PARTEA I. CONSIDERAȚII GENERALE CAPITOLUL 1. PRINCIPII DE REALIZARE A CONSTRUCȚIILOR DESTINATE PRODUCȚIEI DE LEGUME ȘI FLORI 1.1 Apariția și evoluția… [305269]

PARTEA I. CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. PRINCIPII DE REALIZARE A CONSTRUCȚIILOR DESTINATE PRODUCȚIEI DE LEGUME ȘI FLORI

1.1 [anonimizat], ce au ca scop creearea unui microclimat favorabil pentru plante atunci când condițiile naturale de mediu diferă de cerințele diverselor specii pe care dorim să le cultivăm.

Aceste structuri nu reprezintă un concept nou și pot fi urmărite de-a lungul istoriei pănă la Imperiul Roman. [anonimizat] (42 î.Hr. – 37 d.Hr.), [anonimizat]. Astfel, cercetătorii și inginerii romani au început să se gândească la soluții prin care să facă acest lucru posibil. [anonimizat] (Pliny the Elder), [anonimizat] “specularia” sau prima seră romană. Pliny scrie că ,,specularia” consta în paturi montate pe roți care erau lăsate în soare iar apoi în zilele de iarnă acestea erau mutate în adăposturi. [anonimizat], plantele de castraveți mureau inginerii romani au venit cu ideea de a construi adăposturile din foi de selenită ( [anonimizat], [anonimizat]. Este de fapt ghips cu o particularitate deosebită și anume cristalele sunt transparente ).

Acestea sunt primele sere despre care există o [anonimizat], făcându-[anonimizat].

În țări precum Italia și Franța primele sere apar în jurul anilor 1600 ([anonimizat] a florilor în spații protejate este practicată încă din anii 1385 sau chiar mai devreme) iar apoi în Olanda si Marea Britanie.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] ”orangeriile”. [anonimizat]. Pe timpul verii arborii erau scoși afară iar aceste încăperi serveau drept loc de întâlnire. [anonimizat] o ramură importantă a medicinei.

[anonimizat] a unui perete din sticla a fost suficient pentru a [anonimizat]. [anonimizat]. Totuși, [anonimizat]. Datorită acestui fapt, a fost necesară dezvoltarea de sisteme speciale de încălzire pentru a menține orangeriile funcționale.

[anonimizat]( [anonimizat].). Acestea erau folosite de către cercetători și aveau ca destinație principală creșterea plantelor cu scopuri medicinale și de asemenea pentru cercetare. Pe la mijlocul anilor 1800 s-a început construirea unor structuri mari din sticlă și fier, precum Palm House ((Fig 1.3.) de la Grădina Botanică Regală de la Kew ce reprezintă una dintre cele mai recunoscute structuri din sticlă si fier din Epoca Victoriană.

Climatul creeat, asemeni unei păduri tropicale, adăpostește o colecție unică de palmieri și de specii tropicale provenite din diverse zone aflate în pericol. Multe dintre speciile adăpostite sunt pe cale de dispariție iar unele dintre ele chiar au dispărut, Palm House fiind singurul loc în care se pot găsi.

De asemenea o altă construcție impresionantă o reprezintă The Great Stove (Fig 1.4.) de la Chatsworth, proiectat de Joseph Paxton.

Cu o lungime de 227 de metri, lățime de 123 de metri și o înălțime de 67 de metri, „The Stove a devenit un templu pentru flori iar pe măsură ce era umplut, faima lui s-a răspândit împreună cu cea a numelui Paxton” (traducere după Colquhoun Kate „The Busiest Man in England”: A Life of Joseph Paxton, Gardener, Architect, and Visionary. Boston: David R. Godine, 2006. )

După înlăturarea, în anul 1845, a impozitului pe sticlă din țările Europene, casele au început să aiba ferestre din ce în ce mai mari, fapt ce a dus la apariția serelor moderne, proiectate complet din sticlă. Din acest moment serele nu mai erau rezervate doar instituțiilor de cercetare, construirea unei mici sere lânga casă devenind foarte la modă printre familiile aristocrate. La acea vreme aceste structuri erau denumite „grădini de iarnă” sau „conservatorii” (Fig 1.5.)

