntactic categories: ‘valency adverbials’ and ‘adverbials of setting’.

The former type ‘can be treated as part of the semantic specification of

the verb’ (1976: 54). The latter type consists of ‘those adverbials of time and

place that do not describe features essential to the action itself, or features

necessarily implied by the verb’ (1976: 55). Valency adverbials are said to have

tighter bonds to the verb and belong deeper down in the syntactic tree than

setting adverbials. Furthermore, setting adverbials are easy to topicalise (i.e.

put in initial position), whereas the topicalisation of valency adverbials produces

at best stylistically marked sentences. It may be noted that Enkvist’s

category of valency adverbials covers all adverbials that complement the

meaning of the verb, not only those that are syntactically obligatory.

Syntactically optional adverbials are often regarded as relatively peripheral,

since their presence or absence does not affect the grammaticality of the

clause, as shown by (26) and (26a).

(26) Pat left for Australia last February.

(26a) Pat left. (p.46)

DIANE HUDSON – GRAMMATICAL SUBORDINATION STRATEGIES 1999

2.2.2.3. Functions of adverbial clauses

Quirk/Greenbaum/Leech/Svartvik (1985) analysed the distribution of adverbials in a 75,000 word sample of the Survey of English Usage corpus (transcribed impromptu speech and written) and gave the average per text7. In their sample there were seventy finite clauses in speech and sixty in the written language. There were twelve (speech) and thirty-three (written) non-finite and verbless clauses. The higher number of the latter was not considered surprising (CGEL §8.13) as -ing participle clauses are a typical feature of written language but the larger number of finite clauses in speech gave rise to the following statement:

This runs counter to the widespread belief that the frequency of "subordinate clauses" (typically adverbial clauses with finite verbs) is a good indication of relative "syntactic complexity", and that impromptu speech is less complex syntactically than written language. (CGEL §8.13: 490)

In Biber (1988: 235) adverbial clauses are found to be "an important device for indicating informational relations in a text". He maintains that causative, concessive and conditional clauses are the most common and that they can be "identified unambiguously by machine" (ibid: 236). Identifying semantic content automatically is, however, only possible for a few cases where there is a subordinator and where the subordinator is unambiguous. Thus Biber's study considers only because (causal), although and though (concessive), and if and unless (conditional) clauses. He groups other adverbial clauses together. His claims as to the higher frequency of causative and conditional subordination in Dimensions 1 and 4 respectively do not take the other subordinators (such as causal as, for or since) into consideration. He does not mention let alone attempt to cover separately the semantic category of time8 because the relevant subordinators such as after, before, while, as, since do not lend themselves so clearly to automatic analysis.
Sandra Thompson (1984) in her analysis of 300 clauses from formal and informal writing and informal speech, certainly a restricted amount of data, comes to the conclusion that the formal/informal distinction is of more relevance than the spoken/written. Thompson (1984: 92) explains the higher occurrence of adverbial subordination in her Informal Spoken Style by the fact that people give causal, conditional and temporal comments on events they are discussing but she notes that there are fewer non-finite adverbial clauses. The lower frequency of clauses of reason, concession and condition in the Informal Written is due to the subject matter which provides little occasion for such adverbial clauses but non-finite clauses are more frequent here than in the Spoken Informal data, a fact which she attributes to the planning possible in the written medium.
Beaman (1984: 77) also suggests that speakers are more likely to give reasons for their claims than writers, her explanation for the lack of because or if clauses in the written stories of her data, and that writers would in any case use other means of subordination. But overall Beaman finds more adverbial subordination in the written than the spoken narratives, thus concurring with O'Donnell (1974: 106).

EDGREN – TEMPORAL CLAUSES 1971

PREVIOUS WORK

Temporal clauses in English (or any language) have not formerly been

made the subject of an exhaustive investigation. In view of their central

position in the language they are of course mentioned and exemplified,

together with other 'adverbial clauses', in most grammatical works dealing

with syntax, e.g. those of Jespersen, Curme, Poutsma, Kruisinga-

Erades, Zandvoort, Francis, Strang, Sledd, etc. (for the titles of their works,

see Bibliography). Sometimes these works also contain scattered observations

on various points, and they are all agreed on one formal feature

common to all temporal clauses: ".. after conjunctions of time futurity

need not be (and therefore rarely is) indicated by means of the tense of

the verb; generally .the main sentence shows unmistakably that the whole

refers to die future" (Jespersen, MEG IV, p. 24). However, this is not

really a case of tense discrepancy but is symptomatic of the difference

between main clauses and temporal clauses in the distribution of one

category of verbs: all modal auxiliaries except can! could are rare in temporal

clauses (see further 7: 54 and Table 7: 7 a).

A rather more comprehensive but nevertheless limited study of tem poral clauses in French is found in Sandfeld's Syntaxe du français contemporain

II. Here mention should perhaps also be made of one small

treatise of temporal clauses in Old English prose, dating back to the beginning

of the century (see Bibliography).

However, it is not an exaggeration to state that very little is known

for certain about the forms, functions, frequency and distribution of temporal

clauses in actual usage. They are known to have a modifying function,

being syntactically bound to a head, and some of them are known

to be used in various semantic functions, i.e. they are said to express

different 'shades of meaning'. But these functions, and the forms significant

for and conveying these 'shades of meaning', have not previously

been accounted for in detail, and the exact nature of the systemic function

of temporal clauses has never been described. (P.16-17)

EDGREN – TEMPORAL CLAUSES 1971

THE SEMANTIC FUNCTION OF THE T-CLAUSE

INFORMATION INHERENT IN T-CONJUNCTIQNS

The information of the T-conjunctions will be discussed in three sections.

In the first there will be à ranging of the conjunctions based oh their

amount of lexical meaning. In the second there will be a detailed description

of the information conveyed by the conjunctions that are inforrhative.

The lexically weak or empty conjunctions will be dealt with in thé

third séction, with particular stress on the factors that are needed tô complete

the information of the conjunction in order <0 generate a temporal

dause, thus determining the semantic function of the clause.

Amount of information

Function words are often devoid, or almost devoid, of exact lexical meaning,

and their lexical meaning, if they have any; is overshadowed by their

grammatical meaning. By connecting clauses or clause elements they contribute

to create meaning. Indeed there seems to be a negative correlation

between amount of information and function potential: the more

exact lexical meaning, the fewer functions, and consequently, the less

exact lexical meaning, the more functions. This is of course to be expected.

Occurrence in a number of widely separated functions is made

possible only if the inherent lexical meaning is weakened.

The T-conjunctions, which are a semantically defined subclass of subordinate

conjunctions, occupy à position between lexical items and" pure

functiôti ^ords. But the ¿mount of information" Contained in thetîï1 Is not

equally high in all the conjunctions, a fact that is easily prôved by cutting

the T-clause immediately after the conjunction:1 (p.209)

Semantically, the T-conjunctions may be looked upon as forming a

continuum, ranging fom phrasal conjunctions where more than one

item possesses full lexical meaning to those simple conjunctions that possess

no, or next to no, lexical meaning. In this respect there is a difference

between the a-conjunctions and the other two subclasses: all the and

conjunctions have an element (noun or adverb) suggesting time as

nucleus, while the a-conjunctions include both items suggesting time and

pure function words. (p.210)

Irrespective of their function in the clause (whether they are used as

conjunctions, prepositions, adverbs, etc.) after and before possess an inherent

lexical meaning. On the basis of this meaning they may be contrasted

with one another, their information may be modified by specifiers,

and owing to the fact that they possess (contrastive) meaning they have,

as was shown in Section 4.53, a potential for pitch prominence.

. Until, (till) also possesses, both as conjunction and as preposition, an

unambiguous lexical meaning which is normally not affected by changes

in the surrounding structure; it has no potential for pitch prominence,

however.

Whenever is readily recognized as concerned with time and seriality.

Immediately, now [that], once are unmistakably lexical items, suggesting

various semantic concepts: proximity, simultaneity, anteriority.

Finally, all expansions of a-conjunctions contain a noun suggesting

time. (p.210)

With regard to the semantic function of the T-clause a distinction was

made between T-clauses in temporal [-aspectual] function, T-clauses in

m i x e d function, and T-clauses in non-temporal function.

T-clauses in temporal [-aspectual] function were subdivided into ten

subgroups: clauses of time, duration, seriality, frequency, proximity;

further, pure aspect-clauses and aspect-clauses implying progressive

change; and finally clauses of simultaneity, anteriority, posteriority with

durative head.

T-clauses in mixed function were subdivided into three subgroups: temporal-

causal, temporal-conditional, temporal-contrasting.

T-clauses in non-temporal function were subdivided into five subgroups:

concrete local, abstract local, causal, concessive, contrasting.

The various semantic functions of the T-clauses were signalled by various

formal features. The following "temporalizers" may be mentioned:

the emphasizers just in front of as, when, and ever in front of since,

expansions containing the definite article, specifiers (except a few miles).

In some cases the progressive form had an additional temporalizing function.

T-clauses could be divided into neutral T-clauses and non-neutfal Tdauses.

Non-neutral function of T-clauses was signalled by emphatic premodification

and intramodification, by emphatic sentence-forms, and by

a special pattern of before-stmctmes, characterized by could or had time

to pr the past perfect form in the T-clause and implying that the head

clause activity occurs unexpectedly early or rapidly.

Stereotyped T-clauses were either complete SPGdauses (opening with

before, now, when, while) or SP-clauses with elliptic lexical verb and a

modal auxiliary or a modal catenativef as exponent of P (opening with

when, whenever, as long as, as soon as, any time, ever since). The former

did not have a semantically pronounced T-clause function except those

°£>ening with before, whose function was similar to that of non-neutral

^/ore-clauses. The SP-clauses mostly had a function suggestive of that

of the corresponding T-adverbials. (p.235)

Quirk et al. – a comprehensive grammar (1985)

2 mari tipuri de adjuncti: predication adjuncts si sentence adjuncts. Primii se subimpart in obligatory and optional (p.505)

HILL ALBOIU 2016

For adverbial adjuncts, Haegeman (2010: 307, and earlier work) identifies two types: central adverbial clauses, whose

function is “to structure the event expressed in the associated main clause”;; and peripheral

adverbial clauses, which provide a background proposition for the main clause event and are

157

more root-like in that they have independent temporal deixis and clause typing. This is the class

of adjuncts we surveyed in sections 2 and 3.

Central adjuncts are not propositional, so cannot have an illocutionary operator to begin

with. Peripheral adjuncts, on the other hand, do instantiate Force and require relevant anchoring.

Following Haegeman (2010), who, in turn refers to Aboh’s (2005) work on factives in Gungbe,

this anchoring can be realized via an operator or via V-to-C. In Old Romanian, V-to-Fin cooccurs

with the operator in Spec, ForceP, this co-occurrence being visible if we include the

gerund relatives in the class of peripheral adjuncts. The important point is that the operators

involved in adverbial gerunds are of the wh-type (‘where’, ‘when’, ‘how’ etc.) or conditional, as

required for the anchoring, and are thus obligatorily merged, irrespective of whether the verb

form is finite or non-finite. They are, thus, semantically and syntactically different from the

operators that map the illocutionary Force/speech act in root clauses.

II.2.3.2. Propozițiile relative

JOE TROTTA – Wh-clauses in English: Aspects of Theory and Description (2000)

The terms ‘wh-clause’, ‘interrogative’, ‘relative’ and ‘exclamative’ suggest

different levels of analysis and perspective which at first glance may cause some

confusion. ‘Wh-clause’ is a term used to denote clauses with specific syntactic

properties (primarily those described in 2.4) which cut across clause types and is a

term similar to, but not exactly on the same level of contrast as, ‘that-clause’ or

‘if-clause’. (These are not on the same level since that- and if-clauses are introduced

by conjunctions and are by definition subordinate, whereas wh-clauses are

not introduced by conjunctions and may be either main clauses or subordinate

clauses depending on clause type.)

The terms ‘interrogative’ and ‘exclamative’ refer to categories of form in

the system of clause-type membership. It is worth emphasizing here that the interrogative,

exclamative and relative are terms which refer to categories of grammatical

form rather than meaning or discourse function (see Huddleston 1988:

129-131, Johansson & Lysvåg 1986: 260-265). In this system, it is customary to

use four terms: ‘interrogative’, ‘exclamative’, ‘declarative’ and ‘imperative’ (see

Quirk et al 1985: 803-806, Huddleston 1984: 350-356, 1988: 129). The term

‘relative’ is somewhat mismatched in this group since it refers to a specific class

of subordinated declaratives and is thus only a subset of that clause type (cf Huddleston

1984: 350). I do not, however, make use of the term declarative in this

study and take it as a matter of course that its clause-type membership in the system

is understood.

As Johansson & Lysvåg (1986: 158) point out, what is conventionally

called a relative clause is not one unified phenomena. Based on the most salient

structural difference between types of relative clauses, I further divide the category

into bound and free (or headless, antecedentless, or fused) relative. The two

types are parallel but differ significantly in the way they are incorporated into

their matrix clause, as is shown in (31):

free relative: bound relative:

(31) a. I ate what they served. c. I ate the foodi whichi they served D.

b. I found it where I had put it. d. I found it in the placei wherei I had put it D.

