PARTEA A II -a. REALIZĂRI ȘTIINȚIFICE – RELEVANȚA ȘI IMPACTUL [617891]

1
PARTEA A II -a. REALIZĂRI ȘTIINȚIFICE – RELEVANȚA ȘI IMPACTUL
REZULTATELOR ȘTIINȚIFICE

1.1. DATE GENERALE

Pregătirea profesională urmează specializările și domeniile dobândite prin
finalizarea doctoratului (2003), absolvirea a trei facultăți (1997, 1998 și 2001), a unui
masterat (2011), a unei școli postdoctorale (2012) și a trei specializări în Franța (2002),
SUA (2004) respectiv Polonia (2012); activitatea profesională curentă se d esfășoară
în domeniul producțiilor animaliere (disciplinele zootehnice și modulele de producții
animaliere de la FMV Timișoara) și extensiei universitare (Unitatea de extensie a
USAMVBT).
Activitatea științifică desfășurată pe o perioadă de 18 ani și se po ate cuantifica
printr -o teză de doctorat în domeniul medicinei veterinare, peste 20 cărți de specialitate
și 120 lucrări științifice

1.2. REZULTATELE ȘTIINȚIFICE

Rezultatele cercetării științifice care pot constitui puncte de plecare în abordările
cercetăril or viitoare plecă de la studiul asupra tehnopatiei reproductive – fertilitate
redusă – cu aspecte care pot fi aplicate în general tehnopatiilor sau influențelor
tehnologice care perturbă performanțele productive și reproductive.

I. TEHNOPATII ÎN CREȘT EREA ȘI EXPLOATAREA ANIMALEL OR

A. Fertilitatea redusă abordată ca tehnopatie reproductivă
i) Generalități privind tehnopati ile
În condițiile mediului artificializat, nu întotdeauna ceea ce tehnologul estimează
ca fiind optim este resimțit ca atare de către animal – scroafă, în cazul studiului
doctoral. Prin cuantificarea implicării condițiilor de mediu, a tehnologiei sau a decizii lor
manageriale în manifestarea caracterelor și performanțelor reproductive, se încearcă
surprinderea elementelor prin care acești factori contribuie la manifestarea „tulburării
reproductive” sau, dimpotrivă, la „succesul strategiei de supraviețuire a spec iei” în
sisteme reproductive intensive.
Având în vedere faptul că, deseori, parcă lipsind „măsura” tehnologică,
intensivul se confundă cu mult sau frecvent , iar limita biologică cu eficient,
această arie tematica își propune să studiul uni altfel de boal ă – tehnopatia
reproductivă; aceasta este o boală care apare, se manifestă și evoluează la nivel
individual, dar care are efecte și se decelează la nivelul turmei; această tulburare este
generată de factorii tehnologi și uneori de dorința omului de a man ipula funcția de
reproducere în sensul maximizării la extrem a acesteia.

2
Activitatea de cercetare și abordarea conceptuală a tehnopatiilor poate fi
urmărită detaliat în lucrările științifice (conform enumerării de mai jos: L3 -L8) asociate
studiul doctoral (L1) și, într -o formă mai accesibilă, în cartea Reproducerea intensivă
la scroafe (L2).

ii) Conceptul și conținutul tehnopatiei
Studiul factorilor de mediu, tehnologici și a celor manageriali, preocupă
cercetarea Manifestarea fenotipică a unui caracter productiv sau reproductiv depinde
major de două componente: o componentă genetică și una legată de mediu.
Pe de o parte, descoperirea hărții genomului suin, genetica moleculară și
metodologiile matematice oferă mijloace moderne de ameliorare a genotipului;
exemple semnificative ar putea fi atât selecția asupra genelor care afectează un
caracter de interes – gene majore sau loci ai caracterelor cantitative – cât și selecția
asupra markerilor genetici asociați locilor caracterelor cantitative. [Andersson -Eklund
și col. 1998, Evans și col 2002 ] Totodată, tendințele ameliorării actuale par
contradictorii și, uneori, exagerate: în primul rând, se dorește obținerea unor genotipuri
specializate pentru producția de carne, iar în al doilea rând se dorește o reproducț ie
intensivă, respectiv mulți purcei. În această vâltoare, uitându -se parcă faptul că
rezervele energetice își au locul lor bine stabilit în susținerea funcției de reproducere,
devine din ce în ce mai dificilă decelarea normalului de anormal .

Pe de altă parte, genotipul oferă doar premisele obținerii unei valori fenotipice
mari; mediul este cel care oferă condițiile manifestării valorii genotipului. Știute fiind
acestea, tehnologii și tehnologiile încearcă toate modalitățile de maximizare a
capacității productive dar, adeseori, rezultatul – producția efectiv realizată – nu este cel
scontat și aceasta, mai ales în cazul genotipurilor valoroase. Deseori, parcă lipsind
„măsura” tehnologică sau genetică, situațiile devin incomparabile – intensivul se
confundă cu mult sau frecvent , iar limita biologică cu eficient . Din punct de vedere al
speciei umane, nivelul prolificității sau abilitățile maternale ale scroafelor ar reprezenta
tipul și măsura în care se manifestă strategia de supraviețuire, de perpe tuare a speciei
suine; în mod firesc, un număr mare de produși sau o grijă accentuată față de
progenitură ar sugera tipul strategiei și nivelul reușitei acesteia. În coordonate spațio –
temporale, ceea ce interesează este persistența caracterului reproductiv în timp,
respectiv capacitatea reproductivă în unitate de timp. În această situație, indicatorul
cel mai potrivit pentru aprecierea performanțelor reproductive este indicele fertilității
scroafelor, care exprimă caracterul intensiv al reproducției.
De al tfel, în trecutul nu prea îndepărtat, Constantinescu [ 1938 ] atrăgea atenția
asupra faptului că modernizarea zootehniei va cauza apariția unor noi boli, produse
mai ales de aplicarea incorectă a tehnologiilor de creștere și exploatare. Ulterior, în
literat ura de specialitate, este întâlnit termenul de „tehnopatie” , subliniat de către
Ciucă și Pop în 1967, citat și utilizat de către Adameșteanu în 1975. [1] În accepțiunea

3
sa, termenul „tehnopatie” reflectă patologia de grup și cuprinde bolile caracteristice
zootehniei intensive, acestea fiind specifice mai ales complexelor de tip industrial.
După Adameșteanu (1975) „tehnopatiile sunt boli care pot apărea în cursul diferitelor
tehnologii din cadrul zootehniei industriale, atu nci când intervin unele deficiențe în
desfășurarea acestora ”. Așadar, odată cu „exuberanța” tehnologiilor de creștere și
exploatare, au apărut termenii de tipul tehnopatiei, tehnoprofilaxie sau iatropatiei
care definesc fie implicarea tehnologiilor de creștere și exploatare în apariția contra –
performanțelor animalelor, fie rezultatul unor acțiuni sau medicații sanitare veterinare
neadecvate. Mai mult, în sfera reproducției, implicarea nefastă a tehnologiei în
performanța reproductivă se cheamă „tehnopatie genitală – după Bogdan (2001) ”.
Tehnopatia genitală cuprinde entități nosologice distincte în cadrul tehnopatiilor, cu
aspecte concrete privind etiopatogenia, simptomele, diagnosticul, profilaxia,
tehnoprof ilaxia și combaterea . [15]
Din punctul de vedere al veterinarului sau tehnologului, nivelul prolificității sau
abilitățile maternale de îngrijire a progeniturii ar reprezenta tipul și măsura prin care se
manifestă strategia de supraviețuire, de perpetuare a speciei suine; în mod firesc, un
număr mare de produși sau o grijă accentuată față de progenitură ar sugera tipul
strategiei și nivelul reușitei acesteia. Totuși, în coordonate spațio -temporale, ceea ce
interesează este persistența caracterului reproduct iv în timp, respectiv longevitatea și
capacitatea reproductivă în unitate de timp . În această situație, indicatorul cel mai
potrivit pentru aprecierea performanțelor reproductive este fertilitatea individuală a
scroafelor , în fond „ultima realitate” care e xprimă caracterul intensiv al reproducerii.

Prin abordarea problematicii reproductive, însăși perspectiva tematicii se
dorește a fi una operaționalistă și în conformitate cu ceea ce Percy Williams Bridgman
considera că oferă operaționalismul în filozofia științei secolului XX. Conform
fondatorului acestui curent filozofic al științei,
„semnificația noțiunilor utilizate în știință
se reduce l a operațiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor
noțiuni” [ Bridgman P. 1938, 1950 ].
În contextul abordarii operaționaliste, fertilitatea, exprimând numărul de purcei
înțărcați de către o scroafă / an, este considerată „ulti ma realitate” care poate
caracteriza aspectul intensiv al reproducției. Din acest motiv, studiul, concentrat pe
producția și reproducția intensivă, își propune să abordeze performanța sau tulburarea
reproductivă prin focalizarea asupra fiecărui termen care contribuie la exprimarea
performaței sau tulburării.
Cei trei termeni ai fertilității, respectiv i) prolificitatea , ii) numărul parturițiilor în
unitate de timp (indicele de utilizare al scroafei) și iii) mortalitatea sunt abordați în ideea
observării c elor mai importanți și a celor mai puternici factori de influență care, prin
acțiunea lor independentă, conjugată sau simultană, cauzează diminuarea fertilității.
Având în vedere ultima realitate, respectiv nivelul fertilității, se încearcă identificarea
acelor clase ale termenilor fertilității (d.e. mortalitatea mare, subprolificitatea sau
intervalul mare dintre parturiții) care, prin acțiunea lor, cauzează diminuarea fertilității
și pot intra în categoria tehnopatiilor reproductive.

4
Definirea, identifica rea și cuantificare continutului sintagmei tehnopatie
reproductivă (ThR) , o tehnopatie în domeniul reproducției s -a realizat prin studiul
doctoral; tehnopatia, o noțiune exactă, precisă și operațională, într -un sistem productiv
sau reproductiv poate delimita „starea normală” a producției sau caracterului
reproductiv față de cea „anormală” cu ajutorul unei ultime realități – continuarea
studiului pe acesta tematică va permite aducerea unor contribuții substanțiale
tehnologiilor viitoare.

iii) Cercetări te oretice și experimentale
Fertilitatea, ca factor -indicator de apreciere a funcției de reproducere a
animalelor, reprezintă capacitatea femelelor de a produce descendenți viabili în
unitatea de timp. Opusul fertilității ar fi incapacitatea femelelor de a av ea descendenți
viabili, respectiv infertilitatea. Abordarea fertilității/infertilității se poate face la mai multe
niveluri, fiecare cu importanța și relevanța sa. Meredith (1995) consideră că
problemele legate de infertilitate trebuie abordate la cel puți n două niveluri:
 primul, individual; la nivelul animalului, respectiv al scroafei;
 al doilea, în efectivul matcă, deci nivelul populațional sau al fermei.
În primul caz, se încearcă găsirea răspunsului la întrebarea care sunt cauzele
performanțelor subo ptime înregistrate individual, iar în al doilea caz – care este măsura
performanțelor suboptime din efectiv.
La ambele niveluri, problema infertilității este legată de discrepanța dintre
performanțele observate și cele așteptate. Practic, în cercetarea pr oblemei fertilității
este necesară verificarea a trei aspecte și anume:
 performanțele observate sunt demne de luat în considerare?
 performanțele expectate sunt realizabile în condițiile considerării factorilor
legați de genotip, sistem de întreținere, mediu socio -economic și justifică
capitalul investit?
 diferențele observate sunt semnificative? sau sunt doar părți ale unor variații
normale.

a) Metodologiea de abordare a tehnopatiei reproductive

Abordarea propusă pentru explicarea noțiunii de tehnopatie reproductivă este
una nomologic -deductivă; aceasta pleacă de la delimitarea unor reguli sau legi la care
se asociază anumite condiții antecedente care au ca și efect apariția unui eveniment
cu impact nedorit în reproducerea intensivă a suinelor. [Wright și Von, 1995 ]. Pașii
propuși pentru identificarea ThR la specia suină, respectiv pentru delimitarea
caracterului reproductiv normal fa ță de cel afectat negativ de tehnologie, pleacă de la
stabilirea sistemului reproductiv și se termină cu identificarea și impactul elementelor
tehnopatiei.

b) Stabilirea sistemului reproductiv

5
Stabilirea sistemului reproductiv – cadru de manifestare a acti vității de
reproducție și de măsură a caracterelor reproductive, pleacă de la ideea că existența,
utilitatea și operaționabilitatea tehnopatiei reproductive se face fie în populație, în fie
eșantion, fie în fermă ; grupul astfel stabilit se consideră „sist em reproductiv”.
Sistemul1 reproductiv se poate defini ca fiind un ansamblu de elemente
interconectate dinamic, capabil de a se individualiza de mediul ambiant prin realizarea
unui grup de funcții reproductive.
Sistemul definit are o suprafața de frontieră, prin care acesta se detașează de
mediul ambiant, dar manifestă și interacțiuni cu acest mediu. Suprafața de frontieră,
este una imaginară și este reprezentată de potențialul genetic al animalelor, iar
interacțiunile dintre sistem și mediul ambia nt se grupează în mărimi de intrare (condiția
de calitate a nutrețului combinat, tehnologia de exploatare, durata lactației etc.) și
mărimi de ieșire (nivelul fertilității). La acestea se adaugă și o serie de perturbații,
produse de către mediul ambiant as upra sistemului. [Chiuță și Radu, 2004]
Structura sistemului rezultă din organizarea elementelor componente ale
sistemului. De regulă, pentru același grup de funcții pe care un sistem trebuie să le
realizeze, se pot găsi mai multe moduri de organizare a el ementelor componente.
Deoarece relația dintre sistem și structură este biunivocă, înseamnă că pentru
obținerea mărimii de ieșire putem gândi mai multe sisteme, diferența dintre ele fiind
practic de structură. Practic, structura sistemului reproductiv suger ată reflectă
proprietatea de organizare a elementelor componente și a fenomenelor, în timp ce
sistemul reflectă proprietatea de întreg și de interacțiune a componentelor acestuia cu
mediul ambiant.
În cazul sistemului –fermă de reproducție sau unitate de selecție, sistemul
reproductiv are ca și elemente scroafele utilizate la reproducere intensivă și elementele
tehnologiei de exploatare. Indiferent de e șantionul studiat, acesta necesită
reprezentativitate, asigurată cel puțin prin precizie și exactitate; respectiv, tragerea la
sorți a unui număr semnificativ de cazuri. În consecință, metodologia și concluziile
desprinse trebuie să creeze premisele extrapolării rezultatelor în propriul sistem sau în
sisteme reproductive asemănătoare. În principiu, cu cât si stemele sunt mai
asemănătoare (au proprietățile identice sau comparabile – fără diferențe statistice
semnificative), cu atât elementele cu valențe tehnopate identificate într -un sistem se
pot extrapola și la alte sisteme (ferme).

c) Stabilirea ultimei realități – mărimea de ieșire din sistem

Stabilirea ultimei realități obiective permite caracterizarea aspectului intensiv
al reproducerii. De regulă, cea mai importantă realitate este cea economică, respectiv
fertilitatea individuală a scroafei; practic, fertilitatea, considerată ultima realitate , este

1 Termenul de sistem provine de la grecescul sistema , care înseamnă ansamblu, reunire, punerea
împreună a mai multor obiecte.

6
mărimea de ieșire a sistemului și exprimă cel mai eficient caracterul intensiv sau mai
puțin intensiv al reproducerii în sistemul reproductiv studiat.
Fertilitatea individuală a scroafei este calculată pe durata exploatării fiecărei
scroafe, de la intrarea în sectorul de reproducție până în momentul analizei sau a
reformei. Practic, indiferent de starea sau combinația caracterelor reproductive
(prolificitatea mare sau mică, utilizarea frecventă sau redusă a scroafei, pierderi mari
sau reduse din rândul purceilor sugari), ceea ce interesează cu adevărat este „ultima
realitate”, respectiv mărimea de ieșire a sistemului, exprimată în numărul de purcei
înțărcați / scroafă și an.

d) Alegerea punctului de trunchier e

Alegerea sistemului reproductiv și a mărimii de ieșire care interesează cel mai
mult permite efectuarea următorului pas, respectiv stabilirea punctului de trunchiere a
ultimei realități; aceasta delimitează starea de structură considerată normală față de
cea considerată anormală, tehnopată sau cu posibile valențe tehnopate. În cazul
fertilității, punctul de trunchiere se află la stânga față de media caracterului și se poate
stabili prin trunchiere fixă sau trunchiere proporțională .
Prin trunchiere fixă, se stabilește un prag care rămâne fix indiferent de sistemul
supus studiului. Trunchierea proporțională are un punct de trunchiere variabil ca
mărime de la un sistem la altul, dar care este fixat printr -un algoritm. Punctul de
trunchiere propus se află la o unitate a deviației standard față de valoarea medie a
fertilității, practic, pe unul din punctele de inflexiune a graficului fertilității individuale,
grafic considerat ca având o distribuție normală.
În sisteme (re)productive mai stricte, punctul de tru nchiere se poate afla mult
mai aproape de valoarea medie a fertilității. Distanța față de media ultimei realități în
eșantion (populație) poate fi exprimată prin relația:

X- S · p % unde: (1.1)

 X = media fertilității în eșantion, fermă sau unitate de reproducție
 S = deviația standard în eșantion, fermă sau unitate de reproducție
 p% = valoare procentuală care variază în intervalul 0,0 -1 (sau 0 -100%);
valoarea p se consideră în relație cu diferite a specte (de regulă, acesta este
aspectul economic, raportul cost -beneficiu, eficiența economică maximă etc.)
ale mărimilor de ieșire din sistemul considerat.
Practic, în situația în care p% = 100% , tehnopatia reproductivă va fi delimitată
ca și în studiul d e față, respectiv la X -S. În situația în care p% = 0% , atunci tehnopatia
reproductivă va apărea la acele caractere care nu reușesc menținerea fertilității în
populație la un nivel cel puțin constant, delimitarea normal -tulburare realizându -se la
valoarea m edie a fertilității. În această situație, pragul la care însușirile reproductive
cresc probabilitatea de diminuare a fertilității devine mult mai mic.

7
Avantajul trunchierii proporționale față de trunchierea fixă este acela că
permite comparabilitate în pri ncipiu și nu comparabilitata în unități efective (în număr
efectiv de purcei). Altfel spus, media și deviația standard sunt indicatori specifici
fiecărui sistem, dar, în același timp, sunt indicatori comuni și estimabili în toate
sistemele, indiferent de p otența lor genetică; considerarea unei valori -prag efective (un
număr de purcei înțărcați /an și scroafă) ar limita comparabilitatea în timp și spațiu și
ar „contamina” ultima realitate.

e) Stabilirea condițiilor antecedente

În cazul fertilității, condițiile antecedente sunt legate de stabilirea factorilor cu
influență directă și nemijlocită asupra ultimei realități și de cuantificarea impactului
tehnologic asupra acestor factori.
Practic, o condiție antecedentă este reprezentată de existența unor factori de
influență directă ai ultimei realități; în cazul de față, aceștia sunt termenii fertilității,
respectiv utilizarea individuală a scroafelor ( u.i.s. ), prolificitatea ( p) și pierderile de
purcei sugari ( m%).
O altă condiție antecedentă este exist ența impactului tehnologic asupra
factorilor de influență directă; acesta se stabilește prin identificarea asocierilor
statistice (corelații, regresii etc.) dintre termenii fertilității și diferite variabile de sorginte
tehnologico -managerială.
Practic, d acă există factori de influență ai mărimii de ieșire (ultima realitate,
respectiv fertilitatea, nivelul sau calitatea producției) și dacă fiecare termen al fertilității
este influențat de factori tehnologici, se poate dovedi implicarea tehnologiei în
manif estarea ultimei realități.
Pentru ușurarea studiului, fertilitatea și termenii săi se pot transforma din
variabile de interval în variabile categoriale, pe baza mediei și abaterii standard. La
stabilirea bazei de gradare ( Bg), se poate avea în vedere con siderentul tehnologic
conform căruia, în fiecare turmă există minus -variante, caractere medii sau normale și
plus-variante; practic, pentru obținerea variabilei categoriale cu trei clase ( k), se pleacă
de la premisa (sau constatarea) că distribuția caracte relor este normală și poate fi
aproximată satisfăcător prin șase abateri standard ( S). Astfel, baza de gradare are
relația:

kS6Bg
; și în cazul k=3, rezultă Bg=2S (1.2)
De regulă, studiul fertilității poate sugera existența unor interferențe între
termenii fertilității și fertilitate, pe de o parte, precum și interferențele manifestate între
fiecare dintre termeni, pe de altă parte. Cuantificarea influenței unui termen as upra
nivelului fertilității sau asupra nivelului celorlalți termeni se realizează, de asemenea,
cu ajutorul unor metode statistice uzuale; analiza varianței, regresii, corelații etc.

f) Identificarea și impactul elementelor ThR

8
Pentru identificarea și cuantificarea influenței elementelor ThR se pot utiliza
mai multe proceduri; de regulă, cele uzuale sunt suficiente.
Identificarea elementelor tehnopate prin regresia logistică multivariată permite
cuantificarea probabilității de su rvenire a evenimentului tehnopat, respectiv
surprinderea minus -variantelor fertilității. Acest aspect se poate realiza prin intermediul
rapoartelor de șanse ( odds ratio sau OR ) obținute prin modele de regresii logistice
multivariate2. Pentru identificarea ThR, se consideră rapoartele de șanse realizate
între două clase ale fertilității: minus -variante vs. fertilitatea medie . În același timp,
pentru fiecare termen al fertilității, se efectuează raportări ale claselor extreme (clasa
minus -variantelor și cea a plus-variantelor) la clasa mijlocie (normo -variante),
considerată element de referință. Practic, pentru fiecare din cei trei termeni ( p, u.i.s. și
m%3), elementul de referință este clasa mijlocie; elementul de referință se recunoaște
prin aceea că prezint ă în dreptul său raportul de șanse OR=1 (vezi tabelul 1.1)
Impactul elementelor ThR asupra ultimei realități se poate stabili considerând
evenimentul tehnopat și cuantificând dimensiunea manifestării sale; practic,
metodologia poate fi o statistică simplă de tipul mediei efectuate asupra ultimei realități.
Așadar, s -a plecat de la delimitarea unor reguli sau legi (sistem reproductiv cu
o ultimă realitate și un punct de trunchiere al ultimei realități), la care se asociază
anumite condiții antecedente (exis tența unor factori de influență directă asupra ultimei
realități și influențe certe ale tehnologiei asupra acestor factori) care au ca și efect
apariția unui eveniment cu impact nedorit (eveniment tehnopat sau tehnopatia
reproductivă -ThR)
Conform metodolo giei propuse, dacă într-un sistem (re)productiv cu o realitate
ultimă clar stabilită, trunchiabilă apar factori cu influență ai ultimei realități care, la
rândul lor, sunt sub influența factorilor tehnologici, atunci poate fi necesară explicarea
și prezicerea unei tehnopatii (productive, sau reproductive în cazul studiului doctoral).

g) Tehnopatia reproductivă – exemplu

2 Statistica acestor modele se poate efectua cu ajutorul aplicației MINITAB , procedura „Nominal Statistic
Regression” și presupune îndeplinirea succesivă a cerințelor referitoare l a valoarea rapoartelor de
verosimilitate și existența unor valori p acceptate biostatistic pentru cele trei teste ale modelului . [81]
3 Pentru acest studiu, din considerente de simetrie și ușurare a urmăririi raționamentului, clasa de
referință a fost clasa pierderilor medii, dar în sisteme reproductive mai stricte, clasa de referință poate
fi considerată clasa pierderilor reduse.
Tabelul 1.1

9
Pentru familiarizarea cu
metodologia propusă, se pot exemplifica
câteva elementele de tehnopatie
reproductivă surprinse în situația unor
ferme de reproduere intensivă, populate
cu scroafe de rasă Marele Alb și
Landrace. Așadar, în cazul supus
discuției, sistemul reproductiv este
compus dintr -un eșantion alcătuit prin
reunirea a două subeșantioane.
Eșantionarea s -a realizat prin
tragere la sorți, dintr -o bază de date a
unui număr de 21.509 parturiții ale unor
scroafe de rasă Landrace și Marele Alb , întreț inute după aceeași tehnologie, în două
ferme de selecție diferite, dar ale aceleiași unități de selecție. Primul subeșantion
cuprinde 13.548 parturiții ale scroafelor Landrace , iar al doilea – 7.961 parturiții ale
scroafelor Marele Alb (tabelul 1.1).
Parturițiile sunt de ordin diferit, dar nu mai mare de opt. Parturițiile provin de la
scroafe născute într -un interval de șapte ani.
Pentru fiecare parturiție, s -au utilizat performanțele înregistrate în fișa de
selecție de la prima la a opta parturiție, precu m și unele înregistrări ale factorilor de
mediu și tehnologici.
Statistica descriptivă a variabilelor sistemului considerat, în termenii numărului
de cazuri, mediei și deviației standard se găsește prezentată în tabelul 1.2. În mod
evident, performanțele celor două rase studiate sunt puternic influențate de către
genotip dar și de tehnologia din sectoarele destinate reproducției.
Pentru sistemul reproductiv studiat, ultima realitate care marchează aspectul
intensiv al reproducției este fertilitatea. În co ntextul în care 1/3 din efectiv este format
din primipare, fertilitatea individuală, calculată cu ajutorul relației (1), este de 14,21
purcei înțărcați/an în cazul rasei Marele Alb și de 12,56 purcei înțărcați/an în cazul
rasei Landrace (vezi tabelul 1.2); diferența înregistrată este semnificativă statistic ( t
=23,62 la p<0,001). Distribuția parturițiilor în eșantion
Specificare Lan-
drace Marele
Alb Total
Parturiția I 4624 2533 7157
Parturiția a II -a 3434 1743 5177
Parturiția a III -a 2296 1205 3501
Parturiția a IV -a 1614 971 2585
Parturiția a V -a 984 638 1622
Parturiția a VI -a 472 414 886
Parturiția a VII -a 98 278 376
Parturiția a VIII -a 26 179 205
Total 13548 7961 21509

Tabelul 1.2
Valoarea medie și variabilitatea caracterelor reproductive în sistemul
reproductiv studiat și limitele variabilelor categoriale
Caracter
repro –
ductiv Rasa Media

(X) Dev.
stand.
(S) Limitele claselor
Mică
(min…X -S] Mijlocie
(X±S) Mare
[X+S…max)
Fertilitate
individuală L 12,56 5,38 0,00 – 7,17 7,18 – 17,95 17,96 – 23,90
MA 14,21 4,66 0,00 – 9,54 9,55 – 18,87 18,88 – 22,86
Utilizarea
scroafei L 2,12 0,119 1,50 – 2,00 2,01 – 2,24 2,25 – 3,33
MA 2,13 0,139 0,93 – 1,98 1,99 – 2,26 2,27 – 2,44
L 42,90 36,76 0 – 6,14 6,15 – 79,65 79,66 – 100

10

Punctul de trunchiere al ultimei realități este stabilit la stânga mediei fertilităților
celor două rase, la o unitate a deviației standard față de acestea. Practic, în cazul de
față, delimitarea „stare normală – tehnopatie reproductivă” s -a făcut prin puncte de
trunchiere dispuse la valoarea 7,17 purcei înțărcați/an pentru rasa Landrace și 9,54
purcei la rasa Marele Alb ; în tabelul 1.2, clasa tehnopată a fertilității este hașurată cu
gri.
Variabilele cu influență directă asupra ultimei realități sunt reprezentate de
termenii fertilității, respecti v: prolificitatea, frecvența utilizării scroafei și pierderile de
purcei până la înțărcare.
În sistemul reproductiv studiat, rasa Marele Alb avea o prolificitate superioară
rasei Landrace (t=11,93 și p<0,001). La rândul său, prolificitatea a fost influența tă (la
p<0,050) de către un număr de 30 factori tehnologici4 [56,61 ]; dintre aceștia, se pot
enumera: numărul de ordine al parturiției ; vârsta scroafei ; vârsta vierului ; diferența de
vârstă dintre scroafă și vier; durata gestației; anul efectuării montei fecunde; sezonul
efectuării montei fecunde; luna efectuării montei fecunde; ziua efectuării montei
fecunde; numărul montelor; intervalul dintre două parturiții; anul, sezonul și luna
desfășurării parturiției; temperatura ambientală ; nivelul precipitați ilor; umiditatea
relativă; I.T.U ; durata strălucirii soarelui; durata lactației anterioare; durata service
period -ului; performanțele parturiției anterioare (p rolificitate , sex ratio , capacitate de
alăptare etc.).
Utilizarea scroafei la reproducție est e, de asemenea, superioară rasei Marele
Alb care, în medie, manifestă 2,13 parturiții / an (tabelul 1.2). Cu toate că diferența
dintre cele două rase nu este mare (0,01 parturiții/an), aceasta este semnificativă
statistic ( t=2,16 la p=0,031). La rândul să u, u.i.s. este influențată de o serie de 20
factori tehnologici. [56]
Scroafele de rasă Landrace , comparativ cu cele de rasă Marele Alb , au pierdut
mai mulți purcei ( t=13,36 la p<0,001) până la înțărcare; pierderile sunt influențate de
către un număr de 26 factori tehnologici. [56,60 ]
Totodată, între termenii fertilității există corelații (corelațiile prezentate în fig.
1.1). Astfel, prolificitatea este corelată negativ cu mortalitatea ( r=-0,271 la p<0,001) și
pozitiv cu utilizarea scroafei ( r=+0,026 la p<0,001), iar utilizarea scroafei se corelează
negativ cu pierderile de purcei sugari ( r=-0,016 la p<0,05); evident, având în vedere
valoarea lor, ultimele două corelații pot fi neglijate. De asemenea, durata redusă a

4 Stusiul a considerat doar factorii tehnologici nealterați și nesupuși unor greșeli umane/strategii de ordin
politic la înregistrare /raportare . Pierderi de
purcei* (%) MA 36,65 33,70 0 – 2,95 2,96 – 70,34 70,35 – 100
Prolificitate L 9,76 2,91 1 – 7 8 – 13 14 – 19
MA 10,23 2,73 1 – 8 9 – 13 14 – 20
* În sistemul considerat, parturițiile nereușite și purceii acestora sunt considerate pierderi.
Numărul parturițiilor considerate (n) a fost 13548 pentru rasa Landrace (L) și 7961 pentru rasa
Marele Alb (MA)

11
lactației este urmată de un interval în țărcare -concepție prelungit și o prolificitate
redusă. Service period -ul prelungit generează o prolificitate mare și viceversa.
Conform metodologiei descrise, variabilele de interes s -au transformat în
variabile cu trei clase (minus -variante, normo -varian te și plus -variante), după relația
(1.2). Întrucât factorul genetic rasă a generat diferențe medii semnificative statistic,
pentru fiecare rasă s -au calculat limitele celor trei conform bazei de gradare propuse,
calculată pentru fiecare rasă. Limitele clas elor obținute sunt prezentate în tabelul 1.2.
Transformarea termenilor fertilității în variabile categoriale cu trei clase a
generat medii diferite ale fertilității (coloana „Media Fi”, din tabelul 1.3). Totodată,
fiecare din termenii considerați își doved ește impactul direct asupra ultimei realități (fig.
1.1); F=1802 la p<0,001 pentru prolificitate; F=250 la p<0,001 pentru u.i.s. și F =6917
la p<0,001, pentru pierderi purcei sugari. În conformitate cu cele prezentate, este
evident că fiecare termen al fe rtilității are influențe semnificative asupra nivelului
fertilității; la acest aspect se adaugă faptul că termenii se influențează reciproc (vezi
fig. 1.1).
Identificarea și impactul ThR s-au realizat prin construirea unor modele
statistice multivariate. Î ntrucât fiecare termen al fertilității acționează în mod direct, atât
asupra fertilității, cât și asupra celorlalți termeni, variabilele identificate au fost
introduse simultan pentru construirea unor modele saturate. După eliminarea
succesivă a variabilel or care nu și -au confirmat influența statistică, s -a ajuns la un
model cu opt variabile; modelul rămas include: cei trei termeni (prolificitate, u.i.s. și
pierderi purcei sugari), capacitatea de alăptare, durata lactației, durata gestației,
numărul de ordi ne al parturiției și rasa. În tabelul 1.3, se observă că, pentru
surprinderea evenimentului negativ, respectiv fertilitatea redusă, considerată
eveniment tehnopat, există rapoarte de șanse acceptate statistic la p<0,001. Clasele
identificate și probabile s unt clasa pierderi foarte mari, clasa utilizarea frecventă sau
redusă a scroafelor și prolificitatea redusă (vezi rândurile scrise cu cifre aldine în
tabelul 1.3).
Astfel, conform datelor prezentate în tabelul 1.3, clasa „pierderi foarte mari de
purcei sugari din sistem” poate fi considerată o ThR care cauzează apariția
evenimentului tehnopat (reducerea fertilității și plasarea acesteia în clasa minus –
variantelor) cu o probabilitate foarte mare. Practic, pierderile foarte mari cresc riscul
Figura 1.1. Determinismul fertilității – mărimea de ieșire a
sistemului reproductiv

