Parlamentul RomânieiLegea societăților nr. 311990 [622457]
Parlamentul RomânieiLegea societăților nr. 31/1990
În vigoare de la 17 decembrie 1990
Consolidarea
din data de 13
septembrie
2017are la bază republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 1066 din 17 noiembrie 2004
Include
modificările aduse prin următoarele acte: L 302/2005 ; L 164/2006; L 85/2006; L 441/2006; OUG 82/2007 ; OUG52/2008
; L 88/2009; OUG 43/2010 ; OUG 54/2010 ; OUG 90/2010 ; L 202/2010; OUG 37/2011 ; L 71/2011; OUG 2/2012 ; OUG 47/2012
; L 76/2012; L 255/2013; L 187/2012; L 152/2015. Ultimul amendament în 07
iulie 2017.*)
Potrivit art. VII din Legea nr. 152/2015, în cuprinsul prezentului act, referirile la numărul de ordine din registrul comerțului seconsideră a include și identifica
torul unic la nivel european (EUID).TITLUL I
Dispoziții generale
Curtea
Constituțională
–
principiul
libe
rtății
de
asociere
–
Sebastian
BoduCurtea
reține că în jurisprudența sa constantă a statuat că principiul libertății de asociere nu are în vedere constituirea de«asociații»
care au ca obiect desfășurarea de activități cu scop patrimonial, ceea ce legea califică drept societățicomerciale,
ci, așa cum rezultă din formula redacțională a textului, se referă la constituirea unor subiecte colective de oaltă
natură juridică și cu altă finalitate, cum sunt asociațiile fără scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Subacest
aspect, prin sintagma «[…] și în alte forme de asociere» legiuitorul constituțional a avut în vedere entități colectivecu naturi juridice și finalități similare celor me
nționate, iar nu societăți comerciale. (Dec.
nr. 1.424 din 25 octombrie 2011, M. Of. nr. 68 din 27 ianuarie 2012, dec. nr. 437 din 3 mai 2012, M. Of. nr. 467 din10 iulie 2012)
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 20, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se potasocia și pot constitui
societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.Natura
juridică
a
societății
comerciale
–
Sebastian
BoduDeși
este principalul sediu al materiei, Legea societăților nu definește societatea comercială. Datorită naturii salecomplexe, considerăm că sunt ut
ile cel puțin două definiții, în funcție de modul în care privim societatea.Conform
art. 1881 alin. (1) și (3) C. civ., „prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc săcoopereze
pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințespecifice
sau prestații, cu scopul de a împarți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. Societatease
poate constitui cu sau fără personalitate juridică”. Aceasta este definiția societății din punct de vedere contractual,specifică
începutului formării societăților de capitaluri în peninsula italiană a secolului al XVI lea, când libertateaArt.
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
1/201
contractuală era deplină .Sub
structura monista a dreptului privat , având în vedere, pe de o parte, că orice societate are ca obiect o activitatelucrativă
și, pe de cealaltă parte, dispariția faptelor de comerț definite în Codului comercial, odată cu abrogarea lui,deosebirea
dintre societatea comercială și societatea simplă a rămas doar personalitatea juridică a celei dintâi . Înconcluzie,
societatea comercială este o societate cu personalitate juridică, subiect de drept, constituită în vedereaexercitării
de operațiuni aducătoare de beneficii. Definiția privește societatea din punct de vedere instituțional,organizațional și trebuie
completată cu noțiunea de întreprindere . Prin întreprindere se înțelege o activitate organizată ceconstă
în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii (art. 3 alin. (3) C. civ.).Întreprinderea,
ca organizație lucrativă, este un organism economic animat de voința titularului, o unitate organicăformată
dintr un complex de elemente îmbinate prin energia întreprinzătorului (direct sau prin manageri) într un totorganizat
în vederea realizării unui scop economic determinat . Rolul întreprinzătorului în economie este de a și procurafactorii
de producție (resursele naturale, capitalul și muncă) și de a i combina în condițiile riscului economic, pentru aproduce bunuri sau
a furniza servicii care să i aducă un câștig, profit, beneficiu cât mai mare . Beneficiul este scopul final,pentru care
se constituie societatea ce derulează activități lucrative: nimeni nu face în comerț ceva fără un scop de câștig(pe
termen scurt, mediu sau lung). Legea societăților nu poate deci acoperi situația unor societăți comerciale „non profit”care
derulează activități economice dar care nu distribuie dividende asociaților săi ci reinvestește întregul profit. Pentruastfel
de activități există asociațiile și fundațiile cărora le sunt permise anumite activități economice, dacă au caracteraccesoriu
și sunt în legătură cu scopul principal al persoanei juridice , aceste activități fiind supuse unui regim fiscalsimilar celui care guvernează activita
tea societăților comerciale. Din acest punct de vedere, înlocuirea sintagmei „societățicomerciale”
cu „societăți” în Legea societăților nu a făcut decât să creeze ambiguitate cu privire la posibilitateaînmatriculării
unei societăți non profit, sugerând că profitul nu ar fi de esența ci doar de natura societății reglementate deaceastă lege.
Din
punct de vedere economic întreprinderea este, stricto sensu, o societate comercială de mici dimensiuni (atât canumăr
de salariați, cât și ca cifră de afaceri) în care fondatorul este în același timp manager și administrator ; lato sensuîntreprinderea
este orice agent economic, titular al unui fond de comerț . Adoptând accepțiunea largă a termenului, Codcivil
include în categoria întreprinderilor orice societate comercială, indiferent de dimensiune (micro, mică, mijlocie, maresau
foarte mare). Plecând de la existența unor întreprinderi de dimensiuni diferite, există afaceri care îmbracă o anumităhaina
juridică necesară sau suficientă pentru acel stadiu al afacerii. Ca urmare a modificării volumului de operațiuni,întreprinzătorul
poate să schimbe forma sub care afacerea funcționează, oferindu i o altă haină juridică, mai potrivită cunoua situație de fapt. De exemplu, o afacere po
rnită de întreprinzător ca persoană fizică autorizată se poate transforma însocietate
comercială. Sau o societate cu răspundere limitată se poate transforma în una pe acțiuni, la fel cum o societatepe
acțiuni se poate transforma într una cu răspundere limitată dacă acoperă mai bine nevoile de moment. Dacă afacereacrește,
întreprinzătorul inițial, antreprenorul se poate asocia cu alți antreprenori. Mai departe, aceștia la rândul lor potcoopta
unul sau mai mulți investitori, inclusiv instituționali ori pot lista societatea, ajungând ca întreprinzătorul inițial sădevină
fie un manager cu o participație minoritară, fie doar administrator/supraveghetor sau chiar un simplu investitor alafacerii de el pornită.
Deși
caracterul contractual al societății comerciale rămâne actual (cel puțin în parte), putem afirma ca asocierea nu maieste
de esența societății ci, cel mult, de natura sa. Fără a ignora ideea de asociere, actualmente societatea este văzutăca fiind
mult mai mult decât un contract . Societatea comercială nu mai este privită ca simplă grupare contractuală ci, prin reglementările
dedicate, rolul în economie și interesul public al unei bune funcționări, devine o organizație prin prismaurmătoarelor
argumente: (i) posibilitatea încheierii actului constitutiv și de către o singură persoană, în cazul societății curăspundere
limitată ; (ii) durata în general nedeterminată a existenței societății; (iii) derogările de la teoria generală anulității
actului juridic, în scopul salvării societății; (iv) calitatea de persoană juridică a societății , distinct de asociații săi și(v)
calitatea ei de angajator și contribuabil. În concluzie, caracterul contractual s a estompat cu timpul, lăsând astăzi loccaracterului instituț
ional, organizațional, de întreprindere, de organism economic .Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
2/201
Cu toate că marea majoritate a reglementărilor privitoare la constituirea, funcționarea și lichidarea societăților comercialese
află în Legea societăților – care reprezintă astfel dreptul comun al societăților comerciale, în timp ce dreptul comun alsocietăților,
în general, este Codul civil (conform art. 1887 alin. (1)) – există în plus o serie de alte legi speciale carereglementează
fie anumite aspecte societare, în general (precum Legea registrului comerțului, Normele registruluicomerțului,
Codul insolvenței, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală etc.), fie aspecte legate de anumite societăți înfuncție de obiectul lor de act
ivitate (precum Legea instituțiilor de credit, Legea pieței de capital etc.).„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 14-15, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(2)
Societățile prevăzute la alin. (1) cu sediul în România sunt persoane juridice române.Naționalitatea
societății
–
Sebastian
BoduNaționalitatea
unei societăți comerciale indică drepturile pe care le poate dobândi sau, altfel spus, capacitatea sa juridică,
fără ca aceasta să însemne că societatea nu își poate manifesta drepturile și în afara granițelor statului care i a conferitpersonalitate
juridică, pentru că altfel nu ar mai exista comerț internațional . Mai departe, naționalitatea societățiidetermină
legea aplicabilă statutului ei organic (lex societatis). Conform art. 2580 C. civ., „statutul organic al persoaneijuridice
este cârmuit de legea sa națională”. Naționalitatea este, pentru persoana juridică, echivalentul cetățenieipersoanei fizice.
Naționalitatea
societății comerciale nu are nicio legătură cu cetățenia vreunui asociat , deci cu proveniența capitalului ,deși acest
criteriu a fost luat în considerare în perioade de război, pentru a lupa împotriva întreprinderilor care desfășurauo
activitate contară intereselor statului . Prevederea se regăsește și în Codul civil, ca regulă general aplicabilă oricăreipersoane
juridice: „persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărei teritoriu și a stabilit, potrivit actului constitutiv,sediul
social” (art. 2571 alin. (1)). Aceasta înseamnă că, atâta timp cât o societate are un sediu social ca loc precizat înactul
constitutiv, acesta este locul în funcție de care se determină, ca prim criteriu, naționalitatea societății. Potrivit art.2571
alin. (2), (3) și (4) C. civ., „dacă există mai multe sedii în mai multe state, determinant pentru a identificanaționalitatea persoanei
juridice este sediul real (alin. 2). Prin sediu real se înțelege locul unde se află centrul principal deconducere
și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelortransmise
de acționari sau asociați din alte state (alin. (3)). Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinatretrimite
la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui dinurmă stat (alin. (4))”. Aces
ta este al doilea criteriu și cel mai important, cu valoare de principiu în dreptul nostru.Potrivit
normei autohtone de drept material mai sus citată, sediu social înseamnă sediul aflat pe teritoriul statului român,ales
de persoana juridică constituită și înregistrată în România iar potrivit normei autohtone de drept conflictual, deasemenea
mai sus citată, sediul social este cel stabilit de asociați, prin actul constitutiv, pe teritoriul oricărui stat. Regulageneral
valabilă în toate legislațiile este aceea că societățile comerciale se constituie prin înregistrarea într un registrupublic
al statului gazdă. Cum o societate nu poate să își înregistreze mai multe sedii principale – deci sediul social esteunic, cel indicat în
actul constitutiv depus odată cu cererea de înregistrare –, singura interpretare a art. 2571 alin. (2) – (4)C.
civ. este aceea că se referă la un alt sediu decât cel statutar. Alte sedii pot fi cu personalitate juridică (filiale) sau fără(sucursale
ș.a. ). Conform art. 2580 alin. (2) C. civ., statutul organic al sucursalei înființate de către persoana juridică întro
altă țară este supus legii naționale a acesteia iar, conform alin. (3), statutul organic al filialei este supus legii statului peal
cărui teritoriu și a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înființat o. Așadar încazul
sucursalei avem o lege comună – cea a societății mamă, pe când în cazul filialei avem două legi diferite – o lege asocietății
mamă și o lege a societății fiică, întrucât filiala este o persoană juridică distinctă a cărei legătură cu societateamamă
se face prin deținerea majorității capitalului. De aici rezultă că aplicarea art. 2571 alin. (2) (4) C. civ. privind sediulreal
are loc atunci când o societate are un sediu principal (înregistrat) într un stat, care este sediul său social , dar faceparte dintr un grup societar ce conț
ine o societate mamă și cel puțin o filială aflată într alt stat, iar conducerea și gestiunease
fac din sediul societății mamă pentru filială sau filiale (cazul cel mai des întâlnit în practică), dintr o filială pentrusocietatea
mamă și celelalte filiale sau dintr o filială pentru alte filiale surori. Atunci când există un sediu înregistrat, darTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
3/201
acesta este doar un paravan sau un simplu vehicul investițional, conducerea și gestiunea realizându se într o societateafiliată situată într
alt stat decât cel în care este înregistrată societatea paravan, se ridică problema distincției dintre sediulsocial
și sediul real, astfel încât societatea fără autonomie de gestiune să fie asimilată, din punct de vedere al dreptuluimaterial
aplicabil, unei persoane juridice având aceeași naționalitate cu societatea de unde se realizează conducerea șigestiunea,
chiar și atunci când aceasta din urmă este o filială. Concluzia noastră este întărită nu doar de imposibilitateareală,
concretă, ca o societate să poată avea mai multe sedii înregistrate (sociale) ci și de faptul că, în timp ce alin. (1) alart.
2571 C. civ., care stabilește criteriul inițial de stabilire a sediului vorbește despre „sediul social”, alin. (2) stabileștecriteriul
dominant, ce prevalează asupra primului, vorbind de „sedii”, fără a preciza natura acestora deci, ubi lex nondistinguit,
non distinguere debemus, acestea pot fi (și) secundare (mai puțin sucursale, care nu presupun pluralitatea delegi aplicabile).
Prin
conducere și gestiune, în sensul art. 2571 alin. (3) C. civ., se înțelege administrare iar dacă administrarea estedivizată
în supraveghere și management, înțelegem management (conducere executivă prin directori sau directorat).Sediul
real este deci în acel stat în care este concentrată conducerea executivă: unde sunt birourile, finanțele, de undepleacă
ordinele executive, unde se încheie contractele, unde este creierul societății . Subliniem însă că, pentru a atrageaplicarea
propriei legislații, o societate administrator considerăm că trebuie să facă acte de conducere și gestiune pentruîntregul
grup și nu doar o coordonare, astfel că celelalte persoane juridice din grup să fie reduse la statutul de simpliexecutanți,
fără posibilitatea de a lua nicio decizie . În doctrină s a exprimat și opinia conform căreia sediul principal deconducere
și de gestiune a activității statutare și care trebuie să fie luat în calcul la nivel comunitar este sediul unde seîntrunește
adunarea generală a asociaților întrucât acesta reprezintă voința supremă a societății, restul organelor fiinddoar
executanți ai hotărârilor asociaților. Respingem această opinie din următoarele motive: (i) nu există un „sediu” aladunării
generale, ședințele fiind ținute fie la sediul societății (sediul înregistrat) fie în orice alt loc, din statul deînregistrare
sau din orice alt stat; (ii) nu este obligatoriu ca asociații să se întrunească într un loc, fie el și variabil, aceștiaputând
vota prin corespondență (în unele state electronic); (iii) adunarea generală nu conduce și nu gestionează ci doaraprobă
propunerile organului de gestiune sau conducere; (iv) însăși legea precizează că nu are relevanță sediul saudomiciliul asociaților (chiar dacă preveder
ea se referă la asociații aflați în „alte state”) .În
cazul persoanelor juridice române, legiuitorul nostru a stabilit că prin criteriu prevăzut la art. 2571 alin. (1) C. civ.posibilitatea
asociaților de a și alege statul în care să înregistreze societatea, astfel ca legea acestui stat să se aplicesocietății
ca drept material. Acest criteriu care, deși pare, nu este regula în dreptul nostru conflictual, funcționează atâtatimp
cât sediul înregistrat coincide cu sediul real , situația când nu coincid statuând mai mult decât un criteriu aplicabil cutitlu
de excepție. Altfel spus, legiuitorul nostru a îmbrățișat prin Codul civil (și prin toate celelalte norme conflictualeanterioare)
principiul sediului real, adică sediul aflat pe teritoriul altui stat decât cel în care societatea s a înregistrat, deunde
se face conducerea și gestiunea, fapt dovedibil prin orice mijloc de probă . În acest caz instanța română sesizată,aplicând
lex fori (adică prevederile art. 2571 alin. (2) și (3) C. civ.), va putea stabili că dreptul acestui stat guverneazăstatutul organic al societ
ății respective.În
baza alin. (2) și 3 ale art. 2571 C. civ. s a exprimat în doctrină opinia conform căreia, dacă sediul social (statutar și/sauînregistrat)
nu coincide cu sediul administrativ, ne aflăm în fața unei simulații caracterizată prin fictivitatea sediului sau a unei
fraudări a legii realizată în scopul eludării normelor naționale pentru a atrage incidența unei legislații străineconsiderate
mai favorabilă societății (inclusiv fiscală ), în ambele situații sancțiunea fiind inopozabilitatea naționalitățiistrăine
și aplicarea legii statului sediului administrativ ca sediu real . Fără a exclude existența unor situații de simulațiesau
fraudă la lege, legiuitorul român, la fel ca cele mai multe state membre ale Uniunii Europene, a îmbrățișat pur șisimplu
principiul „sediului real”, opus principiului „sediului de înregistrare” ce ignoră locul desfășurării activității șistabilește
ca unic criteriu de determinare a naționalității societății și, pe cale de consecință, a dreptului substanțialaplicabil,
locul înregistrării . Principiul sediului real a fost inventat de Franța, în secolul XIX, ca răspuns la acțiunilelegislative ale Belgiei de a det
ermina investitori francezi în a alege această din urmă țară ca loc al jurisdicției .Avantajul principiului „sediului de înregistrare” (sediului social) este acela că elimină incertitudinile create de determinarea
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
4/201
sediului de conducere și gestiune , ca sediu real. Riscul aplicării principiul „sediului real” este acela că, dacă o societateacționează
prin managementul stabilit într un stat, deși este înmatriculată într alt stat, va putea suporta consecințeleaplicării
legislației substanțiale a statului gazdă , ignorând voința fondatorilor de a alege legislația societară a statuluiunde
este înregistrată, prezumtiv mai laxă din punct de vedere al uneia sau mai multor condiții precum existențaobligatorie
a capitalului social, costurile de înmatriculare, impozitarea, procedura insolvenței, protecția în fața preluărilor(achizițiilor)
ostile, tratarea acționarilor minoritari etc. , dar și stabilitatea politică și legislativă, rapiditatea efectuăriioperațiunilor
bancare, costurile de administrare a societății, durata litigiilor deduse judecății, corupția, birocrația sau(in)competența
funcționarilor publici. Drept urmare, dacă o societate înregistrată într un stat străin (inclusiv în interiorulUniunii
Europene) are sediul real în România, conform normei conflictuale române, lex societatis va fi legea română(adică
Legea societăților, Codul insolvenței, Codul fiscal etc.), cu tot ce înseamnă aceasta, o nerespectare a normelor dedrept
material putând duce chiar și la nulitatea persoanei juridice, din punct de vedere al statului român, dacă instanțaautohtonă pronunță o astfel de hotărâre.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 16-19, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalConstituire
societăți
comerciale
–
Sebastian
BoduAsociații pot
opta, în funcție de interesele lor, între a se asocia în cadrul unei societăți din cele enumerate de art. 1888 C.civ.,
cu sau fără personalitate juridică, societatea comercială fiind una dintre opțiuni (în acest din urmă caz, dobândireapersonalității
juridice făcându se prin înregistrarea în Registrul Comerțului). Enumerarea de la art. 1888 C. civ. esteenunțiativă,
putând exista și alte forme societare, precum societatea europeană sau societatea civila de avocați, înprezent
sau în viitor . Clasificarea istorică a societăților comerciale este următoarea: (i) societăți colective, (ii) societăți încomandită
și (iii) societăți anonime . Conform art. 2 din Legea societăților, societățile sunt în prezent de cinci feluri: (i)societăți în nume colectiv,
(ii) societăți în comandită simplă, (iii) societăți pe acțiuni, (iv) societăți în comandită pe acțiuni și (v) societăți cu răspunder
e limitată . Dintre
societățile enumerate în Legea societăților, asociații sunt liberi să aleagă forma societară dorită, conform celorcinci variante legale. Odată ce alegerea
este făcută, principiile fundamentale caracteristice respectivei forme se vor aplicaîntocmai,
asociații neputând deroga de la ele prin actul constitutiv. Dacă legea cere însă o anumită formă societarăpentru o anumită activitate, aceasta este ob
ligatorie .Oricând
pe parcursul existenței sale, asociații pot decide transformarea societății prin schimbarea formei juridice.Transformarea
se poate face în orice altă formă reglementată de lege, câtă vreme se respectă cerințele imperativeprivind
noua formă, prevăzute atât pentru constituire (precum capital social minim, valoare nominală minimă sau numărminim ori
maxim de asociați ) cât și pentru funcționare (privind controlul gestiunii societății, regimul titlurilor de participare,emisiunea
de obligațiuni, retragerea asociaților etc.). În ambele cazuri hotărârea se ia de către adunarea generala,extraordinară în cazul s
ocietății pe acțiuni care se transformă în societate cu răspundere limitată. Transformarea
poate fi determinată de intenția societății cu răspundere limitată de a se extinde, drept pentru care arenevoie
de instrumente corporatiste în funcționarea sa precum management profesionist, separat de acționariat,diversificarea
surselor de finanțare sau tranzacționarea acțiunilor subscrise de investitori ; invers, o societate pe acțiunipoate
fi determinată de constrângeri financiare să treacă la forma societății cu răspundere limitată, având în vederecerința
infimă de capital social la acestea din urmă. În sistemul legislativ din România nu există diferențe fiscale întreformele societare astfel c
ă alegerea unei anumite forme nu are la bază (și) criteriul impozitării.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 22-23, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalDacă
prin lege nu se prevede altfel, societățile cu personalitate juridică se constituie în una dintreurmătoarele
forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acțiuni;d) societate în comandită pe acțiuni ș
i e) societate cu răspundere limitată.Art.
2.
-Art.
3.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
5/201
Definiția
răspunderii
asociaților
și
diferența
dintre
cele
două
forme
de
răspundere.
Răspunderea
societății
– Sebastian
Bodu
Răspunderea
asociaților înseamnă, într o accepțiune largă, răspunderea acestora pentru datoriile și pierderile societății.Noțiunile
de „datorii” și „pierderi” nu sunt sinonime iar răspunderea pentru pierderile societății incumbă implicit și indirecttuturor
asociaților, indiferent de forma societară. În accepțiunea sa restrânsă, răspunderea asociaților înseamnărăspunderea
lor pentru datoriile societății, iar aceasta diferă în funcție de forma juridică sau, mai bine spus, există numaila anumite forme juridice de
societăți.
Răspunderea
limitată” (denumită și „hazard moral” ) sau „răspunderea în limita capitalului social” (noțiunile suntsinonime),
această inovație a dreptului se traduce prin aceea că asociații nu răspund în nici un fel (în nici o măsură)pentru
datoriile societății, ci doar societatea – care este subiectul obligațiilor sale – răspunde față de terți cu toatebunurile, prezente sa
u viitoare , intrate în patrimoniul (activul) său pe orice cale legală (aport, cumpărare, construire etc.) .Societatea
răspunde nu doar cu bunurile care au devenit proprietatea sa pe calea aportului social deoarece, înainte detoate,
este posibil ca aceste bunuri să nu se mai găsească în patrimoniul societății, la fel de bine cum noi bunuri,dobândite
de societate prin alte mijloace decât aport la capitalul social, să se găsească în patrimoniul acesteia.Răspunderea
societății persoană juridică cu patrimoniul social, adică cu toate bunurile sale se grefează, precum în cazuloricărui
subiect de drept, pe dispozițiile art. 2324 C. civ., reluat sub o altă exprimare în cadrul alin. (1) al art. 3 din legeasocietăților.
Spre
deosebire de răspunderea limitată, cea nelimitată se caracterizează prin aceea că asociații răspund cu propriulpatrimoniu
, cu bunurile proprii pentru datoriile societății. Adică asociații cu răspundere nelimitată, în speță asociații dinsocietatea
în nume colectiv și asociații ori acționarii comanditați răspund cu averea personală pentru datoriile societății,pe
când cei a căror răspundere este limitată, în speță acționarii, asociații și acționarii comanditari și asociații dinsocietatea
cu răspundere limitată nu o fac, creditorii sociali neputându le urmări averea personală pentru creanța socialărămasă
neacoperită , răspunderea limitată funcționând ca un zid, ca un paravan între societate și asociații ei.Răspunderea
nelimitată (ad infinitum) este forma istorică a răspunderii celui ce face comerț, înlocuită treptat derăspunderea limitată ce astăz
i a devenit regula în practică.Deosebirea
fundamentală dintre cele două forme de răspundere face ca societățile în care răspunderea asociaților estelimitată
să fie mult mai atractive, inclusiv pentru noi investitori, comparativ cu cele unde asociații răspund personal. Deaceea
societățile cu răspundere nelimitată sunt practic dispărute în România, înmatriculările gravitând în jurul societățiipe
acțiuni și, mai ales, al celei cu răspundere limitată, ultima reglementată, istoric (abia în 1990, odată cu Legeasocietăților),
apărută pentru a permite întreprinzătorilor asocierea într o societate care să îmbine elementul intuitupersonae al societății de per
soane cu răspunderea limitată a societății de capitaluri .Răspunderea,
nelimitată sau limitată, funcționează pentru cei care au calitatea de asociat la momentul la care se puneproblema
suportării de către aceștia, direct sau indirect, a consecințelor situației economice a societății, indiferent demomentul
la care au dobândit calitatea de asociat ; pe cale de consecință, foștii asociați nu răspund pentru datoriilesociale, după cum
noul asociat nu poate spune că a dobândit titluri de participare într o societate nou constituită, pentru anu
răspunde . Forma răspunderii, nelimitată sau limitată, își produce efectele pe toata durata funcționării societății,precum
și la dizolvare și lichidare . Astfel, conform art. 2371 alin. (1) și (2) din Legea societăților, atunci când un asociatrăspunde
nelimitat pentru obligațiile societății pe durata funcționării acesteia, tot nelimitat va răspunde și în faza lichidăriisocietății.
Invers, atunci când, pe durata funcționării societății, un asociat răspunde limitat, răspunderea sa pentru acesteobligații
va fi limitată și în faza lichidării societății, inclusiv atunci când lichidarea este urmare a nulității societății – dupăcum
prevede art. 58 alin. (4) din Legea societăților, care face trimitere la același art. 3 din respectiva lege – ori afalimentului
. Motivul este acela că societatea în lichidare își păstrează întreaga personalitate juridică a patrimoniuluisocial
susceptibil de drepturi și obligații . Dacă, in extremis, societatea s a dizolvat fără a și completa vărsăminteledatorate,
acționarii datori vor fi obligați prin lichidator, în cadrul procesului de lichidare, să acopere vărsămintele la care sau
obligat. Observam așadar că asociații sunt mult mai avantajați de forma răspunderii limitate întrucât, dacă societateaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
6/201
merge bine, culeg beneficiile acesteia, fără limită, însă dacă societatea merge rău, răspunderea pentru datoriile sale estelimitată
la patrimoniul social, fără posibilitatea extinderii către patrimoniul personal al asociaților; beneficiile creditorilorsociali în schimb sunt limitate conform contractului încheiat cu societatea, indiferent dacă societății îi merge bine sau
rău .Limitarea
răspunderii în faza de lichidare este valabilă și pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic , art.2371
din Legea societăților constituind regula fără excepții în materie de răspundere a asociaților. Faptul că un singurasociat
stă în spatele paravanului răspunderii limitate este un efect normal al personalității juridice distincte a societății,care nu ține cont
în mod corect de numărul asociaților în stabilirea răspunderii, ci de forma juridică a societății .La
o primă vedere s ar putea spune că creditorii sociali sunt dezavantajați de răspunderea limitată întrucât, dacăsocietatea
este insolvabilă, ei sunt cei care suportă paguba sub forma datoriilor neplătite, și că aceștia ar fi fost mult maibine
protejați dacă asociații ar răspunde pentru datoriile societății. Totuși, creditorii sociali contactează cu societatea, nucu
asociații ei, bazându se de la bun început nu pe averea acestora ci pe patrimoniul societății, după cum spune art. 3alin.
(1) din Legea societăților. Altfel spus, creditorii sociali se bazează pe situația sa economică, pe istoricul și peperspectivele ei
ca afacere și, nu de puține ori, pe capitalul său social. Acestea sunt motivele pentru care societatea esteobligată,
printre altele, să țină situațiile financiare după anumite standarde și să le publice, să conserve gajul generalsocietar
și, pentru anumite categorii de societăți precum instituțiile financiare sau entitățile de interes public, să mențină oanumită calitate a activelor nete ori să și
auditeze situațiile financiare. Prin reglementări speciale cu privire la lichidare sauinsolvență,
creditorii beneficiază de diverse alte mijloace protective. În plus, aceștia, în funcție de natura contractuluiîncheiat
cu societatea și de puterea de negociere (de exemplu, băncile), solicită garanții contractuale, inclusiv sub formagaranției personale ori ca
uțiunii reale a asociaților . Avantajele răspunderii limitate au fost și sunt acelea că
se promovează atât spiritul antreprenorial cât și investițiile pasive.În primul caz
persoanele dornice să pornească o afacere ar fi fost descurajate în a risca toata averea personală, astfel căli
s a dat posibilitatea de a aloca afacerii doar o parte din avere, restul rămânând să fie utilizată în scopuri personale,familiale,
de economisire. Atragerea investițiilor pasive s a produs atât în jurul unui antreprenoriat, atunci când persoanecu
economii căutau modalități de a plasa surplusul la o rată de câștig mai mare decât dobânda bancară, în timp ceantreprenorii
căutau finanțare de la persoane în afara „prietenilor, familiei și naivilor” , dispuse să riște într un momentcând o
bancă nu ar fi făcut o din cauza lipsei istoricului bancabil. Cu o finanțare mai mare și mai flexibilă, antreprenorii auputut
risca mai mult decât cu întreaga avere personală, ceea ce a stimulat inovația, cercetarea și dezvoltarea, exploziabrandurilor și creșterea afacerii, cu efect asupra locurilor de muncă și prosperității economice și, nu
de multe ori, păstrândcontrolul
societății și/sau managementul în mâinile antreprenorilor (de multe ori membri ai aceleiași familii) . Publicul afost
și el atras în investițiile pasive, inițial sub forma participării în subscripții publice de societăți nou constituite, însă pefondul multor fraude
interesul s a mutat către ofertele publice ale companiilor listate sau în curs de listare, fapt ce a dus ladezvoltarea
burselor de valori. Odată instituționalizată, reglementată și supravegheată, piața de capital a atras și maimulți
investitori, atât pasivi cât și activi, cu posibilitatea transformării investiției în numerar în orice moment, ceea ce amărit
rata transferurilor și a creat lichiditate. În lipsa răspunderii limitate transferabilitatea ar fi fost mult mai redusă pentrucă
cesionarul ar fi răspuns pentru datoriile societare contractate sau născute dintr o răspundere civilă delictuală (precumdin obligațiile de mediu sau
de concurență) . „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 26-29, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.(2)
Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simplă sau încomandită
pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vorîndrepta
mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termende cel mult 15 zile de la data puner
ii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați.Acțiunea
creditorilor
sociali
împot
riva
asociaților
cu
răspundere
nelimitată
–
Sebastian
BoduAtunci
când parcursul funcționării societății se cere acoperirea unei datorii sociale de către asociații cu răspundereaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
7/201
nelimitată, răspunderea este una teoretic subsidiară întrucât creditorii trebuie să ceară plata datoriei întâi de la societate(art.
3 alin. (2) teza I a din Legea societăților). Dar nu printr o acțiune civilă ci printr o simplă notificare de punere înîntârziere
care, dacă nu este urmată de plata voluntară în 15 zile, dă dreptul creditorilor sociali să se îndrepte imediatîmpotriva
asociaților răspunzători nelimitat. După cum vedem, în condițiile în care acțiunea împotriva asociațilorrăspunzători
nelimitat nu este condiționată de urmărirea prealabilă a bunurilor societății , asociații neputând opunebeneficiul
de discuțiune reglementat de art. 2294 C. civ. , răspunderea acestora, pe timpul vieții societății, nu seîncadrează
în tiparul răspunderii clasice subsidiare , de fidejusiune , împrumutând caracteristici ale răspunderii solidare.Mai
mult, acțiunea creditorilor sociali împotriva asociaților răspunzători nelimitat este una directă, întrucât între aceștia nuexistă
raport juridic. În acest fel, printr o formă de răspundere sui generis, legiuitorul a urmărit să protejeze în mod sporitcreditorii
sociali, conferindu le o acțiune ope legis . După cum vedem, răspunderea nelimitată ar putea fi calificată ca oformă
atipică, imperfectă de răspundere subsidiară. Asociații răspunzători nelimitat sunt solidari și între ei, neputândopune
creditorilor sociali beneficiul de diviziune (art. 3 alin. (2) teza a II a din Legea societăților). Răspunderea nelimitatăși
solidaritatea nu pot fi modificate prin actul constitutiv sau prin convenții particulare, de exemplu prin stabilirea unuiplafon
valoric al răspunderii personale a asociatului. O astfel de clauză statutară va fi lovită de nulitate absolută, fiindcontrară
ordinii publice întrucât ar însemna alterarea naturii juridice a unei forme societare, formă care se aplică așa cumeste.
Legiuitorul
nu a condiționat acțiunea împotriva asociaților răspunzători nelimitat nici de evaluarea stării patrimoniale asocietății,
conform situațiilor financiare, astfel că nu importă, pentru creditorii sociali, dacă societatea are sau nu bunuriurmăribile
și singura condiție pentru a porni o acțiune directă împotriva asociaților este lipsa plății voluntare în termenullegal
de 15 zile de la data notificării. Totuși, subsidiaritatea este diferită la lichidarea societății când, creditorii sociali nu ipot
urmări pe asociații răspunzători nelimitat decât dacă au un titlu executoriu împotriva societății, conform art. 259 dinLegea
societăților. Conform art. 260 alin. (2) din aceeași lege, începerea procedurii de lichidare nu îi împiedică pecreditorii
sociali să ceară și falimentul societății, ceea ce înseamnă că creditorii sociali nesatisfăcuți integral de lichidareau
de ales între acțiunea directă și cererea de faliment. După cum vedem, diferența de procedură cu privire la urmărireaasociaților răspunzători nelimitat, în
funcție de cum societatea este activă sau lichidată, ne face să credem că legiuitorul sa
preocupat mai îndeaproape de societatea activă atunci când a modificat Legea societăților pentru a introduce termenulde 15 zile.
Întrucât
nu suntem în fața suportării unei pierderi ci a plății unei datorii, fiecare asociat răspunzător solidar și nelimitatpoate
fi obligat la plata întregii datorii față de creditorul social ce nu a obținut satisfacerea creanței de la societate,indiferent
de cota de participare la capitalul social. Răspunderea nu este condiționată nici de natura aportului adus însocietate .
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 29-30, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(3)
Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numaipână la concurența capitalului
social subscris.Numărul
minim
de
asociați
–
Sebastian
BoduNumărul
minim este de doi asociați, în afara de cazul când se prevede altfel în lege. Conform art. 13 din Legeasocietăților,
singura formă societară care poate funcționa cu un singur asociat este societatea cu răspundere limitată ,denumită
în acest caz și „societate unipersonală” . În restul cazurilor se aplică regula generală de minim doi asociați, încazul
societății pe acțiuni aceasta fiind întărită la art. 10 alin. (3) din Legea societăților , o înregistrare a acestei formesocietare
cu un singur acționar nefiind de lege lata permisă decât societăților cu capital integral sau majoritar de stat,conform art. 238
alin. (4) din aceeași lege. Legea
societăților prevede în mod expres (spre deosebire de Codul comercial înaintea ei), prin dispozițiile art. 228 alin.(1)
lit. b), că societatea pe acțiuni se dizolvă în cazul în care numărul acționarilor scade sub minimul legal și acesta nueste
completat în termen de 9 luni de la data constatării reducerii, conform art. 10 alin. (3) și 229 alin. (1) din aceeașiArt.
4.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
8/201
lege. Desigur că acționarul rămas singur poate hotărî în acest termen schimbarea formei în societate cu răspunderelimitată
unipersonală deoarece exercită în mod legal atribuțiile adunării generale a acționarilor. În cazul dizolvării pentrunecompletarea
numărului minim de acționari, personalitatea juridică a societății subzistă, chiar și cu un singur acționar,până
la ultimul act de lichidare (art. 233 alin. (3) din aceeași lege), astfel încât nu se va produce niciodată confuziuneaîntre patrimoniul societății și p
atrimoniul acționarului. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 34-35, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalSocietatea
cu personalitate juridică va avea cel puțin 2 asociați, în afară de cazul în care legea prevedealtfel.
TITLUL II
Constituirea societăților
CAPITOLUL I
Actul constitutiv al societății
Caracterele
juridice
ale
contractului
de
socie
tate
–
Sebastian
BoduCaracteristicile
contractului de societate, așa cum rezultă din definiția dată de Codul civil , sunt următoarele: un act dedispoziție,
multilateral (în principiu), cu titlu oneros, comutativ, sinalagmatic, translativ de proprietate, cu executaresuccesivă, încheiat într
e vii și formal.Din
punct de vedere al importanței, contractul de societate este un act de dispoziție întrucât are ca rezultat ieșirea unorvalori
dintr un patrimoniu. Din punct de vedere al efectelor produse, actul este translativ întrucât se strămută un dreptdintr
un patrimoniu într altul. Din punct de vedere al numărului semnatarilor, contractul poate fi multilateral, bilateral sauchiar
unilateral ; caracterul unilateral constituie o excepție de la regula pluralității de asociați, excepție permisă de legelata
doar în cazul societății cu răspundere limitată. Din punct de vedere al scopului urmărit la încheierea lui, contractul desocietate
este cu titlu oneros, având în vedere că obiectivul obținerii de profituri este, pe termen lung, de esența societățiicomerciale.
Din punct de vedere al formei, contractul este formal. Astfel, forma scrisă cerută de art. 1884 alin. (2) C. civ.este
obligatorie, sub sancțiunea nulității absolute, întrucât societatea comercială are personalitate juridică, derogatorie dela
caracterul consensual al societății prevăzut la primul alineat al aceluiași articol. Din punct de vedere al modului derealizare
a prestațiilor, contractul este cu executare succesivă , drepturile societare aferente titlurilor de participareobținute
în cadrul subscripției fiind exercitate de a lungul existenței societății . Din punct de vedere al momentului în careîși
produce efectele, contractul de societate este un act încheiat între vii, acestea nefiind amânate până la moartea uneipersoane.
Eventuala lichidare a societății având ca efect dreptul la o parte din valoarea activelor lichidate nu schimbăcaracterul
inter vivos al contractului întrucât majoritatea efectelor încep a se produce imediat după încheierea lui iar celemai
importante dintre ele se produc înainte de dizolvarea societății. Pentru ca un act să fie calificat mortis causa actul nutrebuie să producă niciun efect până
la încetarea subiectului de drept .Din
punct de vedere al cunoașterii de către părți a întinderii obligațiilor, contractul are caracter comutativ . Asociatul știecare
va fi cota lui de participare la eventualul profit, fără ca ideea de investiție (însoțită sau nu de implicarea înconducerea
ori administrarea societății) să schimbe cu ceva acest caracter. Desigur că fondatorii își asumă riscul de acâștiga
sau de a pierde din utilizarea de către societate a valorilor aduse ca aport, însă acest lucru nu conferăcontractului
caracter aleatoriu întrucât nu este supus exclusiv hazardului . Riscul în afacerile comerciale este un riscgestionat, subsumat
altor factori precum calitatea managementului, priceperea lucrătorilor, cunoașterea piețelor, gradul șiArt.
5.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
9/201
modul de capitalizare al societății și multe altele printre care, e foarte adevărat, și norocul. Riscul comercial nu conferăînsă
caracter aleatoriu asocierii deoarece oricât ar fi o investiție de riscantă , nu este chiar o loterie ce ar lăsa deosebirea dintre
contractele comutative și aleatorii iluzorie sau limitată la exemple pur didactice . În concluzie, așa cum spunearegretatul
profesor Octavian Căpățînă, „faptul că rezultatele economice ale activității desfășurate în comun se potconcretiza
nu numai în beneficii ci și în pierderi nu transformă în niciun caz contractul într o operațiune aleatorie. Însensul arătat se poate
reține ca însăși vânzarea de mărfuri, contract tipic comutativ, nu exclude, în conjuncturi economiceinstabile,
soldarea cu o pagubă pentru unul dintre parteneri, ceea ce nu i afectează întru nimic natura juridică. Tot astfel,elementul
de incertitudine constând în riscul de deficit nu prezintă relevanță pentru caracterizarea, sub aspectul îndiscuție, a contractului d
e societate” .Din
punct de vedere al reciprocității și interdependenței obligațiilor, contractul de societate este unul sinalagmatic perfectce
dă naștere unor obligații de a da . Specificitatea caracterului bilateral al contractului de societate constă în aceea că,indiferent
de numărul semnatarilor (cu excepția societății unipersonale), părțile interesate sunt două: un fondator, pe de oparte
și oricare și toți ceilalți fondatori, pe de cealaltă parte, aportul unuia fiind condiționat de aportul fiecăruia și tuturorcelorlalți,
altfel asocierea devenind inutilă. Asociindu se pentru realizarea unui scop comun, fondatorii sunt conștienți căpropria
participare, singură, este insuficientă pentru atingerea scopului societar convenit dar știu că participările lorînsumate,
alături de o administrare adecvată, pot face asta, altfel fiecare dintre ei și ar înființa o societate unipersonală.Chiar
dacă aporturile asociaților converg spre un scop comun, fără ca vreunul dintre ei să fie titularul unei contraprestațiide
la altul, fiecare se obligă față de societate condiționat de faptul că și ceilalți, la rândul lor, fac același lucru. De altfel,scopul
comun este un concept abstract și chiar utopic întrucât nu înseamnă identitate de opinii nici cu privire lamaterializarea
lui și nici cu privire la modul în care trebuie atins. La constituirea societății coexistă deci două raporturijuridice: unul asociativ (născut
din contractul de societate) și celălalt societar (născut din contractul de subscripție) . Acestlucru
rezultă din textul art. 1895 alin. (1) C. civ.: „Fiecare dintre asociați răspunde față de societate și față de ceilalțiasociați
pentru vărsarea aporturilor la care s au obligat”, ceea ce înseamnă că fondatorii se obligă, conform celor douăraporturi,
la aporturi atât față de societate, ca subiect de drept distinct de asociații ei, cât și unii față de ceilalți . De aicireiese
fără echivoc natura sinalagmatică a ambelor contracte – cel de societate și cel de subscripție – și este foarteimportant ca cele două să nu fie confundate.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 38-40, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalConținutul
contractului
de
societate,
statutului
și
ac
tului
constitutiv
–
Sebastian
BoduSocietatea
este, din punct de vedere instituțional, un contract (negotium juris), care reprezintă intenția părților de a seasocia. Drept urmare, acesta trebuie să îndeplinească cele patru
condiții de fond ale valabilității sale, în speță capacitateași
consimțământul părților, conținutul și obiectul. Statutul, atunci când se adaugă contractului de societate, stabileștemodul
în care societatea este organizată și cum funcționează, în calitatea ei de persoană juridică, entitate, întreprindere,contribuabil,
angajator, parte din ele enumerate la art. 7 și 8 din Legea societăților. În cazul societăților în nume colectivsau
în comandită simplă, fiind primele forme de societate comercială derivate din societatea simplă, statutul nu esteobligatoriu
deoarece funcționarea acestora este una simplistă, cu reguli stabilite în chiar Legea societăților. Din contra,societățile
cu răspundere limitată, pe acțiuni și în comandită pe acțiuni sunt forme mai complexe, unde intervenția părțilorîn vederea reglementării – în plus față
de prevederile legale sau prin derogatoriu de la acestea, atunci când este permis –poate fi necesară,
în funcție de relațiile dintre asociați, obiectul de activitate, numărul asociaților, tipul societății (listată saude
tip închis, la societățile pe acțiuni). În cazul societății cu răspundere limitată unipersonale contractul de societate esteinexistent
deoarece, în lipsa pluralității părților, nu există contract, drept urmare statutul este singurul act încheiat deasociatul unic. Atunci când contractul de societate și statutul se
încheie sub forma unui singur act, actul constitutiv (regulaîn
practică), acesta din urmă va trebui să îndeplinească atât condițiile de valabilitate ale contractului de societate, cât șicele ale statutului și, deci,
va cuprinde atât prevederile specifice celui dintâi, cât și ale celui de al doilea.Dacă
părțile încheie contractul de societate și statutul ca acte distincte, acestea ar trebui sa aibă deci un conținut diferit,având
în vedere natura lor juridică diferită. Dacă există totuși prevederi comune, acestea trebuie să fie măcar identice.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
10/201
Dacă nu sunt, Oficiul registrului comerțului ar trebui să pună în vedere părților acomodarea celor două acte. Dacă totușisocietatea
este înmatriculată și respectivele inadvertențe trec neobservate, ar trebui înlăturate pe calea acțiunii înregularizare.
Dacă o astfel de acțiune nu a fost introdusă în termenul de prescripție legal, atunci ar trebui să prevalezeforma
din actul care, după natura lui, este cel care ar trebui sa aibă în conținut prevederea respectivă (de exemplu, dacăeste
o chestiune cu privire la constituirea societății, dispoziția din contractul de societate va prevala ; invers, dacă este oproblemă de funcționare, dispoz
iția din statut va prevala).„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 37-38, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iarsocietatea
pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract desocietate și statut.
(2)
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință al unei singure persoane. Înacest caz se întocmește numai statutul.
(3)
Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.(4)
Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea,act
constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât șicontractul de societate și/sau statutu
l societății.(5)
În cazurile în care contractul de societate și statutul constituie acte distincte, acesta din urmă vacuprinde
datele de identificare a asociaților și clauze reglementând organizarea, funcționarea șidesfășurarea activității so
cietății.(6)
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toți asociații sau, în caz desubscripție publică, de fondator
i. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:Forma
actului
constitutiv
–
Sebastian
BoduConform
art. 1884 alin. (2) C. civ., sub sancțiunea nulității absolute, actul constitutiv al societății comerciale trebuieîncheiat în
formă scrisă atunci când societatea este persoană juridică. Cum societatea comercială este persoană juridică,obligativitatea
formei scrise este prevăzută expres la art. 5 alin. (6) partea introductivă din Legea societăților. Așadaraceasta
nu este cerută societății comerciale doar ad probationem ci chiar ad validitatem , ceea ce înseamnă căsocietatea
comercială are caracter formal. Precizia formulării din noul Cod civil nu lasă loc la nici o altă interpretare carear
fi fost posibilă doar în baza Legii societăților cum că forma scrisă ar fi ceruta doar ad probationem. Când forma scrisăeste
obligatorie, nulitatea absolută afectează doar societatea, ca persoană juridică. Când însă forma autentică esteobligatorie, în
cazurile prevăzute de lege, este nulă atât societatea, ca persoană juridică, cât și actul constitutiv (negotiumjuris) .
În ambele cazuri asociații vor putea folosi actul (instrumentum probationis) ca înscris sub semnătură privată pentrua
dovedi raporturile dintre ei, inclusiv cu privire la repunerea părților în situația anterioară . Deși cerută ad substantiam,forma
obligatorie nu schimbă forța probantă a actului constitutiv ca înscris sub semnătură privată (instrumentumprobationis), stabilită conform art. 273 C. proc. civ.: atunci când este
recunoscut de părți sau, după caz, socotit de lege carecunoscut,
face dovada între părți – inclusiv cu privire la conținutul lui – până la proba contrară. Dacă actul nuîndeplinește nici condițiile pentru a fi un înscris sub semnătură privată, va putea
fi, în condițiile legii, un început de dovadăscrisă ce
poate fi completat prin martori și prezumții. Depunerea actului constitutiv în formă scrisă la Registrul Comerțului,pentru
a primi dată certă, nu face deplina dovadă, erga omnes, cu privire la niciuna din următoarele: identitatea părților,exprimarea
consimțământului acestora, conținutul și semnătura, ci doar cu privire la faptul depunerii și a datei depunerii,datorită înregistrării lui la Registrul Com
erțului , după cum prevede art. 278 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ . Prin obligarea, subsancțiunea
nulității societății, la întocmirea actului constitutiv în formă scrisă se elimină practic situația ca părțile să omităîncheierea
înscrisului constatator, înlesnind astfel sarcina probei între asociați care dovedesc mai ușor raporturile dintreei.