While the bound relative clause is attached as a modifier to an antecedent phrase,

and is linked to it by a tie of coreference, the free relative does not have a sequence

of two distinct elements but merely a single wh-phrase which seems to

combine the functions of the antecedent and the wh-phrase of bound relatives (cf

Huddleston 1988: 158; Baker 1989: 178-179). (P. 30-31)

Since

the correlation between clause type and grammar is essential to the present work,

many of the sections in this chapter are devoted to mapping out the identifying

features of free relatives as opposed to other similar clause types, namely interrogatives

and conjunction-introduced adverbials. (P.125)

The form of FreeRelPs

The free relative clause is sometimes described as resembling a noun phrase (see

Huddleston 1984: 403, 1988: 158-159; Quirk et al 1985: 1056) modified by an

adnominal relative clause except that its wh-element is ‘fused’ or ‘merged’ with

its antecedent (ie the coreferent of the wh-element is understood to be combined

with or contained in the wh-element itself). Consider the correspondence between

the free relatives in (2) and their bound relative paraphrases:

(2) a. He ate what (~ the food which) they served.

b. Put it back where (~ in the place where) you found it.

c. You can come whenever (~ any time when) you are free.

d. What few friends (~ the few friends that) he had were loyal.

The free relative structures are, however, radically different from bound relatives

in the way they are incorporated into their matrix clause. While the bound relative

clause is attached as a modifier to an antecedent phrase, and is linked to it by a tie

of coreference between the antecedent and the wh-phrase (or part of the whphrase

as in (2d)), the free relative does not have a sequence of two distinct elements

but merely one FreeRelP which combines the functions of the antecedent

and the wh-phrase of bound relatives. Baker (1989: 178-179) and Huddleston

(1984: 403), (1988: 158) illustrate the semantic similarity between bound and free

relatives by means of a variable X which is understood as an element in both the

matrix and in the relative clause, ie both the bound and free versions of (2a) can

be analyzed as ‘they served X; I ate X’, both versions of (2b) can be analyzed as ‘I

found it in place X; I put it in place X’, and so forth for the remaining examples.

These two distinctive characteristics of free relatives – the noun-like-quality of the

FreeRel clause and the fusion of antecedent and RelP – are pervasive influences

on the grammar of these clauses on nearly all levels. (P.126)

FreeRel-AdvPs

The overwhelming majority of FreeRelPs in the BUC are single-word AdvPs

realized mainly by when (9a), and where (9b), but they may also be realized by

how(ever) (9c):

Pattern 7: FreeRel-AdvP single wh-word head

(9) a. I feel a certain loss of status when I am driven up in front of work in a

car driven by my wife, who is only a woman. (BUC A30:58)

b. Once (this was on the third day of school) she kneeled down to pick up

some books where they’d dropped on the floor and Jack looked up her

dress- at the bare expanse of incredibly white leg. (BUC N27:19)

c. I can dress how(ever) I like in my own house

Single-word when-phrases are overwhelmingly frequent in the BUC, occurring

1980 times. The rest of the category is evidenced far less often: where which

occurs 188 times, whenever 42, why 32, wherever 28, how 13 times, and finally

however 4. The wh-adverb + adverb category is made up solely of howeverphrases.

The constituent structure of FreeRelPs (definite and indefinite combined)

can be summed up in the following table: (P.130)

The indefinite/definite distinction

Compare the following sentences which illustrate the indefinite/definite distinction:

indefinite form definite form

(17) a. You can take whatever you find. a’. You can take what you find.

b. I bought CDs whenever I was in b’. I bought CDs when I was in

New York. New York

Examples (17a/b) have an indefinite, non-specific interpretation, ie no particular

item or time is being referred to, so that it is misleading to regard the -everless

forms as only having a definite reading. (P.134)

Primary constituents

The syntactic functions of FreeRelPs as primary constituents are summed up in

(21) (cf Quirk et al (1985: 1057)):

(21) a. What (D) happened really upset him. Sbj

b What he saw D in the tool shed shocked him. Od

c. ?Whoever she gave D the money must be gone by now. Oi

d. What she became D later in life distressed her friends. Ps

e. Splinky is what he calls his cousin Ira D. Po

f. Our mission is to boldly go where no man has gone D before. Advbl (P.136)

The range of clause elements that can be realized by free relative clauses is the

same as that for NPs, a fact which attests to the their syntactic affinity to NPs. For

this reason, grammars like Quirk et al (1985: 1056ff) opt to call free relatives

‘nominal relatives’. (P,.146)

Problems of demarcation I: FreeRel-AdvP or conjunction?

To begin this discussion on the use of certain wh-XPs as either conjunctions or

adverbs, note the following examples taken from Quirk et al (1985) concerning

the analysis of when (the underlining in both (48a & b) is my addition):

(48) a. the day when she arrived when = conjunction (p 659-660)

b. the day when she arrived = antecedent + wh-adverb (p 1254)

Quirk et al (1985: 660) go on to comment about (48a) by stating that when ‘can

only be a conjunction’, but in this very same string (shown here as (48b)), when is

later presented as a (relative) adverb. Quirk et al (1985) are by no means alone in

their apparently inconsistent treatment of temporal when, which can sometimes be

found in the literature analyzed as a conjunction (cf Close 1975: 42; Johansson &

Lysvåg 1986: 159-160, 167; Baker 1989: 45) or as a relative adverb (cf Huddleston

1971: 222; Baker 1989: 168) (or even as relative pronoun, as eg in Geis

1970: 85-109), and sometimes the terms are used in a manner which is just confused.

Many reference works also exacerbate the problem with similarly incongruous

analyses of locative where, ie sometimes it is a relative, other times a

conjunction.9 Before I present a closer look at these inconsistencies, consider the

following uses of when and where from the BUC which will serve as a point of

departure for the rest of this 5.10 and its subsections:

(49) a. Moreover, the President is meeting the Soviet leader at a time when the

Administration has still not decided on the scope of America’s firm

foreign policy commitments. (BUC A34:82)

b. This was one place where Moonan could go for a drink in a back booth

without anyone noticing him … (BUC K03:5)

(50) a. Adams was not breaking new ground when he claimed that the worship

of an unseen power was in reality a reflection of man’s inability to cope

with his environment. (BUC G65:67)

b. Once (this was on the third day of school) she kneeled down to pick up

some books where they’d dropped on the floor and Jack looked up her

dress- at the bare expanse of incredibly white leg. (BUC N27:19)

(51) a. …I feel like a fool being driven up to work in a little car, by my wife,

when everybody knows I have a big car and am capable of driving myself.

(BUC A30:63)

b. It is absurd to speak of philosophy as a superior enterprise to sociology,

since the former is a logical, rational discipline, where sociology

is essentially descriptive and empirical. (BUC J51:17)

The examples in (49) are clearly bound relatives in which when/where function as

relative adverbs connected by a tie of coreference to the antecedents time and

place. The examples in (51) illustrate when and where as concessive/contrastive

conjunctions – roughly equal to although/whereas respectively.10 But what exactly

is the status of these words in (50)? Are they temporal/locative conjunctions

or are they FreeRel-AdvPs?

As argued by Trotta & Seppänen (1998), the heart of the matter lies in an

apparent uncertainty in grammars as to two points: first, the criteria for applying

the terms ‘conjunction’ and ‘relative adverb’ (ie what it means to say that an item

X is a member of the class of conjunctions as opposed to the class of relative

adverbs); and second, how these terms are to be used in a description of

when/where in the case of (50). Section 5.10.1 thus examines the meanings of

these grammatical labels and thereafter 5.10.2 takes a closer look at how those

labels apply to when and where.

5.10.1 Comparing and contrasting conjunctions and RelPs

Consider the italicized conjunctions in example (52).

(52) a. I knew that John was at home.

b. I did not know whether they could come or not.

c. She was shabbily clad although she was said to be a real fashion slave.

d. They had to take a train because the airlines were on strike.

Consider now the following five points which highlight the similarities (points (i)

and (ii)) and the differences (points (iii) – (v)) between RelPs (bound and free)

and conjunctions:

(i) Conjunctions and Rel-AdvPs are both clause introducing elements

When/where in (49) and (50) and the conjunctions in (52) clearly introduce their

clauses.11 Though it is only marginally relevant for the present discussion, there is,

on this point, a clear distinctive feature worth noting which distinguishes RelPs

and conjunctions. The wh-word in a clause-introducing RelP may enter into complex

phrase (…yesterday morning, at which time I was already miles away, …)

whereas this possibility does not exist for conjunctions. The complexphrase/

single-word-phrase distinction is, however, neutralized in the case at hand

and does not apply since free relative when/where as single-word phrases cannot

be expanded and cannot, because of a general syntactic ban on preposition fronting

in free relatives, be embedded into a larger phrase (see section 5.3).

(ii) Conjunctions and FreeRelP-AdvPs link sub-clauses and matrix clauses

Both elements incorporate their clause into a matrix clause, making their own

clause function as a constituent in a larger construction. For example, the that-

/whether-clauses in (52a/b) have a nominal function (direct object) and the although-/

because-clauses in (52c/d) have an adverbial function (contrast and reason

respectively). The RelPs in (49) and (50) also act like subordinating conjunctions

as they embed their clauses as a part of higher clauses12 – as noun postmodifiers

in the clause of (49) and adverbials in (50).

(iii) Subordinators are outside the functional structure of the clause

A characteristic of the subordinators, crucial for the present discussion, is associated

with the status of the conjunction within its own clause: being a mere clauselinking

element, the conjunction has no functional role in the clause structure.

Thus, while that John was at home functions as an object of know in (52a), the

complementizer that itself is outside the functional structure of its own clause, and

similarly in (52b), because the airline was on strike is an adjunct of reason in the

matrix structure, but because is not an adjunct of reason, or an exponent of any of

the traditional functions, within that clause.13

In sharp contrast to this, the RelP has a functional role in its clause as in

the following

(53) a. I drank a glass of [what D made Milwaukee famous].

b. [What he took D from us] cannot be replaced.

c. Keep this ring [where you put your other valuables D].

d. Please call me [when you get this message].

This point is particularly clear when the FreeRelP has a nominal syntactic function

(such as subject or direct object in (53a/b) or a function which is necessary

for the argument structure of the clause it introduces, as in (53c) where the valency

of the verb put requires an adverbial of place. It is, however, less obvious in

cases such as (53d) in which the status of the functional role in the subclause is

difficult to establish since the temporal adverbial when is not part of the valency

of the verb get.

(iv) The RelP is accompanied by a gap

Connected with the functional role of the RelP is another property of the relative

clause which helps distinguish this structure from conjunction-headed clauses.

Since the RelP can expound syntactic functions which normally occur in postverbal

position, the obligatory initial position of the RelP means that the element is

displaced from the normal, canonical position of an object, predicate complement

or an adverbial. One consequence of this is that, as in wh-clauses in general (see

section 2.5), the ordinary position of the element in question is empty, representing

a gap in the normal clause structure (the position indicated with the by-now

familiar D symbol in (53)).

(v) The relation of conjunctions/relative adverb phrases to their matrix

Another distinctive property of relative structures is the way the relative clause is

attached to its matrix. To take the by-now familiar case of bound relatives first,

the clause has a head in the matrix clause – an antecedent – to which it is attached

as a noun postmodifier:

(54) a. I ate the foodi whichi they served D

b. I found it in the placei wherei I had put it D.

The bound relative clause is always tied to its antecedent by a relationship of

coreference (the subscripted ‘i’ symbol of coindexing in (54)) which may involve

the RelP as a whole as in (54) or the wh-subpart of the RelP (cf that old songi, the

name of whichi…, the mani whosei uncomplimentary reference to your latest

poems…). As conjunctions clearly are not referential items, this fact again constitutes

an obvious difference between conjunctions and relative structures.

As stated previously in section 5.2, one of the most prominent characteristics

of the free relative is that it does not have a sequence of two distinct elements

but merely the one RelP:

(55) a. I ate whati they served ~ I ate Xi / they served Xi

b. I found it wherei I had put it ~ I found it in place Xi /

I had put it in place Xi

The tie of coreference is still pertinent for free relatives, but this important distinction

is once again neutralized in these structures as the two coreferent items (ie relative phrase or subpart of that phrase) and the antecedent) are fused into one

single unit.

Apparently, this neutralization of coreference is central to the problem of

classifying these items. Somewhat paradoxically, however, the analogous neutralization

in free-relative where-clauses, causes little or no problem:

(56) a. I’m going to the place where the weather suits my clothes.

b. I’m going where the weather suits my clothes.

(57) a. He needed help at the time when I called him.

b. He needed help when I called him.