Într-o curte se puteau găsi una sau două structuri de sticlă (sere horticole), separate de locuintă, folosite pentru cultivarea legumelor, fructelor și florilor fiind considerat potrivit pentru fiecare proprietar înstărit să-și producă propriile portocale, banane și de asemenea flori tăiate folosite la înfrumusețarea locuințelor. Acestea erau folosite și pentru primirea oaspeților, cosiderate un loc intim de către tinerele cupluri.

Totuși popularitatea lor a scăzut odată cu venirea Primului Război Mondial. Costurile ridicate ale încălzirii nu au mai putut fi susținute, majoritatea resurselor erau îndreptate către război, cei ce aveau grijă de ele au fost nevoiți să plece la război iar conservatoriile au ajuns victime ale ruginii și neglijenței. Până și conservatoriul de la Chatsworth a căzut victimă războiului, costurile de întreținere au devenit prea mari astfel că acesta a fost demolat în anul 1920.

Pe măsură ce timpul a trecut s-au înregistrat mari progrese în ceea ce privește tehnologia de construcție a serelor, materialele au devenit mai ieftine, eficiența acestora a crescut și nu în ultimul rând au devenit mult mai accesibile. Serele din ziua de astăzi au în dotare sisteme automate ce controlează temperatura și umiditatea, ventilatoare automate ce se deschid și se închid în funcție de temperatură, sisteme automate care asigură apă și îngrășăminte atunci când este necesar. Multe materiale noi, cum ar fi panourile din fibră de sticlă, acril și policarbonat, tuburile din oțel galvanizat, țevile de apă din PVC, sunt de asemenea folosite pentru a face serele mai eficiente și mai ieftine.

Un lucru totuși timpul nu l-a schimbat, pasiunea pentru grădinărit. La fel ca și grădinarii din vremurile romane, inginerii din ziua de azi petrec fiecare moment îngrijindu-și răsadurile, florile și fructele, experimentând mereu și încercând neîncetat să găsească metode mai bune de a avea grijă de ele.

1.2. Amplasarea construcțiilor destinate producției de legume, flori și elemente de construcție

Construcția unei sere, indiferent de destinație, trebuie să fie realizată pe baza unui plan bine pus la punct în care se va ține cont de locul în care v-a fi poziționată, de elementele de construcție și nu în ultimul rând de efortul financiar necesar pentru realizarea unui asemenea demers.

În ceea ce privește amplasarea, trebuie să se țină cont ca în jurul acesteia să nu se afle clădiri sau vegetație prea înaltă care să ducă la umbrirea serei. Suprafața de teren trebuie să fie cât mai plană pentru a elimina riscul acumulării apei de precipitații. În cazul în care acestea sunt situate în pantă, aceasta trebuie sa fie de maxim 3-5% iar terenul să aibă expoziție Sudică, Sud-Estică sau Sud-Vestică. Dacă terenul este plan serele se amplasează cu lungimea pe direcția Nord-Sud.

De asemenea în ceea ce privește amplasarea acestor construcții trebuie avut în vedere ca în apropiere să existe și o piață de desfacere. Acest lucru se asigură prin construirea acestora în apropierea orașelor sau a drumurilor principale

Controlul temperaturilor este un aspect foarte important în ce privește cultura în spații protejate. Pentru determinarea necesarului de căldură, este obligatorie cunoașterea cu exactitate a pragului minim și maxim de temperatură pe care planta luată în cultura îl suportă. De asemenea trebuie luați în calcul și alți factori precum amplasarea serei si vânturile.

O ventilație corespunzătoare poate fi un factor decisiv în ceea ce privește controlul temperaturilor și nu numai, ci și pentru controlul umidității și a cantității de bioxid de carbon. „ O umiditate ridicată (peste 90%) poate determina apariția unor boli la plante. Bioxidul de carbon din aer și din sol prezintă o deosebită importanță pentru metabolismul plantelor verzi, deoarece participă direct la procesul de fotosinteză.” (Nistor T. Stan, Teodor N. Stan, 2010, Legumicultură generală, Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iași). O concentrație scăzută a CO2 acționează asemeni unei bariere ce reduce acțiunea favorabilă a celorlalți factori: apă, lumină, căldură, hrană.