În concluzie, prin imperativul formei scrise, legiuitorul a vrut să asigure, pe de o parte, un probatoriu sigur și, pe decealaltă
parte, posibilitatea verificării actului constitutiv de către Registrul Comerțului, inclusiv publicitatea lui ulterioară,Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
11/201
imposibile în lipsa unui înscris .Forma
autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când: (i) printre bunurile aduse ca aport la capitalul social seaflă
un imobil, inclusiv atunci când se transmite doar un dezmembrământ al dreptului de proprietate; (ii) forma juridicăeste
aceea de societate în nume colectiv sau în comandită simplă și (iii) societatea se constituie prin subscripție publică.Forma
autentică constituie o excepție și se aplică exclusiv situațiilor limitative prevăzute de lege, neputându se extinde șila altele .
Necesitatea formei autentice în primele două din cele trei situații legale enumerate este justificată de importanțaactului
încheiat, notarul public atenționând părțile asupra gravității patrimoniale , în urma efectuării unui control delegalitate
a actului. Dacă, în cazul aportului în imobile, forma solemnă a actului constitutiv este o aplicație particulară aobligativității
formei autentice necesară oricărei înstrăinări de imobile, conform Codului civil, în cazul subscripției publiceautentificarea nu se
justifică. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 49-50, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationala)
printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;b)
se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;c)
societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică.(7)
Actul constitutiv dobândește dată certă și prin depunerea la oficiul registrului comerțului.Stabilirea
politicilor
contabile
–
Maria
BadoiPoliticile contabile reprezinta principiile, regulile
si practicile utilizate in cadrul unei entitati. In fapt, aceste politici constituiesetul
de reguli contabile care se aplica in cadrul unei societati. De regula, setul de reguli cuprinde cadrul legal contabilaplicabil
entitatii in cauza, monografii contabile utilizate in cadrul acelei societati in functie de obiectul sau de activitate,circuitul documentelor
in cadrul entitatii, nivelul de raspundere etc. Documentele justificare care stau la baza operatiunilorevidentiate
in contabilitate angajeaza, conform Legii nr.82/1991, raspunderea persoanelor care le-au intocmit, avizat sicare le-au aprobat,
precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate.Politicile
contabile trebuie sa acopere toate tipurile de tranzactii pe care entitatea le poate efectua. Cu cat aceste politicicontabile sunt mai detaliate
cu atat riscul de eroare operationala este mai mic.(1)
Semnatarii actului constitutiv, precum și persoanele care au un rol determinant în constituirea societățiisunt considerați fondatori.
Noțiunea
de
fondator
–
Sebastian
BoduConform
art. 6 alin. (1) din Legea societăților, sunt fondatori semnatarii actului constitutiv, precum și acele persoane careau un rol determinant în constitui
rea societății. Această prevedere trebuie privită în conjuncție cu cea de la art. 8 lit. m) dinaceeași
lege care prevede că actul constitutiv al unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde oriceavantaj
special acordat, în momentul înființării societății sau până la momentul la care societatea este autorizată să îșiînceapă
activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea sa ori la tranzacții conducând la acordareaautorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje. Din interpretarea textelor art.
6 alin. (1) și(8)
lit. m) din Legea societăților rezultă că, pe lângă asociații care semnează actul constitutiv, sunt fondatori și alții, carenu
îl semnează, și că există persoane care percep de la societate avantaje stabilite înainte de înmatriculare, persoane acăror
identitate trebuie indicată în actul constitutiv. Dobândirea calității de asociat de la început (de la momentulconstituirii
societății) se face, în cel mai banal și comun caz, prin semnarea actului constitutiv; asupra calității acestorpersoane
de a fi considerați fondatori și de a beneficia de eventuale avantaje nu există nici controversă. Discuții existăasupra
următoarelor aspecte: (i) ce înseamnă „rol determinant în constituirea societății” și (ii) dacă poate fi fondator opersoană
care, deși nu a semnat actul constitutiv și nu a subscris titluri de participare, a avut „un rol determinant/aparticipat
la constituirea societății” sau „are avantaje de pe urma acestui fapt”. În doctrina actuală s a afirmat că,nesemnând
actul constitutiv, aceste persoane nu pot avea calitatea de fondator , dar și că au un astfel de rol persoanelecare
au avut o intervenție necesară și utilă în etapa constituirii societății sau care au concurat la o punere în mișcare, înArt.
6.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
12/201
așa fel încât să li se poată atribui o parte a inițiativei în crearea acesteia, corespunzătoare asumării conștiente aresponsabilității constituirii ei .
Pentru
a stabili ce înțelege legiuitorul prin „rol determinant în constituirea societății”, în sensul art. 6 alin. (1) din Legeasocietăților,
respectiv „participare la constituirea ei”, în sensul art. 8 lit. m) din aceeași lege, fără a avea în vedere cazul –banal și comun – când cineva
este semnatar al actului constitutiv, vom face apel la două articole din aceeași lege. Primul,art.
26, aplicabil societăților constituite prin subscripție publică, care spune că dacă există aporturi în natură, avantajeacordate
„oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordareaautorizației”,
operațiuni încheiate pe seama societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le preia asupra sa,fondatorii vor solicita o expertiză judiciară, dispoziții
le art. 38 urmând a se aplica. Al doilea, art. 38, aplicabil societăților peacțiuni, în
general, care spune că dacă există aporturi în natură, „avantaje rezervate oricărei persoane care a participat laconstituirea
societății sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației”, operațiuni încheiate de fondatori pe seamasocietății
ce se constituie și pe care aceasta urmează să le preia, trebuie cerută efectuarea unei expertize judiciare caresă
cuprindă descrierea și modul de evaluare a fiecărui bun aportat și evidența legăturii dintre valoarea astfel stabilită șivaloarea
acțiunilor acordate în schimb, precum și „alte elemente indicate de judecătorul delegat ”. Din aceste douăarticole
rezultă că pot exista avantaje acordate de societate oricărei persoane care a participat la constituirea societățiisau
la tranzacții conducând la acordarea autorizației , altele decât operațiunile încheiate de fondatori pe seama societății.Așadar,
o primă definiție legală a „rolului determinant în constituirea societății” vine de la aceste două articole, în spețăparticiparea
la constituirea societății și/sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației. Stricta participare laconstituirea societății poat
e echivala cu un rol determinant atunci când cineva are inițiativa înființării, vine cu ideea afaceriiși
a modului de o pune în aplicare, cu contactele și relațiile necesare derulării activității după constituire ; sau susțineideea,
face publică inițiativa ori participă efectiv la strângerea de adeziuni, ducerea de tratative, întocmirea de publicații,redactarea
(nu și semnarea) prospectului unei emisiuni publice, solicitarea de subscrieri sau vărsăminte etc. În lipsaacestei
contribuții active, simpla participare pasivă poate fi considerată determinantă, după părerea noastră, dacăparticipantul
este o persoană care, de exemplu, se bucură de o anumita notorietate, încredere (publică sau doar printreviitorii
acționari), adică o persoană cu un capital de imagine util societății fie în faza de coagulare a acționariatului, fieulterior,
fie în ambele , mai ales când face recomandări pozitive cu privire la societatea ce se constituie și chiar subscrie,cu
publicitatea de rigoare, acțiuni ale societății în curs de constituire . Al doilea mod de a reprezenta un rol determinanteste
„participarea la tranzacții conducând la acordarea autorizației”, prin autorizație înțelegându se orice fel de act, avizsau
autorizație administrativă necesară înmatriculării, inclusiv încheierea de înregistrare. Deși credem că am răspunsîntrebării
legate de definirea „rolului determinant la constituirea societății”, rămâne să facem legătura dintre acest rol șicalitatea de fondator. Înainte însă ținem să
precizăm că nu vedem cum expertiza judiciară, în caz că ar fi cerută de Oficiu,conform
art. 38 alin. (1) teza finală, ar putea cuantifica acest rol, în scopul definirii unei astfel de legături. Desigur căincluderea
„rolului determinant al unei persoane la constituirea societății” în cadrul art. 26, respectiv art. 38 s a făcut strictpentru situația în
care acest rol se vrea a se cuantifica într un „avantaj rezervat” persoanei în speță, adică sub forma coteide
fondator. Din punctul nostru de vedere solicitarea de cote reprezintă evidența formală a dobândirii calității de fondator.Aceasta
nu este totuși o condiție sine qua non, ceea ce înseamnă că, pe lângă fondatorii în drept, există și fondatori înfapt
, ambii având în comun rolul determinant în constituirea societății, deosebirea dintre ei fiind că cei din urmă nu devinși acționari .
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 51-55, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(2)
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentruinfracțiuni
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni defals
în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea șisancționarea
spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțăriiactelor de terorism, republicată, ori pentru
infracțiunile prevăzute de prezenta lege.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
13/201
Cerințele
legale
privind
dobândirea
calității
de
fondator
–
Sebastian
BoduPentru a
putea fi fondator într o societate comercială, o persoană trebuie să fie capabilă, adică să aibă deplina capacitatede
exercițiu . Desigur că o persoană incapabilă poate dobândi calitatea de asociat ulterior, cum ar fi prin donație sausuccesiune
(atunci când moștenește titluri de participare), în condițiile legii. Soții pot fi asociați în aceeași societatecomercială .
În
afară de cerința capacității juridice, o persoană fizică trebuie să se bucure de onorabilitate (onestitate și corectitudine).Lipsa
onorabilității înseamnă, în concepția legiuitorului, decăderea din dreptul de a fi fondator pentru antecedente penale,
într una una din situațiile enumerate la art. 6 alin. (2) din Legii societăților: existența unei condamnări definitive pentru gestiune frauduloasă,
abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare demită,
pentru infracțiuni privind spălarea banilor și terorism, pentru infracțiunile din Codul insolvenței, precum și pentruinfracțiunile
din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (art. 12) . Inexistența unei astfel decondamnări
se declară pe proprie răspundere de către fondatori (inclusiv de către cetățenii străini) , declarație care aînlocuit
cazierul judiciar . În acest fel se pleacă de la prezumția cazierului judiciar curat, pe când, în perioada cândcazierul se cerea, se ple
ca de la prezumția opusă că fondatorii sunt infractori, cu sarcina de a proba contrariul. Nesocotirea
unei incapacități speciale grefate pe condamnarea penală o considerăm a fi o cauză de nulitate absolutăîntrucât ignorarea ei încalcă un
interes general, respectiv acela de izolare temporară a condamnatului față de un mediu încare
ar fi predispus să comită o nouă faptă penală de natură economică. Așadar acțiunea în constatarea nulității esteimprescriptibilă
și poate fi invocată de orice persoană interesată, precum și de instanță, din oficiu, în mod obligatoriu.Nulitatea
generată de decădere nu este susceptibilă de acoperire prin confirmare (art. 1247 C. civ.). Incapacitateaspecială bazată pe decădere nu li
mitează libertatea de asociere prevăzuta la art. 40 din Constituție .Deși
decăderea din dreptul de a fi fondator dispusă printr o hotărâre judecătorească de condamnare este o pedeapsăpenală
complementară, existența ei produce același efecte civile ca și incapacitatea juridică a persoanei puse subinterdicție,
doar ca de lungă durată: imposibilitatea persoanei decăzute de a fi fondator sau de a deține funcții însocietate, până la reabilitare . După cum observam,
legea interzice persoanelor decăzute doar dreptul de a fi fondator, nuși asociat ulterior constituirii, prin cesiune. Incapacitatea de a fi fondator nu se
extinde deci la calitatea de asociat ulterior .Conform
art. 731 din Legea societăților, persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membriai
directoratului sau ai consiliului de supraveghere, cenzori sau auditori financiari iar, dacă au fost alese, decad dindrepturi.
Așadar, dacă ar fi dorit să extindă incapacitatea și pentru situația funcționării societății, legiuitorul societar ar fiavut
la îndemână nu doar art. 6 alin. (2) ci și art. 731. În concluzie, în lipsă de dispoziție expresă, se aplică prevederileart.
1882 alin. (1) teza I a C. civ., conform cărora poate fi asociat orice persoană fizică sau juridică, afară de cazul în careprin lege se dispune altfel.
Motivul
limitării interdicției la momentul constituirii este acela că, prin înființarea unei societăți comerciale și atragereaaltora
ca și cofondatori sau asociați ulterior, cel condamnat pentru una din infracțiunile enumerate de textul articolului arputea
profita de naivitatea unor persoane de bună credință, folosindu se de capitalul acestora în mod fraudulos. Altfelspus,
asupra persoanei cu antecedente penale de natură economică planează o suspiciune de rea credință, ceea ce oface
nedemnă de încrederea celorlalți cofondatori. În cazul în care acesta intră asociat într o societate deja constituită,interdicția
nu mai funcționează, motivul arătat mai sus încetând să existe . În vederea punerii în aplicare a incapacitățiispeciale,
instanța comunică Oficiului registrului comerțului hotărârea de condamnare, conform art. 7 din Legea registruluicomerțului,
spre a fi înregistrate. Aceeași decădere se aplică și cetățenilor străini, dacă au fost condamnați pentru fapteidentice
sau echivalente, întrucât dobândirea calității de asociat este supusă lex societatis, conform art. 2581 lit. b) C.civ.,
pe de o parte și, pe de cealaltă parte, incapacitățile speciale nu se supun lex personalis, conform art. 2572 alin. (2)C.
Civ, care prevede expres ca incapacitățile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabileacelui raport juridic. Așadar inca
pacitățile speciale sunt de ordine publică.Având
în vedere că motivul interdicției este protecția cofondatorilor, nu și a asociaților existenți în societatea în careincapabilul
intră ulterior înmatriculării, credem că acesta ar putea fi fondator al unei societăți unipersonale. Desigur căTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
14/201
înmatricularea unei societati unipersonale nu ridică incapacitatea sa, care rămâne a se aplica pentru orice fel de funcții încadrul societății constituite.
Interdicția
unei persoane de a fi fondator sau asociat ulterior poate fi stabilită prin legi speciale pentru acele persoane acăror profesie
sau funcție este incompatibilă cu calitatea de asociat într o societate comercială (magistrați, avocați, notari,executori
judecătorești, lichidatori etc.). O astfel de interdicție privește sau ar trebui sa privească doar anumite formesocietare, în speță cele cu caracte
r personal sau mixt, în cazul societăților de capitaluri dobândirea de acțiuni până într unanumit
prag având caracterul unei investiții pure, ca și în orice alte instrumente financiare (titluri de stat, certificate dedepozit,
unități de fond etc.). Conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilorși
procurorilor, acestora le este interzis „să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere,administrație sau control la s
ocietăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau instituții de credit, societăți de asigurareori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome”. Totuși, mulți magistrați
au primit acțiuni gratuiteîn
cadrul Programului de Privatizare în Masă. Conform art. 15 lit. c) din legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat,republicată,
exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț. Înaceste
condiții, unui avocat îi este interzisă calitatea de asociat doar în societățile de persoane. Conform art. 45 alin. (1)lit.
g) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, acestuia îi este interzissă
efectueze, direct sau prin interpuși, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societățicomerciale,
cu excepția calității de acționar. Sancțiunea privind încălcarea interdicției bazate pe incompatibilitate nu esteuna
societară ci una specială, ce afectează doar profesia sau funcția persoanei care a încălcat interdicția de a deveniasociat, ceea ce înseamnă ca, odată dobândită, ca
litatea de asociat rămâne neafectată . Ultima
interdicție de a fi asociat într o societate comercială, indiferent de forma juridică, privește conflictul de interese.Persoanele
deținând funcții cu atribuții de control în ANAF nu pot fi asociați în societăți comerciale ce fac obiectulcontrolului
exercitat. Membrii consiliului de administrație sau persoanele cu funcții de conducere ai BNR sunt și ei supușiunui
regim similar, prin lege specială (art. 34 alin. (3) din Statutul BNR ). Ca și în cazul incompatibilității, sancțiuneaprivind
încălcarea interdicției bazate pe conflictul de interese nu este societară ci specială, afectând doar profesia saufuncția
persoanei care a încălcat interdicția de asociere, ceea ce înseamnă ca dobândirea calității de asociat rămâne, lafel, neafectată.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 55-57, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCaracterul
dispozițiilor
legale
privind
con
ținutul
actului
constitutiv
–
Sebastian
BoduConținutul
actului constitutiv este cel stabilit de asociați, cu mențiunea că unele din elementele enumerate la art. 7,respectiv
8 din Legea societăților sunt obligatorii, sub sancțiunea respingerii cererii de înmatriculare sau a nulitățiisocietății, dacă
a fost înmatriculată în lipsa lor, pe când altele sunt facultative, inexistența lor atrăgând aplicarea eo ipso adispozițiilor legale relevante. Le
gea română nu face trimitere la vreun model de act constitutiv, precum alte legislații.Semnificativ
este, cu privire la conținutul actului constitutiv, în ce măsură părțile se pot îndepărta de la prevederile legale,dacă
pot deroga sau adăuga la acestea. Cum Legea societăților sau alte acte normative aplicabile pot stabili expres saunu
limitele derogărilor, este rolul interpretului de a stabili dacă o anumită prevedere este imperativă sau dispozitivă oridacă
derogarea încalcă un anume text de lege sau doar un principiu dezvoltat pe baza unuia sau mai multor texteseparate.
Deși regula din dreptul privat este aceea că ce nu este interzis este permis, dreptul societar trebuie privit cumult
mai puțină indulgență întrucât actul constitutiv nu este un simplu contract între părți ci el are putere de lege și pentruasociații care nu sunt d
e acord cu el, ca și pentru cei ulteriori.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 62, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalActul constitutiv a
l societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:a)
datele de identificare a asociaților; la societatea în comandită simplă se vor arăta și asociații comanditați;b)
forma, denumirea și sediul social;Art.
7.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
15/201
Sediul
social
–
Sebastian
BoduSediul reprezintă
în general locul în care o societate comercială își desfășoară activitatea. Prin desfășurare a activității seînțelege
fie însăși activitatea productivă, în cazul unei societăți de producție și desfacere (sediul de producție/desfacere),fie
doar activitatea organelor de conducere (sediul administrativ) , fie numai sediul indicat exclusiv în vedereaînmatriculării
sau la care societatea dorește să primească corespondența comercială și/sau actele procesuale (sediulînregistrat).
Sediul este, pentru persoana juridică, echivalentul domiciliului persoanei fizice (Legea nr. 21/1924 privindpersoanele juridice folosea c
hiar termenul de domiciliu al persoanei juridice).Caracterele
juridice ale denumirii – privite ut singuli – sunt următoarele: (i) este un drept personal nepatrimonial, (ii) esteun
drept absolut, opozabil erga omnes, (iii) este un drept inalienabil și (iv) este un drept impresciptibil extinctiv și achizitiv. Pe lângă faptul că este un drept, sediul e
ste și o obligație, fiind de neconceput o persoană juridică fără sediu.Pentru
a se putea constitui, societatea trebuie să indice în actul constitutiv un sediu social – care este unic – supuscondițiilor reglementate la
art. 17 alin. (3) – 4 din Legea societăților . Deși concepția tradițională a legiuitorului român esteaceea
că sediul societății trebuie considerat sediul unde sunt concentrate organele sale de conducere (deoarecereprezintă
centrul afacerilor) și nu sediul producției ori desfacerii (care este locul exercițiului material al comerțului) , estepractic
irelevant, din punctul de vedere al Registrului Comerțului, dacă sediul respectiv este de producție, desfacere,administrativ
sau doar simplu sediu înregistrat . În toate cazurile, sediul indicat în actul constitutiv este considerat a fisediul social al societății comerciale, ca
persoană juridică. Prin
înmatriculare societatea dobândește personalitate juridică, iar una din consecințe este aceea că sediul societățiidiferă
de domiciliul sau sediul asociatului ori asociaților; totuși cele două pot coincide ca adresă, dar formal însă, ele nuse
confundă. Sediul social poate fi mutat oricând și de oricâte ori după constituirea societății, prin hotărâre a adunăriigenerale a asociaților (în cazul societății pe acțiuni, a adunării extraordinare). Exercițiul acestei atribuții poate fi delegat,
lasocietatea pe acțiuni,
consiliului de administrație, conform art. 114 alin. (1) din Legea societăților.Sediul
este și el, alături de firmă și emblemă, un atribut de identificare a societății și deosebește societățile care auaceeași
denumire însă sunt constituite în locuri (județe) diferite , adică servește la individualizarea în spațiu a subiectuluide
drept . Desigur că o societate își poate rezerva firma la nivelul teritoriului național, caz în care protecția oferită firmeide Registrul Comerțului se întinde pe întreg acest
teritoriu. Importanța juridică a locului înmatriculării este dată și de faptulcă,
în funcție de acest loc, se stabilește competența teritorială a instanței chemată să soluționeze un litigiu cu privire lasocietate,
inclusiv insolvență . De asemenea, în funcție de sediul social se poate determina locul executării obligațieibănești,
în lipsă de stipulație contrară, conform art. 1494 C. civ. , respectiv sediul creditorului de la data plății, plata fiindcherabilă . Nu în ultimu
l rând, în funcție de sediu se determină naționalitatea societății.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 64-65, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalForma
juridică
–
Sebastian
BoduForma
societară (sau forma juridică) desemnează, lato sensu, apartenența unei societăți la una din formele enumerate laart.
1888 C. civ., și anume (i) simplă, (ii) în participație, (iii) în nume colectiv, (iv) în comandită simplă, (v) cu răspunderelimitată,
(vi) pe acțiuni, (vii) în comandită pe acțiuni, (vii) cooperative și (viii) alte forme prevăzute de lege. În sens strictcomercial,
prin formă societară se înțelege apartenența la una din cele cinci forme prevăzute la art. 2 din Legeasocietăților: (i)
societatea în nume colectiv, (ii) societatea în comandită simplă, (iii) societatea în comandită pe acțiuni, (iv)societatea pe
acțiuni și (v) societatea cu răspundere limitată. Având în vedere subiectul tratat, pe parcursul acestei lucrărine
vom referi, când vorbim de forma societară (sau forma juridică a societății) – dacă din context nu rezultă altfel – lasocietatea
reglementată de Legea societăților, adică la societatea comercială. Societatea unipersonală nu este o formasocietară,
ci – cel mult – un tip de societate cu răspundere limitată . De asemenea, societatea admisă la tranzacționarenu este nici ea o formă societară,
ci un tip societar în cadrul formei societății pe acțiuni, alături de societatea de tip închis.În
funcție de forma juridică se stabilesc caracterele juridice ale societății, întinderea drepturilor și, mai ales, a obligațiilorasociaților
față de societate sau întinderea răspunderii acestora. Asociații nu pot combina în actul constitutiv caractereleTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
16/201
juridice determinante (esențiale) ale unei forme societare cu ale unei alte forme societare și nici nu pot inventa noi formesocietare
ori înmatricula alte feluri de asocieri (în participație, civile profesionale etc.). În cazul în care nu se menționeazăforma
iar Registrul Comerțului nu o poate determina în funcție de conținutul actului constitutiv (întinderea obligațiilor, arăspunderii
etc.) , societatea va fi considerată a fi în nume colectiv . Desigur că acest caz este unul pur teoretic, practic osocietate fără formă
neputând trece de filtrul înmatriculării, chiar și în actuala procedură administrativă și necontencioasă.Dacă
însă o societate comercială nu se mai înmatriculează sau dacă înmatricularea este respinsă pentru neîndeplinireaunei
condiții legale cerută respectivei forme societare, ea poate funcționa sub forma societății simple (art. 1893 C. civ.).Această
posibilitate reprezintă o aplicare a conversiei actului juridic, sub rezerva ca toate condițiile de valabilitate alenoului act,
adică ale societății simple, să fie îndeplinite. Regula conversiei actului juridic reprezintă, la rândul ei, o aplicareparticulară
a principiului mai general de menținere a actelor juridice conform căruia manifestarea de voință cuprinsă întrun
act juridic va avea – în limitele legii – eficacitatea maximă posibilă pentru realizarea scopului practic urmărit de părțisau
se va înlătura doar ce este indispensabil să se înlăture . Desigur că, pentru ca societatea de fapt să funcționeze casocietate simplă trebuie și ca părțile să accepte asta,
mai ales că ele au posibilitatea părăsirii societății neînmatriculate, încondițiile
art. 47 din Legea societăților, actul convertit neputând să contravină voinței asociaților. Acceptul părților nutrebuie
însă verificat . Dacă cel puțin unul dintre asociați face aplicarea articolului mai sus menționat ceilalți asociați numai
beneficiază de efectele conversiei întrucât una din cele patru condiții cumulative pentru realizarea conversiei actuluijuridic
este identitatea de părți în ambele acte , celelalte trei fiind ineficacitatea actului constitutiv inițial, încadrarea înlimitele legii a noului act și voința p
ărților de a accepta noul act rezultat din conversie. Dacă, de exemplu, societatea a fostrespinsă
din cauza lipsei capitalului social minim prevăzut pentru societatea pe acțiuni, societatea poate fi totușiînmatriculată
ca și societate cu răspundere limitată, dacă îndeplinește celelalte condiții (cum ar fi numărul maxim deasociați)
. Dacă societatea a fost însă respinsă din cauza incapacității unui asociat, conversia nu poate avea loc întrucâtcapacitatea
este cerută, la modul general, pentru orice act juridic, deci inclusiv pentru societatea simplă. La fel, dacăsocietatea
a fost respinsă pentru lipsa formei autentice datorată aportului unui imobil, acesta nu va putea fi oricumtransferat
societății simple deoarece regimul juridic al bunurilor este acela al coproprietății tuturor asociaților (art. 1883alin.
(1) C. civ.), pe de o parte iar, pe de altă parte, forma autentică este cerută ad validitatem indiferent de situație,inclusiv
în cazul împărțirii dreptului de proprietate cu ceilalți asociați deveniți astfel coproprietari, după cum precizeazăexpres
art. 1883 alin. (2) C. civ. În final, mai precizăm că nu suntem în prezența unei conversii dacă părțile refac actul,înlăturând cauză de nulitate
iar directorul Oficiului dispune înm atricularea.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 63-64, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalDenumirea
–
Sebastian
BoduDenumirea
este numele comercial al societății comerciale, sub care aceasta își desfășoară afacerile și sub caresemnează,
individualizându se astfel față de celelalte subiecte de drept.. Denumirea împreună cu formă juridică,societară,
formează firma , numele comercial al societății fiind urmat de indicarea formei juridice (sintagma întreagă sauinițialele) . Denumirea reprezintă,
pentru persoana juridică, echivalentul numelui persoanei fizice . Caracterele
juridice ale denumirii – privite ut singuli – sunt următoarele: (i) este un drept personal nepatrimonial, (ii) esteun
drept absolut, opozabil erga omnes, (iii) este un drept inalienabil și (iv) este un drept impresciptibil extinctiv și achizitiv.
Denumirea este obligatorie, fiind o instituție de evidență și identificare, dar este și un drept al persoanei juridice, caobiect al dreptului perso
nal nepatrimonial .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 62, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalc)
obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;Obiectul
de
activitate
–
Sebastian
BoduObiectul de
activitate este activitatea pe care societatea își propune să o realizeze pe parcursul funcționării sale. Obiectulde
activitate este parte a obiectului contractual , ca element de validitate al actului constitutiv, însă nu se suprapuneperfect
peste acesta: obiectul de activitate este finalitatea practică, economică a obiectului contractului, conturat de faptulTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
17/201
că actul constitutiv este dublat de personalitatea juridică a societății născute în baza lui, ca subiect de drept. De aceea nuexistă
o relație de analogie între determinarea obiectului contractului, prevăzută la art. 1225 alin. (2) C. civ. și precizareastatutară
a obiectului de activitate , determinarea obiectului referindu se, alături de liceitate, la contractul de societate,conform
art. 1882 alin. (2) C. civ., la care se adăugă caracterul lucrativ (art. 1 din Legea societăților) , în timp ceactivitatea
statutară este doar modalitatea concretă în care se realizează obiectul contractului de societate. Precizareaobiectului
de activitate în actul constitutiv, prin menționarea codului activității din economia națională (CAEN) avea inițialrolul
de a specializa capacitatea de folosință a societății. Odată cu abrogarea principiului specializării capacității defolosință
a persoanelor juridice cu scop lucrativ , care face ca precizarea unui obiect de activitate să devină o simplălimitare
a mandatului de reprezentare al societății, menținerea unui obiect de activitate obligatoriu poate reprezenta orestrângere
nelegală a libertății comerțului, astfel că Legea societăților comerciale, Legea registrului comerțului șiNormele
registrului comerțului ar trebui aliniate la art. 206 alin. (1) C. civ. Într o încercare practică de a acomodadispozițiile
art. 7 și 8 din Legea societăților cu cele ale art. 206 alin. (1) C. civ., societățile menționează, în cadrulobiectului de activitate, c
ă pot desfășura și orice alte activități legale.Deși
distincția dintre activități economice (generatoare de venit) și comerciale nu este prevăzută în legislația civilă ,activitatea lucrativă fiind specifică
oricărei forme de societate din cele prevăzute de Codul civil, nu orice activitate lucrativă–
respectiv de producție, comerț sau prestări de servicii – poate face obiectul unei societăți comerciale. Așadar, deșiCAEN
menționează ca activități economice, de exemplu, consultanță juridică (7411) sau alte activități liber profesioniste,acestea nu
pot forma obiect al unei societăți comerciale deoarece, din legile speciale care reglementează aceste domeniide
activitate, rezultă natura lor necomercială, chiar dacă lucrativă. Conform acelorași legi, acest gen de activitate esterezervat
altor tipuri de societăți precum cele profesionale de avocați, notari etc. care se încadrează astfel în categoriaaltor
tipuri de societate anume reglementat de lege, conform art. 1888 lit. i) C. civ. De asemenea, activitățile nelucrativenu
pot forma obiectul de activitate al unei societăți comerciale . În ce privește distincția dintre o societate comercială șialte
forme de societate, precum cea simplă sau cea participativă, aceasta nu (mai) rezultă din natura obiectului deactivitate,
comercial sau necomercial, ci doar din modul de constituire , în speță înregistrarea în vederea dobândiriipersonalității juridice,
în cazul societăților comerciale, respectiv înființarea printr un simplu contract, neînregistrat, în cazulcelor simple sau în participație.
Obiectul
de activitate al unei societăți comerciale se autorizează odată cu înmatricularea societății sau ulterior, daca estemodificat.
Obiectul este compus dintr un domeniu principal și, în cadrul acestuia, o activitate principală, ambele precizate(art.
7 lit. c), respectiv art. 8 lit. c) din Legea societăților). Activitatea principală este unică poate fi completată cu una saumai
multe alte activități, considerate secundare, fără ca acestea din urmă să fie neapărați subordonate saucomplementare activității principa
le . Obiectul de activitate poate fi modificat de asociați pe perioada funcționarii societății,atât prin completare c
ât și prin schimbare.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 65-66, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationald)
capitalul social, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului înnatură
și modul evaluării. La societățile cu răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominalăa părților sociale, precum ș
i numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;Capitalul
social
și
patrimoniul
societății
–
Sebastian
BoduCapitalul
social al unei societăți nu se confundă cu patrimoniul societății . Patrimoniul include totalitatea drepturilor șiobligațiilor
entității colective, deci activ și pasiv , pasivele fiind formate din capitalul social și celelalte capitaluri proprii(adică
datoria către asociați), pe de o parte, și datoriile către terți, pe de cealaltă parte. Altfel spus, capitalul social șicelelalte
capitaluri proprii formează, alături de datoriile sociale , pasivul patrimonial iar acesta din urmă, împreuna cuactivul,
alcătuiesc patrimoniul reflectat sub forma bilanțului contabil. În urma subscripției societatea păstrează valoareaaporturilor
în capitalul social, ca element de pasiv, adică datorii către asociați, în timp ce bunurile și drepturile seînregistrează
în activul bilanțier (latura activă a patrimoniului), alături de alte bunuri și drepturi intrate în societate pe alteTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
18/201
căi (cumpărare, schimb, dezvoltare proprie etc.). Așadar în capitalul social nu sunt bunuri, sume de bani sau creanțe civalori
reprezentând datorii ale societății către asociați corespunzătoare bunurilor, sumelor de bani și creanțelor aportatede
fiecare dintre ei, ce au intrat prin subscripție în patrimoniul societății, în speță în activul social. Ulterior constituirii,societatea
dobândește sume de bani, bunuri sau creanțe și pe alte căi, toate având însă același regim juridic, acela deactive
sociale, la fel cum societatea își asumă datorii și către terți care, alături de datoriile către asociați născute dinsubscripție,
formează împreună pasivul social. Patrimoniul social este dinamic, modificabil în mod continuu ca urmare aoperațiunilor
societății, în timp ce capitalul social, fiind o valoare înscrisă în actul constitutiv, este fixă, nemodificabilădecât
prin amendarea actului constitutiv. În concluzie, capitalul social nu este suma bunurilor, sumelor și creanțeloraportate
ci suma valorilor acestora de la data aportului , valoare care, după subscripție, nu se mai află în niciun fel decorelație
cu sumele, bunurile sau creanțele respective care, fiind active sociale, se află la dispoziția societății și este înplus supusă fluctuațiilor pieț
ei.La constituirea
societății patrimoniul și capitalul social pot fi (relativ) egale întrucât latura activă este compusă din bunurileși
aporturile aduse de asociați iar latura pasivă este formată doar din datoriile către aceștia din urmă, născute dinsubscripția aporturilor
reprezentate de bunurile și drepturile ce devin, după subscripție, proprietatea societății . Egalitatea,când
la constituire nu ar exista datorii către terți, este o situație pur teoretică deoarece în realitate datoriile există anteriorînmatriculării și sunt asumate de fondatori pe socoteala societății ce se constituie, urmând a
fi apoi (chiar dacă nu toate înmod
obligatoriu) preluate de societate: comisioane bancare pentru deschiderea contului curent (în care se efectueazăvărsămintele),
chirii, taxe și onorarii cu înregistrarea ș.a., sau chiar creanțe născute din operațiunile comerciale începutde fondatori înainte de înmatriculare,
conform art. 38 alin. (1) cu art. 53 alin. (1) din Legea societăților.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 69-70, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCapitalul
social
–
definire
–
Sebastian
BoduLegea
societăților (ca și Cod comercial, înaintea ei) nu definește noțiunea de capital social, deși aceasta apare peparcursul
întregului act normativ. Singura definiție legală apare în Regulamentul legii contabilității, care la punctul 36,precizează:
„Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor [
], respectiv cu valoarea aportului în natură sauîn
numerar, a rezervelor încorporate și a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau a altor operațiuni careconduc la majorarea aces
tuia”. Nu
există o definiție general acceptată a noțiunii de capital social, având în vedere diversitatea caracteristicilor acestuia.În
baza caracteristicilor legale ale capitalului social, putem spune, la modul general, că acesta reprezintă valoareanominală,
însumată, a tuturor titlurilor de participare emise de o societate comercială în schimbul aporturilor sau în urmaîncorporării
altor elemente contabile făcând parte din capitalurile proprii (activele nete). Capitalul social al unei societățipe acțiuni este subscris
și vărsat . De asemenea, o societate pe acțiuni poate avea un capital autorizat .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 66, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationale)
asociații care reprezintă și administrează societatea sau administratorii neasociați, datele lor deidentificare, puterile ce
li s-au conferit și dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;e
1) în cazul societăților cu răspundere limitată, dacă sunt numiți cenzori sau auditor financiar, datele deidentificare ale primi
lor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;f)
partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;g)
sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică-,
atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se areîn vedere o atare înființare;
Sediile
secundare
–
Sebastian
BoduPe
lângă sediul social – denumit în acest caz principal – o societate mai poate avea și unul sau mai multe sediisecundare.
Sediul secundar este locul – altul decât cel al sediului principal – la care funcționează o filială, sucursală sauTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
19/201
alt dezmembrământ al societății, cu sau fără personalitate juridică. De asemenea, pe lângă sediul social, o societatecomercială își poate ind
ica în actele sale și un sediu ales, al cărui rol este acela de a primi actele de procedură. Dezmembrămintele
societare sunt acele extensii juridice ale unei societăți comerciale. Dezmembrămintele pot fi cu saufără
personalitate juridică. Au personalitate juridică filialele, iar sucursalele, regionalele, agențiile, oficiile, punctele delucru și reprezentanțele
nu au personalitate juridică, fiind denumite și sedii secundare. Dezmembrămintele
societare au rolul de a asigura expansiunea societății către o anumită zonă geografică, mai mult saumai
puțin apropiată de locul în care se află sediul principal al societății mamă. Așadar dezmembrămintele societare potfuncționa
în aceeași localitate, în altă localitate din țară sau în altă țară. Rațiunea pentru care o societate operează printro
rețea de dezmembrăminte societare și nu printr o entitate unică sunt diverse și multiple: planificare fiscală, restricțiinormative,
reducerea cheltuielilor administrative, poziție geografică , adaptarea la piața locală, costuri reduse cu forța demuncă, acces facil la resurse
naturale etc„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 71, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalh)
durata societății;Durata
societății
–
Sebastian
BoduDurata
societății este perioada pentru care se constituie societatea, stabilită de asociați la constituirea societății. Aceștiapot
hotărî ca perioada să fie nedeterminată sau determinată (limitată). Înainte de expirarea duratei, asociații o potprelungi
(art. 1885 alin. (2) C. civ.) sau o pot transforma în nedeterminată. În cazul în care durata nu se specifică în act,se
consideră că aceasta este nedeterminată (art. 1885 alin. (1) C. civ.). Regula în practică este durata nedeterminată(going
concern). Durata determinată apare atunci când asociații și au propus, de exemplu, ca societatea să atingă unanumit
obiectiv în intervalul de timp respectiv, după care motivele pentru funcționarea ei încetează, fie că au atinsobiectivul, fie că acesta nu poate fi
atins. Durata nu ar putea fi limitată decât prin actul constitutiv, de către asociați. Legeanu
ar putea sa stabilească o limitare a duratei unei societăți, indiferent de domeniul de activitate, o astfel de dispozițieîncălcând
dreptul constituțional la asociere. Chiar și când societățile comerciale se constituie pentru o perioadănedeterminată
societatea nu este obligatoriu perpetuă, asociații putând decide oricând dizolvarea ei, acest lucrumenționându
se în Registrului Comerțului . Dizolvarea voluntară va fi, desigur, urmată de lichidare. În plus, în afară devoința
asociaților, legea mai prevede și alte cauze de dizolvare anticipată precum reducerea capitalului sau a număruluiacționarilor
sub limita legală, falimentul societății sau retragerea autorizației administrative ori dispoziția expresă aautorității administrative compe
tente .Art.
227 alin. (2) din Legea societăților obligă conducerea societății comerciale constituite pe durată determinată săconvoace
adunarea generală pentru ca asociații să fie consultați cu privire la o eventuală prelungire a acesteia. În lipsaconvocării,
la cererea oricăruia dintre asociați, tribunalul poate dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. Totuși,conform art.
206 din aceeași lege, creditorii personali ai asociaților dintr o societate în nume colectiv, în comandită simplăsau
cu răspundere limitată care au drepturi constatate printr un titlu executoriu anterior hotărârii adunării asociaților deprelungire a duratei socie
tății peste termenul fixat inițial pot face opoziție împotriva hotărârii, în condițiile art. 62 . Societățile
reglementate de Legea societăților nu beneficiază de posibilitatea prelungirii tacite cu câte un an a durateisocietății
prevăzută la art. 1931 C. civ. , această dispoziție fiind edictată pentru societățile simple (fără personalitatejuridică).
Argumentele împotriva unei astfel de extinderi sunt prea importante pentru a fi ignorate. În primul rând,societățile,
la modul generic, beneficiază în comun, în materie de durată a societății, de prevederea de la art. 1885 alin.(2) C. civ., care dispune
că prelungirea poate opera doar expres, înainte de expirarea duratei. Dacă nu am fi avut aceastăprevedere
generală am fi putut considera prevederea specială de la art. 1931 C. civ. ca și posibil aplicabilă tuturorformelor
societare însă credem că legiuitorul a dorit aplicarea ei strict la societățile simple. În al doilea rând, după cumarătam
mai sus, art. 227 alin. (2) din Legea societăților obligă conducerea societății comerciale constituite pe duratădeterminată
să convoace adunarea generală pentru ca asociații să fie consultați cu privire la eventuala prelungire aacesteia.
În al treilea rând, societățile comerciale sunt subiecte de drepturi și obligații, inclusiv fiscale iar calitatea deTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
20/201
persoană juridică presupune certitudine cu privire la existenta sa și nu prelungire de la an la an. Nici măcar lipsa activitățiinu
este o situație în care societatea să fie scutită de obligațiile sale, contractuale și legale (în acest caz se solicităîntreruperea temp
orară a activității, menționată ca atare în Registrul Comerțului și comunicată ANAF ).„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 71-72, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationali)
modul de dizolvare și de lichidare a societății.Caracterul
dispozițiilor
legale
privind
con
ținutul
actului
constitutiv
–
Sebastian
BoduConținutul
actului constitutiv este cel stabilit de asociați, cu mențiunea că unele din elementele enumerate la art. 7,respectiv
8 din Legea societăților sunt obligatorii, sub sancțiunea respingerii cererii de înmatriculare sau a nulitățiisocietății, dacă
a fost înmatriculată în lipsa lor, pe când altele sunt facultative, inexistența lor atrăgând aplicarea eo ipso adispozițiilor legale relevante. Le
gea română nu face trimitere la vreun model de act constitutiv, precum alte legislații.Semnificativ
este, cu privire la conținutul actului constitutiv, în ce măsură părțile se pot îndepărta de la prevederile legale,dacă
pot deroga sau adăuga la acestea. Cum Legea societăților sau alte acte normative aplicabile pot stabili expres saunu
limitele derogărilor, este rolul interpretului de a stabili dacă o anumită prevedere este imperativă sau dispozitivă oridacă
derogarea încalcă un anume text de lege sau doar un principiu dezvoltat pe baza unuia sau mai multor texteseparate.
Deși regula din dreptul privat este aceea că ce nu este interzis este permis, dreptul societar trebuie privit cumult
mai puțină indulgență întrucât actul constitutiv nu este un simplu contract între părți ci el are putere de lege și pentruasociații care nu sunt d
e acord cu el, ca și pentru cei ulteriori.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 62, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalActul constitutiv a
l societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde:a)
datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe acțiuni vor fi menționați și asociațiicomanditați;
b)
forma, denumirea și sediul social;Sediul
social
–
Sebastian
BoduSediul reprezintă
în general locul în care o societate comercială își desfășoară activitatea. Prin desfășurare a activității seînțelege
fie însăși activitatea productivă, în cazul unei societăți de producție și desfacere (sediul de producție/desfacere),fie
doar activitatea organelor de conducere (sediul administrativ) , fie numai sediul indicat exclusiv în vedereaînmatriculării
sau la care societatea dorește să primească corespondența comercială și/sau actele procesuale (sediulînregistrat).
Sediul este, pentru persoana juridică, echivalentul domiciliului persoanei fizice (Legea nr. 21/1924 privindpersoanele juridice folosea c
hiar termenul de domiciliu al persoanei juridice).Caracterele
juridice ale denumirii – privite ut singuli – sunt următoarele: (i) este un drept personal nepatrimonial, (ii) esteun
drept absolut, opozabil erga omnes, (iii) este un drept inalienabil și (iv) este un drept impresciptibil extinctiv și achizitiv. Pe lângă faptul că este un drept, sediul e
ste și o obligație, fiind de neconceput o persoană juridică fără sediu.Pentru
a se putea constitui, societatea trebuie să indice în actul constitutiv un sediu social – care este unic – supuscondițiilor reglementate la
art. 17 alin. (3) – 4 din Legea societăților . Deși concepția tradițională a legiuitorului român esteaceea
că sediul societății trebuie considerat sediul unde sunt concentrate organele sale de conducere (deoarecereprezintă
centrul afacerilor) și nu sediul producției ori desfacerii (care este locul exercițiului material al comerțului) , estepractic
irelevant, din punctul de vedere al Registrului Comerțului, dacă sediul respectiv este de producție, desfacere,administrativ
sau doar simplu sediu înregistrat . În toate cazurile, sediul indicat în actul constitutiv este considerat a fisediul social al societății comerciale, ca
persoană juridică. Prin
înmatriculare societatea dobândește personalitate juridică, iar una din consecințe este aceea că sediul societățiidiferă
de domiciliul sau sediul asociatului ori asociaților; totuși cele două pot coincide ca adresă, dar formal însă, ele nuse
confundă. Sediul social poate fi mutat oricând și de oricâte ori după constituirea societății, prin hotărâre a adunăriigenerale a asociaților (în cazul societății pe acțiuni, a adunării extraordinare). Exercițiul acestei atribuții poate fi delegat,
laArt.
8.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
21/201
societatea pe acțiuni, consiliului de administrație, conform art. 114 alin. (1) din Legea societăților.Sediul
este și el, alături de firmă și emblemă, un atribut de identificare a societății și deosebește societățile care auaceeași
denumire însă sunt constituite în locuri (județe) diferite , adică servește la individualizarea în spațiu a subiectuluide
drept . Desigur că o societate își poate rezerva firma la nivelul teritoriului național, caz în care protecția oferită firmeide Registrul Comerțului se întinde pe întreg acest
teritoriu. Importanța juridică a locului înmatriculării este dată și de faptulcă,
în funcție de acest loc, se stabilește competența teritorială a instanței chemată să soluționeze un litigiu cu privire lasocietate,
inclusiv insolvență . De asemenea, în funcție de sediul social se poate determina locul executării obligațieibănești,
în lipsă de stipulație contrară, conform art. 1494 C. civ. , respectiv sediul creditorului de la data plății, plata fiindcherabilă . Nu în ultimu
l rând, în funcție de sediu se determină naționalitatea societății.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 64-65, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalForma
juridică
–
Sebastian
BoduForma
societară (sau forma juridică) desemnează, lato sensu, apartenența unei societăți la una din formele enumerate laart.
1888 C. civ., și anume (i) simplă, (ii) în participație, (iii) în nume colectiv, (iv) în comandită simplă, (v) cu răspunderelimitată,
(vi) pe acțiuni, (vii) în comandită pe acțiuni, (vii) cooperative și (viii) alte forme prevăzute de lege. În sens strictcomercial,
prin formă societară se înțelege apartenența la una din cele cinci forme prevăzute la art. 2 din Legeasocietăților: (i)
societatea în nume colectiv, (ii) societatea în comandită simplă, (iii) societatea în comandită pe acțiuni, (iv)societatea pe
acțiuni și (v) societatea cu răspundere limitată. Având în vedere subiectul tratat, pe parcursul acestei lucrărine
vom referi, când vorbim de forma societară (sau forma juridică a societății) – dacă din context nu rezultă altfel – lasocietatea
reglementată de Legea societăților, adică la societatea comercială. Societatea unipersonală nu este o formasocietară,
ci – cel mult – un tip de societate cu răspundere limitată . De asemenea, societatea admisă la tranzacționarenu este nici ea o formă societară,
ci un tip societar în cadrul formei societății pe acțiuni, alături de societatea de tip închis.În
funcție de forma juridică se stabilesc caracterele juridice ale societății, întinderea drepturilor și, mai ales, a obligațiilorasociaților
față de societate sau întinderea răspunderii acestora. Asociații nu pot combina în actul constitutiv caracterelejuridice
determinante (esențiale) ale unei forme societare cu ale unei alte forme societare și nici nu pot inventa noi formesocietare
ori înmatricula alte feluri de asocieri (în participație, civile profesionale etc.). În cazul în care nu se menționeazăforma
iar Registrul Comerțului nu o poate determina în funcție de conținutul actului constitutiv (întinderea obligațiilor, arăspunderii
etc.) , societatea va fi considerată a fi în nume colectiv . Desigur că acest caz este unul pur teoretic, practic osocietate fără formă
neputând trece de filtrul înmatriculării, chiar și în actuala procedură administrativă și necontencioasă.Dacă
însă o societate comercială nu se mai înmatriculează sau dacă înmatricularea este respinsă pentru neîndeplinireaunei
condiții legale cerută respectivei forme societare, ea poate funcționa sub forma societății simple (art. 1893 C. civ.).Această
posibilitate reprezintă o aplicare a conversiei actului juridic, sub rezerva ca toate condițiile de valabilitate alenoului act,
adică ale societății simple, să fie îndeplinite. Regula conversiei actului juridic reprezintă, la rândul ei, o aplicareparticulară
a principiului mai general de menținere a actelor juridice conform căruia manifestarea de voință cuprinsă întrun
act juridic va avea – în limitele legii – eficacitatea maximă posibilă pentru realizarea scopului practic urmărit de părțisau
se va înlătura doar ce este indispensabil să se înlăture . Desigur că, pentru ca societatea de fapt să funcționeze casocietate simplă trebuie și ca părțile să accepte asta,
mai ales că ele au posibilitatea părăsirii societății neînmatriculate, încondițiile
art. 47 din Legea societăților, actul convertit neputând să contravină voinței asociaților. Acceptul părților nutrebuie
însă verificat . Dacă cel puțin unul dintre asociați face aplicarea articolului mai sus menționat ceilalți asociați numai
beneficiază de efectele conversiei întrucât una din cele patru condiții cumulative pentru realizarea conversiei actuluijuridic
este identitatea de părți în ambele acte , celelalte trei fiind ineficacitatea actului constitutiv inițial, încadrarea înlimitele legii a noului act și voința p
ărților de a accepta noul act rezultat din conversie. Dacă, de exemplu, societatea a fostrespinsă
din cauza lipsei capitalului social minim prevăzut pentru societatea pe acțiuni, societatea poate fi totușiînmatriculată
ca și societate cu răspundere limitată, dacă îndeplinește celelalte condiții (cum ar fi numărul maxim deasociați)
. Dacă societatea a fost însă respinsă din cauza incapacității unui asociat, conversia nu poate avea loc întrucâtTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
22/201
capacitatea este cerută, la modul general, pentru orice act juridic, deci inclusiv pentru societatea simplă. La fel, dacăsocietatea
a fost respinsă pentru lipsa formei autentice datorată aportului unui imobil, acesta nu va putea fi oricumtransferat
societății simple deoarece regimul juridic al bunurilor este acela al coproprietății tuturor asociaților (art. 1883alin.