The question then is, why are (56a/b) and (57a) all generally considered to be

relative constructions, whereas there is hesitation when it comes to (57b)? (P. 150-154)

5.10.2 When/where examined

Having established the basic distinctions between subordinating conjunctions and

RelPs, I now concentrate more closely on when/where. Of the different uses of

when/where in (49) – (51), the following comments focus on the more problematic

cases of when as a temporal item, referring only to the fairly uncontroversial

use of where as a FreeRelP in (56b) and the use of both when/where as bound

relatives phrases (49) and conjunctions (51) for purposes of comparison.

Points (iii) and (iv) in section 5.10.1 have in common that they entail a

functional role for when plus an accompanying gap for that function. There are at

least two ways to show that this crucial criterion is fulfilled in temporal whenclauses.

According to Allerton (1982: 61-64) and Quirk et al (1985: 526) certain

verbs such as live14 and last, (in positive, declarative sentences and without further

context) require adverbials in order to be complete and grammatical. As

mentioned earlier, testing when as to its necessity in the clause in which it is understood

is not a straightforward affair since there are few verbs whose valency

uncontroversially requires a locative adverbial. Live and the less well-documented

take place will thus have to suffice as verbs which can be used to evaluate the

status of when:

(58) a. He lived (for) many years./*He lived.

b. The accident took place at five o’clock./*The accident took place.

Note now the acceptability of the following examples of when in both bound and

free relatives and the unacceptability of the conjunction introduced variants:

(59) a. At the times when it lives, the mythical bird Phoenix is said to bring

prosperity.15

b. When it lives, the mythical bird Phoenix is said to bring prosperity.

c. *Because/Although/Whereas, etc it lives, the mythical bird Phoenix is

said to bring prosperity.

(60) a. I was at the movies at the time when the accident took place.

b. I was at the movies when the accident took place.

c. *I was at the movies because/although/whereas, etc the accident took

place.

With the conjunction analysis of when, there is no way to explain the grammaticality

of (59b) and (60b), whereas these sentences are easily explained if when is

a fronted relative adverb with an adverbial function and there is a gap in the normal

postverbal position.

Yet another argument that when indeed does have a functional role and

consequently leaves behind a gap can be obtained from movement facts. It is

generally the case that the long movement of constituents from a dependent clause

into a higher clause is restricted to the functional elements of the clause (Sbj, O,

C, A) and thus excluded with conjunctions (see Seppänen & Bergh, forthcoming

a).16 Thus, long movement is a property of relatives (both bound (61) and free

(62), as in the following sentences:

(61) a. Is that the girl [S1 who Doug said [S2 D broke Bill’s heart]]?

b. That’s the drawer [S1 where he claims [S2 he put it D]].

(62) a. I did [S1 whati I assumed [S2 Di was right]].

b. I couldn’t find the books [S1 wherei he said [S2 he put them Di]].

15 The verbs that uncontroversially subcategorize for a time adverbial complement,

namely last and live, sound slightly more natural with a expressedly durative

temporal phrase, cf We felt safe and secure while Roosevelt lived, ?We felt

safe and secure when Roosevelt lived. Given this fact, it is necessary to find a

context, such as the one in (59) in which a when-clause is neutralized to this distinction.

16 Geis (1970) (cited in Larson 1987: 261) shows that before and after can also

enter into long movement dependencies. I do not take this as counter evidence to

the present argument since before and after are not typical of conjunctions in this

behavior and their grammar is complicated by the fact that they may also be used

as prepositions and adverbs. I simply note this point, but again I cannot digress

here into the issue of how conjunctions, prepositions and adverbs might best be

related to each other.

Wh-clauses in English: Aspects 156 of Theory and Description

In these examples, the S2 clauses are apparently missing a grammatical function

which is crucial for their argument structure, yet they are grammatical since the

functional role of the gap is understood to be filled by the fronted, coindexed

element. Now compare the following, showing that when can be treated in the

way of other relatives:

(63) a. At the time [S1 wheni he swore [S2 he was at home watching TV Di]],

someone broke into his garage and stole the car.

b. [S1 Wheni he swore [S2 he was at home watching TV Di]], someone

broke into his garage and stole the car.

(64) a. No one seemed to notice that there was anything at all wrong at the

time [S1 wheni she claimed [S2 the accident took place Di]],

b. No one seemed to notice that there was anything at all wrong [S1 wheni

she claimed [S2 the accident took place Di]],

Although the sentences like (63) and (64) may be ambiguous, allowing two interpretations

of which clause when belongs to, this is unproblematic for the FreeRelP

analysis since such ambiguity is normal for extracted relative adverbs, cf That’s

the place where John said Mary was murdered where the most natural interpretation

would be That is place X, John said that Mary was murdered in place X, but

the interpretation That is place X, John said in place X that Mary was murdered

is also possible. What is of interest here is that when is fully possible as an item in

the lower clauses of (63b) and (64b) and can be easily interpreted as such. Note

that replacing when with a conjunction in examples (63b) and (64b) would either

render them ungrammatical (*whether he swore…/*whether she claimed…) or

change the meaning completely (although/because he swore, although…/because

she claimed…), forcing a reading where the item cannot belong in the S2 clause.

Note also the differences in movement phenomena in concessive when (~

‘although’), which cannot be moved to a higher clause:

(65) a. He kept arguing, when he really should have moved on to the next

point.

b. He kept arguing, [S1 when everyone felt [S2 that he really should have

moved on to the next point]],

When, in the sense of ‘although’, in example (65b) cannot be interpreted as

belonging to the S2 clause (ie ‘*everybody felt (that) when (‘although’) he really

should have moved on…’) and the sentence can only be grammatical in this sense

if when belongs to the S1 clause.

Another syntactic structure that points to a difference between temporal

when-clauses and contrastive/concessive when-clauses is it-clefting, as illustrated

in the following examples:

Chapter 5: Free relatives 157

(66) a. He paid for the tickets when he could have gone for free.

*It was when he could have gone for free that he paid for the tickets.

b. I heard the good news when I was watching TV.

It was when I was watching TV that I heard the good news.

As pointed out by Quirk et al (1985:1070-1072), this difference in the

grammatical behavior of the clauses generally shows that they are attached to their

matrix clauses in different ways. The temporal clauses are straightforward examples

of subordination, with the when-clauses functioning as constituents of the

matrix. Case (66a) is different and has been traditionally treated as a ‘looser’ type

of subordination but has more recently been analyzed as an instance of hypotaxis,

distinct from subordination in that the dependent clause is not at all incorporated

into the structure of the main clause (see Breul 1995).

Based then on the very different behavior of conjunctions (including concessive

when) as compared to relative adverbs, I conclude that temporal when is

best analyzed as a free relative. (P.154-157)

5.11 Merger in clauses expressing contingency or condition

The meaning of the temporal/locative FreeRelPs when/where may merge with

other meanings which may also express recurrent or habitual contingency (See

Quirk et al 1985: 1086-1087 on conjunction-headed clauses of contingency).

Thus the temporal/locative sense of these phrases often fades into a contingent

sense and can be paraphrased as ~ ‘in cases when/where’ (or in the case of temporal

when, ‘if’ is also possible). Compare the following examples:

(67) a. The highway system is an agency of government, and when it grinds up

40,000 Americans every year the government is destroying its own taxpayers,

which is obviously a silly thing for any government to do.

(BUC B21:17)

b. And a witty American journalist remarked over a century ago what is

even more true today, ”Many a writer seems to think he is never profound

except when he can’t understand his own meaning”. (BUC

R05:5)

(68) a. He can diagnose detachment of the retina where conventional methods

indicate blindness due to glaucoma. (BUC E25:73)

b. Where Americans used to think of a single vacation each summer, they

now think about how many vacations they can have. (BUC E31:83)

Regardless of their slightly different sense as contingent items, the temporal sense

of these items is inextricably woven into their meaning and cannot be separated, ie

contingent items always contain a temporal flavor, and many temporal items contain

a contingent flavor, so that the meaning and grammar of these clauses merge

(see Figure 2:c). Syntactically, these items are the same as their temporal/locative counterparts,

in that they have a functional role in the clause they introduce and they

leave behind an accompanying gap. Additionally, it-clefting shows that these

items are subordinated into a matrix in the way of other free relatives and not

conjunction-headed adverbials (I leave it to the reader to test this claim). (P.157-158)

5.12 Problems of demarcation II: relative or interrogative?

Whereas the clause-type membership of bound relatives and indefinite free relatives

involving -ever-compounds is seldom problematic, the distinction between ‘-

ever-less’ free relatives and indirect wh-interrogatives can be quite nebulous. As

mentioned briefly in section 2.6, the similarity between the two is obvious:

(69) a. What did they serve? direct question

b. I asked [what they served]. indirect question

c. He ate [what they served]. free relative

Though the verbs ask and eat in (69b/c) give quite clear signals as to whether the

bracketed string is interrogative or relative, the two clause types are not discrete

categories with clean edges but rather in many instances the difference between

them is syntactically and semantically marginal at best. The clause type status of a

given clause often cannot be made on the basis of the formal properties of the whclause

on its own, its interpretation depending entirely on elements in the matrix

clause and the surrounding context. Even these factors do not always resolve

ambiguous cases and when both a relative and interrogative interpretation are

possible, the choice of one interpretation over another may affect the message

greatly (as in (70a)), or, only slightly, if at all (as in (70b)): (70) a. I asked what she asked ambiguous

I asked ‘What did she ask?’ interrogative interpretation

I asked the question which she asked. relative interpretation

b. Tell me what he said. ambiguous

Tell me the answer to the question interrogative interpretation

‘what did he say?’

Tell me that which he said. relative interpretation

In (70a), the two senses of sentences are ambiguous in the way indicated in Figure

2:b, ie the interpretations are distinctly different, each interpretation belonging to

a grammatically distinct clause type, and therefore the meaning of the sentences

determines exactly which interpretation is correct. In (70b) the two meanings

merge and the categorial ambiguity is of theoretical interest only – ie the choice of

a relative or interrogative interpretation is irrelevant from a communicative viewpoint

since it does not change the message in any fundamental way. This means

that the clause type can remain undesignated regardless of how the addresser and

addressee (or analyst) choose to perceive the message.

Cases of merger such as the one in (70b) will typically involve a predicate

concerning narration, perception, remembrance and knowledge (cf Kock 1897:

58; Jespersen 1927: 73), or the use of a wh-clause in a superordinate predication

which is semantically neutral or weak, such as the copula in wh-clefts or related

structures, eg Money is what I want. Another feature which these predicates characteristically

have in common is that an interrogative interpretation involves answer-

orientation as in (70b) rather than the more obviously interrogative questionorientation

(cf Ohlander 1986).

The historical connection between wh-relatives and wh-interrogatives

provides a relevant insight into the nature of the problem. Wh-pronouns were not

used as relatives (bound or otherwise) in Old English (see, for example, Karlberg

1954: 63; Traugott 1972: 153-155; Fischer 1992: 296-297); in the Middle English

period, the influence of a number of factors17 worked together to facilitate the

development or transference of wh-pronouns from interrogatives to bound relatives

with the free-relative structure (the -ever-less indefinite form) as an intermediate

point:

(71) ye lykee to send me redes lettres of alle the seyd matier … and who ye wil

be governed in this matter (Paston Letters II.23-24, in Traugott 1972: 153)

(‘you will please to send me advice letters concerning all the said matter

… and whoever you wish I should be governed (by) in this matter’)

Once the wh-pronouns occurred in strings in which they could be reanalyzed as a

form of ‘reduced’ (antecedentless) relative pronoun, they gradually gained ground

in bound relatives throughout Middle English (cf Romaine 1982). Fischer (1992:

298) emphasizes the importance of the similarity of indirect questions and free

relative structures like those illustrated in example (69) in providing a platform

for the development of the construction, and it is the relative/interrogative interface

which still lies at the heart of the matter today.

Despite problems of indeterminacy, there is agreement (in principle)

among most grammarians on certain central points which are summarized and

considered below along with their merits in providing criteria for elucidating the

distinction between the two.