12
obținerii unei fertilități reduse de 8,73 ori. ThR-pierderi mari din rândul purceilor sugari
pare a fi evenimentul cel mai probabil ( OR=8,73 la p<0,001, vezi tabelul 1.3), cu cel
mai mare impact în diminuarea fertilității; în cazul manifestării sale, fertilitatea devine
7,24±0,79 purcei (tabelul 1.3). Din acest motiv, pentru păstrarea caracterului intensiv
al sistemului reproductiv considerat, se recomandă abordarea cu prioritate a m ăsurilor
tehno -profilactice legate de controlul factorilor de risc asociați pierderilor de purcei
sugari.
Conform datelor din tabelul 1.3, chiar și sub aspect probabilistic, nu
întotdeauna utilizarea frecventă a scroafei este urmată de obținerea unor fert ilități mari.
Deseori, în unitatea de timp, atât numărul mare cât și cel redus al parturițiilor poate
ascunde fătări nereușite, avorturi, service period redus, aspecte care, în sistemul
reproductiv considerat, pot fi considerate riscante. Astfel, în cazul utilizării scroafei,
clasa minus -variantelor (scroafe cu mai puțin de 2,00 parturiții/an la rasa Landrace și
1,98 la rasa Marele Alb – vezi tabelul 2) și cea a plus -variantelor (scroafe cu 2,25
parturiții/an la rasa Landrace și 2,27 la rasa Marele Alb – vezi tabelul 1.2) pot fi
considerate categorii tehnopate; practic, atât utilizarea frecventă, cât și cea redusă pot
fi considerate ThR, deoarece cresc probabilitatea diminuării fertilității.
Tabelul 1.3
Valorile rapoartelor de șanse ale fertilității generate de termenii fertilității
Termenii fertilității și
variabilele introduse în
modelul regresiei logistice
multivariate Număr
cazuri
(n) Media
Fi
(X) Fertilitate mică /medie
Raport IC 95%
Z p OR Inf. Sup
Pierderi reduse
Pierderi mari
Pierderi foarte mari 6532
9802
5175 15,08
14,17
7,24 -8,46 0,000 0,39 0,31 0,48
1,00
19,27 0,000 8,73 7,01 10,89
Utilizarea redusă a scroafei
Utilizarea medie a scroafei
Utilizarea intensă a scroafei 2800
16425
2284 10,48
13,80
11,93 10,44 0,000 2,16 1,87 2,49
1,00
2,16 0,031 1,20 1,02 1,43
Prolificitate redusă
Prolificitate medie
Prolificitate mare 2948
14990
3571 8,40
13,67
15,03 2,30 0,022 1,16 1,02 1,31
1,00
-3,88 0,000 0,68 0,56 0,83
Durata lactației
Service period
Vârsta la momentul parturiției
Numărul de ordine al parturiției
Rasa
19,86 0,000 1,02 1,02 1,02
-14,15 0,000 0,66 0,62 0,70
-3,75 0,000 0,78 0,68 0,89
-25,80 0,000 0,30 0,28 0,33
9,60 0,000 1,71 1,53 1,91
Log-likelihood = -11713,45 Test that all slopes are zero:G = 8980, 81, DF=22, P -Value= 0,000
Goodness -of-Fit Tests
Method Chi -Square DF P
Pearson 5616,31 3180 0,000
Deviance 3609,81 3180 0,000

13
În cazul utilizării reduse a scroafei, fertilitatea este 10, 48 purcei/an, iar în cazul
utilizării frecvente a scroafelor, fertilitatea este 11,93 purcei/an; ambele valori sunt
inferioare valorii medii de 13,80±0,35 purcei/an (tabelul 1.3). Prin raportarea claselor
extreme la elementul de referință ( u.i.s. mediu), probabilitatea evenimentului tehnopat
este mai mare în cazul utilizării reduse ( OR=2,16, la p<0,001) decât în cazul utilizării
frecvente ( OR = 1,20, la p<0,05).
Pentru caracterul „prolificitate” se pot considera tehnopate parturițiile cu mai
puțin de opt purcei în cazul rasei Landrace și mai puțin de nouă purcei în cazul rasei
Marele Alb . Riscul apariției prolificității scăzute este mai redus ( OR=1,16, la p<0,05),
dar impactul rămâne important; în cazul ThR-prolificitate redusă, fertilitatea devine de
8,40 purcei /an. Alăturat acestor variabile, în determinismul fertilității intervine:
– durata lactației (OR=1,02 – o lactație prelungită apreciind fertilitatea,
Z=19,86);
– service period (OR=0,66 – un service period prelungit crește șansa
surprinderii fertilității medii de 1,51 ori (1/0,66) și nu a celei tehnopate, Z=-
14,15);
– numărul de ordine al parturiției reduce riscul fertilității reduse ( OR=0,70,
respectiv OR=0,30).
Conform datelor din tabelul 3, rasa Landrace este mai sensibilă la factorii de
mediu decât rasa Marele Alb (OR=1,71). Rezultatele sugerate se încadrează în cele
din literatura de specialitate. Practic, se cunoaște faptul că diminuarea lactației sub 21
de zile păstrează rezer vele corporale ale scroafei [30;52] , reduc e intervalul înțărcare –
primul estru, dar descrește rata concepției și prolificitatea [5;9], crescând prevalența
scroafelor cu anestru și a celor cu chisturi foliculare [44]. După unii autori, lactația
scurtă nu determină o reducere a ratei ovulației sau a ratei fecundității [11] ci, mai
degrabă, o diminuare a supraviețuirii embrionare. [5] De altfel, Xue și col. (1993) susțin
faptul că prelungirea lactației de la 17 la 30 zil e crește fertilitatea cu 0,06 purcei / zi,
iar Koketsu și Dial (1997) sugerează că multiparele au o prolificitate mai mare cu un
purcel, odată cu creșterea duratei lactației de la 15 la 25 zile.
Așadar, în sistemul reproductiv studiat, cea mai gravă probl emă este
pierderea de purcei sugari, a doua, intensitatea de utilizare a scroafei, în fapt controlul
service period, și ultima ca probabilitate și impact – nivelul redus al prolificității. Practic,
ceea ce se recomandă va fi un set de măsuri tehno -profila ctice diferențiate succesiv,
în funcție de nivelul și ierarhia FR asociați fiecărei ThR.

h) Tehnopatia reproductivă –eveniment probabil

Fertilitatea redusă este un fapt, aceasta este o consecință a manifestării unor
tulburări de reproducție, fie tulburări clasice, fie tulburări de tipul ThR. În sistemul
reproductiv considerat, tehnopatia reproductivă (ThR) este starea sau forma de
manifestare a unui caracter reproductiv influențat suboptim de către tehnologie,
care crește probabilitatea de diminuare a ferti lității. Așadar, situații de tipul
„pierderile mari de purcei”, „număr prea mic sau prea mare de parturiții în unitate de

14
timp”, „prolificitate redusă” sunt stări sau forme de manifestare ale unor caractere
reproductive și sunt noțiuni operabile în orice sistem reproductiv.
Aceste forme de manifestare a caracterelor reproductive sunt, indubitabil,
influențate de către tehnologie și, la rândul lor, cresc probabilitatea diminuării fertilității.
Plecând de la faptul că „ceea ce este posibil trebuie să fie considerat ca existent”;
aceste situații devin ThR atunci când cresc probabilitatea de plasare a fertilității la
stânga punctului de trunchiere. Scolastic , sintagma tehnopatia reproductivă poate fi
inclusă în noțiunea de tehnopatie și, la rândul său, tehnopatia reproductivă poate
include tehnopatia genitală .
După cum se observă, ThR ia în considerare valoarea fenotipică a
caracterelor, care poate fi consid erată „o altă ultimă realitate”, a drumului „potențial
genetic – capacitate productivă – producție efectiv realizată”. De altfel, ThR încearcă
decelarea efectului mediului asupra producției, partea genetică fiind un dat care poate
modifica poziția punctulu i de trunchiere, dependent de potența genetică a populației.
Practic, indiferent de valoarea genetică a populației, mediul de exploatare
poate avea efecte negative și poate cauza apariția ThR; surprinderea și cuantificarea
efectelor negative ale tehnologi ei se pot face prin factorii și indicatorii de risc ( FR și IR)
asociați ThR. Bineînțeles, în cazul populațiilor foarte potente genetic, surprinderea
ThR-lui este mai facilă, deoarece aceste populații sunt mai sensibile la acțiunea
factorilor de mediu. Evit area ThR este o condiție necesară susținerii aspectului intensiv
al reproducerii.
Practic, dacă în sistemele reproductive mai mult sau mai puțin ameliorate
considerate prin prisma rentabilității economice (punctul de trunchiere poate fi un prag
al rentabil ității economice), ultima realitate este diminuată de factori supuși influențelor
tehnologice, atunci se poate explica și prezice tehnopatia reproductivă . Din cele
prezentate, se pot desprinde următoarele aspecte:
 în specificul reproducției, la scroafele e xploatate în sistem intensiv, se
delimitează tehnopatia reproductivă; noțiune identificată, definită,
operabilă și cu un impact care o face necesară ;
 delimitarea tehnopatiei reproductive se face stadial prin: stabilirea cadrului
de manifestare a activității de reproducție (sistemului reproductiv); stabilirea
„ultimei realități” (element care cuantifică aspectul intensiv al reproducției);
stabilirea „punctului de trunchiere” a ultimei realități; stabilirea factorilor cu
influență directă asupra ult imei realități; stabilirea implicării tehnologiei asupra
factorilor de influență directă și impactul tehnopatiilor reproductive din sistemul
reproductiv;
 tehnopatia reproductivă este o tulburare care se delimitează la nivel
populațional, dar apare, se mani festă și evoluează la nivel individual ;
 conceptual, tehnopatia reproductivă este inclusă de tehnopatie și, la rândul său,
poate include tehnopatia genitală.

B. Factori de risc asociați tehnopatiei reproductive

15
Categoric, drumul potențial genetic – capacitate productivă – producție efectiv
realizată pornește de la genotip. În conjunctura ameliorării clasice, a încerca depășirea
potențialului genetic ar însemna întrecerea propriei umbre; în același timp, pornind
spre atingerea acestuia, lipsa condițiilor de mediu favorabile susțineri genofondului
înseamnă lipsa luminii, fără de care umbra devine ilizibilă.

i) Generalități asupra tehnopatiei

Pornind de la faptul că heritabilitatea prolificității scroafelor este h2=0,10 -0,15,
devine clar că, pe cale genetică, se pot controla 10, maxim 15 procente din caracterul
fenotipic „producție de purcei”, restul de 85 -90% din varianță rămânând atribuită
mediului. În același timp, 50 -80% din varianța prolificității atribuită med iului rămâne
încă inexplicabilă. În acest context, se acceptă faptul că susținerea reproducției
intensive depinde esențial de o serie de factori cum sunt: alimentația, mediul ambiant,
managementul, tehnologia de exploatare și reproducție etc. Prin cuantifi carea
implicării condițiilor de mediu, a tehnologiei sau a deciziilor manageriale în
manifestarea caracterelor și performanțelor reproductive, se încearcă surprinderea
elementelor prin care acești factori contribuie la manifestarea tulburării reproductive
sau, dimpotrivă, la succesul strategiei de supraviețuire a speciei suine în sisteme de
exploatare intensivă.
Conform capitolului anterior (cap. I), situația patologică cauzată de tehnologia
exploatării, exprimată la nivel individual, dar delimitată la niv el populațional, poartă
numele de tehnopatie reproductivă (ThR); aceasta este starea sau forma de
manifestare a unui caracter reproductiv, influențat suboptim de către tehnologie, care
crește probabilitatea de diminuare a fertilității, considerată ultima r ealitate obiectivă a
unui sistem reproductiv (fermă, populație, rasă, linie etc).[ 57,59 ]
La fel ca oricărei alte tulburări, ThR-ului i se pot asocia o serie de pericole sau
riscuri : practic, o serie de factori cauzali, favorizanți sau factori de risc. În capitolul de
față se prezintă cuantificarea efectelor tehnologiei de exploatare și a factorilor de
mediu cu ajutorul unor noțiuni, împrumutate din epidemiologia analitică, respectiv prin
intermediul factorului de risc și a indicatorului de risc .

ii) Concepul și definirea factorilor si indicatorilor de risc asociați
tehnopatiei

Factorii de risc, reprezentați de totalitatea elementelor care intervin în
tulburările individuale și/sau populaționale, sunt implicați în amplificarea probabilității
de apariție și agravare a evoluției și manifestării unei tulburări.
Din punct de vedere analitic, conform accepțiunii epidemiologice elaborate de
către Toma și col. (1996 și 1998), într-un mod simplificat, aceste noțiuni implică:
 factor de risc = o variabilă care generează o asociere statistică cu
cauzalitate stabilită sau probabilă;

16
 indicator de risc = o variabilă care generează o asociere statistică fără
existența cauzalității.
Respectând semnificațiile prezentate pentru factorii și indicatorii de risc utilizați
curent în epidemiologie, în studiul de față se propune atribuirea unor terminologii
distincte factorilor tehnologici implicați în ThR, respectiv: pe de o parte, factor
tehnologic de risc, iar pe de altă parte indicator tehnologic de risc .
Subcapitolul de față încearcă decelarea, identificarea și cuantificarea factorilor
și indicatorilor de risc ( FR și IR ) asociați ThR, precum și evidențierea efectului acestora
asupra ThR.

iii) Cercetări teoretice și experimentale

Metodologia propusă pentru decelarea, identificarea și studiul FR asociați ThR
și evidențierea importanței acestora î n ThR este una inductiv -probabilistă. Practic, se
sugerează ipoteza că există posibilitatea existenței mai multor factori periculoși care
pot fi factorii de risc ( FR); în situația unei condiții antecedente reprezentate de
înlănțuirea concomitentă sau succesivă a mai multor FR, devine foarte probabilă
apariția evenimentului nedorit, respectiv apariția ThR. [Wright și Von, 1995 ] Pentru
urmărirea raționamentului, se propun urmatoarele etape, prezentate în urmă toarele
subcapitole.

a) Identificarea și cuantificarea potențialilor factorilor de risc

În identificarea potențialilor factori de risc asociați efectului (elementul
tehnopat), pot fi suspectați toți factorii ( cauză sau cauzele ) care se asociază statistic
cu nivelul unui termen cu impact asupra mărimii de ieșire a sistemului. Practic,
identificarea potențialilor factori periculoși se face printr -un screening statistic al
asocierilor univariate dintre termenul cu clasă tehnopată și presupusul factor periculos.
Pentru aceasta se pot utiliza fie un studiu prospectiv, fie unul retrospectiv, fie ambele.
Cuantificarea factorilor și indicatorilor de risc se face sub aspectul mărimii sau
probabilității de apariție a acestora. În funcție de complexitatea sistemelor rep roductive
și legea distribuției caracterelor considerate [Pouillot, 2002 ], pot fi utilizate diferite tipuri
de regresii, funcții de densitate, metodologii sau analize ale entropiei factorilor implicați
în determinismul caracterelor reproductive în sistemul reproductiv studiat etc.

b) Ierarhizarea factorilor de risc
În cazul de față, ierarhizarea se face după mărimea rapoartelor de șanse (odds
ratio sau OR). Ierarhizarea se face cu scopul identificării celor mai mari, mai puternici
și a celor mai probabili FR asociați ThR, precum și a posibilelor efecte generate de
succesiunea factorilor de risc.
Pe de o parte, abordarea propusă explică de ce apariția evenimentului nedorit
(ThR) era de așteptat și care a fost contribuția FR la apariția acestui eveniment; practic,
scopul este acela de a justifica și/sau predicționa ThR. Pe de altă parte, o astfel de

17
abordare semnalează existența unor „factori periculoși” care contribuie la apariția ThR;
în consecință, acești factori periculo și necesită o definire și categorisire.

1. Exemplificarea unor factori de risc asociați tehnopatiei reproductive
Studiul s -a realizat pe același eșantion prezentat în tabelul 1.1. și, pentru
studiul factorilor asociați ThR, în raționamentul inductiv se exemplifică „ tehnopatia
reproductivă – prolificitate redusă” (ThR -PR). [54]
Identificarea potențialilor factori de risc (periculoși ) asociați prolificității
reduse s -a realizat printr -un screening statistic al asocierilor univ ariate avute la
dispoziție5; din dorința de a surprinde orice posibil factor periculos, screening -ul s-a
realizat în două direcții: prospectiv și retrospectiv.
Practic, pentru depistarea caracteristicilor epidemiologice în ThR-PR au fost
suspectați ca fac tori de risc mai multe categorii de factori:
– factori dependenți de animal, respectiv elemente constitutive constante:
genotip, specie, rasă, sex etc.;
– elemente variabile în timp: vârsta, starea fiziologică, nivelul productiv etc;
– variabile (cauzale sau i nduse) și factori de mediu natural: radiații luminoase;
factori meteo -climatici (umiditatea atmosferică, precipitațiile) și factori artificiali
de mediu, respectiv diverse aspecte ale tehnologiei de creștere și exploatare.
Unii dintre factorii studiați (s au doar clase delimitate statistic) au fost delimitați
ca FR asociați ThR.
Studiul prospectiv efectuat a posteriori a urmărit distribuția valorică a
prolificității în funcție de clasele factorilor considerați și a vizat identificarea asocierii
statistice d intre prolificitate, variabilă de interval, cu posibilii factori (variabile) periculoși
sau de risc. Pentru aceasta, variabilele categoriale au fost luate ca atare, iar cele
continue (sau de interval) au fost transformate; fiecare variabilă considerată pot ențial
factor de risc a fost transformată în variabilă categorială cu trei clase, cu ajutorul mediei
și a unei unități a deviației standard după criteriul ( X±S). În total, au fost analizate 35
variabile, din care la 29 (vezi tabelul 1.2) s -a putut identifica asocieri cu nivelul
prolificității.
Spre exemplu, prin studiul prospectiv în sistemul reproductiv considerat, se
poate estima că, în condițiile în care ser vice period -ul se prelungește, se poate aștepta
obținerea unei prolificități mari. Scroafele care au avut service redus manifestă o
prolificitate de 9,70 purcei, scroafele cu service mediu au 10,49 purcei, iar cele cu
service prelungit au 10,90 purcei; dif erențele dintre mediile prolificității generate de
cele trei clase ale service period -ului sunt semnificative statistic, obținându -se valoarea
F = 53,0 la p < 0,001.
Studiul retrospectiv s-a realizat după transformarea variabilei de control,
respectiv a p rolificității, în variabilă categorială cu trei clase. Practic, s -a urmărit dacă
factorii implicați și -au păstrat asocierea după „categorisirea tehnologică” a prolificității
în trei clase (minus -variante sau clasă tehnopată, normo -variante și plus -variante sau

5 În mod cert numărul variabilelor asociate este mult mai mare; în situația exemplificată s -au utilizat doar
acele va riabilele considerate „nealterate” de înregistrări defectuoase sau vădit eronate.

18
clasa parturițiilor hiperprolifice), conform aceleiași baze de gradare utilizată în studiul
prospectiv.
Întrucât diferența dintre mediile prolificității celor două rase este semnificativă
(10,23 -9,76 =0,47 purcei, rezultând t = 11,93 la p<0,001), tra nsformarea s -a realizat
după media și deviația standard a fiecărei rase.
În tabelul 1.2, sunt prezentate variabilele luate în studiu cu implicații statistice
asupra prolificității, precum și gradul sau măsura asocierii acestor variabile cu nivelul
prolifi cității în termenii valorilor F și χ2 și ai probabilităților p; toate variabilele care
diminuează nivelul prolificității au fost suspectate a fi factori de risc.
Privite retrospectiv, prin prisma celor trei grupuri de variabile ( A, B și C), la
rândul lor cele trei clase ale prolificității (vezi tabelul 1.4) păstrează asocieri
semnificative pentru aproape toate variabilele considerate (valorile F sau χ2 din tabelul
1.2). Practic, după clasarea prolificității, s -a pierdut semnificația statis tică a patru
variabile: variabilele dispuse în rândurile 6; 7; 2 și 26 din tabelul 1.4.
Spre exemplu, prin studiul retrospectiv în sistemul reproductiv considerat, se
poate susține că, în condițiile în care prolificitatea se plasează în clasa hiperprolific ă,
service period -ul se va prelungi ( F = 75,5 la p < 0,001).
Cuantificarea FR asociați ThR exemplificate s -a realizat prin regresii logistice
multivariate. Practic, pentru cuantificarea efectului factorilor de risc se sugerează o
analiză statistică multivariată; în studiul de față, se propune regresia logistică calculată
cu ajutorul aplicației MINITAB prin procedura „Nominal Statistic Regression” cu modele
acceptate doar după îndeplinirea succesivă a cerințelor referitoare la valoarea
rapoartelor de verosimilitate și la praguri < 0,05. [81]

Tabelul 1.4
Asocieri statistice dintre prolificitate și factorii de mediu luați în studiu
A Grupa variabilelor dependente de mediu Valoarea F
sau χ2 Valoarea
p
1 Anul parturiției χ2 =292,88 p < 0,001
2 Luna parturiției χ2 =118,23 p < 0,001
3 Sezonul parturiției χ2 =87,39 p < 0,001
4 Temperatura medie lunară F = 23,14 p < 0,001
5 Suma gradelor de temperatură pe durata gestației F = 22,59 p < 0,001
6 Precipitații lunare medii F = 0,543 p = 0,581
7 Suma precipitațiilor pe durata gestației F = 1,09 p = 0,336
8 Umiditatea relativă medie pe durata gestației F = 18,27 p < 0,001
9 Media duratei strălucirii soarelui în stadiul de gestație F = 18,86 p < 0,001
B Grupa variabile dependente de scroafă și purcei
10 Rasa χ2 =94,46 p < 0,001
11 Vârsta în momentul parturiției F = 586,07 p < 0,001
12 Numărul de ordine al parturiției χ2 =1573,10 p < 0,001
13 Lungimea gestației F = 28,70 p < 0,001

19
Practic, variabilele care, atât prospectiv cât și retrospectiv (tabelul 1.4), sunt
implicate în determinismul prolificității, se introduc în modele statistice multivariate.
Scopul final este acela de a identifica combinațiile cele mai defavorabile în exprimarea
fenotipică a prolificității.
Pentru cuantificarea FR asociați ThR-PR, din cele trei clase ale variabilei de
control s -au folosit doar două (tabelul 1.4); comparația considerată fiind prolificitate
redusă vs. prolificitate medie sau normală.
În tabelul 1.5 este exemplificat unul din FR asociat ThR-PR, precum și
modalitatea cuantificării sale. Î n termenii rapoartelor de șanse oferiți de regresia
logistică, service period -ul redus este asociat evident parturițiilor care vor manifesta
prolificitate redusă. Practic, scroafele cu durate reduse ale service -ului vs. cele cu
service normal riscă de 5,58 ori mai mult obținerea unei prolificități reduse; intervalul
de confidență al OR la p < 0,05 este cuprins între 4,10 și 7,60 (vezi IC 95%, în tabelul
1.5).
Raportând scroafele cu service prelungit la cele cu service mediu se observă
că primele au mai degrabă tendința de a manifesta o prolificitate medie decât una
redusă ( OR=0,77 la p≤0,010). Practic, scroafele cu service prelungit au șanse de 1,30
(1/0,77) ori mai mari să manifeste prolificitate medie decât una redusă; faptul
sugerează o probabilitate mare de surprindere a efectului benefic al „unui răgaz
reproductiv mai prelungit”. Conform tabelului 1.5, riscul parturițiilor slab prolifice crește
o dată cu prelungirea duratei lactației ( Z=30,7 și OR=10,15 la p<0,001), cu anul montei
fecunde ( Z=6,19 și OR=1,17 la p<0,001), mai ales la rasa Landrace (Z=9,77 și
OR=1,53 la p<0,001).
Totodată, efect de normalizare a nivelului prolificității are atât prolificitatea
mare a parturiției anterioare ( Z=-3,06 și OR=0,83 la p<0,01, fapt care dovedește
repetabilita tea caracterului) cât, mai ales, creșterea numărului de ordine al parturiției
(Z =-11,83 și OR = 0,72 la p <0,001). 14 Intervalul dintre două parturiții F = 63,27 p < 0,001
15 Service period F = 75,5 p < 0,001
16 Durata lactației χ2 =7,19 p < 0,050
17 Prolificitatea parturiției anterioare – purcei total F = 241,28 p < 0,001
18 Prolificitatea parturiției anterioare – purcei vii F = 178,51 p < 0,001
19 Numărul de masculi ai parturiției anterioare F = 102,65 p < 0,001
20 Capacitatea de alăptare a parturiției anterioare F = 29,97 p < 0,001
21 Numărul purcei vii la 21 zile în parturiția anterioară F = 20,28 p < 0,001
22 Pierderile de nou -născuți la parturiția anterioară (%) F = 2,628 p = 0,073
23 Pierderile de nou -născuți la parturiția anterioară (cap) F = 14,39 p < 0,001
C Grupa variabile dependente de vier și managementul montei
24 Anul executării montei χ2 =278,16 p < 0,001
25 Luna executării montei χ2 =136,77 p < 0,001
26 Ziua montei χ2 =17,22 p = 0,141
27 Sezonul executării montei χ2 = 12,82 p < 0,001
28 Nr. montelor necesare pentru realizarea concepției χ2 =11,07 p < 0,050
29 Diferența de vârstă dintre scroafă și vier χ2 =608,38 p < 0,001

20
La rândul său, service period este o variabilă în determinismul căreia, atât în
cercetările sistemului reproductiv considerat [56], cât și î n alte sisteme comparabile,
își fac simțită implicarea diferiți factori, cum sunt profilul scroafelor [Takai și Koketsu,
2007] ordinul parturiției, vârsta scroafelor [Tantasuparuk și col. 2000] , prolificitatea și
scăderea în greutate pe durata lactației [Brit 1996, Sterning, 1990] , durata lactației [Dial
1995, Brit 1996, Mabry și col 1996, Marois și col. 2000, Tantasuparuk și col. 2000a,
Koketsu 2002] , capacitatea de alăptare [Sterning și col. 1990], sezonul parturiției
[Wring și Von 1995, Peltoniemi 1999 și 1999, Anil 2007 ], temperatura medie a aerului
ambiant, umiditatea relativă [Tantasuparuk și col. 2000] , numărul montelor [Waller și
col 2002] etc.
Conform celor prezentate, service period -ul redus este un factor periculos care
crește probabilitatea de apariție a ThR-PR; deci, poate fi considerat un FR asociat
ThR-PR. Diminuarea service -ului ar putea fi o strategie de înmulțire a scroafei, de
producere a unui număr mai mare de cicluri reproductive sau, dimpotrivă, ar putea fi
un efect al unei manipulări (bio)tehnologice încă perfectibile; statistic, având în vedere
a posteriori -ul rezultat defavorabil strategiei de supraviețuire a speciei, ultima variantă
este mult mai probabilă. Pe de o parte, service period -ul redus, rezultat al influenței
indirecte a t ehnologiei (flushing, contact cu vierul etc.) și fără intervenția directă a
omului, se poate considera ca fiind un factor de risc tehnologic asociat ThR-PR.
Pe de altă parte, atunci când prolificitatea este redusă ca urmare a service
period -ului scurtat în mod artificial de către om, voit, cu ajutorul unor mijloace specifice
biotehnologiei de reproducție (de exemplu, inseminarea la primul estru post -partum și
nu în cel de -al doilea estru – aspect sugerat de către Clowes și col. (1994) sau
farmaceutic (de exemplu, intervenția prin proceduri hormonale pe durata lactației, cu
scopul reducerii intervalului înțărcare -estru – aspect sugerat de către Armstrong și col.
(1999) sau inducerea estrului și inseminarea scroafelor aflate în la ctație – aspect
sugerat de către Kirkwood și Thacker (1998), service period -ul redus devine un factor
tehnologic de risc asociat ThR-PR.
Ierarhizarea FR asociați ThR -PR după rapoartele de șanse este prezentată
în tabelul 1.6. Practic, utilizând regresiile logistice multivariate, s -au introdus în modele,
rând pe rând, în ordine cronologică, toate variabilele care au manifestat influențe
semnificative statistic (tabelul 1.4) asupra prolificității, atât individual, cât și în asociere
cu factorul rasă, construi ndu-se așa -numitele modele saturate. După cum se observă,
din cele 29 variabile rămase după screening -ul univariat, 21 de clase au influențe
defavorabile asupra nivelului prolificității. Toți FR asociați ThR-PR au fost raportați la
evenimentele de referință considerate ca fiind normale, probabile sau care au avut
media prolificității cea mai apropiată de cea a eșant ionului, respectiv 9,93 purcei.

21

Pe ansamblu, sub aspectul rapoartelor de șanse și conform datelor
prezentate în tabelul 1.6, factorii de risc cu cele mai nefaste efecte asupra nivelului
prolificității sunt: lactația anterioară nereușită ( OR=13,29), service period -ul scurt
(OR=5,58), dife rența mare de vârstă dintre scroafă și vier ( OR=3,89 și OR=2,80) și
intervalul scurt dintre două parturiții succesive ( OR=3,82). Urmează parturiția I cu OR
= 1,95 și gestația prelungită cu OR= 1,69, dar și intervalul prelungit dintre două parturiții
succes ive (OR= 1,48). Tabelul 1.5
Valorile rapoartelor de șanse ale prolificității gene rate de service period
Clasele variabilei „service
period anterior concepției” Număr
cazuri
(n) Medie
(X) Prolificitate redusă/medie
Raport IC 95%
Z p OR Inf. Sup.
Service period redus
Service period mediu
Service period prelungit 729
11612
2011 9,70
10,49
10,90 10,91 0,000 5,58 4,10 7,60
1,000
-2,57 0,010 0,77 0,64 0,94
Număr monte până la concepție
Durata lactației
Capacitate de alăptare precedentă
Sex ratio al parturiției precedente
Prolificitatea precedentă
Număr ordine al parturiției
Anul montei fecunde
Rasa
-0,75 0,454 0,93 0,78 1,12
30,70 0,000 10,15 8,76 11,77
0,88 0,376 1,02 0,97 1,07
-0,84 0,399 0,95 0,84 1,07
-3,06 0,002 0,83 0,74 0,94
-11,83 0,000 0,72 0,68 0,76
6,19 0,000 1,17 1,12 1,23
9,77 0,000 1,53 1,40 1,66
Log-likelihood = -16073,6 Test that all slopes are zero: G = 3220,1, DF = 22, P -Value = 0,000
Goodness -of-Fit Tests
Method Chi -Square DF P
Pearson 5681,8 4262 0,000
Deviance 4617,1 4262 0,000

22
În plus, față de cele prezentate, se cuvine menționat faptul că, indiferent de
metodologia utilizată, fie cu cele mai mari rapoarte de șanse, fie cu cele mai mari
entropii [26], primii factori sunt din categoria „tipul lactației”, „service period”, „interv alul
dintre două parturiții”, „numărul de ordine al parturiției” și „diferența de vârstă dintre
scroafă și vier”.
Prin înlănțuirea primilor trei FR, respectiv succesiunea „lactație nereușită→
service period redus → scroafă mai bătrână cu trei ani decât vi erul”, performanțele Tabelul 1.6
Ierarhizarea factorilor de risc asociați ThR -PR
Factori de risc … raportați la: Prolificitate
redusă/medie
Raport IC 95%
OR Inf. Sup.
1. Lactație anterioară nereușită Lactație anterioară normală 13,29 11,34 15,57
2. Service period anterior scurt Service period anterior mediu 5,58 4,10 7,60
3. Vieri mai tineri cu 3 ani decât
scroafele Parteneri de aceeași vârstă 3,89 1,68 9,00
4. Interval scurt între parturiții Interval mediu între parturiții 3,82 2,65 5,51
5. Vieri mai tineri cu 2 ani decât
scroafele Parteneri de aceeași vârstă 2,80 2,07 3,79
6. Parturiția I Parturiția a II -a 1,95 1,76 2,16
7. Durată prelungită a gestației Gestația normală 1,69 1,52 1,88
8. Parturiția în al V -lea an al
studiului Parturiția în al II -lea an al
studiului 1,56 1,18 2,07
9. Interval prelungit între
parturiții Interval mediu între parturiții 1,48 1,04 2,10
10. Monte efectuate în aprilie Monte în februarie 1,39 1,14 1,70
11. Prolificitate anterioară mare Prolificitate anterioară medie 1,34 1,16 1,54
12. Durată redusă a gestației Gestație normală 1,33 1,18 1,49
13. Monte în sezonul de
primăvară Monte în sezonul de vară 1,32 1,19 1,47
14. Durată lungă a strălucirii
soarelui Durată medie a strălucirii
soarelui 1,24 1,08 1,44
15. I.T.U. ridicat I.T.U. mediu 1,18 1,07 1,31
16. Umiditate relativă redusă pe
durata gestației Umiditate relativă medie 1,16 1,04 1,29
17. Temperatură ridicată pe
durata gestației Temperatură medie 1,15 1,04 1,27
18. Umiditatea relativă ridicată pe
durata gestației Umiditatea relativă medie 1,15 1,02 1,30
19. Prolificitate anterioară redusă Prolificitate anterioară medie 1,15 1,01 1,31
20. Vieri mai tineri cu 1 an decât
scroafele Parteneri de aceeași vârstă 1,15 1,00 1,31
21. Sumă mare a gradelor de
temperatură pe durata
gestației Sumă medie a gradelor de
temperatură 1,14 1,03 1,26

23
reproductive devin în mod clar contra -performanțe. În cifre concrete, 6,69% din scroafe
au fost expuse primului FR; 5,10% au fost expuse celui de -al doilea FR și doar 0,34%
din scroafe au fost expuse celui de -al treilea FR.
Succesiun ea primilor trei factori de risc se soldează cu următoarele rezultate:
 prin expunerea la FR-lactație nereușită , valoarea medie a prolificității
următoarei parturiții va fi de 8,49 purcei.
 în situația în care lactațiile nereușite sunt urmate de service period -uri reduse,
nivelul mediu al prolificității se va reduce foarte mult, respectiv până la o medie
de 7,66 purcei.
 dacă la lactația nereușită și service period -ul scurt se adaugă și următ orul FR,
respectiv diferența de vârstă dintre vier și scroafă de trei ani, atunci prolificitatea
medie scade până la 4,5 purcei/parturiție.
Din situația supusă discuției, se poate desprinde observația că succesiunea
primilor trei FR poate determina apariț ia ThR; practic, se poate concluziona că există
probabilitatea ca o succesiune de factori de risc să devină o cauză suficient de
puternică pentru a determina apariția unei tulburări reproductive, respectiv a ThR. Iată
cum, dintr -o întâmplare puțin dorită, numită „lactație nereușită”, urmată de o bună
intenție tehnologică, respectiv de o reintegrare rapidă în circuitul reproductiv (service
period scurt) și o montă efectuată cu un vier tânăr „se garantează insuccesul”,
intensivizării reproducției.
Practic, apariția mai multor FR (ipoteza) este perfect posibilă și, în situația
succesiunii mai multor FR (condiție antecedentă), devine foarte probabilă apariția ThR
(evenimentul nedorit).
Raționamentul admite posibilitatea ca evenimentul ThR să nu fie produs; spre
exemplu, succesiunea altor evenimente probabile cum sunt „service period redus→
scroafă mai bătrână cu trei ani decât vierul→ interval redus între două parturiții
succesive” sau „lactație nereușită→ interval redus între două partur iții succesive→
durată redusă a gestației”, chiar dacă diminuează fertilitatea, nu induce apariția ThR-
PR.

2.Abordarea inductiv teoretică a factorilor și indicatorilor de risc

Prin exemplul prezentat, se sugerează utilitatea noțiunii factor de risc (FR)
asociat tehnopatiei reproductive (ThR) , dovedindu -se operaționalitatea factorului de
risc printr -o metodologie relativ simplă; ca urmare identificării, cuantificării și ierarhizării
factorilor de risc, se pot lua decizii tehno -profilactice diferențiate su ccesiv, cu scopul
evitării situațiilor tehnopate. [63] Inductiv , și în conformitate cu aspectele particulare
prezentate, se pot defini și diferenția noțiunile propuse, după cum urmează:

Factor de risc tehnologic și indicator de risc tehnologic sunt acele
variabile (decizii, tehnici etc.) care, în mod implicit, fac parte din management sau
tehnologia exploatării și sunt implicate în amplificarea probabilității de apariție,
agravare și evoluție a ThR.