(1) C. civ.), pe de o parte iar, pe de altă parte, forma autentică este cerută ad validitatem indiferent de situație,inclusiv
în cazul împărțirii dreptului de proprietate cu ceilalți asociați deveniți astfel coproprietari, după cum precizeazăexpres
art. 1883 alin. (2) C. civ. În final, mai precizăm că nu suntem în prezența unei conversii dacă părțile refac actul,înlăturând cauză de nulitate
iar directorul Oficiului dispune înm atricularea.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 63-64, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalDenumirea
–
Sebastian
BoduDenumirea
este numele comercial al societății comerciale, sub care aceasta își desfășoară afacerile și sub caresemnează,
individualizându se astfel față de celelalte subiecte de drept.. Denumirea împreună cu formă juridică,societară,
formează firma , numele comercial al societății fiind urmat de indicarea formei juridice (sintagma întreagă sauinițialele) . Denumirea reprezintă,
pentru persoana juridică, echivalentul numelui persoanei fizice . Caracterele
juridice ale denumirii – privite ut singuli – sunt următoarele: (i) este un drept personal nepatrimonial, (ii) esteun
drept absolut, opozabil erga omnes, (iii) este un drept inalienabil și (iv) este un drept impresciptibil extinctiv și achizitiv.
Denumirea este obligatorie, fiind o instituție de evidență și identificare, dar este și un drept al persoanei juridice, caobiect al dreptului perso
nal nepatrimonial .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 62, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalc)
obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;Obiectul
de
activitate
–
Sebastian
BoduObiectul de
activitate este activitatea pe care societatea își propune să o realizeze pe parcursul funcționării sale. Obiectulde
activitate este parte a obiectului contractual , ca element de validitate al actului constitutiv, însă nu se suprapuneperfect
peste acesta: obiectul de activitate este finalitatea practică, economică a obiectului contractului, conturat de faptulcă actul
constitutiv este dublat de personalitatea juridică a societății născute în baza lui, ca subiect de drept. De aceea nuexistă
o relație de analogie între determinarea obiectului contractului, prevăzută la art. 1225 alin. (2) C. civ. și precizareastatutară
a obiectului de activitate , determinarea obiectului referindu se, alături de liceitate, la contractul de societate,conform
art. 1882 alin. (2) C. civ., la care se adăugă caracterul lucrativ (art. 1 din Legea societăților) , în timp ceactivitatea
statutară este doar modalitatea concretă în care se realizează obiectul contractului de societate. Precizareaobiectului
de activitate în actul constitutiv, prin menționarea codului activității din economia națională (CAEN) avea inițialrolul
de a specializa capacitatea de folosință a societății. Odată cu abrogarea principiului specializării capacității defolosință
a persoanelor juridice cu scop lucrativ , care face ca precizarea unui obiect de activitate să devină o simplălimitare
a mandatului de reprezentare al societății, menținerea unui obiect de activitate obligatoriu poate reprezenta orestrângere
nelegală a libertății comerțului, astfel că Legea societăților comerciale, Legea registrului comerțului șiNormele
registrului comerțului ar trebui aliniate la art. 206 alin. (1) C. civ. Într o încercare practică de a acomodadispozițiile
art. 7 și 8 din Legea societăților cu cele ale art. 206 alin. (1) C. civ., societățile menționează, în cadrulobiectului de activitate, c
ă pot desfășura și orice alte activități legale.Deși
distincția dintre activități economice (generatoare de venit) și comerciale nu este prevăzută în legislația civilă ,activitatea lucrativă fiind specifică
oricărei forme de societate din cele prevăzute de Codul civil, nu orice activitate lucrativă–
respectiv de producție, comerț sau prestări de servicii – poate face obiectul unei societăți comerciale. Așadar, deșiCAEN
menționează ca activități economice, de exemplu, consultanță juridică (7411) sau alte activități liber profesioniste,acestea nu
pot forma obiect al unei societăți comerciale deoarece, din legile speciale care reglementează aceste domeniide
activitate, rezultă natura lor necomercială, chiar dacă lucrativă. Conform acelorași legi, acest gen de activitate esterezervat
altor tipuri de societăți precum cele profesionale de avocați, notari etc. care se încadrează astfel în categoriaaltor
tipuri de societate anume reglementat de lege, conform art. 1888 lit. i) C. civ. De asemenea, activitățile nelucrativeTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
23/201
nu pot forma obiectul de activitate al unei societăți comerciale . În ce privește distincția dintre o societate comercială șialte
forme de societate, precum cea simplă sau cea participativă, aceasta nu (mai) rezultă din natura obiectului deactivitate,
comercial sau necomercial, ci doar din modul de constituire , în speță înregistrarea în vederea dobândiriipersonalității juridice,
în cazul societăților comerciale, respectiv înființarea printr un simplu contract, neînregistrat, în cazulcelor simple sau în participație.
Obiectul
de activitate al unei societăți comerciale se autorizează odată cu înmatricularea societății sau ulterior, daca estemodificat.
Obiectul este compus dintr un domeniu principal și, în cadrul acestuia, o activitate principală, ambele precizate(art.
7 lit. c), respectiv art. 8 lit. c) din Legea societăților). Activitatea principală este unică poate fi completată cu una saumai
multe alte activități, considerate secundare, fără ca acestea din urmă să fie neapărați subordonate saucomplementare activității principa
le . Obiectul de activitate poate fi modificat de asociați pe perioada funcționarii societății,atât prin completare c
ât și prin schimbare.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 65-66, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationald)
capitalul social subscris și cel vărsat și, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumulacestuia;
Rolul
capitalului
social
–
Sebastian
BoduCapitalul
social are o dublă semnificație: contabilă și juridică. Din punct de vedere contabil, capitalul social reprezintădatorii
ale societății către asociați și de aceea este indicat în pasivul bilanțului contabil . Capitalul social este un cont depasiv
(contul sintetic 101) în pasivul bilanțier deoarece indică faptul că societatea datorează ceva asociaților în schimbulaporturilor
aduse. Ceea ce societatea datorează, din punct de vedere patrimonial, reprezintă pentru asociați drepturilerezultate din titlurile de
participare pe care le au primit în schimbul aporturilor (în principal dreptul la dividende și dreptul lapartea
rămasă în urma lichidării societății) . Așadar, din raportul juridic al subscripției rezultă calitatea de creditor aasociatului
pentru drepturile de mai sus, respectiv de debitor al societății pentru executarea obligațiilor aferente acestordrepturi
. Pentru a se deosebi de datoriile către terți rezultând din actele și faptele societății, capitalul social plusrezervele,
primele și profiturile ori pierderile reportate s.a., se numesc împreună capitaluri proprii sau active nete.Conform
ecuației contabile, activele societății sunt egale cu pasivele acesteia, iar pasivele sunt datoriile către terți șidatoriile
către asociați; toate acestea împreună formează patrimoniul social. Odată subscrise titlurile de participare șiaporturile
efectuate, societatea înregistrează o datorie față de asociatul aportator în valoare egală cu cea a aportului, întimp
ce aportul (bani, bunuri sau creanțe), în materialitatea lui, se regăsește în activul patrimonial . Din aceste sumesocietatea
face primele cheltuieli și/sau plătește (prin preluare) cheltuielile efectuate de asociați în numele societății,anterior
constituirii ei. Ulterior constituirii, societatea începe să deruleze activități economice, folosindu se atât de activelesale
cu care fondatorii au finanțat o, cât și de împrumuturi pe care societatea le contactează, de obicei de tot la asociați .Aceste
împrumuturi se înscriu de asemenea în pasivul bilanțier, ca datorii către terți, în timp ce sumele împrumutate, înmaterialitatea
lor (banii), se înregistrează în activul patrimonial, alături de banii proveniți din aporturile în numerar. Înacest
fel activele vor fi egale contabil cu pasivele în orice moment , cu mențiunea că pasivele sunt de două feluri: datoriicătre
asociați și datorii către terți. Datoriile către asociați, exprimate pe baza ecuației contabile ca diferență între active șidatorii
către terți, se mai numesc și active nete sau capitaluri proprii. Activele nete pot rămâne egale cu capitalul social(situație
strict teoretică), îl pot depăși (atunci când societatea înregistrează profit pe care îl reinvestește în detrimentuldistribuirii
de dividende, emite acțiuni cu primă de emisiune sau își reevaluează patrimoniul în creștere), ori îl pot eroda,fiind mai mici decât capitalul social sau
chiar negative, atunci când societatea înregistrează pierderi.Semnificația economică
este lăsată la aprecierea asociaților , ne(mai)fiind corelat volumul capitalului social cu obiectul deactivitate
. În toate cazurile, dimensiunile capitalului social nu au nici o relevanță economică și nu indică în vreun felmărimea afacerii.
Din
punct de vedere juridic, rolul capitalului social este, la rândul lui, dublu și anume (i) acela de a reflecta structura sa(„structura
acționariatului”), adică participarea asociaților la capitalul social sau cota parte (procentul) deținut de fiecareTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
24/201
din acest capital și (ii) acela de gaj general societar.Structura
capitalului social înseamnă distribuția cotelor de participare ale asociaților la capitalul social al societății, coteexprimate
și prin numărul de titluri de participare deținute de fiecare asociat . În practica societăților comerciale sefolosește uneori sintagma de „structură a capitalului social” cu sensul de
compoziție a aporturilor cu care societatea a fostfinanțată.
Cele două noțiuni nu sunt sinonime, cea de a doua însemnând defalcarea capitalului social în funcție de naturaaporturilor
și modul de exprimare a acestora (numerar, natură sau creanțe și, în cazul numerarului, dacă este format dinlei
sau valută). Spre deosebire de cota de participare la capitalului social, care este esențială, compoziția capitaluluisocial
este o noțiune lipsită de importanță juridică și sofistică din punct de vedere al exprimării întrucât aporturile, înmaterialitatea
lor, nu intră în capitalul social, ci în patrimoniu, mai exact în activul bilanțier. Capitalul social este expresianumărului
de titluri de participare și ambele sunt stabilite, atât juridic, cât și contabil, în moneda națională (leu), nu învalută . Așadar, în
continuare, referindu ne la structura capitalului social, vom înțelege sensul său juridic și contabil. Structura
capitalului social se stabilește inițial la constituirea societății și se poate modifica ulterior ca urmare a majorăriicapitalului social
(în mod direct sau indirect, prin fuziune), a reducerii lui ori a cesiunii de titluri de participare. Participarease poate releva atât ca procent
din capitalul social, cât și ca număr de titluri, diferită fiind doar forma de exprimare a unuiași
aceluiași lucru . Structura capitalului social, respectiv cota de participare a fiecărui asociat la capitalul social esteesențială,
deoarece în funcție de această cotă – în principiu – asociatul își exercită drepturile conferite de titlurile departicipare deținute .
Afectarea
capitalului social gajului general societar este un principiu ce presupune ca valoarea (bunurilor și sumelor)înregistrată
în capitalul social – adică valoarea totala a capitalului social subscris – nu poate profita asociaților îndetrimentul
creditorilor sociali deoarece, în conceptia Legii societăților, ca regulă, ordinea de îndestulare este inversă,adica
intâi vin creditorii sociali și apoi asociații. Această regula se traduce prin faptul că societatea trebuie sa mențină înpermanență
o valoare a capitalului social, așa cum este evidențiat în actul constitutiv (și de aici mai departe în bilanț), celpuțin
egală cu valoarea capitalurilor proprii (activele nete). Altfel spus, activele nete și capitalul social trebuie să fie relativegale, iar minimul capitalului social este
prevazut în mod imperativ în lege.În cazul
în care pierderile erodează capitalurile proprii (activele nete) până când acestea ajung sa reprezinte mai puțin dejumatate
din valoarea capitalului social subscris (sau altă valoare mai mică, dacă așa este prevazut în actul constitutiv),art.
15324 din Legea societatilor obligă administratorii, respectiv directoratul să convoace adunarea generală pentru ahotarî
soarta societății. Principalele incidențe ale gajul general societar în funcționarea unei societăți comerciale, conformLegii
societăților, sunt interzicerea distribuirii de dividende (art. 69) sau restituiri (art. 208 alin. (4)) și plata cu prioritate acreditorilor sociali din sumele obținute din vânzarea activelor societății în caz de lichidare a acesteia (art. 256). În
acest felse
asigură afectarea permanentă a capitalul social și a rezervelor legale activității societății, ca o garanție indirecta („gaj”)a creditorilor.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 67-69, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCapitalul
social
și
patrimoniul
societății
–
Sebastian
BoduCapitalul
social al unei societăți nu se confundă cu patrimoniul societății . Patrimoniul include totalitatea drepturilor șiobligațiilor
entității colective, deci activ și pasiv , pasivele fiind formate din capitalul social și celelalte capitaluri proprii(adică
datoria către asociați), pe de o parte, și datoriile către terți, pe de cealaltă parte. Altfel spus, capitalul social șicelelalte
capitaluri proprii formează, alături de datoriile sociale , pasivul patrimonial iar acesta din urmă, împreuna cuactivul,
alcătuiesc patrimoniul reflectat sub forma bilanțului contabil. În urma subscripției societatea păstrează valoareaaporturilor
în capitalul social, ca element de pasiv, adică datorii către asociați, în timp ce bunurile și drepturile seînregistrează
în activul bilanțier (latura activă a patrimoniului), alături de alte bunuri și drepturi intrate în societate pe altecăi
(cumpărare, schimb, dezvoltare proprie etc.). Așadar în capitalul social nu sunt bunuri, sume de bani sau creanțe civalori
reprezentând datorii ale societății către asociați corespunzătoare bunurilor, sumelor de bani și creanțelor aportatede
fiecare dintre ei, ce au intrat prin subscripție în patrimoniul societății, în speță în activul social. Ulterior constituirii,societatea
dobândește sume de bani, bunuri sau creanțe și pe alte căi, toate având însă același regim juridic, acela deTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
25/201
active sociale, la fel cum societatea își asumă datorii și către terți care, alături de datoriile către asociați născute dinsubscripție,
formează împreună pasivul social. Patrimoniul social este dinamic, modificabil în mod continuu ca urmare aoperațiunilor
societății, în timp ce capitalul social, fiind o valoare înscrisă în actul constitutiv, este fixă, nemodificabilădecât
prin amendarea actului constitutiv. În concluzie, capitalul social nu este suma bunurilor, sumelor și creanțeloraportate
ci suma valorilor acestora de la data aportului , valoare care, după subscripție, nu se mai află în niciun fel decorelație
cu sumele, bunurile sau creanțele respective care, fiind active sociale, se află la dispoziția societății și este înplus supusă fluctuațiilor pieț
ei.La constituirea
societății patrimoniul și capitalul social pot fi (relativ) egale întrucât latura activă este compusă din bunurileși
aporturile aduse de asociați iar latura pasivă este formată doar din datoriile către aceștia din urmă, născute dinsubscripția aporturilor
reprezentate de bunurile și drepturile ce devin, după subscripție, proprietatea societății . Egalitatea,când
la constituire nu ar exista datorii către terți, este o situație pur teoretică deoarece în realitate datoriile există anteriorînmatriculării și sunt asumate de fondatori pe socoteala societății ce se constituie, urmând a
fi apoi (chiar dacă nu toate înmod
obligatoriu) preluate de societate: comisioane bancare pentru deschiderea contului curent (în care se efectueazăvărsămintele),
chirii, taxe și onorarii cu înregistrarea ș.a., sau chiar creanțe născute din operațiunile comerciale începutde fondatori înainte de înmatriculare,
conform art. 38 alin. (1) cu art. 53 alin. (1) din Legea societăților.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 69-70, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCapitalul
social
–
definire
–
Sebastian
BoduLegea
societăților (ca și Cod comercial, înaintea ei) nu definește noțiunea de capital social, deși aceasta apare peparcursul
întregului act normativ. Singura definiție legală apare în Regulamentul legii contabilității, care la punctul 36,precizează:
„Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor [
], respectiv cu valoarea aportului în natură sauîn
numerar, a rezervelor încorporate și a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau a altor operațiuni careconduc la majorarea aces
tuia”. Nu
există o definiție general acceptată a noțiunii de capital social, având în vedere diversitatea caracteristicilor acestuia.În
baza caracteristicilor legale ale capitalului social, putem spune, la modul general, că acesta reprezintă valoareanominală,
însumată, a tuturor titlurilor de participare emise de o societate comercială în schimbul aporturilor sau în urmaîncorporării
altor elemente contabile făcând parte din capitalurile proprii (activele nete). Capitalul social al unei societățipe acțiuni este subscris
și vărsat . De asemenea, o societate pe acțiuni poate avea un capital autorizat .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 66, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationale)
natura și valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acțiuni acordate pentru acestea șinumele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adu
s ca aport;f)
numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;f
1) dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, numărul, valoarea nominală și drepturile conferite fiecăreicategorii de acțiuni;
f
2) orice restricție cu privire la transferul de acțiuni;g)
datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv a primilor membri aiconsiliului de supraveghere;
g
1) puterile conferite administratorilor și, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, și dacă eiurmează să le exercite împreună sau separat;
h)
datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;i)
clauze privind conducerea, administrarea, funcționarea și controlul gestiunii societății de către organelestatutare, numărul membrilor consil
iului de administrație sau modul de stabilire a acestui număr;i
1)j)
durata societății;Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
26/201
Duraza
societății
–
Sebastian
BoduDurata
societății este perioada pentru care se constituie societatea, stabilită de asociați la constituirea societății. Aceștiapot
hotărî ca perioada să fie nedeterminată sau determinată (limitată). Înainte de expirarea duratei, asociații o potprelungi
(art. 1885 alin. (2) C. civ.) sau o pot transforma în nedeterminată. În cazul în care durata nu se specifică în act,se
consideră că aceasta este nedeterminată (art. 1885 alin. (1) C. civ.). Regula în practică este durata nedeterminată(going
concern). Durata determinată apare atunci când asociații și au propus, de exemplu, ca societatea să atingă unanumit
obiectiv în intervalul de timp respectiv, după care motivele pentru funcționarea ei încetează, fie că au atinsobiectivul, fie că acesta nu poate fi
atins. Durata nu ar putea fi limitată decât prin actul constitutiv, de către asociați. Legeanu
ar putea sa stabilească o limitare a duratei unei societăți, indiferent de domeniul de activitate, o astfel de dispozițieîncălcând
dreptul constituțional la asociere. Chiar și când societățile comerciale se constituie pentru o perioadănedeterminată
societatea nu este obligatoriu perpetuă, asociații putând decide oricând dizolvarea ei, acest lucrumenționându
se în Registrului Comerțului . Dizolvarea voluntară va fi, desigur, urmată de lichidare. În plus, în afară devoința
asociaților, legea mai prevede și alte cauze de dizolvare anticipată precum reducerea capitalului sau a număruluiacționarilor
sub limita legală, falimentul societății sau retragerea autorizației administrative ori dispoziția expresă aautorității administrative compe
tente .Art.
227 alin. (2) din Legea societăților obligă conducerea societății comerciale constituite pe durată determinată săconvoace
adunarea generală pentru ca asociații să fie consultați cu privire la o eventuală prelungire a acesteia. În lipsaconvocării,
la cererea oricăruia dintre asociați, tribunalul poate dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. Totuși,conform art.
206 din aceeași lege, creditorii personali ai asociaților dintr o societate în nume colectiv, în comandită simplăsau
cu răspundere limitată care au drepturi constatate printr un titlu executoriu anterior hotărârii adunării asociaților deprelungire a duratei socie
tății peste termenul fixat inițial pot face opoziție împotriva hotărârii, în condițiile art. 62 . Societățile
reglementate de Legea societăților nu beneficiază de posibilitatea prelungirii tacite cu câte un an a durateisocietății
prevăzută la art. 1931 C. civ. , această dispoziție fiind edictată pentru societățile simple (fără personalitatejuridică).
Argumentele împotriva unei astfel de extinderi sunt prea importante pentru a fi ignorate. În primul rând,societățile,
la modul generic, beneficiază în comun, în materie de durată a societății, de prevederea de la art. 1885 alin.(2) C. civ., care dispune
că prelungirea poate opera doar expres, înainte de expirarea duratei. Dacă nu am fi avut aceastăprevedere
generală am fi putut considera prevederea specială de la art. 1931 C. civ. ca și posibil aplicabilă tuturorformelor
societare însă credem că legiuitorul a dorit aplicarea ei strict la societățile simple. În al doilea rând, după cumarătam
mai sus, art. 227 alin. (2) din Legea societăților obligă conducerea societății comerciale constituite pe duratădeterminată
să convoace adunarea generală pentru ca asociații să fie consultați cu privire la eventuala prelungire aacesteia.
În al treilea rând, societățile comerciale sunt subiecte de drepturi și obligații, inclusiv fiscale iar calitatea depersoană juridică presupune
certitudine cu privire la existenta sa și nu prelungire de la an la an. Nici măcar lipsa activitățiinu
este o situație în care societatea să fie scutită de obligațiile sale, contractuale și legale (în acest caz se solicităîntreruperea temp
orară a activității, menționată ca atare în Registrul Comerțului și comunicată ANAF ).„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 71-72, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalk)
modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor;l)
sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -,
atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se areîn vedere o atare înființare;
Sediile
secundare
–
Sebastian
BoduPe
lângă sediul social – denumit în acest caz principal – o societate mai poate avea și unul sau mai multe sediisecundare.
Sediul secundar este locul – altul decât cel al sediului principal – la care funcționează o filială, sucursală saualt
dezmembrământ al societății, cu sau fără personalitate juridică. De asemenea, pe lângă sediul social, o societatecomercială își poate ind
ica în actele sale și un sediu ales, al cărui rol este acela de a primi actele de procedură. Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
27/201
Dezmembrămintele societare sunt acele extensii juridice ale unei societăți comerciale. Dezmembrămintele pot fi cu saufără
personalitate juridică. Au personalitate juridică filialele, iar sucursalele, regionalele, agențiile, oficiile, punctele delucru și reprezentanțele
nu au personalitate juridică, fiind denumite și sedii secundare. Dezmembrămintele
societare au rolul de a asigura expansiunea societății către o anumită zonă geografică, mai mult saumai
puțin apropiată de locul în care se află sediul principal al societății mamă. Așadar dezmembrămintele societare potfuncționa
în aceeași localitate, în altă localitate din țară sau în altă țară. Rațiunea pentru care o societate operează printro
rețea de dezmembrăminte societare și nu printr o entitate unică sunt diverse și multiple: planificare fiscală, restricțiinormative,
reducerea cheltuielilor administrative, poziție geografică , adaptarea la piața locală, costuri reduse cu forța demuncă, acces facil la resurse
naturale etc„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 71, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalm)
orice avantaj special acordat, în momentul înființării societății sau până în momentul în care societateaeste
autorizată să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societății ori latranzacții
conducând la acordarea autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel deavantaje;
n)
numărul acțiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;o)
cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;p)
modul de dizolvare și de lichidare a societății.Datele de identificare prevăzute
la art. 7 lit. a) , e) și e1), respectiv la art. 8 lit. a) , g) și h), includ:Stabilirea
politicilor
contabile
–
Maria
BadoiPoliticile contabile reprezinta principiile, regulile
si practicile utilizate in cadrul unei entitati. In fapt, aceste politici constituiesetul
de reguli contabile care se aplica in cadrul unei societati. De regula, setul de reguli cuprinde cadrul legal contabilaplicabil
entitatii in cauza, monografii contabile utilizate in cadrul acelei societati in functie de obiectul sau de activitate,circuitul documentelor
in cadrul entitatii, nivelul de raspundere etc. Documentele justificare care stau la baza operatiunilorevidentiate
in contabilitate angajeaza, conform Legii nr.82/1991, raspunderea persoanelor care le-au intocmit, avizat sicare le-au aprobat,
precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate.Politicile
contabile trebuie sa acopere toate tipurile de tranzactii pe care entitatea le poate efectua. Cu cat aceste politicicontabile sunt mai detaliate
cu atat riscul de eroare operationala este mai mic.a)
pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal și, dacă este cazul, echivalentulacestuia, potrivit legislației na
ționale aplicabile, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia;b)
pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare în registrulcomerțului sau codul unic de înreg
istrare, potrivit legii naționale aplicabile.(1)
Societatea pe acțiuni se constituie prin subscriere integrală și simultană a capitalului social decătre semnatarii actului const
itutiv sau prin subscripție publică.(2)
În cazul unei subscrieri integrale și simultane a capitalului social de către toți semnatarii actuluiconstitutiv,
capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferența decapital social subs
cris va fi vărsată:a)
pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societății;b)
pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.Aspecte
de
drept
internațional
privat
–
Sebastian
BoduSubscripția este actul
juridic în baza căruia subscriitorul dobândește calitatea de asociat. Chiar și atunci când acesta estecetățean
străin, modul de dobândire va fi guvernat de lex societatis adică, pentru societățile înmatriculate în România, delegea
română. În acest caz nu se va putea invoca lex loci contractus întrucât dobândirea (sau pierderea) calității deArt.
81.
-Art.
9.
-Art.
9
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
28/201
asociat este supusă legii romane, ca lex societatis, conform art. 2581 lit. b) C. civ. În ceea ce privește o aplicare a uneieventuale lex
voluntatis, acest lucru este permis de lex fori doar atâta vreme cât nu încalcă ordinea publică . De exemplueste
fără efecte o dispoziție străină de drept material care ar permite unei persoane fizice să fie asociat unic în mai multesocietăți cu răspundere l
imitată, restrângerea din Legea societăților fiind, în opinia noastră, de ordine publică.Legislația
aplicabilă emisiunii de acțiuni, nominative sau la purtător, este supusă, conform art. 2622 alin. (1) C. civ., legiiaplicabile
statutului organic al persoanei juridice emitente (lex societatis). Dispozițiile menționate se vor aplica exclusivemisiunii și
nu vor putea fi extinse la capacitatea acționarului de a subscripție , de exemplu, câtă vreme capacitatea civilăeste
supusa lex personalis, pentru persoanele fizice (art. 2572 alin. (1) C. civ.), respectiv lex societatis, pentru celejuridice
(art. 2580 alin. (1) C. civ.). Aceasta înseamnă că emisiunea de acțiuni de către o societate comercială denaționalitate
română va fi supusă legii romane, care va reglementa drepturile și obligațiile rezultând din subscripțiaacțiunilor
; de asemenea, însăși acțiunile, ca titluri, vor fi guvernate de legea română (de exemplu mențiunile pe caretrebuie
să le conțină titlurile emise în formă materială). Emisiunea și titlurile nu vor putea suporta un alt regim, în bazaunei legi străine aplicabile conf
orm lex voluntatis, dacă prevederile legii străine încalcă ordinea publică din România.Prin emisiune se înțelege
doar operațiunea juridică de emitere, fără nici o legătura cu raporturile dintre acționari, respectivdintre
acționari, pe de o parte și societate, pe de cealaltă parte, rezultând din actul constitutiv al societății sau dintr un actparalel
(precum un acord acționarial). Atunci când o parte din acționari sunt străini , legea aleasă de ei pentru a guvernaacest
act poate fi și una străină, ca lex voluntatis . Aplicarea unei legi străine nu poate fi refuzată de instanță decât dacăcontravine principiilor fundamen
tale ale ordinii publice stabilite de legea țării forului (lex fori).Orice
derogare de la aplicarea obișnuită a normelor de drept conflictual are un caracter excepțional, ea referindu se nu lalegea
străină, ca atare, ci numai la acele efecte (rezultate) pe care aceasta din urmă le ar produce în țara forului și carecontravin
ordinii publice locale . În condițiile în care legislațiile naționale în materie de societăți comerciale suntasemănătoare
, pe de o parte și în condițiile în care nu toate normele de ordine publică din dreptul intern sunt de ordinepublică
în dreptul internațional privat , rămân puține excepții de ordine publică de fond care ar putea fi invocate pentru aînlătura
aplicarea unei legi străine . În toate cazurile, judecătorul investit cu soluționarea conflictului de legi este suveranîn
a stabili, de la caz la caz, excepțiile de ordine publică, plecând însă de la premisa că invocarea ordinii publicepresupune
deosebiri critice între legea străină normal competența și legea forului, astfel că aceasta nu poate acceptarezultatul la care s ar aju
nge prin aplicarea primei legi .Reluând
exemplul anterior în care un conflict de legi poate apărea atunci când fondatorii sau asociații încheie, în paralelcu
actul constitutiv al societății, reglementat de legea română (ca lex societatis), un alt act sub semnătură privată, carereglementează o parte din raporturile dintre ei (acord acționarial), trebuie să
analizăm actul sub două aspecte: al formei șial
fondului (conținutului). Deși forma specială este o condiție ad validitatem a actului constitutiv (în caz contrar actul fiindnul și
lipsit de efecte , conform Legii societăților ), daca legea străină aplicabilă acceptă ca valabilă forma ad probationema
acordului acționarial, chiar dacă fondul acestuia este unul de natură statutară care adăugă la actul constitutiv alteelemente în afara celor pentru care
forma ad validitatem a fost instituită (în speță transferul prin aport al unui imobil), lipsaformalităților incidente actului co
nstitutiv dar inexistente la actul guvernat de legea străină nu împiedică acest din urmă actsă
și producă efectele specifice clauzelor sale. În concluzie, lipsa formalismului la actul paralel este acceptată întrucâtconținutul
lui nu este împotriva ordinii publice din țara noastră. Desigur că, daca ordinea publică ar fi încălcată pe fond,acesta
nu și va putea produce efectele în România chiar dacă obiectul actului este legal în statul sub legea căruia intră,conform lex voluntatis sau
lex loci contractus .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 82-84, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalNatura,
caracterele
juridice
și
felu
rile
subscripției
–
Sebastian
BoduSubscripția,
ca operațiune juridică (negotium juris) este un act juridic bilateral (contract), sinalagmatic, real, cu titluoneros,
cu executare uno ictu, comutativ și translativ de proprietate, ale cărui părți sunt subscriitorul (devenit, în urmasubscripției,
asociat) și societatea emitentă, al cărui obiect îl constituie titluri de participare nou emise de societate înschimbul
aportului. În unele cazuri, contractul are caracter intuitu personae. Argumentul pe care îl aducem în sprijinulTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
29/201
includerii subscripției în categoria contractelor sinalagmatice este acela al existenței a două părți, subscriitorul șisocietatea,
cărora le incumbă obligații reciproce și interdependente: pe de o parte, obligația societății de a transmiteproprietatea
asupra titlurilor de participare nou emise și de a le preda (când sunt materializate) iar pe de cealaltă parteobligația
corelativă a subscriitorului – devenit astfel asociat – de a plăti titlurile subscrise. Efectul translativ de proprietateface
ca actul subscripției să fie un act de dispoziție în urma căruia se schimbă titularul aportului, asociatul nemaiputânddecide asupra lui .
Natura executării
obligației de vărsământ conferă contractului caracter uno ictu deoarece, pe de o parte, societatea emite„la pachet
titlurile de participare pe care asociatul le subscrie și, pe de cealaltă parte, acesta varsă aportul aferent titlurilorsubscrise.
Executarea dintr o dată este proprie oricărei subscripții, inclusiv celei unde legea permite vărsăminte parțialeîntrucât
prestația este una singură, stabilită prin contract, executarea prestației unice fiind cea care face obiectul uneieșalonări
într un interval de timp limitat. Contractul nu este unul cu executare succesivă nici ca urmare a faptului cădrepturile
societare ale asociatului se materializează în prestații periodice ale societății (dividende, etc.) întrucât aceleprestații
izvorăsc din lege, în conformitate cu actul constitutiv, titlurile de participare fiind cele care fac obiectul prestațieisocietății născute din con
tractul de subscripție, nu drepturile societare care izvorăsc ulterior din titlu .Prin
dobândirea imediată a titlurilor, dar și prin obligarea asociatului de a efectua la momentul subscripției plata integrală,respectiv
parțială în minimul permis, după caz, prin vărsarea numerarului sau prin predarea bunurilor ori titlurilorreprezentând
creanțele (art. 1896 alin. (1) C. civ. și art. 16 alin. (2) din Legea societăților), contractul de subscripțieprezintă
caracter real . Amânarea restului de vărsăminte la societatea pe acțiuni de tip închis nu schimbă acest caracterîntrucât
condiționarea vărsământului, chiar și într un cuantum minim, este suficientă pentru a conferi contractului naturareală.
Este adevărat că vărsământul nu este o condiție explicită a validității subscripției ci a înmatriculării societății,respectiv
a înscrierii mențiunii privind majorarea capitalului social însă credem că o astfel de condiție este subînțeleasă,în
lipsa înregistrării operațiunea fiind lipsită de cauză și, deci, nulă. Importanța juridică a calificării intervine cu ocaziastabilirii celui care suportă riscul pieirii fortuite
a bunului ce face obiectul aportului în natură .Obligația
contractuală este unică, din contractul de subscripție neputând rezulta alte obligații precum plata unui comisionde
către societate asociatului în schimbul subscripției, chiar și atunci când aceasta are loc la o valoare mai mare decâtcea
nominală. Un astfel de comision ar denatura valoarea reală a vărsămintelor. Nu trebuie însă confundat un astfel decomision
cu onorariile, comisioanele și alte cheltuieli plătite de societate unor terți prestatori (consultanți, avocați, brokeris.a.) cu ocazia unei emisiuni (
de obicei publice). Obligația
de vărsământ este pură și simplă neputând fi afectată de modalități , cu excepția termenului acordat pentruplata
diferenței dintre valoarea minimă vărsată și restul până la acoperirea integrală a valorii nominale subscrise, încazurile
permise de lege. Dacă obligația asociaților ar fi ținută de un alt termen sau de o condiție, capitalul social nu și armai
putea îndeplini funcția societară de realizare a obiectului de activitate și de garanție a creditorilor . De aceeaexistența
unei modalități în actul constitutiv va fi respinsă de către Oficiul registrului comerțului iar dacă societatea esteînmatriculată fără a fi observată,
va trebui înlăturată pe calea acțiunii în regularizare. În toate cazurile, inclusiv atunci cândtermenul
în care acțiunea poate fi introdusă s a împlinit, modalitatea va fi considerată nescrisă, putând fi înlăturată pecalea
unei acțiuni în constatarea nulității parțiale a clauzei statutare respective, nulitatea fiind întotdeauna pronunțată pecale
judiciară . De exemplu, un termen de efectuare a vărsămintelor la o societate cu răspundere limitată va fi consideratca
nu există, subscripția fiind privită de la bun început pură și simplă. Sau un termen de efectuare a vărsămintelor maimare
decât termenul legal permis societății pe acțiuni constituite prin subscripție simultană va fi redus de drept latermenul
maxim legal. De asemenea, o condiție rezolutorie a cărei împlinire ar avea ca efect întoarcerea aportului laasociat
va fi considerată nescrisă iar un acord de subscripție încheiat ad probationem în paralel cu actulconstitutiv/adițional de major
are a capitalului social nu va putea prevala asupra acestuia din urmă.În
societățile de capitaluri, vărsământul este singura obligație care incumbă subscriitorului , aceasta fiind de esențasocietății
pe acțiuni , acționarul fiind considerat din acest punct de vedere un debitor al societății (art. 1895 și 1920 C.civ.).
În societățile de persoane asociaților le incumbă în plus obligații derivând din loialitatea față de societate. IndiferentTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
30/201
de forma sau tipul societar, singurele obligații ale societății față de asociații ei sunt cele aferente drepturilor societare.Așadar
societatea nu poate să și asume, în baza contractului de subscripție, alte obligații față de asociați dar trebuie sărespecte
sarcinile și obligațiile preluate odată cu aportul dobândit. De exemplu, sarcina asupra unui un bun adus cu titlude
aport social va continua să greveze bunul respectiv. Sau, la aportul unui drept de uzufruct de către uzufructuarultitular,
societatea preia obligația plății redevențelor către nudul proprietar. Ori, la aportul unui drept de folosință dintr uncontract
de locațiune societatea preia, pe calea aportului, plata chiriei către locator. În toate aceste cazuri evaluareabunurilor
(sau, mai bine zis drepturilor) aduse cu titlu de aport în natură va stabili valoarea lor, care trebuie sădepășească
sensibil valoarea pasivului asumat, în caz contrar fiind în prezența unui aport nu doar inutil ci chiar fictiv,interzis expres de lege (ar
t. 73 alin. (1) din Legea societăților) .Subscripția
(ut singuli) are caracter comutativ, întocmai ca și vânzarea cumpărarea, chiar dacă profitul societății este unscop
pe cât de esențial , pe atât de aleatoriu, care nu modifică nici măcar caracterul comutativ al contractului desocietate, deci cu atât mai puțin a
celui de subscripție. Conform
Legii societăților, subscripția este de două feluri: (i) simultană, concomitentă și (ii) continuată, succesivă saupublică
, aceste două modalități de formare (subscriere) a capitalului social fiind considerate în același timp modalități deconstituire
(doar) a societății pe acțiuni . Constituirea simultană, ultima modalitate apărută istoric la societatea pe acțiuni ,este
acea formă de înființare în care fondatorii societății dispun de sumele necesare formării capitalului social, integralsau
în procentul minim stabilit de lege. Constituirea se numește simultană sau concomitentă deoarece formareacapitalului
social are loc în același timp cu încheierea actului constitutiv al societății . În cazul în care condiția pentruconstituirea simultană nu
este îndeplinită, respectiv când capitalul social inițial propus depășește posibilitățile fondatorilor,aceștia
apelează la varianta subscripției publice. Menționăm că aceleași forme de subscriere le întâlnim și la majorareacapitalului
social, cu mențiunea că forma continuată, atunci când acțiunile sunt calificate ca valori mobiliare, poartădenumirea specifică de o
fertă publică.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 75-78, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalSubscripția
și
vărsământul
–
Sebastian
BoduSubscripția
titlurilor de participare este acea operațiune juridică în urma căreia o persoană, fizică sau juridică, devineasociat
într o societate comercială prin dobândirea de titluri de participare în mod primar, respectiv prin emisie directă dela
societate, în procedura de constituire sau de majorare a capitalului social, titluri care conferă asociatului drepturi și (înmod
excepțional) obligații societare. Aducerea aportului reprezintă executarea obligației părții devenite asociat ca urmarea
subscripției și mai poartă, pe lângă denumirea de „plată” din dreptul comun, denumirea specifică de „vărsământ” (art. 100 din Legea societăților). Sub
scrierea trebuie să fie în mod obligatoriu integrală, altfel societatea neputându se constitui.
Obligativitatea subscrierii întregului capital are rolul de a evita fraudele prin care se emite un capital imens când de faptacesta
este fictiv, nefiind subscris de nimeni . În mod excepțional, adunarea constitutivă a unei societăți pe acțiuniînființate
prin subscripție publică poate hotărî, conform art. 22 din Legea societăților, reducerea capitalului social subscrisla
nivelul subscripției. Așadar, indiferent de forma societară, capitalul social trebuie subscris în întregime. Nu pot existatitluri
de participare emise și nesubscrise, iar ce nu a fost subscris într o emisiune, fie ea continuată (publică) sausimultană, trebuie anula
t. Subscrierile trebuie să asigure societății existența reală a capitalului . De
asemenea, capitalul subscris trebuie vărsat, integral sau cel puțin în cuantumul minim parțial, simpla subscrierenefiind
suficientă pentru a garanta existența capitalului . Vărsământul trebuie depus integral fie chiar de la momentulsubscripției
fie, în anumite situații permise în mod limitativ de legiuitor, parțial la acest moment, iar restul ulterior, într untermen
maxim legal. Așadar subscrierea nu trebuie confundată cu vărsământul, acesta din urmă reprezentândexecutarea obligației de
plată a titlurilor subscrise născută din raportul juridic al subscripției. Subscripția
este un act juridic (negotium juris) independent de actul constitutiv al societății, iar titlurile de participarerezultă
din actul de subscripție și au caracter autonom . În caz contrar ar însemna ca drepturile asociaților să se exercitefață de fiecare și/sau toți ceilalți asociați, ceea ce,
bineînțeles, nu se întâmpla, drepturile societare fiind exercitate exclusivfață de societate.
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
31/201
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 75-75, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalSocietatea
în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu răspundere limitată suntobligate să verse inte
gral la data constituirii capitalul social subscris.(1)
Capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății în comandită pe acțiuni nu poate fi maimic de
90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social,ținând
seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de25.000 euro.
Minimul
capitalului
social
și
stabilirea
lui
prin
lege
–
Sebastian
BoduCapitalul
social al societății comerciale este stabilit sub forma unui minim legal, în funcție de forma societară. În cazulsocietăților pe acțiuni și în c
omandită pe acțiuni, cuantumul minim este de 90.000 de lei . Suma în lei poate fi actualizeazăcel
mult o dată la doi ani, prin hotărâre de guvern, întrucât a fost stabilită ca echivalent al sumei de
25.000, prevăzută încea de a Doua Directivă Socie
tară – Directiva Parlamentului European și Consiliului 2012/30/EC, care a abrogat și înlocuitDirectiva 77/91/EEC d
in 13 decembrie 1976 de coordonare amăsurilor
de siguranță pentru protecția asociaților și a altora, ce trebuie solicitate de către Statele Membre societățilorcomerciale
în sensul paragrafului secund al articolului 58 din Tratat, în legătură cu constituirea societăților listate în carerăspunderea este limitată și
menținerea și modificarea capitalului, în
perspectiva uniformizării acestor măsuri – însă directiva reglemente ază, din acestpunct
de vedere, doar societățile listate, nu și pe cele de tip închis, pe când Legea societăților se aplică ambelor tipurisocietare.
Nu știm dacă legiuitorul a transpus în mod intenționat în mod extensiv directiva sau preluarea s a făcut „lagrămadă”
, având în vedere viteza cu care Legea societăților a fost modificată la sfârșitul anului 2006, ca parte a aquisului
comunitar ce trebuia atins până la 1 ianuarie 2007, data aderării . În opinia noastră suma este exagerată în raportatât
față de cerințele altor state membre ale Uniunii Europene dar și față de puterea de cumpărare din România, ceea ceforțează antreprenorii să aleagă a
ltă formă societară. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 85-86, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(2)
Cu excepția cazului în care societatea este transformată într-o societate de altă formă, capitalul social alsocietăților
prevăzute la alin. (1) nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă valoarea sa este adusă laun nivel cel puțin egal cu m
inimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital în același timp cuhotărârea
de reducere a capitalului. În cazul încălcării acestor dispoziții, orice persoană interesată se poateadresa
instanței pentru a cere dizolvarea societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânereadefinitivă
a hotărârii judecătorești de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legalprevăzut de prezenta lege.
(3)
Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are maipuțin
de 2 acționari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanțeidizolvarea
societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărâriijudecătorești de dizolvare, număru
l minim de acționari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.(1)
Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei și sedivide în părți sociale ega
le, care nu pot fi mai mici de 10 lei.Minimul
valorii
nominale
și
stabilirea
ei
prin
lege
–
Sebastian
BoduValoarea
nominală este valoarea unei părți sociale stabilită de asociați prin actul constitutiv, fără însă a putea fi mai micădecât
valoarea minimă legală de 10 lei per titlu. Valoarea nominală este stabilită (denominată) doar în moneda națională(leu),
însă actul constitutiv poate să prevadă valoarea echivalentă într una sau mai multe valute. Valoarea nominală esteunică
, ceea ce înseamnă că nu poate să difere de la o emisiune la alta. Aritmetic, valoarea nominală reprezintă raportuldintre capitalul social (subscris) și număr
ul de părți sociale emise. Art.
10.
-Art.
11.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
32/201
Părțile sociale pot fi emise, respectiv subscrise la valoarea lor nominală sau la o valoare mai mare, însă niciodată subvaloarea
nominală întrucât aceasta ar echivala cu o reducere a capitalului social . Așadar părțile sociale, ca și celelaltetitluri
de participare, nu pot fi subscrise cu discont (prima „negativă”) și nici nu este posibil ca discontul să fie suportat desocietate
din rezervele sale, chiar și facultative. De asemenea, dacă titlurile sunt emise cu primă de emisiune (prima„pozitivă”),
aceasta nu poate fi nici ea suportată (plătită) de societate din aceleași rezerve. În acest fel se dă prioritateinteresului
asociaților (în speță cei existenți anterior emisiunii sau neparticipanți la majorare) față de creditul din parteasocietății .
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 96-97, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalMinimul
capitalului
social
și
stabilirea
lui
prin
lege
–
Sebastian
BoduCapitalul
social minim al societăților cu răspundere limitată este de minim 200 de lei. În cazul societăților de persoaneLegea
societăților nu prevede un minim legal, însă acesta trebuie să existe întrucât aceeași lege prevede la art. 16 alin.(1)
că aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme societare . Spre deosebire de societatea peacțiuni,
al cărei capital social este de 90.000 de lei pe considerentul că este destinată unei întreprinderi mari, deanvergură,
societatea cu răspundere limitată s a dorit a fi o formă de asociere facilă, destinată oricăror întreprinzători.Acest lucru rezultă și din lipsa de
complexitate a reglementărilor dedicate societății cu răspundere limitată prin comparațiecu
cele dedicate societății pe acțiuni, inclusiv din faptul că o societate cu răspundere limitată nu poate fi listată sau nupoate derula anumit
e activități (precum cele financiar bancare). Este
adevărat că, istoric, s a indus după 1990 ideea că o societate cu răspundere limitată este o societate mică, în timpce
o societate pe acțiuni, de exemplu, este mare și datorită faptului că marea majoritate a fostelor întreprinderi de stattransformate
în societăți comerciale au ales ca formă juridică societatea pe acțiuni, deși actul normativ în cauză le permitea
să aleagă și forma societății cu răspundere limitată. În aceste cazuri, mărimea societății era dată de capitalulsocial
generos și de numărul (prea) mare de salariați. Însă valoarea societății comerciale (inclusiv contabilă) nu are niciolegătură cu numărul de angajați sau de a
cționari .În
cazul societăților de persoane Legea societăților nu prevede un minim legal, însă acesta trebuie să existe întrucâtaceeași lege prevede la art. 16
alin. (1) că aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme societare . Îndoctrină
s a considerat că societățile de persoane trebuie să prezinte, la momentul înmatriculării, un cuantum „rezonabil”de
capital social . Motivul însă pentru care societățile de persoane nu au prevăzut un capital social minim este acela că,în
cazul lor, capitalul social este irelevant deoarece scopul lui este, atunci când legea îi fixează minimul, să confere oprotecție
creditorilor sociali prin intermediul gajului general societar . Or, în cazul societăților în nume colectiv sau încomandită
simplă, creditorii sociali sunt protejați prin răspunderea nelimitată a asociaților, teoretic în subsidiar, practicalături
de societate . Totuși, în condițiile în care minimul de capital social prevăzut pentru societatea cu răspunderelimitată este unul modic, ac
esta ar putea fi luat ca reper de Oficiul registrului comerțului.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 96, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(2)
Părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.Lipsa
negociabilității
părților
sociale
–
Sebastian
BoduPărțile
sociale nu pot reprezenta titluri negociabile deoarece societatea cu răspundere limitată nu poate fi admisă latranzacționare
pe o piață reglementată sau într un sistem alternativ de tranzacționare, acesta fiind scopul articolului.Lipsa
negociabilității nu înseamnă deci că părțile sociale ar avea o valoare fixă de cesibilitate , valoarea de înstrăinare cutitlu
oneros a părților sociale fiind stabilită de părțile contractuale printr o evidentă negociere, ca în orice altă vânzare dedrept
comun, astfel că, de lege ferenda, termenul de „negociabil”, arhaic și echivoc, ar trebui înlocuit cu „tranzacționabilpe o piață de valori m
obiliare”.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 97, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalArt.