(i) Number concord

Free relatives, like NPs, may display number concord with the verb of the sentence,

whereas interrogatives (which represent propositions and not physical objects)

do not (see Bresnan & Grimshaw 1978: 338-339; Huddleston 1984: 402-

403; Quirk et al 1985: 755, 1056). Compare the examples below: This fact can be exploited when the wh-clause in question is subject (or can be

made into a subject through passivization). When the wh-phrase is a single word

as in (72b), however, it is difficult to know whether both singular and plural forms

are possible because the plural nature of the subject is not immediately obvious or

because of a difference in perspective between an interrogative interpretation (ie

the answer to the question ‘what do we need’ is more computers) and a free relative

interpretation (ie the things which we need are computers). Such cases can be

resolved if it is possible to replace the single word wh-phrase with a plural NP

(with a wh-determiner) as in (72a). If this replacement results in plural concord,

then the subject clause in question must be a free relative. (P.159-160)

Bound relatives

6.1 Introduction

This chapter deals with a subset of relatives more specifically referred to as bound

(or headed) relative clauses. Even though this category is better defined in the

literature and thus more clearly delimited than the free relatives, it would be misleading

to view even this smaller subcategory of relative constructions as a unified,

homogeneous group. 1 The fact that there is an anaphoric relationship between the BoundRelP and its

antecedent phrase does not imply that the BoundRelP is an exact semantic copy of

the antecedent (see Bach 1977, Huddleston 1984: 394-395): Nobodyi/everybodyi

[whoi knows her] … ¹ Nobody/everybody knows her … (P.175)

The relativization process in bound relatives is without doubt an extensively

scrutinized area. Because of the considerable coverage given to bound

relatives in research and reference works (from both diachronic and synchronic

perspectives), three major aspects of the bound relative are treated here only in a

summary fashion – they are (1) the restrictive/non-restrictive distinction, (2) the

type and specification of the antecedent and (3) the choice of the relative pronoun

(in relation to an antecedent).2(P.176)

(iii) BoundRel-AdvPs

In addition to the BoundRel-NPs mentioned above, the bound relative phrase may

be realized as a single word AdvP, mainly by where, when and occasionally why,4

but also by minor variants of where such as whereat, whereby, wherefore,

wherein, whereof, whereupon, wherewith:

Pattern 3: BoundRel-AdvP single wh-word head

(9) a. They hail from Travancore, a state in the subcontinent where Kali, the

goddess of death, is worshiped [sic]. (BUC R09:36)

b. …that is why the little man … stayed drunk about a year before he

straightened out and moved to St. Louis, where he got to be a big unhappy

success. (BUC P09:42)

(10) a. There are two more Sunday afternoons when the situation will arise.

(BUC A13:89)

b. He will be coming here on business in December, when the wedding is

to take place in Wayne. (BUC A16:48)

(11) One girl describes her past, … and finally confesses that she loves sex and

sees no reason why she must justify her passion. (BUC G13:58)

The main members of this group, where and when, may be used in either restrictive

clauses (9a)/(10a) or non-restrictive clauses (9b)/(10b) and may have a wide

variety of antecedent nouns, generally denoting time or place, but other types of

antecedents exist which express more abstract temporal/locative relationships, (cf

in cases/situations/circumstances, etc when/where (cf section 5.11). The use of

why, however, is limited to restrictive clauses like (11) and in the BUC occurs

only with reason as its antecedent.

Of this group of BoundRelP-AdvPs (909 occurrences), where is clearly the

most frequent item, occurring 567 times; followed by when 277 and then why 29.

Thereafter come the minor variants led by whereby with 19 occurrences – the

remaining items in the group appear as follows: whereupon 6, wherein 5, wherefore

3, whereon 1, wherewith 1 and whence 1. (179-180)

Basic BoundRelPs as preposition complements

As was the case with interrogatives and exclamatives, the BoundRelP itself can be

embedded in a larger phrase as a prepositional complement. Consider first the

BoundRelPs shown in Table 6:c:

Chapter 6: Bound relatives 181

Table 6:c – Prepositions + basic BoundRelPs

Pattern: Example:

prep + Pat 1 Such items recall the California journalist who reported an accident

involving a movie star: “The area in which Miss N. was injured

is spectacularly scenic”. (BUC R05:63)

Alcohol ingestion succeeded in changing immobility to mobility

quite strikingly in one pilot subject (the only one with whom this

technique was tried). (BUC J28:41)

prep + Pat 2 The Santa Cruz mountains sprawl over three counties, and the

roads twist through sky-tapping redwoods down whose furrowed

columns ripple streams of rain, even when heat bakes the Santa

Clara valley below at the left. (BUC E11:65)

By early June they were a hundred miles off the coast of Ceylon,

by which time all four missionaries were hardened seafarers. (BUC

G37:47)

prep + Pat 3 They threatened constantly to give the British a hold on this region,

from whence they could move easily down the rivers to the

French settlements near the Gulf. (BUC F45:52)

In New York, from where many of these people came, judging by

their accents and the bullet holes in their trench coats, the queue

jumpers would have been seized by the crowd and had their limbs

torn from their sockets. (Bryson, Neither Here nor There, p 36)

The relative adverb compounds (eg whereby, wherein, etc), since they already are

a composite of a relative word and a preposition, do not occur in a BoundRel-PP. (p.181)

As regards the constituent structure of clauses like those in (51), it should

first be noted that typical bound relatives, either restrictive or non-restrictive,

form a unit together with the antecedents to which they are bound, as shown in the

following tree diagrams (cf Olofsson 1981: 23-25; Burton-Robers 1986: 198;

McCawley 1988:420-422):

The non-restrictive is thus typically an immediate constituent of the XP (here NP),

whereas the restrictive is an immediate constituent of X’ (here N’) and is included

in the scope of the determiner (cf Olofsson 1981: 34-37). Non-restrictive clauses

with AdjP or PP antecedents should logically follow this same pattern (cf

McCawley 1988: 421), ie AdjP AdjP + relative clause; PP PP + relative

clause. (p.205)

Postponed bound relative clauses

Postponement or extraposition of a relative clause to a position away from its

antecedent is said to be a characteristic only of restrictive relatives (and not nonrestrictives)

(cf McCawley 1988: 419; 747-748).

(57) a. Conversely, if statistics were uncovered which contradicted a cherished

theory, the sources were denounced as faulty. (BUC G65:25)

(cf …if statistics which contradicted a cherished theory were uncovered…)

b. But the time came when I was no longer innocent and therefore no

longer helpless. (BUC G33:45)

c. An only child, he had done all the things that young men do who have

been born to money and social position until his father double-crossed

him by dying broke. (BUC L18:8)

(cf …the things that young men who have been born to money do…)

Note, however, the following example:

(58) They would go to New York together, where parties would be piled on

weariness and on misery. (BUC G67:6)

(cf They went to New York, where parties would be piled on weariness

and on misery, together)

In (58), the bound relative where-clause is postponed, in spite of the fact that it

must necessarily be non-restrictive given the unique reference of the antecedent.

As for the syntax of these constructions, they can be accounted for either

by a rule of extraposition (see Baltin 1981, 1984; Radford 1988: 448-456) or

simply as postponements of information in accordance with thematic ordering

principles such as end-focus and/or end-weight (cf Quirk et al 1985: 1397-1401;

Leech & Svartvik 1994: 199). These two alternatives are not necessarily in competition

with each other – a choice between them is more a question of theoretical

preference and perspective rather than empirical issue since both, in their own

way, account for the syntax of the postponed relative clause with a high level of

descriptive adequacy.

In both (57) and (58), the relatives are postponed to the end of a clause, if

the relative clause postmodifies a subject, it should be possible to postpone that

clause to the end of the VP and not to the end of the entire clause: (59) A film appeared which was about Wittgenstein around three weeks or a

month ago.

The factors which favor this kind of postponement would be a short VP and a

long adverbial. (207-208)

Problems of demarcation: bound or free relative?

One central issue of clause-type membership which receives little coverage in the

literature concerns the relationship between when-/where-clauses25 and possible

antecedents. Consider the following examples:

(60) a. In recent times, when sexual matters began to be discussed more scientifically

and more openly, the emotional aspects of virginity received

considerable attention. (BUC F07:21)

b. Occasionally, you may come across one or two bumblebees in the cold

season, when you are turning over sods in your garden, but you have

to be a really keen observer to see them at all. (BUC J10:2)

(61) a. The president of the Kansas City local of the International Association

of Fire Fighters was severly [sic] injured today when a bomb tore his

car apart as he left home for work. (BUC A09:70)

b. He hesitated for a moment when Michelangelo asked him to disrobe,

so Michelangelo gave him a piece of toweling to wrap around his loins,

led him to the kitchen to take off his clothes. (BUC K14:70)

All of the examples in (60) and (61) do indeed look like head + bound relative

structures, the relative adverb when in each example having the possible antecedents,

recent times, cold season, today, and a moment respectively. But should all

of these examples be classified as bound relatives rather than free relatives? Can

any reliable classification be made at all?

The complication I wish to illuminate hinges on whether it is possible in

practice to ascertain if the when- or where-clause in question is actually related to

a possible antecedent through a link of coreference. For example, is it possible to

determine without context which interpretation is ‘correct’ in (62):

(62) I bought this extra bed last week when my mom came to visit.

bound rel interpretation: I bought it during time X, my mom

came to visit during time X.

free rel interpretation: I bought it last week at time X, my

mom came to visit at time X.

In the bound interpretation of (62), the when-clause is not a integral part of the

message in the matrix clause, it serves to provide further information about the

phrase last week, which refers to the time during which an extra bed was bought.

In the free relative interpretation, the temporal phrase last week is not at all an

antecedent and the when-clause serves a more crucial role in specifying more

exactly the time of the matrix predication (ie the time of the buying).

The crux of the problem is that, in the most difficult cases, the possible

antecedent is always itself a temporal/locative adverbial – thus it makes little

difference to the meaning/interpretation of the sentence on the whole which rendering

one chooses. In both cases the different meanings of such recalcitrant

structures merge because the relevant clause either directly (as a free relative

adverbial clause) or indirectly (as a noun postmodifier in an adverbial element)

limits, specifies or defines the temporal/locative frame of the matrix predication.

The associated constituency of each interpretation is, however, different since a

relative clause cannot be both free and bound simultaneously and therein lies the

dilemma of analysis and categorization.

Without making any claims as to the possibility of solving such problems

conclusively, topicalization appears to be at least one useful test which can, with

the help of context, give some indication as to which clause type is most likely.

A postverbal clause element such as object, adverbial, etc, can ordinarily

be topicalized (with the appropriate change in stress), eg: The president approved

these measures last week/These measures the president approved last week/Last

week the president approved these measures. If an antecedent + postmodifying

relative clause is a constituent functioning as a single clause element, it should be

possible to topicalize it as one unit, and if the assumed postmodifying clause cannot

be fronted, this would indicate that it is not an immediate constituent in a

clause but rather a part of a larger constituent, as in example (63):

(63) a. I (just) can’t recall a time when you admitted you were wrong.

b. A time when you admitted you were wrong, I (just) can’t recall.

c. *When you admitted you were wrong, I (just) can’t recall a time.

A time when you admitted you were wrong is one clause element (direct object)

and can therefore be fronted to an initial position (with the appropriate intonation).

The when-clause functions as a postmodifier in the NP a time and cannot be

fronted away from its position.

The problem is more complicated when the antecedent itself functions as

an adverbial, as in the examples noted in (60) and (61) since each element (the

possible antecedent and the relative clause) can be interpreted as separate temporal

or locative phrases and therefore this test may yield grammatical sentences

regardless of constituency. Despite this complication, testing by means of topicalization, even in this situation, does provide some clues as to clause-type membership:

(64) a. When sexual matters began to be discussed more scientifically and

more openly in recent times, the emotional aspects of virginity received

considerable attention.

b. When you are turning over sods in your garden, you may come across

one or two bumblebees in the cold season, but you have to be a really

keen observer to see them.

(65) a. When a bomb tore his car apart as he left home for work, the president

of the Kansas City local of the International Association of Fire Fighters

was severly injured today.

b. When Michelangelo asked him to disrobe, he hesitated for a moment,

so Michelangelo gave him a piece of toweling to wrap around his loins.

Note that the examples in (64) are undoubtedly grammatical, but also that there is

a difference in meaning (though it may be small) between them and their original

versions in (60) and (61). In sentence (60) the normal interpretation is that sexual

matters have not always been discussed scientifically and openly, but rather only

in recent times. In (64a), this point of view, though it may be inferable, is no

longer explicit – it could be that these matters are from time to time discussed

scientifically and openly and the PP adverbial, in recent times, simply indicates

which time period (of several possible) the author means. In sentence (64b), it is

no longer clear (as it is in (64a)) that the cold season is the time that you turn over

sods, but it seems rather from this reorganization of adverbials that you turn over

sods at some unspecified time (perhaps all year round) and notice bumblebees in

the cold season. In contrast to this, the sentences in (65), do not, for all intents and

purposes, change meaning.

Thus, if an item cannot be moved from its antecedent by topicalization as

is shown in (63c), then this is sufficient justification for a bound interpretation. If

this syntactic operation is possible, but changes the meaning of the proposition, as

in (64a/b), this also indicates that the relative structure in question is, in all likelihood,

bound. If a clause can be moved away from its antecedent without changing

the meaning (65a/b), it does not completely exclude the possibility that it is bound

in the original sentence, rather it shows that it could have a free relative interpretation.(209-211)

Așa după cum afirmam la începutul acestei secțiuni (Secțiunea 3), poziția de adjunct poate fi ocupată și de către anumite propoziții relative, respectiv relativele periferice, realizate ca adjoncționări la un nod nominal sau non-nominal, realizat fonetic sau vid (Gheorghe 2004: 83). Deși interesul lucrării noastre nu este acela de a realiza o clasificare a propozițiilor relative din limba română veche, cercetarea se va extinde, în mod inevitabil, și asupra acestor tipuri de subordonate întrucât conectorii prototipici ai celor doi constituenți propoziționali analizați – temporali și spațiali – sunt două relative: când și unde. Astfel, bazându-ne pe clasificarea facută de Gheorghe (2004), vom identifica în corpusul nostru (pe lângă subordonatele conjuncționale) atât relative completive, care se integrează/încastrează într-un grup nominal, cât și relative periferice (apoziționale sau circumstanțiale), care se adjoncționează la nodul gazdă (Gheorghe 2004: 171). În prima categorie vom investiga, potrivit clasificării propuse (Gheorghe 2004: 175), relativele cu centru nominal lexicalizat – respectiv atributivele din gramatica tradițională, dar și relativele cu centru vid – subiective, predicative, completive directe, prepoziționale și circumstanțialele obligatorii. În a doua categorie vor fi incluse, conform gramaticii tradiționale, atributive explicative, apozitive propriu-zise și majoritatea relativelor circumstanțiale.