„Elementele de construcție ale unei sere sunt: elementele structurii de rezistență și elementele de închidere.” (Bucur, Roxana Dana, 2011. Construcții horticole, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași)

Structura de rezistență este alcătuită din: fundație, stâlpi și riglele.

Materialele din care se confecționează trebuie să îndeplinească anumite condiții:

– să prezinte rezistențe mecanice mari pentru a putea realiza secțiuni mici, ce duc la o umbrire minimă a suprafeței serei;

– să aibă o comportare bună la mediul agresiv din seră și anume la umiditatea mare și conținutul ridicat de dioxid de carbon;

– să permită execuția industrială.

În principal se folosesc materiale precum lemnul (fig. 1.6.) sau diferite metale.

„Lemnul este cel mai vechi material folosit la execuția serelor, dar necorespunzând cerințelor impuse; se utilizează mai ales la serele mici individuale sub formă din arce din lemn lamelat încleiat sau arce cintru.” (Eugenia Sofronie, 1996. Construcții horticole : curs, Iași: Centru de multiplicare al Universității Agronomice „Ion Ionescu de la Brad”)

Metalul actual folosit este oțelul sub formă de profile laminate, bare sau țevi ce se protejează împotriva coroziunii prin vopsire și galvanizare, tablă îndoită.

În ultimul timp s-a impus folosirea aluminiului datorită avantajelor sale și anume:

– rezistența mecanică ridicată cu greutatea specifică redusă permit realizarea unor construcții cu deschideri mari și umbrire redusă, se comportă bine în mediul cu umiditate mare deoarece prin coroziune se formează un strat de tiroxid de aluminiu rezistent și aderent care în final joacă rol de protecție;

– are o foarte mare putere de reflexie ceea ce face să fie întrebuințat ca ecran pentru a se opune transmiterii căldurii prin radiație, astfel încât în sere se înregistrează diferențe mici între temperatura la sol și în aer și anume de 1,5 – 2,0 oC față de 10 oC la oțel;

– aluminiul se pretează la realizarea de profiluri în care prinderea geamurilor să se facă fără chit, prin eliminarea chitului, material cu durabilitate redusă, se reduc cheltuielile de întreținere.

Elementele de închidere, se realizează din sticlă sau mase plastice sub forma de panouri de pereți și acoperiș.

Sticla este utilizată sub formă de sticlă transparentă cu o grosime de 3mm pentru pereți iar pentru acoperiș sticlă semicristal sau sticla de 4 mm grosime (Fig 1.7.).

Materialele plastice (fig. 1.8.) se întâlnesc sub formă de folii de polietilenă, policlorură de vinil, poliamidă și poliesteri, cu grosimi de 0,05 – 0,30 mm și greutăți proprii reduse.

Materialele trebuie să asigure o izolație termică și o iluminare bună pentru a se creea un climat optim în interior. Transparența maselor plastice este mai scăzută decât a sticlei, depunerile de impurități sunt considerabile la masele plastice; Ambele materiale sunt impermeabile pentru lichide însă masele plastice permit trecerea gazelor (oxigen (O2) și dioxid de carbon (CO2) ) din atmosferă, contribuind la creșterea producției.

CAPITOLUL 2. STUDIU ASUPRA CADRULUI NATURAL

2.1 Așezarea geografică

În Nordul Podișului Moldovei, la 47o39’ latitune nordică și 26o45’ longitudine estică, în partea de Vest a județului Botoșani, la o distanță de 15 km de municipiul Botoșani si aproximativ 47 de km de Suceava, este situată comuna Cristești. Aceasta are următoarea componență: Cristești, Schit-Orășeni, Unguroaia și Oneaga.

2.2. Caracterizarea reliefului

Orașul Botoșani este amplasat în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei – sectorul șeii Bucecea-Vorona, cu altitudini maxime de 250 m (Dealul Sulița) și cu altitudini minime de 150 m în partea de sud-vest și nord-est.

Între relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, există un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani.