12.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
33/201
Numărul
maxim
de
asociați
–
Sebastian
BoduNumărul
maxim de asociați ai unei societăți cu răspundere limitată este de 50, cu excepția societăților cu capital integralsau
majoritar de stat (art. 283 alin. (4) din Legea societăților). Rațiunea unei astfel de limitări este aceea de a respectacaracterul
personal, existent la societatea cu răspundere limitată alături de cel pecuniar , întrucât un acționariat numerosar
face să dispară legătura intuitu personae dintre asociați. Legea nu spune care este sancțiunea în cazul depășiriinumărului
de asociați, în cazul în care mențiunea trece prin absurd de filtrul Registrului Comerțului, dar aceasta nu estenulitatea
ci inopozabilitatea față de societate a actului prin care cel de al 51 lea dobândește calitatea de asociat . Dacăsocietatea
îl acceptă, societatea va trebui, pentru identitate de rațiuni cu situația reducerii numărului de asociați subminimul legal,
sub sancțiunea dizolvării, să se transforme în societate pe acțiuni sau să reducă numărul de asociați, pânăla
rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare . Menționăm că, în caz de succesiune, dacă numărul asociaților trece de50,
succesorii sunt obligați să își desemneze unul sau mai mulți reprezentanți în relația cu societatea, în limita „locurilor”disponibile până la 50.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 97, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCreditarea
unei
societăți
comerciale
de
că
tre
administratorul
său
–
Maria
BadoiÎn
România, legislația comercială prevede că valoarea minimă a capitalului social subscris vărsat să fie de minimum 200lei,
în timp ce costurile demarării afacerii se ridică între 1000 lei – 2000 lei (taxele notariale, taxele achitate la registrulcomertului, taxele de timbru,
achiziționarea registrului fiscal, achizionarea registrelor obligatorii ale societății, achizionareaștampilelor, chiria sediului etc.). Î
n aceste condiții, societatea are nevoie de o sursă rapidă de lichiditate, care să îi permitădemararea
desfășurării activității, conform obiectului de activitate.Din
aceste considerente, practica societăților comerciale a demonstrat faptul că marea majoritate a societățilorcomerciale
nou înființate apelează la încheierea unui contract de creditare cu administratorul sau după caz, cuasociații/acționarii săi.
De
reținut este faptul că acest tip de tranzacție trebuie să aibă un caracter ocazional și să respecte cerințele impuse delegislația
comercială, sub condiția realității economice a elementelor patrimoniale. În cazul în care aceste operațiuni nusunt tranzacții cu caract
er ocazional, vor fi considerate acte comerciale. Contractele între
societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, seîncheie în formă scrisă, sub san
cțiunea nulității absolute. Orice
persoană, dacă nu primește depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, cu sau fără dobândă,fără
a fi aplicabile dispozițiile Legii bancare nr. 58/1998. Echivalentul în lei al sumelor exprimate în euro se calculeazăprin raportare la cursul d
e referință al Băncii Naționale a României de la data plății.Creditarea
administratorului de către societate a administratorului acesteia este o operațiune interzisă, sub condițiarespectării
prevederilor legale. Din perspectiva acestor aspecte, este ilegală și interzisă creditarea de către societate aadministratorilor
acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum: (a) acordarea de împrumuturi administratorilor; (b)acordarea
de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceștia deoperațiuni
de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări; (c) garantarea directă ori indirectă, în tot sauîn
parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului; (d)garantarea
directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligații personaleale acestora față de terțe persoane; (e) dobândirea
cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are dreptobiect
un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a acestora. Aceste cerințesunt
aplicabile și operațiunilor în care sunt interesați soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv aiadministratorului;
de asemenea, dacă operațiunea privește o societate civilă sau comercială la care una dintrepersoanele
anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate, o cot
ă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris. Creditarea
de către societate a administratorilor acesteia nu este interzisă: (a) în cazul operațiunilor a căror valoareexigibilă
cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro și (b) în cazul în care operațiunea esteTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
34/201
încheiată de societate în condițiile exercitării curente a activității sale, iar clauzele operațiunii nu sunt mai favorabilepersoanelor afiliate decât ce
le pe care, în mod obișnuit, societatea le practică față de terțe persoane.Înregistrarea
în contabilitate a contractului de creditare are în vedere respectare prevederilor Legii nr. 82/1992 și acerințelor
legale impuse prin OMFP nr. 3055/2010. În acest context, aceste înregistrări trebuie să fie efectuate numai înbaza documentelor justifica
tive și să reflecte adevărul economix, fără să înșele încrederea publică..Situațiile
financiare ale unei societăți comerciale trebuie să reflecte realitatea economică reală, corectă și concretă atuturor
elementelor de natură patrimonială. În acest context, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum șiomisiunea
cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor,rezultatelor
financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de falsintelectual.
În societatea cu răspundere limitată, număru
l asociaților nu poate fi mai mare de 50.(1)
În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părțile sociale sunt ale unei singurepersoane,
aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi,adunării generale a asociați
lor.(2)
Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate.(3)
În societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pebaza unei expertize de special
itate.Stabilirea
valorii
aportului
în
natură
–
Sebastian
BoduAdunarea
generală a unei societăți comerciale este formată din totalitatea persoanelor – fizice sau juridice – care aucalitatea
de asociați, întrunite pentru a delibera cel puțin asupra problemelor importante ale societății. În cazul societățiiunipersonale,
asociatul unic îndeplineste în mod logic rolul adunarii generale a asociaților deoarece asociatul unic nupoate
delibera prin vot ci voința sa înlocuiește voința colectivă a asociaților dintr o societate pluripersonală. Dacăasociatul unic este și administra
tor, textul legii prevede că va cumula calitatea de asociat unic cu cea de administrator .Pentru
a stabili realitatea aporturilor sub aspect valoric, bunurile se evaluează, fie de către asociați, precum la societățilecu
răspundere limitată, fie de către un expert autorizat, precum la societățile unipersonale și la cele pe acțiuni (inclusiv acelei constituite prin subscripție publică),
conform art. 38, respectiv art. 13 alin. (3) din Legea societăților și art. 73 alin. (1)lit.
c) din Normele registrului comerțului. Motivul pentru care, spre deosebire de societățile cu răspundere limitatăpluripersonale,
evaluarea se face prin expertiză este situație evidentă de conflict de interese, asociatul fiind tentat săsupraevalueze bunul, s
upraevaluare ce nu poate fi cenzurată, precum la societățile pluripersonale, de ceilalți asociați.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 98, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalAsociat
unic
–
Sebastian
BoduO
persoană fizică sau juridică nu poate să fie asociat unic decât într o singură societate cu răspundere limitată. Deasemenea,
o societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o societate unipersonală . Interdicția estevalabilă
și pentru asociatul persoană străină, după cum a considerat practica judecătorească . Sancțiunea încălcăriiinterdicțiilor se sancționează
cu dizolvarea societății, la cererea Ministerului Finanțelor Publice (care urmărește protejareaunui
interes public ) sau a oricărei persoane interesate (de exemplu, un creditor social), societatea dizolvată intrând înlichidare.
Pentru a descuraja situațiile de încălcare a interdicției, art. 17 alin. (1) din Legea societăților prevede că laînmatricularea
societății unipersonale se va prezenta o declarație pe proprie răspundere privind deținerea calității deasociat
unic într o singură societate comercială. Dacă până la soluționarea plângerii împotriva rezoluției directoruluiOficiului
registrului comerțului prin care s a dispus respingerea cererii de înmatriculare a unei societăți unipersonale ceîncalcă limitarea situația dispare
, interdicția nu mai există și societatea poate fi înmatriculată .Interdicția cu privire la deținerea, direct sau indirect a calității de asociat unic în mai
mult de o societate comercială rezultăArt.
13.
-Art.
14.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
35/201
din nevoia de a menține societatea unipersonală la nivel de excepție de la regula pluralității de asociați, o multiplicare apersonalității
juridice bazată pe aportul aceleiași persoane fizice fiind de natură a prejudicia terții cu care astfel desocietăți
ar intra în raporturi juridice, precum și fiscul, având în vedere că asociatul unic ar fi tentat să mute activitățile depe
o societate pe alta, lăsând în urma societății insolvabile. Oricum, una din modalitățile de eludare a acestei interdicții afost
identificată ca fiind aceea de a constitui o societate având ca asociați o societate unipersonală și asociatul său .Limitarea
a primit și critici întrucât ar fi preluat în mod distorsionat o prevedere din dreptul francez unde limitarea estemotivată
de regimul fiscal diferit (mai facil) al acestui tip societar. Cum dreptul autohton nu face distincție întrecontribuabili în funcție de forma sau tipul societar , s
a considerat că este nejustificat și reprezintă o piedică în a beneficia,prin
multiplicarea personalității juridice, de paravanul răspunderii limitate. În orice caz, o societate unipersonală curăspundere limitată fost cerută
cu insistență la nivel pan european încă din perioadă antebelică .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 99-100, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate curăspundere limitată.
(2)
O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată,alcătuită dintr-o singură persoană.
(3)
În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) și (2), statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și oricepersoană interesată poate cere dizolvarea pe ca
le judecătorească a unei societăți astfel constituită.(4)
Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condițiile prevăzute de prezenta lege pentrusocietățile cu răspundere l
imitată.Forma
scrisă
–
ad
validitatem
–
Sebastian
BoduForma
răspunderii limitate guvernează inclusiv societatea unipersonală atât pe parcursul funcționarii sale cât și ladizolvare,
indiferent de motive, iar posibilitatea creditorilor sociali de a se îndrepta asupra patrimoniului personal alasociatului
– chiar și unic – poate fi numai excepțională, sancționatorie, în condițiile art. 2371 alin. (3) – 4 din Legeasocietăților.
Exemplul clasic de pierdere a beneficiului răspunderii limitate se întâlnește, la societățile unipersonale, cândasociatul
unic produce confuzie voită între patrimoniul personal cel al societății, folosind bunurile societății ca și cum ar fiale
sale și lăsând societatea insolventă, fraudând astfel creditorii sociali. Pentru a reduce tentația asociatului unic de aproduce
o astfel de confuzie legiuitorul a instituit și forma scrisă ad validitatem a contractelor încheiate de acesta cupropria societate.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 100, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalContractele
între societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic alcelei dintâi, se încheie în formă
scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.Posibilitatea
și
modalitățile
de
transmitere
a
aporturilor
în
drepturi
de
proprietate
intelectală/industrială
lacapitalul
unei
societăți
–
Horatiu
SasuAportul,
condiție specifică și indispensabilă a actului constitutiv al societății (sub aspectul eficacității sale), reprezintăobligația
individuală a fiecărui asociat de a contribui la formarea capitalului social. În general, poate constitui obiect alaportului
social orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, cu condiția ca acesta să aibă o valoare economică șisă
prezinte utilitate pentru societatea în care urmează a fi constituit (Mircea Ștefan Minea, Constituirea societățilorcomerciale, Editura Lum
ina Lex, 1996, pag. 23).În acest
context analizăm în comentariile de la alin. (2) al art. 16 care sunt condițiile de constituire a unui aport la capitalulsocial
al unei societăți, prin transmiterea de drepturi de proprietate intelectuală (drept de autor) și industrială (drepturi deexploatare a mărcilor, indicațiilor g
eorgrafice, invenției, desenelor și modelelor etc.).Art.
15.
-Art.
16.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
36/201
Problema deschide piste mai puțin explorate în contextul investițiilor străine și al societăților cu capital românesc și străin.Precizare
–
Horatiu
SasuDin
art. 16 alin. (1) reiese o consecință: sub aspectul componenței sale, capitalul social poate fi integral în numerar șiparțial
în numerar și parțial în bunuri, în natură, în creanțe, în drepturi de proprietate intelectuală/industrială etc.. În toatecazurile, măcar parțial, capitalul s
ocial trebuie să fie format din aporturi în numerar.Nu
mai puțin, merită semnalată opinia potrivit cu care în economia modernă, caracterizată printre altele și de fenomenulde
dematerializare” a valorilor, ne putem imagina cazuri în care o societate să fie constituită numai din aporturiincorporale pe care ap
oi să le comercializeze, cum ar fi brevete, licențe, mărci, nume comerciale etc.Autorii
citați arată:
chiar de lege lata, obligativitatea aporturilor în numerar la toate tipurile de societăți este, în opinianoastră,
exagerată, câtă vreme asociații ar putea constitui societatea prin aporturi în natură de valori mari, pe care apoisă
le constituie garanții în favoarea băncilor în vederea obținerii unor credite cu care să-și poată derula activitățilecomerciale. Să ne
imaginăm cazul unei societăți la care asociații aportează un imobil construcție dotat și amenajat pentruînchirierea
în scopuri comerciale, o marcă de comerț și un fond de comerț. După constituire, societatea ar putea închiriaimobilul
clienților aportați prin fondul de comerț, procurându-și astfel imediat lichidități, sau ar putea ipoteca imobilul înfavoarea
unei bănci care să-i acorde un credit comercial. Pentru a satisface prevederile legale, într-un astfel de caz,asociații
vor trebui să aporteze și numerar, fie numai și în cote insignifiante, deși societatea nu ar avea nevoie de unasemenea
aport” (Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societățile comerciale.Reglementare, doctrină, jur
isprudență, Editura All Beck, București, 2002, pag. 74-75).Strict
juridic, opinia este pertinentă, deși în actualele condiții economice băncile sunt mai mult decât reticente în a creditasocietăți nou
constituite (start-up-uri) și că garanțiile sunt doar un element accesoriu, primul element în funcție de care seapreciază
posibilitatea creditării fiind capacitatea de rambursare, care se prevede
pe baza rezultatelor din trecut.Excepțiile există, da
r nu fac decât să întărească regula.În
plus, chiar pentru accesarea unui credit bancar, este nevoie ca societatea să dispună de niște prime disponibilități,pentru plata comisioanelor de
instrumentare a dosarului, deschiderea contului de capital și a contului curent etc.Problema
aporturilor
diferite
ale
asociaților
–
Horatiu
SasuCu
referire la conținutul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, se pune problema dacă cerința acestei dispoziții legale,relativă
la obligativitatea aporturilor în numerar trebuie interpretată în sensul că vizează aportul subscris de fiecare dintrefondatori
sau vizează capitalul social în ansamblul său. Cu alte cuvinte, dacă un asociat constituie un aport în numerar,iar altul constituie
ca aport drepturi patrimoniale decurgând din cesiunea și exploatarea pe viitor a unui brevet de invenție,societatea se poate constitui lega
l din acest punct de vedere?În
literatura juridică s-a exprimat opinia că legiuitorul a dorit să instituie în sarcina fiecărui asociat obligația ca măcar oparte din aportul subscris să fie în
numerar și, prin consecință, regula menționată pretinde ca indiferent dacă unul sau uniidintre
asociați au subscris aporturi în natură toți asociații trebuie să subscrie și aporturi în numerar (Mircea Ștefan Minea,Constituirea societăț
ilor comerciale, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 139). Nu
suntem de acord cu această interpretare, care excede legii, și considerăm că răspunsul la întrebarea de mai sus estepozitiv:
un asociat poate să vină doar cu un aport constituit dintr-o marcă, un brevet de invenție, o topografie de circuitsemiconductor, în timp c
e alt asociat/acționar aduce numerarul necesar primelor operațiuni.Regimul
juridic
al
aporturilor
după
vărsământ
–
Sebastian
BoduPrin
regim juridic, în cadrul prezentului punct, înțelegem situația aporturilor (în numerar, în natură și în creanțe) ulterioarăcontribuirii
lor la capitalul social al unei societăți. Atât din punct de vedere juridic, cât și contabil, odată aportul efectuat,valorile
reprezentate de aceste aporturi se înregistrează în pasivul bilanțului, în contul contabil de capital social (contul101)
și reprezintă datorii ale societății către asociați născute din subscripție, pe când sumele și bunurile, în materialitatealor,
se înregistrează în activul bilanțului (în conturile aferente, după natura lor) , alături de celelalte active ale societățiiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
37/201
intrate în patrimoniul societății pe diferite căi . În afară de datoriile către asociați, societatea înregistrează și datorii cătreterți
născute din diferitele acte și fapte juridice ale societății (împrumut, obligațiuni, credit furnizor, leasing, daune intereseetc.).
Ambele categorii de datorii formează împreună pasivul patrimonial (bilanțier) sau sursele de finanțare ale societății,în
timp ce bunurile și sumele din activul patrimonial (bilanțier) reprezintă resursele cu care societatea a fost finanțată dinrespectivele surse sau s a autof
inanțat, resurse pe care le folosește în cadrul activității sale economice. Capitalul
social al societății, așa cum este menționat în actul constitutiv, nu este nevoie a fi detaliat în ceea ce priveștecompoziția
sa (în funcție de natura aportului sau moneda în care este exprimat), valoarea acestuia fiind suficientă;mențiunea
apare doar pentru că actul constitutiv/adițional reprezintă în general și instrumentul probator al raportului desubscripție.
La actualizarea lui însă, făcută în condițiile art. 204 alin. (4) din Legea societăților, mențiunea devine nu doar inutilă
ci și greșită deoarece, așa cum spuneam, aporturile – în materialitatea lor (numerar, bunuri, creanțe) – nu au fostniciodată
parte a capitalului social, ca element al pasivului patrimonial, ci parte a activului, în capitalul social înregistrândse doar
valoarea lor, pentru a se cuantifica datoria societății către asociații care au finanțat societatea prin aport social, înbaza
căruia au dobândit titluri de participare generatoare de drepturi societare. Odată intrate în activul social, inclusiv pecalea
aportului, sumele, bunurile sau creanțele se contopesc cu celelalte sume, bunuri sau creanțe intrate în respectivulactiv
pe orice altă cale și își pierd individualitatea, societatea urmând a dispune de ele după cum consideră oportun.Legea
societăților (art. 7 lit. d), respectiv art. 8 lit. e) nu cere ca actul constitutiv să menționeze „compoziția capitaluluisocial”,
adică moneda vărsământului, respectiv natura și descrierea bunurilor aportate, ci doar valoarea și modul deevaluare a acestora
din urmă , iar prin structura capitalului social nu se înțelege compoziția lui, ci cu totul altceva, în spețărepartizarea lui între as
ociați sau, altfel spus, participarea asociaților la capitalul social, în funcție de cota parte a fiecăruia.Operațional,
sumele de bani, indiferent de modalitatea juridică prin care intră în patrimoniul societății (aport, împrumut,credit
bancar, plată de la clienți etc.), dacă depășesc plafonul de casă transferul lor către societate se face prin viramentbancar.
Dacă o societate are deschise conturi la mai multe bănci nu înseamnă că fiecare cont bancar este legat de uncont
contabil, precum cel de capital social; existența mai multor conturi este motivată de flexibilitatea plăților din și cătresocietate,
nu de vreo dispoziție legală imperativă . În cazul în care titlurile emise în schimbul acestor aporturi cuprind și oprimă
de emisiune, valoarea reprezentată de respectivele aporturi (indiferent de natura lor: numerar, natură sau creanțe)se
înregistrează în două conturi contabile distincte, respectiv contul de capital social (101) și contul de prime legate decapital
(104). Această dublă înregistrare nu schimbă cu nimic natura dobândirii unui bun pe calea aportului în natură lacapitalul social și nici nu face ca
bunul să devină „aport parțial”, noțiune greșită. Din
punct de vedere juridic, aporturile devin proprietatea societății (active) și aceasta dispune de ele după cum considerănecesar,
prin cheltuire (în cazul sumelor) și vânzare, gajare/ipotecare (dispoziție, în general, pentru bunuri și creanțe).Bunurile,
banii și creanțele intră și ies din patrimoniu în temeiul subrogației reale cu titlu universal, cele dintâi seamortizează
și se casează . Subrogația operează în interiorul activului social, fără nicio legătură cu pasivul său, fie el șicapital
social. Singura legătură a aporturilor cu capitalul social există doar la momentul subscripției, când valoarea lor seînregistrează
în pasivul bilanțier pentru a cuantifica obligația societății față de asociat corelativă aportului adus, obligațieconstând în recunoașterea drepturilor societare aferente
titlurilor de participare emise cu ocazia subscripției. Aporturile nutrebuie
deci confundate cu valoarea lor, cele dintâi alcătuind, împreună cu celelalte bunuri și drepturi intrate în societatepe
alte căi decât subscripția, activul social, în timp ce valoarea aporturilor reprezintă datorii către asociați rezultând dinsubscripție
și se înregistrează în pasivul bilanțier, tot acolo unde se înregistrează și datoriile către terți rezultând dinactele prin care societatea s a îndato
rat (împrumut, credit furnizor, impozite neplătite etc.).După
vărsarea lor, aporturile nu sunt „blocate
în capitalul social , nemaiputând fi „scoase” – în cazul aporturilor în natură,respectiv
cheltuite – în cazul celor în numerar. Altfel spus, bunurile sau sumele aportate nu sunt indisponibilizate,societatea
fiind liberă să dispună de ele după cum crede de cuviință, împreună cu celelalte sume de bani, bunuri saucreanțe
intrate în societate pe orice alte căi, toate fiind activele sale sociale. O astfel de interdicție ar echivala cu oscoatere
din circuitul civil a bunurilor intrate în activul societății pe calea aportului, ceea ce Legea societăților nu face șinici
nu ar fi putut să facă. Însăși noțiunile de „blocare” sau „scoatere” sunt greșite și chiar imposibil de operat contabilTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
38/201
deoarece ceea intră în capitalul social nu sunt sumele, bunurile sau creanțele, în materialitatea lor, ci valoareareprezentată
de acestea. În concluzie, practica Oficiului registrului comerțului de a solicita indicarea „compozițieicapitalului
social”, în actul constitutiv, prin defalcarea acestuia pe criteriile de mai sus contribuie la deformarea noțiunii decapital
social prin crearea impresiei că, odată înstrăinate bunurile sau cheltuite sumele ce au fost aportate , capitalulsocial se modifică și trebuie „ref
ăcut”. Deoarece
în capitalul social se înregistrează valoarea aporturilor și nu bunurile, sumele sau creanțele aportate dacăbunul,
creanța sau suma de bani aduse cândva ca aport ies din patrimoniul societății, capitalul social nu se reduce . Deasemenea,
actul constitutiv nu necesită nici o modificare, după cum o astfel de modificare nu există nici atunci cândbunurile
sau sumele de bani se depreciază ori se apreciază deoarece bunurile, creanțele și banii, cum spuneam, nu suntparte
a capitalului social ci a activului patrimonial, modificabil prin intrări și ieșiri . Dacă un bun a intrat în patrimoniulsocietății
pe calea aportului, înstrăinarea lui ulterioară de către societate, ca proprietar, nu afectează cu nimic capitalulsocial
unde valoarea inițială la care bunul a fost aportat rămâne, la fel cum rămân ale asociatului titlurile de participareemise
în schimbul acestuia, titluri ce nu se anulează, evident, ca urmare a înstrăinării bunului. Dacă ar înceta practicaRegistrului
Comerțului de a solicita indicarea tuturor bunurilor, creanțelor și sumelor de bani, descrise în detaliu în actulconstitutiv actualizat, po
ate lucrurile ar deveni mai limpezi.În
consecință, este hilară procedura întâlnită uneori în practică de „înlocuire” a bunului adus aport la capitalul social prin„vărsarea”, de
către asociatul care l a contribuit inițial, a echivalentului în numerar , pe motiv că sumele astfel aduse pot ficheltuite,
întrucât ele pot fi înlocuite oricând cu alte sume, pe când bunul, odată înstrăinat, fiind individual determinat, numai
poate fi înlocuit. În primul rând, o astfel de procedură ar însemna obligarea societății de a menține în orice moment aunui
nivel constant de numerar, conform aporturilor consemnate în actele constitutive . În al doilea rând, înlocuireabunului
cu numerarul asociatului care a aportat inițial bunul sau al oricărei alte persoane, care numerar să aibă acelașiregim
juridic ca și bunul înlocuit – adică de aport la capitalul social – presupune ca bunurile aportate să aibă un regimjuridic
special față de bunurile devenite proprietatea societății pe alte căi (cumpărare, schimb), iar înlocuirea să seproducă
în temeiul unei subrogații reale cu titlu particular, ceea ce legea nu prevede (și nici nu ar avea cum să prevadăașa
ceva). Or, în lipsa unei prevederi legale speciale, subrogația reală nu poate fi decât universală , deci raportată la unîntreg
patrimoniu, ceea ce dovedește încă odată că bunurile aduse ca aport au același regim juridic ca și celelalte bunuridin
patrimoniul societății, toate fiind active ale acesteia. „Vărsământul de înlocuire” al unui asociat, în lipsa unei emisiunide
noi titluri de participare nici nu poate fi tratat contabil de către societate ca aport la capitalul social. Dacă bunurileaduse ca
aport și devenite proprietatea societății sunt vândute, prețul de vânzare este cel pe care îl poate obține conformvalorii de piață de la data înst
răinării, fără nicio legătură cu valoarea de aport din actul constitutiv. Odată
intrate în activul patrimonial, prin aport sau în orice alt fel (cumpărare, schimb, construire etc.), calea pe carebunurile,
sumele și creanțele au intrat în societate își pierde importanța, toate urmând a servi, ca resurse, îndepliniriiobiectivelor
societare. De altfel, ar fi și absurd să credem că un bun ce a fost adus ca aport în natură, gajat sau ipotecatîn favoarea
unui creditor social pentru garantarea unei creanțe, nu ar putea fi dobândit de acel creditor sau de un terț prinexecutarea
silită a garanției, pentru motivul că acesta se află în capitalul social al garantului și reprezintă gajul tuturorcreditorilor
sociali. Invers, dacă un bun adus ca aport la capital este înstrăinat de societate, creditorii sociali nu au undrept
de urmărire și de preferință asupra lui, cu excepția cazului când vreunul dintre ei este titularul unei garanții reale(ipotecă
sau privilegiu). În lipsa unei astfel de garanții, creditorii sociali execută bunurile și sumele pe care le găsesc înpatrimoniul
societății la data urmăririi, în temeiul dreptului de gaj general reglementat de art. 2324 C. Civ . În consecință,rolul
aportului se reduce la acela că, în schimbul său, subscriitorul a obținut acțiuni sau părți sociale în societate,participând
în acest mod la finanțarea societății prin aport social și devenind asociat. Astfel, în loc ca societatea sădobândească
un anumit bun, de exemplu prin cumpărare, plătind pe el un preț, îl dobândește pe calea contribuirii lui lacapitalul social, „plătindu l” în
titluri de participare . Concluzia
generală a celor prezentate în cadrul acestui comentariu este aceea că bunurile, sumele sau creanțele dinpatrimoniul societății au același re
gim juridic (sunt active sociale), indiferent de calea pe care au intrat în patrimoniu .Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
39/201
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 122-125, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Noțiunea
de
aport
social
–
Sebastian
BoduO
prima accepțiune a noțiunii de aport este aceea de obligație născută din subscrierea de titluri de participare, constândîn
aducerea unei valori în societate , în schimbul titlurilor subscrise, adică obiectul raportului juridic al subscripției . O adoua
accepțiune este aceea de valoare patrimonială în materialitatea sa , adică obiectul obligației . Din acest ultim punctde vedere,
aporturile sunt în numerar, în natură, în creanțe și în muncă. O formă specială de aport, permisă de lege, estefondul
de comerț, acesta fiind considerat un bun în sine, deși este o universalitate de fapt . Aportul unui patrimoniu nueste
însă permis întrucât acesta este o universalitate de drept, netransmisibilă prin acte inter vivos. În toate cazurile,aportul trebuie să fie real. Aporturile fictive sunt interzise, conform art. 73 alin. (1) lit.
a) din Legea societăților care pune însarcina
administratorilor (respectiv directoratului) verificarea realității vărsămintelor . Cererea de înmatriculare a societățiitrebuie
însoțită (și) de dovada efectuării vărsămintelor, ceea ce înseamnă că, indiferent de forma societară, aportul esteobligatoriu
din partea fiecărui asociat și ține de esența societății . Totuși, nu trebuie ca aportul să fie vărsat de asociatulcăruia
îi incumbă obligația de plată a titlurilor de participare, fiind posibil ca aceasta să fie executată de un terț sau un altasociat,
întrucât nu suntem în prezența unei obligații intuitu personae (cu excepția aportului în industrie), ce poate fiexecutată doar d
e către titularul ei . Aportul
fictiv a fost definit în doctrină ca acel aport „care este lipsit de orice valoare efectivă sau certă sau care are ovaloare
insignifiantă, nesusceptibilă să ducă la creșterea fondului social sau să fie luată în considerare pentrudeterminarea
capitalului social”. Într o alta definiție aportul fictiv este „acel aport de pe urma căruia societatea nu poatetrage
niciun avantaj direct sau indirect” . Fictivitatea aporturilor este frauduloasă atât față de ceilalți asociați, care se văddiluați,
cât și față de creditorii sociali care se încred în gajul general societar exprimat de capitalul social. Exemple deaporturi
fictive ar fi un pachet de titluri de participare ori un fond de comerț al unei societăți vădit insolvabile, fără valoarede
lichidare , o creanță negarantată asupra unui debitor insolvabil, un bun incorporal fără valoare, bunuri ipotecate cuvaloare
reziduală modică , dezmembrăminte ori drepturi de folosință însoțite de sarcini sensibil egale cu valoareadreptului
transmis, creanțe inventate supuse conversiei în titluri de participare sau aportarea unor bunuri cumpărate cusume
împrumutate de viitorii asociați de la societate sau pentru care societatea a garantat . Un alt exemplu de fictivitateeste
acela în care bunul nu este în stare de utilizare juridică, adică a fost indisponibilizat prin sechestru sau nu se afla încircuitul civil .
O altă varietate a fictivității care însă este sancționată în mod distinct, prin interzicerea exercitării drepturilorsocietare,
este „plimbarea” unor valori dintr o societate în alta, în interiorul aceluiași grup: societatea mamă majoreazăcapitalul
social al societății fiică, iar societatea fiică majorează apoi capitalul social al societății mamă , constituindu sesau
consolidându se o deținere încrucișata, mai degrabă pentru a i dilua pe acționarii minoritari decât pentru a i păcăli peterți
întrucât aceștia nu se încred, în principiu, în valoarea capitalului social, pe de o parte iar situațiile financiare alesocietăților aparținând ac
eluiași grup trebuie privite consolidat.În
general fictivitatea aportului este rezultatul unui pasiv care egalează sau depășește valoarea activului aportat ori supunerii
unor condiții de orice fel sau termene, altele decât termenele legale privind vărsământul parțial . Sancțiuneafictivității aportului este respingerea constituirii societăți
i beneficiare a unui astfel de aport, respectiv respingerea mențiuniimajorării
capitalului social, când aportul fictiv este făcut ulterior constituirii. Dacă fictivitatea nu este observată de Oficiulregistrului
comerțului, asociații au la îndemână acțiunea în anularea hotărârii adunării generale de majorare a capitaluluisocial
iar creditorii sociali opoziția prevăzută la art. 61 62 din Legea societăților , precum și o acțiune specifică derăspundere
civilă îndreptată împotriva administratorilor, răspunzători pentru verificarea realității aporturilor, conform art.73
alin. (1) lit. a) din aceeași lege (activată și pentru creditori însă doar în caz de insolvență a societății), acțiune grefatăpe
art. 155 1551. La toate acestea se adaugă, desigur, răspunderea penală, atunci când sunt întrunite condițiileprevăzute la art. 273 lit. c) ș
i e) din aceeași lege.Pe
lângă realitatea aporturilor, acestea trebuie să fie și utile societății, iar cele două noțiuni nu se confundă. Dacărealitatea
aportului presupune existența lui palpabilă, concretă, nesimulată, inutilitatea înseamnă că este în afaraTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
40/201
interesului sau nevoilor financiare ale societății . Nu trebuie pus însă semnul egalității între interes și obiectul de activitate,interesul
putând depăși cu mult activitatea statutară, indicată în actul constitutiv, mai ales în contextul inexistenței, lapersoanele
juridice cu scop lucrativ, a specializării capacității de folosință. De exemplu, o societate având ca obiect deactivitate
„transporturi de mărfuri și de persoane” cu sediul în București primește cu titlu de aport social un imobil înSuceava
. Deși aspectul intervine mai des la aporturile în natură, nu este exclusă inutilitatea nici la aporturile în numerar.De
asemenea, conversia creanțelor în titluri de participare ar putea fi folosită ca metodă de diluare, atunci când situațiaeconomică
a societății nu necesită o astfel de operațiune. În concluzie, prin utilitate se înțelege aportul care produce sauaduce venituri într un moment în care are
societatea are nevoie de ele.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 101-103, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.Aporturile
în
numerar
–
Sebastian
BoduAportul
în numerar reprezintă suma de bani pe care subscriitorul se obligă să o plătească societății în schimbul titlurilorsubscrise.
Prin chiar actul constitutiv al societății, asociații evidențiază aporturile lor inițiale între care aporturile înnumerar
trebuie să se regăsească în mod obligatoriu (art. 16 alin. (1) din Legea societăților), fără un cuantum minim.Motivul
obligativității numerarului la momentul înmatriculării este acela că societății îi trebuie un minim de lichiditatepentru a
începe activitatea, altfel fiind obligată să vândă din bunurile aduse ca aport în natură sau să se împrumute (de laasociați sau terți, creditul
bancar fiind, în principiu, inaccesibil unei societăți nou înființate ). Cum lichiditatea se raporteazăla
societate, ca afacere, este irelevantă proveniența numerarului, astfel că acesta nu trebuie să provină de la fiecareasociat
în parte, în lipsa unei prevederi legale în acest sens. Existența aportului în numerar este deci raportată doarcapitalul social,
ca întreg, și nu la fiecare aport în parte .Titlurile
de valoare, oricât ar fi de lichide, nu pot fi toate considerate numerar. Așadar numerar înseamnă strict bani. Deșieste
catalogat în mod obișnuit ca fiind un titlu de valoare – mai exact, titlu de credit, alături de cambie și bilet la ordin –cecul este în realitate un instrument de
plată . Asimilarea lui cu numerarul poate fi deci făcută , astfel că transmiterea unuicec către societate reprezintă un apo
rt în numerar cu valoarea cecului însă vărsământul aportului se considera realizat nula
data la care are loc remiterea filei cec ci la data la care societatea încasează cecul respectiv. Totuși, din punct devedere
bancar există o deosebire între cec și ordin de plată (presupunând că aportul în numerar se face prin transferbancar)
întrucât acesta din urmă este refuzat instantaneu însăși ordonatorului dacă nu există disponibil în contul săucurent bancar
pe când completarea cecului se face de către titularul contului fără participarea băncii astfel ca o eventualălipsă
a disponibilului va fi constatată de către societatea beneficiară a aportului în momentul în care solicită bănciiîncasarea
cecului emis de către subscriitorul titlurilor sale de participare. Așadar, în cazul cecului, vărsământul trebuieconsiderat
efectuat la data la care contul curent bancar al societății este creditat cu suma reprezentând vărsământul,conform
subscripției. Pentru aceste considerente, cambia și biletul la ordin pot fi și ele asimilate cecului și, deci,numerarului, dacă sunt emise
cu titlu de plată și nu de garanție. Aporturile
în numerar pot fi în lei sau în valută . Conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul valutar, plățile între rezidenți peteritoriul
României, în comerțul cu bunuri și servicii, se fac în lei. Cum subscripția este o operațiune cu titluri financiare șinu
cu bunuri și servicii, părțile pot deroga (alin. 2) de la regula plății în lei. În concluzie, părțile pot stabili ca rezidenții săplătească
în valută. De asemenea, conform art. 4 alin. (1). nerezidenții pot plăti nu doar în valută ci și în lei. Deșicapitalizată
în valută, în conformitate cu Legea contabilității, societatea nu poate să facă înregistrări contabile altfel decâtîn
lei, la cursul de schimb valută/leu comunicat de BNR în ziua efectuării înregistrării. Eventualele diferențe de cursvalutar
din datoriile sau creanțele în valută se înregistrează și ele în contabilitate, fie ca cheltuială financiară, fie ca venitfinanciar, după caz.
Numerarul
aportat trebuie să fie util societății, conform regulii generale în materie de aport. Deși utilitatea apare mai multla
aporturile în natură, cum principiul este valabil pentru orice fel de aport, se poate întâlni practic situația inutilitățiiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
41/201
aportului în numerar atunci când este făcut nu pentru a finanța societatea ci doar pentru a i dilua pe unii dintre asociați.Cum
majorarea de capital prin noi aporturi este o formă de finanțare societară, iar scopul unei finanțări este acela de apermite
societății să și finanțeze investițiile, capitalul de lucru sau chiar refinanțarea unor datorii, dacă societatea nu seaflă
într o situație în care să aibă nevoie de finanțare ori refinanțare, având atât active nete cât și lichidități suficientepentru
acoperi oricare din aceste nevoi, putem întâlni situația unui aport realizat exclusiv în scopul diluării, deci inutil.Oricum,
o eventuală acțiune în anularea majorării de capital trebuie să dovedească această fictivitate întrucât, simpladiluare,
inerentă oricărei majorări de capital la care nu participă toți asociații proporțional cu cota de capital social afiecăruia nefiind suficientă .
Conform
art. 65 alin. (2) din Legea societăților, asociatul care întârzie să depună aportul în numerar este răspunzător nudoar
de daunele pricinuite, ci și de plata dobânzii legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul. Această dispozițieeste
de generală aplicabilitate, fără legătură cu posibilitatea realizării de vărsăminte parțiale, permisă doar societăților peacțiuni.
Deosebirea dintre societățile de capitaluri, pe de o parte, și societățile mixte și de persoane, pe de cealaltă parteeste
aceea că dispozițiile articolului citat se aplică, la cele dintâi, pentru fiecare tranșă a vărsămintelor, pe când pentrucele din urmă, se aplică pent
ru neexecutarea prestației unice.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 103-105, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(2)
Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt admise la toateformele
de societate și sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivăcătre societate a bunurilor aflate în stare de ut
ilizare.Aporturile
în
natură
(1)
–
Sebastian
BoduPe
lângă aporturile în numerar, obligatorii la constituirea societății, indiferent de forma juridică, contribuția socială poateconsta
și în bunuri denumite, în dreptul societar, aporturi în natură. Aporturile în natură nu sunt însă admise la societățilepe
acțiuni care desfășoară activități în domeniul financiar bancar . „Natura” reprezintă dreptul de proprietate, alt drept realsau
folosință asupra unui bun, transferat în schimbul titlurilor de participare emise de societate. Nimic nu împiedicăsubscriitorul ca,
în schimbul titlurilor subscrise, să efectueze vărsăminte atât în natură cât și în numerar, cu mențiunea că–
cel puțin în cazul acțiunilor – cele emise în schimbul aporturilor în natură să fie diferite de cele emise în schimbulaporturilor
în numerar atunci când regimul lor juridic suportă diferențe cauzate de termenele diferite de amânare a plățiiintegrale sau interzicerea,
la societatea pe acțiuni constituită prin subscripție publică, a vărsămintelor parțiale în natură.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 105, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalAportul
în
mărci
–
Horatiu
SasuPrin intermediul
unei mărci se acaparează – chiar și temporar – situații avantajoase pe piața unor mărfuri, ceea ce permitedeținătorului mărcii să impună
prețuri mai mari decât prețul de producție și valoarea mărfurilor, în cazul mărfurilor produsesau
desfăcute de cel care deține monopolul. Apare astfel posibilitatea ce se creează proprietarului
de marcă”, de a fixa șiimpune
prețul acestor produse și, în anumite cazuri, de a vinde altora dreptul de a aplica marca, ce a dobândit o marenotorietate,
pe produse diferite provenite din întreprinderi diferite (Yolanda Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, EdituraLumina Lex, București, 1996, pag. 27).
Fără
îndoială, marca poate crea de multe ori premisele creșterii potențialului economic al unei societăți noi, dar marilefirme
nu înregistrează valoarea mărcii în bilanțul contabil, datorită caracterului oarecum arbitrar al acesteia. În literaturade marketing se dă și exemplu
l contrar: când Grand Metropolitan a cumpărat marca Heublein, ea a adăugat suma de 880de
milioane de dolari la valoarea activelor sale, această sumă reprezentând valoarea numelui Smirnoff și a celorlaltenume
de marcă (Philip Kotler, Managementul marketingului. Analiză, planificare, implementare, control, Editura Teora,1997, pag. 560).
Aportul
în mărci este admis la societățile române, singurul aspect de discutat fiind valoarea mărcii – sens în care enecesară o evaluare, așa cum reie
se limpede din alineatul pe care îl adnotăm.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
42/201
Aportul
în
desene
sau
modele
–
Horatiu
SasuDesenul
sau modelul protejat prin Legea 129/1992 reprezentând aport în natură la constituirea capitalului social al uneisocietăți
devine proprietatea acesteia cu toate consecințele care decurg (Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale,Editura
Global Lex, 2001, pag. 656). Actul juridic al subscrierii aportului de către asociat este un act de dispoziție, cuefecte
asupra transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului de la asociat la societatea. Ulterior acestei dispoziții,care a schimbat regimul juridic al b
unului, asociatul nu mai poate dispune asupra lui (Curtea Supremă de Justiție, s. com.,decizia
nr. 11/18.01.1994, în Buletinul Jurisprudenței pe 1994, Editura Proema, Baia Mare, 1995, pag. 204- 206), cu osingură
excepție, valabilă pentru toate tipurile de cesiune a drepturilor de proprietate intelectuală, excepție pe care odiscutăm
în comentariile de la art. 65 alin. (1) din Legea 31/1990, comentarii referitoare la modalitățile de transfer aldreptului de proprieta
te prin constituirea aportului la capitalul social.Aportul
în
brevete
de
invenție
–
Horatiu
SasuFoarte
adesea, aportul în societate constă într-un brevet de invenție asupra căruia titularul transmite societății fieproprietatea,
fie numai folosința. Cel care constituie un astfel de aport în societate este ținut, după caz, de aceeașiobligație
de garanție ca și cedentul într-un contract de cesiune sau licență (Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creațieiintelectuale, ediția a II-a, Ed
itura Lumina Lex, București, 1997, pag. 174).Într-o
opinie relativ recentă, dacă aportul constă în bunuri incorporale care au o valoare economică, cum sunt brevetelede
invenție, societatea va fi aceea care se va bucura de beneficiul exploatării invenției brevetate sau mărcii de fabrică(Romul
Petru Vonica, Dreptul societăților comerciale, Editura Lumina Lex, București, 2000, pag. 51-52). Prin analogie,aportul
uneia sau mai multor invenții la capitalul social al unei societăți este permis – lucru care reiese din comentariileaferente
acestui alineat; opinia citată întărește ideea permisibilității, chiar dacă asupra formei (cesiunea totală) reproducedoar
regula, nu și exepția pe care o discutăm în comentariile de la art. 65 alin. (1) din Legea 31/1990, comentariireferitoare la modalitățile d
e transfer al dreptului de proprietate prin constituirea aportului la capitalul social.Formalitățile
necesare
–
Horatiu
SasuAportul unui brevet sau licențe de brevet,
a unei mărci sau indicații geografice trebuie constatat printr-un înscris și să facăobiectul
unei cereri de inscripționare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. În schimb pentru aportul de desene saumodele
nu este necesară vreo formalitate particulară (Romul Petru Vonica, Dreptul societăților comerciale, EdituraLumina Lex, București, 2000, pag. 55).
Aporturile
în
drepturi
de
autor
–
Horatiu
SasuO
problemă se poate ridica în cadrul dreptului de autor în situația confundării a două drepturi – dreptul de autor asupracreației
intelectuale, a conținutului de idei și dreptul de proprietate personală asupra lucrului corporal în care s-aconcretizat
creația autorului – care sunt drepturi deosebite cu regim juridic diferit (Stanciu Cărpenaru, Drept civil.Drepturile de creație
intelectuală, București, 1971, pag. 25).Distincția
dintre cele două drepturi la care ne-am referit este, deopotrivă, valabilă și în cazul operelor plastice undeconținutul
de idei apare inseparabil legat de bunul corporal în care se obiectivează. Spre exemplu, o pictură, o sculpturăetc.
În acest caz, din punct de vedere juridic, opera constituie obiectul dreptului de autor, sub aspectul ei de operă decreație, și obiectul
dreptului de proprietate personală, sub aspectul ei de lucru corporal în care s-a concretizat opera (a sevedea,
pentru dezvoltări care și-au ăstrat nealterată actualitatea, Aurelian Ionașcu, Nicolae Comșa, Mircea Mureșan,Dreptul de autor, București, Ed
itura Academiei, 1969, pag. 76).Această
distincție este foarte importantă în ceea ce privește dreptul de divulgare, așa cum ne demonstrează o decizie aTribunalului
Municipiului București, Colegiul III civil, în care se arată:
Când autorul unei opere de sculptură a donatamicului
său originalul statuii create, fasonate și retușate de dânsul, prin aceasta a transmis numai dreptul de proprietatecu
privire la original, adică la obiectul material în care s-a concretizat opera, dar nu și dreptul de a valorifica aceastăTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
43/201
operă prin reproducere, multiplicare sau difuzare câtă vreme este necontestat că între donator și donatar nu s-a convenitastfel”(Decizia n
r. 936 din 26 iunie 1968, în Revista Română de Drept nr. 6/1969, pag. 174). Așa
fiind, atunci când un asociat sau acționar își constituie aportul la capitalul social prin cesionarea unei opere, vacesiona în mod expres atât dreptul mora
l de divulgare, cât și drepturile patrimoniale de autor, în favoarea societății.Concluzie
privind
aporturile
în
dreptu
ri
de
proprietate
intelectuală
–
Horatiu
SasuEste
limpede că drepturile de proprietate intelectuală și industrială pot constitui aport la capitalul social al unei societățiatât
din partea antreprenorilor români cât și a investitorilor străini (Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale, EdituraGlobal Lex, București, 2001, pag. 656). La fe
l se poate pune problema, în sensul amisibilității ca aport a unei topografii decircuit semiconductor sau a
unei indicații geografice (supusă totuși unor condiții de utilizare).Cele
pe care le-am arătat în comentariile anterioare reprezintă aspecte de interes în practica societăților, care deschidalternative
mai elegante de constituire a aportului decât simpla și omniprezenta depunere de numerar. Sunt aspecte pecare
fondatorii unei societăți le pot lua în considerare, conform opțiunilor pe care le iau pornind de la prevederile legalermai mult sau mai puțin permisive.
Corelații
legislative
–
Horatiu
SasuCele arătate mai sus cu
privire la aporturile în drepturi de proprietate intelectuală se completează cu comentariile aferenteart.
65 alin. (1) referitoare la modalitățile de transfer al dreptului de proprietate prin constituirea aportului la capitalulsocial.
Aspecte
de
drept
internațional
privat
–
Sebastian
BoduDin
punct de vedere al dreptului internațional privat român, un conflict între legea persoanei juridice beneficiară aaportului
(lex societatis) și legea statului pe al cărui teritoriu se află bunul (lex rei sitae) poate apărea în cazul bunurilorimobile
. Dacă lex societatis reglementează transferul dreptului de proprietate asupra aportului, această lege va guvernași
subscripția acțiunilor emise în schimbul bunului aportat, deci și transferul dreptului de proprietate, inclusiv în ceea ceprivește
modalitatea de evaluare a aportului în scopul evitării supra evaluării deoarece problema privește capitalul socialal societății
. În ceea ce privește modalitatea transferului (forma pe care trebuie să o îmbrace acordul de voința al părților,publicitatea), vor fi aplicabile disp
ozițiile lex rei sitae. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 115, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalUtilitatea
bunurilor.