24
Spre exemplu, factori de risc tehnologici pot fi considerați: durata tehnologică
a lactației sau vârsta înțărcării purceilor, decizia introducerii scrofițelor la montă după
atingerea unei anumite greutăți sau a unei anumite vârste etc. [56, Tummaruk și col .
2001] Alte exemple ar putea consta în aplicarea incorecta, neadecvată sau neoportună
a unor aspecte tehnologice (decizia de a recurge la flushing, stimularea scroafelor cu
vierii încercători sau alți stimuli de factură tehnologico -managerială etc.) prin care se
„manipulează sau se împinge animalul” să -și forțeze șansele de supraviețuire și să
înceapă un nou ciclu reproductiv, fără să fie suficient pregătit pentru a -l susține.
Diferența dintre indicator și factor de risc rămâne cea clasică, a epidemiologie i
explicative, respectiv dovedirea experimentală a cauzalității și mecanismului cauzal. În
momentul în care un singur factor de risc este responsabil de declanșarea ThR, el
devine factor cauzal .

La finele celor prezentate, se pot sublinia următoarele:
 factorul și indicatorul de risc asociate tehnopatiei reproductive sunt noțiuni
operabile, necesare și au impact în reproducerea intensivă.
 identificarea și cuantificarea factorilor de risc poate fi o metodă utilă în
susținerea reproducerii intensive.
 succesiu nea mai multor factori de risc poate deveni o cauză suficient de
puternică pentru a determina apariția tehnopatiei reproductive.
Din cele exemplificate, în condițiile tehnologiei reproductive, se pare că starea
intensivă a reproducției nu constă în sintag mele mai mult și mai repede , cât mai curând
după… ci, mai degrabă, aspectul intensiv al reproducției înseamnă la momentul optim ,
privit din perspectiva tehnologiei aplicate și a strategiei de supraviețuire a scroafei ca
individ, populație și specie. Sub acest aspect, se pare că încă scroafa se pricepe cel
mai bine . Ceea ce -i rămâne observatorului, cercetătorului sau tehnologului este să
descopere care este momentul propice pentru a susține tehnologic manifestarea
optimului și pentru a controla factorii de risc care generează dispersia momentului
optim .
De altfel, controlul tehno -profilactic al FR și măsurile tehno -profilactice
diferențiate succesiv menite a elimina, diminua sau pondera efectul FR, fac obiectul
studiului capitolului următor. [63]

C. Control tehno -profilactic al factorilor de risc asociaț i tehnopatiei

25
i) Generalități privind controlul tehnologic al factorilor de risc
În condițiile în care selecția se desfășoară la nivelul genotipului
reproducătorilor, drumul potențial genetic – capacitat e productivă – producție efectiv
realizată consideră din ce în ce mai frecvent influențele mediului. Practic, problematica
genetică, existența unor loci de importanță majoră pentru performanțele reproductive,
identificarea genotipurilor sensibile la sindro mul de stres, existența translocațiilor
cromozomiale , au devenit apanajul selecției „din laborator”.
Cu toate că metodologia BLUP , selecția marker asistată , selecția pe bază de
indecși a locusului caracterelor cantitative sau combinații ale acestora sunt realități
care devansează cert selecția clasică, impactul factorilor de mediu și a tehnologiei de
exploatare asupra nivelului fenotipic al caracterelor repro ductive rămâne în actualitate.
[Bidanel 1998]
Mai mult, impactul mediului care trimite performanța reproductivă în domeniul
contra -performanței este cuantificat prin tehnopatia reproductivă și, fiecărei tulburări
de tipul ThR, i se pot asocia o serie de f actori și indicatori de risc tehnologic . [56]
Ceea ce se dorește în capitolul de față este sugerarea unor principii privind
gestiunea, controlul sau managementul factorilor de risc asociați tehnopatiei
reproductive . Practic, capitolul definește, promovează și sugerează etape și principii
ale unei măsuri tehno -epidemiologice denumită control tehno -profilactic .

ii) Concepul și abordarea controlului tehno -profilactic al factorilor de risc
asociaț i tehnopatiei
Metodologia propusă în controlul tehno -proficlactic presupune studiul,
decelarea și identificarea unei strategii de gestiune și control (metode, tehnici,
tratamente, principii etc.) a efectelor FR asociați ThR, prin utilizarea a trei principii:

i. Principiul ierarhiei ; susține abordarea FR în ordinea ierarhiei reale a
acestora;
ii. Principiul evitării succesiunii factorilor de risc ; susține evitarea până la
eliminare a succesiunii a doi sau mai mulți FR aflați în apropiere din punct de
vedere ierarhic.
iii. Principiul abordării diferențiate ; susține considerarea și abordarea
diferențiată a factorilor de risc în funcție de abordările anterioare.
Pe de o parte, se impune o diferențiere dată de tipul factor de risc sau indicator
de risc și, pe de altă parte, se i mpune o abordare a FR/IR de ordin secund, dependent
de măsurile tehno -profilactice efectuate pentru controlul FR/IR ierarhic superior.

Controlul tehno -profilactic poate avea ca obiective și rezultate:
i. eliminarea FR/IR și/sau eliminarea succesiunii acestora;
ii. diminuarea efectului FR/IR ;
iii. redirecționarea efectelor FR/IR sau gestionarea acestor efecte.
Modalitatea de punere în practică a controlului tehno -profilactic ( CtP) al
factorilor de risc ( FR) asociați teh nopatiei reproductive ( ThR) se concretizează prin

26
măsuri tehno -profilactice diferențiate succesiv, respectând principiile anterior
menționate.

iii) Exemplificarea metodologiei controlului tehno -profi lactic ( CtP).

Exemplificarea s -a realizat pe eșantionul prezentat în capitolele I și II, în care
s-a exemplificat ThR – prolificitate redusă (ThR -PR) și factorii de risc asociați acesteia.
Practic, pentru depistarea caracteristicilor epidemiologice în ThR-PR, s-au
identificat, cuantificat și ierarhizat mai mu lți FR asociați acestei tehnopatii. Pe
ansamblu, sub aspectul rapoartelor de șanse, s -au identificat 21 FR și, conform datelor
prezentate în tabelul 1.6, primii cinci FR cu efecte de reducere a nivelului prolificității
au fost:

1. lactația anterioară nereușită (OR=13,29);
2. service period -ul scurt (OR=5,58);
3. diferența de 3 (trei) ani dintre vier și scroafă (OR=3,89);
4. intervalul scurt dintre două parturiții succesive (OR=3,82);
5. diferența de 2 (doi) ani dintre vier și scroafă (OR=2,80).

Așadar, lactația nereușită a fost primul și cel mai probabil factor de risc implicat
în diminuarea prolificității. Practic, scroafele cu parturiții anterioare nereușite „riscă” de
13,98 ori mai mult obținerea unor prolificități reduse la parturiția viitoare, comparativ cu
scroafele care au avut o lactație normală.
Scroafele cu service period scurt riscă de 5,58 ori mai mult decât congenerele lor
cu service period normal să manifeste o prolificitate viitoare redusă. De asemenea,
concepțiile survenite în urma montelor efectu ate de către vieri mai tineri cu trei ani decât
scroafele sunt de 3,89 ori mai riscante în direcția diminuării prolificității decât cele
survenite după monte între parteneri de aceeași vârstă.
Pentru simplificarea prezentului studiu, discuția se face doar asupra primilor trei
FR asociați ThR-PR: lactația anterioară nereușită; service period redus și concepțiile
survenite în urma unor monte dintre scroafe mai bătrâne cu 3 (trei) ani decât vierii.
Având în vedere variabilele din care provin FR (tabelul 1.7), se observă faptul
că nu întotdeauna clasa la care s -a înregistrat prolificitatea cea mai mică este previzibil
potențial riscantă; în cazul primilor doi factori ierarhizați, clasele cu cele mai reduse
medii ale prolificității vor fi și factori de risc ( lactația anterioară nereușită generează o
medie de 8,49 purcei, iar service redus o prolificitatea de 9,70 purcei). În cazul
diferenței de vârstă dintre scroafă și vier , prima clasă a variabilei, d eși este plasată pe
poziția a 3 -a în tabelul 1.6, nu pare a avea potențial riscant; în tabelul 1.7 media
prolificității este de 10,52±0,33 purcei.

Un aspect demn de remarcat este efectul însumat al succesiunii FR. Spre
exemplu, în situația considerării succesiunii service anterior redus→ scroafă mai
bătrână cu trei ani decât vierul , se obține o prolificitate de 11,0±0,58 purcei. Dacă

27
succesiunea este lactație nereușită→ diferență de vârstă de trei ani, prolificita tea
devine 8,86 purcei.

Succesiunea primilor doi factori de risc este prezentată în tabelul 1.8 (rândul
hașurat în gri). Astfel, în cazul lactațiilor nereușite, valoarea medie a prolificității
următoarei parturiții va fi de 8,49 purcei. În situația în care lactațiile nereușite su nt
urmate de service period -uri reduse, nivelul mediu al prolificității se va reduce foarte
mult, respectiv până la o medie de 7,66 purcei (tabelul 1.8).
Dacă la lactația nereușită și service period -ul scurt se adaugă și următorul FR,
respectiv diferența de vârstă dintre vier și scroafă de trei ani, atunci prolificitatea medie
scade până la 4,5 purcei/parturiție. Practic, succesiunea primilor trei FR a devenit o
cauză suficient de puternică (o cauză determinantă) pentru apariția ThR-PR.
Așadar, factorii de risc sunt noțiuni operabile care exprimă „ceva” în cadrul unui
sistem reproductiv; de multe ori, succesiunea acestora poate fi considerată o cauză
suficient de importantă pentru a determina apariția ThR. Prin considerarea principiilor
enunțate, se va putea urmări metodologia abordării măsurilor tehno -profilactice
diferențiate succesiv în controlul FR asociați în ThR-PR.
a) Ierarhia factorilor de risc
Conform metodologiei propuse, primul principiu care se im pune în controlul
tehno -profilactic este considerarea ordinii reale a FR. Cea mai probabilă (și nefastă)
ordine de apariție a FR asociați ThR-PR este succesiunea lactație nereușită→ service
period redus→ diferență de vârstă de trei ani. Această ordonare pe criterii statistice
este totodată și ordinea cronologică a evenimentelor. Practic, scroafele cu lactație
nereușită pot „beneficia” de un service redus și, în situații dovedite nefericite, pot fi
montate de vieri tineri ; așadar, ierarhia este una plauzibil ă, probabilă și deci reală.
Tabelul 1.7
Parametrii medii și ai variației prolificității dependent de variabilele lactație
anterioară, service period și diferența de vârstă scroafă -vier
Variabila Clasele variabilei Număr
cazuri
(n) Media

(X) Eroarea
mediei
(sx) Deviația
standard
(S)
Tipul
lactației Lactație anterioară scurtată 645 9,88 0,10 2,56
Lactație anterioară normală 12.268 10,78 0,02 2,49
Lactație anterioară nereușită 1.439 8,49 0,09 3,58
Service
period Service period redus 729 9,70 0,10 2,71
Service period mediu 11.612 10,49 0,03 2,71
Service period prelungit 2.011 10,90 0,06 3,65
Diferența
de vârstă
dintre
scroafă și
vier Vier mai tânăr cu 3 ani decât scroafa 73 10,52 0,33 2,79
Vier mai tânăr cu 2 ani decât scroafa 993 10,87 0,09 2,72
Vier mai tânăr cu 1 an decât scroafa 4.631 10,92 0,04 2,67
Scroafă de aceeași vârstă cu vierul 14.004 9,63 0,02 2,82
Scroafă mai tânără cu 1 an decât vierul 1.795 9,22 0,07 2,93
Scroafă mai tânără cu 2 ani decât vierul 13 8,85 0,74 2,67

28
a) Succesiunea factorilor de risc
Având în vedere cel de -al doilea principiu enunțat, controlul tehno -profilactic va
trebui să ia în calcul succesiunea FR cu ranguri apropiate. În cazul succesiunii între
FR cu ranguri apropiate, devine evident faptul că:
– succesiunea primilor trei FR este total contraindicată, ajungându -se la 4,5
purcei înțarcați / scroafă;
– succesiunea primilor doi FR (lactație nereușită → service redus) este de
asemenea contraindicată, generând 7,4 purcei;
– succesiunea service redus→ diferență de vârstă de trei ani pare a fi una cu
influențe nesemnificative, obținându -se 11,0 purcei.
– succesiunea lactație nereușită → dif erență de vârstă se soldează cu o medie
a prolificității de 8,86 purcei.

Conform primelor două principii prezentate, se diferențiază două aspecte:
1) în succesiunea lactație nereușită→ service period redus→ diferență de vârstă,
factorul lactație nereușită are cel mai mare impact (8,49±0,9 purcei, față de 9,70±0,1
și 10,52±0,3 – vezi tabelul 1.7 ) și cea mai mare probabilitate de apariție (riscă de 13,29
ori mai mult să aibă o prolificitate redusă, față de OR=5,58 și OR=3,89 – vezi tabelul
1.6);
2) controlul FR-service period redus în direcția creșterii sale crește în mod
constant prolificitatea de la 7,66 purcei la 8,44 purcei în cazul service -ului mediu și
9,27 purcei în cazul service -ului prelungit (vezi tabelul 1.8); mai mult, creșterea servic e
period -ului este corelată pozitiv cu prolificitatea ( r=+0,112 la p<0,001).
Practic, eliminarea (posibil chiar și diminuarea, ponderarea sau manipularea)
celui de -al doilea FR, respectiv service -ul, diminuează efectul succesiunii FR.

b) Abordarea și gestionarea factorilor de risc
Tabelul 1.8
Parametrii medii și ai variației prolificității dependent de clasele lactație și SP
Clasele
lactație Clasele
service
period (SP) Nr.
cazuri
(n) Media

(X) Eroarea
mediei
(sx) Deviația
Standard
(S) Quartila
25% Medi
-ana Quartila
75%
Scurtă SP redus 621 9,89 0,10 2,55 0 10 11
SP prelungit 24 9,79 0,57 2,81 8 9,5 11
Normală SP redus 61 9,34 0,34 2,67 8 10 11
SP mediu 10328 10,74 0,02 2,47 9 11 12
SP prelungit 1879 11,01 0,06 2,54 10 11 13
Nere –
ușită SP redus 47 7,66 0,56 3,85 5 7 11
SP mediu 1260 8,44 0,10 3,56 5 9 11
SP prelungit 132 9,27 0,31 3,52 6 10 18

29
Al treilea principiu al controlului tehno -profilactic presupune abordarea sau
gestionarea diferențiată a factorilor, dependent de tipul FR și măsurile luate pentru
controlul FR anterior.
În sistemul reproducti v considerat, lactațiile nereușite sunt lactații terminate
înainte de termenul fixat tehnologic la 35 zile, datorită pierderii purceilor, slăbirii
accentuate a scroafei, complicațiilor patologice survenite la nivelul aparatului genital
sau glandei mamare e tc. În cazul în care lactația nereușită se datorează factorilor
tehnologici, FR-lactație nereușită poate fi:
1) atunci când lactația nereușită survine în urma alimentației neadecvate pe
durata gestației, condiției corporale improprii susținerii lactației, slăbirii excesive ca
urmare a hiperprolificității, strivirii purceilor ca urmare a unor tulburări comportamentale
etc.
2) atunci când lactația nereușită survine ca urmare a tehnicii de alimentație
neadecvate pe durata lactației, tehnicii de pregătire a pur ceilor sugari (netăierea
colților), urmate de afectarea glandei mamare, întreținerii în spații sau condiții
inadecvate, redistribuirii unui număr foarte mare de purcei, pierderii/strivirii purceilor ca
urmare a unui design neadecvat al boxei sau ca urmare a unei tehnici defectuoase de
redistribuire a purceilor etc.
În primul caz, fie animalele simt insuficiența hranei și renunță să procreeze într –
un mediu auster, fie avem de -a face cu animale inadaptate strategiei de supraviețuire
a speciei în sistemul reproductiv considerat ; acestea nu manifestă nici prolificitate, nici
capacități maternale de susținere și protejare a progeniturii.
În consecință, ceea ce s -ar impune din punct de vedere al controlului tehno –
profilactic ar fi eliminarea lor reproductivă.
În cea de -a doua situație, sistemul reproductiv considerat nu este bine adaptat
strategiei de supraviețuire a acestor scroafe; practic, întâi s -ar impune eliminarea sau
optimizarea deciziilor, tehnicilor sau elementului tehnologic de risc și, mai apoi, d acă
condițiile de mediu au fost identice pentru cele două categorii de scroafe (cu lactații
nereușite și cu lactație normală), atunci ceea ce se poate impune este eliminarea
scroafelor cu lactații nereușite.
Totuși, dacă interesele economice sau tehnologi ce o cer (de exemplu, dacă se
dorește sporirea efectivului matcă, dacă FR apare la primipare etc.), înainte de a se
recurge la decizia drastică a eliminării, efectul FR-lactația nereușită asociat ThR-PR s-
ar putea controla, diminua sau gestiona prin una sa u mai multe din măsurile i-iv
exemplificate mai jos (sau prin alte măsuri):
i. creșterea intervalului dintre înțărcare și concepție;
ii. optimizarea condiției corporale prin măsuri tehnologice (alimentație, condiții
de mediu etc.) și aprecierea acestei condiții (body condition scoring);
iii. optimizarea (eliminarea) factorilor tehnologici și condițiilor de mediu riscante
din „sectorul maternitate”
iv. profilaxia bolilor glandei mamare și controlul involuției uterine.
v. eliminarea scroafelor cu lactații nereușite

30
Ceea ce trebuie precizat este faptul că, prin măsurile i-iv, FR-lactație nereușită
nu este nici înlăturat, nici diminuat, ci doar, într -o anumită măsură, se controlează
efectele sale posibile.
Interval înțărcare – concepție (service period) redus , deși par e mai degrabă
un obiectiv al reproducției intensive, s -a dovedit a fi un FR asociat ThR-PR. Practic,
două ar putea fi situațiile probabil tehnopate:
1) apariția service -ului redus la scroafele care au manifestat lactația nereușită;
fapt care ar genera succes iunea primilor doi FR asociați ThR-PR.
2) apariția service -ului redus la scroafele care au avut lactație normală sau
redusă (vezi tabelul 1.8)
De asemenea, în cazul în care reducerea service -ului se datorează factorilor
tehnologici, FR-service redus poate fi de tipul:
1) service redus – factor tehnologic de risc generat urmare a unei decizii, tehnici
sau măsuri tehnologico -manageriale (durata tehnologică a lactației, depistarea
căldurilor la VM -uri la doar 14 zile de la parturiție, controlul intervalului înțărca re-estru,
hormonoterapia ș.a. aspecte biotehnologice) fac ca service period -ul să fie redus;
2) service redus – factor de risc tehnologic, atunci când efectul condițiilor
tehnologice (flushing, contact cu vierul sau alți stimuli de factură tehnologico –
manager ială etc.) „ manipulează sau împing animalul” să-și forțeze șansele de
supraviețuire și să intre într -un nou ciclu reproductiv, fără a fi complet pregătit sau fără
a se afla în momentul optim.
Controlul tehno -profilactic al FR-service redus asociat ThR-PR se poate
realiza prin măsuri tehnologice și biotehnologice, cu scop profilactic, de tipul:
a. maximizarea duratei intervalului înțărcare -montă (service -ului) în
condiții de eficiență economică;
b. optimizarea condiției corporale (body condition scoring -ul);
c. stimularea tehnologică a funcției reproducției;
d. întârzierea tehnologică a concepției;
e. controlul terapeutic al intervalului înțărcare -concepție;
f. inducerea ovulației în timpul lactației cât mai curând după înțărcare.
a. maximizarea teoretică a service -ului în condiții de eficiență economică
Maximizarea service -ului impune rezolvarea unei probleme și raportarea
soluției la ultima realitate (mărimea de ieșire) a sistemului reproductiv, respectiv la
nivelul fertilității; practic, trebuie estimat cât mai corec t ce se câștigă atunci când are
loc stimularea rapidă a estrului după înțărcare, comparativ cu ce se pierde atunci când
are loc întârzierea montei.
Practic, intrebarea la care trebuie găsit raspunsul cel mai bun este: ce este
mai eficient și mai probabil: evitarea service -ului prelungit (probabil a anestrului, a
intervalului mare între parturiții etc.)? sau evitarea service -ului redus (probabil evitarea
ratei reduse a concepției și, implicit, evitarea prolificității reduse)? Statistic, dintre cele
două str ategii, service prelungit vs. service redus, cea mai adecvată pare a fi prima;
printr -un service lung se câștigă un plus de 0,41 purcei (10,90 -10,49 – vezi tabelul 1.7),
cu șanse mai mari de 1,40 ori în direcția hiperprolificității [56]; dar, ceea ce se pi erde,
este prelungirea duratei medii a service -ului cu 31,7 zile. Dimpotrivă, față de un service

31
mediu, printr -un service scurt, se pierd 0,79 (10,49 -9,70) purcei / parturiție și se riscă
de 5,58 ori mai mult surprinderea prolificităților mici (tabelul 1.6 ), dar se câștigă 18,9 zile.
Așadar, ca măsură corectivă pentru remedierea efectului FR-service redus , se
pare că ar fi suficientă prelungirea service -ului, sau, cel puțin, crearea acestei senzații;
aceasta ar permite refacerea nivelului prolificității. În tabelul 1.8, se evidențiază felul în
care cele 132 de scroafe cu lactații nereușite, dar service prelungit, au revenit în
parturiția următoare la o prolificitate de 9,27 purcei.
Practic, prin introducerea rapidă la reproducție a scroafelor cu lactații
nereușite, se câștigă în mod cert câteva zile (service -le mediu fiind de 28,9 zile), se
apreciază indicele de utilizare al scroafei (2,25 parturiții/an), dar se reduce prolificitatea
la 7,66 purcei. La aceste aspecte, se poate adăuga faptul că service -ul este în corelație
pozitivă cu longevitatea productivă6, ceea ce înseamnă că scroafele cu service period
redus au longevitate reproductivă diminuată.
Având în vedere cele prezentate și menținerea constantă a ultimei realități, se
poate sugerea maximizarea te oretică a service -ului. În exemplul prezentat în sistemul
reproductiv studiat, se pleacă de la menținerea constantă a fertilității la o valoare de
18 purcei /an (adică obținerea a 18/365=0,049 purcei pe zi – tabelul 1.9) și se dorește
observarea efectului prelungirii service -ului, având ca bază de referință duratele medii
ale claselor service period pentru parturițiile II -VIII.

Conform datelor din tabelul 1.9, în cazul secundiparelor, prelungirea service –
ului ajută la creșterea prolificității cu 0,43 purcei, aspectul neafectând fertilitatea (18

6 În situația de față, corelația dintre service period și vârsta reformei poate fi considerată nesemnificativă,
având valoarea r = + 0,037 la p<0,001, dar mulți autori sugerează un impact mai mare și corelații mai
puternice Tabelul 1.9
Prolificitatea dependent de numărul de ordine al parturiției și clasele
service period pentru o fertilitate constantă*
Service
period (SP) Partu –
riția Prolifi –
citate Purcei /
obținuți în: Partu –
riția Prolifi –
citate Purcei … obținuți
în:
SP redus Partu –
riția
a II-a 9,37 Partu –
riția
a VI-a 9,33
SP mediu 9,80 +0,43 / 8,72 zile 10,86 +1,53 /10,95 zile
SP prelungit 10,53 +1,15 /23,36 zile 10,61 +1,28 /25,88 zile
SP redus Partu –
riția
a II-a 10,30 Partu –
riția
a VII-a 10,89
SP mediu 10,59 +0,29 /5,85 zile 10,65 -0,24 /-4,81 zile
SP prelungit 11,30 +1,00 /20,31 zile 10,52 -0,37 /-7,48 zile
SP redus Partu –
riția
a IV-a 10,10 Partu –
riția a
VIII-a 11,20
SP mediu 10,94 +0,83 /16,91 zile 10,58 -0,62 /-12,59 zile
SP prelungit 11,40 +1,30 /26,32 zile 9,60 -1,60 /-32,44 zile
SP redus Partu –
riția
a V-a 10,85 *simulare pentru 18 purcei înțărcați /
scroafă / an (0,049 purcei / scroafă și zi)
în sistemul reproductiv considerat. SP mediu 11,06 +0,21 /4,21 zile
SP prelungit 11,83 +0,97 /19,75 zile

32
purcei înțărcați/an și scroafă) dacă monta se realizează în cel mult 43,7 zile (35 zi le
durata lactației + 8,7 zile) de la parturiție; în situația prelungirii service -ului la 58,3 zile
(35 + 23,3 zile), prolificitatea crește la 10,53 purcei, bineînțeles numărul de parturiții în
unitate de timp se va diminua, dar fertilitatea va rămâne cons tantă, la 18 purcei.
Situația este asemănătoare până la nivelul parturiției a 6 -a, după care măsura nu se
mai justifică, efectul prelungirii service -ului pierzându -se.
Justificarea este relativ simplă și se explică prin condiția corporală a categoriei
„scroafe mari”. Din cele prezentate, se poate sugera importanța răgazului necesar
reînceperii unui nou ciclu reproductiv, exprimat într -un service prelungit. Totodată,
service -ul poate fi prelungit atâta timp cât raportul „plus de purcei” / „costul întreținer ii
și furajării scroafei în perioada de prelungire a SP -ului” este subunitar; acest raport
poate fi considerat ca fiind un „raport restrictiv”.
Bineînțeles, problematica acestui raport este mai complexă, în determinismul
său intrând longevitatea reproductivă a scroafelor, prețul scroafelor reformate, prețul
scrofițelor etc. Practic, pentru optimizarea service -ului, se sugerează ca toate măsurile
care au ca și consecință prelungirea intervalului parturiție -concepție să survină după
maximizarea teoretică a service period -ului. Unii autori susțin faptul că pentru a -și plăti
costurile necesare întreținerii și furajării, fiecare ciclu sexual ratat ar tr ebui să fie
acoperit de creșterea prolificității cu 2 (doi) purcei. [Esminger și Parker, 1997]

b. optimizarea condiției corporale
Păstrarea rezervelor corporale ale scroafei se face prin optimizarea factorilor
care influențează rezervele alimentare, resp ectiv: alimentația [Cernescu, 2004] , durata
lactației, [Cernescu, 2004; Sas și col. 2003] nivelul prolificității [56] etc.
Pentru punctarea condiției corporale, sunt considerate formele de prezentare
și gradul de acoperire cu un strat de grăsime a razelor osoase ale regiunii șoldului,
cozii, spatelui, șalelor și coastelor (vezi tabelul 1.10). Punctajul condiției corporale
(body condition scoring -ul) – în perioada de montă trebuie să fie cuprins între 2 -3.
c. stimularea tehnologică a funcției reproducției
Mota și col. (2002) susțin varianta inducerii unui estru pe durata lactației ,
modalitatea practică de inducere a acestui estru fiind separarea purceilor de scroafă
pe o durată de patru ore / zi și contactul cu vierul pe durata a 15 minute, începând cu
a 8-a zi de lactație. Autorii susțin că, aplicând acest tratament, 80% din scro afe pot
deveni gestante chiar pe durata lactației.
Spencer și col (2003) propun înțărcarea timpurie , deci reducerea lactației și
administrarea unor înlocuitori de lapte pentru purcei; prin această măsură, chiar în
condițiile unui climat cald, se reduc pie rderile în greutate corporală și din grosimea
stratului de slănină și devine mai facil controlul intervalului înțărcare -concepție.
Înțărcarea eșalonată se utilizează cu scopul de a diminua efectul suptului și a
se susține deblocarea activității ovariene; Britt (1996) sugerează că are loc creșterea
activității ovariene și creșterea fertilității scroafelor la înțărcarea eșalonată a purceilor
cu 2 -3 zile înainte de data programată a înțărcării întregului lot. Cernescu (2004)
sugerează utilizarea unui spray -SOA pentru stimularea estrului.
.

33

d. întârzierea tehnologică a estrului/concepției; Tabelul 1.10
Criterii pentru stabilirea punctajului condiției corporale (PCC) la scroafe
PCC
(BCS) Șolduri/
coadă Șale Spinare Coaste Imagine 0
emaciată Șolduri foarte
proeminente.
Cavitatea fosei
ischiorectale
adâncă. Foarte înguste.
Procese spinoase
și transversale cu
margini tăioase.
Flanc foarte
adâncit. Vertebre
proeminente și
ascuțite pe
întreaga lungime a
spinării Coaste
individu -alizate
foarte
proeminente
1
slabă Șolduri
proeminente,
ușor acoperite.
Cavitate în jurul
cozii ușor
observabilă. Înguste cu
apofizele
proceselor
spinoase și
transversale ușor
acoperite.
Flanc adâncit. Vertebre
proeminente.
Grosimea stratului
de slănină în P2
< de 15 mm. (GS
<15 mm) Cutia costală
aparentă, dar
coastele mai
puțin
proeminente
2
moderată Șolduri
acoperite de
grăsime.
Cavitatea fosei
ischiorectale
ștearsă. Apofizele
proceselor
spinoase și
transversale
acoperite și
rotunjite. Flanc
ușor adâncit. Vertebrele vizibile
la nivelul
greabănului și mai
acoperite spre
spinare.
GS=15 -18 mm Coaste
acoperite, dar
palpabile.
3
bună Șolduri simțite
doar la palpația
profundă.
Lipsa cavității
din jurul cozii Apofizele
proceselor
spinoase și
transversale
simțite doar la
palpația profundă.
Flanc plin. Vertebrele se simt
doar la palpația
profundă.
GS=18 -20 mm Coaste
invizibile.
Palparea
profundă foarte
dificilă
4
grasă Șolduri
nepalpabile.
Baza cozii
adâncită în țesut
adipos Apofize imposibil
de palpat.
Flanc plin, rotunjit
la nivelul regiunilor
limitrofe Vertebre
nepalpabile
GS =20 -23 mm Coaste
nepalpabile
5
obeză Prin palpare, superficială sau
profundă, grosimea stratului de
slănină nu poate fi determinat. Linia mediană
apare ușor
adâncită.
Spinare dublă.
GS >23 mm Coaste
acoperite de un
strat gros de
slănină.

34
Executarea montei la cel de -al doilea ciclu survenit de la înțărcarea timpurie
este o decizie aparent în defavoarea fertilității; totuși, această măsură crește rata
ovulației, îmbunătățește concepția și supraviețuirea embrionară și fetală.
Mai mulți autori consideră că această măsură ar asigura o creștere a numărului
de purcei cu 0,9 -1,2 purcei născuți în viață. Spre exemplu, la scroafele de la care se
înțarcă 22 purcei / an, fiecare zi de prelungire a service -ului cauzează pierderea unui
număr de 22 purcei / 365 zile = 0,06 purcei. În mod firesc, plusul de 0,9 -1,2 purcei
presupune prelungirea service -ului mediu cu cel mult 15 -20 zile. [Cloves și col., 1994]
Totuși, măsura trebuie să survină după maximizarea teoretică a service -ului și trebuie
să fie coroborată cu prolificitatea parturiției anterioare și ordinul parturiției.
e. controlul terapeutic al intervalului înțărcare -concepție;
Pleacă de la premisa că, prin prelungirea acestuia și sincronizarea căldurilor,
s-ar prelungi service -ul de o manieră controlată, nu neapărat cu o durată egal ă cu cea
a unui ciclu sexual de 21 zile. Ca soluții posibile ar fi administrarea progestagenilor , la
diferite intervale de timp pe durata lactației și/sau în perioada de după
înțărcare. [Cernescu, 2004; Koutsotheodoros și col 1998] Prin această măsură, se
controlează durata intervalului înțărcare -estru, crește rata ovulației, se apreciază
supraviețuirea embrionară și crește prolificitatea parturiției următoare. Sechin și col.
(1999) sugerează administrarea PMSG, iar Cernescu (2004) -P.G. 600 , care ar permite
scurtarea intervalului înțărcare – estru, fără diminuarea prolificității parturiției următoare
f. inducerea ovulației în timpul lactației și/sau cât mai curând după
înțărcare
Are ca scop eliminarea anestrului de lactație, prin inducerea terapeutică a
ovulației cu ajutorul unor preparate gonadotrope. Unii autori [Bates și col., 2000,
Cernescu, 2004, Estiene și col., 1998] sugerează administrarea P.G. 600. Cele mai
multe studii s ugerează lizarea corpului galben format imediat după parturiție, prin
utilizarea unor preparate de tipul prostaglandinei PGF 2α – tratamentul este sugerat de
către unii autori [Armstrong și col 1999, Kirkwood și col., 1998 ], dar nerecomandat de
către alții [Koketsu, 2002], pentru efectul negativ manifestat asupra nivelului prolificității
parturiției următoare.
Totuși, m etoda utilizează avantajele „experienței estrale”, întrucâtva
asemănătoare cu factorul favorabil „service pe riod prelungit”.
Practic, controlul tehno -proficlactic al FR-service redus, asociat ThR-PR (vezi
tabelul 1.11) are în vedere diferite măsuri tehno -profilactice . Aceste măsuri sunt
diferențiate în funcție de tipul de FR-service redus (FRT sau FRT) și de existența sau
inexistența succesiunii FR lactație nereușită→ service period redus ; din acest motiv,
măsurile se cheamă măsuri tehno -profilactice diferențiate succesiv.
Spre exemplu, apariția lactației nereușite la scroafele cu o condiție corporală
deficitară este un FRT, iar decizia poate fi cea de eliminare (măsură prevăzută la
aliniatul v.) a scroafelor sau cea de diminuare a efectului acestui FRT asupra
prolificității viitoare. Măsurile ar putea fi cele de la paragrafele i. și ii. Dacă după FR-
lactație nereușită este iminentă apariția FRT-service redus (spre exemplu „tentația”
unui flushing – tabelul 1.11), recomandările ar putea fi în direcția a.→b.→d.→e.