Altitudinea medie a orașului Botoșani este de 163 m, nedepășind decât excepțional 200 m, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase și câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est) cu pante slabe, cu văi largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 m.

Comuna Cristești este situată în zona dealurilor joase. În partea de Sud-Vest și Vest se găsește dealul Teis, acoperit cu tei în trecut (de unde i se trage și numele), apoi dealul Unguroaie cu o altitudine de 280 m, acesta se prelungește cu dealul Ciriței, dealul Nedler, dealul Dumbrava Mare, Coasta Irinei și Albina. În Nord-Vest se află dealul Muchea, cu o altitudine de 185 m, iar ca prelungire coasta Miletinului. La sud de satul Cristești, satul Oneaga, este înconjurat și el de dealuri precum dealul Palanga cu 300 m altitudine, dealul Țiganca – 289 m altitudine, Dealul Bolovani și cea mai înaltă formă de relief din împrejurimi, Dealul Mare de 593 m altitudine.

2.3. Caracterizarea pedologică

Solurile au rezultat în funcție de condițiile climatice, viețuitoare și formele litologice, variind atât ca tip dar și ca stadiu de evoluție. În arealul orașului Botoșani domină solurile de tipul cernoziomurilor cambice, de tipul solurilor cenușii precum și regosolurile – erodisolurile. În zonele mai înalte se întâlnesc cernoziomurile levigate (predominant cambice) ale silvostepei. „Cernoziomurile cambice au fertilitate bună fiind cultivate cu cereale (grâu, porumb), plante tehnice (floarea soarelei, sfeclă de zahăr) legume, vii și pomi.” (Eugen Teodorescu-Soare, 2006, Pedologie : curs, Editura "Ion Ionescu de la Brad", Iași)

Pe teritoriul comunei Cristești solurile se caracterizează printr-un orizont de șisturi argiloase și formațiuni lutoase. În zonele de șes se întâlnesc aluviuni nisipo-mâloase slab înțelenite. Dacă ne îndepărtăm de albiile minore, se observă soluri fertile, bune pentru practicarea agriculturii și pentru pășunat. În zona interfluviului și a teraselor s-au format soluri brune cenușii, ele fiind cele mai răspândite pe teritoriul comunei, deoarece sunt soluri productive pentru culturile de grâu, porumb și plante tehnice.

2.4. Caracterizarea hidrologică

Majoritatea cursurilor de apă urmează direcțiile Nord-Vest și Sud-Est. Rețeaua hidrografică a comunei este alcătuită de pârâuri cu curgere permanentă și temporară dar și de râul Miletin, acestea sunt :

– râul Miletin pe o distanță de 10 km pe teritoriul comunei;

– pârâul Furnicari cu o lungime de 1 km pe teritoriul comunei;

– pârâul Albia ce izvorăște din locul numid Pădurea lui Baloș, situat pe dealurile ce înconjoară satul Unguroaia;

– pârâul Cornaci cu o lungime de 10 km;

– pârâul Putreda ce izvorăște din partea de Nord a satului Cristești;

2.5. Clima

Clima: este temperat-continentală, influențată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul țării (8-9°C), cu precipitații variabile, cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord – vest și sud-vest.

Caracteristică zonei comunei Cristești este clima temperat – continentală excesivă, datorată influenței moderatoare a pădurilor din zona satului Oneaga, local manifestându-se un microclimat mai umed.

2.6. Vegetația

Asemeni județului Botoșani, de care aparține, vegetația comunei Cristești se află sub influența climatului răcoros și relativ umed al Moldovei de Nord, cu ierni bogate în zăpezi, astfel că și silvostepa se aseamănă cu cea din Câmpia Română și Câmpia Moldovei de Sud (cu arbori termofili).

Pe teritoriul comunei există 2645 ha de păduri compacte, precum și terenuri cu vegetație forestieră, mai ales în zona satului Oneaga, care pot asigura într-o oarecare măsură materia primă necesară pentru industrializarea lemnului.

În ce privește speciile de plante superioare spontane, cele mai răspândite aparțin familiilor: Compositae, Gramineae, Cruciferae, Labiatae, Leguminoasae, Scrophulariaceae, Ranunculaceae, Rosaceae, Boraginaceae, Umbeliferae etc.