V
ărsământul
parțial
–
Sebastian
BoduBunurile
aduse ca aport trebuie să predate efectiv societății și să fie în stare de utilizare, conform art. 16 alin. (2) tezafinală
din Legea societăților, la care art. 1896 alin. (1) C. civ. adaugă și faptul că „trebuie să fie în stare de funcționare,conform
destinației”. Din aceste prevederi rezultă că bunul trebuie să fie util societății, ca orice aport social. Prin stare deutilizare/funcționare
se înțeleg mai multe lucruri. În primul rând bunul trebuie să fie funcțional din punct de vedere fizic,tehnic,
conform destinației sale stabilite de producător sau constructor. În al doilea rând bunul trebuie să fie folositorsocietății
(și nu în general, sau altcuiva precum unui asociat) astfel că acesta să fie utilizat efectiv de societate pentrurealizarea activității. Cu excepția situațiilor de evidentă degradare fizică, când expertiza poate
stabili inutilitatea bunului, înrestul
situațiilor utilitatea reprezintă o chestiune de apreciere internă societară, eventualele litigii urmând a fi soluționatede către instanța de judecată, prin cere
rea de anulare a hotărârii adunării generale care a aprobat aportul unui bun inutil.La
societățile de capitaluri, cu excepția celor constituite prin subscripție publică, aporturile în natură pot face obiectul unuivărsământ
parțial, conform art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea societăților; la societățile de persoane aportul parțial, indiferentde forma
lui, este interzis expres de art. 91 din aceeași lege. Acțiunile emise în schimbul aporturilor – deci inclusiv cele înnatură
– trebuie plătite în proporție de 30% la momentul constituirii, iar diferența de 70% în termen de doi ani de la dataconstituirii
societății, respectiv în termen de trei ani, la majorarea capitalului social, conform art. 220 alin. (2) din Legeasocietăților
(deși Normele registrului comerțului au omis reglementarea vărsământului parțial al aporturilor în natură,Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
44/201
aceasta există prin prisma legii ). Aporturile în bunuri pot fi și ele, prin natura lor, susceptibile de vărsământ parțial,precum
în următoarele exemple: (i) când acționarul s a obligat la a transmite pe calea aportului, corelativ unei singuresubscripții,
mai multe bunuri corporale, generic determinate sau individual determinate. În acest caz, el va fi obligat săpredea
la momentul subscripției un număr de bunuri a căror valoare însumată reprezintă minim 30% din valoarea tuturorbunurilor
și (ii) când acționarul s a obligat să transmită pe calea aportului, corelativ unei singure subscripții, un singur buncorporal,
însă pe piese/bucăți/subansamble (de exemplu, în cazul unor echipamente sau instalații care împreunăformează un ansamblu funcțional ). ?
i în acest caz el va fi obligat să predea la momentul subscripției un număr de piese acăror
valoare însumată reprezintă minim 30% din valoarea totală a echipamentului sau instalației. De asemenea, pieseledeja
predate trebuie să fie și ele utile societății, adică să poată să funcționeze separat de restul subansamblelorreprezentând diferența
de până la 100%, adăugarea acestora din urmă făcând doar să crească, de exemplu, capacitateade
producție a ansamblului. Nu este însă posibilă amânarea întregului vărsământ până la o dată ulterioară subscripției(de
exemplu, până la obținerea, de către acționar, a titlului de proprietate asupra unui bun), dispozițiile legii în ceea ceprivește
obligativitatea vărsământului minim parțial fiind imperative. Prin posibilitatea predării în etape a bunurilor ce facobiectul
aportului în natură, în condițiile în care vărsământul este valabil doar prin remiterea bunurilor aportate, legiuitorula
acceptat implicit aportul unor bunuri viitoare, fiind exagerat a interpreta că, odată subscrise acțiunile emise în schimbulaporturilor
în natură afectate de vărsământ succesiv, acționarul trebuie să fie proprietarul întregului ansamblu de bunurice
fac obiectul aportului, dintre care predă societății doar o parte. Restul de bunuri nepredate societății la momentulsubscripției
pot fi, așadar, bunuri viitoare în sensul că, la acest moment, fie nu există, fie există dar nu sunt încăproprietatea
subscriitorului . În toate cazurile, nu trebuie confundat vărsământul parțial cu aportul parțial. Cel dintâi sereferă
la predarea bunului în tranșe, pe părți/bucăți/subansamble, pe când al doilea presupune aportarea unei coteideale, nu a drept
ului exclusiv de proprietate.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 107-108, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Diferite
forme
de
aport
în
natură
–
Sebastian
BoduPe
lângă aportul unui drept de proprietate exclusiv și liber de sarcini asupra unui bun corporal, aportul în natură poateîmbrăca
diferite forme precum aportul mixt , aportul unei cote părți , aportul bunurilor soților , aportul titlurilor departicipare
, aportul bunurilor grevate de sarcini și aportul unui alt drept decât cel exclusiv de proprietate . Deși pot fiaduse
în societate pe calea aportului social, dreptul de folosință precum locațiunea nu prezintă caracterele aportului înnatură, ci a
celui în creanțe , iar cota parte dintr un drept de proprietate are o natură mixtă. Aportul în natură poate constaîn
bunuri mobile și imobile, corporale sau incorporale precum titluri de participare sau drepturi de proprietate intelectuală(brevete,
licențe, know how, mărci, drepturi de autor etc.) . Aportatorul unor drepturi de proprietate intelectuală varăspunde
pentru realitatea și validitatea brevetului, mărcii etc. însă nu garantează și calitatea bunurilor sau serviciilorrealizate prin folosirea lor .
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 108-109, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Aporturile
în
natură
(2)
–
Sebastian
BoduCel
care aportează trebuie să fie titularul dreptului , astfel că prin aport să transmită exact ceea ce stăpânește întrucâtnoul
titular al dreptului aportat va fi societatea. Totuși, această calitate trebuie întrunită la data când vărsământul trebuierealizat,
atâta timp cât obligația nu este intuitu personae. Aportarea unui drept aparținând unei alte persoane nu esteposibilă
atunci când îmbracă forma convenției de porte fort (promisiunea faptei altuia) deoarece, conform art. 16 alin. (2)din
Legea societăților, bunul reprezentând aportul trebuie predat efectiv societății. Predarea materială se face, ca și lavânzare,
doar în cazul bunurilor mobile . Bunurile ce fac obiectul aportului trebuie să fie în circuitul civil iar aportarea unuibun
proprietate publică nu este posibilă decât după o preschimbare a regimul juridic prin trecerea lui în proprietateaprivată
a statului, conform legii. Dovada dreptului de proprietate asupra bunului ce se vrea a se transmite pe caleaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
45/201
aportului se face în funcție de modul de dobândire, respectiv facturi, contracte, hotărâri judecătorești, certificate demoștenitor
însoțite de titlul autorului etc.; pentru imobile se va prezenta și extrasul de carte funciară , în lipsa acestordovezi
Oficiul registrului comerțului fiind îndreptățit să refuze înregistrarea . Bunurile pot fi individual determinate saugeneric determinate;
în primul caz proprietatea se va transfera de drept pe când, în cazul din urmă, după individualizareaprin cântărire, măsurare,
numărare .Pentru
a stabili realitatea aporturilor sub aspect valoric, bunurile se evaluează, fie de către asociați, precum la societățilecu
răspundere limitată pluripersonale, fie de către un expert autorizat, precum la societățile unipersonale și la cele peacțiuni (inclusiv cele constituite prin subscripție publică), conform art. 38, respectiv art. 13 alin. (3) din Legea
societăților șiart.
73 alin. (1) lit. c) din Normele registrului comerțului. Evaluarea ține cont de valoarea bunului de la data aportului, înschimbul căruia
se emit titluri de participare, astfel că o modificare ulterioară a prețului pieței pentru bunuri de același gennu
mai influențează cu nimic raportul juridic al subscripției ci doar situația patrimonială a societății care poate sau trebuie,după
caz, să procedeze la reevaluarea anumitor active, indiferent de calea pe care au intrat în patrimoniul său. Expertulautorizat
se numește din oficiu de către Oficiul registrului comerțului (ținând cont însă și de propunerile făcute desocietate,
în condițiile art. 331 alin. (1) C. proc. civ.), iar raportul de expertiză se remite spre aprobare fondatorilor, prinderogare
de la dispozițiile art. 336 alin. (1) C. proc. civ. . Dacă aceștia aprobă raportul, îl vor depune la Oficiul registruluicomerțului,
în aceeași procedură precum depunerea celorlalte acte și avize, conform Normelor registrului comerțului.Costurile expertizei vor fi suportate de solicitantul înmatriculării (societatea putând apoi prelua costurile în baza art.
53 dinLegea societăților).
Dacă fondatorii nu aprobă raportul, reprezentantul societății poate cere Oficiului registrului comerțului,în
baza art. 338 C. proc. civ., dispunerea efectuării unei noi expertize, motivând cererea. Reprezentantul societății poatesolicita recuzarea
expertului, în baza art. 332 C. proc. civ., precum și numirea unui expert parte, conform art. 330 alin. (5)C. proc. civ . Conform aceluiași art. 38 din
Legea societăților, evaluarea trebuie să cuprindă nu doar aporturile în natura ciși
avantajele rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau la tranzacții conducând laacordarea autorizației, precu
m și operațiuni încheiate de către fondatori pe seama societății ce se constituie. Rolul
expertizei este acela de a preveni supraevaluări ale bunurilor aduse ca aport cu consecința subscrierii unui numărmai mare de titluri , fap
t ce i ar prejudicia atât pe ceilalți asociați, cât și pe asociații viitori și terții creditori ce se vor încredeîn
valoarea aportului înscrisă în actul constitutiv sau în bilanțul contabil . Evaluarea operațiunilor încheiate pe seamasocietății
ce se constituie poate să prevină și ea, de exemplu, o încercare a fondatorilor de a eluda procedura evaluăriiaporturilor în natură, cumpărând un bun
(de exemplu un imobil destinat stabilirii sediului social ) pe seama societății ce seconstituie și care, după înmatr
iculare, preia cheltuiala rambursând o fondatorului.Motivul pentru care la socie
tățile pe acțiuni evaluarea se face prin expertiză este neîncrederea celorlalți acționari, care potfi mulți și necunoscuți unul pentru celălalt. Având în
vedere caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată,această
neîncredere nu există, iar eventualul risc este compensat de reducerea, prin autoevaluare, a costurilor deînființare.
Atunci când societatea cu răspundere limitată are un singur asociat, autoevaluarea ar fi o situație evidentă deconflict de interese, de aceea expert
iza este obligatorie.Dacă, în ce privește bunurile corporale, evaluarea este mai
facilă, în cazul celor incorporale este mult mai dificilă. Desigurcă
cea mai simplă soluție pentru a se evita dificultățile de evaluare a unor aporturi, mai ales cele constând în drepturi deproprietate
intelectuală sau fond de comerț ar fi renunțarea la conceptul de capital social și, implicit, la cel de valoarenominală
din cauza lipsei lor de actualitate și eficientă . În aceste condiții, evaluarea ar urma să fie o problemă deacceptare
internă a asociaților, instanța urmând să intervină doar în cazul unor litigii între aceștia privind operațiunea deevaluare.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 106 – 107, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(3)
Aporturile în creanțe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la societățile pe acțiunicare
se constituie prin subscripție publică și nici la societățile în comandită pe acțiuni și societățile curăspundere limitată. Aporturile în
creanțe sunt liberate, potrivit art. 84 . Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
46/201
Valoarea
creanței
aportate
–
Sebastian
BoduAportul
creanței se poate face cel mult la valoarea sa nominală dar utilitatea aportului credem că obligă părțile lastabilirea
unei valori mai mici, adică a unui discont (aceasta fiind regula în practica cesiunilor de creanță, diferența dintrevaloarea
nominală și valoarea cesiunii fiind câștigul cesionarului care, altfel, nu ar avea nici un interes economic în aprelua
creanța). O valoare mai mare ar reprezenta, desigur, o supra evaluare nepermisă. De asemenea, subscripția sepoate
realiza cu prima de emisiune, dispozițiile art. 220 alin. (3) din Legea societăților rămânând aplicabile, ceea ceînseamnă
că valoarea parții încasate la momentul înmatriculării societății din creanța cedată trebuie să acopere inclusivprima
respectivă. Aportul creanței se poate face cel mult la valoarea sa nominală dar utilitatea aportului credem că obligăpărțile
la stabilirea unei valori mai mici, adică a unui discont (aceasta fiind regula în practica cesiunilor de creanță,diferența
dintre valoarea nominală și valoarea cesiunii fiind câștigul cesionarului care, altfel, nu ar avea nici un intereseconomic
în a prelua creanța). O valoare mai mare ar reprezenta, desigur, o supra evaluare nepermisă. De asemenea,subscripția se
poate realiza cu prima de emisiune, dispozițiile art. 220 alin. (3) din Legea societăților rămânând aplicabile,ceea
ce înseamnă că valoarea parții încasate la momentul înmatriculării societății din creanța cedată trebuie să acopereinclusiv prima respectivă.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 117, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalVărsământul
minim
–
Sebastian
BoduTransmiterea
unei creanțe pe calea aportului trebuie să fie însoțită de remiterea, către societate, a titlului constatator și aeventualelor
garanții care o însoțesc, conform art. 1574 C. civ., pentru a fi depuse la Oficiului registrului comerțului(conform
art. 73 alin. (1) lit. b) teza finală din Normele registrului comerțului) . Opozabilitatea transmiterii față de debitorulcedat
se face în condițiile cesiunii de creanță reglementate la art. 1578 C. civ. Dacă cesiunea are ca obiect ouniversalitate
de creanțe, actuale sau viitoare, opozabilitatea față de terți se face prin înscrierea cesiunii în AEGRM,conform
art. 1579 C. civ., articolul precizând în continuare că publicitatea se poate substitui modalităților de realizare aopozabilității față
de debitorul cedat. În ceea ce privește publicitatea prin Registrul Comerțului, aceasta din urmă are rolulexclusiv
de informare generală a terților cu privire la constituirea societății, nu cu privire la cedarea unei creanțe, așadarnu
asigură opozabilitatea cesiunii nici față de debitorul cedat și nici față de terți. Vărsământul aportului constând într ocreanță
se consideră realizat nu la transmiterea ci la realizarea ei, adică atunci când societatea, în noua sa calitate decreditor
al terțului cedat, își valorifică respectiva creanță în integralitate (art. 1897 alin. (1) C. civ. și art. 84 alin. (1)raportat
la art. 16 alin. (3) teza finală din Legea societăților). Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9 alin. (2) cucele
ale art. 16 alin. (3) raportate la art. 84 din Legea societăților rezultă că, la momentul cererii de înmatriculare,societatea
trebuie să prezinte Registrului Comerțului, pe lângă titlul de creanță, și dovada încasării a cel puțin 30% dinvaloarea
ei, în condițiile art. 73 alin. (1) lit. b) teza I a din Normele registrului comerțului (în speță, similar aporturilor înnumerar
). Restul de 70% trebuie plătit societății de către debitorul cedat în termen de maxim 2 ani de la dataînmatriculării,
sub sancțiunea aplicării dispozițiilor pentru nerealizarea vărsămintelor. În opinia noastră nu se poateaccepta
ideea ca creanțele să nu fie însoțite de vărsământ parțial minim întrucât s ar face o discriminare între diferiteletipuri
de aporturi, pe de o parte și, pe de altă parte, s ar încălca principiul imperativ al existenței, la momentul subscrierii,a minimului de vărsământ pe
ntru fiecare acțiune. Creanța aportată poate să conțină două sau mai mu
lte plăți parțiale (de exemplu, la intervale regulate și/sau conform unuiscadențar)
însă prima dintre ele, simultană aportului, trebuie să fie de minim 30% din valoarea ei, ceea ce presupune cascadența
să coincidă relativ cu data aportării creanței. Aceasta înseamnă că creanța aportată trebuie să fie exigibila celpuțin
parțial , astfel încât societatea să poată încasa minim 30% din ea la momentul subscripției. Atunci când creanța nueste
deja scadentă nici măcar în parte, încasarea minimului de 30% ar trebui realizat printr o plată anticipată din parteadebitorului
cedat sau chiar din partea acționarului cedent, având în vedere că acesta răspunde pentru încasare . Atuncicând
creanța este exigibilă în totalitate, societatea o va putea încasa chiar integral la data subscripției. Totuși, având învedere ca
ea ar fi putut fi la fel de bine încasată chiar de către cedent și apoi aportată ca sub forma de numerar, ar trebuiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
47/201
ca creanța să fi fost aportată la un discont, în caz contrar putând deduce că debitorul cedat este rău platnic, că creditoruleste inactiv, sau că creanța este dub
ioasă .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 116-117, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Regimul
juridic
al
aporturilor
în
creanțe
–
Sebastian
BoduAporturile
în creanțe au regimul juridic al aporturilor în natură. Aceasta înseamnă că termenul de completare avărsămintelor
parțiale este cel prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea societăților, în speță doi ani de la dataînmatriculării
. Totuși, sancțiunile prevăzute la art. 84 alin. (2) din aceeași lege sunt identice cu cele prevăzute de art. 65alin.
(2) referitoare la neplata aporturilor în numerar, ceea ce ne face să observăm că regimul creanțelor este maiapropiat
de cel al numerarului, în materie de aport , fără însă a l putea substitui. Chiar și în ceea ce privește termenul deplată
a acțiunilor, considerăm că societatea are nevoie de suma rezultată din încasarea unei creanțe aduse ca aport înaceeași
măsură în care are nevoie de suma de bani datorată de asociat cu titlu de aport în numerar. Desigur că, fiind înfața
unei dispoziții exprese, vom considera termenul de doi ani ca fiind cel aplicabil. O alta deosebire între creanțele șibunurile
aportate o constituie inexistența obligației de evaluare a celor dintâi . Conform art. 73 alin. (1) lit. b) din Normeleregistrului
comerțului, oficiul solicită doar dovada titlului, pe când bunurile corporale trebuie evaluate. Asimilareacreanțelor
de către legiuitorul societar cu bunurile corporale ar fi putut duce la concluzia ca aportul celor dintâi ar trebuisupus
evaluării însă credem că inexistența obligației de evaluare se datorează greutății stabilirii prin expertiză a unei altevalori
decât cea agreată de pârți, ținute doar să nu depășească valoarea nominală a creanței. Teoretic, având în vedereutilitatea
unui discont s ar pune problema calculării lui, dar evaluarea ar conține un ridicat nivel de subiectivism, ceea cear face ca raportul să reprezinte doa
r un cost suplimentar.Comparând
aporturile incorporale (în creanțe) cu cele corporale (în natură) opinăm că, în final, societatea s ar puteafolosi
de ambele forme de aport în orice situație , însă datorita interdicției cvasi generale formulată expres de Legeasocietăților față
de primele, din cauza nesiguranței lor, nu putem accepta o interpretare extensivă față de situația permisăîn mod excepțional, în speță constitu
irea simultană a societății pe acțiuni la (art. 16 alin. (2) coroborat cu art. 91).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 117-118, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Aporturile
în
creanțe
–
Sebastian
BoduAcest
tip de aporturi, considerând aportul în accepțiunea sa de obligație, nu este decât o aplicație particulară a cesiuniide
creanța din dreptul comun (art. 1566 și urm. C. civ.) . În speță, subscriitorul, în calitate de cedent, cedează societății,în
calitate de cesionar, creanța primului asupra unei alte persoane decât societatea (debitor cedat), în considerareatitlurilor
subscrise. Cesiunea trebuie să fie făcută opozabilă societății în condițiile art. 1578 C. civ. Dacă creanța constă întitluri de valoare nom
inative trebuie respectate regulile privind andosarea. Creanța poate fi garantată sau negarantată .Aporturile
în creanțe nu sunt admise la toate formele societare, fiind interzise la societățile pe acțiuni constituite prinsubscripție
publică, la societățile în comandită pe acțiuni și la societățile cu răspundere limitată. Conform art. 91 dinaceeași
lege, societatea în nume colectiv, societatea simplă și societatea cu răspundere limitata sunt obligate să verseintegral
capitalul subscris, situație incompatibila cu aportul unei creanțe care presupune o scadență la care are locrealizarea
creanței și, deci, vărsământul . Din coroborarea acestor articole (cel de al doilea fiind introdus ulterior, prinLegea
nr. 441/2006), rezultă deci că singura forma societară unde aporturile în creanțe sunt permise este societatea peacțiuni,
exclusiv la momentul constituiri (nu și la majorarea capitalului social, conform art. 215 alin. (2) din Legeasocietăților) prin subscriere integr
ală simultană.În
concluzie, dispozițiile art. 84 din Legea societăților referitoare la aporturile în creanțe, deși sunt prevăzute în capitoluldedicat
societăților în nume colectiv, nu (mai) sunt nici măcar de generală aplicabilitate pentru acele societăți și, cu atâtmai
puțin pentru alte forme societare, ci rămân incidente doar societății pe acțiuni, la momentul constituirii sale prinsubscripție
simultană și integrală a capitalului . Motivul limitării utilizării aporturilor în creanțe este acela al caracterului lorTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
48/201
incert. Considerând titlurile de credit ca fiind asimilabile, din punct de vedere societar, cu numerarul (cu condiția, în cazulcambiei
și biletului la ordin să fi fost trase cu titlu de plata și nu de garanție iar data scadenței să coincidă relativ cu datasubscripției), putem vedea
mai ușor deosebirea dintre aceste instrumente și creanțele obișnuite.Creanța
constând în contravaloarea (prețul) folosinței unui bun, mobil sau imobil, conform unui contract de locațiune,poate
forma obiectul unui aport social în condițiile dreptului societar . În acest caz creanța constă în chiria, respectivarenda
periodică născută în baza unui contract de închiriere, respectiv arendare, mai precis chiriile sau arendeleulterioare aportului
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 115-116, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(4)
Prestațiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului social.(5)
Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați se pot obliga la prestații în muncă cu titlude
aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbulacestui
aport, asociații au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la împărțirea beneficiilor și aactivului socia
l, rămânând, totodată, obligați să participe la pierderi.Aporturile
în
industrie
–
Sebastian
BoduAportul
în industrie reprezintă contribuția la care se obligă un asociat față de societate și constă în munca , serviciul saupriceperea
și informația (energia, în general) pe care o pune la dispoziția societății, în beneficiul acesteia. Legeasocietăților
folosește denumirea de „prestații în muncă și servicii” (art. 16 alin. (4)). Aportul trebuie să constea în faptele,serviciile,
etc. personale ale asociatului , aportul fiind intuitu personae. În acest caz obligația asociatului este una de aface,
spre deosebire de aportul în natura unde obligația este de a da . Aporturile în industrie sunt netransmisibile. Elesunt
permise în mod direct doar la societățile de persoane, respectiv cele în nume colectiv și în comandită (din parteaasociaților comanditați),
unde factorul reprezentat prin activitatea personală este mai pronunțat , nefiind admise (direct) lasocietățile
cu răspundere limitată și la cele pe acțiuni, însă ele există indirect, prin avantajele de care beneficiază anumițiasociați.
Când avantajul este statutar, îmbracă forma cotei de fondator; când este extra statutar, îmbracă forma derogăriide la regula distribuirii proporțio
nale a profitului .Din
cauza că nu pot fi nici evaluate de către terți și nici vărsate, valoarea contribuțiilor în industrie nu se poate regăsi înpasivul
bilanțului cum nici activitatea efectivă nu se poate regăsi printre active. Aceasta nu înseamnă că aportul înindustrie
nu are valoare, ci din contră, poate chiar depăși valoarea oricărui alt aport material , doar că nu poate fi evaluatcontabil,
evaluarea lui ținând exclusiv de resorturile interne ale asociaților. Aportul în industrie, atât ca sursă cât și caresursă,
pur și simplu nu există față de creditorii sociali, aceștia neputându l urmări . Astfel, conform art. 16 alin. (4) dinLegea
societăților, aporturile în industrie nu sunt luate în calculul – juridic sau contabil – la capitalul social (nici laconstituire,
nici la majorare) și nu îndeplinesc funcțiile acestuia de stabilire a structurii acționariatului și de garanțieindirectă a
creditorilor sub forma gajului societar . Așadar termenul de „aport” – stricto sensu, de înțeles în cazul societățiisimple,
este un pic forțat în cazul societății comerciale pentru că, deși reprezintă o contribuție la realizarea activitățiisocietății
, nu se face prin aducerea spre folosință a unui activ ci prin punerea la dispoziție, în beneficiul societății, amuncii, serviciului, priceperii, informațiilor sau influ
enței asociatului. În
concluzie, la societatea comercială chiar și de persoane, pentru a putea dobândi titluri de participare care să îi confereprestatorului
calitatea de asociat, acesta trebuie să mai aducă în societate și un minim de aport material constând înnumerar,
natură sau creanțe , urmând ca „aportul” în industrie doar să completeze banii, bunul sau creanța. Dintre toateaceste
feluri de aporturi, cele în numerar sunt obligatorii, conform art. 16 alin. (1) din Legea societăților . Ulterioraporturilor,
participarea statutară la beneficii se face evaluându l și pe cel în industrie. Dacă evaluarea prestației semenționează în
actul constitutiv (deși art. 7 din Legea societăților nu cere asta) este pentru ca leg ătura dintre participareala
beneficii în schimbul industriei să fie direct legată de valoarea acestei industrii, precum și pentru ca, pe baza evaluării,asociatul
în cauză să beneficieze de drepturi societare, patrimoniale și nepatrimoniale, deci inclusiv drepturi de vot (art.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
49/201
1894 alin. (3) C. civ.). Deși sunt beneficiari de drepturi societare suplimentare, acest lucru se face printr o convențieinternă,
statutară, derogatorie de la regulile proporționalității exercițiului drepturilor societare cu numărul de titluri departicipare.
Asociații prestatori ai aporturilor în industrie nu primesc în schimbul industriei titluri de participare pentrusimplul
motiv că titlurile reprezintă fracțiuni ale capitalului social, unde industria nu se regăsește, în sensul art. 16 dinLegea societăților.
Drepturile
asociaților aducători ai aportului în industrie sunt diferite de cotele de fondator, deși se aseamănă cu acesteaîntrucât
și într un caz și în celălalt reprezintă creanțe asupra societății. Dar, (i) pe când drepturile industriale sunt drepturisocietare,
cotele de fondator sunt simple creanțe; (ii) drepturile industriale nu sunt evidențiate în cuprinsul acțiunilor(materializate),
pe când cotele de fondator sunt; (iii) drepturile industriale sunt perpetue (condiționate, desigur, decontinuitatea
aportului), în timp ce cotele de fondator sunt limitate în timp; (iv) drepturile industriale sunt exercitateproporțional
cu aportul în industrie, în timp ce cotele de fondator reprezintă un procent fix; (v) drepturile industriale nusunt
cesionabile, în timp ce cotele de fondator sunt, și (vi) drepturile industriale se raportează la capitalul social în oricemoment,
pe când cotele de fondator se raportează la profitul aferent exclusiv capitalului social inițial. Având în vedereaceastă ultimă caracteristică, precum și ca urmare a faptului că, deși
nu sunt construite pe titluri de participare, sunt totușidrepturi
societare, în caz de majorare a capitalului social din surse interne titlurile de participare nou emise se distribuieasociaților
proporțional cu participarea la capitalul social, ținându se cont și de aporturile în industrie , întrucât o astfel dedistribuire se face pe se
ama profitului la care asociații industriali participă și în baza industriei.Aportul
în industrie este datorat în mod continuu, pe toată perioada pe care acesta este asociat și constă într o activitateefectivă,
fizică sau intelectuală derulată conform înțelegerii asociaților, după natura activității. Dacă asociatul prestator nu„varsă”
(nu prestează) industria la care s a obligat cu titlu de aport, el poate fi exclus și obligat la daune interese (art.1899
alin. (3) C. civ.). Credem că societatea comercială poate lua și o măsură „mai blândă”, adică reanalizarea de cătreceilalți
asociați a participării sale statutare la beneficii și pierderi, precum și la decizia societară, mai ales că asociatulculpabil,
pe lângă industria la care s a obligat, a venit și cu aportul material, obligatoriu la societatea comercială (spredeosebire de
societatea simplă din Codul civil), aport material în baza căruia i s au emis titluri de participare. Totuși, dacăaportul
în industrie a fost determinant pentru dobândirea calității de asociat și acesta încetează, excluderea o vedem cafiind
o sancțiune pertinentă. În concluzie, dispozițiile art. 1899 alin. (3) C. civ. cu privire la posibilitatea de excludere (cudaune
interese) a asociatului care nu aduce aportul în industrie credem că nu sunt aplicabile mutadis mutandis la osocietate
comercială, chiar și de persoane fiind, întrucât între aceasta din urma și societatea simplă, fără personalitatejuridică
– pentru care dispozițiile articolului în speță au fost edictate în mod direct – există o diferență specifică:obligativitatea
aporturilor materiale, pe lângă cele în industrie. Așadar excluderea este regula atunci când aportul înindustrie
este unicul aport, în cazul societății simple, pe când în cazul societății comerciale, unde aportul în industrie nupoate
fi decât însoțit de un aport material, excluderea este excepția. Sancțiunea de principiu a încetării industriei este,deci,
la societatea comercială, reconfigurarea participării asociaților la beneficii prin reducerea cotei celui care, deși s aobligat a aduce și menține aportu
l, a încetat a (mai) face asta . Aportul
în industrie nu trebuie confundat cu remunerația primită din partea societății pentru o activitate continuă și cu atâtmai
puțin cu o furnizare contractuală de servicii. Calitatea de angajat, administrator sau furnizor, paralelă cu cea deasociat
nu îl face pe acesta beneficiarul unei participări suplimentare la beneficii deoarece plata serviciilor este ocheltuială
ce nu se face din profitul anual ci din venituri . Calitatea de angajat, administrator sau furnizor presupun uncontract de muncă,
de mandat sau civil.Aportul
în industrie reprezintă contribuția la care se obligă un asociat față de societate și constă în munca , serviciul saupriceperea
și informația (energia, în general) pe care o pune la dispoziția societății, în beneficiul acesteia. Legeasocietăților
folosește denumirea de „prestații în muncă și servicii” (art. 16 alin. (4)). Aportul trebuie să constea în faptele,serviciile,
etc. personale ale asociatului , aportul fiind intuitu personae. În acest caz obligația asociatului este una de aface,
spre deosebire de aportul în natura unde obligația este de a da . Aporturile în industrie sunt netransmisibile. Elesunt
permise în mod direct doar la societățile de persoane, respectiv cele în nume colectiv și în comandită (din parteaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
50/201
asociaților comanditați), unde factorul reprezentat prin activitatea personală este mai pronunțat , nefiind admise (direct) lasocietățile
cu răspundere limitată și la cele pe acțiuni, însă ele există indirect, prin avantajele de care beneficiază anumițiasociați.
Când avantajul este statutar, îmbracă forma cotei de fondator; când este extra statutar, îmbracă forma derogăriide la regula distribuirii proporțio
nale a profitului .Din
cauza că nu pot fi nici evaluate de către terți și nici vărsate, valoarea contribuțiilor în industrie nu se poate regăsi înpasivul
bilanțului cum nici activitatea efectivă nu se poate regăsi printre active. Aceasta nu înseamnă că aportul înindustrie
nu are valoare, ci din contră, poate chiar depăși valoarea oricărui alt aport material , doar că nu poate fi evaluatcontabil,
evaluarea lui ținând exclusiv de resorturile interne ale asociaților. Aportul în industrie, atât ca sursă cât și caresursă,
pur și simplu nu există față de creditorii sociali, aceștia neputându l urmări . Astfel, conform art. 16 alin. (4) dinLegea
societăților, aporturile în industrie nu sunt luate în calculul – juridic sau contabil – la capitalul social (nici laconstituire,
nici la majorare) și nu îndeplinesc funcțiile acestuia de stabilire a structurii acționariatului și de garanțieindirectă a
creditorilor sub forma gajului societar . Așadar termenul de „aport” – stricto sensu, de înțeles în cazul societățiisimple,
este un pic forțat în cazul societății comerciale pentru că, deși reprezintă o contribuție la realizarea activitățiisocietății
, nu se face prin aducerea spre folosință a unui activ ci prin punerea la dispoziție, în beneficiul societății, amuncii, serviciului, priceperii, informațiilor sau influ
enței asociatului. În
concluzie, la societatea comercială chiar și de persoane, pentru a putea dobândi titluri de participare care să îi confereprestatorului
calitatea de asociat, acesta trebuie să mai aducă în societate și un minim de aport material constând înnumerar,
natură sau creanțe , urmând ca „aportul” în industrie doar să completeze banii, bunul sau creanța. Dintre toateaceste
feluri de aporturi, cele în numerar sunt obligatorii, conform art. 16 alin. (1) din Legea societăților . Ulterioraporturilor,
participarea statutară la beneficii se face evaluându l și pe cel în industrie. Dacă evaluarea prestației semenționează în
actul constitutiv (deși art. 7 din Legea societăților nu cere asta) este pentru ca leg ătura dintre participareala
beneficii în schimbul industriei să fie direct legată de valoarea acestei industrii, precum și pentru ca, pe baza evaluării,asociatul
în cauză să beneficieze de drepturi societare, patrimoniale și nepatrimoniale, deci inclusiv drepturi de vot (art.1894
alin. (3) C. civ.). Deși sunt beneficiari de drepturi societare suplimentare, acest lucru se face printr o convențieinternă,
statutară, derogatorie de la regulile proporționalității exercițiului drepturilor societare cu numărul de titluri departicipare.
Asociații prestatori ai aporturilor în industrie nu primesc în schimbul industriei titluri de participare pentrusimplul
motiv că titlurile reprezintă fracțiuni ale capitalului social, unde industria nu se regăsește, în sensul art. 16 dinLegea societăților.
Drepturile
asociaților aducători ai aportului în industrie sunt diferite de cotele de fondator, deși se aseamănă cu acesteaîntrucât
și într un caz și în celălalt reprezintă creanțe asupra societății. Dar, (i) pe când drepturile industriale sunt drepturisocietare,
cotele de fondator sunt simple creanțe; (ii) drepturile industriale nu sunt evidențiate în cuprinsul acțiunilor(materializate),
pe când cotele de fondator sunt; (iii) drepturile industriale sunt perpetue (condiționate, desigur, decontinuitatea
aportului), în timp ce cotele de fondator sunt limitate în timp; (iv) drepturile industriale sunt exercitateproporțional
cu aportul în industrie, în timp ce cotele de fondator reprezintă un procent fix; (v) drepturile industriale nusunt
cesionabile, în timp ce cotele de fondator sunt, și (vi) drepturile industriale se raportează la capitalul social în oricemoment,
pe când cotele de fondator se raportează la profitul aferent exclusiv capitalului social inițial. Având în vedereaceastă ultimă caracteristică, precum și ca urmare a faptului că, deși
nu sunt construite pe titluri de participare, sunt totușidrepturi
societare, în caz de majorare a capitalului social din surse interne titlurile de participare nou emise se distribuieasociaților
proporțional cu participarea la capitalul social, ținându se cont și de aporturile în industrie , întrucât o astfel dedistribuire se face pe se
ama profitului la care asociații industriali participă și în baza industriei.Aportul
în industrie este datorat în mod continuu, pe toată perioada pe care acesta este asociat și constă într o activitateefectivă,
fizică sau intelectuală derulată conform înțelegerii asociaților, după natura activității. Dacă asociatul prestator nu„varsă”
(nu prestează) industria la care s a obligat cu titlu de aport, el poate fi exclus și obligat la daune interese (art.1899
alin. (3) C. civ.). Credem că societatea comercială poate lua și o măsură „mai blândă”, adică reanalizarea de cătreceilalți
asociați a participării sale statutare la beneficii și pierderi, precum și la decizia societară, mai ales că asociatulTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
51/201
culpabil, pe lângă industria la care s a obligat, a venit și cu aportul material, obligatoriu la societatea comercială (spredeosebire de
societatea simplă din Codul civil), aport material în baza căruia i s au emis titluri de participare. Totuși, dacăaportul
în industrie a fost determinant pentru dobândirea calității de asociat și acesta încetează, excluderea o vedem cafiind
o sancțiune pertinentă. În concluzie, dispozițiile art. 1899 alin. (3) C. civ. cu privire la posibilitatea de excludere (cudaune
interese) a asociatului care nu aduce aportul în industrie credem că nu sunt aplicabile mutadis mutandis la osocietate
comercială, chiar și de persoane fiind, întrucât între aceasta din urma și societatea simplă, fără personalitatejuridică
– pentru care dispozițiile articolului în speță au fost edictate în mod direct – există o diferență specifică:obligativitatea
aporturilor materiale, pe lângă cele în industrie. Așadar excluderea este regula atunci când aportul înindustrie
este unicul aport, în cazul societății simple, pe când în cazul societății comerciale, unde aportul în industrie nupoate
fi decât însoțit de un aport material, excluderea este excepția. Sancțiunea de principiu a încetării industriei este,deci,
la societatea comercială, reconfigurarea participării asociaților la beneficii prin reducerea cotei celui care, deși s aobligat a aduce și menține aportu
l, a încetat a (mai) face asta . Aportul
în industrie nu trebuie confundat cu remunerația primită din partea societății pentru o activitate continuă și cu atâtmai
puțin cu o furnizare contractuală de servicii. Calitatea de angajat, administrator sau furnizor, paralelă cu cea deasociat
nu îl face pe acesta beneficiarul unei participări suplimentare la beneficii deoarece plata serviciilor este ocheltuială
ce nu se face din profitul anual ci din venituri . Calitatea de angajat, administrator sau furnizor presupun uncontract de muncă,
de mandat sau civil.„Legea societăților comentată și adnotată”, pag.
14-15, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 119-122, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Pus
în aplicare la data de 06/03/2012 prin Procedura de solicitare și emitere, în format electronic, aadeverinței
privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cudestinație de sediu social și a certificatul
ui pentru spațiul cu destinație de sediu social din 10.02.2012Pus
în aplicare la data de 06/03/2012 prin Ordinul nr. 492/2012 pentru aprobarea Procedurii de solicitareși
emitere, în format electronic, a adeverinței privind înregistrarea documentului care atestă dreptul defolosință
asupra spațiului cu destinație de sediu social și a certificatului pentru spațiul cu destinație desediu social
ANEXA Nr. 2*)
___________
*)
Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.Art.
17.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
52/201
ANEXA Nr. 3
ADEVERINȚĂ
privind înregistrarea documentului care atestă dreptul d
e folosință asupra spațiului cu destinație de sediusocial
Documentul
(denumirea documentului) ………………………………… nr. ……………..din data de…………………………,
care atestă dreptul de folosință pentru spațiul cu destinație de sediu social, situat înlocalitat
ea ……………………….., str. …………………………………… nr. ……….., bl. …………, sc. …………, et………….,
ap. …………., județul/sectorul ………………, a fost înregistrat la organul fiscal competent.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
53/201
Conducătorul unității fiscaleNumele și prenumele
……………………….
Semnătura și ștampila unită
ții……………
Șeful administrației finanțelor
publiceNumele și prenumele
……………………….
Semnătura și ștampila unită
ții……………
Prezenta adeverință nu certifică valabilitatea dreptului de folosință pentru spațiul cu destinație de sediusocial, care face obiectul documentului înreg
istrat.Cod M.F.P.14.13.02.40
www.anaf.ro
ANEXA Nr. 4
CERTIFICAT
pentru spațiul cu destinație de sediu soc
ialCa
urmare a Cererii de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cudestinație
de sediu social și de eliberare a certificatului pentru spațiul cu destinație de sediu social nr…………..
… din data de ………….. și a documentelor anexate acesteia, precum și a Adeverinței privindînregistrarea
documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu socialnr.
……………. din data de ……………….., se certifică prin prezentul act că, începând cu data intrării învigoare
a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combatereaevaziunii
fiscale, cu modificările ulterioare, pentru imobilul situat în: localitatea …………………, str………………………… nr. …., bl. …., ap. …., et. ….,
județul/sectorul ……………………..[
] nu a fost înregistrat un alt document care atestă cedarea dreptului de folosință a acestui spațiu cudestinație de sediu social;
[ ]
a fost înregistrat un număr de ……… alte documente care atestă cedarea dreptului de folosință a acestuiimobil cu destinație
de sediu social.S-a eliberat prezentul certificat pentru:
[ ] înmatricularea unei societăți comerciale;
[ ] schimbarea sediului social al societății comerci
ale:Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
54/201
Cod M.F.P.14.13.21.40www.anaf.ro
(1)
La autentificarea actului constitutiv în cazurile prevăzute la art. 5 sau, după caz, la darea de dată certă aacestuia
se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerțului privind disponibilitatea șirezervarea
firmei și declarația pe propria răspundere privind deținerea calității de asociat unic într-o singurăsocietate cu răspundere limitată.
Firma
și
emblema
–
Sebastian
BoduFirma unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele
a cel puțin unuia dintre asociați, cu mențiunea „societateîn
nume colectiv”, scrisă în întregime (art. 32 din Legea registrului comerțului). Firma unei societăți în comandită simplătrebuie
să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați, cu mențiunea „societate în comandită”, scrisă înîntregime
(art. 33 din Legea registrului comerțului). Dacă numele unei persoane străine de societate (deci neasociat)figurează,
cu consimțământul său, în firma unei societăți în nume colectiv ori în comandită simplă, aceasta devinerăspunzătoare
nelimitat și solidar de toate obligațiile societății . Aceeași regulă este aplicabilă și comanditarului al căruinume
figurează în firma unei societăți în comandită (art. 34 din Legea registrului comerțului). Firma unei societăți peacțiuni sau
în comandită pe acțiuni se compune dintr o denumire proprie, de natură a o deosebi de firmă altor societăți, șiva
fi însoțită, de mențiunea scrisă în întregime „societate pe acțiuni” sau „SA” ori, după caz, „societate în comandită peacțiuni” (art.
35 din Legea registrului comerțului) . De altfel, denumirea societății pe acțiuni de astăzi era, conform Coduluicomercial,
aceea de „societate anonimă” tocmai pentru faptul că firma ei nu putea să conțină numele unui asociat (art.78),
deosebindu se astfel prin felul comerțului și nu prin numele acestuia care, prezent în firmă, putea crea confuzie cuprivire
la răspunderea lui nelimitată sau putea provoca o concurență neleală ori fraudă ; din acest motiv denumirea uneisocietăți
pe acțiuni nu era considerată a fi o adevărată firmă socială . Firma unei societăți cu răspundere limitată secompune
dintr o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociați, și va fi însoțită demențiunea
scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „SRL” (art. 36 din Legea registrului comerțului). Înprezent,
deși prevederea legală cu privire la societatea pe acțiuni este la fel de restrictivă ca cea de la art. 78 C. com.(societatea
cu răspundere limitată nu era reglementată în Codul comercial), nu se pun probleme practice cu privire laacceptabilitatea
unei firme compuse chiar și numai din numele unui asociat. Practica a ajuns astfel să adauge la lege,prevederea
fiind calificată ca dispozitivă inclusiv de către jurisprudența actuală (deși există și azi motive de opoziție ),spre
deosebire de cea bazată Codul Comercial . Practic a câștigat de asemenea și bătălia cu definiția firmei societății curăspundere limitată, numele unu
i asociat fiind acceptat, singur, în compoziția ei.Emblema
este semnul sau numele unei societăți, sub care aceasta își desfășoară afacerile. Emblema (logo ul) poateconține
doar elemente verbale, poate consta într un element figurativ sau poate fi o combinație între elemente verbale șifigurative.
Emblema se deosebește de firma prin aceea că face distincție între un comerț și un altul de același fel (art. 58din
Normele registrului comerțului). Alte deosebirile între firmă și emblemă sunt următoarele: (i) firma este obligatorie, șitrebuie
menționată în actul constitutiv, pe când emblema este facultativă și se înscrie în Registrul Comerțului camențiune;
(ii) firma este supusă unor reguli mai riguroase decât emblema; (iii) firma constă într un nume (denumire) întimp
ce emblema poate conține fie elemente verbale (nume/denumire), fie figurative, fie ambele; (iv) un comerciant poateavea
o singură firmă, dar mai multe embleme , în funcție de câte brand uri are societatea. Emblema se deosebește demarca
prin faptul că prima poartă asupra afacerii, pe când cea din urmă poartă asupra unui produs sau categorie deproduse .
Deși
denumirea, singură, este un drept personal nepatrimonial , în compoziția firmei și alături de emblemă face parte dinfondul
de comerț al societății . Importanța, atât a firmei, cât și a emblemei este majoră având în vedere ca ele fac să seidentifice calitatea produselor sau
serviciilor societății, în jurul lor grupându se clientela , influențând astfel în mod esențialcifra
de afaceri. Emblema poate fi înstrăinată de către titularul ei, spre deosebire de firma care nu poate fi înstrăinatăTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
55/201
decât fie odată cu societatea, fie odată cu fondul sau de comerț (art. 42 din Lege a registrului comerțului) . Oficiul
registrului comerțului cercetează la nivel național disponibilitatea firmei și emblemei (art. 30 alin. (1) din Normeleregistrului
comerțului) și, în cazul în care nu există suficiente elemente distinctive, refuză înregistrarea, respectivînscrierea.
Verificarea disponibilității firmei și emblemei se face înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz,de
modificare a firmei, respectiv emblemei, în baza cererii de rezervare depusă de societatea ce dorește a folosi firma șiemblema
respectivă. În felul acesta se asigură protecția individualității, pentru a se evita confuziile între diferițiprofesioniști. Așadar,
conform art. 39 din Legea registrului comerțului, oficiul va refuza înscrierea unei firme care produceconfuzie
sau dacă firma respectivă conține termeni care sunt, în general, apanajul unor instituții publice ori fundațiiuniversitare/școlare
sau care folosesc termeni precum bancă ori societate care activează de pe piața de capital, fără oautorizație
BNR, respectiv ASF. Având în vedere că noutatea absolută a firmelor și emblemelor nu este posibilă și nicirațională,
vocabularul fiind, totuși, limitat, firmele omonime sunt frecvente. În acest caz, deosebirea dintre ele se face pealte
criterii decât denumirea, în speță obiectul de activitate (criteriul specialității) sau aria geografică de utilizare (criteriulteritorialități
i). Important este să nu existe confuzie între societăți competitoare, astfel încât să se ajungă o distorsionare aliberei concurențe .
Protecția
firmei și a emblemei sunt esențiale pentru un comerciant, de aceea elementele distinctive între firme sauembleme
este prevăzută de legiuitor în cele mai mici detalii (art. 28 și urm. din Normele registrului comerțului). În plusfață
de protecția oferită prin înregistrarea firmei, respectiv înscrierea emblemei în Registrul Comerțului, o protecțiesuplimentară pentru em
blemă poate fi cerută în baza legislației proprietarii industriale prin înscrierea ei ca marcă la Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci (pentru protecție pe teritoriul național) sau la Oficiul European pentru Patente (pentruprotecție
la nivelul Uniunii Europene); o protecție internațională se poate asigura conform Convenției de la Alicante.Protecția mărcii este opțion
ală și se face în condițiile legii speciale. Fiind
un drept personal nepatrimonial, firma și emblema (cu excepția celei protejate suplimentar, prin înregistrarea camarcă
la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) dispare ca drept al societății odată cu radierea societății și intră îndomeniul public, putând fi astfe
l adoptată de oricine .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 126-128, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(2)
Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, după caz, persoana care dă dată certă varefuza
operațiunile solicitate, dacă din documentația prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condițiileprevăzute la alin. (1).