Ideea că anumite subordonate adverbiale, cum ar fi cele temporale și spațiale, fac parte dintr-o structură nominală complexă este întâlnită încă de la Geis (1970) și Jaworska (1982), care, preluând modelul lui Ross (1967), analizează construcțiile de genul celor din (10) și (11) drept relative al căror antedecent (acolo sau locul pentru spațiale și atunci sau momentul pentru temporale) a fost șters. Relația dintre antecedentele șterse și propozițiile subordonate acestora este, de fapt, cea dintre un centru al grupului nominal (GN sau GD care funcționează ca un circumstanțial spațial sau temporal) modificat de o subordonată relativă restrictivă.

(10) John works where Bill resides. (Geis 1970: 48)

(11) John arrived when Harry left. (Geis 1970: 70)

Ne vom îndepărta totuși de Geis, care analizează inclusiv subordonatele adverbiale conjuncționale ca fiind propoziții relative (1970: 33 ș.u.) și care consideră că noțiunea de „conjuncție subordonatoare” nu are nicio semnificație gramaticală sistematică (engl. systematic grammatical significance).

DIANE HUDSON – GRAMMATICAL SUBORDINATION STRATEGIES 1999

. Functions of relative infinitives

Geisler (1992)6 investigated the contribution of relative infinitives to a differentiation of text types with reference to Biber's work. Based on the LOB and LLC corpora of British English the study could determine no great differences in the frequency of relative infinitives between spoken and written English but distinctions between text types in the LOB corpus. These differences were related to syntactic features of the relative infinitives rather than frequency. The noun thing, compound nouns ending in -thing, -body and -one and adverbials of time were more frequently antecedents in fiction than in other text types. There were more adverbs and proper nouns in for-subject phrases in the antecedent noun phrases of fiction texts. In the antecedents of non-fiction texts "normal nouns, premodifying adjectives, prepositional phrases other than for-subjects and co-ordinating conjunctions" were favoured more. In non-fiction texts passives and preposed prepositions (ibid: 216) were more common than in fiction texts. Thus two different "patterns of cooccurrence of features" were found (ibid: 217), that of informational prose (the non-fiction texts) and that of "more interactive personal style" found in the fictional texts. In contrast, it was found that formal speech (public oration and radio broadcasts) had more compound pronouns (ibid: 228) than less formal speech. Geisler suggests (ibid) that this is due to the narrative aspects of the former. Zero frequencies of particular syntactic features (comparative adjectives in monologues and premodifying adverbs in non-face-to-face conversation) and the frequent occurrence of thing as antecedent were seen to have "argumentative/persuasive functions in discourse".

II.2.4. Conectorii structurilor sintactice complexe (SSC)

Mijloacele de realizare a acestui raport sunt variate (acord, caz, prepoziție etc.), dar cele mai importante mărci ale subordonării frastice sunt elementele joncționale: conjuncții, pronume și adverbe relative (cf. GALR II 2005: 19). În funcție de acestea, propozițiile subordonate din limba română au fost clasificate în două mari categorii: conjuncționale (necircumstanțiale (4) și circumstanțiale (5)) și relative (propriu-zise (6) și relative-interogative (7)).

(4) Eu știu [că mâine voi zâmbi din nou].

(5) Nu voi veni la tine [fiindcă sunt bolnav].

(6) N-am fost luată în seamă [de cine îmi doream].

(7) Mă întreb [cine ne va ajuta în continuare].

II.2.4.1. Conectorul – primul indicator al relațiilor dintre constituenți

După cum precizam la începutul acestui capitol, din punct de vedere sintactico-semantic, predicatul reprezintă centrul structurii sintactice complexe și este cel care determină organizarea ierarhică a enunțurilor. Legătura dintre constituenți este asigurată însă de prezența conectorilor care sunt primii indicatori vizibili ai operației/procesului de integrare a elementelor subordonate în structura supraordonată. Așa cum constituenții nominali trebuie să fie „autorizați” de centrul grupului-gazdă, și constituenții propoziționali (care intră în aceleași poziții sintactice) au nevoie de o „legare” corespunzătoare cu restul grupului. Conectorul este cel care trebuie să se supună constrângerilor centrului (Gheorghe 2009: 42). Conectorii prototipici sunt elementele lingvistice care pot lega cuvintele indiferent de categoria lor morfosintactică, însă pentru lucrarea de față interesează numai cei folosiți pentru a asigura conexiunea la nivelul frastic. Vom exclude astfel prepozițiile (numite și adpositions cf. Bluhdorn 2008: 64), care se aseamănă formal și funcțional cu subordonatorii, dar care apar numai la nivelul propozițional. Vom vedea, totuși, în secțiunea următoare că există studii în care se consideră că subordonatorii și relatorii trebuie interpretați drept prepoziții. Pe de altă parte, trebuie făcută o distincție între conectorii subordonatori și cei coordonatori, distincție care provine tocmai din interpretarea sintactică diferită a celor două relații: cea de subordonare, care este o relație asimetrică, și cea de coordonare, care este o relație simetrică, reciprocă (cf. Philip 2012: 7-8). În ultima perioadă, anumiți cercetători au abandonat distincția clasică dintre propozițiile coordonate și cele subordonate, și, prin urmare, pe aceea dintre conectorii coordonatori și subordonatori, mai adecvată fiind, din punctul lor de vedere, o diferențiere între propozițiile independente și cele dependente (acestea din urmă fiind subclasificate în interdependente/cosubordonate (propozițiile adverbiale) și cele subordonate (propozițiile complemente)) (cf.Nordström 2010: 97). Bazându-se pe această clasificare, Nordström distinge, în continuare, între subordonatorii generali/complementizatorii și subordonatorii adverbali, pe de o parte, și între subordonatorii relativi restrictivi/ complementizatori și cei nonrestrictivi/adverbiali, pe de altă parte (2010: 97).

În ceea ce privește studiile anterioare dedicate conectorilor sintactici, se pare că cea mai mare atenție a fost acordată clasificării acestora și trebuie amintite aici lucrările propuse de Halliday & Hasan (1976) – care împart conectorii în: adiționali, adversativi, cauzali și temporali –, Quirk et al. (1985) – care adaugă următoarele tipuri: sumativi, apoziționali, rezultativi, inferențiali, constrastivi și tranziționali –, apoi, ceva mai târziu, Biber, Johansson, Leech, Conrad & Finegan (1999), Martin & Rose (2003) și Carter & McCarthy (2006).

II.2.4.2. Statutul gramatical al subordonatorilor

Dintre toți conectorii, cele mai multe dezbateri au fost provocate de către subordonatori (engl. adverbial subordinators), al căror statut gramatical a preocupat cercetătorii de mai bine de două decenii (Cf. Freidin (1971), Hendrick (1976), Jackendoff (1977), Emonds (1976, 1985), Larson (1990), Grimshaw (1991), Lasnik & Saito (1992), Vikner (1994, 1995), Dubinsky & Williams (1995)). De altfel, conform World Atlas of Linguistic Structures, subordonatorii (aflați în poziție inițială) reprezintă modalitatea cea mai răspândită de realizare a raportului de subordonare în toate limbile Pământului și, în mod special, în limbile europene. Numiți, în mod tradițional, conjuncții subordonatoare, subordonatorii sunt analizați, în general, ca elemente lingvistice primitive (engl. primitives), respectiv ca something pretheoretically given (Kortmann 1997: 56).

II.2.4.2.1. Statutul morfologic

În mod tradițional, itemii lexicali se împart în două mari clase: una deschisă, care cuprinde elemente flexionare de tipul numelor, al verbelor, al adjectivelor, și o alta închisă, în care sunt incluse elementele fără paradigme flexionare: adverbe, prepoziții, conjuncții și interjecții. Subordonatorii, incluși în clasa morfologică închisă a conjuncțiilor, erau interpretați, în gramatica tradițională drept cuvinte de relație (cf. Quirk et al. (1985)) sau particule de conectare bilaterală (engl. bilaterally connected particles) (Schibsbye 1965: 289), existând, însă, numeroase situații de suprapunere între conjuncții, prepoziții și adverbe.

Cu toată atenția de care s-a bucurat, statutul categorial al subordonatorilor a cunoscut progrese minore în perioada teoretizărilor generative. Potrivit lui Haegeman (1985: 20), nu a fost luată încă o decizie clară în privința celor două poziții apărute la începutul anilor 1970, respectiv dacă subordonatorii trebuie încadrați în clasa prepozițiilor sau în cea a complementizatorilor. Apartenența lor categorială (prepoziții, subordonatori sau adverbe) se decide numai pe baza următoarelor criterii: (i) dacă pot impune cazul (prepozițiile) sau nu (adverbele și subordonatorii); (ii) dacă pot avea complemente (prepozițiile și subordonatorii) sau nu (adverbele); (iii) dacă pot avea o propoziție finită drept complement (subordonatorii) sau nu (prepozițiile) și (iv) dacă pot avea un GN non-propozițional drept complement (prepozițiile) sau nu (subordonatorii) (Kortmann 1997: 66). Perspectiva potrivit căreia subordonatorii trebuie interpretați ca prepoziții, iar propozițiile adverbiale ca G Prepoziționale a fost adoptată de un număr semnificativ de lingviști, fie că este vorba despre studii mai vechi (Jackendoff 1977, Emonds 1976, 1985, Radford 1988), fie de studii mai recente ( Kortmann 1998, Nordström 2010). De exemplu, investigând proprietățile morfo-semantice ale subordonatorilor din limbile europene, Kortmann (1998: 488 ș.u.) descoperă faptul că limbile indo-europene au subordonatori adverbiali complecși, constând dintr-un cuvânt sau un grup prepozițional/adpozițional ca un prim element și un complementizator (inclusiv relativizatori) ca un element secund. Această proprietate a subordonatorilor, respectiv faptul că pot încorpora, în mod frecvent, prepoziții, pare a fi o trăsătură universală, atât pentru limbile galo-ibero-romanice, cât și pentru limbile din Sprachbund-ul balcanic, între care limba română ocupă cel mai mare procent: 50,7% (Kortmann 1997: 232).

O reală controversă o reprezintă statutul conectorilor unde și cînd, unele dintre elementele subordonatoare cele mai importante pentru lucrarea de față, care au fost analizați în literatura de specialitate, fie drept conjuncții (cf Close 1975: 42; Johansson & Lysvåg 1986: 159-160, 167; Baker 1989: 45), fie ca adverbe relative (cf Huddleston 1971: 222; Baker 1989: 168), sau chiar ca pronume relative (Geis 1970: 85-109). Încercând să rezolve oarecum aceste divergențe de opinii, Trotta (2000) propune cinci criterii pentru a identifica asemănările și diferențele dintre structurile relative (engl. Rel IPs) și structurile conjuncționale, după care examinează cazurile conectorilor unde și când (2000: 150-157). În final, cercetătorul ajunge la concluzia că cea mai adecvată este interpretarea acestor conectori ca relative, introducând structuri relative libere.

În ceea ce ne privește, considerăm că în astfel de situații este vorba despre existența unui statut polifuncțional pentru multe dintre elementele de relație, cum ar fi, în limba română, înainte.

(12) L-am întâlnit înainte de petrecere. (prepoziție)

(13) Ne-am întâlnit înainte să ne vorbim la telefon. (subordonator)

(14) Este bine să mergem întotdeauna înainte. (adverb)

Este foarte probabil ca, uneori, subordonatorul să se fi dezvoltat dintr-o prepoziție, printr-o schimbare a statutului gramatical al constituentului guvernat de o prepoziție, dintr-un GN într-o propoziție (Lenker & Meurman-Solin 2007: 65), ca în cazul conectorului românesc până, care funcționa inițial ca prepoziție și, mai târziu și-a extins utilizarea, devenind și subordonator temporal.