Aceste plante se încadrează în elementul nordic în proporție de 57%, celui estic 24%, în vreme ce elementele sudice dețin doar 7%, iar cele vestice numai 3% și 9% reprezentate de alte elemente ubicviste. Din aceste date, rezultă că flora este variată, ceea ce permite o valorificare științifică de mare interes.

Multe din speciile prezentate aici au importanță economică mare, ca de exemplu: lucerna (Medicago sativa), trifoiul (Trifolium hybridum), măzăriche (Vicia sativa), zâzania (Lolium perene) etc.În porțiunile mai umede, mlăștinoase sau cu bălți sunt prezente specii ale genurilor: Typha, Phragmites, Carex, Heleacharis etc.

În zonă se întâlnesc si numeroase specii de plante întrebuințate în medicină și anume: mușețelul (Matricaria camomilla), coada șoricelului (Achillea millepholium), păpădia (Taraxacum officinalis), pătlagina (Plantago major) etc.

Flora meliferă este de asemenea bine reprezentată prin speciile: tei (Tilia cordata, T.Tomentosa), muștar (Sinopsis arvense), sulfina, menta (Menta longifolia) și altele. Deși numărul de plante melifere este mare, potențialul productiv este foarte modest.

2.7 Condiții climatice

2.7.1 Regimul termic

2.7.1.1 Temperatura medie lunară și anuală (șC)

Tabelul 2.1.

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

2.7.1.2 Temperatura aerului. Media maximelor lunare și anuale (șC)

Tabelul 2.2.

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

2.7.1.3 Temperatura aerului. Media minimelor lunare și anuale (șC)

Tabelul 2.3.

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

2.7.2 Regimul precipitațiilor

2.7.2.1. Regimul precipitațiilor atmosferice (mm)

Tabelul 2.4.

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

2.7.3. Nebulozitatea

2.7.3.1. Numărul zilelor cu cer noros lunar și anual

Tabelul 2.5

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

2.7.3.2. Numărul mediu de zile cu cer senin

Tabelul 2.6.

(sursă: http://documentslide.com/documents/conditii-naturale-botosani.html)

PARTEA A II-A. CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. STUDIU ASUPRA CADRULUI ORGANIZATORIC

3.1. Scopul cercetării

Scopul lucrării este acela de a arăta importanța materialelor de construcție în cadrul construcțiilor destinate producției de legume și flori.

Obiectivele generale ale acestei lucrări sunt:

– abordarea unei viziuni generale cu privire la importanța materialelor de construcții în cazul construcțiilor destinate producției de legume sau flori;

– prezentarea unui scurt istoric al construcțiilor destinate producției de legume și flori cât și a influenței acestora asupra vieții de zi cu zi

– prezentarea inovațiilor din domeniul materialelor de construcții privind influența acestora asupra

– identificare unor probleme și greșeli frecvente , din punct de vedere constructiv în ceea ce privește alegerea materialelor de construcții folosite în cadrul construcțiilor destinate producției de legume și flori și propunerea de soluții conform documentației anterioare.

3.2 Materialul de studiu. Metode de cercetare

Pentru realizarea acestei lucrări s-au folosit ca metode de cercetare următoarele: documentarea, informarea, analiza și sinteza.

Documentarea este o etapă indispensabilă a cercetării cu rol în obținerea unei baze de date cu caracter general privind tema. Pentru realizarea documentării s-au folosit: cursuri universitare, cărți, reviste și site-uri specializate.

Informarea reprezintă procesul de procurare a surselor care conțin informațiile științifice necesare învățării-documentării.

Analiza este metoda de cercetare ce se bazează pe studiul fiecărui element component în parte, examinarea amănunțită a fiecarei probleme etc.

Sinteza este un procedeu de cercetare ce abordează datele esențiale unei probleme fiind bazata pe trecerea cunoasterii de la modul particular la ce general, arătându-se astfel rezultatele generale ale unei probleme.