35
Practic, înșiruirea de măsuri tehno -profilactice ar putea fi i.→ii.→a.
→b.→d.→e. dar, având în vedere faptul că b. este similar cu ii. și că măsura a. include
și măsura i., măsurile profilactice posibile sunt a.→b.→d.→e. În tabelul 1.11 sunt
exemplificate și alte situații posibile, de asemenea alte combinații nefiind excluse.
Dependent de succesiunea FR anterior prezentați, în cazul diferenței de
vârstă dintre scroafă și vier7, riscul parturițiilor reduse poate fi eliminat ; pur și simplu
nu se efectuează monte între parteneri cu diferențe mari de vârstă sau, în situații limită ,
diminuat prin reducerea diferenței de vârstă dintre scroafă și vier. Practic, utilizarea
vierilor mai tineri cu trei ani decât scroafele, al treilea FR aflat în ierarhia prezentată în
tabelul 1, este un factor care poate fi controlat, întrucât efectul acestuia depinde de
succesiunea primilor doi factori de risc.
Din cele prezentate, se observă importanța abordării ierarhice a factorilor,
precum și necesitatea abordării succesive și diferențiate a FR în raport cu efectul
produs asupra prolificității de FR precedenți. De altfel, decizia concretizării efective a
controlului tehno -profilactic și emiterea unui set de măsuri de eliminare, diminuare sau
ponderare a efectelor FR trebuie luată numai după o abordare economico -managerială
corectă.

Există posibilitatea ca eliminarea unui FR să coste foarte mult, iar evitare a
succesiunii să nu coste nimic, cel mult puțină atenție și cunoașterea efectivă a FR și a
efectelor eventualei succesiuni.

7 Studiul nu -și propune identificarea cauzalității în manifestarea FR; efectul FR se consideră
echiprobabil; pe de o parte, „vierul nu are experiență” și, pe de altă parte, scroafa poate fi „incapabil ă
senescent”. Aceasta nu înseamnă că, în situații concrete, cauzalitatea nu trebuie stabilită. Dimpotrivă. Tabelul 1.11
Exemple de gestiune și evitare a apariției FR -service period redus cu sau
fără antecedența FR -lactație nereușită
Condiție sau factor de risc
antecedent Factor de risc sau „măsură hazardată”
menită a corecta situația antecedentă Măsuri tehno -profilactice
succesive posibile, descrise
în studiu în paragrafele i.-v.
și a.-f.
Lactație de 35 zile,
pierderea a 25% din
greutate
(FR – lactație nereușită
absent) Reducerea terapeutică a service -ului
(FTR -service period redus) a.→ b.→ d.→ eventual și e.
Flushing și contact cu vierul
(FRT -service period redus) a.→ b.→ c.→ e.→ f.
Lactație nereușită, slăbire
accentuată – BCS = 1,5
(FRT – lactație nereușită
prezent) Reducerea terapeutică a service -ului
(FTR -service period redus) (v.) sau (i.) a.→ (ii.) b.→ d.
Flushing și contact cu vierul
(FRT -service period redus) (v.) sau (i.) a.→ (ii.) b.→
d.→ e.
Condiție bună, furajare ad
libitum, urmată de mamită
(FTR – lactație nereușită
prezent ) Reducerea terapeutică a service -ului
(FTR -service period redus) iii. → iv.→ a.→ c.→ e.
Flushing și contact cu vierul
(FRT -service period redus) iii. → iv.→ a.→ d.→ e.

36
Sintetizând elementele introduse prin controlul tehno -profilactic, se pot
menționa următoarele:
– controlul tehno -profilactic este o noțiune operabilă, condusă după un set de
principii privind abordarea factorilor de risc asociați tehnopatiei reproductive;
– principiile controlului tehno -profilactic pot fi: a) principiul ierarhiei; b) principiul
evitării succesiunii factorilor de risc și c) principiul abordării diferențiate;
– modalitatea de punere în practică a controlul ui tehno -profilactic se
concretizează prin măsuri tehno -profilactice diferențiate succesiv și
respectând cele trei principii.

D. Abordări strategice privind prevalența redusă a tehnopatiei reproductive
fertilitate scăzută.

Abordarea strategică în prevenția tehnopatiei reproductive presupune
controlul eficient al elementelor cu potențial tehnopat înainte de debutul manifestării
acestora; astfel, se pot lua diferite decizii privind viitorul scrofiței încă înainte ca aceasta
să fie considerată în categoria celor slab productive.
Decizia continuării sau eliminării femelei din efectivul matcă trebuie să fie o
activitate continuă (vezi fig. 1.2); strategic și dependent de condițiile fermei trebuie
fixate:
 momentele t1…tn când are loc evaluarea nivelului sau evoluției performanțelor
productive și reproductive;
 mărimile medii și prag acceptate ale caracterelor productive și reproductive;
 factorii FR1…FR n care au contribuit la plasarea animalului în categoria „minus –
variantelor”;
 factorii FR1…FR n care au contribuit la plasarea animalului în categoria „plus –
variantelor”;
În momentul identificării femelelor în categoriile minus -variante, după
cuantificarea factorilor de influență și stabilirea posibilităților tactice și operaționale de
intervenție pentru controlul factorilor de risc, decizia păstrării acestora în efectiv
depinde de gradul de risc pe care și -l asumă fermierul; există posib ilitatea ca scroafele
aflate la un moment dat t1…n să fie plasate în categoria minus -variante dar care, o dată
cu trecerea timpului și în condițiile existenței unor factori favorabili FF1…FF 2 sau a
controlului factorilor de risc, să -și revină și să ajungă în categoriile considerate cu
răspuns normal la tehnologia aplicată sau, de ce nu, chiar în categoria plus -variantelor.

Figura 1.2. Prevenția tehnopatiei reproductive – momente
decizionale
t0, t1; t2; t n momente în care se cuantifică performanțele productive și
reproductive; Tf – moment în care se cuantifică fertilitatea; FR 1…FR n – factori
defavorabili sau de risc; FF1; FF 2 – factori favorabili manifestării caracterelor
fenotipice.

37
În acest context, alături de metodologiile sugerate în prima parte a c apitolului,
analiza senzitivității și flexibilității fiecărui caracter la diferiții factori favorabili sau
defavorabili poate aduce informații deosebit de importante privind importanța și
abordarea strategică cea mai potrivită fiecărei ferme.
Dependent de nivelul fertilității (în fond gradul intensiv al reproducerii), tipul
problemelor și posibilitățile fermei, acțiunile strategice pentru abordarea intensivizării
fertilității sunt diferite și diferențiate (vezi tabelul 1. 12).
Așadar, tehnopatia reproductivă manifestată prin diminuarea fertilității ( TpR)
este o boală a turmei , succesiunea factorilor de risc ( FR) asociați ThR poate fi o cauză
suficientă pentru apariția ThR. Controlul tehno -profilactic ( CtP) prin măsuri tehno –
profilactice diferențiate succesiv permite eliminarea, ponderarea sau gestionarea
efectelor FR. Practic, pe de o parte, ThR, FR și CtP sunt noțiuni operab ile iar, pe de
altă parte, considerarea și utilizarea lor depinde de caracterul intensiv al
managementului dezvoltat întru abordarea problemelor imediate, dar conștientizând
ultima realitate sau mărimea de ieșire a sistemului reproductiv intensiv.

E. Tendințe și factori de risc asociați altor posibile tehnopatii asociate
reproducției animalelor

i) Factori de risc asociați fecundității
Fecunditatea sezonală la scroafe, definită ca diferența relativă dintre rata
fecundității din săptămânile 25–42 și rata fecundității din săptămânile de iarnă –
săptămânile 1 –18 ale aceluiași an, ajunsă la a numite valori poate fi încadrată în
categoria afecțiunilor tehnopate.
Există studii care releva implicarea factorilor tehnologici, a fotoperioadei și a
stresului termic [Auvigne a și col. 2010] în explicarea variaților fecundității.
Tabelul 1.12
Posibilități strategice pentru abordarea fertilității
Mărimea fertilității orientări strategice și tactice posibile
Fertilitate mare Susținerea creșterii ratei fătării
Reducerea numărului zilelor neproductive
Susținerea creșterii prolificității
Diminuarea pierderilor prin mortalitate din rândul sugarilor
Fertilitate medie Susținerea creșterii ratei fătării
Reducerea numărului zilelor neproductive
Susținerea creșterii prolificității
Fertilitate redusă Susținerea creșterii ratei fătării
Reducerea numărului zilelor neproductive
După McGlone și Pond, 2003

38
Aspectele prezentate comportă provocări tehnologice deosebite mai ales în
tehnologiile alternative de creștere; prin lucrările L9, L10. L11, L13 și L15 se poate
dovedi preocuparea pentru studiul mediului și impactului acestuia în producția și
reproducția a nimală la exploatarea în structuri neconvenționale.
La suine, în contextual in care scrofițele utilizate la reproducție au 55 -60%
carne în carcasă (în raport cu 45%, în urmă cu 30 de ani) și 15 -18% grăsime sau 18 –
20 mm statul de grăsime în punctul „P2” (fa ța de 27%, respectiv 30 -35 mm, în urmă
cu 30 de ani), infertilitate s e asociază cu diferiți factori a căror etiologie este certă dar
și cu factori de risc, astfel:
– infecunditatea poate fi cauzată de anomaliile de fecundație (polispermie,
poliandrie, digini a, genogeneză, partenogeneză, androgeneza, refecundare,
fecundație parțială) ;
– infecunditatea poate fi influențată de factori asociați mortalității embrionare
[Tasta și col., 2002] ;
– infecunditatea se asociază cu factori asociați diminuării ratei ovulației ;
– factori i asociați ratei concepției reduse pot și ei să cauzeze infecunditate;
– factori asociați tehnologiei de întreținere – stresul (stres general de adaptare
sau stres factorial – temperatură etc) sau tehnologiei de hrănire pot fi, de
asemenea asociați in fecundității [Peltoniemi și col., 2000]
– factori asociați anest rului postpartum prelungit pot fi asocia ți infecundității.
Studiul asupra infecundității sau doar asupra factorilor asociați a fost
considerat dintotdeauna cu atenție [Hammond, 1914] dar acum, i mportanța abordării
fecundității întră sub spectrul eficienței economice. Studiul fecundității poate p ermite
decelarea unor tehnopatii sau poate permite îmbunătățirea tehnologiei, în special a
tehnologiei de reproducere. Indiferent de direcția studiului ac esta este justificat prin
faptul că rezultatul va genera eficiențe economică.

ii) Factori de risc asociați natalității
În anumite circumstanțe și natalitatea scăzută poate avea o natură tehnopată.
Natalitatea sau raportul dintre numărul scroafelor fătate / nr. scroafelor inseminate
pentru obținerea unei fertilități de 30 purcei/scroafă și an trebuie să fie de 85 -90% [Gill,
2007]. Natalitate redusă se asociază cu o creștere a numărului de zile neproductive,
fapt care va cauza presiune asupra eficienței economice.
Factori genetici și fiziologici de tipul rasei/hibridului, a masei corporale, grosimii
stratului de slănină, vârstei a prima montă sau a intervalului dintre înțărcare și montă
[Tummaruk și col. 2007] intervin în variabilitatea natalității.
Factori manageriali de tipul modalității de depistare a căldurilor, duratei
lactației, numărului de ordine al fătării, tipul montei, timpul și frecvența montelor și
calitatea materialului seminal sunt asociați ratei fătării sau natalității [Young și col.
2010, Koketsu și col.1997]. Detectarea căldurilor o singura data pe zi (reduce rata
fătării cu 10,5% la scrofițe și cu 4,2% la scroafe), inseminarea târzie și monta simplă
monospermatică rămân în mod clar asociate dim inuării natalității [Varga și col. 2009 și
Kaneko și col 2013].

39
Considerată ca ultimă realitate într -un sector al fermei abordarea natalității din
perspectiva tehnopatiei va permite aprecierea performanțelor și verificarea punctuală
a factorilor asociați c are pot cauza diminuarea acesteia.

40
II. TENDINȚE ȘI ABORDĂRI ASUPRA TEHNOPATIILOR ASOCIATE NOILOR
PARADIGME ECO -ECONOMICE

i) Producția animală în contextul încălzirii globale

Încălzirea globală este un fapt unanim acceptat; intrinsec creșterea emisiei
gazelor cu efect de seră. În acest context în grijorătoare este nu doar creșterea
temperaturii ci și viteza cu care are loc această creștere – în ultimii 125 ani creșterea
a fost de 0, 06șC / decadă, dar în ultimii 25 ani creș terea a fost de 3,6 ori mai mare ,
respectiv cu 0,22șC / decadă. Organizații cu misiuni asumate în direcția protecției
planetei consideră că fenomenul trebuie să fie contracarat prin abordarea cu aplomb,
la nivel planetar (http://ww w.panda.org) , a următoarelor aspecte:
i. eficientizarea utilizării energiei,
ii. producerea energiei din resurse regenerabile,
iii. reducerea defrișărilor de păduri
iv. diminuarea emisiei, captarea și stocarea CO 2-lui.
Sistemele agro -zootehnice actuale interesează la toate nivelurile: utilizea ză
energie (combustibili și energia pentru obținerea fertilizanților si produselor fito –
sanitare), produce ingrediente pentru energii regenerabile (biocombustibili, biomasă,
biogaz), necesită defrișări forestiere pentru crearea pășunilor și generează emis ii de
gaze cu efect de seră. Considerând dinamica gazelor troposferice din sec. XVIII și sec
XXI s -au estimat creșteri semnificative de la 280 la 395 ppm (creștere de 41%) la CO 2,
de la 720 la 1850 ppm (creștere cu 157%) la CH 4 și de la 270 la 325 ppm (cr eștere cu
20%) la N 2O. Agricultura și sectoarele conexe nu sunt cei mai mari poluatori, dar
contribuie semnificativ la emisia gazelor cu efect de seră. La nivelul anului 2007, emisia
a fost de 7,1 Gt eq CO 2. Conform FAO, sectorul agricol contribuie cu 27% din emisiile
de CO 2 (2 Gt eq CO 2/an), 29% din emisiile de N 2O (2Gt eq CO 2/an) și 44% la emisiile
de CH 4 respectiv 3,1 Gt CO 2 eq/an (FAO 2013 / IPCC 2007) .
Cea mai poluatoare specie este Bos t aurus – taurinele de carne produc cu 65%
la emisiile de gaze cu efect de seră (vezi figura 1.3 ); aspectul este mai pregnant în
special în regiunile cu tehnologii mai puțin dezvoltate. Practic, regiunile geografice cu
niveluri ridicate ale producției animaliere din Europa și America de Nor d emană mai
puține emisii pe unitatea de producție de animală decât Africa, Asia sau America Latină
(Fig. 1. 4 -1.6).

ii) Impactul prefigurat al schimbăril oe climatice asupra sistemelor
agricole
Indiferent de tehnologiile de creștere și exploatare impactul schimbărilor
climatice devine previzibil; FAO și GACSA8 sugerează următoarele as pecte:

8 FAO = Food and Agriculture Organization și GACSA = Global Alliance for Climate -Smart Agriculture

41
a. Schimbările climatice vor afecta producția animalieră prin modificarea
cantității și calității furajelor disponibile pentru animal e. De asemenea, va
apărea o serie de modificări structurale ale biodiversi tății și resurselor genetice
a pajiștilor, fapt care va afecta digestibilitatea și calitatea nutritivă a furajelor.
(Thornton și col. 2009 ).

Figura 1.3 . Emisiile globale la principalele specii de animale
FAO 2013 / IPCC 2007

Figura 1. 4. Emisiile globale la principalele specii pe regiuni geografice
FAO 2013 / IPCC 2007

Figura 1. 5. Variații regionale ale producției și emisiei de metan (CH 4) provenit
din fermentațiile digestive ale taurinelor exploatate pentru producția de carne
După GLEAM9 citat de Opio și col., 2013

Figura 1. 6. Variații regionale ale excreției (N) pentru producerea unui kg
protein ă din laptele taurinelor exploatate pentru producția de lapte
După GLEAM citat de Opio și col., 2013.

b. Schimbările climatice vor avea un impact mai mare asupra sistemelor de
producție bazate pe pășunat decât asupra sistemelor mixte , deoarece
condițiile de creștere pe terenuri agricole cultivate sunt mult mai ușor de
manipulat – de exemplu, prin amendamente, irigare și protecție față de
acțiunea erozivă a vântului. (FAO 2006, p.47 ).
c. Temperatura corpului, mai mare de 45 -47 °C este le tală pentru cele mai multe
specii de animale; schimbările climatice vor avea impact direct asupra
animalelor cauzând manifestarea stresului termic (Thornton și col., 2009 ).
Deși rasele locale din zonele tropicale și subtropicale sunt relativ bine adaptate
la temperaturi ridicate, rasele productive din regiunile temperate nu sunt
adaptate climatul cald (Thornton și Herrero, 2010 ).
d. Creșterea temperaturii, concentrației bioxidului de carbon (CO 2) și fixarea
azotului (N), în condițiile asigurării necesarului de apă, generează o creștere
a producției vegetale primare (producția pășunilor și a culturilor agricole); în
condițiile penuriei de apă efectele sunt dezastroase, fapt care cauz ează
diminua rea drastică a producțiil or animaliere (Thornton și Herrero, 2010).

9 GLEAM = Global Livestock Environmental Accounting Model unde: LAC = Latin America and the
Caribbean, NEMA = Near East & North Africa și SSA = Sub -Saharan Africa

42
e. Regiunile geografice cu niveluri ridicate ale producției emană mai puține
emisii pe unitatea de producție de animală decât regiunile cu producții mai
scăzute (Fig. 1.4 – 1.6.). Aceasta îns eamnă că regiuni le care au producție
scăzută au cel mai mare potențial de reducere a emisiilor; cu toate acestea,
practicile de intensificare a producțiilor trebuie sa fie concordante climei și
resurse lor locale existente (Herrero și col., 2013).
În contex tul estimatei crize alimentare (la nivelul anului 2050 se estimează ca
populația va crește la 9,2 bilioane; aceasta înse amnă că necesarul de producții
animaliere va trebui să crească cu 200%), diminuarea impactului încălzirii globale
asupra nivelului produ cțiilor animale, pe de o parte, precum și diminuarea impactului
sistemelor de creștere asupra încălzirii, de partea cealaltă, devin provocări ale
tehnologiilor viitorului; indiferent de direcția abordării , aceasta trebuie să fie
sistemică.

A.Abordări eco -economice ale sistemelor agro -zootehnice
i) Definirea și conceptul agriculturii eco -economice
Lester Russel Brown , fondator al celebrului Worldwatch Institute , a introdus
conceptul de eco -economie prin cartea Eco-Economy: Building an Economy for the
Earth, apărută în 2001.
Eco-economia sau economia verde pare a fi rezultatul unei a treia revoluții
industriale, care va plasa activitatea economică și piața forței de muncă pe o cale nouă
de dezvoltare.

La începutul secolului al XXI -lea, economia are un impact distructiv asupra
sistemelor naturale suport, deoarece cererile unei economii în dezvoltare depășesc cu
mult producția naturală durabilă a ecosistemelor și mai ales potențialul de regenerare
pe cale naturală a resurselor vitale și a mediului înconjurător (Brown,2001, Capra
2005) .
Economia verde este o economie (tabelul 1.13) în care are loc o reconfigurare
a transporturilor, a construcțiilor și a sectoarelor energetice, crearea de bunuri și
servicii noi, inițierea de noi afaceri și furnizarea de milioane de noi locuri de muncă
(Brown, 2001).
Eco-economia înglobează două componente cu independență și autono mie
relativă; sistemul economic (economia reală) și ecosistemul (mediul natural
înconjurător), în calitatea lor de părți constitutive ale realității obiectual -naturale își au
propriul lor statut ontologic și deci mișcarea – funcționarea și evoluția lor este
guvernată de legile universului natural și de propriile lor l egi.
Economia reală cuprinde în structura și conținutul său ansamblul forțelor
productive, ansamblul relațiilor ce se statornicesc între oameni în cadrul activităților
economice.

43
La rândul său, sistemul ecologic global reprezintă ansamblul biocenozei și al
biotopului. Cele două sisteme – sistemul ecologic și sistemul economic au capacitate
de autoconservare, de autogenerare și de autoprogres. (http://www.scribd.com).
Abordarea materialului de față vine din perspectiva dezvoltării economice pe
termen lung, de la nevoia de a se manifesta dezvoltarea economică fără a afecta
mediul; abordarea nu este un simplu deziderat ecologist, ci înglobează o multitudine
de componente economice și sociale. Eco -economia dobândește un rol tot mai
important în dezvoltarea dur abilă, de unde necesitatea tot mai des dezbătută de a
asigura echitatea între generații, dar și în cadrul acestora.
Dezvoltarea umană este ecologic durabilă, în relație cu mediul, dacă
intervențiile și efectele impuse de activitățile umane (economice, teh nologice, sociale
sau culturale) nu alterează rata schimbării naturii și ecosistemelor într -un fel
necontrolabil de natură sau într -o formă ireversibilă din punct de vedere al generațiilor
viitoare. Deși conceptul de dezvoltare sustenabilă în mediu (suport ată de către mediu)
a apărut cu mai mult de 30 de ani în urmă, nici o țară nu are o strategie coerentă de
susținere a unei eco -economii pentru a reechilibra balanța carbonului, fosforului sau
potasiului sau pentru a stabiliza dinamica populației și pentru a-și conserva rezervele
de apă, pădurile, solurile și diversitatea regnului vegetal și animal.
Există mici germeni ai eco -economiei deja vizibili în unele țări; spre exemplu,
31 de țări din Europa și Japonia și -au stabilizat dimensiunea populațiilor, sat isfăcând
una dintre condițiile de bază ale eco -economiei. Cu toate valurile de refugiați, Europa
și-a stabilizat populația în limitele capacității sale de producție alimentară, cu un
surplus de cereale calculat pentru export, în vederea compensării deficit elor țărilor în
curs de dezvoltare.
Dintre toate țările, Danemarca este liderul eco -economiei; aceasta și -a
stabilizat populația, a interzis construirea de termocentrale pe cărbune, a interzis
utilizarea recipientelor de unică folosință pentru băuturi și 15% din energia electrică
provine din surse eoliene. În plus, și -a restructurat rețeaua de transport urban: 32%
din deplasările efectuate prin Copenhaga se fac cu bicicleta. Cu toate acestea balanța
carbonului nu este complet echilibrată (raportul dintre e misia și fixarea carbonului) , dar
tendința este spre echilibrare.
Ecoeconomia presupune o serie de modificări structurale; în mod cert, unele
industrii și profesii sunt favorizate în defavoarea altora (vezi tabelul 1.13).

Tabelul 1.13.
Modificări structurale pe care le presupune eco -economia
Industrii avantajate Industrii dezavantajate Profesii favorizate

agricultura durabilă
(silvicultura, piscicultura) industria extractivă (extracția
cărbunelui și a țițeiului) eco-economia
meteorologia
silvicultura

44
Prelucrare și adaptare după Brown, 2001
Prin juxtapunerea conceptelor de e co-economie al lui Lester Brown (2001) cu
cel de bio-economie al lui Nicholas Georgescu Roegen (1971 și 1996) în România se
lansează un nou concept: eco-bio-economia, definită ca fiind o economie a viitorului,
pusa în slujba vieții oamenilor prin utilizarea rațională a resurselor de mediu” (Bogdan,
2010 și 2011, Comșa și Bogdan, 2011).

ii) Contextul agriculturii durabile
Sintagma dezvoltare durabilă a fost utilizată prima dată de premierul
Norvegiei, Gro Harlem Brundtland , în anul 1987; atunci, în calitate de președinte al
Comisiei Mondiale de Mediu și Dezvoltare, el a prezentat raportul Viitorul nostru
comun, în care definea dezvoltarea durabilă ca f iind dezvoltarea care corespunde
necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de
a-și satisface propriile necesități .
Lewandowski și colaboratorii (1999)10 defineau agricultura durabilă ca fiind
gestionarea și utilizarea ecosistemelor agricole într-un mod care menține diversitatea
biologică , productivitatea , capacitatea de regenerare , vitalitatea și capacitatea de
funcționare , astfel încât să nu dăuneze altor ecosisteme și să poată îndeplini – în
prezent și în viitor – funcții ecologice, economice și sociale la nivel local , național și
global .
Conceptul de durabilitate s-a impus ca urmare a efectelor agriculturii
convenționale, în principal ca urmare a creșterii gradului de conștientizare a efectelor
negative ale sistemelor agricole intensive asupra mediului și a calității vieții
comunităților rurale (Biala și col., 2007).
Sistemele intensive se bazează pe uniformitatea genetică a culturilor si raselor
de animale , culturi agricole și rase care sunt vulnerabile la boli și dăunători .
Intensificarea și specializarea sistemelor agricole generează omogenizare în condiții
de maximă eficiență . Deși prin agricultura convențională se obțin r andamente ridicate,

10 ‘the management and utilization of the agricultural ecosystem in a way that maintains its biological
diversity, productivity, regeneration capacity, vitality, and ability to function, so that it can fulfill – today
and in the future – significant ecological, economic and social functions at the local, national and
global levels and does not har m other ecosystems
industria energetică
neconvențională (eoliană,
solară,
producerea de hidrogen și
celule de combustie)
industria ușoară – biciclete și
autovehicule electrice
industria metalurgică –
feroviară industria energetică clasică
(centralele termonucleare)
industria prelucrării lemnului
(defrișarea zonelor forestiere)
industria ușoară (produsele
de unică folosință)
industria automobilelor hidrologia
geologia
arhitectura
mecanica
ingineria eoliană/voltaică
consilierea familială
/religie

45
se menține o dependență puternică față de resursele externe , în special față de
energia fosilă , îngrășăminte chimice11 și față de utilizarea pesticidelor ( Biala și col.,
2007). În ultimul timp, a devenit evident că agricultura intensivă a fost cauza majoră a
problemelor de mediu și a pierderii biodiversității terenurilor agricole (Buckwell și
Armstrong -Brown, 2004) .
Utilizarea input -urilor mari, unul din principalii factori ai procesului de
intensificare , duce la o creștere a nivelului de producție / suprafață teren / unitate vită
mare dar intensificarea este asociată cu impactul negativ asupra mediului, în special
în termenii pierderii calității habitatului prin poluarea solului, a apei, aerului și chiar
intoxicații directe și diminuarea până la dispariția hranei pentru anumite specii (Pau
Vall și Vidal, 1999) . În același timp, zonele marginale improprii sistemelor de
agricultură intensivă sunt amenințate cu încetarea practicilor agricole și abandonarea
terenurilor . Toți acești factori conduc , de asemenea, direct sau indirect , la pierderea
biodi versității. (Biala și col., 2007)

iii) Conceptul de agricultură durabilă

Pentru exprimarea durabilității sistemelor agricole față de sistemele intensive
existente s -au utilizat mul te definiții și mai mulți termeni; fiecare abordare subliniază
valori diferite , prioritățile și practicile utilizate în cadrul ag ro-sistemelor (Pretty, 2002)
Agricultura durabil ă se concentrează pe tipurile de tehnologii , în special
strategii prin care se reduce dependență de energiile neregenerabile ori diminuarea
resurselor cu impact nefavorabil asupra mediului; în categoria acestora pot fi incluse:
agricultura ecologică , culturile permanente, agricultura cu consumuri reduse – de tip
low input , strategiile biodinamice , mediul sensibil , agricultura bazată pe comunitate și
agricultura extensivă. Există dezbateri intense dacă sistemele agricole care utilizează
aceste strategii au suficiente caracteristici care să le califice drept durabile. (DFID ,
2002)
O a doua interpretare mai largă, care este și abordarea prezentei lucrări, se
concentrează mai mult pe conceptul de agricultură durabilă și merge dincolo de
sistemele sau practicile agricole . În acest caz, d urabilitatea sistemelor agricole se
consideră în termeni de rezistență (capacitatea sistemelor a de tampona șocurile și
stresurile ) și persistență (capacitatea sistemelor de a merge mai departe). Această
abordare presupune capacitatea agro-sistemului de a se adapta la schimbările
condițiilor externe și interne .

11 1 kg N se obține cu 36.000 kJ energie, sau 1,0 l combustibil; în același timp 1 kg fertilizant cu nitrat
de amoniu (NH 3NO 2) – exprimat în eq CO 2 (CO 2, CH 4 și N 2O) are 2,38 kg CO 2. Practic, un teren agricol
fertilizat anual cu 200 kg/N /an presupune un cost de 20.000 l combustibil sau emisii de 47.600 Kg eq.
CO 2 în atmosferă.

46
Parametrii conceptuali ai sustenabilității s-au extins de la un accent inițial pe
aspectele de mediu la dimensiuni economice și, mai apoi, la dimensiuni sociale și
politice (Cernea, 1991; DFID , 2004) ; fiecare din aspectele menționare presupune:
Dimensiunea ecologică – preocupările de bază sunt de a reduce efectele
negative asupra mediului și asupra sănătății exterioare (sanogenezei) pentru a
consolida și de a folosi resursele locale ale agrosistemelor și a conserva
biodiversitatea . Preocupări mai recente în acest domeni u presupun recunoașterea
externalităților utilizate în agricultură considerate pozitive pentru mediu.
Dimensiunea economică – perspectivele economice ale agriculturii durabile
caută să atribuie o valoare activelor ecologice și, de asemenea, să includă un interval
de timp mai lung în analiza economică . De asemenea, dimensiunea economică se
referă la subvențiile care promovează evitarea epuizării resurselor sau concurența
neloială cu alte sisteme de producție (L9).
Dimensiunea socială și politică – susține multe probleme legate de echitatea
schimbărilor tehnologice. La nivel local , agricultura durabilă este asociată cu
participativitatea fermierilor, grupul de acțiune și de promovare al instituțiilor locale ,
cultură și tipul de agricultură al comunității . La nivel superior , preocuparea este legată
de politici care au ca strategie reducerea sărăciei .
Pentru abordarea studiului de față în contextul agriculturii românești, cele trei
dimensiuni (își schimbă și prioritatea și semnificația, impunându -se, indifere nt de
agrosistemul considerat: i) eficiența economică, ii) sustenabilitatea în mediu și iii)
acceptarea socială . În fapt, acceptarea socială și sustenabilitatea în mediu a resurselor
productive succed rentabilității economice , care trebuie să asigure un nivel de trai
satisfăcător pentru fermierii implicați în procesul de producție . Agricultura este parte
integrantă a societății românești, aducând contribuții semnificative în economia
românească și în comunitatea rurală, cu impact în securitatea alimentară.
Sistemele agricole sunt, de asemenea, strâns conectate cu mediul
înconjurător; conexiunea se face nu numai prin resursele utilizate – sol și apă – ci și
prin faptul că sistemele agricole afectează și sunt afectate de mediul de la nivel local ,
regional și global . La nivel global, regional sau local, sistemele agricole sunt situate în
cadrul larg al sistemelor economice, sociale și de mediu. Aceste sisteme sunt în mod
inextricabil legate unele de altele, interacționează și generează forțe care influențează
natura și direcția producției agricole.
Forțele cheie sunt cele economice, semnalele sociale, politica guvernamentală
și tehnologia. În timp, aceste forțe care concură la existența fermei au evoluat în mod
considerabil și în ultimii ani au devenit mai com plexe. (McRae și col., 2000). Forțele
directoare ale agriculturii se află sub spectrul creșterii demografice, globalizării,
eficienței economice, schimbărilor tehnologice și cererii pieței, fapt care g enerează
creșterea producției agricole , uneori cu consecințe asupra mediului . În același timp ,
abordarea actuală și preferințele societății solicită o agricultură cât mai ecologică – cu
un impact redus asupra mediului înconjurător . (Poux, 2007).

47
La nivelul fermei , tehnologia este un element în continuă schimbare, un
element care a modificat modul în care producătorii utilizau resursele naturale în
ultimele două secole. Acest lucru a fost evident în special în timpul exploziei
tehnologice din ultima parte a secolului trecut [55]. Unele tehnologii au avut efecte
adverse neanticipate asupra mediului – în consecință, efectele schimbărilor
tehnologice asupra mediului sunt obiectul unor dezbateri c onsiderabile (vezi
dezbaterea asupra utilizării sau neutilizării OMG -urilor) . Pe de altă parte , utilizarea
tehnolog iei a permis fermierilor obținerea de pe aceleași suprafețe de terenuri a unor
producții și materii prime alimentare din ce în ce mai mari .

a) Sisteme agricole cu costuri reduse (de tip low input)

Sistemele agricole cu costuri reduse – sisteme de tip low input – încearcă, ori
de câte ori este posibil, să optimizeze gestionarea și utilizarea materiilor prime din
producția internă (resursele fermei) și să mini mizeze utilizarea de materii prime din
exteriorul fermei (resurse externe fermei, cum sunt îngrășămi ntele cumpărate și
pesticidele) , pentru a reduce costurile de producție , pentru a evita poluarea apelor de
suprafață și a celor subterane , pentru a reduce reziduurile și pesticidele din alimente ,
pentru a diminua în general riscul fermierului și pentru a crește profitabilitatea fermei ,
atât pe termen scurt cât și pe termen lung (Parr și col., 1990).
Termenul low input este oarecum inadecvat și destul de nefericit ales
deoarece duce cu gândul la faptul că agricultorii ar trebui să fie lipsiți de bani, să de țină
culturi năpădite de b uruieni ori lăsate pradă dăunătorilor . În fapt , termenul de low input
(intrări reduse) se referă la faptul că sunt cumpărate doar foarte puține materii prime
externe – de regulă, acestea fiind reprezentate de combustibili, îngrășă minte chimice
și pesticide – dar sunt utilizate la maximum resursele fermei – cum sunt : gunoiul de
grajd , sistemele de culturi de tip cover crops , management ul performant etc .
Astfel , un termen mult mai precis și mai potrivit care ar defini caracterul unui
astfel de sistem nu ar fi cel de intrări reduse (low input) ci, mai degrabă, cel de
consumuri reduse . Indiferent de abordarea avută în vedere, rămâne o întrebare care
nu are un răspuns bine conturat – care es te limita intrărilor din exteriorul fermei?
(Norman, 1997).

b) Caracterizarea sistemelor de tip low input
La nivelul statelor Europei există diferite tipuri de sisteme low input ; toate
acestea au în comun utilizarea relativ scăzută a resurselor exter ne, cum ar fi produsele
agro-chimice, îngrășămintele artificiale , concentrate și nuclee furajere sau sisteme de
irigații. De cele mai multe ori, aceste sisteme sunt asociate cu obținerea unor venituri
mai reduse, dar cu păstrarea neafectată a mediului (apă, aer, sol și climă ),
biodiversității și peisajului din mediul rural .
În Europa conform clasificării lui Elberse și Andersen , cele mai frecvente
sisteme de tip low input sunt:

48
– fermele ecologice – din egl. organic farms
– fermele cu valoare naturală mare – din engl. high nature value farms
– fermele cu intrări reduse – din engl. low input farms

Fermele ecologice
Fermele ecologice sunt acele ferme în care se practică agricultura ecologică.
Agricultura ecologică susține atât în prezent cât și în viitor agricultura și alimentele
sănătoase, protejarea solului , apei și a climatului , promovând biodiversitatea și
necontaminarea m ediului înconjurător cu substanțe chimice sau produse ale ingineriei
genetice (Tirado, 200 9).
Practic, agricultura ecologică este o formă de agricultură care se bazează pe
practici agricole de tipul rotației culturilor , utilizării îngrășămintelor naturale (gunoi,
compost și îngrășăminte verzi ) și a metodelor biologice de combatere a dăunătorilor .