II.2.4.2.2. Statutul sintactic

Din punct de vedere sintactic, subordonatorii au un statut și mai incert, cea mai plauzibilă fiind interpretarea lor ca extra-propoziționali. În timp ce complementizatorii se consideră că lexicalizează o categorie funcțională periferică a propoziției (în Gramatica Generativă), subordonatorii par a fi în afara propoziției (Nordström 2010: 239). Bazându-se pe această dublă presupunere, Nordström consideră că aceștia din urmă nu modifică evenimentele sau afimațiile din propozițiile pe care le introduc, ci structurile supraordonate în care aceștia (alături de propozițiile subordonate pe care le introduc) funcționează ca adjuncți, întrucât exprimă circumstanțele în care evenimentele din structura matrice se petrec. Din acest motiv, el le numește centre ale unor grupuri adverbiale sau prepoziționale și, prin urmare, subordonatele corespunzătoare sunt complemente ale acestor centre adverbiale (2010: 249). Contrar opiniei lui Nordström, Bluhdorn (urmându-i pe Pasch et al. 2003: 361, 416 ș.u.) declară că, în general, conjuncțiile subordonatoare (inclusiv subordonatorii) nu au nicio influență asupra configurării morfo-sintactice a argumentului extern (propoziția matrice) și, prin urmare, legăturile de subordonare sunt asimetrice din punct de vedere structural. În schimb, influența lor se răsfrânge asupra configurării structurii subordonate, iar relația lor cu argumentul intern este descrisă ca un tip de guvernare (Bluhdorn 2008:63).

Analizând relațiile exprimate de propozițiile cu subordonatori, Kortmann (1997: 58) susține că acestea sunt relații de tip satelit (engl. satellite relations) și aparțin periferiei structurii sintactice complexe, funcționând ca adjuncți sau modificatori și putând fi omiși cu ușurință. De asemenea, subordonatorii sunt caracterizați drept elemente versatile și cu un statut sintactic polifuncțional, primind adesea noi funcții, atât în domeniul subordonării adverbiale, cât și în afara acestuia. La polul oarecum opus, Haumann 1997 analizează toate conjuncțiile subordonatoare drept complementizatori, pornind de la ideea că aceasta este o consecință a sistemului în care propozițiile, indiferent de structura de la suprafață, sunt identice în structura de adâncime. Mai mult chiar, structura uniformă a propozițiilor permite – în opinia lui – ca toate elementele care introduc subordonate să fie tratate la fel. Astfel, complementizatorii nu mai sunt elemente a căror funcție este aceea de a conferi propozițiilor introduse statutul de complemente, ci, mai degrabă, complementizatorul devine un concept-umbrelă, care acoperă toate elementele aflate în poziție inițială (pre-S) și care indică faptul că propoziția introdusă este una subordonată (Haumann 1997: 49).

De curând, Philip (2012) discută statutul sintactic al conectorilor adverbiali realizând o comparație (în termenii proiecției sintactice) între afixe și cuvintele independente care marchează relația de subordonare. Astfel, cercetătorul susține că primele elemente nu se proietează singure la nivel sintactic și, prin urmare, acestea marchează relația gramaticală atașându-se în mod direct la oricare dintre membrii celor doi constituenți (relata) ai structurii complexe. De cealaltă parte, atunci când relația gramaticală este marcată printr-un conector, acesta intervine structural între membri, iar proiecția lui poate domina un singur membru (Philip 2012: 6-7).

În ceea ce ne privește, admitem faptul că propozițiile introduse prin subordonatori funcționează ca adjuncți și că, in general, adjuncții, ca și specificatorii, sunt adjoncționați la proiecția maximală, astfel încât, în reprezentarea de tip arbore a teoriei X-Bară, vom avea o schemă a grupului sintagmatic complex ca în figura nr. .

Fig. nr.

GC

C’

C GFlex

Flex’

Flex GV

V’

Adjunct V

subordonator Verb pred.

În privința structurilor propoziționale introduse prin relative (engl. wh-words), voi urma propunerea făcută de Groos & van Riemsdijk (1981), Grosu (2003) și alți cercetători, care consideră că acestea trebuie situate în SpecGC, atât în cazul relativelor integrate sintactic, cât și al relativelor libere.

(15) Nu-i bine [GC când ești șomer].

Fig.

GC

Spec/GRel. C’

C0 GFlex

Flex’

Flex0 GV

V’

V GN

N’

N

când ești șomer

II.2.4.2.3. Statutul semantic

De departe, cel mai limpede, dar și cel mai important statut al subordonatorilor este cel semantic, întrucât, în sens strict, termenul generic conector nu se referă la o categorie sintactică, ci la una semantică. Deși toate sunt elemente care aparțin diferitelor clase morfo-sintactice, acestea împart funcția de codificare semantică a relațiilor dintre evenimente sau situații de comunicare (cf. Bluhdorn 2008: 68).

Așa după cum afirmam în capitolul introductiv, un concept esențial în discuția privind statutul semantic al subordonatorilor este acela de stări de lucruri (engl. States of Affair), mai ales pentru conectorii temporali și spațiali pe care îi investighează cercetarea de față. Astfel, se consideră că, în general, în relațiile temporale evenimentul dependent asigură un punct de referință sau baza referențială pentru evenimentul din structura matrice, în timp ce, în relațiile spațiale, evenimentul dependent poate fi asimilat unei locații. Este destul de ușor să identificăm aceste tipuri de relații semantice dacă luăm în considerare sensurile de bază ale conectorilor, adică sensul temporal al conectorului când și cel spațial al conectorului unde. Este foarte adevărat însă, că astfel de termeni au dobândit, treptat, un statut semantic polifuncțional (pe lângă cel sintactic), dezvoltându-și sensuri secundare cauzale sau concesive. Acest proces de desemantizare parțială și apoi resemantizare reprezintă unul dintre principalele argumentele pe care le vom folosi în capitolul dedicat gramaticalizării conectorilor din limba română veche.

II.2.5. CONCLUZII

III. Structurile sintactice complexe (SSC) în limba română

Fie că au tratat subordonarea ca pe un studiu monografic complex, cum este cazul autoarelor Mioara Avram (1960) și Magdalena Vulpe (1980), fie că s-au ocupat de studiul de ansamblu al sintaxei limbii române vechi, așa cum au considerat Constantin Frâncu (2009) sau Aida Todi (2001), lingviștii români au dovedit o preocupare continuă pentru explicarea bine documentată a unor trăsături și fenomene proprii limbii române. Trebuie recunoscut însă faptul că majoritatea acestor studii folosesc modele de descriere tradiționale sau structuraliste, focalizându-se mai mult pe identificarea unor fapte de limbă și mai puțin pe descrierea acestora în termeni sintactici moderni/generativi. Indicații prețioase ne oferă și Istoriile limbii române redactate de autori importanți în peisajul lingvistic românesc, dintre care amintim: Al Rosetti (1968), Al Rosetti, B. Cazacu & L. Onu (1971), F. Dimitrescu (coord.) (1978), G. Ivănescu (1980), Șt. Munteanu & V. Țâra (1983). Aceste lucrări aduc informații pe baza studiilor comparative cu celelalte limbi romanice sau cu latina clasică, insistând pe schimbările produse în evoluția limbii române, adică pe aspectele diacronice ale fenomenelor lingvistice. Relațiile sintactice de la nivelul propozițiilor sau al frazelor nu constituie în sine un subiect de interes pentru acești cercetători, iar conectorilor frastici li se acordă o atenție numai în măsura în care sunt prezentate propozițiile subordonate pe care le introduc sau probleme ce țin de etimologia fiecărui conector în parte.

LITERATURA DE SPECIALITATE

CURS SINTAXA BALTI

Notă: Preferința pentru sintagma terminologică raporturi sintactice aceleia de

„relații sintactice” se explică prin dorința de a evita redundanța terminilogică. Precizăm că

baza/centrul acestei sintagme, substantivul neologic extern raporturi, poate fi

explicat/decodat sau printr-un alt substantiv neologic extern, relații, sau printr-un

substantiv neologic intern, legături. Așa stînd lucrurile, putem spune că prin raporturi

sintactice înțelegem relațiile/legăturile – marcate lingvistic – ce apar la nivelul unităților

sintactice (propoziția, partea de propoziție, fraza etc.). În lingvistica universală se apreciază

că noțiunea de „raport” a fost pusă în evidență de F. de Saussure care – considerînd că în

limbă totul se bazează pe raporturi – distinge între raporturile lineare/sintagmatice, “in

praesentia”, (ce vizează planul vorbirii) și raporturile sociative / paradigmatice, “in

absentia” (ce vizează planul limbii)40.

La nivel sintactic, raporturile sintactice reprezintă o realitate relevantă și definitorie,

sintaxa fiind definită ca “știință a relațiilor”, la acest nivel neexistînd termini independenți.

Or singur cuvîntul trimite la noțiuni, iar înglobarea nivelului lexical din sistemul limbii în

nivelul sintacticse realizează prin intermediul raporturilor sintactice o unitate neangajată în

conexiune cu alta ar defini aspecte “decupate” din realitate, izolate unele de altele. (P.52)

Raportul de subordonare este un raport de inegalitate între [o parte de]

propoziție (atribut, complement, element predicativ suplimentar) – subordonat – și [o parte

de] propoziție determinată – regent, adică între două unități care stau pe planuri diferite.

Deci în interiorul relației de dependență, termenii sintagmei ocupă poziții diferite:

regent (determinat)– expresie a generalului, termenul care impune celuilalt

component din sintagmă un anumit comportament în planul expresiei, într-o

relativă corespondență, cu planul semantic;

subordonat (determinant, determinativ) – expresie a particularizării sferei

semantice a regentului, actualizator sintactic al acestuia, termenul care

răspunde exigențelor impuse de regent și care devine purtătorul unei funcții

sintactice. (P.63)

GALR GBLR, Romanian grammar

În Gramatica limbii române, II, 1966 (p. 229 – 234), se discută despre două mari raporturi sintactice implicate în „îmbinarea propozițiilor într-o frază”: de coordonare și de subordonare, realizate, în primul rând, prin joncțiune. Deși se consideră că „în principiu”, cele două raporturi se deosebesc clar între ele, autorii notează că deși „propozițiile coordonate nu depind una de alta din punct de vedere formal”, „ca înțeles nu sunt independente”. Este vorba despre coordonatele adversative și conclusive care ar fi apropiate ca sens de subordonatele concesive și, respectiv, consecutive. (p. 131). La polul opus, există propoziții subordonate, de tipul celor cumulative și opoziționale, care se apropie din punct de vedere semantic de coordonatele copulative sau conclusive. Prin urmare, concluzia autorilor este că „lipsa unor limite nete între coordonare și subordonare are drept consecință dificultăți de interpretare a construcțiilor cu formă mai puțin clară: propozițiile juxtapuse și unele tipuri asemănătoare” (p.232)

C.DIMITRIU – GRAMATICA LIMBII ROMÂNE EXPLICATĂ (SINTAXA), 1982 face mai întâi o clasificare a propozițiilor de la nivelul unei „fraze” în : propoziții principale independente, principale neindependente (subîmpărțite, la rândul lor, în: propoziții principale neindependente propriu-zise sau explicate, coordonate copulativ și disjunctiv, coordonate adversativ și coordonate conclusiv), propoziții intermediare explicative și propoziții secundare, indispensabile sau facultative (p. 76-78). Abia apoi autorul alege să discute despre raporturile sintactice existente într-o frază, iar acestea ar fi: raport de coordonare, de subordonare, raport mixt, raport explicativ și raport de incidență (1982: 78), la care adaugă, ulterior, raportul de inerență (1982: 115).

C.DIMITRIU – GRAMATICA LIMBII ROMÂNE EXPLICATĂ (SINTAXA), 1982

„Propoziția secundară poate fi defintă ca propoziția care, aparținând unei fraze, face o comunicare ce depinde de înțelesul unei părți de vorbire, al unei propoziții întregi sau al unui substitut de propoziție din acea frază și care în regulă generală este introdusă printr-un element de relație subordonator în frază” (p.69)

„propoziția subordonată este propoziția obligatoriu secundară al cărei conținut depinde de conținutul unei propoziții sau al unui substitut de propoziție, numite regente; propoziția regentă este propoziția – fie principală, fie secundară – de conținutul căreia depinde cel puțin o altă propoziție, numită subordonată” (p.70)

III.1. Conectorii sintactici din limba română contemporană

III.1.1. Inventar și clasificare

În limba română, jonctive, conective sau conectori sunt termenii folosiți pentru conjuncțiile, locuțiunile, pronumele, adjectivele sau adverbele relative sau nehotărâte care asigură conexiunea dintre un element subordonat și regentul său. Cu toate acestea, conectorii frastici din limba română au fost tratați destul de sumar în lucrările de specialitate, neexistând – din cunoștințele pe care le avem – niciun studiu dedicat exclusiv acestui subiect.

Potrivit GALR, din punct de vedere sintactic, în clasa conectorilor intră prepozițiile, conjuncțiile și relativele pronominale, adjectivale sau adverbiale și se caracterizează prin anumite restricții sintactice și semantice de conexiune pe care le impun unităților sintactice coocurente și printr-un sens relațional pe care îl actualizează în context (GALR II 2005: 728). Elementele joncționale din limba română actualizate exclusiv la nivelul frazei se impart în trei categorii:

Conjuncțiile necircumstanțiale – complementizatorii

Conjuncțiile circumstanțiale – subordonatorii

Relativele – pronume/adjective pronominale relative, nehotărâte și interogativ-relative, adverbe relative, nehotărâte și interogative relative.