(3)
La înmatricularea societății și la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului registruluicomerțului:
Înregistrarea
sediului
social
–
Sebastian
BoduLa
înmatriculare și la schimbarea sediului trebuie depuse următoarele documente: (i) actul care atestă dreptul defolosință
asupra spațiului cu destinație de sediu social, înregistrat în scopuri fiscale (titlul de proprietate , contractul delocațiune,
comodat, uzufruct etc., precum și alte acte enumerate la art. 69 alin. (1) lit. a) din Normele registruluicomerțului);
(ii) conform acelorași norme, este necesar și acordul coproprietarilor (când imobilul este deținut încoproprietate),
acordul asociației de proprietari și acordul vecinilor direct afectați cu privire la schimbarea destinațieispațiului,
când aceasta este aceea de locuință; (iii) certificatul fiscal care atestă că, pentru imobilul în speță, nu a fostînregistrat
un alt act de cedare a folosinței. În cazul în care acest lucru s a întâmplat, o declarație autentică ca în imobilulrespectiv
pot funcționa mai multe sedii, conform structurii și suprafeței imobilului (spații multiple, partajate), fiecarecameră
sau spațiu partajat putând fi afectat unui singur sediu. În acest scop, se va depune și o schiță a spațiului .Schimbarea
sediului se înregistrează la Oficiul registrului comerțului de la sediul inițial în baza unei confirmări trimise deoficiul
de la noul sediu. În lipsa acesteia, sediul se consideră a fi în continuare la adresa inițială .La înmatriculare și laschimbarea
sediului trebuie depuse următoarele documente: (i) actul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cuTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
56/201
destinație de sediu social, înregistrat în scopuri fiscale (titlul de proprietate , contractul de locațiune, comodat, uzufructetc.,
precum și alte acte enumerate la art. 69 alin. (1) lit. a) din Normele registrului comerțului); (ii) conform acelorașinorme,
este necesar și acordul coproprietarilor (când imobilul este deținut în coproprietate), acordul asociației deproprietari
și acordul vecinilor direct afectați cu privire la schimbarea destinației spațiului, când aceasta este aceea delocuință; (iii) certificatul fiscal care atestă
că, pentru imobilul în speță, nu a fost înregistrat un alt act de cedare a folosinței.În
cazul în care acest lucru s a întâmplat, o declarație autentică ca în imobilul respectiv pot funcționa mai multe sedii,conform
structurii și suprafeței imobilului (spații multiple, partajate), fiecare cameră sau spațiu partajat putând fi afectatunui
singur sediu. În acest scop, se va depune și o schiță a spațiului . Schimbarea sediului se înregistrează la Oficiulregistrului
comerțului de la sediul inițial în baza unei confirmări trimise de oficiul de la noul sediu. În lipsa acesteia, sediulse
consideră a fi în continuare la adresa inițială .La înmatriculare și la schimbarea sediului trebuie depuse următoareledocumente:
(i) actul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social, înregistrat în scopurifiscale
(titlul de proprietate , contractul de locațiune, comodat, uzufruct etc., precum și alte acte enumerate la art. 69 alin.(1)
lit. a) din Normele registrului comerțului); (ii) conform acelorași norme, este necesar și acordul coproprietarilor (cândimobilul
este deținut în coproprietate), acordul asociației de proprietari și acordul vecinilor direct afectați cu privire laschimbarea destinației
spațiului, când aceasta este aceea de locuință; (iii) certificatul fiscal care atestă că, pentru imobilulîn
speță, nu a fost înregistrat un alt act de cedare a folosinței. În cazul în care acest lucru s a întâmplat, o declarațieautentică
ca în imobilul respectiv pot funcționa mai multe sedii, conform structurii și suprafeței imobilului (spații multiple,partajate), fiecare cameră sau
spațiu partajat putând fi afectat unui singur sediu. În acest scop, se va depune și o schiță aspațiului
. Schimbarea sediului se înregistrează la Oficiul registrului comerțului de la sediul inițial în baza unei confirmăritrimise de oficiul de la noul se
diu. În lipsa acesteia, sediul se consideră a fi în continuare la adresa inițială .„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 129, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationala)
documentul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social înregistrat laorganul
fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripție se situeazăimobilul cu destinaț
ie de sediu social;b)
un certificat emis de organul fiscal prevăzut la lit. a), care certifică faptul că pentru imobilul cu destinațiede
sediu social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă cedarea dreptului de folosință asupraaceluiași
imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existența altor contracte prin care s-a cedat dreptul defolosință asupra aceluiaș
i imobil, după caz;c)
în cazul în care din certificatul emis potrivit lit. b) rezultă că sunt deja înregistrate la organul fiscal altedocumente
care atestă cedarea dreptului de folosință asupra aceluiași imobil cu destinație de sediu social,o
declarație pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condițiilor referitoare la sediulsocial, prevăzute la al
in. (4).(4)
La același sediu vor putea funcționa mai multe societăți numai dacă imobilul, prin structura lui șisuprafața
sa utilă, permite funcționarea mai multor societăți în încăperi diferite sau în spații distinctpartaja
te. Numărul societăților ce funcționează într-un imobil nu poate depăși numărul de încăperi sau spațiidistincte obținute prin partajare.
(5)
Informațiile privind calitatea de asociat unic și îndeplinirea condițiilor privind sediul social seînregistrează în registrul comerțulu
i pe cheltuiala solicitantului.CAPITOLUL II
Formalități specifice pentru constituirea societății pe acțiuni prin subscripție publică
Privire
generală
–
Horatiu
SasuSpre deosebire de constituirea
simultană, această modalitate are:Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
57/201
a) o fază premergătoare, respectiv lansarea prospectului de emisiune și subscrierea acțiunilorb)
o fază intermediară – validarea subscripției și aprobarea actului constitutiv al societății de către adunarea generală aacceptanților
c)
o fază finală – autorizarea de către judecătorul delegat a constituirii societății, succedată de înmatricularea acesteia înRegistrul
comerțului (Elena Cârcei, Drept comercial român, Editura All-Beck, București, 2000, pag. 202.). Prin instituireaunor
astfel de reguli precise, de ordine publică, s-a încercat să se împiedice crearea de societăți fictive sau cu beneficiiiluzorii, în
vederea protejării micilor investitori ispitiți de câștigurile promise de fondatorii lipsiți de scrupule sau nepricepuți(Marius
Șcheaua, Legea societăților comerciale comentată și adnotată, Editura All-Beck, București, 2000, pag. 53.) –protecție care e nec
esară și în prezent. De
remarcat că subscrierea publică este reglementată doar în cazul societăților pe acțiuni (SA și SCA), nu și în cazulaltor
forme de societate, care au caracter intuitu personae (cu precizarea că SRL are caracter mixt – de capital și intuitupersonae).
Termeni
și
procedură
–
Horatiu
SasuPrin
subscriere se înțelege aderarea unei persoane la condițiile prevăzute în prospecte și cererea adresată fondatorilorde
a i se elibera una sau mai multe acțiuni, de o valoare nominală egală (Romul Petru Vonica, Dreptul societățilorcomerciale,
Editura Lumina Lex, București, 2000, pag. 206). Acest act juridic nu poate fi afectat de nicio condiție (IonTurcu,
Teoria și practica dreptului comercial român, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag. 458.). Deasemenea,
legea prevede că aporturile în creanțe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la societățilepe acțiuni care se constitu
ie prin subscripție publică. Aporturile în creanțe sunt liberate potrivit art. 84. Prin
subscripție se va constitui capitalul social. Subscrierea de acțiuni se face pe unul sau mai multe exemplare aleprospectului de emisiune,
care trebuie să poarte viza (aprobarea) judecătorului delegat (art. 18 alin. (3)). Subscrierea
acțiunilor trebuie să îndeplinească condițiile legii. Societatea se poate constitui numai dacă întregul capitalsocial a fost subscris (art.
21).Fondatorii
–
Sebastian
BoduProcedura
de constituire prin subscripție publică conține două faze, și anume faza precontractuală , de emitere aprospectului,
urmată apoi de faza închiderii contractuale, adică subscripția și vărsământul. Faza precontractuală sedeclanșează
prin întocmirea, de către cei care au inițiativa constituirii societății – adică fondatorii (promotorii) – a unuiprospect
de emisiune. Fondatorii sunt cei care au ideea afacerii, dar nu și capitalul integral necesar derulării ei și atuncise
adresează publicului întrucât cuantumul adecvat depășește posibilitățile lor și ale celor din jurul lor. Ei vin cu capitalullor
și cu planul de afaceri, restul de capital făcând obiectul unei oferte făcute publicului în a subscrie acțiuni ale societățiidemarate
de fondatori . Atunci când participă la constituirea societății, fără a veni însă și cu aporturi, ei sunt fondatori defapt
și pot fi beneficiari ai unei cote de fondator, chiar și fără a fi acționari. Cei care aduc aporturi, devenind astfelacționari,
fie că semnează sau nu actul constitutiv, sunt fondatorii de drept, și ei putând fi beneficiari ai unei cote defondator.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 131-132, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Aria
de
aplicabilitate
a
subscripției
publice
–
Sebastian
BoduModalitatea
de constituire prin subscripție publică este aplicabilă exclusiv societății pe acțiuni, nu și celei în comandită peacțiuni
. Argumentăm opinia noastră prin faptul că, în primul rând, nu există nici o referire la cele două feluri de acționari,comanditari
și comanditați. În al doilea rând, art. 73 alin. (2) din Normele registrului comerțului vorbește doar desocietatea
pe acțiuni. ?i, în al treilea rând, legislația anterioară (Codul comercial), la art. 127 și urm. reglementa expres,începând
chiar cu titlul, inclusiv constituirea continuată a ambelor forme societare: Cap. I, Secțiunea IV „DispozițiiArt.
18.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
58/201
comune societăților în comandită pe acțiuni și societăților anonime” § 1 „Despre constituirea societății”; în prezent avemart.
18 și urm. din cadrul Titlul I Cap. II „Formalități specifice pentru constituirea societății pe acțiuni prin subscripțiepublică”.
După cum observăm, în actuala titulatură nu se spune nimic despre societatea în comandită pe acțiuni ci doardespre
societatea pe acțiuni. În orice caz, ar fi greu de imaginat un prospect de emisiune care să se adreseze diferitpotențialilor subscriitori, în fu
ncție de întinderea răspunderii.Dacă
în ceea ce privește forma juridică a societății nu credem că există incertitudini, aceasta poate fi numai o societatepe
acțiuni , este necesar a se stabili dacă societatea ce se constituie prin subscripție publică este o societate admisă latranzacționare
pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Odată cu abrogarea, prinLegea
441/2006, a art. 35 din Legea societăților, conform căruia societățile constituite prin subscripție publică erauconsiderate
societăți listate, acestea nu (mai) sunt, de lege lata, considerate societăți admise la tranzacționare pe o piațăreglementată
sau într un sistem alternativ de tranzacționare – așa cum, înainte de abrogarea sa, erau consideratesocietăți
deținute public sau societăți deschise – pentru simplul motiv că actuala legislație a pieței de capital nu maidefinește
societatea deținută public sau societatea deschisă. Cât privește admiterea unei societăți la tranzacționare,aceasta
procedura cuprinde condiții referitoare atât la societate, ca persoană juridică deja existentă, cât și la acțiunile(sau obligațiunile) ce se vrea
a se tranzacționa.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 131, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Când societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică, fondatorii vor întocmi un prospect deemisiune,
care va cuprinde datele prevăzute la art. 8 , cu excepția celor privind pe administratori și directori,respectiv pe membrii direc
toratului și ai consiliului de supraveghere, precum și pe cenzori sau, după caz, peauditorul financiar, și în care
se va stabili data închiderii subscripției.Prospectul
de
emisiune
–
ofertă
de
a
subscrie
–
Sebastian
BoduPrin
publicarea prospectului, societatea în curs de constituire – reprezentată prin fondatorii săi – face publicului o ofertăde
a subscrie. Din punct de vedere juridic, aceasta are caracterul unei oferte, ca act unilateral , adresate persoanelornecunoscute
(ad incertam personam) în scopul încheierii unui contract și nu o invitație de a depune oferte (invitatio adofferendum)
, reprezentând exact situația derogatorie prevăzută la art. 1189 (alin. 2) C. civ . În susținerea opiniei noastreaducem
următoarele argumente: (i) oferta are obiect și acesta este determinat prin indicarea numărului de acțiuni ceformează
emisiunea și a prețului per acțiune; (ii) oferta, odată făcută, nu mai poate fi modificată de către fondatori ; (iii)subscriitorul
declară expres că acceptă prospectul, or nu poți accepta o simpla invitație la depunerea de oferte ; (iv)invitația
la depunerea de oferte ar da dreptul fondatorilor să respingă acceptări după cum consideră de cuviință, ceea cenu se poate
și (v) acceptarea ei este irevocabilă (art. 1198 C. civ.). Așadar suntem în prezența unei oferte succedate de oacceptare
prin subscriere ce împreună alcătuiesc contractul ce le conține ; desigur că acest contract este afectat decondiția
rezolutorie ca societatea să nu ia ființă în mod valabil. Dintr un astfel de punct de vedere, încadrarea acestuimoment
juridic în faza preparatorie este justă. Oferta trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond și de formănecesare
validității actului unilateral , respectiv: (i) să fie, pe fond, o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă,neviciată
și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic, fermă, neechivocă, precisă, completă și irevocabilă și (ii) să
îmbrace forma autentică ad validitatem. Întrunirea tuturor acestor elemente constitutive ale ofertei este asigurată,teoretic,
prin autorizarea prospectului de emisiune de către Oficiu. În doctrină s a exprimat și ideea că prospectul nu ar fio
ofertă ci un „contract de adeziune cu valențe specifice” . Contractul de adeziune este un contract încheiat prinimpunerea
lui părții care îl semnează fără a l putea negocia (art. 1175 C. civ.) . Conform art. 1202 C. civ., distincția dintrecontractul
de adeziune și procedura ofertei și acceptarea ei nu mai există formal, cel dintâi fiind asimilat celei din urmă(cu excepția clauzelor abuzive).
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 133 – 134, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(2)
Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă autentică va trebui depus, înainte de publicare, laTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
59/201
oficiul registrului comerțului din județul în care se va stabili sediul societății.Forma
autentică
–
Sebastian
BoduProspectul
trebuie încheiat în formă autentică, semnat în fața notarului public de către toți fondatorii, după care sedepune
spre autorizare Oficiului registrul comerțului (art. 18 alin. (2) din Legea societăților). Avem rezerve față deutilitatea
formei autentice a prospectului. Atenționarea părților asupra importanței actului este ridicolă, fondatorii nefiindniște
novici, pe de o parte, iar notarul nu va putea, obiectiv, să facă o verificare serioasa a legalității conținutului, înspecial
a valorii aporturilor în natură sau a operațiunilor făcute de asociați în contul societății . Lipsa formei autenticeatrage nulitatea absolută a prospectulu
i, deși e greu de crezut că un astfel de prospect ar putea fi autorizat de Oficiu, carenu
prea are multe de verificat. După constatarea îndeplinirii condițiilor de valabilitate, adică existența datelor prevăzute laart.
8 din Legea societăților și menționarea datei închiderii (art. 18 alin. (1) din aceeași lege), plus existența formei cerutead
validitatem, directorul Oficiului dispune publicarea prospectului. Prin publicare se înțelege aducerea lui la cunoștințaposibililor
subscriitori pe cale de publicitate (prin mass media ). Prospectul publicat poate conține toate datele sau doar oparte,
cele nepublicate putând fi luate direct de la societate, anterior subscrierii. Prospectul cu viza directorului Oficiuluiacceptat
de subscriitor trebuie să fie însă complet , sub sancțiunea anulabilității . Din păcate, Oficiul nu verifică nimicaltceva
decât niște elemente absolut banale . El nu are dreptul de a face și un control de oportunitate și chiar de ar fiautorizat
să îl facă nu ar putea, în lipsa unui aparat administrativ specializat (precum cel existent în cadrul ASF). Probabilcă
legiuitorul a gândit altfel și a considerat că publicul se va considera protejat observând, pe prospectul de emisiune,viza
Oficiului, „ceea ce nu ar putea decât să îi facă eventuala naivitate mai ușor de exploatat de către fondatoriimalversați” .
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 132, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalProspectul
de
emisiune
–
Sebastian
BoduProspectul întocmit de fondatori trebuie, în primul rând, sa fie
un rezumat al actului constitutiv , dar și să conțină informațiispecifice
privind utilizarea finanțării sau nivelul propus al cotelor de fondator . Faptul că legea stabilește un minim de doiacționari
pentru societatea pe acțiuni nu înseamnă însă că fondatorii trebuie să fie tot doi, putând fi doar unul singur . Înspeță,
prospectul cuprinde toate datele enumerate la art. 8 din Legea societăților, mai puțin cele referitoare laadministratori
și directori, respectiv membri ai consiliului de supraveghere și ai directoratului, precum și cele referitoare lacenzori
sau auditorul financiar. Aceasta deoarece, spre deosebire de constituirea simultană unde desemnarea acestororgane
se face de la bun început, în cazul subscripției publice desemnarea lor are loc ulterior, după închiderea etapeireprezentând
subscripția, ceea ce este firesc, având în vedere că rezultatul acțiunii depinde de subscrierea sumelornecesare
constituirii capitalului social. Perioada de subscripție este specificată în prospect prin arătarea datei deînchidere.
În ceea ce privește data începerii perioadei, Legea societăților nu precizează nimic, dar se consideră căaceasta
este cea prevăzută de fondatori în prospect și, în orice caz, este ulterioară rezoluției directorului Oficiuluiregistrului comerțului de aut
orizare a publicării prospectului.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 132, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalProcedură
–
Horatiu
SasuMembrii
fondatori au obligația de a redacta statutul societății și prospectul de emisiune a acțiunilor care sunt aduse lacunoștința
publicului. Diferența între statut și prospect (care conțin aceleași elemente, prevăzute în art. 8 – a se vedeaart. 18
alin. (1) din Legea societăților) este că statutul se referă la organizarea și funcționarea internă a societății, pe cândprospectul
este o ofertă unilaterală, publică, redactată în scopul atragerii/subscrierii la acțiunile societății (Romul PetruVonica,
Dreptul societăților comerciale, Editura Lumina Lex, București, 2000, pag. 205.). Mai exact, din punct de vederejuridic prospectul se
analizează ca o ofertă unilaterală de a contracta, adresată unor destinatari deocamdată neidentificați(Octavian Căpățînă, Societăți
le comerciale, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 199.).Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
60/201
Lipsa
formei
autentice.
Consecințe
–
Horatiu
SasuDupă
cum s-a arătat în doctrină, lipsa formei autentice nu este sancționată expres cu nulitatea, dar sancțiunea rezultăimplicit
din logica formalităților, astfel cum sunt ele reglementate (Elena Cârcei, Drept comercial român, Editura All-Beck,București,
2000, pag. 206). În plus, considerăm că la Oficiul Registrului Comerțului nu va fi primit spre publicare unprospect care nu are formă autentică.
Cu
toate acestea, legea nu condiționează publicarea prospectului de anumite forme procedurale, astfel că aceasta se varealiza
prin presă, alte mijloace publicitare; prospectul poate fi publicat în orice mod, în presă, la radio sau la televiziune,prin
afișare etc (Ion Turcu, Teoria și practica dreptului comercial român, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag.457.).
Este un motiv pentru
care potențialii subscriitori vor trebui să solicite prospectul în formă autentică, în caz contrar întreagaprocedură fiind pusă s
ub semnul întrebării.(3)
Judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului, constatând îndeplinirea condițiilor de la alin. (1) și(2), va autoriza publicarea prospectulu
i de emisiune.(4)
Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mențiunile sunt nule. Subscriitorul nu va putea invocaaceastă
nulitate, dacă a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat drepturile și îndatoririle deacționar.
Elemente
legale
obligatorii
–
Horatiu
SasuProspectul
de emisiune trebuie să cuprindă elementele privind noua societate, prevăzute de art. 8 din lege, care sunt șielementele
contractului de societate. Sunt exceptate mențiunile privind administratorii și cenzorii societății, deoarecealegerea
lor urmează să aibă loc de-abia în cadrul adunării constitutive a acționarilor (Octavian Căpățînă, Societățilecomerciale,
Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 200.). Prospectul de emisiune ar trebui să maicuprindă și:
unitatea
bancară sau CEC la care se fac vărsămintele (Ion Turcu, Teoria și practica dreptului comercial român, vol. I,Editura Lumina Lex,
1998, pag. 456; E. Cârcei, Despre prospectul de emisiune și subscrierea acțiunilor, în Dreptul nr. 10-11/1995, p. 45)), cu precizarea numărulu
i de cont (art. 21); avantajele rezervate f
ondatorului (art. 32);forma autentică (art
. 18 alin. (2)) semnăturile fondatorilor (ar
t. 18 alin. (2)).Procedura
ulterioară
–
Horatiu
SasuProspectul
de emisiune se depune la Registrul Comerțului, dar autorizarea publicării lui se face de către judecătoruldelegat
în a cărei rază se află sediul Registrul Comerțului, prin încheiere – într-o opinie majoritară (Ion Turcu, Teoria șipractica
dreptului comercial român, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag. 456; Octavian Căpățînă, Societățilecomerciale,
Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 202; Marius Șcheaua, Legea societăților comercialecomentată
și adnotată, Editura All-Beck, București, 2000, pag. 55.) – sau printr-un simplu aviz – după o altă opinie,argumentată
dar rămasă izolată (E. Cârcei, Despre prospectul de emisiune și subscrierea acțiunilor, în Dreptul nr. 10-11/1995, p. 47).
Formularul
de
subscriere
–
Sebastian
BoduSubscrierea
se realizează pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, vizate de Oficiul registruluicomerțului.
Practic, subscriitorul, ca acceptant al ofertei, completează un formular atașat documentului în speță (buletinde
subscriere). Subscrierea nu trebuie să îmbrace (și ea) forma autentică ci doar să fie semnată de acceptant . Înfavoarea
solemnității acceptării s a adus astăzi argumentul ca, fiind deja în prezența unui act solemn, oferta, acceptareatrebuie
să îmbrace și ea aceeași formă pe principiul simetriei . Totuși, forma autentică este o excepție de la principiulArt.
19.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
61/201
consensualismului și ea trebuie deci prevăzută expres de lege, lucru care nu se întâmplă în actuala legislație decât încazul
prospectului (ofertei) , nu și în cazul acceptării ofertei, cu excepția cazului când legea prevede altfel (în speță, laaporturile
în natură). În plus, la acceptarea subscrierii nu este un act subsecvent, precum procura ce trebuie să îmbraceforma
autentică atunci când actul ce urmează a se încheia în baza ei este autentic, subscrierea fiind un act unilateral desine
stătător. Cum, până la întâlnirea cererii cu oferta, fiecare din aceste componente, ca acte unilaterale, trebuie săîndeplinească
propriile condiții de validitate, considerăm că forma autentică cerută în mod expres de lege doar pentruactul
unilateral al ofertei, adică prospectul, este aplicabil doar acestuia iar concordanța obligatorie a acceptării cu ofertaeste
evident că privește numai conținutul, întinderea. Subscrierea trebuie să fie pură și simplă. Orice condiționare ,amânare , rezervă sau adăugare
nu duce la validarea subscrierii, fiind o contra ofertă, lucru de neacceptat într o astfel deprocedură
. Nu agream așadar nici ideea că adunarea constitutivă ar putea accepta o contra ofertă pentru ca atunci s arajunge
la o inegalitate netransparentă între subscriitori iar, așa cum spuneam, egalitatea este, în cadrul aceleiașiemisiuni,
de natura procesului de subscripție publică. Cu privire la elementele de fond ale actelor juridice, precizăm cătoate
cele patru elemente trebuie să se regăsească pentru ca acceptarea ofertei să fie valabilă. De exemplu, dacăacceptarea
a fost viciată prin dol provenit din partea fondatorilor, acceptarea nu este valabilă, contractul fiind nul în ceeace îl privește pe respec
tivul acceptant.Subscrierea
trebuie să conțină numele și prenumele/denumirea, domiciliul/sediul subscriitorului persoana fizică/persoanajuridică, numărul acțiunilor subscrise, data subscrierii și declarația expresă a subscriitorului că acesta cunoaște și acceptă
prospectul
de emisiune . Lipsa declarației credem că este o un viciu al subscrierii, ca act juridic – instrumentumprobationis,
întrucât această declarație este echivalentul formulei „bun și aprobat” prevăzută de art. 275 C. proc. civ.pentru
înscrisurile sub semnătură privată în care o singură parte se obligă către alta să i plătească o sumă de bani (însituația
de față, dacă vărsămintele sunt în numerar sau bunuri fungibile), ceea ce transformă actul sub semnătură privatăîntr
un început de dovada scrisă, conform art. 276 C. proc. civ. În acest caz dovada subscrierii va putea fi făcută prinadăugarea
altor mijloace probatorii precum martori și prezumții. O astfel de prezumpție o reprezintă efectuareavărsămintelor sau parti
ciparea la adunarea constitutivă. „Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 135 – 136, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Subscrierile de acțiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de emisiune alfondatorilor, vizate de judecătorul de
legat.(2)
Subscrierea va cuprinde: numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului;numărul,
în litere, al acțiunilor subscrise; data subscrierii și declarația expresă că subscriitorul cunoaște șiacceptă prospectul de emisiune.
(3)
Participările la beneficiile societății, rezervate de fondatori în folosul lor, deși acceptate de subscriitori, nuau efect decât dacă vor fi aprobate de adunarea constitutivă.
Situația
acceptanților
în
cazuri
speciale
–
Horatiu
SasuDin
ansamblul dispozițiilor legale incidente rezultă că subscrierea este un angajament prin care acceptantul își manifestăvoința
de a deveni acționar (constituindu-și aportul său la capitalul social al societății pe cale de constituire). Așa fiind,între
subscriitori și fondatori nu se stabilește în mod direct niciun raport juridic; acceptantul nu este obligat față defondatori,
ci față de societate, care îi va putea pretinde să verse cât a subscris (Ion Turcu, Teoria și practica dreptuluicomercial
român, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 458.). Într-o opinie, în cazul existenței unui aport în natură,acțiunile
acordate subscriitorilor vor trebui acoperite integral cu valoarea bunurilor care constituie obiecte ale aportului(ceea
ce înseamnă că – într-o asemenea situație
nu sunt admise vărsăminte ulterioare ale aportului) (Mircea ȘtefanMinea, Constituirea societăților c
omerciale, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 163-164). În
cazul unui aport în natură, acțiunile date subscriitorilor trebuie acoperite inte
gral cu valoarea bunului care constituieobiectul
aportului. Pornindu-se de la principiile Codului civil, dacă bunul a pierit prin caz fortuit între data subscrieriiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
62/201
aportului și data fixată prin vărsământ, asociatul urmează să își păstreze calitatea de membru al entității colective; cu altecuvinte, el rămâne titular a
l dreptului de a încasa dividende anual, pe toată durata societății comerciale. Cu toate acestea,față
de caracterul inechitabil al unei asemenea situații, în doctrină s-a considerat că, pornind de la intenția părților,contractul
de societate poate fi considerat ca având clauza implicită ca riscurile obiectului cert să privească pe asociatulcare
l-a subscris până la data efectuării vărsământului (pentru o expunere mai largă a problematicii, a soluțiilor și aargumentelor,
a se vedea Octavian Căpățînă, Societățile comerciale, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 1996, pag. 210-211).
Convocarea
adunării
generale
–
Sebastian
BoduDupă
terminarea subscripției, convocarea adunării generale este urmarea firească. Termenul de convocare este necesardeoarece, în lipsa acestuia ce
i ce au subscris nu ar fi avut siguranța că societatea se va constitui. Adunarea
convocată se numește „constitutivă” întrucât este prima adunare generală și cea care decide chiar asupraconstituirii
societății. Dacă nu se întrunește cvorumul, adunarea poate fi convocată de mai multe ori , termenul de douăluni
fiind prevăzut doar pentru prima convocare, lipsa cvorumului neputând fi imputabilă fondatorilor care realizeazăconvocarea.
Convocatorul va conține ordinea de zi a adunării, din care nu vor putea lipsi chestiunile obligatorii conformart. 28 din Legea societăților.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 137, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCel
mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunareaconstitutivă,
printr-o înștiințare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în două ziare culargă
răspândire, cu 15 zile înainte de data fixată pentru adunare. Înștiințarea va cuprinde locul și dataadunării,
care nu poate depăși două luni de la data închiderii subscrierii, și precizarea problemelor care vorface obiectul discuțiilor.
Creditarea
unei
societăți
comerciale
de
că
tre
administratorul
său
–
Maria
BadoiÎn
România, legislația comercială prevede că valoarea minimă a capitalului social subscris vărsat să fie de minimum 200lei,
în timp ce costurile demarării afacerii se ridică între 1000 lei – 2000 lei (taxele notariale, taxele achitate la registrulcomertului, taxele de timbru,
achiziționarea registrului fiscal, achizionarea registrelor obligatorii ale societății, achizionareaștampilelor, chiria sediului etc.). Î
n aceste condiții, societatea are nevoie de o sursă rapidă de lichiditate, care să îi permitădemararea
desfășurării activității, conform obiectului de activitate.Din
aceste considerente, practica societăților comerciale a demonstrat faptul că marea majoritate a societățilorcomerciale
nou înființate apelează la încheierea unui contract de creditare cu administratorul sau după caz, cuasociații/acționarii săi.
De
reținut este faptul că acest tip de tranzacție trebuie să aibă un caracter ocazional și să respecte cerințele impuse delegislația
comercială, sub condiția realității economice a elementelor patrimoniale. În cazul în care aceste operațiuni nusunt tranzacții cu caract
er ocazional, vor fi considerate acte comerciale. Contractele între
societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, seîncheie în formă scrisă, sub san
cțiunea nulității absolute. Orice
persoană, dacă nu primește depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, cu sau fără dobândă,fără
a fi aplicabile dispozițiile Legii bancare nr. 58/1998. Echivalentul în lei al sumelor exprimate în euro se calculeazăprin raportare la cursul d
e referință al Băncii Naționale a României de la data plății.Creditarea
administratorului de către societate a administratorului acesteia este o operațiune interzisă, sub condițiarespectării
prevederilor legale. Din perspectiva acestor aspecte, este ilegală și interzisă creditarea de către societate aadministratorilor
acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum: (a) acordarea de împrumuturi administratorilor; (b)acordarea
de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceștia deArt.
20.
-Art.
21.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
63/201
operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări; (c) garantarea directă ori indirectă, în tot sauîn
parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului; (d)garantarea
directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligații personaleale acestora față de terțe persoane; (e) dobândirea
cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are dreptobiect
un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a acestora. Aceste cerințesunt
aplicabile și operațiunilor în care sunt interesați soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv aiadministratorului;
de asemenea, dacă operațiunea privește o societate civilă sau comercială la care una dintrepersoanele
anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate, o cot
ă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris. Creditarea
de către societate a administratorilor acesteia nu este interzisă: (a) în cazul operațiunilor a căror valoareexigibilă
cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro și (b) în cazul în care operațiunea esteîncheiată
de societate în condițiile exercitării curente a activității sale, iar clauzele operațiunii nu sunt mai favorabilepersoanelor afiliate decât ce
le pe care, în mod obișnuit, societatea le practică față de terțe persoane.Înregistrarea
în contabilitate a contractului de creditare are în vedere respectare prevederilor Legii nr. 82/1992 și acerințelor
legale impuse prin OMFP nr. 3055/2010. În acest context, aceste înregistrări trebuie să fie efectuate numai înbaza documentelor justifica
tive și să reflecte adevărul economix, fără să înșele încrederea publică..Situațiile
financiare ale unei societăți comerciale trebuie să reflecte realitatea economică reală, corectă și concretă atuturor
elementelor de natură patrimonială. În acest context, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum șiomisiunea
cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor,rezultatelor
financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de falsintelectual.
(1)
Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital social a fost subscris și fiecare acceptant avărsat în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la Casa de Economii
și Consemnațiuni – C.E.C.-
S.A. ori la o bancă sau la una dintre unitățile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui vărsatîn termen de 12 luni de la înmatriculare.
Stabilirea
capitalului
subscris
–
Sebastian
BoduConstituirea
societății pare a fi supusă îndeplinirii unei condiții legale constând în subscrierea întregului capital socialmenționat
în prospect, așa cum reiese din interpretarea per a contrario a art. 21 alin. (1) prima parte din Legeasocietăților, în speță
nivelul subscrierilor . Art. 22 din aceeași lege prevede însă că societatea poate lua ființă și în cazul încare
subscrierile publice sunt mai mici sau mai mari decât capitalul social prevăzut în prospect , dacă adunareaconstitutivă decide
astfel, cu consecința diminuării, respectiv sporirii capitalului social la nivelul subscripției . Fondatorii nupot
deci, în lumina articolului din urmă menționat – care îi obligă să supună aprobării adunării constitutive nivelulsubscrierilor – să op
rească subscrierile înainte de termen . În toate cazurile, atât în caz de sub subscriere, cât și în caz desupra
subscriere, legiuitorul lasă exclusiv la latitudinea adunării constitutive stabilirea capitalului social. Dacă adunareagenerală
respinge soluția sporirii prin supra subscriere a capitalului social stabilit inițial o face prin mai multe modalități.Astfel
repartizarea acțiunilor în limita capitalului social inițial se poate face fie după regula „primul venit – primul servit”(repartizarea
cronologică ), fie se reduc acțiunile subscrise pro rata de la fiecare subscriitor (repartizarea proporțională) ,fie
aleatoriu, prin tragere la sorți. Oricum, aceste tehnici de alocare este bine a fi prevăzute în prospect (în ceea ceprivește
alocarea aleatorie, credem că aceasta este obligatoriu a fi prevăzută în prospect ) pentru a evita o acțiune înconstatare
a încheierii contractului, conform buletinului de subscriere sau în pretenții (daune interese) din parteasubscriitorilor
neselectați. Un motiv pentru care adunarea generală ar putea respinge sporirea capitalului ca urmare asupra
subscrierii ar fi atunci când subscriitorii participanți au subscris urmărind nu un anumit număr de acțiuni ci unanumit
procent de capital social, calculat ca raport între capitalul social prevăzut în prospect și numărul de acțiunisubscrise,
aceștia văzându și cota diluată ca urmare a supra subscrierii. Dreptul adunării constitutive de a analizaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
64/201
rezultatele subscripției după cum consideră oportun, inclusiv cu consecința respingerii constituirii, nu poate fi verificat deinstanță, la cererea
nimănui (fondatori sau subscriitori) întrucât – cu exce pția interdicțiilor de a vota – votul asociaților esteun drept opțional și
necenzurabil , cu excepția interdicțiilor de a vota.În
opinia noastră, art. 21 alin. (1) teza I a („societatea se poate constitui numai dacă întreg capitalul a fost subscris”) nueste
incompatibil cu art. 22 din Legea societăților și este susceptibil de o dublă interpretare. Prima ar fi aceea că, nefiindcomplet,
subscriitorii acceptanți își pot revoca subscrierile, cerând restituirea vărsămintelor efectuate, chiar dacăadunarea
constitutivă hotărăște înființarea societății doar cu capitalul subscris (mai mic). Considerăm că subscriitorii,individual,
nu pot fi obligați de o majoritate să rămână investitori într o societate subcapitalizată , conform planului deafaceri.
Credem deci că sumele trebuie să fie înapoiate (discutabil dacă asupra lor se pot percepe speze ). Atunci cândfondatorii
se adresează publicului cu o emisiune de acțiuni în schimbul căreia solicită un anumit capital, calculat învederea
pornirii afacerii și nu stabilit aleatoriu sau lăsat la voia sorții, e neserios și suspect a argumenta ulterior căactivitatea
propusă se poate realiza și cu o sumă mai mică. Pe valoarea acestui capital își bazează acționarii speranțelelor
de a realiza beneficii prin atingerea scopului economic propus . Fiecare subscriitor acceptant știe că suma, capitalulsubscris
(și vărsat) doar de el este insuficient și, singur, nu ar putea angrena mecanismul derulării afacerii propuse darștie
că, împreună cu capitalul celorlalți subscriitori ce acoperă restul până la suma solicitată drept capital social, acestlucru
se poate realiza . De asemenea, operațiunea subscripției publice este o sumă de contracte individuale întresocietate, pe de
o parte, și fiecare din subscriitori, pe de cealaltă parte iar aportul unuia este condiționat de aportul tuturorcelorlalți.
De aceea, se poate spune că subscripția fiecărui acceptant (ca și raport juridic individual) într o societate prinexcelență
intuitu pecuniae mai este ținută de o condiție, tot rezolutorie: subscripția celorlalți (societatea, prin promotoriisăi,
obligându se să strângă suma prevăzută în prospect și nu una mai mică) . În concluzie, sensul art. 21 alin. (1) teza Ia
este (și) acela că societatea ce nu a strâns capitalul social la încheierea perioadei de subscripție nu îi poate forța pesubscriitorii
nemulțumiți să rămână acționari dacă aceștia doresc să își retragă vărsămintele . Regula „minoritatea sesupune
majorității” este aplicabilă deciziilor societare care alcătuiesc voința acesteia, desenându i politica comercială,operațională
etc., nu celor care impun o conduită specifică, individuală, financiară unui anumit acționar (de fapt simplusubscriitor)
. Opinăm totuși că subscriitorii nu se pot retrage decât dacă valoarea subscripției este vădit inferioarăcapitalului
social necesar atingerii scopului anunțat al societății. Asupra acestei chestiuni credem că instanța sesizată sepoate
pronunța. Mai ales că, practic, având în vedere amploarea operațiunii, ar fi doar o coincidență pur teoreticăsubscrierea
capitalului social în exact cuantumul solicitat. În concluzie, societatea se poate constitui și cu un capital maimic
sau mai mare, dacă adunarea constitutivă hotărăște în acest sens, însă subscriitorii nemulțumiți își pot revocasubscrierea și vărsămintele.
Cea
de a doua interpretare a art. 21 alin. (1) teza I a este aceea ca promotorii nu pot să procedeze, ulterior închideriiperioadei de subscripție, la majorarea emisiunii, adică la sporirea valorii prevăzută inițial în prospect, prin distribuirea unor
noi
acțiuni, într un nou termen . În concluzie, capitalul social trebuie să fie adecvat realizării activității ce societatea și apropus
a derula, așa cum rezultă din planul de afaceri. O majorare a emisiunii ar putea fi chiar în frauda subscriitorilorinițiali
care s au bazat pe buna credință și viziunea promotorilor cu privire la capitalul social solicitat în mod public prinprospect
și și au argumentat sau chiar dozat volumic subscrierile în funcție de acest capital. Desigur că adunareaconstitutivă
poate valida majorarea emisiunii dar nu îi poate opri pe subscriitorii care vor să se retragă din aceleașiconsiderente
arătate în paragraful anterior. De asemenea, nimic nu împiedică societatea ca, după constituire, săhotărască,
prin acționarii ei (nu doar fondatorii), în cadrul adunării generale, majorarea capitalului social conform cerințelor
economice reale iar orice acționar nemulțumit își poate vinde acțiunile, părăsind societatea. Așadar, dacădirectorul
Oficiului registrului comerțului autorizează o continuare a emisiunii după data de închidere nu pentrucompletarea
ci pentru sporirea subscripțiilor credem că acest lucru dă dreptul acceptanților inițiali de a și revocasubscripția, pe temeiul juridic al ac
eleiași împliniri a unei condiții rezolutorii menționată în paragraful precedent.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 143 – 145, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
65/201
(2) Acțiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral.Natura
juridică
a
subscripției
publice
–
Sebastian
BoduContractul
de subscripție al fiecărui acceptant devine perfect de la data la care acceptarea prospectului însoțită dedovada
vărsământului (minim) ajunge la societatea aflată în curs de constituire, dar nu mai târziu de momentul închideriisubscripției.
Contractul format în acest fel este afectat de condiția rezolutorie legală constând în neînmatriculareasocietății
astfel că subscriitorul dobândește calitatea de acționar de la data înregistrării – când este clar că evenimentulcare
ar fi dus la rezoluțiune nu va mai avea loc – fiind irelevant momentul la care a subscris în cadrul perioadei dederulare
a subscripției. Această perioadă de timp, determinată, denumită perioadă de subscripție, este specificată înprospect prin arătarea datei de închide
re (art. 18 alin. (1) teza finală din Legea societăților). Societatea
– deși neconstituită dar în curs de constituire – este reprezentată prin fondatorii ei, care încheie acte înnumele
și pe socoteala societății. Drepturile și obligațiile se nasc între fondatori și societatea ce se constituie, precum șiîntre
societate și subscriitori . În acest sens, art. 53 din Legea societăților este clar: „persoanele care au lucrat în numelesocietății
în curs de constituire răspund […] pentru actele juridice încheiate […] în contul societății […]”. Dacă fondatorii arîncheia
acte pe socoteala lor, ar însemna că ulterior constituirii fondatorii să transfere aporturile la societate, după ce aufost
în patrimoniul lor iar obligațiile să fie preluate de societate printr un contract distinct (novație, delegație, cesiune),ceea
ce nu se întâmplă. Aporturile se constituie de drept în patrimoniul societății, ca și obligațiile, cu două mențiuni: (i)neînmatricularea
este, așa cum spuneam, o condiție rezolutorie și (ii) natura juridică a preluării este aceea a ratificării,ceea ce nu afectează cu nimic ideea de
reprezentare ci doar o asimilează cu situația neregularității reprezentării . Din
cele expuse mai sus tragem concluzia că, deși societatea nu are personalitate juridică până la înmatricularea sa înRegistrul
Comerțului – moment ulterior închiderii perioadei de subscripție – natura juridică a subscripției publice esteaceea
de act bilateral (contract) sinalagmatic , pentru următoarele considerente: (i) există dualitatea de părți, în spețăsocietatea,
prin fondatorii ei, pe de o parte, în calitate de ofertant și fiecare subscriitor, pe de cealaltă parte, în calitate deacceptant
al ofertei care, odată întâlnite, dau naștere contractului care le conține (există așadar o multitudine decontracte,
în funcție de numărul subscriitorilor); (ii) conform art. 205 alin. (3) C. civ., societatea are capacitate de folosințăchiar
înainte de data înmatriculării sale, respectiv de la data întocmirii prospectului, cât privește drepturile constituite înfavoarea
ei și îndeplinirea obligațiilor asumate de fondatori în numele și pe socoteala ei; deci, dacă fondatorii aucapacitatea de a reprezenta societatea ce se
constituie, contractând în numele și pe socoteala ei cu terții deci, a fortiori, o pot
reprezenta și în ceea ce privește însăși constituirea (iii) între subscripția simultană și subscripția publică (continuată)există
o diferență doar de intensitate, de spațiu, de volum, dar nu de natură juridică și (iv) între constituirea prinsubscripție
publică și majorarea capitalului social, inclusiv prin oferta publică nu poate exista deosebire justificabilă cuprivire
la natura juridică întrucât doar momentul în care operațiunea apare este diferit: la constituire, respectiv ulteriorconstituirii.
Împotriva teoriei privind reprezentarea s a adus argumentul că societatea încă nu există, deci nu poate fireprezentată în vederea constituir
ii ; credem că am răspuns exhaustiv acestor critici în paragraful anterior. Subscripția publică nu este
un act multilateral. Deși este un act juridic la care participă mai mult de două persoane, naturajuridică
a ofertei publice însoțite de acceptarea venită din partea fiecărui subscriitor, comunicată societății și însoțită devărsământ
rămâne aceea de contract sinalagmatic deoarece reciprocitatea și interdependența drepturilor și obligațiilor semanifestă
între fiecare din subscriitori, pe de o parte și societatea emitentă, pe de cealaltă parte: societatea emite acțiunigeneratoare de drepturi societare iar subscriitorii se obligă să le plătească pentru
a dobândi calitatea de acționar, titular alrespectivelor drepturi.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 138 – 139, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Vărsămintele
minime
–
Sebastian
BoduVărsământul
aferent subscripției este o condiție de valabilitate a subscrierii. Lipsa lui înseamnă că acțiunile în cauză suntArt.
22.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
66/201
nesubscrise și acestea pot fi repuse în oferta , dacă termenul acesteia nu a expirat; dacă a expirat poate fi prelungit, însădoar
cu aprobarea Oficiului registrului comerțului. Vărsământul nu este obligatoriu a fi integral, dacă este în numerar.Legea societăților acceptând un minim, așa cum este acesta
stabilit de fondatori în prospect, dar nu mai puțin de 50% dinvaloarea nominală a fiecărei acțiuni. Vărsământul minim (dacă o astfel de
posibilitate a fost prevăzută în prospect) trebuiefăcut
în termenul indicat în același prospect . În schimb aporturile în natură trebuie acoperite integral la data subscripției,iar
conform art. 16 alin. (3) din Legea societăților, aporturile în creanțe sunt interzise la subscripția publică. Motivul pentrucare
nivelul vărsămintelor este mai mare decât la societatea pe acțiuni constituită simultan este acela de a arătacaracterul
pur investițional al subscrierii de acțiuni la acest tip de societate unde, spre deosebire societatea pe acțiuniconstituită
simultan, acceptanții nu îi cunosc nici pe fondatori și nici pe ceilalți subscriitori; astfel, prin nivelul ridicat alvărsămintelor, li se atrage
atenția asupra seriozității operațiunii.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 138, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalRăspunderea
pentru
organizarea
și
conducerea
contabilității
și
răspunderea
pentru
aplicarea
necorespunzătoarea
reglementărilor
contabile
–
Maria
BadoiDin
punct de vedere al răspunderii, când vorbim de contabilitate, ne referim la două aspecte, respectiv răspundereapentru
organizarea și conducerea contabilității și răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilorcontabile.
(a)
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității unei entități revine administratorului, ordonatorului decredite
sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective. Contabilitatea se organizează și se conduce,de
regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoanăîmputernicită
să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.Contabilitatea
poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității,încheiate
cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și ContabililorAutorizați din România (CECCAR).
(b)
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic,contabilului-șef
sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine.În
cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice saujuridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România(CECCAR), răspunderea pentru c
onducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale.Dacă
subscrierile publice depășesc capitalul social prevăzut în prospectul de emisiune sau sunt mai micidecât
acesta, fondatorii sunt obligați să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau, după caz,reducerea capitalului social la
nivelul subscripției.Participarea
la
adunarea
constitutivă
–
Sebastian
BoduParticiparea
la adunarea constitutivă se face în baza listei întocmite de fondatori , în urma analizei rezultatelorsubscripției.
Având în vedere că vărsămintele sunt obligatorii (în cuantumul prevăzut în prospect, dacă așa s a stabilit,dar
nu mai puțin de minimul legal), participarea la adunarea constitutivă în calitate de subscriitor viitor acționar estecondiționată
de existența dovedită a acestora, alături de acceptarea prospectului. Lista va conține și numărul de acțiunisubscrise
sau, dacă este cazul (la supra subscriere), alocate/propuse spre alocare fiecăruia. Această listă va fi afișată lalocul
în care se va ține adunarea (așa cum a fost acesta comunicată prin înștiințarea publicată în Monitorul Oficial) cu 5 zile
înainte de data ținerii ei. Lipsa realizării vărsământului (minim) duce la nedobândirea calității de subscriitor acceptantși
reprezintă o neexecutare a obligației născute din încheierea contractului de subscripție. Societatea rămâne deci cuacțiunile
care, dacă nu sunt preluate de fondatori, pot fi repuse în ofertă în vederea completării capitalului social anunțatsau
pot fi anulate, în acest din urmă caz cu reducerea capitalului social la nivelul subscrierilor. Credem că repunerea înofertă
s ar putea face în baza prospectului de emisiune, fără autorizarea Oficiului, fiind în limita nivelului autorizat alArt.
23.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
67/201
subscrierilor, autorizarea acestuia fiind necesară doar pentru eventuala prelungire a perioadei de subscripție.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 145 – 146, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Fondatorii sunt obligați să întocmească o listă a celor care, acceptând subscripția, au dreptul săparticipe la adunarea constituti
vă, cu menționarea numărului acțiunilor fiecăruia.(2)
Această listă va fi afișată la locul unde se va ține adunarea, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare.Adunarea
constitutivă
(1)
–
Sebastian
BoduAdunarea
constitutivă va alege, dintre participanți, un președinte de ședință și doi sau mai mulți secretari. Participareaacceptanților
se va constata prin liste de prezență (tabel) întocmite de fondatori, semnate de președinte și de unul dintresecretari
și, în dreptul numelui, de fiecare acceptant. Orice acceptant are dreptul să facă observații asupra listeiprevăzute
la art. 23 din Legea societăților, înainte de începerea dezbaterilor, observațiile urmând a fi incluse pe ordineade
zi, alături de problemele esențiale privind constituirea și funcționarea societății. Întâi de toate, adunarea va decidedacă societatea se c
onstituie sau nu , inclusiv în funcție de nivelul subscripțiilor.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 146, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Adunarea alege un președinte și doi sau mai mulți secretari. Participarea acceptanților se va constataprin liste de prezență, semnate de fiecare d
intre ei și vizate de președinte și de unul dintre secretari.(2)
Oricare acceptant are dreptul să facă observații asupra listei afișate de fondatori, înainte de a se intra înordinea de zi a adunării, care va dec
ide asupra observațiilor.Adunarea
constitutivă
(2)
–
Sebastian
BoduParticiparea
la adunarea constitutivă se face personal sau prin reprezentant cu procură specială însă nimeni nu poatereprezenta
mai mult de cinci acceptanți, pentru a nu transforma reprezentarea într o chestiune de masă, în carereprezentantul
să nu folosească masa reprezentaților pentru a și urmări propriile interese. Reprezentantul poate fiacceptant
sau nu (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) . Deși legea vorbește despre participareaacceptanților,
este de la sine înțeles că și fondatorii (în drept) sunt participanți cu drept de vot, întrucât și ei au subscrisacțiuni.