Figura 1. 7. Reprezentarea grafică a sistemelor agricole de tip low inpu t
Redesenare după Elberse și Andersen,2007

Agricultura ecologică utilizează îngrășăminte și pesticide , dar exclude sau
limitează foarte strict utilizarea îngrășămintelor sintetice, a pesticidelor (care includ
erbicide , insecticide si fungicide ), a regulatorilor de creștere a plantelor (cum ar fi
hormoni), a antibioticelor (pentru animale) , a aditivilor alimentari , a organismelor
modificate genetic, a nămol urilor de epurare și a nanomateriale lor . În cazul fermelor
ecologice, producțiile mai mici sunt, de obicei, compensate de prețurile mai mari ale
produselor ecologice (Elberse și Andersen,2007).

Fermele cu valoare naturală mare
Fermele cu valoare naturală mare, concept dezvoltat la începutul anilor ’90,
sunt acele ferme care, prin activitățile și caracteristicile terenurilor agricole, favorizează
biodiversitatea sau supraviețuirea speciilor și habitatelor de interes pentru conser vare
(Baldock și col., 1993).
Caracteristicile definitorii ale fermelor cu valoare naturală mare sunt date de i)
caracterul extensiv, de ii) prezența vegetației semi -naturale și de iii) diversitatea mare
a culturilor care acoperă suprafața de teren (mozaic de culturi agricole, vegetație
seminaturală, pajiști etc.).

Fermele de tip low input
Ferma de tip low input este o entitate care se poziționează corect atât în
sistemul agricol cât și în cel ecologic. Practic, ac eastă fermă solicită un management
corespunzător al agro-ecosistemului din care face parte.
Principiile importante ale fermei cu costuri reduse (de tip low input) sunt:
i) diversificarea culturilor agricole

49
ii) diversificarea categoriilor de animale
iii) rotația culturilor
iv) gestionarea circuitelor de materie organică .
Tehnicile agricole utilizate în ferma de tip low input variază de la utilizarea
cunoștințelor tradiționale la utilizarea de erbicide și insecticide bacteriene , care
înlocuiesc echivalentele lor sintet ice. De asemenea, se practică c ulturile mixte ,
fertilizarea verde , compostarea , utilizarea de materiale ecologice locale , reducerea
lucrărilor solului ( no tillage ) și reducerea utilizării preparatelor biodinamice . Atunci când
principiile și tehnicile sunt corect aplicate , susținute corespunzător și apreciate
îndestulător , nevoia de input -uri sintetice aproape că dispare .
Cu toate acestea, în ferma de tip l ow-input nu sunt interzise resursele
chimice/sintetice – acestea sunt doar diminuate. Practicile fermei de tip low input sunt
mai degrabă abordări de bun simț decât abordări ale ultimelor cuceriri tehnologice. Cu
toate acestea, cea mai mare problemă și provocare rămâne d ezvoltarea
competențe lor fermier ilor (http://www.fao.org).
În Europa, fermele de tip low input sunt întâlnite îndeosebi în Suedia , Marea
Britanie , Franța , Italia , Spania și Portugalia ; conform unui studiu efectuat la nivelul
anului 2000 în fermele de tip low input12 cheltuielile anuale cu resursele din afara fermei
au fost de 33 de euro / ha. Cele mai multe ferme au fost cele de bovine și ovine cu
sisteme bazate pe pășunat. Conform studiului, în fermele de tip low input se utilizau
19 kg N pe hectar pe an , în timp ce în fermele de aceeași dimensiune , dar de tip high
input, se utilizau 126 kg N / ha și an. De asemenea, la fermele de tip low input se
distribuiau anual 0,2 kg de ingrediente active de pesticide / hectar , iar in fermele de tip
high input se utilizau 3,7 kg (Elbersen și Andersen 2007).

c) Evaluarea sistemelor agricole
Evaluarea sistemelor agricole în relație cu impactul asupra mediului se poate
realiza în mai multe etape și prin mai multe metodologii; una dintre metodele
standardizate este metodologia evaluării ciclului de viață13; această metodologie are
ca obiectiv evaluarea completă , prin considerare pe cât posibil a tuturor factorilor cu
impact asupra m ediului. Categoriile de impact asupra mediului includ aspecte care
derivă din necesarul de energie , încălzirea globală , formarea ozonului , eutrofizare ,
acidifiere , ecotoxicitate , toxicitatea pentru om , precum și impactul asupra biodiversității
și a calității solului ; evaluarea permite încadrarea fermelor în categoria celor de tip low
input . Evaluarea ciclului de viață este o metodologie standardizată internațional ( ISO

12 Acestea au fost clasificate drept ferme de tip low input, plecându -se de la tipul cheltuielilor medii ale
ferme lor; la nivelul UE-15 în anul 2000 cheltuielile cu input -urile erau defalcate astfel : 22% din cheltuieli
pe îngrășăminte , 18% privind protecția culturilor și 60 % pe furaje concentrate.

13 LCA = Life cycle assessment methodology ; LCA este o metodologie standardizată prin standardul
ISO 14040, din 2006. LCA presupune compilarea și evaluarea intrărilor, ieșirilor și a impactului potențial
asupra mediului al unui sistem de producție/agrosistem pe tot parcursul ciclului său de viață.

50
1997, 1998 și 2006) de evaluare integrată a impactului fermei asupra mediului.
Cercetări recente sugerează că metodologia LCA poate fi utilizată cu succes la
evaluarea producțiilor animaliere ( Cederberg și Mattsson 2000; Haas și col., 2001 ;.
Casey și Holden, 2005) și a sistemelor de producție (Ogino și col., 2004 și 2007).
Metodologia evaluării ciclului de viață, conform standardului din 2006 (conform
ISO 14040, vezi figura nr. 1. 7) are patru faze și anume:
1. Definirea scopului și domeniului de aplicare : prin această fază se conturează și
definește scopul studiului , limitele sistemului considerat , unitățile funcționale și
cerințele în ceea ce privește calitatea datelor etc.
2. Evaluarea ciclului de viață : în această fază are loc colectarea datelor pentru
sistemul de producție analizat , evaluarea emisiilor și calcularea resurselor
utilizate pe întregul ciclu de producție .
3. Evaluarea impactului : pentru a face interpretarea și comunicarea rezultatelor
mai facilă, inventaru l ciclului de viață este cuantificat/ agregat în mai multe
categorii de impact .
4. Interpretare a: în această fază, rezultatele sunt analizate cu scopul de a stabili
prioritățile de acțiune și de a alege cea mai bună alternativă .

1. Definirea scopului și domeniului
Primul pas al metodologiei LCA este definirea scopului – a sferei de aplicare
a analizei , a motivelor efectuării acesteia, respectiv caracterul rezultatelor obținute :
publice sau confidențiale .
Domeniul de aplicare cuprinde : sistemele care urme ază să fie studiate;
funcțiile sistemului sau , în cazul studiilor comparative , funcțiile sistemelor ; unitate
funcțională ; limitele sistemului, procedurile de alocare ; categoriile de impact selectate
și a metodologiei de evaluare a impactului , precum și interpretările ulterior utilizate;
ipotezele ; limitările ; cerințele inițiale de calitate ale datelor ; tipul de analiză critică , dacă
este cazul, respectiv tipul și formatul de raport solicitat pentru studiu .
În materialul de față , scopul analizei este impactul asupra mediului a
sistemelor de producție de tip low input comparativ cu celelalte sisteme, în special
sisteme le convenționale.
În cazul sistemelor agro -zootehnice sistemului de producție nu mai are impact
asupra mediului după livrarea producției , respectiv transportul, prelucrarea acesteia,
distribuția, vânzarea ( en gros sau en detail ) sau consumul produselor alimentare,
abordarea metodologiei LCA se face pe un sistem delimitat de proprietatea fermei –
vezi figura nr. 1. 8 și 1.9.
Pentru o analiză corectă a sistemelor agricole este esențial să se stabilească
limitele corespunzătoare ale sistemului; sistemele agricole pot fi comparate la nivelul
speciilor/categoriilor (figura nr. 1.8 ), la nivel de fermă ca întreg (figura nr. 1. 9) sau din
punctul de vedere al oricărei tehnologii aplicate sau aplicabile.

51
În cazul analizei fermelor, impactul asupra mediului se stabilește în raport cu
unitatea sau unitățile funcționale care pot servi drept referință în sistemul agricol
considerat. În concordanță cu abordarea de față și în acord cu cercetările lui Nemecek
și colaboratorii (2005) efectuate pentru ferme din Suedia , caracterul multifuncțional al
agriculturii poate fi cuantificat prin trei unități funcțio nale, după cum urmează:
i) Unitatea funciară, care cuantifică utilizarea terenurilor – descrie cultivarea
terenurilor , astfel încât să se reducă la minimum impactul asupra mediului /
suprafață și / unitate de timp ; de regulă, reducerea impactului se realizează
prin diminuarea intensității de utilizare a terenurilor . Această funcție reflectă
în principal perspectiva societății, dispuse să păstreze neutilizate terenurile
pentru producția agricolă . Funcția terenurilor este măsurată prin utilizarea
acestora / an și hectar.

ii) Unitatea productivă : activitatea agricolă are ca scop obținerea producției
animalelor, furaje lor sau biomas ei pentru alte utilizări (bioenergie, materiale
regenerabile etc ). Scopul este acela de a minimiza impactul asupra mediului
/ unitatea produs. Această funcție reflectă perspectiva consumatorilor mai
mult sau mai puțin avizați în problema sustenabilității în mediu . Unitatea de
producție este cuantificată prin unități fizice de tipul substanței uscate
produse (kg SU) sau energiei nete produse ( MJ / lactație).
iii) Unitatea financiară : din punctul de vedere al fermierului , venitul este
principala motivație pentru producția agricolă . Scopul este de a minimiza
impactul asupra mediului / unitatea de monedă , astfel încât să se
maximizeze eco-eficiența .
Evaluarea ciclului de viață permite o abordare relativă , care este structurată în
jurul valorii unității funcționale . Această unitate funcțională definește ceea ce este
expus studiului; ulterior, toate intrările și ieșirile din inventarul ciclului și toate analizele
sunt raportate/relative la unitatea funcțională ; în consecință, profilul evaluării ciclului
de viață este legat de unitatea funcțională (ISO, 2006) .

Figura nr. 1. 8. Limitele sistemului în analiza sistemelor de producție prin
LCA, la nivel de rotație a culturilor
Prelucreare după Nemecek și col., 2005

Figura nr. 1.7 . Fazele evaluării ciclului de viață (LCA)
Preluare după Standardul ISO 14040 din 2006

52
2. Analiza inventarului / stocurilor ciclului de viață

Analiza stocurilor/inventarului implică proceduri de colectare a datelor și de
calcul pentru a cuantifica intrările și ieșirile relevante ale agro -sistemului considerat .
Colectarea datelor pentru fiecare unitate încadrabilă între limitele sistemului
face referire la:
⎯ intrările de energie , intrările de materii prime , intrările auxiliare și ale altor
resurse fizice ;
⎯ producții principale, producții secundare și deșeuri;
⎯ emisiile din aer , evacuări în apă și în sol;
⎯ alte aspecte legate de mediu .
Pentru a obține date reprezentative pentru agrosistemele studiate, fie se
colectează date de la un număr suficient de mare de ferme, fie se modelează diferite
surse de date .

Figura nr. 1.9 . Limitele sistemului în analiza sistemelor de producție prin
ECV, la nivel de fermă ca întreg
Prelucreare după Ogino si col, 2008

În primul caz se poate obține o bază de date bună , dar care de multe ori nu este
fezabilă . Prin urmare, datele de producție sunt adesea modelate în baza unor date
statistice , date contabile, date provenite din fermele pilot, sondaje , date de la serviciile
de extensie, experimente de teren și cunoștințe de specialitate . În plus, față de datele
de producție e nevoie de:
i) baze de date care conțin inventarul ciclului de viață al tuturor intrărilor și
proceselor care au loc în sistemul studiat
ii) modele de calcul a emisiilor din fermă și a celor de pe suprafețele cultivate ,
deoarece măsurarea acestor emisii nu este fezabilă .

3. Evaluarea impactului ciclului de viață
Agrosis temele prezintă multe aspecte specifice care trebuie să fie luate în
considerare în evaluarea impactului ciclului de viață . Cultivarea terenurilor agricole are
efecte diferite asupra mediului , cum ar fi efectele asupra biodiversității , impactul asupra
calității solului (fizice, chimice și biologice ) și efectele asupra peisajului . În plus , emisiile
provenite din terenul agricol prezintă un risc mai mare de poluare , deoarece poluanții
pot intra în lanțul alimentar uman . Practic, la evaluarea sistemelor de exploatare
agricolă aceste aspecte specifice trebuie să fie luate în considerare .

53
4. Interpretarea
Pentru a analiza impactul sistemelor agricole asupra mediului, confor m
elementelor din figura nr. 1.10 , se abordează trei grupe de factori care cuantifică
efectul agrosistemului asupra mediului , după cum urmează:
– i) managementul resurselor – energie , mecanizare și infrastructură – categorie
puternic legată de necesarul de energie , de potențialul de încălzire globală și
de formare a stratului de ozon;
– ii) man agementul nutrienților – fertilizare – are efecte asupra eutrofizării și
acidifierii solului;
– iii) managementul poluanților – măsuri de protecție a plantelor – legat de
potențialul de ecotoxicitate acvatică și terestră , precum și de potențialul
toxicității asupra omului;
– managementul iv) calității solului și a v) biodiversității este asociat cu impactul
pe care îl au toate cele trei axe de management (resurse, nutrienți și poluanți)
– prin urmare, fiecare axă trebuie tratată și gestionată separat, pentru a
gestiona corespunzător calitatea solului și biodiversitatea.
Practic, analiza de ansamblu a unei sistem trebuie să acopere fiecare dintre
cele cinci grupe de factori.

d) Conversia sistemelor agricole
Sistemele de tip high input, cu impact mai mare asupra mediului, pot fi
convertite în sisteme de lip low input, mai prietenoase cu mediul (Nemecek și col.,
2008) ; se cunosc mai multe posibilități pentru aceasta transformare:
1. conversia totală de la ferma convențională sau intensivă la ferma organică
sau integrată
2. optimizarea sistemului agricol existent prin:
a) o extensivizare totală a fermei – spre exemplu, prin utilizarea sistemelor
de pășunat, prin reducerea f recvenței coaselor și a nivelul de fertilizare.
b) o extensivizare parțială , în cazul în care numai anumite intrări/resurse
externe sunt reduse .
În contextul celor anterior prezentate, orice activitate de conversie sau
extensivizare poate fi considerată din perspectiva celor trei axe de management cu
impact asupra calității solului ș i a biodiversității – vezi figura 1. 10.
Spre exemplu, Nemecek și col., 2005 și Schaller și col., 2 006 prezintă (vezi
tabelul 1.16) impactul conversiei, extensivizării totale sau parțiale prin diferite
tehnologii și practici agricole asupra celor cinci grupe de factori.
Conform datelor din tabelul 1.14, impactul agriculturii ecologice asupra
mediului este în general favorabil sau foarte favorabil atunci când este evaluat în raport
cu sistemele cu producții integrate . Acest lucru apare în special în gesti onarea
poluanților, gestionarea resurselor și a biodiversității .

54
Figura nr. 1. 10. Axe de management cu impact asupra calității solului și
biodiversității
După Nemecek și col.,2005

Evaluarea favorabilă a agriculturii ecologice se aplică doar parțial în cazul
gestionării nutrienților; efectul favorabil nu poate fi considerat în cazul producției
ecologice (kg produs ecologic) , potențialului de încălzire globală , formării de ozon
eutrofizării și acidifierii , comparativ cu sistemul producției integrate.
De asemenea, n u există diferențe privind gestionarea c alității solului; în rotația
culturilor se administrează o cantitate echivalentă de îngrășăminte organice . În fermele
organice e nevoie să crească producțiile culturilor cu intrări limitate – în special pentru
producțiile de cartofi și cereale – dar și reducerea la minimum a pierderilor de azot .
Comparativ cu sistemele cu producții integrate, agricultura convențională –
analizată pentru culturile de grâu și rapiță – a fost în mod clar defavorabilă, în special
privind gestionarea poluanților; de asemenea, eutrofizarea și biodiversitatea au fost
mai puțin favorabile.
Extensivizarea parțială a agrosistemului, prin reducerea intensității de cultivare
a solului (analiză a fermelor în ca re nu se practică aratul pământului vs. cele cu
arătură) prezintă avantaje legate de consumul redus de energie (aratul este un proces
consumator de multă energie), pierderile mici de substanțe nutritive și o calitate
îmbunătățită a solului – ca urmare a structurii solului și a biomasei din sol (în special a
râmelor). În această abordare, î ncă nu s -a reușit tranșarea disputei privind impactul
aplicațiilor frecvente de glifosat asupra ecotoxicității.
Extensificare parțială prin reducerea fertilizării a avut efecte pozitive asupra
tuturor factorilor care acționează asupra mediului , în special atunci când s -a considerat
ca unitate funcțională suprafața de teren agricol .

Tabelul nr. 1.14
Reprezentare sintetică a analizei impactului asupra mediului a diferiților factori
tehnologici

Factor Sistemul de producție Aratul solului Îngrășământ Forma îngrășăm.
Nivel analizat organic convențional redus redus organic
vs. referință vs. sistemul integrat vs. normal vs. normal vs. mineral
Unitatea funcțională ha kg ha kg ha kg ha kg ha
Manag. resurselor ++ +/- 0 0 + + +++ 0 +++
Manag. nutrienților ++ 0 – 0 + + +++ ++ –
Man. poluanților +++ +/- – – +/- +/- + 0 +
Man. biodiversității ++ na – na na na ++ na 0
Man. calității solului 0 na 0 na ++ na – na +++

55

Prelucrare după: Nemecek și col., 2005 și Schaller și col., 2006

Singura excepție este cea legată de gestionarea calității solului , care, în cazul
în care are loc reducere a îngrășământului organic are efecte negative, cauzate de
cantitatea mai redusă de materie organică raportat ă la unitatea de produs, impactul
este mai redus, dar apare ca fiind favorabil, în principal la gestionarea nu trienților . Prin
urmare, extensificarea prin r educerea îngrășăm ântului poate avea efecte pozitive
asupra mediului , dar va diminua rentabilitatea și producția.
Alegerea tipului de conversie depinde de rezultatele analizei de impact, de
voința fermierului și este influențată de către societate.

iv) Proiectarea tehno logică în contextul eco -economic

Groenestein (2004) susține că proiectarea tehnologică cuprinde două etape
principale: prima este concretizată în căutarea și definirea problemelor existente ,
survenite sau iminente și a doua este soluționarea problemelor.
Privit din perspectiva economică și a satisfacerii nevoilor comportamentale –
a stării de welfare, sistemul de exploatare cel mai bun este acela care permite
obținerea eficienței economice în condițiile satisfacerii indicatorilor productivi,
concomitent cu cei ai stării de welfare (parametri anatomici, fiziologici și
comportamentali). Practic, sistemul de exploatare ales ar trebui să satisfacă multumitor
aspectele prezentate în tabelul 1.15 (gradul satisfacerii se marchează cu un x, xx sau
xxx); semnifica ția elementelor prezentate în tabel fiind adnotata în subsolul paginii.
În cazul suinelor, problemele majore care se conturează la proiectarea
tehnologică a exploatațiilor sunt:
– imaginarea unor condiții de exploatare cu respectarea cerințelor de mediu și
poluare;
– imaginarea unor sisteme eficiente economic;
– asigurarea condițiilor de welfare, ca urmare a presiunilor legislative și a
presiunilor sociale.
LEGENDĂ:
Clase de apreciere:
– foarte nefavorabil
– nefavorabil
– tendință nefavorabilă
0 diferențe nerelevante
na fără clasă

+/- rezultate favorabile sau nefavorabile
+ tendința favorabilă
++ favorabil
+++ foarte favorabil

56

În identificarea și d efinirea problemelor cu care se confruntă proiectarea
tehnologică, se pleacă de la faptul că welfare -ul reprezintă calitatea vieții așa cum o
experimentează animalul cu toate că, foarte important de subliniat, nu toate tipurile
comportamentale manifestate natural sunt necesar e spre a fi susținute în sistemele de
exploatare, spre exemplu: comportamentul sexual, comportamentul agonistic etc.
Așadar, prima etapă a proiectării, respectiv definirea sau identificarea
problemei, solicită:
– identificarea cerințelor sau necesităților an imalului;
– definirea corectă a problemei survenite în baza cerințelor animalului;
– stabilirea necesarului (inventarului) cerințelor care trebuie satisfăcute.
În cazul exemplificat, pentru exploatarea suinelor sunt sugerate câteva nevoi
sau cerințe și modalit atea asigurării acestor cerințe prin proiectare tehnologică.
Spre exemplu, pentru a se asigura ultima nevoie din tabelul 1.16, cerința
privind odihna animalelor, se impune ca adăpostul și managementul exploatării să
asigure:

14 Productivitatea – cu referire la: productivitatea animalelor; necesarul de muncă umană și costul
producției, balanța azotului, marja brută și profitul.
15 Nivelul anatomic – cu referire la: tăria oaselor și rata leziunilor; plăgi, în special ale pielii (mușcături,
depila ții etc.)
16 Nivelul fiziologic – cu referire la: indicatorii endocrini ai stresului; presiunea sangvină, rata re spirației
și revoluția cardiacă și starea de sănătate – cu referire la: prevalența bolilor; nivelul protecției imunitare.
17 Comportamentul – cu referire la: menținerea actelor comportamentale normale (stațiune, mers,
odihnă, furajare, adăpare etc.); păstrarea nealterată a comportamente lor: reproductiv, socializare și
interacțiune mamă -nou-născut și/sau alte comportamente specifice vârstei sau lo curilor în absența
anomaliilor comportamentale, ticurilor și stereotipurilor .

Tabelul 1.15
Matricea stării de welfare și eco -economici
Categoria Satisfacerea parametrilor
Productivi14 Anatomici15 Fiziologici
/ sănătate16 Comporta –
mentali17
Purcei nou -născuți O O O O
Tineret în creștere O O O O
Animale de reproducere O O O O
Scroafe în lactație O O O O
Adaptare după McGlone,2002

57
– spațiu suficient, astfel ca toate animalele să poată adopta simultan poziția
decubitală;
– perioade de liniște tehnologică, în acord cu bioritmul animalelor;
– suprafață de odihnă uscată, acoperită cu așternut – paie, talaș sau covor din
masă plastică.
Etapa sau faza a doua a proiectării tehnologice presupune soluționarea
problemelor anterior definite, identificate și necesare , prin: crearea ideilor cu soluții
corespunzătoare, evaluarea ideilor, identificarea celei mai bune soluții și
implementarea soluț iei optime.
Totalitatea soluțiilor alese generează sistemul de exploatare; acesta trebuie
să permită obținerea profitului la cote acceptabile, să fie sustenabil în mediu și să
corespundă cerințelor de welfare și să fie în acceptul societății.
Evident, nu întotdeauna sistemele de exploatare pot fi acceptate din punct de
vedere economic, din punct de vedere al mediului sau din punct de vedere al cerințelor
de welfare. De multe ori, soluțiile alese fie îndeplinesc întru totul condițiile de welfare
(vezi fig. 1.11) și nu pot asigura eficiența economică, fie soluțiile sunt acceptate de
către societate, dar sistemul de creșter e-exploatare nu este sustenabil ori eficient
economic.
Totuși, ceea ce primează și face ca lucrurile să progreseze este, orice s -ar
spune, eficiența economică; celelalte aspecte devin mai mult sau mai puțin pregnante,
în raport cu gradul de dezvoltare al societății.
Sistemele intensive oferă locuri de muncă, cele alternative posibilitatea de a
lucra împreună cu întreaga familie ; alegerea sis temelor de exploatare are importanță
și impact asupra relației cu veci nii și cu membrii comunității .
Categoric, impactul local asupra mediului este diminuat în cazul exploatați ilor
mai mici decât în cazul cel or mari. Acceptarea u nui anume tip de exploatare este, în
fond, o chestiune de alegere; fermierul poate alege să fie convențional sau bio,
modern sau tradițional, extensiv sau intensiv.
Tabelul 1.16
Nevoi și răspunsul proiectării tehnologice pentru satisfacerea cerințelor
Nevoia de → și modalitatea de satisfacere
mișcare → posibilitatea de a se deplasa
explorare → posibilitatea de investigare și verificare a mediului de viață
hrănire → adăpare, furajare
excreție → existența unei zone murdare, destinată dejecțiilor
sănătate → apărare față de agenții patogeni, mușcături sau probleme locomotorii
siguranță → existența unor locuri pentru refugiu, management proficient
contact social → creștere în grupuri, fără izolare socială
termoreglare → posibilități pentru termoreglare
confort → posibilități de râmare
odihnă → pardosea confortabilă, acoperită cu materiale termoizolante
După Groenestein (2004)

58
Este deosebit de greu de precizat ce anume primează în această alegere – de
regulă, subvenția este un instrument care permite creșterea eficienței economice
pentru un anumit tip de exploatație.
Astfel, în alegerea sa și în susținerea alegerii fermierului societății recente,
este obligatoriu să se considere o serie de as pecte cum sunt: profitul fermei;
economiile fermierului (costul asigurării produsului fermei); impactul asupra mediului,
în particular asupra solului și apei ; siguranța și sănătatea lucrătorilor; percepția publică
privind sistemul de producție, ingredientele rației sau produselor modificate genetic
etc; interacțiunile comunității cu ferma (factori poluanți sau alți factori); reziduurile
medicamentoase și produ sele de origine animală (făinuri animale); siguranța
alimentației; comerț internațional și protecție locală asupra producției animale. Este
greu de precizat ce anume primează în această alegere – probabil, elementul
economic este unul din cele mai importan te aspecte: fermierul -antreprenor dorește
reducerea costurilor fixe, reducerea costurilor proporționale și creșterea venitului prin
obținerea cât mai multor purcei înțărcați/scoafă și an, a cât mai multor ouă sau a cât
mai multor broileri etc.
Alegerea a parține fiecăruia … și depinde de cunoaștere, gradul de informare
și capacitatea de previziune a lucrurilor viitoare.

v) Orientări teoretice și experimentale

După mai mult de 10 ani de la finalizarea studiului doctoral și de la publicarea
lucrărilor știin țifice privind boala turmei sau tehnopatia reproductivă, translația
metodologiei poate fi o cheie pentru cuantificarea și abordarea noilor provocări.
Mai mult, în condițiile unor noi constrângeri și provocări eco -economice (L.9 -L.25) prin
modul de raportar e la produsul animal (L.14 -L.18) și de considerare a practicilor
tehnologice, tehnopatiile pot fi surprinse atât în sisteme de producție intensivă, în
tehnologii industriale, cât și în sisteme de producție de tip low input , dezvoltate după
tehnologii alter native (L.19 -L.25).
Indiferent de tehnologia aplicată – intensivă sau alternativă cu, sau fără grijă
față de mediul înconjurător – rezultatele așteptate au o dispersie neașteptat și nedorit
de largă. Cu siguranță, aspectele genetice, fiziologice și cele le gate de mediu sunt
implicate; în contextul în care partea genetică poate fi decelată la cel mai intim nivel

Figura 1.11 . Sistem de întreținere și exploatare idealizat
1. zonă de odihnă; 2 – zonă p entru explorare; 3 – zonă pentru excreție; 4 – zone pentru
furajare; 5 – zone pentru adăpare; 6 – zona managerului; 7 – zona pentru spălare -duș; 8 –
zone pentru scărpinat; 9 – zonă pentru parturiție; 10 – zonă cu materiale fibroase și
grosiere
După Groene stein, 2004, www.vsys.nl/dko,

59
explicarea variabilității prin considerarea factorilor de tehnologic rămâne actuală,
necesară și benefică.
Practic, din punctul de vedere al productivismului18, tehnopatia este starea
sau forma de manifestare a unui caracter productiv influențat suboptim de către
tehnologie, care crește probabilitatea de diminuare a producției .
În context eco -economic, tehnopatia este starea sau forma de manifes tare a
unui aspect influențat suboptim de către tehnologie, care crește probabilitatea unui
impact nefavorabil asupra mediului – reducând sustenabilitatea în mediu .

Abordarea și redactarea capitolului de față sunt c oncordant e primului capitol
al tezei de abilitare, studiului post -doctoral (L.9) mai multor lucrări de diplomă (tabelul
2.1, lucrări S.1, S.3, S.5, S.7, S.9, S.10, S13 și S.18), lucrări științifice (L.10 -L.13) și
cărți (L.24 -L.25). Punctul de plecare în capitolul de față este dat de necesitățile
tehnologice și provocările contemporane: din punct de vedere economic – eficiența
economică în contextul globalizării – din punct de vedere al sustenabilității în mediu –
poluarea produsă de sistemele de exploatare agricolă (L.10 -L13, S.27 -S.31) ,
diminuarea resurselor naturale (energie, apă, hrană (L.18) etc) și fenomenul încălzirii
globale – iar din punct de vedere al acceptării sociale – tendințele privind siguranța
alimentară (L.14 -L.18), bunăstarea (S.1, S.3, S.5, S.7, S. 9, S.10, S .13 și S.18) și
protecția animalelor (L.19 -L.23).

18 Productivismul în accepțiunea dată de cuvintele: mai multă pro ducție este (neapărat) mai bine.

60
a) Cercetări asupra structurilor semicilindrice (low input) în contextul
gestionării s tresului termic

Animalele supuse stresului termic au diferite moduri de termoreglare, de
menținere a homeostaziei. Atunci când sunt expuse la temperaturi ridicate are loc o
termoliza și pierderea de căldură prin ra diație, convecție, evaporare și transpirație
(Mustaf și co l., 2009 ).
La suinele aflate în repaus , în condițiile manifestării unor temperaturi ridicate,
o rată a respirației mai mare de 50 respirații / minut se consideră un indicator care
exprimă manifestarea stresului termic. Suinele supuse stresului își reduc ingesta
pentru reducerea căldurii metabolice și păstrarea temperaturii corporale (Christon,
1988) ; în acest timp , sistemul imun este activat pe axa hipotalamo -hipofizo –
corticosuprarenală cu efect ul eliberării de cortisol – care poate fi utilizat ca indica tor
nespecific al stresului (Sutherland și col., 2007).
Păsările, prin intermediul sacilor de aer , posedă un mecanism suplimentar de
termoliză care facilitează schimbul de căldură dintre corp și mediul înconjurător. Sacii
de aer au o utilitate deosebită deoarece aceștia au suprafețe mai mari , contribui nd la
creșterea schimburilor de gaze cu aerul și, în consecință, pierder ii de căldură prin
evaporare (Fedde, 1998 ). Totuși, efectul intensificării ratei respirației în condiții de stres
termic cauzează creșt erea nivelului de dioxid de carbon și a pH-ul sanguin generând
alcaloza care, la rândul ei, diminuează disponibilitatea bicarbonatului din sânge pentru
mineralizarea cojii ouălor – implicit , are de suferit calitatea cojii oului și scade nivelul
calcemiei (Marder și Arad, 1989).
Stres ul termic are impact și asupra funcției de reproducere a păsărilor; la găini,
perturbă echilibrul hormonilor de reproducere la nivelul hipotalamic și ovarian
(Rozenboim și col 2007) iar la cocoși diminuează volumul de material seminal,
concentrarea spermei, numărul de spermatozoizi vii și motilitatea spermatozoizilor
(Elnagar, 2010).
Temperaturile ridicate din mediu afectează activitatea sistemului
neuroendocrin al pasărilor activân d axa hipotalamo – hipofizo –suprarenaliană; acest
aspect va genera creșterea concentrației de corticosteron plasmatic. Temperatura
corpului și activitatea metabolică sunt controlate de către hormoni tiroidieni,
triiodotironina (T3) și tiroxina (T4) și de relațiile dintre acești hormoni. Practic, stresul
termic afectează producția de ouă a păsărilor atât prin modificarea profilului metabolic,
endocrin cât și prin -o ingestă diminuată (Quinteiro -Filho și col., 2010) .
La broilerii de carne cu vârstă de 6 săpt ămâni supuși stresului termic cronic se
reduce consumul de furaje ( -16,4 %), masa corporală ( -32,6 %) și crește consumul
specific cu + 25,6 % (Sohail și col 2012) .

61

Măsuri tehnologice pentru contracarare stresului termic
Structurile semicilindrice sunt construcții versatile acoperite cu prelată au
origine în conceputul suedez; acestea au fost dezvoltate de către universitățile
americane care au început serioase programe de cercetare , inclusiv asupra modalității
de gestionare a stresului termic . Ulterior, și ca reacție la globalizarea producției, au
apărut tehnologiile alternative dezvoltate în țări ca SUA, Canada, Danemarca, Suedia,
Ucraina și Polonia ; în aceste țări se practică în mod curent creșterea porcilor în
adăposturi reci pe așternut permanent .
Principalele caracteristici tehnologice ale acestui sistem de întreținere sunt:
cazarea în grup, furajarea în grup sau standuri individuale , fătare a în boxe individuale ,
alăptarea în grupuri mari pe așternut din paie, înțărcarea prin extragerea scroafelor,
fără redistribuirea purceilor, fără tăierea cozii, cu asigurarea bunăstării și obținerea
unor nivele productiv e și reproductive acceptabile (L.19 -L.21, L24 -L25, Algers, 1997;
Honeyman și Kent, 1996). În structurile semicilindrice ventilația este naturală – ca
urmare, considerarea stresului prin căldură trebuie considerata cu atenție.
Provocările viitorului țin și de reducerea costurilor construcțiilor – în contextul
încălzirii globale provocarea devine mai mare. Î n cazul tehnologiilor de creștere și
exploatare în adăposturi acoperite cu prelată unul dintre cele mai greu de gestionat
efecte devine stresul t ermic. Tehnologic, diminuarea efectelor temperaturii ridicate,
generatoare a stresului termic, se poate realiza prin acțiuni menite să diminueze
temperatura efectivă a animalului din două direcții considerate fie separat, fie
concomitent:
– maximizarea trans ferului de căldură dinspre animal spre mediu ,
respectiv, susținerea termolizei
– diminuarea cantității de căldură care vine spre animal.