Acestora li se adaugă corelativele, considerate de către unii lingviști drept o variantă a conectorilor conjuncționali (GBLR 2010: 350), iar de alții ca fiind un tip aparte de conector frastic (Vasilescu 2012: 721).

Prin urmare, avem trei grupe de conectori cu elemente care pot „migra” de la o grupă la alta (de exemplu, prin intermediul gramaticalizării) și care se diferențiază atât prin trăsăturile funcționale, cât și prin trăsături semantice. Astfel, spre deosebire de conjuncții, care sunt importante doar pentru legătura pe care o realizează la nivelul frazei, neavând funcție sintactică în propoziția subordonată, relativele înglobează două roluri sintactice: rol de operator al subordonării, dar și funcție sintactică proprie în structura pe care o subordonează. Asta înseamnă că relativele se leagă și de structura matrice, dar se supun unor constrângeri și din partea grupului pe care îl integrează. De exemplu, într-un enunț precum cel de sub (16), conjuncțiile să și ca să sunt lipsite de conținut semantic, având doar funcția de a lega subordonatele de regentele lor, pe când în (17) pronumele relativ care este coreferențial cu centrul nominal băiatul și cu urma (ti) pe care o lasă datorită deplasării (având, deci, conținut semantic) și ocupă poziția sintactică de subiect al propoziției subordonate.

(16) Sper [să nu plouă mâine] [ca să putem pleca în excursie].

(17) Băiatuli înalt [carei ne face ti cu mâna] este fratele meu.

Foarte importantă este pentru lucrarea noastră și distincția pe care o face Gheorghe (2004), propunând o clasificare a elementelor relative în relativizatori și relatori, care se diferențiază atât din punct de vedere sintactic, cât și pragmasemantic. Astfel, relativizatorii sunt unitățile care se deplasează în procesul de relativizare din structura de adâncime în structura de suprafață (în poziția Spec.GComp.) și formează un lanț coreferențial cu un antecedent din propoziția matrice, în timp ce relatorii sunt în afara unui astfel de lanț anaforic și se plasează într-o poziție adjoncțională la nodul Comp (2004: 139).

În privința subordonatorilor (engl. adverbial subordinators), o definiție tradițională este oferită de Dryer (1992) care susține faptul că subordonatorul este un cuvânt care marchează relația semantică a subordonatei adverbiale cu regenta acesteia (Dryer 1992: 53). Kortmann (1998, 2001) definește subordonatorii sau conjuncțiile subordonatoare ca morfeme libere care operează la nivelul constituentului propozițional subordonat, servind drept un modificator adverbial opțional al propoziției regente. Mai mult decât atât, cercetătorul propune patru caracteristici ale subordonatorilor: (1) sunt forme libere, fără flexiune (engl. non-inflecting free forms); (2) operează la nivelul unei propoziții subordonate (în general, finite) având statutul de adjunct; (3) nu îndeplinesc o funcție sintactică în propoziția pe care o subordonează; și (4) ocupă o poziție fixă la marginea subordonatei (2001: 842). Ne vom folosi de aceste caracteristici pentru a face distincția între conectorii sintactici din structurile complexe ale limbii române vechi și vom vedea în ce măsură se aplică sau nu aceste trăsături în cazul tuturor subordonatorilor investigați.

În privința conjuncțiilor, trebuie să facem o distincție clară între complementizatori și subordonatori, deși, în cele mai multe dintre lucrările de specialitate din limba română, acestea apar nediferențiate. Complementizatorii sunt utilizați cu scopul de a plasa în poziții argumentale anumite structuri propoziționale și, în acest sens, au fost introduse în această categorie și unele pronume și adverbe relative (Rosenbaum apud. Sava 2012: 9). Spre deosebire de conjuncțiile necircumstanțiale, care sunt impuse de un regent sau indică transpunerea unei interogații totale în vorbire indirectă, conjuncțiile subordonatoare, alături de locuțiunile conjuncționale corespunzătoare, sunt purtătoare de informație semantică, indicând circumstanțe ale realizării acțiunii exprimate de verbul regent (GALR I 2005: 637). Unele dintre acestea sunt specializate pentru exprimarea anumitor raporturi sintactice, ca în cazul concesivelor deși, cu toate că, chiar dacă, al cauzalelor deoarece, căci, fiindcă sau al consecutivei încât, în timp ce altele sunt nespecializate, având valori semantice și sintactice în funcție de context, ca, de exemplu, să, ca să, dacă, de etc.

În cele ce urmează, oferim o listă a subordonatorilor înregistrați de RG (2010: 415): modali (precum, ca și cum, ca și când, de parcă, după cum, întru cât), temporali (imediat ce, (de) îndată ce, pe dată ce, până ce, abia ce, (ori) de câte ori), cauzali (căci, deoarece, fiindcă, întrucât, din pricină că, din cauză că, pentru că, pe motiv că, de vreme ce, din moment ce), condiționali (în caz(ul) că, dacă), concesivi (deși, chiar dacă, chiar de, cu toate că, chit că, (regional) măcar că, (regional) măcar să), consecutivi (așa că, încât), cantitativi (pe cât, cu cât), adiționali negativi (în loc să), adiționali pozitivi (pe lângă că, după ce că, (regional) las’ că (lasă că)), finali (ca să).

Alți adjuncți sunt introduși de subordonatori nespecifici, dintre aceștia fiind amintiți: temporal, adițional pozitiv (după ce, în timp ce, în vreme ce, pe când, (pe) câtă vreme), condițional, concesiv, cauzal, adițional negativ (când), temporal, cauzal (cum), cauzal, condițional, temporal (odată ce), cauzal, adițional negativ (unde), concesiv, condițional, adițional negativ (de unde), temporal, cantitativ (până), modal, condițional, concesiv (fără să). (RG 2010: 416)

III.1.2. Structură

Conectorii sunt și în limba română, ca și în alte limbi romanice, cele mai importante instrumente formale de marcare relației de subordonare, mai ales în cazul propozițiilor finite. Ca și prepozițiile de la nivelul propozițional, subordonatorii din limba română contemporană se clasifică, în funcție de complexitatea lor morfologică, în simpli: că, de, să, dacă, unde, când, cum, cât etc. și complecși, aceștia din urmă putând avea următoarele structuri de bază:

adverb + conjuncție: măcar că, chiar dacă, înainte să etc.;

adverb ca + conjuncție și + adverb relativ: ca și când, ca și cum;

prepoziție + conjuncție: fără să, pentru că, pe lângă că, pentru ca să etc.;

prepoziție + adjectiv substantivizat + conjuncție: cu toate că;

prepoziție + nume + conjuncție: în loc să, din pricină că, din cauză că, în caz că etc.;

prepoziție + pronume relativ: până ce, după ce etc.;

prepoziție + nume + pronume relativ: în timp ce, în vreme ce, din moment ce, pe măsură ce etc.;

adverb + pronume relativ: imediat ce, îndată ce, abia ce etc.;

verb + conjuncție: lasă că, las că, fie că.

III.2. Unități propoziționale subordonate în limba română

În funcție de aceste clasificări ale conectorilor, dar și de „intimitatea” legăturii sintactice dintre subordonată și termenul regent, unitățile propoziționale subordonate din cadrul structurilor complexe din limba română au fost și ele organizate în mai multe categorii: propoziții conjuncționale integrate sintactic vs. neintegrate (izolate) și relative integrate sintactic vs. relative neintegrate (cf. GALR II 2005: 233). Pozițiile sintactice ocupate de propozițiile conjuncționale integrate intră în categoria complementelor (cf. definiției complementului), adică sunt: subiecte (18), complemente directe (19), complemente secundare (20), complemente prepoziționale (21), complemente ale numelor (22), predicative (23) sau predicative suplimentare (24), în timp ce propozițiile conjuncționale neintegrate corespund adjuncților: circumstanțiale (25 și 26) și/sau apozitive (27).

(18) Desigur [că aveți dreptate].

(19) Iată [că a venit și momentul tău].

(20) Tata m-a învățat [să fiu perseverent].

(21) Copiii se bucură [să mă vadă în fiecare zi].

(22) Ideea [că e cel mai bun dintre colegi] îl încurajează.

(23) Problema voastră este [că nu sunteți atenți].

(24) L-am văzut [că e muncitor încă de la angajare].

(25) [Deși a plouat toată ziua], am ieșit în parc la ora stabilită.

(26) [După ce am terminat tema], am ieșit afară.

(27) Am încercat să salvăm situația, adică [să găsim o rezolvare rapidă].

Deși mult mai complicată, situația relativelor se aseamănă oarecum cu a propozițiilor conjuncționale, în sensul că relativele libere integrate sintactic ocupă poziții actanțiale și sunt introduse prin relativizatori, ca în exemplele de sub (28) – (30), iar cele izolate apar în poziții atributive (31), apozitive (32) sau circumstanțiale (33) și sunt „legate” printr-un relator.

(28) Pleacă în vacanță [cine învață bine]. – subiect

(29) Scrie [ce i-a dat profesorul]. – complement direct

(30) Copiii nu vor deveni niciodată [ce ne dorim noi].- predicativ

(31) Am întâlnit în clasă mulți copii [care își așteptau profesorii].

(32) Am cumpărat cărți, caiete, creioane, adică [ce ne trebuie pentru începutul anului școlar].

(33) [Când avem timp], mergem la film cu familia.

Discutând despre tipurile de propoziții – independente sau subordonate – care pot apărea într-o frază, C.Dimitriu ( – Gramatica Limbii Române Explicată (Sintaxa), 1982: 71-72) notează că „în funcție de gradul de dependență a subordonatei față de regentul ei, propozițiile subordonate se pot grupa în două clase”: propoziții subordonate indispensabile regentei (subordonatele necircumstanțiale) și propoziții subordonate facultative regentei (subordonatele circumstanțiale).

Există și câteva situații „speciale” de construire a structurilor sintactice complexe, atât în cazul celor realizate cu elemente conjuncționale, cât și în cazul celor cu relative. Ne referim aici la construcțiile cu corelative și la propozițiile relative infinitivale. În privința corelativelor, așa după cum anticipam tot în acest capitol, există lingviști care le încadrează în clasa conjuncțiilor, numindu-le elemente-perechi și fiind folosite pentru insistență (GBLR 2010: 350) sau pentru a explicita și întări raportul de subordonare (GALR I 2005: 652), în timp ce alți gramaticieni le consideră un tip aparte de conectori, care sunt obligatorii pentru anumite raporturi sintactico-semantice (și/mai…dacă – pentru raportul cumulativ; altceva/altcineva /altundeva…decât – pentru raportul de excepție) sau care prezintă tendința de sudare într-o singură unitate: acolo unde, așa cum, atunci când, așa încât (Vasilescu 2012: 721). Ada Iliescu limitează producerea acestui fenomen gramatical numai la nivelul subordonatelor circumstanțiale, iar pozițiile sintactice pe care le ocupă aceste elemente corelative în structura matrice echivalează cu cele ale subordonatelor corespunzătoare (2008: 519).

Construcțiile relative-infinitivale reprezintă un tip special de structuri complexe (un relativ și un verb la modul infinitiv), avându-și originea în limba latină și fiind cerute de verbele a avea sau a fi impersonal:

(34) N-are [ce face].

(35) Nu-i [cine vorbi cu noi].

De fapt, se consideră că aceste construcții non-finite provin din propoziții subordonate (introduse prin relative) cu verbul (predicat) la conjunctiv, prin transformarea, în baza echivalenței din limba română dintre modurile conjunctiv și infinitiv, a conjunctivului în infinitiv, relativul menținându-se și în noua structură: N-are cu cine să se plimbe —> N-are cu cine se plimba; A avut ce să spele după el —> A avut ce spăla după el (Neamțu 1994: 310). În legătură cu poziția sintactică a acestor construcții, într-un articol intitulat Propoziția relativă infinitivală, Diaconescu (1967) consideră construcțiile relative infinitivale drept propoziții subordonate subiective sau completive directe. La polul opus, Gheorghe (2009) le numește grupuri infinitivale complexe și, în ciuda relativului, nu le analizează ca pe niște subordonate de sine stătătoare (2009: 174). În ceea ce ne privește, vom adopta poziția exprimată în ultima lucrare citată, tratând construcțiile relative infinitivale ca pe niște grupuri sintactice aparte (construcții de tip propozițional) și identificându-le în corpus, fără a insista pe pozițiile sintactice pe care le ocupă în aceste grupuri.

III.2.1. Adjuncții situativi în limba română

Pentru limba română, aduncții sunt numiți aproape în toate lucrările (pentru excepții se poate revedea Secțiunea 2.2) circumstanțiale și sunt tratați ca un ansamblu eterogen de poziții sintactice, care prezintă, în primul rând, trăsături semantice și care sunt denumite în funcție de precizarea („circumstanța”) adusă în cadrul situației comunicate: circumstanțialul temporal, spațial, modal, cantitativ, sociativ, concesiv, cauzal, final, condițional etc. (GALR II 2008: 487).