CAPITOLUL 4. STUDIU ASUPRA CADRULUI ORGANIZATORIC

4.1. Prezentarea unității

Firma S.C PRONTO EDIL SRL („Valea florilor”) și-a început activitatea ca producător de flori în anul 2010. Aceasta vine în întâmpinarea iubitorilor de flori în fiecare primăvară cu un sortiment bogat de plante pentru balcon, terasă și grădină, sperând să le înveselească grădinile și casele cu parfumul și frumusețea florilor.

Unitatea este situată la 10 km de municipiul Botoșani, imediat după ieșirea din satul Zăicești, la aproximativ 200 m de intersecția drumului european E58 și drumul județean Cristești-Curtești.

Unitatea este alcătuită din :

– spațiul de prezentare și vânzare a produselor (Fig. 4.2. și Fig. 4.3);

– magazie/spațiu de depozitare al materialelor (fig. 4.4 și fig 4.5);

– sere (fig. 4.6.)

4.2. Descrierea constructivă a serei floricole

Sera este proiectată special pentru climatul din România atât la partea de acoperire, înălțime recomandată, ventilare cât și la partea de rezistență la vânturi puternice (90 km/h) și zăpadă mare (90kg/mp + 25kg/mp încărcare internă).

Suprafața totală de seră este de 3840 m2. Aceasta este alcătuită din 4 module (fig. 4.7) , cu o lățime a traveei de 9,6 m, înălțimea la stâlpii de susținere (fig. 4.8.) de 3,2 metri și o înălțime totală de 6,5 m.

Accesul în seră se face pe o ușă dublu-glisantă cu o înălțime de 3,2 m și o lățime de până

la 3,94 m.

Tipul de fundație ales este cel de fundație continuă din beton armat. Acest sistem de fundare se adoptă în mod curent la toate categoriile de pereți, pentru clădiri de locuit și social-culturale, precum și pentru construcțiile agrozootehnice.

Scheletul serei este realizat din oțel zincat. Oțelul zincat este un oțel care a fost supus unui proces chimic, pentru a-l face rezistent la coroziune, prin care oțelul este acoperit cu straturi de oxid de zinc, deoarece zincul este un metal protector care nu ruginește la fel de usor. Zincarea reprezintă una dintre metodele cele mai bune de combatere a fenomenului de coroziune a metalelor. Stâlpii sunt fabricați din țeavă galvanizată de 80x80x2mm și/sau 80x80x2,5mm iar arcele sunt din țeavă galvanizată de 60mm.

Cele mai comune tipuri de zincare a oțelului fiind :

– zincarea termică realizată prin imersiunea oțelului în zinc topit, după ce suprafața metalului de bază a fost corect curățată;

– electro-galvanizarea realizată prin depunerea unui strat de zinc prin electroliză.

Oțelul zincat prezintă următoarele avantaje în ceea ce privește construcția spațiilor destinate producerii de legume și fructe:

– cel mai bun raport rezistență/greutate decât oricare alt material;

– nu este inflamabil, nu arde și nu susține arderea;

– are o rigiditate excelentă;

– prezintă stabilitate dimensională la variații de umiditate și temperatură;

– anorganic, nu putrezește și nu permite creșterea mucegaiului;

– este un material ușor cu stabilitate mare astfel că probabilitatea de a avea probleme cu fundația este mai mică față de restul materialelor;

– prezintă o fixare mai puternică prin înșurubare.

Ca și element de acoperire este folosită folie profesională triplustratificată (Fig. 4.8.) cu o grosime de 200 microni, rezistentă la ultraviolete (UV) elongație 600% (EVA : ethylene – vinyl – acetat), strat exterior anti-praf, transparență 90%, difuzie 25% și interior anti-condens. Aceasta prezintă următoarele avantaje :

– o transparență ridicată, ce permite pătrunderea unei cantități de lumină optime pentru dezvoltarea și creșterea plantelor;

– efect termic excelent, împiedică pierderea în timpul nopții a căldurii acumulate pe parcursul zilei;

– prezintă proprietăți mecanice remarcabile ale elasticității, fiind rezistentă la rupere și la perforații chiar și când este expusă la temperaturi foarte scăzute;

– iși păstrează transparența și proprietățile mecanice pe toată durata de viață a foliei;

– aditivul anticondens prezent în componența foliei, împiedică formarea ceții și a picăturilor de apă.