Măsuri tehnologice pentru susținerea termolizei
În tehnolog iile exploatării animalelor, impactul stresului termic asupra
producțiilor și parametrilor tehnologici (s .m.z., consum specific, calitatea carcasei) a
solicită a bordări multiple , fie clasice, fie moderne , cum ar fi:
– diminuarea senzației de căldură prin intensificarea curenților de aer și
utilizarea ceții (L19-L25)
Rata schimburilor de aer poate fi mărită de câteva ori; la viteze ale curenților
de aer de 0,5 m/s temperatura resimțită de animale este cu 3șC mai mică decât cea
ambientală, iar la viteza de 1 m/s, temperatura resimțită de către animale este m ai
mică cu 6 -7șC ( www.thepigsite.com)
Utilizarea ceții permite răcorirea prin procesul de evaporare al ape; utilizarea
ceții în reprize de 1-2 minute cu pauze de jumătăți de oră pentru eliminarea umidității
din adăpost permite diminuarea apreciabilă a temp eraturii și gestionarea stresului
termic.

62
Greșelile frecvent asociate acestei metode constau în necorelarea umidității
cu rata ventilației și creșterea umidității relative, fapt care îngreunează mult termoliza
– astfel, măsura tehnologică poate devia spre un posibili factor de risc. În situația
structurilor semicilindrice ventilația fiind naturală rămân multe aspecte care trebuie
supuse optimizării.
– reducerea densității
Animalele pot elibera o cantitate mai mare de căldură dacă au o suprafață
corporală mai mare expusă curenților de aer. Pierderea căldurii prin radiație este un
aspectul frecvent utilizat la suine (L.25), rumegătoare (Berman și Horovitz, 2012) și
păsări etc.
Privită din perspectivă economică, reducerea densității nu este soluția care să
permită dezvoltarea afacerii: cel mult diminuarea unui pericol iminent; în același timp
neajustarea densității din perspectiva factorilor de microclimat devine un factor
tehnologic de risc.
– condensarea nutrienților din rație
Pe durata manifestării stresului termic suinele își reduc ingesta pentru
reducerea cantității de căldură generată în procesul digestiei . Ca regulă generală, în
tehnologia hrănirii, proporția nutriențior din rație cresc în raport cu scăderea ingestei;
creșterea densității nutritive a fura jului va permite menținerea parametrilor creșterii în
limite acceptabile tehnologic.
Excesul proteic este urmat de intensificarea dezaminărilor și excreției de uree
– proces care, de asemenea, este generator de căldură corporală. Tehnologic,
reducerea pro teinei din rație cu 2% , dar cu administrarea aminoacizilor esențiali v a
permite reducerea metabolismului proteic și, în consecință, a călduri corporale.
Diminuarea fibrelor din rație determină reducerea căldurii interne; digestia
fibrelor are loc cu produc erea unor cantități mai mare de căldură comparativ cu
carbohidrații și lipidele. Dependent de tipul rației diminuarea fibrelor poate fi de 1 -3%.
În acest caz categoria care trebuie supusă atenției este cea a scroafelor; deoarece
diminuarea celulozei p oate genera constipația; ca urmare, la această categorie se vor
administra suplimente cu laxative.
Creșterea procentului de calorii provenite din grăsimi și uleiuri vor crește
densitatea energetică a rației și va reduce cantitatea internă de căldură, comparati v cu
metabolizarea proteinelor, fibrelor și carbohidraților.
Utilizarea trucurilor tehnologiei hrănirii și administrarea furajului pe durata serii,
nopții sau dimineții, hrănirea umedă sau semi -umedă, utilizarea furajului granulat vor
contribui la menținer ea unui ingestii acceptabile.
Administrarea vitaminelor, în special a vitaminei C, a antibioticelor ( Bacitracin
methylene disalicylate utilizată în America de Nord, Song și col. 2011 ) poate ajuta la
menținerea parametrilor tehnologici de creștere a monog asticel or pe durata stresului
termic.

63
Dependent de specie, condensarea nutriențior rației sau adăugarea de noi
ingredienți (grăsimi în cazul vacilor de lapte) va permite gestionarea parțială a stresului;
cu toate acestea, greșelile tehnologice pot genera probleme mai mari decât stresul
însuși.
– asigurarea apei la debite mari
Pe durata creșterii temperaturii ambientale consumul de apă crește de până
la șase ori; astfel, instalațiile de distribuție a apei trebuie să asigure atât temperatura
cât și debitul necesar. În același timp balanța electrolitică trebuie asigurată printr -o rație
echilibrată.
– reducerea mișcării
Mișcarea solicită contracții musculare, care se realizează cu un consum
energetic și, ca efect, producerea de căldură. Tehnologiile care limitea ză regimul de
mișcare trebuie considerate în relație cu nevoile de mișcare a animalelor.
– izolarea adăpostului, răcorirea, umbrirea și îmbunătățirea reflexiei
învelitorii adăpostului
Măsurile au ca rezultat reducerea căldurii resimțite de către animale; î n
contextul fermelor de tip low imput provocarea costă în diminuarea costurilor necesare.

Măsuri tehnologico -constructive pentru diminuarea căldurii în adăpost
La porci (Collin și col., 2001 ), vaci (Ravagnolo și Misztal, 2002 ; Bohmanova
și col., 2005 ; Petersson și col., 2005 ) și oi (Pollott și Greeff, 2004 ) răspunsul la stresul
termic are în componența sa și un determinism genetic. Practic, acest determinism
face posibilă alegerea genotipurilor rezistente și eficiente productiv în condițiile
manifestării stresului termic – este binecunoscut c ă heritabilitatea creșterii este mai
mare în cazul selecției în condiți i de stres termic (Zumbach si col. 2008 ).
Alături de componenta genetică , factorii de mediu sunt determinanți; spre
exemplu, temperatura din structurile acoperite cu prelată (fig. 1.1 2) suferă modificări
permanente și are o amplitudine le gată de sezon, zi sau oră. Aceste structuri sunt în
fapt adăposturi neizolate în care, de regulă, nu se introduc sisteme de încălzire /răcire .
Mai mulți autori (L.24-L25, Jannacsh, 1996; Harmon și Xin 1997; Honeyman și
Harmon, 2003 ) sugerează că, pe durata sezoanelor reci, temperatura din adăpost este
mai ridicată cu 3 -6C, iar pe durata sezoanelor calde aceasta este mai mare cu 1 -2C
față de cea exterioară.
Diferența de temperatură dintre interior și exte rior, studiată și în cadrul
infrastructurilor din cadrul Unităților experimentale (L.21) depinde de mulți factori, cum
sunt:
– lungimea structurii – în structurile mai lungi de 30 m, schimbarea volumului de
aer se face mai greu;
– numărul foilor de prelată și culoarea prelatei de acoperire – culorile închise
absorb mai multă căldură;

64
– perioada zilei – temperatura din adăpost urmează distribuția temperaturii
ambientale, astfel imediat după amiază temperatura în adăpost este mai mare;
în adăpost temperatura rămâne mai mult timp ridicată.
Performantele înregistrate în sistemele de creștere alternative sunt
comparabile cu cele obținute în fermele convenționale , cu toate că diferențele de la un
sezon la altul sunt evidente (1.17). Indiferent de sezon, cel mai pretențios sector la
variațiile termice și ale umidității relative este maternitatea. Imposibilitatea asigurării
unei temperaturi acceptabile în sectorul m aternității devine un factor tehnologic de risc;
acest factor de risc poate cauza fenomene nedorite cu exprimare mult mai evidentă
decât în cazul adăposturilor convenționale, cum sunt: creșterea mortalității la purceii
sugari, reducerea ingestiei, evitarea ocupării boxelor de fătare cu efectele consecutive
(vezi cap I al tezei).

Figura 1.1 2. Posibilități și facilități pentru controlul ventilației în adăposturile
semicilindrice cu învelitoare din prelată
Centrul Laboratoare de Cercetare Horia Cernescu – Unitate experimentală monogastrice
(stânga) și stație de monitorizare și înregistrare a microclimatului (dreapta)
Tabelul 1.17
Performanțe comparative la porcii crescuți și îngrășați în adăposturi reci
(AR) și convenționale (AC)
Sezonul creșterii vara iarna
Tip adăpost: rece/convențional AR AC AR AC
Performanțe de creștere
Număr de animale 451 132 451 132
Greutatea la populare, kg 16 17 14 15
Greutatea la livrare, kg 118 118 119 116
Sporul total obținut, kg 102,6 100,8 104,2 101,2
Durata creșterii -îngrășării, zile 117 122 148 136
Consum așternut/animal, kg 88,5 – 99,8 –
Consum mediu zilnic, kg/zi 2,4 2,4 2,3 2,2
Sporul mediu zilnic (smz), g/zi 866 826 712 744
Consum specific (CS), kg NC/kg spor 2,8 3,0 3,3 3,0
Mortalitate, % 2,0 4,5 5,5 2,3
Sacrificări de necesitate, % 0,0 0,0 3,5 2,3
Performanțe la testarea cu ultrasunete
Vârsta testării, zile 113 118 132 125
Greutatea la testare, kg 112,1 115,4 105,9 107,8
Grosimea slăninii, mm 24,6 21,6 19,6 19,6
SOM, cm2 38,1 41,4 38,7 42,3
Carne, kg/animal 41,6 44,6 41,5 43,2
Carne în carcasă, % 50,2 52,2 53,1 54,3
Prelucrare după Larson și col ., 1999a

65

Pentru susținerea performanțelor productive și reproductive pe durata verii,
menținerea temperaturilor adăpostului în limitele admise se face (L.19 -L.22 și L.24 –
L.25) prin:
– lărgirea secțiunii gurilor laterale de admisie și deschiderea completă a
capetelor adăpostului pentru a intensifica viteza curenților de aer ;
– umbrirea adăpostului și protejarea acestuia de o perdea de arbori cu coroană
înaltă și densă;
– reducerea cantității de așternut și utilizarea unui așternut mai rece pentru a
permite termoreglarea prin con ducție ; animalele adoptă decubitul, stând cu
abdomenul cât mai apropiat de zone mai reci, la distanță unele față de altele
sau în zone cu umiditate și curenți de aer;
– utilizarea unor ventilatoare pentru intensificarea vitezei curenților de aer
(Messenger , 1996 );
– utilizarea unor sisteme de răcorire – sisteme de producere a ceții sau, în cazul
scroafelor întreținute în standuri individuale , sisteme de răcorire prin picurarea
apei la n ivelul regiunilor capului.
Pe durata iernii, menținerea temperaturii interioare adăpostului în cadrul unor
valori acceptabile se face prin:
– reducerea vitezei curenților de aer, prin închiderea capătului nordic al
adăpostului și reducerea secțiunii gurilor de admisie din pereți laterali;
– reducerea pierderilor de căldură, prin utilizarea unei învelitori termoizolante –
pot fi utilizate învelitori alcătuite din straturi succesive de 2 -7 foi de prelată ,
între care se găsesc straturi termoizolante sau aer, cu rol termoizolant;
– utilizarea așternutului de calitate , împrospăta t frecvent;
– utilizarea unor instalații de încălzire locală sau generală.
Utilizarea infrastructurii Complexului de Laboratoare de Cercetare Horia
Cernescu – în special a Unităților experimentale cu un inventar de peste 0,5 mil euro,
poate permite testarea multor ipoteze asociabile întreținerii în acest tip de adăposturi
(fig. 1.12 ) și decelarea implicării mai multor factori asociabil i tehnopatiilor .

b) Cercetări asupra balanței azotului
Agricultura recentă, intens utilizatoare de fertilizanți, ierbicide și carburanți,
trebuie să satisfacă echilibrat o gamă largă de cerințe și provocări, care sunt în
continuă evoluție în natur ă și în complexitatea lor; o cerință socială din ce în ce mai
pregnantă este cea legată de dobândirea sustenabilității pe termen lung . Devine din
ce în ce mai evidentă, presantă și mai necesară orientarea politicilor agricole în direcția
susținerii și asigurări i beneficiilor în planul social, ecologic și economic. Practic, a
devenit e videntă nevoia dezvoltării unor forme de agricultură durabilă (McRae și col.,
2000).

66
Unul din studiile avute în vedere face referire la posibilitate conversiei fermelor
de vaci cu lapte din Regiunea Vest a României în ferme de tip low input (L.9).

i. Producțiile fermei și relația acestora cu balanța azotul ui
Este o tradiție ca producțiil e mari să fie susțin ute prin tehnologii de hrănire
adecvate: rații generoase, bine echilibrate, cu conținut proteic mare, respectiv cu o
bază furajeră care să permită un astfel de consum. În cazul rumegătoarel or, proteinele
se absorb fie direct , sub formă de aminoacizi , fie indirect, prin utilizarea proteinelor de
origine microbi ană. Ambele căi sunt utilizate ca surse de aminoacizi pentru sinteza
proteinelor din lapte sau pentru susținerea altor procese metabolice. Vacile de lapte
necesită aminoa cizi esențiali, care vor constitui baza pentru sinteza proteinelor
necesare în întreținere, reproducție, creștere și producție de lapte. Acești aminoacizi
provin fie din sinteza microbiană de proteine, fie din proteinele din rație care nu sunt
degradate în rumen. Cantitatea de aminoacizi necesară vacilor de lapte depinde de
capacitatea lor productivă. Proporțional cu creșterea producției de lapte, crește și
necesarul de aminoacizi (Stallings si col. 2009) .
Cercetările menționează că lizina și metionina sunt aminoacizii care deseori
limitează sinteza proteinelor în lapte. Pentru a satisface minimul necesar, raportul
lizină: metionină în rație ar trebui să fie de 3:1 (Hopkins și Whitlow, 2011).

Figura nr. I .13. Balanța și circuitul azotului în ferma de vaci cu lapte
După Pellerin și col., 2010.

67

Rația administrată vacil or de lapte conține proteină reală (aminoacizi), dar și
azot neproteic. Această proteină este categorisită fie drept proteină degradabilă în
rumen (RDP), fie proteină nedegradabilă în rumen (RUP). RDP este disponibilă
simbionților ruminali pentru sinteza de proteine. RUP nu este degradată în rumen și
ajunge în abomas, unde proteina este hidrolizată la nivel de aminoacizi, care apoi sunt
absorbiți în circulația sangvină prin peretele intestinului subțire19 (Pellerin și col., 2010).
Cheia utilizării eficiente a nutriențior unei rații este optimiz area sintez ei
proteic e microbien e și supliment area cantității de RUP, necesară pentru producția de
lapte (Pellerin și col., 2010). Așadar, prin digestia proteinelor rezultă azot, care, atunci
când este în exces, este e xcretat de către animal. E xcreția azotului este proporțională
cu ingestia lui și cu modul în care organismul reușește să valorifice nutrienții ingerați ;
aceasta proporționalitate exprimă randamentul utilizării proteinelor, respectiv a
azotului.

ii. Metodo logia studiului
Inventari erea și cuantifica rea nutrienți or care intră sau care sunt exportați în
ferma de vaci cu lapte stă la baza calculării balanț ei azotului la nivelul ac estui sistem;
balanța azotului ia în calcul , pe de altă parte, compoziția furajelor, așternutului și
îngrășămintelor utilizate în fermă și, pe de altă parte, analiza producțiilor ( fig. I.13 ), a
cerealelor vândute, precu m și a producției de dejecții.
Din punctul de vedere al sustenabilității fermei în mediu, interesează balanța
și circuitul nutrienților la nivelul întregii ferme – atât în sectorul de creștere a animalelor
cât și în sectorul vegetal – baza furajeră. În fapt, circuitul azotului la nivelul fermei, prin
fertilizare și eutrofizare corespunzător gestionate, facilitea ză obținerea unor câștiguri
economice esențiale; în caz contrar, pierderile în atmosferă, apă și sol contribuie la
costuri economice importante și la deteriorarea mediului. În abordarea de față s -a
considerat balanța N –ului s -a exprimat în funcție de anim al / ha / an / unitate produs .
Studiul utilizează m etodologia de evaluare a balanței azotului plecând, de la
Interguvernamental Panel on Climate Change (IPCC, elaborată în 2006 de către
Institute for Global Environmental Strategies din Japonia), iar simul area și scenariile
de sensiti vitate s -au realizat prin soft utilizabil pentru balanța azotului ( Whole -Farm

19 Când microorganismele ruminale degradează RDP, se produce amoniac. În continuare vor utiliza
acest amoniac va fi utilizat de către aceleași microorganisme , în prezența unei surse energetice
(carbohidrați) pentru sinteză proteică. Cantitatea de proteină mi crobiană produsă este, în primul rând,
dependentă de disponibilitatea carbohidraților fermentescibili, azotul disponibil, RDP, pH ruminal,
resursele de aminoacizi și peptide, rata turnoverului ruminal, mărimea particulelor de furaj și alți factori.
Dacă sursa energetică de la nivelul rumenului nu este suficientă, nivelul de amoniac crește considerabil.
Excesul este absorbit transmural și ajunge în ficat, unde este metabolizat în uree, mai puțin toxică decât
amoniacul. Pentru fiecare gram de amoniac metabo lizat, animalul consumă 7,3 kcal de energie. Această
energie ar fi putut fi utilizată pentru producția de lapte. O parte din uree se reîntoarce în rumen prin
salivă, dar cea mai mare parte este excretată prin urină. Nivelul de uree poate fi monitorizat prin
determinarea BUN și MUN.

68
Nutrient Balance Software )20. Analiza statistica a utilizat teste neparametrice Wilcoxon
Rank test ( IBM SPSS Statistics var. 22 ) și au continuat cu analize și metodologii pentru
identificarea tehnopatiilor.
Practic, studiul a urmărit estimarea balanței azotului din fermele de vaci cu
lapte din Regiunea Vest, găsirea unor căi de optimizare a balanței azotului în ferma
de vaci cu lapte ; formulele de ca lcul, estimările și aproximările au avut în vedere
limitările și prevederile softului mai sus menționat.
Rezultate și discuții
Studiul balanței azotului din fermele de creștere și exploatare a vacilor
reprezintă în fapt un calcul al diferențelor dintre azo tul utilizat în fermă (hrană,
fertilizanți și gunoi de grajd) și azotul valorificat prin producțiile animaliere (lapte și
carne). Diferența înregistrată poate fi considerată fie azot neutilizat, fie azot rezidual,
dependent de termenii care au generat dife rența.

i. Eșantionarea fermelor și e fective le de animale
În eșantionul stratificat supus studiului s-au considerat câte 15 ferme (trase la
sorț dintr -o bază de date) din fiecare județ; la nivelul regiunii Vest eșantionul a totalizat
60 ferme din județele Arad, Caraș -Severin, Hunedoara și Timiș. În eșantionul fermelor
supuse studiului 49% dintre taurine au fost de rasă BNR -Holstein, 42% BR -Simmental,
7% Brună și 2% alte rase.
În ansamblu, începând din ’90 efectivul de vaci și numărul de ferme a avut
trend uri descendent e în timp ce numărul de animale din fermă a avut un trend
ascendent. La nivelul anului 2012, fermele de vaci cu lapte din Vestul țării au deținut
un efectiv de 94,84±14,81 capete taurine, din care 52,91±7,79 % sunt vaci cu lapte;
exprimat în procente, aceasta înseamnă că mai mult de jumătate, respectiv
58,45±1,84% sunt vaci productive.
Sub aspectul efectivului mediu de animale (total taurine), județele Arad și Timiș
au efective mai numeroase comparativ cu județele Hunedoara ș i Caraș -Severin (vezi
tabelul 1.18, fig. 1.14 -1.15). Din acest punct de vedere, județul – în fapt tradiția,
condițiile geo -climatice și politica locală – poate fi considerat un factor care favorizează

20 Aplicația permite modelări, comparații și optimizări ale diferitelor situații, abordări și gestionări privind
elementele de tip input și/sau output. De altfel, se poate simula impactul d iferitelor scenarii – de exemplu,
schimbări în mărimea efectivului, fluctuații cantitative sau calitative ale producțiilor sau modificări ale
prețurilor – asupra balanței nutrienților, venitului și a fermei ca întreg. Modelul a fost dezvoltat folosind
valori specifice din două regiuni geografice: Quebec, Canada și Wisconsin, SUA. Diferențele majore
între aceste două locații constau în factorii economici și pedo -climatici ai regiunilor respective. În studiul
de față, modelul considerat ca fiind cel mai ade cvat condițiilor manageriale, socio -ecomonice și pedo –
climatice ale României a fost considerat modelul Wisconsin, SUA. Acest considerent are la bază
dimensiunea medie a fermelor din Wisconsin și România, condițiile climatice asemănătoare – climat
continent al-moderat, cu precipitații cuprinse între 600 -800 mm anual – potențialul agricol natural și
structura culturilor furajere din celor două zone geografice.

69
sau nu ferma de vaci cu lapte. În județele Timiș și Arad efec tivele de taurine sunt de
148,07 respectiv 142,60 animale/fermă, iar in județele Hunedoara și Caraș valorile
medii fiind de 58,67 respectiv 29,93 taurine/fermă.
Proporția vacilor cu lapte din totalul taurinelor inventariate variază de la medii
de 55,8% în județul Arad la 61,47% în județul Hunedoara. Din punct de vedere
tehnologic, distribuția categoriilor de animale în efectivul fermei este aproape de tipicul
fermelor de exploatare a vacilor de lapte – ferme în care masculii sunt
îndepărtați/valorificați c ât mai timpuriu , de reg ulă, la 5 -10 zile de la naștere .
Cu toate că în femele de vaci cu lapte se preferă raportul animale vaci
productive/tineret femel de înlocuire = 50/50, în eșantionul studiat proporția vacilor cu
lapte este mai mare. Aspectul este f recvent întâlnit în cazul fermelor cu efective mai
reduse și producții mai mici acolo unde și longevitatea productivă este mai mare.

Șicula, Ar – Ferma Aurel Nieș Călan, HD – Ferma Fazakaș

Rasculița – HD, Ferma Sorilact Sinersig TM, Ferma Gheța Ioan

Sănandrei TM, Ferma Satimpex Ineu, AR, Ferma Laura Belei
Figura 1.14 . Instantanee surprinse pe durata derulării vizitelor în fermă

Tabelul 1.18
Distribuția și structura efectivelor de taurine din fermă în județele Regiunii
Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Efectiv total de
taurine AR 15 142,60 173,51 44,80 12,00 600,00
CS 15 29,93 23,79 6,14 3,00 80,00
HD 15 58,67 76,55 19,77 15,00 300,00
TM 15 148,07 86,97 22,45 50,00 330,00
Total 60 94,82 114,75 14,81 3,00 600,00
Vaci cu lapte /
fermă AR 15 74,67 87,70 22,64 6,00 300,00
CS 15 18,67 16,65 4,30 2,00 50,00
HD 15 32,47 37,21 9,61 8,00 150,00

70
TM 15 85,83 51,24 13,23 26,00 200,00
Total 60 52,91 60,36 7,79 2,00 300,00
Proporția
vacilor cu lapte
din totalul
efectivului de
taurine AR 15 55,80% 13,59% 3,51% 44,00% 100,00%
CS 15 58,47% 16,73% 4,32% 30,00% 83,00%
HD 15 61,47% 13,93% 3,60% 43,00% 100,00%
TM 15 58,07% 13,47% 3,48% 45,00% 94,00%
Total 60 58,45% 14,26% 1,84% 30,00% 100,00%
Prin mărimea efectivelor din fermele supuse studiului, prin structura acestora
se poate sugera faptul că, anumite exploatații de vaci cu lapte ar putea fi dirijate înspre
ferma de tip low input.

ii. Producția de lapte
La nivelul fermelor supuse studiului, indiferent de rasa supusă exploatării, s -au
identificat ferme cu producții medii de la 14 kg/vacă/zi până la ferme cu producții medii
de 24 kg/vacă și zi.
Fermele din județul Arad au în medie 19,25 kg lapte/vacă și zi iar cele din Timiș
18,74 (tabelul 1.19) . Fermele din Caraș au cea mai mică producție medie – 16,73
kg/vacă și zi. Diferențele înregistrate între cele patru județe sunt semnificative statistic
(Wilcoxon Rank test, p<0,001 ); probabil aceste diferențe apar a tât ca urmare a
tehnologiei de exploatare, a potențialului bazei furajere și ca urmare a structurii rasiale
a efectivelor din Arad -Timiș (predomină rasele de tip BNR -Holstein și Simmental cu
Red Holstei) față de Caraș – Hunedoara, unde predo mină rasele de tip BR -Simmental.
Producțiile anuale ale fermei depind de producțiile medii zilnice și de efectivul
de vaci productive – conform acestui indicator fermele din Timiș produc anual 608.7 hl
lapte, i ar cele din Caraș doar 1.144 hl lapte/an. Evident, diferențe le sunt semnificative
statistic – fapt care ar putea susține ipoteza că zonarea raselor și tipul de farming este
o realitate; această abordare ar putea fi utilizată și în cazul fermei de tip low input.

Tabelul 1.19 .
Distribuția și variabilitatea producțiilor medii și anuale ale fermelor de vaci cu
lapte din județele Regiunii Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Producția medie
zilnică de lapte
(kg/vacă și zi) AR 15 19,25 2,67 0,69 15,00 24,00
CS 15 16,73 1,62 0,42 14,00 19,00
HD 15 17,07 1,87 0,48 15,00 20,00
TM 15 18,74 2,29 0,59 14,00 22,12
Total 60 17,95 2,36 0,30 14,00 24,00
Producția anuală
de lapte /fermă
(kg/fermă) AR 15 530.344 619.675 159.999 43.800 2.190.000
CS 15 114.415 103.521 26.729 10.950 328.500
HD 15 205.714 254.020 65.588 43.800 1.040.000

71
TM 15 608.738 408.552 105.488 170.820 1.530.000
Total 60 364.803 439.372 56.723 10.950 2.190.000
Producția anuală
de lapte / vacă
(kg/vacă) AR 15 7.027 974 251 5.475 8.760
CS 15 6.108 593 153 5.110 6.935
HD 15 6.229 682 176 5.475 7.300
TM 15 6.840 837 216 5.110 8.072
Total 60 6.551 861 111 5.110 8.760

Producțiile medii anuale ale vacilor din ferme sunt semnificativ diferite de la un
județ la altul ( Wilcoxon Rank test, p<0,001 ); fermele din Arad au producții de 7.027 kg/
vacă, iar cele din Caraș 6.229 kg/vacă. Producțiile medii înregistrate se pretează la
abordarea de tip low input, în special în condițiile în care efectivele nu sunt foarte
numeroase.
iii. Producția de proteină valorific ată
În studiul s -a luat în calcul doar proteina de origine animală, respectiv proteina
provenită din vânzarea laptelui și a animalelor în viu. În studiul nu s -au cuantificat
producția de proteină obținută prin vânzarea cerealelor (ca urmare a indeciziei
fermierilor privind stocurile și gestionarea acestora).
Producția de proteină livrată anual la nivelul Regiunii Vest este 12,10±1,88%
tone; fermele din Timiș valorifică prin vânzare de 5,26 ori mai multă proteină
(20,15±3,50 tone) decât cele din Caraș -Severin (3,83±0,90 tone proteină); diferențele
înregistrate între cele patru județe sunt semnificative statistic (Wilcoxon Rank test,
p<0,001 ), ceea ce sugerează că nivelurile productive și calitatea producțiilor sunt
influențate de județul (factorii legați de amplasarea fermei) de origine al fermei.
Importantă a fost producția anuală de proteină obținută de baza furajeră
proprie, după cum se o bservă în tabelul nr. 1.20. La nivelul fermelor supuse studiului,
indiferent, de județul regiunii, s -a înregistrat o producție de 209,56±37,14 tone proteină
brută, în stocuri de la 2,04 tone până la 1.603 tone/fermă.
Dependent de dimensiunea fermelor, sto curile sunt de 387,26 tone / fermă în
județul Timiș la 41,28 tone în județul Caraș .

Tabelul .1. 20
Producția anuală de proteină în fermele de vaci cu l apte din județele Regiunii
Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Producția anuală de
proteină livrată prin
producția de lapte
(tone proteină /
fermă) AR 15 17,56 20,48 5,29 1,45 72,71
CS 15 3,83 3,49 0,90 0,37 11,17
HD 15 6,86 8,48 2,19 1,44 34,74
TM 15 20,15 13,54 3,50 5,87 50,90
Total 60 12,10 14,54 1,88 0,37 72,71
AR 15 11,77 13,98 3,61 0,90 45,00
CS 15 2,76 2,48 0,64 0,30 7,50

72
Producția anuală de
carne (tone carne
/fermă) HD 15 4,87 5,58 1,44 1,20 22,50
TM 15 13,02 7,63 1,97 3,90 30,00
Total 60 8,10 9,41 1,21 0,30 45,00
Producția anuală de
proteină din baza
furajeră (tone /
fermă) AR 15 307,54 434,51 112,19 40,62 1.603,74
CS 15 41,28 37,59 9,71 2,04 152,65
HD 15 102,16 113,09 29,20 20,52 421,99
TM 15 387,26 242,78 62,69 86,57 911,05
Total 60 209,56 287,67 37,14 2,04 1.603,74

Producția anuală de carne (obținută din reforme și vânzarea vițeilor de o
săptămână) nu are o valoare foarte mare (8,10±1,21 tone/fermă), dar păstrează
trendul celorlalte producții. Diferențele înregistrate între ferme sunt semnificative
(Wilcoxon Rank tes t, p<0,001 ) în cazul eșantionului studiat.

iv. Producția de gunoi de grajd și raportul acesteia cu suprafața bazei furajere
La nivelul fermelor supuse studiului, suprafața bazei furajere este de
100,10±16,22 ha / fermă (tabelul 1.21). În județele Timiș și Arad bazele furajere sunt
mai mari, iar în județele Caraș și Hunedoara acestea sunt mai reduse.
Producția anu ală de gunoi de grajd (tabelul 1.21 ) este de 1.002,88 tone;
producția de gunoi depinde esențial de tehnologia exploatării, mărimea efectivului,
structura acestuia și volumul producției de lapte; fermele din județele Arad și Timiș au
producții mari, comparativ cu celelalte două județe (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).

Sannicolau TM, – Ferma Satimpex, furajare
din cu siloz Șiclău, AR –furajare polidietă din stoc

Răsculița HD, Sorilact – furajare diferentiată
sezonier General Bethlot HD, – Ursu Adinel, furajare
diferențiată sezonier

Covaci, TM – furajare diferențiată sezonier Ortișoara, TM – Roșca, furajare diferentiată
sezonier
Figura 1.15. Instantanee surprinse pe durata studiului

Tabelul 1.21
Suprafața bazei furajere și producția de gunoi alocabilă acestei suprafețe în
fermele de vaci cu lapte din județele Regiunii Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Suprafața totală
de teren agricol a AR 15 148,31 191,39 49,42 25,00 600,00
CS 15 29,20 24,43 6,31 5,00 80,00

73
fermei de vaci cu
lapte (ha /fermă)
HD 15 51,57 80,05 20,67 2,00 300,00
TM 15 171,33 83,83 21,64 60,00 400,00
Total 60 100,10 125,62 16,22 2,00 600,00
Teren agricol
alocat / UVM (ha
/UVM)
AR 15 1,29 0,58 0,15 0,57 3,03
CS 15 1,27 0,49 0,13 0,48 2,25
HD 15 1,26 0,41 0,11 0,83 2,45
TM 15 1,58 0,91 0,24 0,88 4,62
Total 60 1,35 0,63 0,08 0,48 4,62
Producția anuală
de gunoi
(tone/fermă) AR 15 1.497,97 1.785,12 460,92 117,23 5.861,54
CS 15 328,95 271,56 70,12 34,02 900,71
HD 15 613,13 742,55 191,73 165,65 2.930,77
TM 15 1.571,48 861,68 222,48 550,33 3.151,13
Total 60 1.002,88 1.174,43 151,62 34,02 5.861,54
Producție de
gunoi / vacă
matcă (ha / vacă
matcă)
AR 15 19,55 2,26 0,58 12,70 21,62
CS 15 19,48 4,46 1,15 14,38 28,22
HD 15 18,42 2,47 0,64 12,70 21,95
TM 15 19,05 2,50 0,65 13,26 21,65
Total 60 19,13 3,01 0,39 12,70 28,22
Producția de
gunoi alocabilă
anual bazei
furajere (tone/ha)
AR 15 11,49 4,63 1,20 4,19 22,12
CS 15 11,87 5,81 1,50 5,64 26,43
HD 15 10,90 2,91 0,75 5,18 15,30
TM 15 9,43 3,08 0,79 2,75 14,51
Total 60 10,92 4,27 0,55 2,75 26,43

Producția de gunoi, raportată la vaca matcă (19,13±0,39 tone/vacă matcă) sau
la ha/suprafața utilizată (10,13±0,55 tone/ha); între cele patru județe ale regiunii nu se
poate susține ipoteza unor diferențe semnificative statistic.

v. Intrările/importurile de azot în fermele de vaci cu lapte
Pentru studiul de față, intrările de azot ( tabelul 1.22) din fermă au fost
considerate cele care provin din gunoiul de grajd, din îngrășămintele chimice, azotul
din furajele produse în baza furajeră proprie și azotul din furajele achiziționate.
Privind cantitatea de azot (cantitatea totală de azot) din producția de gunoi a
fermelor s -a estimat21 producții de 5,01±0,76 tone azot / fermă cu variații de la 170 kg
azot/an și fermă la 29,310 kg azot / an și fermă.
Întrucât producția de azot este o estimare care derivă din producția teoretică
de gunoi, diferențele înregistrate între fermele celor patru județe rămân semnificative,
după cum și producțiile de gunoi au fost semnificative (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).
Azotul care are ca sursă de intrare îngrășămintele chimice utilizate pentru
culturile agricole ale bazei furajere are o valoare medie de (8,69±1,36 tone azot /

21 Calculul s -a realizat în baza estimărilor bibliografice de 5 kg azot total / tonă de gunoi.

74
fermă), cu variații de la 430 kg la 51, 00 tone azot / an. Considerând dimensiunile
fermelor, diferențele sunt semnificative (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).