Adunarea este legal constituită dacă sunt prezenți jumătate plus unul din numărul acceptanților (validați) ,indiferent de numărul acțiunilor pe care aceștia le au
subscris. De asemenea, numărul de acțiuni subscrise este indiferentși
cu privire la drepturile de vot deoarece fiecare acceptant are dreptul la un singur vot, indiferent de câte acțiuni asubscris sau cât reprezintă
acestea din capitalul social. Motivul
pentru care se derogă, în adunarea constitutivă, de la regula „o acțiune – un vot” care guvernează, în principiu,adunările
generale este acela că adunarea este una a subscriitorilor, nu a acționarilor , deci fiecare acceptant nu esteîncă
acționar ci parte contractantă, concurând la încheierea actului constitutiv iar contractanții sunt egali în drepturi . Deaceea
derogarea instituie un mecanism de împiedicare a influențării votului de către un participant sau chiar grup departicipanți
format ad hoc. Adunarea hotărăște pe principiul majorității celor prezenți, majoritatea fiind însă, în condițiileimpunerii unei prezențe o
bligatorii minime (cvorum), una absolută și nu simplă, termenul fiind folosit deci în mod eronat. Nu vor
putea vota acceptanții care au efectuat vărsăminte în natură, chiar dacă au făcut și vărsăminte în numerar și chiardacă se prezintă și ca mandatar
i ai altor acceptanți. Având în vedere această interdicție motivată de conflictul de interese,ei
nu vor fi luați în calcul nici la stabilirea cvorumului, urmează a se recalcula fără a se ține cont de voturile celor aflați însituația
de conflict, ca și cum celelalte voturi ar reprezenta 100% . Acceptarea prospectului de emisiune și dobândireacalității
de subscriitor nu echivalează cu un vot în favoarea constituirii societății. Acceptarea reprezintă strict contractareaacțiunilor
într o societate care urmează să se constituie (și) în funcție de dezbaterile din adunarea constitutivă. Deexemplu,
subscriitorul poate vota împotriva constituirii, nemulțumit de nivelul subscripțiilor, în caz de sub subscriere, saude
modalitatea alocărilor, în caz de supra subscriere. În orice caz, ar trebui ca votul asupra constituirii societății să fieArt.
24.
-Art.
25.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
68/201
ultimul pe ordinea de zi a ședinței, astfel încât subscriitorul să voteze „pentru” sau „împotrivă” având la dispoziție toateelementele
legate nu doar de constituirea capitalului social ci de întreaga funcționare a viitoarei societăți, câtă vremeaceste
elemente se dezbat în adunare . Dacă au fost încălcate condițiile legale cu privire la validitatea deliberărilor înadunarea
constitutivă, orice subscriitor va putea exercita acțiunea în anulare a hotărârii adunării constitutive în condițiileart.
132 alin. (2) din Legea societăților. Dacă hotărârea este anulată, societatea nu se poate constitui decât convocând onouă adunare care va avea aceeași natură const
itutivă.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 147, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
În adunarea constitutivă, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de acțiunile subscrise. Elpoate fi reprezentat și prin procură specia
lă.Principiul
egalității
acceptanților
–
Horatiu
SasuLegea
nr. 31/1990 menține principiul după care în aceste adunări fiecare subscriitor are dreptul la un singur vot, oricarear fi numărul acțiunilor subscrise,
fiindcă în concepția legii și după cum s-a subliniat în mod unanim în doctrină, în aceastăadunare
avem în față nu acționari ai unei societăți constituite, ci simpli contractanți (Paul Demetrescu. I. L. Georgescu,Codul
comercial Carol al II-lea. Textul legii. Raportul Consiliului Legislativ. Trimiteri la legislațiunea în vigoare.Comentariu,
Editura Cartea Românească, București. 1938, pag. 113; Marius Șcheaua, Legea societăților comercialecomentată și adnotată, Editura Al
l-Beck, 2000, pag. 64).(2)
Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanți.Probleme
și
soluții
privind
reprezen
tarea
acceptanților
–
Horatiu
SasuAc
ceptantul poate fi reprezentat prin procură specială de alt
acceptant sau de o persoană care nu are această calitate (E.Cârcei,
Adunarea constitutivă a societății comerciale pe acțiuni, în Revista de drept comercial nr. 6/1995, pag. 109), deșis-a
emis și opinia potrivit căreia reprezentarea nu poate fi făcută decât de un alt acceptant (Ion Turcu, Teoria și practicadreptului comercial
român, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag. 461).(3)
Acceptanții care au constituit aporturi în natură nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturilelor, chiar dacă ei sunt și sub
scriitori de acțiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari ai altor acceptanți.(4)
Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenți jumătate plus unu din numărul acceptanților și iahotărâri cu votul majorități
i simple a celor prezenți.Numirea
expertului
–
Sebastian
BoduDacă
există aporturi în natură, avantaje acordate persoanelor care au participat la constituirea societății sau la tranzacțiiconducând
la acordarea autorizației , operațiuni încheiate de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe careaceasta
urmează să le preia asupra sa, fondatorii sunt obligați să solicite Oficiului registrului comerțului numirea unuiexpert
care să facă un raport de expertiză, conform art. 38 și 39 din Legea societăților . O astfel de solicitare se va face,credem
noi, cu ocazia cererii de aprobare a prospectului de emisiune, în cadrul subscripției publice, asta însă doar dacăaporturile
aparțin fondatorilor. Întrucât legea permite aporturile în natură și din partea acceptanților (o greșeală, în opinianoastră
), o solicitare de numire a experților ar trebui făcută tot de fondatori, după închiderea perioadei de subscripție daroricum înainte
de înregistrarea cererii de înmatriculare întrucât aceasta din urmă va fi fost depusă la Registrul Comerțuluiulterior
hotărârii de constituire a societății luată în adunarea constitutivă, adunare care deliberează pe baza expertizelorce
trebuie, deci, să fie realizate până la data întrunirii adunării . Fondatorii sunt așadar obligați să ceară numirea acestorexperți indiferent
dacă aporturile în natură provin din partea lor sau a unui acceptant, în caz contrar adunarea constitutivăneputând
să se pronunțe asupra valorii lor. Oficiul registrului comerțului nu credem că va putea impune fondatorilornumirea experților, el nefiind
investit, în această etapă, în lipsa cererii de înmatriculare.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 148, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalArt.
26.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
69/201
(1) Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituireasocietății
sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni încheiate de fondatori pe seamasocietății ce se constituie și pe care
aceasta urmează să le ia asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experț
i. Dispozițiile art. 38 și 39 se aplică în mod corespunzător.(2)
Raportul expertului sau experților va fi pus la dispoziția subscriitorilor, la locul unde urmează să seîntrunească adunarea constitutivă.
Termenul
de
retragere
–
Sebastian
BoduÎntrucât
Legea societăților prevede un astfel de termen de retragere, considerăm că el este unul de decădere, astfel căsubscriitorul
va fi decăzut din termen dacă participă la adunarea constitutivă sau nu se retrage înăuntrul său. Credemtotuși
că în virtutea libertății de voință a părților, dacă aducătorul aportului acceptă o diminuare a valorii acestuia, prinalinierea
la raportul de expertiză, dreptul de retragere al subscriitorilor încetează, cel puțin în considerarea acestui fapt.Dacă
nu acceptă reducerea, același drept de „retragere” îl au și aducătorii aportului . Prin reducerea valorii aportului lanivelul
expertizat aducătorul va primi acțiuni conform acestei din urmă valori, deci motivul retragerii – supraevaluarea numai
există. Precizăm că a cincea partea se raportează la valoarea fiecărui bun și nu la valoarea totală a bunurilorconstituind
aporturi în natură întrucât bunurile se evaluează independent , nu în bloc , iar o eventuală supraevaluare aunuia
nu poate fi acceptată pe seama unei eventuale subevaluări a altuia, fiecare bun trebuind a fi apreciat și acceptat lacorecta
lui valoare, astfel încât numărul de acțiunilor emise în schimbul lui să fie justificat. De altfel, dacă cincimea ar fistabilită raportat la total bunu
ri, posibilitatea aportatorului de a accepta valoarea redusă ar dispărea.Acțiunile
subscriitorilor retrași pot fi preluate de fondatori, în termen de 30 de zile, sau distribuite din nou în cadrulsubscripției
publice. Vărsămintele acestora vor fi egale cu cele ale acceptanților retrași, mai ales că acțiunile sunt emiseîn
general la valoarea nominală. În cazul în care acceptanții retrași aduseseră aporturi în natură, fondatorii vor vărsacontravaloarea
lor în bani, fiind dificil și inutil ca aceștia să procure bunuri similare, în special individual determinate . Odistribuire
ulterioară credem că nu trebuie autorizată de Oficiului registrului comerțului decât, eventual sub aspectulperioadei de
derulare (prelungirii perioadei inițiale), nefiind o sporire a capitalului inițial ci o completare a acestuia până lavaloarea
deja autorizată conform prospectului . În cazul în care noua distribuire nu va avea succes se vor aplica, întregiisubscripții (deci
inclusiv emisiunii de completare), prevederile art. 22 din aceeași lege privind reducerea capitalului social.Prin
analogie, același regim juridic considerăm că îl au acțiunile pentru care nu s au realizat vărsămintele (minime), cumențiunea
că societatea are la îndemână și o acțiune împotriva subscriitorilor (prin fondatori, înainte de constituire și prinreprezentanții
legali după, dacă preia acțiunea începută de fondatori), dar nu pe temeiul art. 100 din Legea societăților cipe dreptul comun, însă cu aceleași efe
cte (răspunderea civilă contractuală).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 149 – 150, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
(2)
Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experți, este inferioară cu o cincime aceleia prevăzute defondatori
în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage, anunțându-i pe fondatori, până ladata fixată pentru adunarea constitutivă.
(3)
Acțiunile revenind acceptanților care s-au retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau,ulterior, de alte persoane, pe cale de subscr
ipție publică.Adunarea constitutivă are următoarele obl
igații:a)
verifică existența vărsămintelor;b)
examinează și validează raportul experților de evaluare a aporturilor în natură;Rapoartele
experților
–
Sebastian
BoduRapoartele
de expertiză vor fi prezentate de către fondatori adunării constitutive, care le supune votului (în vedereaArt.
27.
-Art.
28.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
70/201
validării), aducătorii (fondatori sau acceptanți) de aporturi în natură neputându și exprima poziția prin vot cu privire laaporturile
lor , conform art. 25 alin. (3) din Legea societăților (și, considerăm noi, ca urmare tot a unei situații de conflictde
interese, și cu privire la avantajele acordate fondatorilor ). În baza stării de conflict de interese în care se află votantul,acesta
ar fi tentat să voteze în favoarea unei valori cât mai mari a aportului sau în natură sau a avantajului, inclusivfolosindu
se de votul dat prin reprezentare. Interdicția este justificată în ciuda existenței raportului de evaluare întrucâtacest
raport este orientativ pentru adunarea constitutivă. Așa cum reiese din textul legii, validarea expertizelor esteatributul
suveran al adunării constitutive, care va decide în mod independent și imparțial , adunarea nefiind ținută devaloarea
din raportul expertului dacă o consideră injustă sau defavorabilă societății , ceea ce înseamnă că va putea,teoretic, modifica
valoarea aporturilor, independent de rezultatul din raportul de evaluare . Practic, modificarea va putea fifăcută
doar reducând valoarea – desigur, cu acceptul aportatorului – întrucât o supraevaluare i ar prejudicia nu doar peacționari
(alții decât aportatorul) ci și pe creditorii care se încred în gajul general societar , fiecare categorie de persoaneinteresate
având la dispoziție o acțiune împotriva unei astfel de hotărâri. De asemenea, adunarea constitutivă se vapronunța și asupra
utilității aporturilor.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 151, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalc)
aprobă participările la profit ale fondatorilor și operațiunile încheiate în contul societății;d)
discută și aprobă actul constitutiv al societății, membrii prezenți reprezentând, în acest scop, și pe ceiabsenți,
și îi desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului și îndeplinireaformalităților cerute pentru constitu
irea societății;Constituirea
societății
–
Sebastian
BoduDacă
adunarea constitutivă nu aprobă înființarea societății, aceasta nu se constituie. Dacă adunarea aprobă constituirea,societatea
devine persoană juridică de la data înregistrării sale în Registrul Comerțului. Formalitățile de înmatriculare cadîn
sarcina celor împuterniciți în acest scop de către adunarea constitutivă, conform art. 28 lit. d) din Legea societăților.Întrucât
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, împuterniciții pot fi atât cei care i au reprezentat peparticipanți
la adunare în fața notarului public, în vederea autentificării actului constitutiv, fie alții, fondatori și/sauacceptanți.
Formalitățile de înmatriculare sunt cele prevăzute de lege la art. 36 și urm. din Legea societăților, constituireaprin
subscripție publică nebeneficiind de o reglementare distinctă. Singura excepție este aceea că, odată cu înregistrareacererii
de înmatriculare, directorul Oficiului registrului comerțului nu va mai numi experți care să evalueze aporturile înnatură
întrucât acest lucru s a întâmplat deja, anterior întrunirii adunării constitutive. Credem însă că judecătorul va putearespinge cererea de înmatricu
lare dacă valoarea aporturilor, așa cum a fost aprobată de adunare, depășește valoarea dinrapoartele
respective întrucât, supra evaluarea chiar acceptată de acționari îi defavorizează și pe creditorii sociali prinprisma gajului general societar.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 154 – 155, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Actul
constitutiv
–
Sebastian
BoduActul
constitutiv va conține elementele din prospect, la care se adaugă elemente ce țin de funcționarea societății, așacum
au fost acestea votate în adunarea constitutivă. Dacă elementele din prospect se modifică (de exemplu, valoareaaporturilor
în natură ori avantajele fondatorilor), actul constitutiv va include aceste modificări. În toate cazurile, adunareaconstitutivă este
liberă să aprobe forma actului constitutiv, indiferent cât de mult se depărtează de rezumatul prospectuluiîntrucât,
prin acceptarea prospectului care, deși conține elementele de bază ale actului constitutiv, nu echivalează cu oaprobare
a lui. În primul rând, acceptând prospectul, subscriitorul nu încheie contractul de societate ci contractul desubscripție;
cel dintâi are ca părți acceptantul și societatea ofertantă iar cel din urmă are ca părți fiecare participant laședința
adunării constitutive. În al doilea rând, actul constitutiv, ca act distinct de contractele de subscripție încheiate defiecare
acceptant cu societatea, este prin esența lui un act care presupune dezbatere or, în sistemul ofertei și acceptăriiofertei,
nu există nici măcar o negociere, cu atât mai puțin o dezbatere, așa cum cere în mod expres art. 28 lit. d) dinTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
71/201
Legea societăților. După aprobarea lui prin vot în adunare, actul constitutiv se autentifică și în această formă se depune laOficiul
registrului comerțului, împreună cu celelalte documente prevăzute la art. 73 din Normele registrului comerțului(printre
care și prospectul de emisiune). Reiterăm și cu această ocazie criticile față de cerința formei autentice a actuluiconstitutiv.
Forma autentică ad validitatem reprezintă, în primul rând, un mijloc de control al statului asupra operațiunilorjuridice
care depășesc în mod evident interesele exclusive ale părților, prezentând un vădit interes general. În al doilearând,
se urmărește atenționarea părților asupra gravității și importanței actului, lucru pe care îl face notarul public. În altreilea
rând se urmărește asigurarea unei publicități a actului . După cum vedem, niciuna dintre cele trei principalejustificări
ale formei solemne nu se regăsește în cazul subscripției publice. Interesul general al statului nu există, esteacelași
ca și la subscrierea simultană. Mai mult, se creează o diferență între condițiile de formă ale actului constitutiv alsocietății
constituite prin subscripție publică față de toate celelalte societăți. Atenționarea părților este inutilă, investițiasubscriitorului
având aceeași valoare ca în cazul oricărei alte investiții financiare unde nu este necesară forma autentică.Autentificarea
nu îi face pe fondatori sau pe subscriitori mai atenți la operațiune (primii suportând deja o autentificare aprospectului
iar cei din urma acceptându l sub semnătură privată ) și nici nu aduce vreun beneficiu cu privire la calitateade
titlu executoriu al contractului, inutilă într o astfel de speță. În plus, taxarea actului de către notarul public se face la advalorem
cu capitalul social care capital, având în vedere amploarea operațiunii, poate ajunge la valori considerabile. Câtprivește
publicitatea actului, aceasta există oricum, însă nu în considerarea importanței lui ci în vederea distribuiriiacțiunilor către public.
Având
în vedere numărul foarte mare de posibili acceptanți (sute, mii, sau chiar zeci de mii) ar fi fost practic imposibil catoți
aceștia să semneze actul constitutiv , chiar și fără a se deplasa în coloană la biroul notarial ci invitând notarul laședința
adunării constitutive pentru a autentifica hotărârea adunării, colectând în mod direct semnătura fiecăruiparticipant,
astfel că Legea societăților (art. 28 lit. d) teza finală) permite adunării constitutive să împuternicească pe ceicare
se vor prezenta în fața notarului public pentru a semna actul constitutiv, derogând astfel în mod expres de la cerințaca
actul subsecvent de împuternicire să îmbrace și el forma autentică cerută de art. 2013 alin. (2) C. Civ . Derogareaeste,
evident, motivată de considerente practice întrucât, în lipsa ei s ar fi ajuns la situația ca fie notarul să accepte, forțatde
împrejurări, un înscris sub semnătură privată precum procesul verbal al ședinței adunării constitutive , fie ca asupraactului
constitutiv și a societății, ca persoana juridică, să planeze pericolul nulității absolute pentru lipsa formei advaliditatem,
în condițiile imprescriptibilității acțiunii în constatarea nulității. Prevederea menționată rezolvă astfel o situațiede
blocaj, împuternicirea sub semnătură privată putând fi chiar procesul verbal al ședinței adunării, semnat dereprezentanții aleși ai
părților care prezidează ședința (președintele adunării și secretarul/secretarii ), având – zicem noi –anexată
lista (tabelul) de prezență cu semnături. În acest fel actul constitutiv este nu doar valabil dar și opozabil tuturoracceptanților,
deveniți după înmatriculare acționari, inclusiv celor care nu au fost prezenți nici personal, nici prinreprezentant
la ședința adunării constitutive urmând „să suporte” eventualele modificări dintre rezumatul actuluiconstitutiv prezentat în prospect
și actul aprobat și aut entificat.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 153 – 154, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
e)
numește primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, și primiicenzori sau, după caz, primul auditor f
inanciar.Vărsămintele
efectuate
–
Sebastian
BoduUlterior
înmatriculării, persoanele desemnate de adunarea constitutivă să dispună, în numele societății, de vărsăminteleefectuate
sau, în lipsa desemnării, persoanele desemnate prin decizia consiliului de administrație, respectiv adirectoratului,
pot „prelua” respectivele vărsăminte în baza respectivei împuterniciri și a certificatului de înregistrare. Întrudeslușirea
acestui articol reamintim că vărsămintele pot fi făcute în numerar sau în natură. Cât privește cele în numerar,prin preluare
a lor se înțelege dreptul de a dispune de ele în raport cu banca unde acestea sunt depuse în contul deschisArt.
29.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
72/201
de fondatori pe numele societății. Altfel spus, împuternicitul adunării constitutive sau al consiliului de administrație ori aldirectoratului,
dar și (mai degrabă) reprezentantul/reprezentanții legali ai societății stabiliți prin actul constitutiv oriîmputernicitul
acestuia/acestora în relația cu banca pot dispune de bani sub condiția prezentării următoarelor actedoveditoare:
dreptul de reprezentare și certificatul de înregistrare . În acest fel banca se asigură că societatea s aconstituit
și este reprezentată, în situația opusă banii rămânând intangibili și supuși restituirii . În ceea ce priveșteaporturile în natură, acestea vor fi
remise de fondatori acelorași persoane, întocmai ca la vânzare cumpărare.Dacă
adunarea constitutivă nu aprobă înființarea, societatea nu se constituie. Vărsămintele vor fi restituite subscriitorilordirect,
iar pentru operațiunile anterioare constituirii vor răspunde, față de terți, fondatorii personal. Nu credem cărestituirea
trebuie să fie aprobată de fondatori. În cazul în care societatea nu se înmatriculează în termenele arătate deart.
47 din Legea societăților, subscriitorii își pot retrage sumele depuse făcând băncii dovada neconstituirii. Modalitățilede restituire ar trebui și
ele menționate în prospectul de emisiune.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 155 – 156, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Vărsămintele efectuate potrivit art. 21, pentru constituirea societății prin subscripție publică, vor fipredate persoanelor însărcinate cu încasarea lor pr
in actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții, persoanelordesemnate
prin decizie a consiliului de administrație, respectiv a directoratului, după prezentareacertificatului la of
iciul registrului comerțului, din care rezultă înmatricularea societății.(2)
Dacă constituirea societății nu a avut loc, restituirea vărsămintelor se va face direct acceptanților.Riscurile
neconstituirii
societății
–
Sebastian
BoduDeoarece inițiativa constituirii societății
aparține fondatorilor, aceștia își asumă riscul – inclusiv financiar – al neconstituirii.Una
din consecințele unei astfel de situații este aceea că cheltuielile pe care fondatorii le au făcut în vederea constituiriisocietății
nu vor putea fi recuperate de la acceptanți, pe seama aporturilor acestora, care trebuie deci restituite cu doardirect, ci
și integral. Cheltuielile pe care fondatorii le suportă sunt cele cu expertiza aporturilor, cu onorariile avocațiale, cucele
ale consultanților și ale intermediarului sau intermediarilor care au realizat plasamentul acțiunilor, cu publicitatea, cutaxele de autorizare.
Riscul
incumbă fondatorilor și nu poate fi transferat către acceptanți în nicio situație, indiferent de motivul pentru caresocietatea
nu se constituie, deci inclusiv atunci când adunarea constitutivă (formată din fondatori și acceptați) voteazăîmpotriva
constituirii. Dacă societatea se constituie, va funcționa regula generală potrivit căreia cheltuielile respective vorfi preluate de societate, ca persoană
juridică, în condițiile art. 53 din Legea societăților.După
constituirea societății, fondatorii sunt obligați să predea organului de administrare desemnat de adunareaconstitutivă
documentele și corespondența referitoare la constituirea societății, adică toate actele juridice care au emanatde
la aceasta, prin fondatori, respectiv îi sunt adresate, toate aceste acte aparținând – la fel ca și aporturile – societății șinu fondatorilor,
iar membrii organului de administrare competent reprezintă societatea, ca persoană juridică. Termenul de5
zile începe să curgă de la data la care adunarea generală a aprobat constituirea societății și nu de la data înmatriculăriisale.
Motivăm această interpretare prin faptul că formalitățile înregistrării societății în Registrul Comerțului cad, conformart.
36 din Legea societăților, formal în sarcina organului de administrare, iar fără unele din documentele aflate lafondatori societatea nu s ar putea înmatri
cula.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 156, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Fondatorii iau asupra lor consecințele actelor și ale cheltuielilor necesare constituirii societății, iar dacă,din orice cauză, aceasta nu se va const
itui, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptanților.(2)
Fondatorii sunt obligați să predea consiliului de administrație, respectiv directoratului, documentele șicorespondența referitoare la constituirea so
cietății, în termen de 5 zile.Art.
30.
-Art.
31.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
73/201
Răspunderea
fondatorilor
și
a
primilor
membri
ai
consiliului
de
administrație
–
Sebastian
BoduDupă
constituire, fondatorii și primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului și ai consiliului desupraveghere,
sunt solidar răspunzători față de societate și față de terți pentru anumite operațiuni. În primul rând, eirăspund
de subscrierea integrală a capitalului social și efectuarea vărsămintelor legale. Nu înseamnă că societatea nu sepoate
constitui cu un capital social mai mic decât cel propus ci că nu pot exista acțiuni emise fără a avea ocorespondență
în capitalul social. Acest articol nu face de fapt decât să repete principiul societar conform căruia capitalulsocial
trebuie subscris în întregime (inclusiv după repunerea în circulație a acțiunilor neplătite de subscriitorii inițiali),neputând
exista acțiuni emise și nesubscrise. Așadar, dacă emisiunea nu a fost subscrisă în întregime, dar adunareaconstitutivă
decide totuși înființarea societății, acțiunile rămase nesubscrise trebuie anulate. Vărsămintele sunt deasemenea
o condiție obligatorie și cuantumul lor nu poate fi mai mic decât cel prevăzut de lege. În al doilea rând, eirăspund
pentru existența aporturilor în natură. Aporturile trebuie să fie deci reale și să fi fost predate societății, în spețăpreluate de
administratorii acesteia, după numire. Fictivitatea lor îi ține răspunzători solidar atât pe fondatori, ca promotoriai
societății, cât și pe administratori, cărora obligațiile de verificare le revin de asemenea în mod direct, conform art. 73din
Legea societăților. Această răspundere incumbă persoanelor menționate independent de faptul că adunareaconstitutivă
are ca atribuțiuni verificarea existenței vărsămintelor, în numerar sau în natură. Dacă se constată inexistențavărsămintelor
în numerar în cuantumul minim prevăzut de lege sau neacoperirea integrală și predarea aporturilor înnatură,
aprobarea hotărârii adunării constitutive de verificare a existenței vărsămintelor, potrivit art. 28 lit. a) din Legeasocietăților
nu numai că nu echivalează cu o absolvire de responsabilitate, dar nu funcționează nici măcar ca odescărcare
de gestiune. În al treilea rând, persoanele menționate răspund de veridicitatea publicațiilor făcute în vedereaconstituirii societăți
i, precum cele din prospectul de emisiune și din toate materialele publicitare. Pe lângă răspunderea dela
momentul constituirii societății, aceleași persoane răspund de valabilitatea operațiunilor încheiate înainte de constituireși
preluate de societate asupra sa. Odată preluate ca fiind ale sale, lipsa valabilității acestora atrage răspundereafondatorilor
pentru prejudiciul cauzat societății de ineficacitatea (anulare, rezoluțiune etc.) respectivelor acte. A fortiori,dacă
un contract se dovedește mai oneros decât era atunci când a fost preluat de societate de la fondator, deși valabil,fondatorul
răspunde în aceleași condiții întrucât ratificarea nu poate acoperi decât elementele cunoscute de societate, nuși
cele necunoscute. Dacă este fraudulos, preluarea contractului de către societate o îndreptățește să ceară anularea lui,cu consecința repunerii părților în situația anterioară. ?i în acest
caz însă, societatea își conservă acțiunea în pretenții fațăde
fondatorul ce a încheiat contractul cu terțul, legea precizând, că și condiție, doar lipsa lui de valabilitate, nu și motivelenevalabilității
ori partea din inițiativa căreia contractul încetează, respectiv din culpa căreia contractul nu este valabil.Adunarea
generală (ordinară) este cea care descarcă fondatorii și primii membri ai consiliului de administrație, respectivai directoratului și membrilor consiliulu
i de supraveghere pentru răspunderea ce le revine pentru situațiile mai sus arătate,dar nu poate interveni mai devreme de 5 an
i de la data constituirii societății.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 157 – 158, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Fondatorii și primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului și ai consiliului desupraveghere,
sunt solidar răspunzători, din momentul constituirii societății, față de societate și de terțipentru:
–
subscrierea integrală a capitalului social și efectuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de actulconstitutiv;
–
existența aporturilor în natură;-
veridicitatea publicațiilor făcute în vederea constituirii societății.(2)
Fondatorii sunt răspunzători, de asemenea, de valabilitatea operațiunilor încheiate în contul societățiiînainte de constituire și luate de a
ceasta asupra sa.(3)
Adunarea generală nu va putea da descărcare fondatorilor și primilor membri ai consiliului deadministrație, respectiv
ai directoratului și ai consiliului de supraveghere, pentru răspunderea ce le revine înTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
74/201
temeiul prezentului articol și al art. 49 și 53, timp de 5 ani.Cotele
de
fondator
–
Sebastian
BoduAvantajele
fondatorilor sunt stabilite prin actul constitutiv, în general, sub forma unui procent de participare la beneficiilesocietății
(denumite părți sau cote de fondator ). Dispozițiile legale privind subscripția publică nu disting între fondatorii dedrept
(care sunt și subscriitori de acțiuni) și cei de fapt (care nu sunt), menționați la art. 6 alin. (1) din Legea societăților,de
aceste avantaje putând beneficia ambele categorii . Avantajele fondatorilor trebuie menționate nu doar în actulconstitutiv
aprobat de adunarea constitutivă ci și în cuprinsul acțiunilor materializate, conform art. 93 alin. (2) lit. d) dinLegea societăților.
Proporționalitatea
distribuirii dividendelor poate fi modificată prin stabilirea unor cote (părți) de fondator, ca și avantajespeciale
ale unor acționari fondatori în drept sau chiar și a unor ne acționari (fondatori în fapt). Avantajele fondatorilor (îndrept
sau în fapt) sunt îndreptățite la societățile pe acțiuni, fiind foarte posibil ca ei să fi adus reale servicii la fondareasocietății. Este o un efort pe care fondato
rii îl fac , uneori chiar deosebit (în funcție, de exemplu, de obiectul de activitate ).Având
natura juridică a unor avantaje acordate în momentul înființării sau înainte ca societatea este înmatriculată, acestecote
trebuie prevăzute în mod obligatoriu în actul constitutiv al societății pe acțiuni, conform art. 8 lit. m) din Legeasocietăților.
Având în vedere că textul legal vorbește despre „identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje” și „oricarepersoane
care au participat la constituirea societății ori la tranzacții conducând la acordarea autorizației în cauză”, pelângă indicarea cotelor trebu
ie menționată și identitatea fondatorilor, nu doar a celor în drept (acționari) ci și a celor în faptîntrucât textul legal cit
at nu distinge .La
societățile pe acțiuni constituite prin subscripție publică adunarea constitutivă este cea care hotărăște, aprobând actulconstitutiv,
asupra nivelului cotelor de fondator (art. 32 alin. (1) din Legea societăților), așa cum au fost acestea propuseprin prospectul de emisiune, însă alin. (2) le limitează atât procentual,
cât și temporal: maxim 6% din capitalul social inițialpe
o perioadă de cel mult 5 ani de la data constituirii societății . Limitarea este motivată de modul în care se înființeazăsocietatea,
lipsit de negociere între viitorii asociați . De altfel acesta este și motivul includerii sale în mod expres însecțiunea destinată s
ubscripției publice, ca și normă specială. Spre
deosebire de societățile pe acțiuni constituite prin subscripție simultană integrală, la cele constituite prin subscripțiepublică
legiuitorul a reglementat printr o normă specială cotele de fondator pentru a le scoate integral de sub tutelaadunărilor
generale ordinare, care astfel nu pot influența în niciun fel plata acestor cote, așa cum au fost ele stabilite prinactul
constitutiv aprobat în adunarea constitutivă. Dacă ar fi fost altfel și cotele prevăzute în actul constitutiv ar fi depinsde
hotărârea adunării generale ordinare care repartizează profitul, beneficiile fondatorilor societății constituite prinsubscripție
publică ar putea ajunge iluzorii în condițiile în care numerosul acționariat ar putea ușor să uite de efortulacestora,
chiar și limitat în cuantum, mai ales că termenul de acordare a cotelor nu poate depăși 5 ani de la dataconstituirii
societății (art. 32 alin. (3) din Legea societăților). Așadar avem un șablon general – expres stabilit în modneechivoc:
la societățile în care capitalul este subscris simultan integral, unde negocierile există în mod deplin, singuralimitare
în a determina cote de fondator o reprezintă clauza leonină , însă adunarea generală ordinară intervine anual înstabilirea
cotei pe când la societățile constituite prin subscripție publică legea limitează procentual și temporal cotele iaradunarea generală ordinară nu poate modifi
ca cuantumul statutar al acestora, fiind obligată să le plătească din profit. „Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 158 – 161, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Natura
juridică
a
cotelor
de
fondator
–
Sebastian
BoduPărțile
(cotele) de fondator au fost definite în doctrină ca fiind „un drept la o anumită cotă din beneficiile nete sociale,materializat printr un certificat negociabil, nominativ sau la purtător, dar care
nu conferă nici exercițiile aferente asociatuluiși
nici o parte din capitalul social” . Suntem de acord cu această definiție cu excepția calității de titluri de valoare,considerându
le doar simple creanțe asupra societății , transmisibile pe calea cesiunii de creanță și nu prin gir, tradițiuneArt.
32.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
75/201
sau însoțite de înscrierea într un registru. Calificarea lor ca titluri de valoare ar putea să ducă inclusiv la confuzii cu titlurilede
participare, fiind evident că părțile de fondator nu reprezintă fracțiuni ale capitalului social, fapt evidențiat expres prinraportarea
drepturilor conferite exclusiv la profitul aferent capitalului social inițial. De aici rezultă că astfel de cote nubeneficiază
de niciun drept societar, patrimonial sau nepatrimonial. De aceea actuala terminologie folosită de lege ni separe mai potrivită („cote
de participare la profit”), întrucât exclude din start ideea de fracțiune a capitalului social. Un
alt avantaj (mai degrabă pentru fondatorii care sunt și acționari) ar putea fi opțiuni de subscriere a noilor acțiuni emisede
societate ulterior constituirii (deci în vederea majorării capitalului social ), pe care le vedem acceptabile în luminadispozițiilor
ce reglementează subscripția publică întrucât: (i) art. 26 vorbește de „avantaje”, în general, nu de cote defondator;
(ii) faptul că art. 32 dispune în legătură cu cotele de fondator nu înseamnă că interzice altfel de avantaje și (iii)faptul că,
printre atribuțiile adunării constitutive enumerate la art. 28 nu se regăsește decât aprobarea raportului experțilorprivind evaluarea aportur
ilor în natură este din cauza că alte avantaje nu se pot evalua prin expertiză, în ciuda menționăriilor
în cadrul art. 26. Așadar enumerarea de la art. 28 este enunțiativă, mai ales că din ea lipsește chiar cea maiimportantă
atribuție a adunării constitutive: aprobarea sau respingerea constituirii societății. Nu credem însă că se potacorda
acțiuni gratuite fondatorilor și nici stabili avantaje sub forma unor viitoare funcții în cadrul societății , adunareaconstitutivă
fiind liberă să și aleagă administratorii și, aceștia la rândul lor, managerii. De asemenea, nici acceptareaprospectului nu poate fi condiț
ionată de dobândirea unei astfel de funcții.Cotele de
fondator nu au natura juridică a unor titluri de participare, sub formă de acțiuni ordinare suplimentare și nu suntnici
titluri de valoare , fie ele și sui generis . Titlurile de participare reprezintă fracțiuni ale capitalului social și genereazădrepturi
patrimoniale și nepatrimoniale. Cotele de fondator sunt departe de o astfel de calificare. Ele nu sunt nici oasociere
în participațiune sui generis între fondatori și acceptanți . Cotele de fondator reprezintă doar creanțe specialepermise de lege
și acceptate convențio nal de organul deliberativ al societății, titlul de creanță fiind chiar actul constitutiv alsocietății
. Nefiind acordate intuitu personae ele pot fi înstrăinate în condițiile cesiunii de creanță. Dacă ar fi titluri devaloare
transmiterea lor s ar face în condițiile transmisiunii titlurilor, adică prin gir sau însoțită de o declarație într unregistru.
Caracterul special al creanței derivă din aceea că (i) spre deosebire de alți creditori ale căror creanțe se plătescindependent
dacă societatea are sau nu profit, cotele de fondator se plătesc doar dacă societatea înregistrează profit; (ii)cotele
sunt stabilite ca procent din acest profit; (iii) ele nu pot face obiectul unei conversii de creanțe, în condițiile art. 210alin. (2) din Legea societăților întrucât, pe parcursul existenței lor, nu sunt
creanțe certe, lichide și exigibile (pot însă să fieconvertite
după ce se stabilește plata lor efectivă) și, (iv) în plus pentru societățile constituite prin subscripție publică,cotele
sunt limitate în cuantum și ca perioadă, indiferent dacă societatea a înregistrat sau nu profit până la expirarea lor.Stabilirea
cotelor se face raportat la profitul net , la fel ca și plata lor; întocmai ca și dividendele, niciun fel de repartizarenu
se face poate înainte de plata impozitului pe profit. De asemenea, neplata lor atrage după sine plata dobânzilor legale.
Cotele
de fondator nu au natura unei cheltuieli ci a unui beneficiu , deci vor putea fi plătite numai după aprobareabilanțului
societății din care să rezulte existenta profitului . Actul constitutiv nu poate deroga de la baza de calculbilanțieră,
de exemplu prin realizarea unei expertize . În plus, în cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilorvor
putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului social inițial, pentru că altfel s ar îmbogății îndauna
acționarilor ulteriori . Per a contrario, în caz de reducere a sa, ele vor fi exercitate asupra capitalului redus. Fiind oparticipare
la beneficii și nu o cheltuială, existența cotelor fondatorilor, chiar și limitate legal, nu schimbă cu nimicobligativitatea
plății lor din profituri determinate conform legii . Fondatorii doar beneficiază de o cotă specială departicipare
la profit, dar nu extinsă asupra patrimoniului social, precum în cazul creditorilor obișnuiți ale căror creanțe nusunt
condiționate de profit. Așadar, dacă societatea trece prin momente economice grele, ei vor suporta lipsa profituluiîntocmai
ca și beneficiarii dividendelor, altfel riscând să agraveze situația societății, ceea ce nu ar fi în avantajul lor petermen
lung . Legislația anterioară (art. 183 alin. (3) C. com.) accepta, prin derogare de la regula stabilită în alineatulanterior,
ca printr o stipulație expresă, procente de capital să poată să fie plătite în acele societăți industriale în care estenevoie
de timp pentru realizarea obiectului social, dar nu mai mult de 3 ani și care să nu depășească 5%. RepartizareaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
76/201
va fi fost considerată cheltuială, iar pierderea cauzată de această cheltuială va fi fost reportată pe exercițiile financiareviitoare.
În acest fel, legea accepta plata de dividende din beneficii viitoare, fără a compensa însă, față de acționarulbeneficiar,
sumele plătite din capital cu dividende viitoare. Așadar, în primii ani, acționarul încasa procentele ce i secuveneau și mai târziu, când
societatea începea să înregistreze profit, încasa dividende.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 158 – 161, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Răspunderea
pentru
organizarea
și
conducerea
contabilității
și
răspunderea
pentru
aplicarea
necorespunzătoarea
reglementărilor
contabile
–
Maria
BadoiDin
punct de vedere al răspunderii, când vorbim de contabilitate, ne referim la două aspecte, respectiv răspundereapentru
organizarea și conducerea contabilității și răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilorcontabile.
(a)
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității unei entități revine administratorului, ordonatorului decredite
sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective. Contabilitatea se organizează și se conduce,de
regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoanăîmputernicită
să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.Contabilitatea
poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității,încheiate
cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și ContabililorAutorizați din România (CECCAR).
(b)
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic,contabilului-șef
sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine.În
cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice saujuridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România(CECCAR), răspunderea pentru c
onducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale.(1)
Adunarea constitutivă va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societățiconstituite prin subscripț
ie publică.(2)
Cota prevăzută la alin. (1) nu poate depăși 6% din profitul net și nu poate fi acordată pentru o perioadămai mare de 5 ani de la data constituir
ii societății.(3)
În cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profituluicorespunzător capitalului so
cial inițial.(4)
De dispozițiile acestui articol pot beneficia numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut calitatea defondator prin actul constitutiv.
Dreptul
fondatorilor
în
caz
de
dizolva
re
anticipată
–
Sebastian
BoduÎn
caz de dizolvare anticipată a societății constituite prin subscripție publică, fondatorii au dreptul să ceară daune de lasocietate,
dacă dizolvarea s a făcut în dauna drepturilor lor , adică prin privarea cotelor de fondator de care beneficiau.Având
în vedere prevederea expresă cu privire la remediul pe care îl pot invoca, titularii cotelor de fondator nu pot, deșisunt creditori,
să se opună în baza art. 62 din Legea societăților hotărârii adunării generale și nici să ceară anularea ei peargumentul
că cea mai bună reparație este cea în natură . O sentință judecătorească nu va putea păstra în viațăsocietatea
dacă acționarii au hotărât – în mod legal și statutar – contrariul, executarea indirectă, prin echivalent, fiindastfel
singura soluție posibilă . Situația este aceeași și atunci când societatea se dizolvă ca urmare a aplicării art. 15324alin.
(5) din Legea societăților, iar acționarii nu doresc să reconstituie capitalul social, precum și în alte cazuri cânddizolvarea
este dispusă de instanță. O dizolvare făcută în dauna drepturilor titularilor cotelor de fondator presupune cămotivul
dizolvării este tocmai fraudarea acestora, adică doar pentru a evita plata creanței cuvenite. De exemplu,constituirea
unei alte societăți, cu același obiect de activitate de către aceeași acționari majoritari și transferarea activelorArt.
33.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
77/201
către noua societate.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 162, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalÎn
caz de dizolvare anticipată a societății, fondatorii au dreptul să ceară daune de la societate, dacădizolvarea s-a făcut în frauda drepturilor
lor.Dreptul
la acțiunea în daune se prescrie prin trecerea a 6 luni de la data publicării în MonitorulOficial
al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a acționarilor care a decis dizolvareaanticipată.
CAPITOLUL III
Înmatricularea societății
(1)
În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau,dacă
este cazul, primii membri ai directoratului și ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit alacestora
vor cere înmatricularea societății în registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediulsocietat
ea. Ei răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acesteiobligații.
Înmatricularea
societății
–
Sebastian
BoduÎnmatricularea
se solicită de către societatea aflată în curs de constituire prin depunerea unei cereri tip. Termenul desolicitare
a înmatriculării este de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, iar neîndeplinirea obligației îi facerăspunzători
pentru prejudiciul creat oricărei persoane ca urmare a neînmatriculării. În ceea ce privește raporturile dintreasociați anterioare
înmatriculării, acestea sunt guvernate de regulile aplicabile societății simple (art. 1889 alin. (4) C. civ.).Cererea
de înmatriculare se depune la Oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediu societatea.Cererea
va avea atașate o serie de acte, enumerate la alin. (2) al art. 36, precum și în Normele registrului comerțului,precum
actul constitutiv, diverse declarații pe proprie răspundere ale unor persoane din cadrul societății, specimen desemnătură
pentru reprezentanții legali, dovada sediului social, dovada rezervării denumirii, dovada vărsării capitaluluisocial,
în cuantumul minim legal (inclusiv raportul de evaluare al aporturilor în natură, când este cazul), cazier fiscal ,diverse
alte avize necesare, în funcție de produsele comercializate s.a. Depunerea cererii și a documentelor însoțitoare(„dosarul”)
are la loc la biroul unic. Biroul unic este cel care are ca scop diseminarea declarațiilor pe proprie răspunderece țin loc de avize către
instituțiile publice competente.Persoanele
care pot cere înmatricularea societății sunt fondatorii, primii administratori, respectiv primii membri aidirectoratului sau
ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora. Deși s ar putea spune că rolul fondatorilorîncetează
după încheierea actului constitutiv, nu putem nici afirma că și au intrat în rol administratorii, respectiv membriiconsiliului
de supraveghere sau directoratului ori (alți) reprezentanți legali desemnați prin actul constitutiv deoarecesocietatea nu este încă înființată, const
ituită. Cererea de înmatriculare din partea unuia dintre aceștia din urmă nu se faceîn
calitate de reprezentant ai unui organ societar sau de reprezentant legal ci de simplu împuternicit al fondatorilor săi(art.
210 alin. (1) C. civ.). În concluzie, atribuția de înmatriculare credem că aparține fondatorilor care, prin numireamembrilor
organelor societare de administrare, supraveghere și conducere ori a (altor) reprezentanți legali, deleagărespectiva
competență către aceștia . Deci natura competenței acestora din urmă de a reprezenta societatea este unacontractuală
și îmbracă forma mandatului – legea nefăcând decât să recunoască acest lucru – și, în plus, că submandatarea
este permisă (persoanele respective putând numi, mai departe, un terț împuternicit să înmatriculezesocietatea ).
În
cazul în care cei însărcinați cu înregistrarea – fie ei fondatori sau membri ai unui organ de administrare – nu oefectuează în termenul legal, generând
fie întârzierea, fie abandonarea constituirii, răspund pentru orice prejudiciu cauzatca
urmare a neefectuării înregistrării. Enumerarea legală se referă la fondatori, precum și la membrii desemnați ai unuiArt.
34.
-Art.
35.
Abrogat(ă)Art.
36.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
78/201
organ de administrare, deși aceștia din urmă nu se află în exercițiul mandatului, câtă vreme persoana juridică nu s aconstituit.
Răspunderea
se naște față de orice terț prejudiciat și este o răspundere solidară, cei vizați neputându se prevala debeneficiul
discuțiunii. Solidaritatea este prevăzută ca o măsură de protecție pentru cel care, introducând acțiunea, nupoate
ști cui, dintre persoanele însărcinate, îi revine în mod concret vina neefectuării înmatriculării. Art. 36 alin. (1) teza aII
a instituie așadar un caz special de răspundere civilă delictuală ex lege, directă, delictuală și personală, împotrivaacelor
persoane care se fac culpabile pentru neconstituirea persoanei juridice. Deși textul legal nu precizează cine poatedobândi
calitate procesuală activă, cei care în fapt pot înregistra un prejudiciu ca urmare a întârzierii sau abandonăriiînmatriculării
sunt fondatorii săi, fie direct (inclusiv dar nelimitîndu se la amenzile civile date în temeiul Legii registruluicomerțului
), fie indirect, prin prisma daunelor interese pe care le ar putea plăti terților cu care au contractat în numelesocietății în curs de cons
tituire dar rămasă neînmatriculată.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 163 – 164, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
test
–
Horatiu
Sasutest
(2)
Cererea va fi însoțită de:a)
actul constitutiv al societății;b)
dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului constitutiv;c)
dovada sediului declarat și a disponibilității firmei;d)
în cazul aporturilor în natură subscrise și vărsate la constituire, actele privind proprietatea, iar în cazul încare printre ele figurează și imob
ile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;e)
actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați;f)
declarația pe propria răspundere a fondatorilor, a primilor administratori și, după caz, a primilor directori,respectiv
a primilor membri ai directoratului și ai consiliului de supraveghere și, dacă este cazul, a primilorcenzori, că îndeplinesc cond
ițiile prevăzute de prezenta lege;g)
alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea constituirii.Acte
suplimentare
solicitate
în
funcție
de
obiectul
de
ac
tivitate
–
Sebastian
BoduPentru anumite societăți come
rciale, în funcție de obiectul de activitate, în plus față de actele enumerate la art. 36 alin. (2)lit.
a) – e), este necesară și autorizația eliberată de organul administrației publice centrale de specialitate pentrufuncționarea respectivei s
ocietăți, respectiv: (i) pentru instituțiile de credit
, autorizația BNR; (ii) pentru societăți
le de pe piața de capital (desigur, nu emitenții), autorizația ASF;(iii)
pentru societățile de asigurare, autorizația aceleiași ASF. În alte cazuri, este necesar avizul conform al unui organ aladministrației publice de specialitat
e (de exemplu, al Ministerului Sănătății pentru o policlinică sau un spital).Dacă
societatea în curs de constituire are printre asociați și o persoană juridică, aceasta din urmă trebuie să și fi datconsimțământul pentru
a participa la capitalul social al noii societăți prin aprobarea participării în cadrul organului societarcompetent,
conform actului constitutiv al persoanei juridice respective . Normele registrului comerțului enumeră și actelecare
trebuiesc depuse pentru înmatricularea societăților europene care iau ființă în România, care își transferă sediul înRomânia sau care, fuzionând cu o
societate din România, își aleg sediul în România sau a societăților europene– holdingce își stabilesc sediul în România.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 165, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(3)
Art.