Prinderea foliei pe structură este realizată prin clipsarea în profile de aluminiu( Fig. 4.9.) cu baghete din PVC, această metodă fiind varianta cea mai de calitate a clipsării foliei.

Sera este prevăzută cu jgheab pentru colectarea pluvială atât între module cât și pe laterale. Cu o lungime de 5 m, acesta asigură rezistență sporită la încărcăturile de zăpadă. Pentru aceeași sarcină de zăpadă, deformarea este cu aproximativ 25% mai mică decât pentru un jgheab de 4 m.

4.3. Dotarea tehnică a unității

4.3.1 Sistemul de ventilare

Acoperișul serei protejează plantele de condițiile meteorologice adverse, precum : insolația, temperaturile scăzute, vânturile puternice și ploi, dar în același timp limitează și schimbul de aer dintre interiorul și exteriorul serei, și încetinește mișcarea acestuia în interior.

Aerul are un rol important în procesele de fotosinteză, respirație și transpirație a plantelor. Reînnoirea aerului din interiorul serei realizată împreună cu o mișcare optimă a acestuia, va contribui la păstrarea unei temperaturi optime, la menținerea unui nivel hidrometric optim și va permite o uniformizare a concentrației de dioxid de carbon, astfel creând condiții pentru obținerea unor plante bine dezvoltate.

Unitatea dispune de un sistem de ventilare naturală și un sistem de ventilare forțată. Ventilarea naturală (fig. 4.10.) constă în practicarea unor deschizături pe acoperișul serei, denumite ferestre zenitale. Ferestrele sunt situate la o înălțime de 3,2 m și existente la fiecare modul în parte. Deschiderea sau închiderea acestora se poate face automat sau manual, în funcție de indicațiile unui controler de climă care gestionează ventilația. În concluzie, mișcarea aerului și trecerea acestuia din interiorul serei către exterior dar și invers, este făcută în mod natural, datorită diferențelor de presiune dintre aerul din interior și cel din exterior și de către presiunea exercitată de vânt.

Sistemul de ventilare naturală este alcătuit din: ferestre, sistem de tracțiune ce cuprinde elemente de structură acționate de motoare și reductoare ce sunt folosite pentru deschiderea și închiderea ferestrelor, un sistem de acționare electrică a ferestrelor format din panouri de comandă cu circuite de protecție, pornire automată și circuite ce controlează deschiderea și închiderea ferestrelor. .

Sistemul de ventilare forțată este alcătuit din seturi de ventilatoare distribuite pe întreaga suprafață a serei. Ele sunt montate deasupra culturilor și sunt prinse de structura serei. Scopul lor este de a crea un curent slab de aer ce permite amestecul aerului și uniformizarea acestuia. Când ferestrele sunt închise sau când schimbul de aer este mic, curentul de aer creat de ventilatoare, ajută la îmbunătățirea schimbului de gaze, împiedicând astfel saturarea datorată umidității excesive, în condițiile unei temperaturi joase și intensificând procesul de transpirație în condițiile de temperatură ridicată.

4.3.2. Sistemul de umbrire și protecție termică

Sistemul de umbrire și protecție termică (fig. 4.12.) contribuie la controlul cantității de lumină, al temperaturii și al umidității. Acesta este acționat automat , în funcție de necesitățile plantelor și de condițiile meteo. Ecranele de protecție termică sunt concepute din țesături combinate din poliesteri ce conțin un strat fin de aluminiu cu o componență acrilică absorbantă. Radiația solară este reflectată de stratul de aluminiu într-o anumită proporție.

Sistemul de umbrire(fig. 4.13.) contribuie la:

– controlul temperaturii în timpul zilelor însorite;

– păstrarea căldurii în interiorul serei, economisind energie;

– controlul umidității.