Tabelul 1.22
Intră rile/importul de azot în fermele de vaci cu lapte din județele Regiunii Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Azotul total
provenit din
producția de
gunoi
(tone/fermă) AR 15 7,49 8,93 2,30 0,59 29,31
CS 15 1,64 1,36 0,35 0,17 4,50
HD 15 3,07 3,71 0,96 0,83 14,65
TM 15 7,86 4,31 1,11 2,75 15,76
Total 60 5,01 5,87 0,76 0,17 29,31
Azotul din îngră –
șămintele
chimice
administrate22
(tone/fermă) AR 15 12,61 16,27 4,20 2,13 51,00
CS 15 2,48 2,07 0,54 0,43 6,80
HD 15 5,12 6,46 1,67 1,28 25,50
TM 15 14,56 7,13 1,84 5,10 34,00
Total 60 8,69 10,56 1,36 0,43 51,00
Producția anuală
de azot,
provenită din
baza furajeră
(tone/fermă) AR 15 49,21 69,52 17,95 6,50 256,60
CS 15 6,60 6,01 1,55 0,33 24,42
HD 15 16,35 18,09 4,67 3,28 67,52
TM 15 61,96 38,84 10,03 13,85 145,77
Total 60 33,53 46,03 5,94 0,33 256,60
Azotul provenit
din furajele
(proteice)
cumpărate
(tone /fermă) AR 15 9,80 11,37 2,94 0,82 39,69
CS 15 2,15 1,94 0,50 0,20 6,16
HD 15 4,11 4,93 1,27 0,73 19,85
TM 15 11,22 7,20 1,86 3,32 27,38
Total 60 6,82 8,02 1,03 0,20 39,69

Pentru studiul de față nu s -au calculat/estimat intrările de azot ca urmare a
fixării azotului de către furajele leguminoase. Din observațiile desprinse pe durata
vizitelor din ferme, p ractica administrării fertilizanților ( azotului ) este mai degrabă una
empirică decât una bazată pe analize de sol, respectiv pe necesitatea fazelor culturilor
furajere.

Azotul provenit din proteinele furajelor din culturile bazei furajere (azot estimat
ca raportul dintre proteina brută / 6,25) are valori proporționale cu cele ale producției
de proteină (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).
Prin achiziționarea furajelor proteice – în special șrotur ile de soia și floarea
soarelui – fermele din Regiunea Vest realizează „input -uri” anuale medii de 6,82±1,03

22 S-a considerat practica curentă, cu o administrare medie de 250 kg de azotat de amoniu cu 34% azot
/ ha cultură agricolă. Din considerente legate de acuratețea datelor și comparabilitate nu s -au considerat
administrările de îngrășăminte complexe .

75
tone azot; diferențele de la un județ la altul pot fi considerate ca semnificative (Wilcoxon
Rank test, p<0,001 ).

vi. Ieșirile/exporturile de azot în fermele de vaci cu lapte
Prin diferența dintre proteina nece sară pentru hrănirea animalelor fermei și cea
produsă în baza furajeră s -a obținut producția de furaje care ar putea fi valorificat ă
către terți, în condițiile renunțării la stocuri; astfel, fermele supuse studiul ui ar putea
livra anual 13,94±2,66 tone azo t (tabelul 1.23); diferențele pot fi considerate
semnificative (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).
Practic, în fermele studiate există un surplus de nutrieți care nu este valorificat.
Indisponibilitatea pentru „exportul de nutrienți din fermă” ar putea fi ex plicată prin
următoarele aspecte :
– în primul rând , multe dintre fermele luate în studiu sunt ferme mixte – animale
și cereale
– în al doilea rând , cantitatea de NDF a furajelor din fermă diminuează
randamentul utilizării proteinelor, fapt care reduce simți tor cantitatea de furaje
vândute.
– în al treilea rând, o mare parte din surplusul de furaje nu se valorifică
rămânând în fermă ca stocuri pentru acoperirea riscurilor unor perioade
agricole cu producții calamitate (spre exemplu afectate de secetă) .
Proporțional, azotul exportat prin vânzarea surplusului de furaje din baza
furajeră proprie reprezintă 68,67±2,66% din totalul azotului exportat.
Azotul exportat prin livrarea producției de lapte reprezintă în medie 1,90±0,29
tone azot cu variații de la 60 kg N la 11,40 tone N / an. Dependent de mărimea
producțiilor acestora, fermele din Timiș și Arad exportă mai mult azot prin livrarea
laptelui comparativ cu fermele din Caraș și Hunedoara (Wilcoxon Rank test, p<0,001 ).
Din punct de vedere procentual, azotu l exportat din fermă prin producția de lapte
reprezintă 28,20±12,03%; valoare care este considerată foarte bună – în fermele cu
inputuri mari de azot valoarea medie fiind de 18%, cu limite de 12 -26%, iar în fermele
cu inputuri reduse valoarea fiind de 27%, cu limite de 8 -42%.
Azotul exportat prin livrarea reformelor și a vițeilor după perioada colostrală
reprezintă 0,19±0,03 tone azot, cu variații de la 10 kg N la 1060 kg N / an. Procentual,
azotul exportat prin producția de carne reprezintă doar 3,14±1,46% .

Tabelul 1.23
Ieșirile/exportul de azot în fermele de vaci cu lapte din județele Regiunii Vest

76
n Medie SD sx Minimum Maximum
Azotul exportat
prin vânzarea
surplusurilor de
furaje
tone/fermă) AR 15 20,95 31,43 8,12 1,98 113,82
CS 15 2,35 2,77 0,72 0,00 11,38
HD 15 6,89 8,00 2,07 0,93 27,67
TM 15 25,57 18,25 4,71 6,05 79,23
Total 60 13,94 20,59 2,66 0,00 113,82
Proporția
azotului din
furaje din total
azot exportat
(%) AR 15 83,13% 8,69% 2,24% 64,16% 92,92%
CS 15 22,00% 206,75% 53,38% 0,00% 93,10%
HD 15 82,41% 8,01% 2,07% 62,44% 96,18%
TM 15 87,13% 4,81% 1,24% 79,36% 96,51%
Total 60 68,67% 104,52% 13,49% 0,00% 96,51%
Azotul exportat
prin livrarea
producției de
lapte23
(tone /fermă)
AR 15 2,75 3,21 0,83 0,23 11,40
CS 15 0,60 0,55 0,14 0,06 1,75
HD 15 1,08 1,33 0,34 0,23 5,45
TM 15 3,16 2,12 0,55 0,92 7,98
Total 60 1,90 2,28 0,29 0,06 11,40
Proporția
azotului
exportat prin
livrarea
producției de
lapte (%) AR 15 15,35% 7,99% 2,06% 6,38% 33,05%
CS24 15 69,86% 184,29% 47,58% 6,25% 734,00%
HD 15 15,90% 7,36% 1,90% 3,39% 34,37%
TM 15 11,67% 4,36% 1,13% 3,18% 18,96%
Total 60 28,20% 93,18% 12,03% 3,18% 734,00%
Azotul exportat
prin livrarea
producției de
carne25
(tone/fermă) AR 15 0,28 0,33 0,09 0,02 1,06
CS 15 0,07 0,06 0,02 0,01 0,18
HD 15 0,12 0,13 0,03 0,03 0,53
TM 15 0,31 0,18 0,05 0,09 0,71
Total 60 0,19 0,22 0,03 0,01 1,06
Proporția
azotului
exportat prin
livrarea
producției de
carne (%) AR 15 1,52% 0,74% 0,19% 0,68% 2,92%
CS 15 8,14% 22,46% 5,80% 0,65% 89,20%
HD 15 1,68% 0,66% 0,17% 0,43% 3,19%
TM 15 1,20% 0,47% 0,12% 0,31% 1,77%
Total 60 3,14% 11,34% 1,46% 0,31% 89,20%

23Azotul provenit din producția de lapte s -a calculat utilizând relația: producție de lapte x % proteină /
6,38 (valoarea reprezintă azotul conținut în proteina din lapte).
24 Ferme mixte taurine ovine la care producția de lapte s -a estimat după producția de teleme a din lapte
de vacă și oaie.
25 Azotul provenit din producția de carne s -a calculat prin relația: producție de carne (tone) x 2,35
(valoarea reprezintă azotul conținut în masa vie a animalelor livrate).

77
vii. Balanța azotului în fermele de vaci cu lapte
Conform datelor din tabelul 1.24 balanța anuală a azotului la nivelul celor patru
județe este de 18,18±2,79 tone azot / fermă26 cu variații de la o fermă la alta care sunt
de 0,66 tone la 108,01 tone N/ha și an; fermele din Timiș și Arad, fiind mai m ari au și
balanțe mai ridicate. Diferențele dintre mediile fermelor din județele regiunii pot fi
considerate semnificative (Test Wilcoxon, p < 0,001).
Tabelul 1.24
Balanța anuală a azotului în fermele de vaci cu lapte din județele Regiunii Vest
n Medie SD sx Minimum Maximum
Balanța anuală a
azotului
(tone N/fermă) AR 15 26,28 31,44 8,12 3,57 108,01
CS 15 5,10 4,22 1,09 0,66 14,11
HD 15 10,56 13,38 3,46 2,37 54,26
TM 15 30,78 17,18 4,43 9,61 63,07
Total 60 18,18 21,60 2,79 0,66 108,01
Balanța anuală a
azotului / ha
teren agricol (kg
N / ha) AR 15 192,15 46,27 11,95 127,48 282,83
CS 15 178,83 60,76 15,69 125,04 345,37
HD 15 184,29 45,41 11,72 116,87 263,32
TM 15 178,98 55,78 14,40 104,77 315,34
Total 60 183,56 51,40 6,64 104,77 345,37

Balanța azotului (azotul importat – azotul exportat), raportată la terenul agricol
deținut sau utilizat pentru baza furajeră + celelalte culturi ale fermei , este, în medie,
183,56±6,64 kg N / ha, cu variații de la 104,77 la 345,37 kg N/ha și an.
Valorile balanței azotului obținute sunt mai mult decât acceptabile pentru
industria laptelui din România. Comparativ, în fermele intensive din țările UE, balanța
azotului este 225 -360 kg N / ha și an. Cu toate că rezultatele par îmbucurătoare,
balanța obținută fiind apropi ată de cea a fermelor ecologice (170 kg H/ha și an), sunt
de subliniat câteva aspecte:
– multe ferme nu sunt ferme specializate pentru producția de lapte, unele
dintre acestea dețin suprafețe mari de teren utilizat nu doar pentru baza
furajeră, ci și pentru obținerea cerealelor;
– întreaga producție de gunoi este administrata pe terenurile fermei
– nu s-a considerat azotul fixat biologic de către culturile leguminoaselor
– nu s-a considerat administrarea îngrășămintelor complexe administrate pe
durata toamnei/ierni i.

26 În calculul balanței azotului s -a considerat utilizarea totală a gunoiului de grajd provenită de la
animalele din fermă și nu s -a considerat azotul fixat biologic de către culturile de leguminoase din baza
furajeră a fermei.

78
Eșantionul și datele obținute în studiu prezentat nu susțin ipoteza că în unele
județe ale Regiuni Vest producția ar fi deja ecologică și nici ipoteza că o extensificarea
totală/ parțială sau conversia fermelor s -ar putea realiza cu mai mare ușurință în
județele cu efective/producții mai reduse (Test Wilcoxon, p > 0,05).

viii. Caracteristici posibil de asociat fermei de tip low input
Având în vedere succesiunea abordărilor privind ferma de tip low input se
poate pleca de la ipoteza că în simulările eco -economice ale fermei de tip low input
(L.10 -L.13) , balanța azotului poate fi optimizat ă față de valorile prezentate în tabelul
1.24.
i) Din perspectiva balanței azotului , o fermă de tip low input ar trebui să aibă
următoarele caracteris tici care să -i faciliteze eficiența economică:
– să fie o fermă mixtă, care să permită obținerea veniturilor și reducerea balanței
azotului atât din lapte cât și din vânzarea surplusului de cereale.
– să utilizeze cantități reduse de îngrășăminte chimice.
– să utilizeze întreaga producție de gunoi pe culturile proprii.

ii) Din perspectiva mediului, la o fermă de tip low input o caracteristică
importantă, care ar permite facilitarea sustenabilității în mediu ar fi aceea că baza
furajeră să susțină culturile prin care se permite fixarea biologică a azotului; de
asemenea, ferma trebuie să -și mențină o balanță anuală a azotului la valori
acceptabile din punct de vedere ecologic – valoarea de 170 kg azot/ha ar putea fi
valoare de referință .
Din perspectiva studi ului de față, ratarea limitei maxim admise 170 kg N/ha și
an devine tehnopatie; factorii de risc asociați acesteia se pot desprinde din termenii
studiați și din factorii de influență ai acestor factori.

iii) Din perspectiva acceptării sociale , ferma de t ip low input ar fi legată de
dobândirea competențelor și posibilităților tehnice de utilizare a resurselor de nutrienți
din interiorul fermei – pentru aceasta, societatea trebuie să stimuleze și să
(răs)plătească eforturile fermierului.
Studiul doctoral pe această linie ar putea aduce îmbunătățiri substanțiale
privind economicitatea și sustenabilitatea sistemelor agricole, a tehnologiilor de
creștere și a producției animale aflate sub spectrul imperios al creșterii cu 200% în
următorii 35 ani.

79
vi) Tendințe și abordări ale cercetărilor în context eco -econmic
Indiferent de mărimea fermei, în alegerea un ei tehnologii sau a unui sistem de
exploatare se recomandă moderație în economicitate, consecvență în susținerea
sustenabilității și privirea îndreptată înspre lucrurile prefigurate în viitor; sistemul de
exploatare ales nu poate să fie decât pe măsura personalității fiecărui fermier –
antreprenor.
Alegerea sistemului de exploatare și a sistemului de producție pleacă de la
premisa întemeierii unei exploatații prof itabile și sustenabile. Practic, dacă sistemul
ales este eficient din punct de vedere economic, dacă asigură sustenabilitatea în
mediu și dacă este acceptat social atunci are toate premisele existenței și dezvoltării
temporale.
Practic, în contextul abordă rii la nivel genetic intim (vezi tehnologiile -OMIX) a
ameliorării animalelor și tehnologia creșterii și exploatării va trebui să susțină și să
răspundă punctual la provocări de tipul:
– menținerea și/sau îmbunătățirea producție și reproducției (abordări asupra
fecundității și natalității animalelor de rentă) genotipurilor specializate în
condiții de mediu mai puțin prielnic (condiții de stresul termic, mediu cu balanță
saturată în azot etc.);
– menținerea sau îmbunătățirea producției și reproducției genotipurilor înalt
specializate (spre exemplu genotipurile specializate pentru producția de carne
sau cele selecționate pentru rezistența la condiții de mediu neprielnic) cu
reducerea poluanților (re ducerea efectului de seră, îmbunătățirea balanței și
circuitului azotului, fosforului sau potasiului)
Din perspectiva operaționalistă, abordarea tehnopatiilor noilor tehnologii
poate avea drept ultime realități:
– în domeniul producției animale ( calitatea p roducției , cantitatea producției ,
masa corporală, viteza de creștere a țesuturilor etc) în condițiile normale (L.18)
sau în contextul unor modificărilor climatice intens prefigurate (L.19 -L.25).
– în domeniul eficienței economice a producției ( nivelul marjei brute, nivelul
costurilor asociate ) – L.9.
– din domeniul sustenabilității în mediu ( nivelul CO 2, CH 4, balanța și circuitul N,
P sau K ) – cercetare postdoctorală L.9 și lucrările L.10 -L.13)
– în domeniul acceptării sociale – calitatea, puritatea și trasabilit atea produselor
obținută din producțiile animaliere vor rămâne realități pentru care
consumatorul va fi dispus să plătească (L.14 -L.17)

La rumegătoare, cercetările actuale merg din direcția optimizărilor tehnologice
până la selecția fenotipică:
– studii asu pra raselor compozite (imigrație de gene de la rasele rezistente la
topice) pentru creșterea rezistenței la climatul cald.

80
– studii asupra randamentului utilizării energiei din hrana rumegătoarelor (2 -10%
din energie se pierde) –Australia, National Livestock Methane Program
(http://www.mla.com.au)
– studii fenotipice și genotipice asupra rumegătoarelor, simbionților și nutriției
completate de studii moleculare asupra genelor microorganismelor implicate
în metanogeneză (22 gene explică 88% din variabilitatea em isiilor de metan)
– Ruminomix, Proiect din fonduri UE ( http://www.ruminomics.eu /)
– Îmbunătățirea randamentului utilizării azotului – balanța și circuitul azotului –
RedNEx proiect finanțat prin fonduri ale UE (http://www.rednex -fp7.eu).
– simulări și modelări matematice pentru optimizarea balanței azotului (Pellerin
și col., 2010, L.10 -L.13)

Tehnologiile viitorului vor trebui sa ofere soluții eficiente economic, sustenabile
în mediu și acceptate social; acestea vor trebui să răspundă provo cărilor factorilor de
mediu și de exploatare în contextul schimbării paradigmei genetice și a unor noi și noi
cerințe sociale și culturale.
Paradigmele tehnologice viitoare au ca punct de plecare programele de studii
ale universității noastre ; universitatea oferă societății specialistul de care este nevoie
și a cărui menire este să lup te pentru supraviețuirea Terrei.

81

Partea a III -a. PLANUL DE EVOLUȚIE ȘI DEZVOLTARE
A CARIEREI

De regulă, în elaborarea Planului de carieră se urmărește parcurgerea
succesivă a etapelor de autocunoaștere , analiză (SWOT) , principii directoare ,
deprinderi spre eficiență , misiune personală , fixare a obiectivelor cu stabilirea unor
planuri de acțiune strategice , roluri, status -uri etc. și transpunerea lor în practică, în
domeniile urmărite. În cazul de față, s -a ales ales practica sugerată de către Armstrong
Michael (2009) , care prezintă etapele de pregătire a unui plan de dezvoltare personală,
în patru pași, du pă cum urmează:
A. Evaluarea poziției actuale
B. Stabilirea obiectivelor și planificarea acțiunilor
C. Translarea în practică

A. EVALUAREA POZIȚIEI ACTUALE

i) Generalități
Cariera este influențată de mulți factori: nevoi și interese personale, context
social și economic și alte preocupări ale vieții adulte. Între vârsta actuală și stadiul
carierei exist ă asocieri aproape unanim acceptate. Stadiul corespunzător vârstei
actuale este cel al carierei medii (dezvoltarea); în acest stadiu (38 -45 ani), are loc
stabilir ea identității profesionale. Practic, în acest stadiu are loc alegerea între căile
diferite de carieră – tehnic versus managerial (Sterrs, 1988).

ii) Capacitatea candidatului de a îndruma studenți sau tineri cercetători
De la începuturile activității didactice desfășurată la Disciplinele zootehnice,
respectiv din anul universitar 1998, au fost coordonate 33 lucrări de diplomă,
majoritatea aflându -se în biblioteca disciplinei; dintre acestea , două pentru obținerea
titlului de master în medicina veterina ră, trei pentru obținerea titlului de asistent
veterinar și 28 pentru obținerea titlului de doctor medic veterinar (conform tabelului nr.
2.1).
Primele proiecte în care au fost implicați studenții din ciclul de licență au fost
proiectele nr. 3 și 4 din lis tă desfășurată în tabelul nr. 2.2. Practic, o mare parte a
activităților unor proiecte finanțate de către Wor ld Bank (vizite în fermă, vizite de studii,
dintre care una pe durata a 10 zile în Olanda pentru 28 persoane) sau PHARE au fost
dezvoltate împreună cu studenții, membri activi în Unitatea de extensie, ONG al
USAMVBT.

82
În perioada 2003 – 2016 s -au derulat și coordonat proiecte de tip life long
learning (proiectul nr. 5 din tabelul 2.2) sau de tip POSDRU (proiectele nr. 7 și 9 din
tabelul 2.2) cu ac tivități specifice managementului de proiect sau responsabilului de
activitate; activitățile au fost orientate îndeosebi asupra creșterii calității competițiilor
destinate tinerilor cercetători, de nivel doctoral și de nivel postdoctoral.

Tabelul 2.1
Lucrări de licență și master coordonate în perioada 1999 -2015
Nr. Candidat Anul Titlul lucrării Coordonatorii
S.1. Vînătoru
Mihaela
Claudia 1998 Cercetări privind comportamentul găinilor în
exploatarea intensivă
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof.dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.2. Cornea Titus –
Ioan 1998 Influența probioticului Turbozyme 160TM asupra
performanțelor productive la tineretul suin.
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof.dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.3 Bărbălan
Stelian 1998 Cercetări etologice la vițele
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof.dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.4. Kadar Laszlo 1998 Cercetări privind evoluția calului de rasă Lipițană din
herghelia de la Sâmbăta de Jos, în sec. XX.
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof.dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.5. Grecu Elena 1998 Cercetări privind comportamentul scroafelor în lactație
și al purceilor sugari
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.6. Vasiu Alina 1998 Cercetări privind prepotența la unii armăsari Nonius
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Asistent
Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.7. Man Maria
Dina 1999 Studiu privind comportamentul bivolițelor
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Asistent
Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.8. Boroneanț
Diana 1999 Cercetări privind variabilitatea caracterelor de exterior la
unii cai din județul Arad
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Asistent
Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.9. Cioroianu
Veronica 1999 Comportamentul scroafelor în ziua a XIV -a după fătare
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.10 Lázár Ferenc 1999 Cercetări de etologie comparativă la vaci cu lapte
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Prep. D.M.V. Ioan
Huțu
S.11 Tatarciuc Ilie
Marian 2000 Cercetări privind influențele unui probiotic asupra
producției și comportamentului la suine
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. D.M.V. Ioan
Huțu
S.12 Popescu Alina 2001 Cercetări privind comportamentul la peștii de acvariu
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. D.M.V. Ioan
Huțu
S.13 Lenghel Ioan 2001 Cercetări privind întreținerea vacilor în stabulație liberă Prof. dr. Emil Sas

83
Nr. Candidat Anul Titlul lucrării Coordonatorii
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Asist. D.M.V. Ioan
Huțu
S.14 Diana
Boroneamț 2003 Cercetări asupra raselor de cai din zona Aradului
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. D.M.V. Ioan
Huțu
S.15 Moldovan
Mihaela 2003 Încercare de catagrafiere a efectivelor de taurine din
zona de câmpie a Banatului
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. D.M.V. Ioa n
Huțu
S.16 Cârja Ioan 2003 Cercetări comparative asupra unor tehnologii de
creștere a puilor broileri
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. D.M.V. Ioan
Huțu
S.17 Ionescu -Gruia
Răzvan
Ciprian 2004 Studiu referitor la creșterea și managementul unui
efectiv de ovine din rasa Turcană
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.18 Iepuraș
Ciprian
Alexandru 2004 Comportamentul vacilor productive în stabulație liberă
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.19 Vlaia Laurențiu 2004 Studiu comparativ referitor la eficiența tehnologică ș i
economică a creșterii în baterii și pe sol a puicuțelor de
înlocuire
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.20 Crașovan
Luminița
2004 Cercetări privind comportamentul și îngrijirea câinilor de
apartament
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.21 Gabor Florin 2005 Cercetări privind utilizarea unui probiotic în creșterea
puilor broileri
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.22 Cristina
Diaconu 2005 Cercetări privind managementul unei canise
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Prof. dr. Emil Sas
Asist. Dr. D.M.V.
Ioan Huțu
S.23 Cean CODRIN 2007 Studiu predictiv asupra eficienței unor tehnologii la
ovine
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.24 Huțu Radu 2008 Studiu privind depistarea estrului la vacă cu ajutorul
nanotehnologiilor RFID
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Conf. dr. Mircu
Călin
Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.25 Cârlea Iulian 2008 Încercări de diagnosticare a mamitelor la vacă cu
ajutorul nanotehnologiilor RFID
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.26 Ionescu
Cătălin 2008 Încercări de utilizare a nanotehnologiilor – RFID în
controlul temperaturii și ide ntificării taurinelor
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.27 Proteasa
Adelina 2011 Cercetări privind optimizarea balanței azotului la vaci cu
lapte
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu

84
Nr. Candidat Anul Titlul lucrării Coordonatorii
S.28 Imbrea Ion 2011 Cercetări privind optimizarea balanței azotului in femele
de vaci cu lapte
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.29 Călin Bogdan
Mureșan 2011 Fermele industriale de porcine și impactul lor asupra
mediului
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Master
in medicină veterinară” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.30 Dominic
Mitrica 2011 Cercetări privind optimizarea balanței azotului in
fermele de vaci cu lapte
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Sef. Lucr. Ioan
Huțu
S.31 Cocoș Ion 2013 Proiectarea și optimizarea fluxului tehnologic in fermele
de suine conform standardelor Uniunii Europenee
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Master
in medicină veterinară” Sef. Lucr. Ioan
Huțu Sef. Lucr.
Tiberiu Polen
S.32 Patraș Irina 2014 Studiu asupra parametrilor hematologici la porcii de
rasă Göttingen
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar Asist. Dr. Petruse
Cristina
Conf.dr. Huțu Ioan
S.33 Buză Cornelia 2014 Încercări de cuantificare a stresului la rasa de porci
Götingen
Lucrare de diplomă pentru obținerea titlului de “Doctor
Medic Veterinar” Conf.dr. Huțu Ioan
As. professor dr.
Reinhold P.
Zimmermann

De asemenea, activitățile au presupus numeroase vizite de monitorizare și
evaluare a activității de studiu doctoral la locul stagiilor derulate de către tinerii
cercetători.

Tabelul 2.2
Proiecte dezvoltate și implementate în perioada 2000 -2015
Nr.
crt. Proiect Beneficiar Activitate/calitate
1. Practical Training and Advisory
Center Ministry of Foreign Affairs, Nederland
Senter Agency
PSO02/RM/1/20 Senter Project Consultanță / Advisory
coordinator
2. Cercetări asupra unor tehnopatii,
factori si indicatori de risc din
reproducția intensiva a suinelor Ministerul Educației si Cercetării,
CNCSIS – Comisia 5 Cercetare în echipă /
Director proiect
3. Establish a Vocational Counselling
and Employment Center near
Banat’s University of Agricultural
Science and Veterinary Medicine
from Timișoara Ministerul Integrării Europene,
Programul de Coeziune Economică și
Socială, Dezvoltarea Resurselor
Umane, Schema de finanțare
nerambursabilă
Grant RO -2002/000 -586.05.02.02 Extensie universitară/
Echipa de
management,
responsabil
antreprenoriat
4. Extensie participativă prin
parteneriate cercetător -consultant –
fermier pentru susținerea fermei de
vaci cu lapte MAAP – unitatea de management al
proiectului „ Sprijinirea serviciilor din
agricultură” Cercetare, extensie
universitară/Director
proiect
5. Program pilot de inițiere
antreprenorială și specializare a
medicilor veterinari din regiunea de
vest a Romaniei
Ministerul Integrării Europene,
Programul de Coeziune Economică și
Socială, Dezvoltarea Resurselor
Umane, Schema de finanțare Life long
learning/Echipa de
management,
responsabil
antreprenoriat

85
Nr.
crt. Proiect Beneficiar Activitate/calitate
nerambursabilă, Grant RO –
Phare/2004/016 -772.04.02
6. Pilot center for promotion Rumanian
Serbian Transfrotalier cooperation
in agro -zoo-vet business by
Timagralim expo -market,
conferences, symposiums,
workshops, Banat e -business
newes and e -extension Ministerul Integrării Europene,
Programul de Coeziune Economică și
Socială, Dezvoltarea Resurselor
Umane, Schema de finanțare
nerambursabilă
Grant Ro2005/017 -538.01.01.15 Extensie universitară/
Echipa de management
– Coordonator extensie
universitara
7. Program pilot de susținere a
cercetării doctoranzilor bursieri
OI Ministerul Educatiei, Tineretului și
Cercetării – Guvernul României Fondul
Social European
Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS
DRU) – CCI, 2007 RO 051 PO 001, 25
septembrie 2008 – 30 septembrie 2012 Cercetare doctorală/
Echipa de management
– Responsabil calitate
competițională
8. Dezvoltarea infrastructurii de
cercetare, educație și servicii în
domeniile medicinii veterinare și
tehnologiilor inovative pentru RO 05
– DICES MVT –RO05 Programul Operațional Sectorial
Creșterea Competitivității Economice,
Axa Prioritară 2 – CDI: Operațiunea
2.2.1. Programul Național Capacități,
Modulul I: Proiecte mari de investiții Infrastructură de
cercetare dezvoltare /
Echipa de
management,
Asistent manager
proiect.
9. Școala postdoctorală în domeniul
agriculturii și a medicinei veterinare Fondul Social European
Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS
DRU)
1 mai 2010 – 30 aprilie 2013 Cercetare
postdoctorală/
Echipa de management
– Responsabil calitate
competițională
10. RO4 RURALBIZ – Inițiative pentru o
dezvoltare rurala durabila Fondul Social European
Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS
DRU) Extensie
universitară/Echipa de
management,
Expert structuri
parteneriale
11. „Agricultura Bio – Păstrarea culturii
comunităților din zonele cu specific
bio ale produselor agricole,
zootehnice și cultivarea fructelor” Programul de cooperare
transfrontaliera Ungaria -România 2007 –
2013 Extensie
universitară/Expert
tehnic

Actualmente , în cadrul Unităților experimentale se află în derulare proiecte de
cercetare cu finanțare din fonduri private:
– Analiza și testarea infrastructurii pentru întreținerea și exploatarea cabalinelor,
Contract nr. 6944 din 25 sept. 2013
– Modificări comportamentale la animalele de companie întreținute în condiții de
pensiune , Contract nr. 4833 din 04 sept. 2014.
Proiectele mai sus menționate au în componența echipelor de cercetare cadre
didactice, doctoranzi și 12 studenți, organizați în două cercuri studențești Echipa
Minipigs și Clubul de echitație , cercuri afiliate disciplinelor zootehnice.

86
iii) Competențele did actice
Din punct de vedere al activităților didactice, la disciplinele predate: Zootehnie
generală și ameliorare (1997 -2006), Zootehnie specială (1998 -2006), Tehnologii de
creștere și producție animală (2006 -2015), Producții animaliere (2015 -prezent),
Tehnologii destinate animalelor monogastrice (2008 -2014), Etologie (1998 -2001),
Creșterea și întreținerea animalelor de apartament și divertisment (1999 -2003),
Instalații zootehnice (2000 -2014), Proiecte cu finanțare rurală – programul SAPARD
(2003 -2004 ) în perioada de referință, se pot sublinia câteva aspecte care susțin ideea
capitolului (lucrările D.1 – D.9, pot fi considerate documente justifica tive); astfel, se pot
enumera următoarele:
– introducerea sistemului de învățare on line (an universitar 2003/200 4) prin
platforma MOODLE și cercetare asupra învățării on line – cercetare cuantificată
prin lucrarea D.1. Învățare online; impact, avantaje și accesibilitate prin aplicația
Moodle (Lucr. șt. Med. Vet. Timișoara, vol. XXXVII, 2004, p 941 -947).
– stimularea utilizării resurselor de tip www (D.2. The internet: opportunities and
availabilities for the veterinarian, Lucr. șt. Med. Vet. Tim, vol. XXXV, 2002 ,p.3-6
– încurajarea aprecierii profesorului de către studenți prin chestionare cu grad
ridicat de obiectivitate (vezi tabelul 3.1).
– renovarea tuturor spațiilor Disciplinelor zootehnice și dotarea acestora cu
mobilier și echipamente multimedia (an universitar 2004/2005, proiect nr. 3 din
tabelul 2.2).

anul 2000 anul 2010
Labor atorul disciplinelor zootehnice
– aplicarea unor metode adaptate exigentelor actuale și cerințelor moderne de
predare (smart table, mijloace multimedia) învățare ( learning by doing, tema de
casa, raportul de vizită în f ermă) și testare/evaluare a cunoștințelor
(autotestarea, evaluarea încrucișată sau testele grilă cu acces ne limitat la
materialele predate).