Deși în gramatica tradițională se utilizau structurile terminologice „complement circumstanțial de timp” și „complement circumstanțial de loc”, cu propozițiile subordonate corespunzătoare – completiva circumstanțială de timp (prescurtată CCT) și completiva circumstanțială de loc (CCL) –, se renunță treptat la aceste sintagme din dorința de a nu crea confuzii cu noțiunea de complement din gramatica generativă. Astfel că în lucrarea de față se va utiliza numai termenul de circumstanțial (adverbial) sau sintagma adjunct situativ, deși această terminologie nu a fost pe deplin acceptată în lingvistica românească. Mai mult decât atât, am optat pentru înlocuirea termenului „loc” cu acela de „spațiu” (adjuncți spațiali în loc de adjuncți locativi), motivația venind din faptul că, atât în limbajul obișnuit, cât și în lingvistică, conceptul de locativ s-a extins, acoperind și domeniul spațial, dar și pe cel temporal (Huddleston & Pullum 2002: 670).

Cei doi constituenți sintactici asigură asigură „ancorajul” spațio-temporal al proceselor comunicate, adjunctul temporal fixând procesul și participanții săi într-o anumită zonă a axei temporale sau furnizând informații referitoare la intervalul de desfășurare a situației de comunicare, iar adjunctul spațial situând procesul și participanții săi într-un cadru spațial sau precizând poziția unui element al situației comunicate în acest cadru (GALR II 2008: 487). Acestea sunt definițiile de la care vom porni și pe care ne vom sprijini analiza adjuncților situativi din limba română veche, analiză care își propune să surprindă toate contextele în care apar și evoluează acești constituenți la nivelul structurilor sintactice complexe.

CIRCUMSTANȚIAL, -A (COMPLEMENT PROPOZIȚIE ~)

1. în gramatica tradițională, specie de complement* sau de propoziție completivă* definită, în primul rând, semantic, prin diversitatea circumstanțelor (de loc, timp, mod, cauză, scop etc.) de realizare a acțiunii, de producere a stării sau a calității. • Specia este semantic neomogenă, iar clasificarea în subspecii s-a făcut în funcție de varietatea raporturilor semantice exprimate. Inventarul de complemente circumstanțiale sau de propoziții circumstanțiale este diferit de la o lucrare la alta, ca urmare a descrierii semantice mai detaliate sau mai generale. în sintaxa românească, de ex., la inventarul tradițional de complemente circumstanțiale s-au adăugat, la un moment dat, și complementele: instrumental*, sociativ*, de relație*, iar, mai târziu, complementele: opozițonal*, cumulativ*, de excepție", precum și subspecii ca: de mod* de măsură, de mod comparativ, de mod consecutiv. Unii autori au propus și noi specii: complement circumstanțial de schimb, de progresie, de frecvență, de reciprocitate etc. 2. în orientările structuraliste*, specie de complement sau de propoziție definită și circumscrisă pe baza unor trăsături structurale, inventariate diferit în funcție de limbă și de autor. Pentru gramatica limbii române, de ex., circumscrierea complementelor circumstanțiale s-a făcut pe baza realizării obligatorii prin adverb, incluzându-se în clasa complementelor circumstanțiale orice determinant verbal, adjectival sau adverbial care admite substituția printr-un adverb (V. Guțu Romalo). Pentru gramatica limbii franceze (vezi Bescherelle), s-a propus, pentru definire, următorul set de trăsături structurale: – este un determinant suprimabil; – nu acceptă substituția printr-un pronume, exceptând pronumele fr. y, cn; – are o topică liberă; – este co- ocurent cu alte complemente, circumstanțiale și necircumstanțiale. 3. în tradiția lui L. Tesniere, clasă de determinanți opusă actanților*. 4. în gramatica generativă*, se pierde omogenitatea clasei, distingându-se două specii de complemente circumstanțiale (simbolizate prin Circ) pe baza unor relații de dominare* diferite, ceea ce înseamnă grade diferite de coeziune* ale celor două Circ în raport cu verbul. în funcție de trăsăturile inerente* ale verbului, aceeași specie semantică de Circ (de ex., Temporalul) apare în ipostaza [Circ, GV], deci un Circ(umstanțial) dominat de GV, ca pentru verbul a dura (Suferința durează de o săptămână), dar și în ipostaza [Circ, P], deci un Circ dominat direct de P, ca pentru verbul a lucra (El lucrează din martie). Cele două relații de dominare diferite, definind poziții* sintactice diferite, reflectă distincția structurală: determinant obligatoriu*, în cazul lui a dura, vs facultativ*, în cazul lui a lucra.

G.P.D.

Literatura de specialitate

Gramatica limbii române, vol II, 1966, tratează schematic (mai exact, în două pagini: 293-294) „propoziția circumstanțială de loc”, prezentând elementele de relație și modurile verbale cu care aceasta se poate construi, respectiv indicativul și, „rareori” condițional-optativul sau prezumtivul. Pentru circumstanțiala de timp se consideră foarte important raportul temporal pe care aceasta îl exprimă: de anterioritate, de posterioritate sau de simultaneitate, fiecare dintre aceste raporturi prezentând, la rândul lui, mai multe situații. Astfel, pentru raportul de anterioritate se consideră două cazuri posibile: a. „anterioritatea propriu-zisă a regentei (fără precizarea limitei)”, corespunzătoare construcțiilor temporale cu sensul „înainte de a…” și b. „limita de durată a acțiunii (anterioare)din regentă”, exprimată prin enunțuri temporale cu sensul „pînă la…” (p. 295). În privința raportului temporal de posterioritate, se disting trei situații posibile: a. „posterioritatea imediată (apropiată)”: Îndată ce sosise Lăpușneanu porunci. Negruzzi, S. I 142 (GLR, II, 1966: 296), b. „posterioritatea nedeterminată (mai depărtată)”: După ce s-a sfârșit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor. Creangă, p.5 (GLR, II, 1966: 296) și c. „punctul de plecare în timp (momentul începerii acțiunii)”: Asemenea surprize îi pregăteau feciorii de îndată ce se ridicau din vîrsta copilăriei. Cez.Petrescu, 1907 I 195 (GLR, II, 1966: 296). Mult mai detaliată este tratarea raportului de simultaneitate în cazul căruia acțiunea din temporală poate fi: „durativă” (elementele de relație specifice fiind: în timp ce, în vreme ce, pe când, când, cum sau câtă vreme, cât timp, cât), „momentană” (introdusă prin adverbul relativ când), „iterativă” (elementele de relație: (ori) de câte ori sau oricând) sau „progresivă” (locuțiunea conjuncțională pe măsură ce), situație în care „propoziția temporală are și o nuanță modală”: A doua fază a treierișului se face cu combinele, utilate cu mașini de strîns paie, pe măsură ce spicele s-au uscat, pe măsură ce boabele și-au desăvîrșit procesul de coacere. Scînteia, 4268 (1958), p.3/7 (GLR, II, 1966: 299).

Autorii acestei gramatici aduc în discuție existența unor „construcții temporale inverse”, adică acele structuri sintactice complexe realizate cu ajutorul conectorului „când invers”, în care propoziția (formală) circumstanțială de timp trebuie interpretată drept „principală din punct de vedere logic, iar principala formală, care nu exprimă ideea principală, ci o nuanță temporală, este, din punct de vedere logic, circumstanțială de timp” (GLR, II, 1966: 299):

Eram băiat de vreo treisprezece ani cînd am învățat să dau cu pușca. Odobescu, S. III 21 (GLR, II, 1966: 299)

C.DIMITRIU – GRAMATICA LIMBII ROMÂNE EXPLICATĂ (SINTAXA), 1982

Autorul tratează într-o singură pagină propoziția completivă circumstanțială de loc, discutând exclusiv despre elementele prin intermediul cărora aceasta se joncționează cu propoziția regentă: „adverbul pronominal relativ de loc unde”, „adverbele pronominale nehotărâte formate pe baza lui unde”, „adverbul nepronominal de loc încotro” și pronumele relative/nehotărâte cu prepoziții (1982: 267). Tot elementele de relație sunt cele care fac obiectul descrierii și în cazul circumstanțialei temporale, respectiv: „adverbul pronominal relativ când” (de când, până când, pe când), „perifraze conjuncționale formate pe baza pronumelui relativ ce” (după ce, până ce, îndată ce, în timp ce, în vreme ce), „perifraze conjuncționale la care ultimul element este un substantiv cu sens temporal (cât timp, câtă vreme)”, „conjuncția până”, „perifraza conjuncțională înainte ca”, „perifraza conjuncțională înainte de”, „adverbul pronominal relativ cum” (de cum) și, în vorbirea populară sau familiară, adverbul (pe) cât (1982: 270). Lingvistul subliniază ideea potrivit căreia există în literatura românească de specialitate două „orientări” în privința stabilirii unui raport temporal (de anterioritate, posterioritate sau simultaneitate) între momentul acțiunii din regentă și cel din subordonată. Astfel, prima categorie include acele studii (Mioara Avram, Evoluția…, p.31 ș.u. și Gram Acad., II, p.294 ș.u.) care analizează drept „bază” propoziția circumstanțială de timp, iar „termenul de raportat” este propoziția regentă, iar cea de-a doua, reprezentată prin V. Șerban (1970: 248-250) și în care se include și autorul, se situează la polul opus, considerând că „baza” trebuie să fie propoziția regentă, iar „termenul de raportat”, propoziția subordonată. Concluzia la care se ajunge este aceea că în lipsa unor „indici formali de recunoaștere a unui raport sau altul” (întrucât elementel de relație și timpurile verbale nu trimit în mod concret la un anumit raport), rezolvarea acestei „probleme” trebuie să depășească sfera gramaticii, ajungând în domeniul logicii și al stilisticii (1982: 271-273).

GBLR 2010

Se remarcă o diferențiere netă între clasa complementelor și cea a circumstanțialelor, autoarele subliniind faptul că „singura situație în care s-a păstrat, terminologic, sintagma complement circumstanțial” este aceea care „privește circumstanțialele obligatorii” (integrate în clasa complementelor) (p.36). Cele șase grupe de circumstanțiale, care se diferențiază atât sub aspectul ierarhiei sintactice, cât și al semanticii raporturilor circumstanțiale, sunt: circumstanțialele neintegrate sintactic (CircModalitate), circumstanțialele izolate sau slab legate sintactic (CircRel, CircCond, CircMod, CircCauză, CircScop), cele obținute prin reorganizare (CircOpoz, CircExc, CircCumul), cele „logice” (CircCauză, CircScop, CircCond, CircConc), cele situative (CircLoc, CircTimp) și cele procesuale (CircMod, CircCant, CircRel, CircInstr, CircSoc). Tratarea circumstanțialelor de loc și de timp, cu care se și deschide seria acestor constituenți opționali, surprinde caracteristicile generale, prezentarea elementelor regente și a claselor de substituție, dar și a unor dificultăți sau aspecte normative. De asemenea, se insistă asupra delimitării acestor circumstanțiale față de alte funcții sintactice – cum ar fi circumstanțialul cantitativ -, încadrate de către tradiția gramaticală românească într-o singură clasă. Noutatea acestei lucrări rezidă în perspectiva morfosintactică abordată, în care nu se mai face o distincție clară între morfologie și sintaxă sau între sintaxa propoziției și cea a frazei, ci se bazează pe descrierea grupurilor sintactice. Astfel, adjuncții situativi propoziționali nu mai sunt discutați decât în ipostazele lor de substitute ale circumstanțialului de loc sau de timp. Mai exact, propoziția relativă introdusă prin adverbe relative sau indefinite formează, alături de grupurile adverbiale, prepoziționale și nominale, clasa de substituție a circumstanțialului de loc, în timp ce pentru circumstanțialul de timp se mai adaugă grupul verbal (cu centru formă verbală non-finită) și propoziția conjuncțională introdusă prin conectori specializați.

În ceea ce ne privește, vom adopta în lucrare…

KISS – ADVERBS AND ADVERBIAL ADJUNCTS

‘Temporal adverbial clauses with or without operator movement’ by Barbara

U¨ro¨gdi compares the syntactic and semantic properties of three types of temporal

clauses, and traces back their di¤erences to the selectional properties of the

temporal adpositions they involve. Some of the adpositions take a time expression

as their complement, whereas others take an event or proposition. In the

former case, i.e., in ‘‘regular’’ temporal relative clauses, the relative operator

(which can be realized by a bare wh-word as in Hungarian, or an empty operator

as in English) originates inside the embedded clause as a temporal modifier

of the embedded predicate, and moves up to the left edge of the temporal

clause in the standard manner of relative clause formation. In the latter type

of temporal clauses, the relative pronounțP complex starts out externally to

the embedded clause; the P functions as an adposition taking the entire embedded

IP as its complement (in Hungarian, with the mediation of a relative

determiner that ends up morphologically hosting the P element). In sentences

involving a regular temporal relative, the time of the relative clause is shared

with that of the main clause. In sentences involving an ‘‘IP relative’’, on the

other hand, the temporal relation of the two clauses is indicated by the adposition

connecting them, i.e., the adposition functions as a temporal connective. In

Hungarian, Ps selecting an entire event can also combine with a propositional

that-clause.