4.3.3. Sistemul de irigare și fertilizare

Apa are un rol foarte important în viața plantelor, fiind un factor esențial pentru creștere și dezvoltare. Necesarul de apă diferă în funcție de faza de vegetație în care se află planta. De asemenea un factor foarte important îl reprezintă și umiditatea aerului. O umiditate atmosferică excesivă, în prezența unor temperaturi ridicate duce la apariția unor dereglări în sistemul funcțional. Umiditatea atmosferică scăzută provoacă ofilirea plantelor, în special a celor tinere. În ambele situații ( umiditate atmosferică excesivă sau scăzută) datorită dereglărilor care apar in organismul lor, plantele devin vulnerabile la boli și dăunători.

Unitatea este dotată cu un sistem de irigare prin picurare (fig. 4.14.) precum și cu un sistem mobil de irigare prin microaspersie. „Udarea prin picurare constă în distribuția lentă a apei la plante, picătură cu picătură, în cantitatea strict necesară pentru satisfacerea cerințelor fiziologice” (Paul Savu, 1985, Imbunatatiri funciare : curs : vol. I, Centrul de Multiplicare al Institutului Agronomic 'Ion Ionescu de la Brad', Iași). Udarea localizată prin picurare asigură o economisire a apei cu pânăla 40% față de celelalte metode.

Sistemul de irigare prin picurare este alcătuit din următoarele componente:

– unitatea centrală unde apa este amestecată cu anumiți fertilizanți și apoi este transmisă catre sistemul de distribuție. Aceasta este dotată cu pompe, filtre și sisteme de fertilizare;

– conducta principală și conducta secundară care au rolul de a transporta apa împreună cu nutrienții necesari, de la unitatea centrală către tuburile cu picurători;

– tuburile cu picurători, ce permit formarea picăturilor, în locurile și cantitățile necesare.

Irigarea prin microaspersie (fig. 4.14.) reprezintă o variantă a irigării prin aspersiune ce se bazează pe realizarea unei dispersii fine a apei ( asemeni unei ploi fine ) . Este utilizată în sere pentru a spori umiditatea solului sau cea atmosferică, sau doar în scopul creșterii umidității atmosferice în perioadele călduroase. Acest sistem prezintă următoarele avantaje :

– permite aplicarea tratamentelor fitosanitare cât și a îngrășămintelor foliare odată cu apa de irigat;

– uniformitate maximă de irigare pe toată suprafața serei;

– costuri de mentenanță scăzute;

– scăderea

4.3.4. Sistemul de încălzire

Căldura este unul din factorii care au o importanță deosebită pentru plante. Ea influențează o gamă largă de procese esențiale ale plantelor. Procese precum germinația semințelor, creșterea plantelor, înflorirea, fructificarea, durata fazei de repaus, precum și asimilația, respirația, transpirația și alte procese fiziologice au loc doar în prezența unei anumite temperaturi. Astfel, pentru atingerea acelor temperaturi în orice perioadă a anului, în spațiile protejate este necesară prezența sistemului de încălzire.

Ca și sistem de încălzire, sera este echipată cu un sistem de încălzire cu tuburi bazale cu apă caldă. Pentru obținerea unor plante bine dezvoltate și pentru a evita stratificarea aerului, căldura trebuie distribuită uniform pe întreaga suprafață a serei. Acest sistem de încălzire bazală este montat sub cultură, care poate fi în sol sau pe mese și bancuri sprijinte pe pământ sau suspendate, prin intermediul unor tuburi din polietilenă prin care circulă apa caldă.

Sistemul de încălzire bazat pe tuburi bazale cu apă caldă este format din:

– boiler și arzător(fig. 4.16.): acestea trebuie să fie dimensionate încâ sa satisfacă cererea în perioada de vârf de sarcină;

– vasul de expansiune și instalația de tratare a apei

– colectoarele de apă caldă și rece: generatoarele transportă apa caldă către rețelele de distribușție și colectează apa rece ce se întoarce după ce a încălzit sera.

– grupuri de încălzire, rețeaua de încălzire și distribuție: amestecul de apă fierbinte și rece de pe retur se realizează cu ajutorul unei supape, al unei pompe de recirculare și a unui senzor de temperatură;

– instalația electrică destinată să gestioneze întreaga funcționare a sistemului, precum și sistemel de siguranță necesare.