87
Tabel 3.1.
Chestionar de evaluare a cadrului didactic de către studenții anului III MV,
promoția 2014 -2015 (n = 64)
Marcați cu „X” situația care considerați ca se potrivește realității experimentate.
Descrieți metodele de predare ale profesorului, folosind
următorul cod:
A = aproape
întotdeauna
B = deseori
C = ocazional
D = rareori
E = aproape
niciodată
1. Temele disputate au fost mai dificile decât cele standard. 15 24 20 3 2
2. Testele date au acoperit bine materialul informativ predat. 29 19 6 5 5
3. Modalitățile de testare au fost adecvate. 19 24 13 5 3
4. Ajutorul individual acordat atunci când a fost solicitat de cursanți. 38 10 9 7 0
5. Ca student, ați depus un efort suplimentar în pregătirea acestui
curs/lucrări practice. 25 21 11 6 1
6. Profesorul a reușit de fiecare dată să -și prezinte clar obiectivele
prelegerilor. 41 17 3 2 1
7. Profesorul reușește să transmită încredere și competență. 34 19 8 4 0
8. Manierele profesorului și felul de a se exprima sunt adecvate. 17 32 11 2 0
9. Tehnica scrierii la tablă a fost deficitară. 9 6 9 7 32
10. Profesorul i -a ajutat pe cursanți să învețe din propriile lor greșeli. 23 27 7 2 5
11. Profesorul a fost sarcastic sau furios atunci când a fost înfruntat. 3 6 13 13 30
12. Profesorul a avut o atitudine de superioritate și dispreț. 6 6 8 11 32
13. Punctualitatea profesorului a fost remarcabilă. 50 10 4 0 0
14. În loc să privească la cursanți atunci când le vorbește, profesorul
privește în gol, undeva pe deasupra capetelor lor. 2 4 9 3 44
15. Profesorul a reușit să clarifice chestiunile ridicate de cursanți. 36 14 9 9 5
16. Temele de casă au fost date de rutină, contribuit în mică măsură
la asimilarea cunoștințelor. 19 17 14 7 5
17. Profesorul a fost confuz în explicarea unor chestiuni. 4 2 5 8 42
18. Profesorul a cerut mai mult decât pot da cursanții. 21 14 7 8 13
19. Profesorul a menținut anumite standarde de performanță. 29 14 14 5 1
20. Profesorul a avut dificultăți în explicarea unor rezolvări de
probleme. 1 4 3 7 48
21. Profesorul a precizat foarte clar, de la început, ce așteaptă de la
cursanți. 34 7 8 4 5
22. Prezentarea cursului este foarte logică. 36 20 5 2 0
23. Temele de casă au fost excesiv de dificile. 17 20 16 7 5
24. Profesorul i -a încurajat pe cursanți să gândească singuri. 44 12 9 5 3
25. Profesorul a fost atent la reacțiile cursanților, luându -le în
considerare. 26 19 9 9 4
26. Profesorul a reușit să conștientizeze pe cursanți de progresul
făcut la cursul lui. 13 17 16 8 8
27. Materialul informativ a fost prezentat prea repede 2 13 13 13 13
28. Profesorul a stimulat interesul cursanților pentru curs. 27 18 10 2 6
++ + +/- – – –
764 372 269 208 170
43% 21% 15% 12% 10%

88
Folosind codul următor, indicați cât ați asimilat din curs:
A = aproape
întotdeauna
B = deseori
C = ocazional
D = rareori
E = aproape
niciodată
29. … cunoștințe faptice(terminologie, clasificări, metode). 21 22 14 4 1
30. … principii fundamentale, generalizări, teorii. 16 18 19 6 3
31. … aplicații ale principiilor fundamentale, în rezolvarea
problemelor. 21 23 10 3 2
32. … o mai bună cunoaștere a personalității dumneavoastră
(interese, talente, valori, filosofie personală). 21 23 10 3 4
33. … comportament profesional. 19 26 11 6 3
34. … dezvoltarea abilităților pentru o comunicare eficientă. 22 19 15 5 1
35. … descoperind implicațiile cursului asupra propriei comportări. 9 16 12 15 8
36. … obținând o înțelegere mai largă a problemelor culturale. 10 21 22 6 4
37. … dezvoltând obișnuința de a învăța și de a folosi studiul
individual. 21 22 9 3 6
160 190 122 51 32
29% 34% 22% 9% 6%
Indicați în ce măsură sunteți de acord cu următoarele
afirmații folosind codul:
A = acord
puternic
B = acord
C = nici
acord și nici
dezacord
D = dezacord
E = dezacord
puternic
38. Vei încerca să nu eviți cursurile similare. 26 15 9 6 5
39. Vei recomanda acest profesor și prietenilor tăi. 26 17 9 6 2
40. Profesorul stăpânește bine domeniul științific respectiv. 48 9 1 1 1
41. Profesorul a avut un comportament de discriminare,
nejustificat. 5 6 5 9 37
42. Profesorului i -a făcut multă plăcere acest curs. 37 17 6 1 2
43. Profesorul i -a stimulat pe cursanți să învețe cât mai mult la
acest curs. 15 14 16 5 3
189 81 46 25 18
53% 23% 13% 7% 5%
Încercați să evaluați cât mai corect, folosind următorul cod:
A = excelent și
stimulativ
B = foarte bine
C = bine
D = adecvat, dar
nu stimulativ
E = neadecvat
44. Evaluați global capacitatea didactică și talentul pedagogic al
prof. 41 14 6 0 0
45. Evaluați global valoarea educativă a cursului. 33 20 5 2 1
46. Evaluați global conținutul informativ al cursului. 48 15 9 0 0
122 49 20 2 1
Specializarea – TCPA, MV anul III – 2014/2015 63% 25% 10% 1% 1%
Cadru didactic evaluat: Conf. ing. dr. Hutu Ioan

89
– conceperea unor softuri educaționale, singur sau în colectiv cu alți autori,
precum sunt cele mai jos enumerate:
O D.3. Software pentru controlul producției de lapte și managementul
activității de reproducție, Lucr. șt. Med. Vet. Timișoara, vol. XXXVII
(2004), p 928 -935
O D.4. Utilization of the unified modeling language in the cattle reproduction
management, Lucrări Științifice, Zoot. si Biotehnologii vol. XXXVI, Ed.
“Agroprint”, Timișoara -2003 p. 474 -480
O D.5. Software pentru determinarea gradului de consangvinizare și
înrudire prin metoda evaluării concentrice, Lucr. șt. Med. Vet. Tim ișoara,
vol. XXXV (2002), p.209 -211.
O D.6. Conceperea și scrierea unui program computerizat pentru studiul
raselor, Lucr. șt. med. vet. Timișoara, vol. XXXIII, (2000) p. 73 -76.
o D.7. Încercări de studiu, autoevaluare și examinare computerizată, Lucr.
șt. med . vet. Timișoara, vol. XXXIII, (2000) p. 91 -94.
o D.8. Managementul computerizat al activității de reproducție la taurine,
Lucr. șt. med. vet. Timișoara, vol. XXXIII, (2000) p. 95 -98.
o D.9. Conceperea unui program computerizat pentru studiul raselor de
ovine, Lucrări Științifice, vol. 44 (3), Iași -2001 p. 865 -868.
– redactarea unor cursuri și lucrări practice la disciplinele predate; atât în format
tipărit cât și în format electronic, pentru platforma on line
(http://193.230.235.21/moodle/course/category.php?id= 3);
– reparații capitale (lucrări de construcții), modernizarea și dotarea (mobilier și
echipamente multimedia) amfiteatrelor în care disciplinele zootehnice își
desfășoară activitățile de curs (2006 -2007, proiect nr. 6 din tabelul nr. 2.2)
– dotarea disciplin elor zootehnice cu echipamente de ultima generație
(autolaborator de tehnologii de creștere și producții animaliere, unitate
experimentala mediu, echipamente de analiză și control al producțiilor
animaliere și mediului fermei) și creșterea inventarului di sciplinelor zootehnice
la o valoare de peste 1,0 mil lei.
– stimularea schimburilor de experiență și a lecțiilor deschise (visiting professor)
pentru diferite teme și aspecte ale învățării și predării disciplinelor tehnologice;
dintre aceste se exemplifică d oar cele care s -au derulat în spațiile disciplinei:
o tehnologia hrănirii animalelor – Margit Wittmann , Weihenstephan
University, DE;
o extensie universitară – Mark Russell , Purdue University, SUA;
o educație – Paul Ebner , Purdue University, SUA;
o economia ferm ei – Norbert Bleisteiner , University of Applied Sciences
Weihenstephan, DE;
o managementul fermei – Anton van Engelen , Wageningen University NL;
o antreprenoriat – Helmich Hammer , CAH, NL;
o tehnologii alternative și sustenabile – Gary Onan , Wisconsin Univer sity,
SUA (2004 și 2016 – un semenstru , cu finanțare prin programul Fulbright).

90

iv) Capacitatea de a transfera cunoștințele și rezultatele sale către mediul
economic sau social, ori de a populariza propriile rezultate științifice
Capacitatea de a transfera rezultatele cercetării spre mediu socio -economic
se poat e cuantifica prin activitățile realizate ( lucrările E1 -E5) și actuale, fie în calitate
de membru activ al Unității de extensie (ONG înființat în 2005 prin proiectul nr. 3 în
lista din tabelul 2.2), fi e în calitate de consultant/expert în diferite proiecte și companii
din țară și străinătate.
Activitatea Unității de extensie, dezvoltată și derulată în universitate încă din
anul 2005 a presupus transferul rezultatelor cercetării fie prin extensie (fondur i publice,
conform proiectelor nr. 3, 4, 5, 6, 10 și 11 din tabelul 2.2), fie activități de consultanță
derulate spre societatea agribusiness -ului regional.
Activitățile de transfer tehnologic au fost susținute financiar și cu logistică,
echipamente și mij loace de transport prin proiectele nr. 1, 4, 6, 10 și 11 din tabelul 2.2.
De la începuturile sale Unitatea de extensie a editat peste 70 numere ale
publicației Banat Agribusiness și peste 50 fascicule de extensie; dintre fascicule 18 au
fost elaborate ca singur autor sau în colaborare cu alți specialiști (F.1. -F.18). Toate
materialele au sunt disponibile on line și au fost tipărite în mii de exemplare; la acestea
se adaugă zeci de mii de pliante, broșuri , precum și posibilitatea descărcării acestora
de pe site-ul www.unitate -extensie.org.ro.
Popularizarea rezultatelor cercetării prin activități de extensie universitară se
face anual, la târgurile din Vestul țării (Timagralim 2005 -2011 / Banat Agralim 2012 și
2013, Agromalim 2005 -2015 și Târgul fermierilor bihoreni 2010 -2015 , Banatul sârbesc
2012 ) prin prezența echipei unității de extensie atât cu stand, cât și prin demonstrații
cu autolaboratoarele disciplinei.
Cu toate că este o modalitate consumatoare de timp și resurse, presupunând
și un efort susținut, vizita în fermele din Regiunea Vest permite realizarea cea mai
eficientă a transferului rezultatelor cercetării (E2.); activitatea permite atât soluționarea
unor probleme cât, mai ales, identificarea a unor noi provocări și subiecte de cercetare.
E.1. Ob taining efficient animal production in smallholders: extension by farmer
participatory appraisal, Lucrări Științifice, Zoot. si Biotehnologii vol. XXXVII, Ed.
“Agroprint”, Timișoara -2004p. 421 -426, ISSN 1221 -5287
E.2. Effect of extension in West Romanian dairy farms , XIX European Seminar
on Extension Education – Theory and Practice of Advisory Work in a Time of
Turbul ences – 15-19 September, Assisi,Perugia –Italy, ISBN978 -88-6254 -035-3
E.3 Socio -Ecomomic Diagnosis Of Smallholders In RO04 Macroregion – I. Social
Perceptions , Lucrări științifice, seria I, vol XIII, Management agricol , Ed.
“Agroprint”, Timișoara -2011, p 455-462. ISSN: 1453 -1410, E -ISSN: 2069 – 2307

91
E.4. Socio -Ecomomic Diagnosis of Smallholders in RO04 Macroregion – II. Life
Long Learning , Lucrări științifice, seria I, vol XIII, Management agricol ed.
“Agroprint”, Timișoara -2011, p 463-470. ISSN: 1453 -1410, E -ISSN: 2069 – 2307
E.5. Assessing Learning Outcomes in an Engagement Setting: Introducing
Students to International Extension through Service Learning , NACTA Journal,
vol. 55, supplement 1, 2011 Abstracts, University of Alberta, Edmonton, Canada,
abstract no 162, page no. 33 – 34, available at http://www.nactateachers.
org/attachments /article/1060/nacta%20journal%20vol% 2055%20sup%201 .pdf,
ISSN 0149 -4910

Tabelul 4.1
Materiale/fascicule de extensie elaborate în perioada 2005 -2015
Nr.
crt. Autori Titlul fasciculei Data apariției Pa
g.
F.1. Hutu Ioan
și col. Adăposturi semideschise pentru vaci 2005 8
F.2. Hutu Ioan Centrul de colectare a laptelui 2005 4
F.3. Hutu Ioan Cota de lapte 2005 4
F.4. Szoke
Hajnalka
Ioan Hutu Calitatea laptelui 2005, 12
F.5. Huțu Ioan Marja brută a activităților fermei 2005 16
F.6. Huțu Ioan Cercetare și extensie universitara Septembrie
2007 4
F.7. Huțu Ioan Condiția corporala Octombrie 2007 4
F.8. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
extensiva Noiembrie 2007 6
F.9. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
semiintensivă (I) Noiembrie 2007 4
F.10. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
semiintensivă (II) Decembrie 2007 6
F.11. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
intensiva 1 Decembrie 2007 6
F.12. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
intensiva 2 Decembrie 2007 6
F.13. Huțu Ioan Îngrășarea tineretului ovin – sistemul de îngrășare
intensiva 2 Ianuarie 2008 8
F.14. Huțu Ioan Reproducerea porcilor in adăposturi reci Martie 2008 8
F.15. Huțu Ioan Gestația scroafelor in adăposturi reci (I) Martie 2008 6
F.16. Huțu Ioan Gestația scroafelor in adăposturi reci (II) Aprilie 2008 6
F.17. Huțu Ioan Îngrășarea porcilor in adăposturi reci (I) Aprilie 2008 6
F.18. Huțu Ioan Îngrășarea porcilor in adăposturi reci (II) Mai 2008 6

Implicarea în activitatea de cercetare a vizat valorificarea cercetărilor prin
afilierea și implicarea în acțiuni ale unor asociații de ramură (A.1. -A.5.) fie din Romania
(Consfătuirea națională „Creșterea si sănătatea vacilor de lapte” cu prelegerea
Reproducția și patologia reproducție, Brasov, 25 -26 oct. 2012), fie din străinătate (la

92
3rd International symposium of local and solidarity based partnerships between
producers and consumers cu prezentarea „ Les partenariats locaux et solidaires entre
producteurs et consommateurs ”, 26-31 Janvier 2008, Aubagne/France), cum sunt:
o A.1. Association pour l’étude de l’épidémiologie des maladies animales , Maison
Alfort France
o A.2. Balkan Scientific Association of Agrarian Economists, Belgrad, Serbia.
o A.3. Agenția Națională a Medicilor Veterinari din România , legitimație nr. 4549
/ 2002 afiliată la Asociatia Veterinară Mondilă (W.V.A.), Federatia Europeana
a Medicilor Veterinari (F.V.E), Cooperare și Schimburi Veterinare Est -Vest
(C.E.V.E.O.) și Asociatia Veter inata din Balcani și Zona Marii Negre
(BABSEVA)
o A.4. Colegiul Național al Medicilor Veterinari din România , carte de identitate
nr. 3727 / 2002
o A.5. Centrul de consiliere vocațională și plasare a forței de muncă – Unitate de
extensie, legitimație de membru fondator nr. 9 din 2005
o A.6. FECAVA și FIAVAC

v) Capacitatea de a lucra în echipă și eficiența colaborărilor științifice
Eficiența colaborărilor științifice în plan național și internațional se
concretizează în numărul activităților de cercetare desfășurat e cu echipe din Romania
și străinătate.
În plan național proiectele cu nr. 1, 3 -5, 7-10 din tabelul 2.2 sunt relevante;
fiecare dintre aceste proiecte, fie din perspectiva directorului de proiect (proiectele 2 și
4), fie din perspectiva membrului din echip a de management/implementare a solicitat
activități în echipă, coordonări și compatibilizări care au generat rezultate științifice și
tehnice apreciate.
În plan internațional , proiectele 2, 6, 11 din tabelul 2.2 au presupus integrarea
în echipe de cercetar e multinaționale, unele dintre ele finalizate cu lucrări publicate în
edituri din țară și străinătate ( Particularitățile agriculturii Serbiei în Banatul de Sud,
Editura Mirton – lucrare editată în Serbia și România – proiect nr. 6 sau broșura
bilingvă Bio-agricultura, păstrarea culturilor în comunitățile din zonele specializate în
obținerea de produse agricole, zootehnie și pomicultură – proiect nr. 11).
Activitatea redacțională, inițial în echipa publicației Lucrări științifice medicină
veterinară (mem bru al colegiului de redacție în perioada 2000 -2003), ulterior în
colectivul revistei Ferma s -a desăvârșit cu cea de editor coordonator sau editor al unor
publicații de extensie universitară; broșuri, fascicole, publicația electronică Banat
business și câteva cărți editate pentru colegi din cadrul Facultății de Medicină
Veterinară din Timișoara, în numele UEX Media, departamentul de imagine al Unității
de extensie.

93
Eficiența colaborărilor științifice s -a materializat și prin activități de organizare
a unor simpozioane sau cea de membru în bordul unor conferințe științifice în afara
României; International Scientific Meeting „Multifunctional Agriculture and rural
development” – rural values preservation ( Beovin – Beograd, 6 -7th of December 2007)
și Inte rnational Scientific Meeting „State, possibilities and perspectives of rural
development on area of huge open -pit minings” ( Belgrade –Vrujici Spa, April 24 -25th,
2008) sunt doar două manifestări care pot fi amintite.

vi) Capacitatea de a conduce proiecte de cercetare -dezvoltare
Activitatea de management a proiectelor este o activitate cu competențe
certificate atât în domeniul medicinei veterinare (Diploma de absolvire seria H nr
0008189) cât și a proiectelor de infrastructura rural ă (Diploma de master seria I
nr.0037832) sau a celor privind dezvoltarea resurselor umane (Certificat de absolvire
nr. 0105758 din 21.07.2008, manager proiect). Calitatea de apreciere și evaluare a
proiectelor de cercetare -dezvoltare se poate dovedi prin calitatea de expert evalua tor
CNCSIS (http://www.usab -tm.ro/USAMVBT_Lista -experți -evaluatori_ro_67.html).
Activitatea a început prin conceperea a peste 30 propuneri de proiecte și
finanțarea/implementare a 11 proiecte în universitate și două în afara acesteia; două
proiecte în cal itate de director proiect, nouă proiecte în echipa de management a
acestuia și colaborator într -un proiect de colaborare transfrontalieră.
Unele proiecte au fost orientate înspre susținerea cercetării doctorale (nr.2 din
tabelul 2.2), altele înspre transm iterea rezultatelor cercetării în producție; totuși cele
mai valoroase proiecte s -au orientat înspre dezvoltarea infrastructurii de cercetare și
educație (proiectele 3,4,6 si 8 din tabelul 2.2). Proiectul Dezvoltarea infrastructurii de
cercetare, educație și servicii în domeniile medicinii veterinare și tehnologiilor inovative
pentru RO 05 a constituit cea mai mare provocare în domeniul dezvoltării infrastructurii
de cercetare, fiind construiți 7.522 mp, pentru 7 (șapte) unități experimentale și 25
laborato are; spațiile construite au fost complet echipate, utilate și date spre folosință.
Întreaga activitatea de cercetare, a vechilor laboratoare și a noilor complexe și
laboratoare de cercetare se va circumscrie în tematica a trei domenii de cercetare;
aceste domenii de cercetare sunt:
A). Biotehnologii utilizabile în obținerea producțiilor animaliere și evaluarea
impactului acestora asupra mediului.
B). Cercetare clinică, supravegherea epidemiologică, biosecuritatea fermelor și
siguranța producțiilor animalier e obținute prin metode și tehnologii
nepoluante;
C). Terapii clinice, tehnologii și nanotehnologii inovative utilizabile în medicina
veterinară și producțiile animaliere.
Pentru susținerea științifică a fiecărui domeniu de cercetare, laboratoarele și
cercetătorii care le deservesc s -au avansat 100 teme de cercetare; o parte a acestor

94
activități sunt și vor fi d erulate în cadrul Unităților ex perimentale; de la înființare până
în prezent, Unitățile experimentale coordonate au derulat proiecte cu finanțare pr ivată
în valoare de peste 100 mii euro.
Proiectele elaborate, cele finanțate și implementate se pot constitui în premise
pentru angrenarea în alte proiecte împreună cu cei care, ulterior abilitării, vor face parte
a echipei de cercetare la nivel doctoral sau postdoctoral.

vii) Evoluția și experiență profesională în universitate și alte instituții

Imediat după finalizarea Facultății de Medicină Veterinara, s -a început
activitatea la disciplina de Zootehnie; activitatea contractuală de predare și cercetare
s-a derulat doar la USAMVB „Regele Mihai I al României” din Timișoara.
După anul 2009 s -a realizat implicare și în coordonarea Laboratorului de
Tehnologii de Creștere și producții animaliere, Unității experimentale mediu și, mai
apoi, a Unităților experimentale – unități autorizate sanitar veterinar.
Concomitent s -au onorat angajamente de scurtă durată în mediu internațional
(la RDP International BV, Olanda 2003 și Innovative Agricultural Services , England,
din anul 2015 ) sau privat (S.C. L&H Consulting SRL , în perioada 2005 -2015) iar după
anul 2005, s -au desfășurat activități de voluntariat și conducere la Unitatea de Extensie
a universității.

viii) Concluzii privind evaluarea poziției actuale
Considerând provocările, experiența și rezultatele real izate în 18 ani de
activitate se pot schița într -un fel d e autoportret caracteristicile esențiale ale
candidatului; acestea ar putea fi acuratețea și perseverența (tenacitatea, statornicia în
muncă, convingeri și în atitudine) .
În mod evident caracteristicile esențiale au riscurile, antitezele și capcanele pe
care, deseori, candidatul le -a experimentat căzând sau ridicându -se la nivelul stachetei
pe care și -a impus -o.
Practic, prin tenacitate deseori se cade în capcana excesului de zel . Antitez a
pozitivă a excesului de zel ar trebui sa fie reprezentata de flexibilitatea și îngăduință
privind indicatorii, termenele sau rezultatele activităților; în același timp prea multă
îngăduință generează apatie și indiferență , aspecte contradictorii caracte risticilor
esențiale ale candidatului care generează o aversiune instinctivă.

95

Patrulaterul caracteristicilor esențiale

Tabelul 8.1
Analiza SWOT personală
Intern
Puncte forte
(aspecte pozitive interioare care pot fi controlate
și utilizate în planificarea carierei) Puncte slabe
(aspecte negative interioare, controlate, cu
intenția de a le îmbunătăți)
– cunoștințe în domeniu și experiență
profesională la național și internațional;
– educație (academică, "on -the-job" și prin
programe de training);
– abilități transferabile (comunicare, lucrul în
echipă, leadership etc.);
– caracteristici personale (etică profesională,
rezistență la stres, lucrul în condiții de presiune,
creativitate, optimism, energie);
– contactele personale / rețele pro fesionale
din mai multe domenii;
– implicarea sau interacțiunea cu diverse
grupuri / asociații profesionale. – lipsa experienței în cercetarea veterinară
internațională;
– educație academică, orientată în domenii
diverse (inginerie, medicină, tehnologie);
– comoditate în "vânarea" altui post de
muncă;
– caracteristici personale negative (reacții de
irascibilitate la confruntarea cu situații
indiferență, inexactitate sau superficialitate).

Extern
Oportunități
(condiții externe pozitive, necontrolabile, dar
care se pot folosi în propriul avantaj) Riscuri
(condiții externe negative, necontrolabile, dar al
căror efect se poate prevedea/evita)
– cercetarea într -o infrastructură nou creată
pentru cercetare în domeniu cu focalizare la
nivel local/regional/național, globalizarea
cercetării;
– oportunități ce pot fi create prin creșterea
nivelului cercetării –programe de cercetare
intracomunitară;
– dinamica si progresul medicinei veterinare,
care solicit abilități și cunoștințe similare cu cel e
deținute; – concurenți cu experiență, abilități și formare
în medii internaționale;
– concurenți cu CV -uri mai ample și
impresionante;
– obstacole întâlnite de -a lungul carierei
(jocuri administrative și politice);
– posibilități reduse de avansare în do meniu;
Acuratețea este o calitate esențială dezirabilă unui cercetător; totuși o
preocuparea exagerată pentru detalii, devine migăle ală. Antiteza pozitivă a acestei
capcane ar fi observarea ansamblului , care adeseori scapă. Acest aspect devine
deseori generator de conflicte; multe din aceste conflicte generează aversiunea
instinctivă ca urmare a inexactit ății (sub toate formele sale). Prin evitarea aspectelor
migăloase și cu o mai mare concentrare asupr a ansamblului, dar fără diminuarea
acurateței, caracteristica esențială poate fi exploatată în folosul cercetării. În mod logic,
majoritatea conflictelor interpersonale apar la limita contactului dintre calități și
antiteze, motiv pentru care acestea trebu ie să fie gestionate rațional, în logica
diagramei prezentate.

96
Prin conchiderea aspectelor prezentate în capitolul de față se poate contura
analiza SWOT personală (tabelul 8.1). Prin ordonare (ranking) după prioritatea și
importanță itemurilor, cu toate că există un grad mare de subiectivism, analiza SWOT
se dovedește a fi un instrument util în dezvoltarea și confirmarea obiectivelor strategice
ale carierei, permițând găsirea căilor prin care se pot atinge obiectivele stabilite –
aspecte prezentate în capitolul următor.

B. OBIECTIVE ȘI PLANIFICAREA ACȚIUNILOR
Misiunea personală este aceea de a contribui la dezvoltarea unei
cercetări autentice, eficiente și necesare societății și de a participa la formarea
unei elite în educație și în cercetare.
Considerând activitatea de predare și cercetare, începute din anul 1998,
activitățile de extensie universitară, începute din anul 2005 , precum și dezvoltarea
infrastructurii de cercetare din an ul 2009, obiectivele consideră cele trei paliere, după
cum urmează.
i) Obiectiv 1 – Predare
Convingerea candidatului privind „predarea” este aceea că educație oferită
trebuie să asigure studentului posibilitatea rezolvării unor provocări și probleme în
următorii 40 ani (de la vârsta absolvirii până la cea a pensionării), motiv pentru care
susține și încurajează atitudinile proactive , nereificante și nemercificate .
Plecând de la experiența acumulată în trecut și posibilitățile infrastructurii
actuale, activitățile acestui obiectiv se pot derula continuu, probabil pentru următorii 22
de ani, în cad rul FMVT, CLCHC, UEX sau a Unităților experimentele și sunt
reprezentate de:
1.1. Susținerea reform ei de curriculum pentru medicină veterinară; integrarea
armonioasa a disciplinelor tehnologice în planul de învățământ al ciclului de licență și
studiu docto ral „medicină veterinară” prin comparație cu cea a unor facultăți/universități
de prestigiu din lume și în concordanță nevoile contextuale și provocările viitoare ale
societății.
1.2. Implicarea studenților în activitățile de cercetare, extensie și proiectele
derulate î n cadrul Unităților experimentale în scopul dobândirii competențelor si
abilităților experimentale și a creșterii nivelului studiului pe durata programului
doctorali .
1.3. Susținerea pedagogiei sociale construcționistă, r elaționarea regională, trans –
și internațională în programele de pregătire ale studenților la nivel de licența/master și
studiu doctoral.
Pedagogia socială , proximitatea și mentoratul prin activitățile disciplinelor
zootehnice va permite exersarea head hanting -ul încă din perioada de studiului de
licență ; o premisă a unei bune recrutări și afinități inter-umane pentru studiul doctoral.

97

ii) Obiectiv 2 – Cercetare
Dezideratul ma jor este cel de autenticitate, aprofundare și dezvoltare în
studiul tehno logilor, tehno patiilor și factorilor de risc asociați acestor tehnopatii; acest
aspect se va realiza prin dezvoltarea activităților de cercetare în cadrul Unităților
Experimentale ale Complexului de Laboratoare de Cercetare „Horia Cernescu”.27
Astfel, dependent de abilit ățile viitorilor colaboratori și de oportunitățile de finanțare,
cercetarea derulată în cadrul Unităților experimentale și în cadrul laboratoarelor
universității va presupune abordarea teme lor de cercetare asumate, cu termen scurt
de finalizare (anul 2019 ):
Prin Unitatea experimentală mobilă (UEX m1) se va aborda tema 32, din cadru
Anexei a 2 -a din cadrul proiectului POSCCE:
2.1. cercetări în domeniul tehnologiilor (hrănire, reproducție și întreținere) aplicate
asupra animalelor.
Prin Laboratorul de tehnologii de creștere și producție animală (TCPA B13)
temele de cercetare (temele 48 – 51, din cadru Anexei 2 a proiectului POSCCE
Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, educație și servicii în domeniile medicinii
veterinare și tehnologiilor inovative pentru RO 05 ) sunt axate pe:
2.2. tehnologii de creștere și exploatare în structuri neconvenționale (de ex. pe
așternut permanent în structuri semicilindrice acoperite cu prelată);
2.3. studiul și controlul calității producțiilor obținute de la animalele crescute și
exploatate în tehnologii alternative;
2.4. monitorizarea factorilor de microclimat din adăpost și a emisiilor de gaze în
atmosferă în cazul creșterii animalelor în structuri semicilindrice acoperite cu
prelată;
2.5. cercetări asupra calității furajelor și producțiilor animale în regiunea Vest.
Cercetarea derulată cu viitori doctoranzi dar cu acces la bazele de date ale
unor parteneri externi ( Innovative Agricultural Services – England and Wales ) se vor
derula asupra ameliorării raselor de taurine din Romania; dependent de specializările
acestora, cercetările se vor orienta în ariile tematice de mai jos:
2.6. controlul producțiilor la rasele de taurine din Romania;
2.7. studiul dinamicii și variabilității indicatorilor de producție și reproducție;
2.8. construirea indicilor de ameliorare, stabilirea valorii de ameliorare și
ierarhizarea animalelor după indicii de producție si reproducție.

27În infrastructura modernă nou creată – Complex de Laboratoare de Cercetare „Horia Cernescu” –
cercetarea va fi orientată și subsidiară angajamentelor contractuale ale proiectului (Anexa a 2 -a din
cadrul Proiectului POSCCE nr. 18 din 01.03.2009, cu finalizare în 31 ianuarie 2019) care făcut posibilă
înființarea infrastructurii .

98

iii) Obiectiv 3. Extensie universitară
Obiectivele care vizează extensia universitară se încadre ază în liniile perene
ale misiun ii Unității de Extensie – extensia este o punte între ceea ce societatea vrea
de la stat și ceea ce statul oferă societății – și fac referire la cercetarea aplicată și la
transferul rezultatelor cerce tării astfel:
3.1. Cercetare aplicată în unitățile și fermele partenere în baza unor contracte,
acorduri și parteneriate dezvoltate cu asociațiile fermierilor, procesatorilor și cu fermele
private este primul obiectiv ; cercetările sunt orientate în aria tematică a tehnologiilor
agrozootehnice, producțiilor vegetale (balanță furajeră și analiza furajelor) și a
producțiilor zootehnice (controlul producțiilor animaliere, proiectarea și optimizarea
fermei, eco -economia fer melor de tip low input , ecologizare fermei etc).
3.2. Extensia rezultatelor cercetării universitare, serviciu propriu -zis și virtual,
care izvorăște din practica cooperativelor de extensie americane și din convingerea că
extensia universitară trebuie să aibă, mai degrabă, o abordare centrată asupra
nivelului problemelor cu care se confruntă societatea în a ctualul ei stadiu de
dezvoltare .
3.3. Plasarea forței de muncă specializată în agribusiness – vizează atât serviciul
de plasare a studenților în companii adecvate specializării și competențelor dobândite
cât și head hunting -ul. În ambele cazuri, în bazele de date ale Unității de extensie se
introduc atât studenții, viitori absolvenți, cât și com paniile care solicită dezvoltarea
capitalului uman

C. TRANSLAREA ÎN PRACTICĂ

Derularea activităților care susțin obiectivele anterior prezentate este și va fi
condiționată esențial de câteva tipuri de resurse; umane și materiale și financiare
i) Resursa umană
Resursa umană , alocabilă oricărei activități aferente celor trei obiective
avansate este reprezentată de studenți la ciclurile licență, ciclul doctoral și
postdoctoral. În cazul ciclului de licență aspectele numerice și calitative sunt bine
conturate și depind esențial de numărul de studenți ai Facultății de Medicină
Veterinară. In ceea ce privește numărul studenților doctoranzi/eventual postdoctorazi,
acesta depinde de factori intrinseci de politică administrativ -științifică al scolii doctorale
din c adrul universității.

99
Calitatea resursei umane atrasă spre studiul doctoral se va asigura în cadrul
examenelor de admitere, având ca premise afinitățile de comunicare inter -personală
și head huntig -ul derulat pe perioada stadiului de licență. Consider că e xperiența în
coordonarea diferitelor echipe și activități, infrastructura coordonată și temele de
cercetare propuse vor permite alocarea unor studenți doctoranzi, din cadrul
universității. În cazul unor situații în care nu va fi posibilă alocarea resursei umane din
cadrul universității se vor atrage studenți doctoranzi străini.

ii) Infrastructura de cercetare
Cel puțin în prima jumătate a perioadei de activitate în domeniul conducerii de
doctoranzi (11 din cei 22 ani estimați) , Complex ul de Laboratoare de Cercetare „Horia
Cernescu” va rămâne principala infrastructură de cercetare, destinată doctoranzilor din
cadrul universității noastre. În cadrul acestei infrastructuri se vor putea asigura accesul
și utilizarea cel puțin a următoarelor facilități:
– Unități experimentale : cu Unitate a de crește a animalelor de laborator, Unitate a
rumegătoare, Unitatea monogastrice, U nitate a experimentală cabaline – pentru
verificări experimentale ale ipotezelor științifice.
– Laboratorul de Teh nologii de creștere și producție animală ; pentru studiul
producțiilor, tehnologiilor și tehnopatiilor.
– Unitatea experimentală mediu . pentru studii legate de sustenabilitatea femei în
mediu
– Laboratorul de proteomică animală ; pentru cercetări asupra producției animale.
Organizarea modulată, inventarul și posibilitățile infrastructurii permit
dezvoltarea cercetărilor avansate la cel mai înalt nivel profesional. Aspectele care nu
pot fi dezvoltate și rezolvate în cadrul infrastructurii pot fi soluționate prin accesul la
infrastructura terților din statele UE și
Cercetarea avansată este subsumată cercetării derulate prin cele trei domenii
abordate de proiectul Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, educație și servicii în
domeniile medicinii veterinare și tehnologiilor inovative pentru RO 05 (vezi pag. …); ca
urmare studenții doctoranzi vor contribui la materializare indicatorilor de rezultat ai
proiectului menționat.
iii) Resurse financiare:
În România angajament pe termen lung al Strategiei naționale CDI 2014 -2020
privind a sigurarea resurselor (respectarea ți ntei angajate pentru anul 2020),
predictibilitatea și credibilitatea parteneriatului public –privat (1% din PIB angajat î n
cercetare în anul 2020) este departe de a i se fi simțit buna funcționare; cu certitudine,
faptul că UE dorește acest lucru va face ca mai devreme sau mai târziu efectele să se
facă simțite. În acest context, r esursele financiare menite să susțină cercetările
tinerilor doctoranzi pot avea următoarele surse:

100
Surse de finanțare publică
Înscrierea în co mpetițiile naționale de tip granturi pentru tineri
cercetători/doctoranzi va fi o prioritate pentru fiecare doctorand. Cu toate că, în ultima
perioadă numărul acestor competiții și nivelul finanțării lasă mult de dorit sursa de
finanțare publică trebuia s ă revină la locul binemeritat într -o universitate publică.
Sperăm că, odată cu redresarea economică a României, cercetare și finanțarea
proiectelor va permite exprimarea mult doritei societăți bazate pe cunoaștere .
Surse de finanțare privată
Finanțarea pri vată a cercetării trebuie văzută și stimulată deoarece presupune
exprimarea maximului interes al societății în elucidarea unei p robleme . Conform
viziunii CDI unul dintre cei trei piloni principali se focusează pe faptul că firmele devin
operatori cheie ai inovării . În așteptarea construcției parteneriat pentru inovare,
contractele de finanțare private se pot realiza cu asociații de profil, companii sau prin
parteneriate public -privat, cu specificare că la momentul actual aceasta ultima variantă
este departe de ceea ce lumea vestica consideră ca fiind normal; probabil viitorul o va
valida; sau nu.
Cercetare necontractuală și autofinanțarea
Deși este plasată ca ultimă varianta de finanțare, cel puțin actualmente, este
varianta care permite realizarea activităț ilor multor doctoranzi din cadrul universității.

Având în vedere aplicarea în practică a multora din cele prezentate, intențiile și
obiectivele descrise în prezenta teză, precum și celelalte documente anexate
dosarului, consider că intenția de a obține a bilitarea este argumentată,
îndreptățită și oportună.
Timișoara, 18.12.2015

101
PARTEA a VI -a REFERINȚE BIBLIOGRAFICE