37.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
79/201
Natura
juridică
a
înregistării
societății
în
Registrul
Comerțului
–
Sebastian
BoduRegula
înscrierii unei societăți comerciale în Registrul Comerțului reprezintă ultima etapă în procesul de constituire, înurma
căreia dobândește personalitate juridică. Personalitatea juridică este esența societății comerciale, în acest feldeosebindu
se de societatea simplă sau asocierea în participație, care nu sunt persoane juridice și care, dacă doresc sădobândească
personalitatea juridică, trebuie să și modifice forma . Competența teritorială de a înmatricula societateacomercială
aparține Oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunalul județean în raza căruia se află sediul social.Înmatricularea
societății comerciale, ca persoană juridică supusă înregistrării, are un efect constitutiv în sensul cămarchează
începutul capacității de folosință. După înregistrare, natura organizațională a societății primează în fața naturiicontractuale
(de exemplu, limitările și derogările în ceea ce privește regimul nulității societății sau schimbarea formeisocietare printr o simplă modificar
e a actului constitutiv).Înmatricularea
societății reprezintă, după unii autori, un fapt administrativ săvârșit de un organism (Oficiul registruluicomerțului)
asimilat unei instituții publice și care constată efectuarea înregistrării societății în Registrul Comerțului. Atuncicând
exista implicarea judecătorului delegat, înmatricularea societății a fost calificată de unii autori ca fiind o procedurăjudiciară
. Pentru deblocarea activității înmatricularea se face în prezent, așa cum spuneam, prin rezoluție a directoruluiOficiului
registrului comerțului, soluție corectă ce va fi urmată de introducerea registratorilor autorizați întrucât implicarea unui
judecător în procedura de înmatriculare – ce trebuie să fie, în lipsa unei cereri de intervenție, pur administrativă – nu numai
inutilă și greoaie, dar și de natură a conferi terților încredere în rezultatele așa zisului control de legalitate, în faptlucrurile
fiind cu totul altfel. Soluționarea cererilor de intervenție intră în competența instanței de judecată, Oficiul urmândsă
transmită acesteia întregul dosar ce cuprinde cererea de înregistrare și cererea de intervenție, precum și înscrisuriledepuse
în susținerea acestora. Procedura este una contencioasă și se face cu citarea părții și a intervenienților. Instanțase va pronunța de urgență iar hotărârea este executor
ie și supusă doar apelului.Odată
eliminat judecătorul delegat din procedura înmatriculării nu mai putem vorbi însă de un control al legalității actelorși
faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în Registrul Comerțului, procedura devenind una a controlului administrativ.Înmatricularea
se dispune de către directorul Oficiului registrului comerțului. Natura administrativă a înmatriculăriisocietății este
una de salutat. Verificarea „dosarului” (setul de declarații tip, acte doveditoare și avize) și încasarea taxelorlegale
în vederea autorizării societății reprezintă un fapt administrativ (supus la rândul lui unui control „al legalității” ),controlul
legalității ce se efectua de judecătorul delegat fiind o procedură inutilă, indiferent după cum era grațioasă saucontencioasă,
după caz. Rezoluția directorului Oficiului registrului comerțului este un act administrativ, atacabil cuplângere, pe când certificatul de în
registrare este un sui generis . În
baza actualului caracter administrativ al înmatriculării societății, studierea documentelor care însoțesc actul constitutivcade
în sarcina referenților care pur și simplu bifează existența lor, în forma și conținutul cerute de lege, făcând vorbiredespre
toate acestea în referatul pe care îl înaintează directorului Oficiului registrului comerțului. Chiar și în sistemultrecut,
bazat pe controlul de legalitate al judecătorului delegat, după cum în mod corect s a constat în practica judiciară ,acest
control într o fază grațioasă, necontencioasă era un control extrinsec, de regularitate, care nu urmărea în modspecial
să determine sau să constate realitatea și sinceritatea datelor prezentate și declarate ori a celor consemnate îndocumentele
supuse mențiunii în Registrul Comerțului. Cu toate că este un control administrativ, și nu unul de legalitate,atunci
când privește conținutul actului constitutiv nu ar trebui să existe o verificare a legalității, nici atunci cândînmatricularea
era dispusă de judecătorul delegat și cu atât mai puțin în prezent, deși legiuitorul român a insistat tottimpul
pe acest control , începând prin a da competență tribunalului , înainte de existența Registrului Comerțului. Unastfel
de control ar însemna, teoretic, o cercetare vastă și de durată, o incursiune nu numai în Legea societăților ci întoate
legile existente , lucru nu doar aproape imposibil, inutil absolut și în afara scopului oficiului. Chiar dacă actulconstitutiv
ar conține prevederi nelegale (de exemplu realizarea unui comerț ilicit sau cu încălcarea unui monopol alstatului)
și nelegalitatea ar fi descoperită de referent, ilegalitatea cu consecințe grave, penale, nu constă în prevedereastatutară
(în acest caz fiind doar în prezența unei cauze ilicite sau imorale) ci în derularea efectivă a activității. Înconcluzie,
în actual procedură administrativă, rolul referentului este o deturnare de putere, așa cum rolul judecătoruluiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
80/201
delegat de efectuare a controlului legalității era unul exagerat iar practica a arătat că el nu exista în fapt, ceea ce ar trebuisă
facă Oficiul registrului comerțului fiind exclusiv o verificare a depunerii de către societate a documentelor cerute deNormele registrului comerțului.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 165 – 167, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Controlul legalității actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerțului seexercită de justiție printr-un
judecător delegat.Precizări
privind
controlul
exerci
tat
de
judecătorul
delegat
–
Horatiu
SasuJudecătorul
delegat, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea societăților, exercită un control doar asupra legalității și nu poateaprecia
și asupra temeiniciei sau oportunității, caz în care instanța de control sesizată conform art. 60 din LSC trebuie săse
limiteze doar la cazurile de legalitate. În cazul în care instanța de recurs extinde cercetarea și la temeinicia încheieriijudecătorului
delegat, s-a arătat că că s-ar încălca principiul dublului grad de juris
dicție (pentru argumente și detalii:Sarmisegetuza
Tulbure, Aspecte legate de activitatea judecătorului delegat la Oficiul registrului Comerțului. Persoanelecare pot ataca în justiție încheie
rile judecătorului delegat, în Revista de Drept Comercial nr. 4/2002, pag. 94).(2)
La începutul fiecărui an judecătoresc, președintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerțuluiunul sau mai mulți judecător
i ai tribunalului.(3)
Judecătorul delegat va putea dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unei expertize, în contulpărților, precum și administrarea a
ltor dovezi.(1)
La societățile pe acțiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoanecare
a participat la constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuniîncheiate
de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le ia asupra sa,judecătorul-delegat
numește, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulți experți dinlista experților autorizați. Aceștia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea și modul de
evaluare a fiecăruibun
aportat și vor evidenția dacă valoarea acestuia corespunde numărului și valorii acțiunilor acordate înschimb, precum și alte elemente
indicate de judecătorul-delegat.(2)
Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registruluicomerțului.
Registrul comerțului va transmite o notificare cu privire la această depunere către RegiaAutonomă «Monitorul Oficial», pentru a f
i publicată pe cheltuiala societății.(3)
În cazul societăților constituite prin fuziune sau divizare nu este necesară întocmirea raportului prevăzutla
alin. (1) și depunerea sa la oficiul registrului comerțului în condițiile dispozițiilor alin. (2), dacă proiectul defuziune
sau divizare a fost supus examinării unui expert independent potrivit dispozițiilor art. 2433 alin. (1) – (4)
.Incompatibilități
și
conflicte
de
interese
–
Sebastian
BoduIncompatibilitățile
prevăzute la art. 39 sunt cele enumerate la lit. b) și c), în timp ce situațiile de la litera a) sunt potențialgeneratoare
de conflicte de interese. Deși legea nu precizează (probabil din cauza clarei evidențe), existăincompatibilitate
atunci când expertul este, în același timp, asociat, administrator, cenzor etc. al societății.Incompatibilitățile
și conflictele de interese se bazează pe relații de rudenie, afinitate sau căsătorie ori pe relațiicontractuale
remunerate, cât și pe orice fel de relații de afaceri, muncă sau familie care este de natură a afectaindependența
profesională a expertului, care independență este esențială pentru a întocmi expertiza în condiții deobiectivitate.
Drept urmare, existența oricărei situații în care expertul ar putea fi lipsit de obiectivitate din cauza uneisituații
de incompatibilitate sau conflict e interese de orice fel poate duce la recuzarea acestuia, în condițiile Codului deprocedură civilă.
Art.
38.
-Art.
39.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
81/201
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 168 – 169, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Nu pot fi numiți experți:
a)
rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ori soții acelora care au constituit aporturi în natură sauai fondatorilor;
b)
persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcțiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea deexpert, un salariu ori o remunerație de la fondator
i sau de la cei care au constituit aporturi în natură;c)
orice persoană căreia, ca urmare a relațiilor sale de afaceri, de muncă sau de familie, îi lipseșteindependența
pentru a realiza o evaluare obiectivă a aporturilor în natură, potrivit normelor speciale carereglementează profesia.
Înmatricularea
societ
ății
în
Registrul
Comerțului
–
Sebastian
BoduOficiul
registrului comerțului dispune prin rezoluție a directorului înmatricularea societății în termen de 5 zile de laîndeplinirea
cerințelor legale și înscrierea acesteia în registru, la rubrica destinată societăților. În urma înmatriculării,societății i se eliberează un c
ertificat de înregistrare care conține:(i) denumirea,
(ii) forma juridică,
(iii) sediul social,
(iv) numărul de înregistrare
(înmatriculare) , (v) codul unic de înregistr
are, (vi) data eliberării,
(vii) semnătura și ștampila emitent
ului. Termenul
de 5 zile este unul imperativ și onerativ, dar a cărui nerespectare nu atrage sancțiuni procedurale ci cel multdisciplinare față de perso
ana responsabilă .Societatea
comercială este supusă principiului dublei publicități : întâi în Registrul Comerțului și de acolo în MonitorulOficial.
Publicitatea a fost reglementată și în sistemul Codului comercial, îmbunătățit odată cu apariția, în 1941, aRegistrului
Comerțului. În legislația europeană, obligativitatea publicității printr un registru al comerțului apare odată cuPrima
Directivă Societară (art. 2 para. 1 subpara. b). După înmatriculare, rezoluția directorului se comunică din oficiu, înbaza
art. 14 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților de înmatriculare [
], Monitorului Oficial sprepublicare,
pe cheltuiala societății, în extras sau, la cererea acesteia, integral. Prin efectuarea înregistrării în RegistrulComerțului, se asigură
opozabilitatea actelor înregistrate față de terți, cu excepția cazurilor în care legea prevede condițiacumulativă
a publicării acestora în Monitorul Oficial. De exemplu, actul constitutiv nu este obligatoriu a fi publicat înMonitorul Oficial ci doar la cerere
a societății, contra cost.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 169 – 170, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunțată în termende
5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea eiîn registrul comerțului, în condiț
iile prevăzute de legea privind acest registru.(2)
Încheierea de înmatriculare va reda, după caz, mențiunile actului constitutiv prevăzute la art. 7 și 8.(1)
Societatea este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului.(2)
Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunțării încheierii judecătoruluidelegat prin care se autorizează înmatricu
larea societății.Filiala
și
raporturi
le
cu
societatea-mamă
–
Sebastian
BoduArt.
40.
-Art.
41.
-Art.
42.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
82/201
Filiala este o societate comercială aflată într o relație de subordonare decizională (tutelă ), directă sau indirectă, față de oaltă
societate comercială care astfel o controlează, în general ca urmare a unei dețineri de titluri de participare cu dreptde
vot. Filiala poate îmbrăca orice formă societară, indiferent de forma juridică a societății mamă. Fiind o societatecomercială,
ca subiect de drept distinct de societatea mamă, Legea societăților nu conține reglementări specifice cuprivire la filiale .
O
societate comercială poate constitui o filială, ceea ce presupune existența societății mamă anterior constituirii filialei,sau
poate transforma o altă societate comercială în filială ; transformarea unei societăți în filială se face prin preluareapachetului
de control, pe calea cesiunii și/sau majorării capitalului social. Prevederi aplicabile filialelor se regăsesc îndreptul internațional
privat, în legile speciale cu caracter financiar contabil, privind concurența sau privind piața de capital.Conform art.
2580 alin. (3) C. civ., statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu și a stabilit propriulsediu,
independent de legea persoanei juridice care a înființat o, deci filialele constituite în România de o persoanăjuridică
străină sunt supuse legii române. Codul civil consacră, ca și fosta lege nr. 105/1992 privind reglementarearaporturilor
de drept internațional privat, principiul că personalitatea juridică implică o naționalitate proprie, extinzându ifără rezerve regimul de
drept internațional privat ce se aplică unei societăți comerciale .Controlul
societății mamă asupra filialei sale se poate stabili prin mai multe metode juridico economice . Din punct devedere
financiar contabil, art. 8 pct. 9 11 din O.M.F.P. nr. 1802/2014 definește filiala ca fiind o entitate controlată de osocietate
mamă sau de o filială a societății mamă, iar societate mamă este definită ca fiind o entitate care controleazăuna
sau mai multe filiale. Art. 2 pct. 16 lit. b) din Legea pieței de capital definește filiala ca fiind o societate în care existăun
asociat sau un acționar societate mamă, aceasta din urmă fiind o societate care, conform pct. 27, se află într una dinurmătoarele
situații (i) deține direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot, (ii) poate să numească sau să revocemajoritatea
membrilor organelor de administrare sau de supraveghere ori alte persoane cu putere de decizie însocietatea
respectivă, (iii) poate exercita o influență asupra entității la care este acționar sau asociat, în virtutea unorclauze
cuprinse în contractele încheiate cu entitatea respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv alacestei
entități, (iv) a numit, ca rezultat al exercitării drepturilor de vot, majoritatea membrilor organelor de administraresau
de supraveghere ori majoritatea conducătorilor filialei în ultimele două exerciții financiare sau controlează singurmajoritatea
drepturilor de vot, în baza unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați. În mod similar, Regulamentulconcentrărilor
economice califică societatea mamă întreprinderea care (i) deține peste jumătate din capital sau dincapitalul
de exploatare, sau (ii) are puterea de a exercita peste jumătate din drepturile de vot, sau (iii) are puterea de anumi
peste jumătate din membrii consiliului de administrație, ai organelor de conducere sau ai organelor care reprezintălegal întreprinderea, s
au (iv) are dreptul de a gestiona activitățile întreprinderilor.Societatea
mamă împreună cu filialele sale formează un grup societar. Controlul societății mamă asupra filialelor salepoate
fi direct, de exemplu când societatea mamă este asociat unic sau majoritar în societățile filiale, ori indirect, atuncicând
societatea mamă este asociat unic sau majoritar al unei societăți filiale care, la rândul ei, este asociat unic saumajoritar
într o altă societate . În funcție de mărime, grupurile se împart, din punct de vedere financiar contabil, conformart.
10 alin. (1) din O.M.F.P. nr 1802/2014, în mici, mijlocii și mari, în funcție de oricare dintre următoarele trei criterii: (i)totalul activelor, (ii) cifra de a
faceri și (iii) numărul mediu de angajați dintr un exercițiu financiar. Deși
sunt persoane juridice și, deci au propriul patrimoniu, propriile organe de administrare și pot intra în orice fel deraporturi
juridice, în nume și pe socoteală proprie, ca subiect de drept distinct, filialele sunt dependente de finanțarea șidirecțiile
manageriale ale societății mamă , astfel că se supun politicii sale unice. Aceste politici se pot referi doar lareglementări
interne cu privire relațiile de muncă (angajare, promovare, comportament organizațional, audit, raportareetc.),
lăsând filialei libertate managerială (decizia de oportunitate) sau pot merge până la centralizarea managementului,acordând
filialei doar puterea de a lua decizii minore, plafonate fie în funcție de obiect, fie valoric. Separația patrimonialădintre
o societate mamă și filiala sau filialele sale, conform căreia creditorii filialei nu se pot îndrepta împotrivapatrimoniului
societății mamă (după cum nici creditorii societății mamă nu se pot îndrepta împotriva patrimoniului filialei,dar
acest lucru este mai puțin relevant economic) este de multe ori folosită ca un paravan, ca un instrument de limitare aTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
83/201
răspunderii civile (în practica europeană a răspunderii contravenționale au început însă să apară decizii judecătorești deignorare a paravanului s
ocietar).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 171 – 172, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Filialele sunt societăți cu personalit
ate juridică și se înființează în una dintre formele de societate enumeratela
art. 2 și în condițiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate încare s-au constituit.
(1)
Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și seînregistrează, înainte de începerea activităț
ii lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.Constituirea
și
înregistrarea
de
zmembrămintelor
societare
fără
personalitate
juridică
–
Sebastian
BoduSucursalele,
agențiile, punctele de lucru ș.a. sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale,supuse,
înainte de începerea activității, unei înregistrări distincte în Registrul Comerțului. Acestea se pot înființa odată cusocietatea
comercială sau ulterior. În primul caz vor fi indicate în actul constitutiv încheiat cu ocazia înmatriculăriisocietății, conform
art. 7 lit. g), respectiv art. 8 lit. l) din Legea societăților. Înființarea lor ulterioară nu este condiționată deexistența
unei clauze permisive în actul constitutiv sau de condiții statutare privind înființarea, fiind absurd a considera căinexistența
unei astfel de clauze sau a unor condiții denotă opoziția asociaților față de constituirea de filiale (pe acestprincipiu am
ajunge la situații hilare de anulare a hotărârilor de majorare de capital social, de exemplu, deoarece asociațiinu
au luat în calcul această posibilitate prin inserarea unei clauze statutare exprese ); dacă însă astfel de condiții există,ele trebuiesc respectate de adunarea genera
lă, sub sancțiunea anulabilității hotărârii. Organul
competent să hotărască înființarea unei sucursale este adunarea generală, extraordinară la societatea peacțiuni,
conform art. 113 lit. d) din Legea societăților, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Așadar, conform acestuiarticol,
actul constitutiv poate să prevadă competența adunării generale ordinare sau chiar a consiliului de administrație,respectiv
de supraveghere ori a directorilor, respectiv a directoratului . În acest caz suntem în fața unei norme dispozitivesupletive și nu în fața unei delegă
ri de competență către organul societar imediat inferior . Sucursalele
se înregistrează înainte de începerea activității lor, în Registrul Comerțului din județul în care vor funcționa;dacă
sucursala este deschisă într o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea, ea se va înregistraîn
același Registru al Comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată. Conform art. 23 alin. (4) din Legea registruluicomerțului
, Oficiul registrului comerțului de la sediul sucursalei transmite Oficiului registrului de la sediul principal alsocietății
comerciale un extras de pe înregistrarea efectuată, pentru a fi menționată în Registrul Comerțului respectiv.Celelalte
sedii secundare – agenții, puncte de lucru sau alte asemenea dezmembrăminte fără personalitate juridică – semenționează numai
în cadrul înmatriculării societății în Registrul Comerțului de la sediul principal, conform art. 43 alin. (3)din
Legea societăților. Conducătorii sucursalei sunt obligați să depună la Oficiul registrului comerțului din județul undeeste
înregistrată sucursala semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare a societății care a înființat simultansucursala
sau, dacă aceasta este înființată ulterior, în termen de 15 zile de la desemnare, conform art. 45 alin. (2) dinLegea
societăților, ei primind astfel o atribuție de reprezentare legală, dar limitată la operațiunile atribuite în competențasucursalei pe care o conduc.
Fiind
dezmembrăminte fără personalitate juridică, soarta sucursalelor depinde de soarta societății care le constituie.Dezmembrămintele
societare fără personalitate juridică nu au patrimoniu propriu ci bunurile pe care le folosesc aparținsocietății de care aparțin ,
ca parte a fondului de comerț al acesteia din urmă, dar beneficiază de o autonomie de gestiuneasupra
acestor bunuri, pentru realizarea operațiunilor încredințate, conform actului de înființare (actul constitutiv și/sauhotărârea
adunării generale), în general în funcție de statutul juridic al dezmembrământului: mai mare pentru sucursale,care
funcționează ca centre de profit, și apoi din ce în ce mai puțin pentru agenții sau puncte de lucru, denumirea juridicădată
dezmembrământului său fără personalitate juridică fiind, totuși, la latitudinea societății care o înființează, putând fifolosite
și alte denumiri precum regionale, oficii, reprezentanțe etc., cu singura mențiune că nu se pot înființa sediiArt.
43.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
84/201
secundare sub denumirea de filială, conform art. 43 alin. (4) din Legea societăților. Termenul de reprezentanță estefolosit,
de exemplu, atât în practică cât și, după cum vom arăta mai jos, în legislația fiscală, în materie de comerținternațional .
Dezmembrămintele
fără personalitate juridică nu au firmă și emblemă proprie, ci folosesc firma și emblema societății decare
aparțin . Firma sucursalei din România a unei societăți de naționalitate străină va trebui însă, conform art. 37 dinLegea registrului comerțului,
să cuprindă mențiunea sediului din România.Dezmembrămintele societare fără personalitate juridică mai sunt denumite, conform art. 227 alin.
(2) C. civ., respectiv art.43
alin. (3) din Legea societăților, și „sedii secundare” deoarece sediul lor este secundar față de sediul societății de careaparține
și care, astfel, este sediul principal . Sediul sucursalei funcționează în regim de permanență , fiind deținut înbaza
unui titlu – altul decât sediul social (principal) – menționat ca atare în Registrul Comerțului în care au fostînregistrate.
De asemenea, acestea organizează și conduc evidența contabilă proprie, după cum prevede art. 5 alin. (1)din
O.M.F.P. nr. 1802/2014, astfel încât să permită determinarea informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iarpersoanele
juridice cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale. Conform alin. (2) al aceluiași articol,activitatea
desfășurată în străinătate de dezmembrămintele fără personalitate juridică care aparțin societăților denaționalitate
română se include în situațiile financiare ale acestora din urmă. Nu în ultimul rând, dezmembrămintelesocietare
fără personalitate juridică sunt supuse inclusiv înregistrării fiscale la administrația finanțelor publice dinlocalitatea unde func
ționează, precum și autorizărilor specifice activității derulate, dacă este cazul.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 173 – 175, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(2)
Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea,ea se va înregistra în același regi
stru al comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată.(3)
Celelalte sedii secundare – agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fărăpersonalitate
juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrulcomerțului de la sediul pr
incipal.Capacitatea
juridică
a
dezmembră
mintelor
societare
fără
personalitate
juridică
–
Sebastian
BoduCapacitatea
juridică este supusă regulilor mandatului și reprezentării, în sensul că dezmembrămintele fără personalitatejuridică
vor putea să dobândească drepturi și să își asume obligații în limitele stabilite prin actul în baza căruia au fostînființate
(actul constitutiv și/sau hotărârea adunării generale ori decizia organului de administrare). Așadar conducătoriidezmembrămintelor pot primi inclusiv dr
ept de reprezentare, odată cu atribuțiile stabilite dezmembrământului prin actul deînființare.
Atribuția legală de reprezentare acordată conducătorilor sucursalelor se consideră acceptată prin depunereaspecimenului
de semnătură la Registrul Comerțului. Conducătorii celorlalte dezmembrăminte societare fără personalitatejuridică nu
sunt reprezentanți legali, dar pot primi un drept convențional de reprezentare, de la caz la caz, printr o procurăspecială. Depășirea limitelor reprezen
tării – legale sau convenționale – este reglementată de prevederile art. 1309 C. civ. Nefiind
persoane juridice, dezmembrămintele societare în cauză – inclusiv sucursalele – nu au capacitate procesuală,nici activă și nici pasivă, astfel că nu pot sta în
instanță proprio nomine , dispozițiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. nefiindu le aplicabile.
În acest sens a decis și decis fostul Tribunal Suprem, printr o decizie de îndrumare ca urmare a practiciijudiciare neunitare în mater
ie . S a arătat în decizie că art. 41 alin. (2) din vechiul cod de procedură (precursorul actualului art.
56 alin. (2) C. proc. civ.) reglementează o ipoteză diferită de aceea a subunităților întreprinderilor economice de stat,considerând
că „subunitățile întreprinderilor socialiste, chiar dacă au organe proprii de conducere și cont de virament,atâta
timp cât [
] sunt lipsite de personalitate juridică și deci nu au capacitate civilă procesuală, nu pot figura ca parte înproces
,
decizie îmbrățișată pe deplin de doctrină . Lărgirea, prin art. 56 alin. (2) C. proc. civ., a subiectelor carebeneficiază
de capacitate procesuală (activă sau pasivă), sub forma adăugării, alături de asociații și societăți fărăpersonalitate
juridică (societățile simple), și a „altor entități
fără personalitate juridică, nu schimbă sensul articolului dinvechiul
cod (art. 41 alin. (2)), aceste „alte entități
neavând natura dezmembrămintelor societare , ci aceeași natură ca șiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
85/201
asociațiile și societățile fără personalitate juridică anterior enumerate de art. 56 alin. (2) C. proc. civ., adică totalăindependență org
anizatorică și funcțională. Dezmembrămintele
societare fără personalitate juridică – deci inclusiv sucursalele – pot sta așadar în judecată exclusivca reprezentant
al societății comerciale care le a înființat, în condițiile dreptului comun prevăzut la art. 57 alin. (1) C. proc.civ.
Această concluzie a fost îmbrățișată și de actuala noastră instanță supremă, care a statuat că, „pentru a se verificadacă
sucursala poate apăra interesele societății mamă în fața instanțelor judecătorești și dacă are drept de reprezentare,este
necesar să se facă dovada existenței împuternicirii de reprezentare
, soluție urmată și de alte instanțe inferioare , lacare
adăugăm că reprezentarea se poate face atât în baza unui act de reprezentare ut singuli (procură), cât și în bazaunei
reprezentări acordate de societate prin chiar actul de înființare al sucursalei ori printr un alt act aprobat în aceleașicondiții precum actul de î
nființare (de exemplu, un regulament interior al societății ). Din
păcate practica judiciară este în continuare inconstantă, inclusiv instanța noastră supremă stabilind, la doar un an dela
decizia mai sus citată că, „chiar dacă sucursalele nu au personalitate juridică, în condițiile în care au organe deconducere
proprii, plan de venituri și cheltuieli, precum și cont bancar propriu, pot sta în judecată ca pârâte” . ?i o partedin
doctrină s a exprimat în sensul aplicării sucursalelor prevederile art. 41 alin. (2) din fostul cod (actualul art. 56 alin.(2)),
dacă sucursala are organe proprii de conducere . Nu putem însă ignora faptul că actualul cod de procedură aînlocuit
sintagma „organe de conducere
ale asociației sau societății fără personalitate juridică cu „îndeplinirea condițiilorlegale
de constituire
a asociaților, societăților și altor entități fără personalitate juridică, modificare ce poate fi interpretatăca
o clarificare a textului legal în sensul inexistenței capacității procesuale a sucursalei, mai ales că sucursala areîntotdeauna
un organ de conducere și de reprezentare legală (inexistența fiind cel mult o situație temporară), deci nuexistă
sucursale cu organe de conducere și sucursale fără organe de conducere, precum asociațiile fără personalitatejuridică.
De altfel, soluția contară, de acceptare a capacității a sucursalei de a sta în instanță proprio nomine poate ducela soluția de neaccept
at a posibilității existenței unui litigiu dedus judecății între o societate comercială și sucursala sa.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 175 – 176, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(4)
Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de filială.Dezmembrămintele
fă
ră
personalitate
juridică
ale
persoanelor
juridice
străine
–
Sebastian
BoduDezmembrămintele
fără personalitate juridică ale persoanelor juridice străine se constituie în România dacă acest dreptle
este recunoscut de legea organică a persoanei juridice, dar cu respectarea legii române . Entitățile colective lipsite decalitatea
de subiect de drept nu beneficiază de apartenența de sine stătătoare la un anumit stat , în acest sens art. 2580alin.
(2) C. civ. precizând că statutul organic al sucursalei înființate de către persoana juridică într o altă țară este supuslegii
naționale a acesteia. Cât privește reprezentanțele, sunt aplicabile prevederile Decretului lege nr. 122/1990 privindautorizarea
și funcționarea în România a reprezentanțelor și organizațiilor economice străine, modificat sensibil deprevederile
fiscale ulterioare. După cum a decis instanța noastră supremă, activitățile desfășurate de reprezentanța uneisocietăți
comerciale străine ar trebui să fie conforme cu obiectul de activitate al acesteia stabilit prin autorizația defuncționare .
Decizia este criticabilă deoarece cele mai multe state au renunțat – mai demult sau mai recent – la principiulspecializări
i capacității de folosință , astfel că o societate comercială înregistrată într un astfel de stat nu mai trebuie să șiprecizeze obiectul de activita
te în actul constitutiv, fiind suficientă formula „orice activitate legală
.Din
punct de vedere financiar contabil și fiscal, dezmembrămintele fără personalitate juridică au statut de sediulpermanent
sau nu. Cele care au acest statut au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și raportărilor contabilecerute
de Legea contabilității, conform art. 5 alin. (4) din O.M.F.P. nr. 1802/2014. În situația în care persoana juridicăstrăină
are în România mai multe sedii permanente, situațiile financiare anuale și raportările contabile cerute de Legeacontabilității
se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale, acestea reflectândactivitatea
tuturor sediilor permanente. Conform art. 8 alin. (1) C. fisc., un sediu permanent este acel loc prin care sedesfășoară
integral sau parțial activitatea unui nerezident pe teritoriul României, fie direct, fie printr un agent dependent.Art.
44.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
86/201
Un sediu permanent presupune de exemplu, conform alin. (2) al aceluiași articol, un loc de conducere, sucursală, birou,fabrică,
magazin, atelier, precum și o mină, un puț de țiței sau gaze, un șantier ș.a. Activitățile fără scop lucrativ, care nuse
fac printr un sediu permanent, așa cum acesta sunt enumerate la alin. (4) al aceluiași articol (de exemplu un stoc debunuri
și produse ale unui nerezident, depozitat sau cu rol doar de expunere, de procesare, pentru vânzare după ce aufost
expuse la târguri și expoziții temporare și ocazionale, păstrarea unui loc fix de activitate numai în scop deachiziționare
de produse sau culegere de informații ș.a.) au statut de reprezentanță și funcționează în baza uneiautorizații.
Dacă însă activitățile reprezentanței depășesc cadrul stabilirii de contacte și relații comerciale, așa cum esteacesta
menționat în cererea de autorizare, intrând în sfera operațiunilor economice substanțiale, scopul autorizației estedepășit
și autorizația poate fi retrasă. Conform art. 236 237 C. fisc., impozitul pe reprezentanță este stabilit într o sumăfixă
anuală, în valută, plătibilă în lei la cursul de schimb oficial, în două tranșe egale. De asemenea, nerezidentul care aînființat reprezentanța va depune și o dec
larație fiscală.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 178 – 179, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Societățile
străine pot înființa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum și sucursale, agenții,reprezentanțe sau alte sedii secundare, dacă ace
st drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.O
dispoziție
menită
să
elimine
efectele
negative
ale
conflictului
de
inte
rese
dintre
societate,
prin
reprezentanții
ei,și
un
asociat
–
Sebastian
BoduArt.
44^1 se aplică tuturor formelor societare, având în vedere situarea ei într un capitol general și identității de rațiuni.Referirea
textului de lege la „acționari” și la „adunarea generală a acționarilor” provine din faptul că, reprezentând efectultranspunerii
unei norme europene care norme reglementează exclusiv societățile pe acțiuni, s a omis adaptarea ei laLegea
societăților, ca lege general societară. Originea istorică a dispoziției se găsește în dreptul german și are rolul de aîmpiedica
dobândirea de către societate a unor bunuri care nu ar fi putut trece de filtrul Oficiului registrului comerțului pecalea
aportului . Fiind o normă imperativă bazată pe conflictul de interese (cel puțin) la reprezentare, sancțiunea estenulitatea
relativă a actului încheiat cu încălcarea ei. În lipsa unei prevederi exprese în lege, adunarea generală este,pentru
societățile pe acțiuni, cea ordinară, cu excepția cazului când actul constitutiv prevede competența adunăriiextraordinare.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 179, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
Dobândirea de către societate, într-un interval de cel mult 2 ani de la constituire sau de la autorizareaînceperii
activității societății, a unui bun de la un fondator ori acționar, contra unei sume sau a altorcontravalori
reprezentând cel puțin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusă aprobăriiprealabile a adunării generale a acț
ionarilor, precum și prevederilor art. 38 și 39, va fi menționată în registrulcomerțului
și va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și într-un ziar cu largărăspândire.
(2)
Nu vor fi supuse acestor prevederi operațiunile de dobândire efectuate în cadrul activității curente asocietății
, cele făcute din dispoziția unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești și nici celefăcute în cadrul operațiunilor de bursă.
Revocarea
dreptului
de
reprezentare
–
Sebastian
BoduRevocarea
dreptului de reprezentare este atributul ad nutum aceluiași organ statutar care a dispus o, în speță adunareagenerală
a asociaților, diferit în funcție de eventualele prevederi statutare. Revocarea dreptului de reprezentare se poateface
odată cu revocarea întregului mandat sau separat . Astfel, dacă administratorul sau managerul a fost desemnatnominal
ca reprezentant legal al societății, prin chiar actul constitutiv, societatea trebuie să opereze modificarea deArt.
441.
-Art.
45.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
87/201
rigoare și să înscrie actul adițional la Registrul Comerțului (modificarea actului constitutiv este însă o consecință aoperațiunii de înlocuire a reprezentantului legal și nu o modificare de act
constitutiv stricto sensu, în sensul art. 113 lit. m),respectiv
art. 194 alin. (1) lit. d) raportat la art. 192 alin. (2) din Legea societăților). Dacă actul constitutiv al unei societățipe
acțiuni desemnează reprezentanții legali doar prin trimitere la funcția lor (administrator, membru al directoratului saudirector),
revocarea dreptului de reprezentare se face prin prezentarea hotărârii de retragere a atribuției de administraresocială
pentru funcția respectivă (dreptul de semnătură socială fiind în acest caz revocat ca și consecință), actulconstitutiv nefiind afectat.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 184, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalReprezentarea
legală
–
Sebastian
BoduLa
modul general, reprezentarea constă în încheierea de către o persoană, numită reprezentant, în numele și pesocoteala
altei persoane, numită reprezentat, de acte juridice ale căror efecte se produc direct în persoana și patrimoniulacestuia
din urmă . Reprezentarea presupune intenția efectivă de a dobândi drepturi și de a și asuma obligații în numeleși
pe seama reprezentatului (contemplatio domini), neputându se vorbi de reprezentare atunci când „reprezentantul” semărginește
a fi doar un simplu curier (nuncius) al „reprezentatului” . Reglementând reprezentarea persoanei juridice,legiuitorul
creează o ficțiune, o abstracțiune juridică prin care activitatea se realizează de către reprezentat prinreprezentant. Reprezentanții lega
li ai persoanei juridice sunt, în sensul art. 209 alin. (2) C. civ. raportat la art. 2009 C. civ.,acele
persoane fizice – și numai fizice – care, în temeiul unui mandat recunoscut de lege , pot angaja societatea înraporturi juridice, prin încheier
ea de acte civile. Dacă
reprezentarea legală a persoanelor fizice este o situație excepțională, determinată de incapacitatea reprezentatului(de
exemplu minor), în cazul persoanelor juridice reprezentarea legală este regula logică , acestea neavând o voințăproprie
în sens psihologic . Desemnarea reprezentanților legali este denumită deseori și conferire a dreptului desemnătură
socială . Reprezentarea legală a persoanei juridice se deosebește de reprezentarea legală a persoanei fiziceși
prin aceea că atribuția de reprezentare este circumscrisă unui mandat limitat prin voința reprezentatului (limitareaputând
fi menționată în actul constitutiv prin precizarea obiectului de activitate sau prin aprobarea unor anumite acte), pecând
limitele reprezentării legale a persoanei fizice sunt stabilite doar de lege, reprezentantul având altfel deplinăautonomie
în a încheia contracte producătoare de efecte în persoana reprezentatului, fără a fi îngrădită de vreun actjuridic.
Deși reprezentarea persoanei juridice are o natură mixtă între reprezentarea legală – de exemplu a minorului, art.143
și urm. C. civ. – și cea convențională (procura) – reglementată la art. 1295 și urm. C. civ. , vom folosi totuși termenulde
„reprezentare legală” întrucât este unul deja consacrat. Nefiind un simplu mesager, reprezentantul legal al persoaneijuridice transmite terțului
cocontractant o voință proprie, chiar dacă adăugată voinței reprezentatului prin care se stabilesclimitele
reprezentării (deci o suprapunere a voinței reprezentantului peste voința reprezentatului) . Cu toate că senumește
„legală”, reprezentarea persoanei juridice prin organul său de administrare nu rezultă din lege , precum lareprezentarea
legală a persoanei fizice, ci din actul constitutiv și hotărârea adunării generale, întocmai ca lareprezentarea
convențională . Deși exprimă voința reprezentatului, reprezentantul legal al persoanei juridice trebuie săfie,
la rândul lui, o persoană capabilă. Pe de o parte, reprezentantul nu este un instrument mecanic, ci un participantjuridic
la contract întrucât cooperează la el prin exprimarea consimțământului care este întotdeauna propriu . Pe de altăparte,
ar fi împotriva intereselor (economice) ale reprezentatului ca deplina capacitate să existe doar în persoana sa,astfel
că ambii trebuie să aibă capacitatea legală cerută pentru încheierea prin reprezentare a actului juridic (art. 1298 C.civ.),
cu mențiunea că persoana juridică cu scop lucrativ nu mai este ținută de specializarea capacității de folosință,precum
se întâmpla sub imperiul fostului Decret nr. 31/1954, conform art. 206 C. civ. Având totuși în vedere căreprezentarea
legală a societății este generală, nu pentru un anumit act, iar actele societății cuprind toată sfera actelorjuridice
permisă de lege, rezultă că reprezentantul legal trebuie să aibă deplina capacitate de exercițiu. În condițiiledispariției
specializării capacității de folosință, acordarea atribuției de reprezentare legală rămâne a fi limitată doar deprevederile
generale referitoare la mandat, precum și de prevederile legale specifice (de exemplu ridicarea dreptului deadministrare
al persoanei juridice insolvente ). Dobândirea capacității depline de exercițiu a persoanei juridice are loc laTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
88/201
momentul desemnării organelor cu atribuții de gerare și reprezentare ai căror membri trebuie să aibă, deci, la rândul lor,deplina capacitate
de exercițiu (art. 209 C. civ.). Viciile de consimțământ și buna credință la încheierea actului cu terțul seapreciază
în persoana reprezentantului (art. 1299 teza I a și art. 1300 alin. (1) C. civ.), a cărui voință trebuie să fie liberăîntocmai cum ar fi fost voința
reprezentatului, dacă aceasta ar fi putut fi exprimată . Conform
art. 209 alin. (1) și (2) C. civ., „persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organelesale
de administrare, de la data constituirii lor. Au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau juridice care,prin
lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, înnumele
și pe seama persoanei juridice”. Aceste două aliniate au o funcție bivalentă: se referă atât la actele de gestiunefăcute
de organele cu atribuții de gerare, cât și la actele de reprezentare a persoanei juridice în raporturile juridice cuterții,
prin aceste din urmă acte societatea, ca persoană juridică distinctă, dobândind drepturi și asumându și obligații înraport
cu terții. Societatea își exercită drepturile dobândite, respectiv răspunde pentru obligațiile asumate prinreprezentanții
ei. Exercitarea atribuției de reprezentare dă dreptul reprezentatului să se îndrepte asupra terțului în bazacontractului
încheiat de reprezentant întrucât actul este al reprezentatului și nu al reprezentantului , la fel cum dă dreptulterțului
cu care reprezentantul a contractat în limitele mandatului, de a se îndrepta în aceeași măsură asuprareprezentatului.
Reprezentarea
legală se întinde și la actele procesuale, reprezentanții legali putând reprezenta în instanță societateapârâtă
sau reclamantă . Conform art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat vor fi citate prinreprezentanții
lor, la sediul lor principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor societar. Citarea seface
prin indicarea denumirii persoanei juridice, nu prin indicarea numelui reprezentantului, persoana juridică fiind ceacare
face obiectul citării însă prezența fizică în fața instanței se face, evident, prin reprezentanții legali, oricare ar fi aceiade
la data termenului. A pretinde ca persoanele fizice să fie citate pe numele lor ar însemna nu numai să se creeze oformalitate
pe care legea nu o prevede, dar și să se ajungă la situația în care o persoană care nu mai este reprezentantlegal la data citării să fie o
bligată să se prezinte în fața instanței .Stabilirea
reprezentanților legali se poate face doar împreună cu atribuția de gerare , cu mențiunea că la societățile curăspundere
limitată, spre deosebire de cele pe acțiuni, managerii (directorii) nu au un contract de mandat, ci unul demuncă (deși suprapus
peste un raport juridic de mandat); în lipsa atribuției de gerare, reprezentarea nu este una legală cio
simplă reprezentare convențională, prin procură. Desemnarea reprezentanților legali prin actul constitutiv se poate faceatât
nominal, cât și prin referire la funcția de conducere în cadrul societății (administrator, director sau membru aldirectoratului).
Dacă reprezentarea este individuală, semnătura oricăruia din reprezentanții legali ai societății – atuncicând
sunt mai mulți – produce efectele specifice reprezentării, adică în persoana și patrimoniul reprezentatului societar.Atunci
când reprezentarea este colectivă efectele în speță se produc doar prin semnătura conjunctă a tuturor celorindicați
ca acționând împreună în calitate de reprezentanți legali . Lipsa uneia dintre semnăturile conjuncte poate fi însăacoperită prin ratificarea
actului de către reprezentantul legal care a lipsit de la încheierea actului.Reprezentarea legală a
societății comerciale este guvernată de Legea societăților și Codul civil (art. 209, 218 și 1295), iaratunci
când intervine un posibil conflict de legi (de exemplu, cetățenia străină a reprezentantului legal), legea aplicabilă,conform
lex fori, se va stabili conform art. 3581 lit. e) C. civ. Aplicarea lex societatis în materie de reprezentare ni se pareo
soluție justă, dar va privi doar modul de numire a reprezentanților și raporturile rezultate din reprezentare dintrereprezentat
și reprezentant, nu și alte aspecte precum capacitatea acestora de a fi reprezentanți, unde se va aplica lexpersonalis (art.
2572 C. civ.). De asemenea, așa cum s-a spus în doctrină , nu se poate extinde aplicarea lex societatis lareprezentarea
convențională întrucât, reprezentarea legală este indisolubil legată și de modul de numire a organelorsocietății
ai căror membri reprezentanții legali sunt, situație inexistentă la reprezentarea convențională care rămâne a figuvernată de reg
ulile mandatului, ca act juridic nesocietar, adică de art. 2637 și urm. C. civ.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 180 – 182 , ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
89/201
(1) Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la datadepunerii
cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționăriisocietății, în termen de 15 zile de
la alegere.Formalitățile
de
publicitate
prin
Regist
rul
Comerțului
–
Sebastian
BoduPentru
ca reprezentarea legală să producă efecte juridice față de terți, adică semnătura reprezentantului să angajezesocietatea
în raporturile juridice născute din actele juridice încheiate prin reprezentare, trebuie efectuate formalitățile depublicitate
prin Registrul Comerțului, atât cu privire la numire cât și cu privire la depunerea specimenului de semnăturăpentru
fiecare reprezentant legal , fie odată cu cererea de înmatriculare fie, atunci când desemnarea are loc ulteriorînmatriculării,
printr o cerere de înscriere de mențiuni, în termen de 15 zile de la desemnare. Dacă printre administratoriiunei
societăți pe acțiuni administrate în sistem unitar se află și o persoană juridică, aceasta trebuie să și desemneze unreprezentant
permanent – persoană fizică (art. 15313 alin. (2) din Legea societăților) care depune specimenul desemnătură.
La societățile administrate în sistem dualist o persoana juridică nu poate fi decât membru al consiliului desupraveghere,
deci reprezentantul său permanent nu va fi niciodată reprezentant legal al societății, această atribuțiunefiind
rezervată membrilor directoratului. Fără îndeplinirea formalității de publicitate, societatea nu poate invoca numireareprezentantului
legal în fața terților. Specimenul de semnătură și declarația pe proprie răspundere a administratoruluisau
directorului pot fi conținute în același înscris. Specimenul se poate da în fața unui reprezentant competent alRegistrului
Comerțului ori anterior, prin certificarea semnăturii de către un notar public sau avocat (art. 18 alin. (2) dinLegea
registrului comerțului). Dovada față de terți a calității de reprezentant legal (contemplatio domini) – atunci când sesolicită
– se face prin extrasul de registru care atestă înregistrarea. Depunerea specimenului de semnătură la RegistrulComerțului semnif
ică faptul că semnătura sa socială poate angaja răspunderea societății , cu următoarele mențiuni: (i)
la societatea administrată în sistem unitar care nu a delegat atribuțiile de conducere prezumțiile legale sunt căsemnătura
socială aparține președintelui consiliului de administrație și că, dacă în afară de el, mai sunt și alțiadministratori
reprezentanți legali, fiecare dintre ei poate reprezenta singur societatea, semnătura individuală angajândcontractual
societatea; excepțiile prin care președintele consiliului nu este reprezentant legal sau prin care reprezentarealegală este colectivă trebu
iesc prevăzute în mod expres în actul constitutiv; (ii) la
societatea administrată în sistem unitar care a delegat atribuțiile de conducere prezumțiile legale sunt că semnăturasocială aparține directorului g
eneral și că, dacă în afară de el, mai sunt și alți directori reprezentanți legali, fiecare dintre eipoate
reprezenta singur societatea, semnătura individuală angajând contractual societatea; excepțiile prin carepreședintele
consiliului, respectiv directorul general nu este reprezentant legal sau prin care reprezentarea legală estecolectivă trebuiesc prevăzut
e în mod expres în actul constitutiv; (iii)
la societatea administrată în sistem dualist prezumția legală este că semnătura socială aparține fiecăruia dintremembrii
directoratului și că aceștia își exercită atribuția de reprezentare în mod colectiv, excepțiile prin care nu toțimembrii
directoratului sunt reprezentanți legali sau prin care reprezentarea nu este colectivă ci semnătura individuală aunui
singur membru al directoratului este suficientă pentru a lega contractual societatea trebuiesc prevăzute în modexpres în actul constitutiv.
Depunerea
specimenului de semnătura echivalează cu acceptarea, de către mandatarul desemnat, a calității dereprezentant
legal al societății, în lipsa acestei formalități putându se considera că acesta a contractat cu a treia parte înnume
personal, terții nefiind îndreptățiți a invoca nici măcar buna lor credință. După efectuarea publicității numirii,societatea
nu mai poate opune terților nici o neregularitate la desemnarea reprezentanților legali, cu excepția cazului încare
societatea face dovada că terții aveau cunoștință de neregularitate (art. 54 alin. (1) din Legea societăților).Societatea
nu poate invoca față de terți numirile reprezentanților, dacă ele nu au fost făcute publice conform legii (art. 54alin. (2) din Legea socie
tăților).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 182 – 183, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
90/201
(2) Dispoziția alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și conducătorilor sucursalelor.Reprezentarea
legală
a
sucursalelor
–
Sebastian
BoduÎn
afara reprezentanților legali ai societății mamă, aceeași calitate o au și cei care reprezintă sucursalele, dacă prin actulconstitutiv
sau prin regulamentul interior al societății ori al sucursalei sau prin actul de numire nu s a stabilit altfel. Aceștiadin
urmă au deci un drept de reprezentare legală însă limitat la actele pe care sucursala le poate încheia conform actuluide
înființare (actul constitutiv sau hotărârea adunării generale) ori a regulamentului interior de funcționare. Pentru a faceopozabilă
terților calitatea de reprezentanți legali ai sucursalelor, semnătura acestora trebuie depusă la RegistrulComerțului
, similar reprezentanților legali ai societății mamă. În cazul reprezentanților legali ai sucursalei este vorba,desigur,
de registrul din județul unde este înregistrată sucursala. Conducătorii unor dezmembrăminte fără personalitatejuridică,
altele decât sucursalele (agenții, reprezentante, puncte de lucru etc.) nu sunt reprezentanți legali și, dacă li seconferă
un drept de reprezentare, acesta este convențional, prin procură specială. Așadar semnătura acestora nu sedepune la Registrul Comerțului.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 184 – 185, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
CAPITOLUL IV
Efectele încălcării cerințelor legale de constituire a societății
Atribuțiile
Oficiului
registrului
co
merțului
și
atribuțiile
instanței
(2)
–
Sebastian
BoduDupă
cum rezultă din comentariul anterior, linia de demarcație dintre atribuțiile Oficiului registrului comerțului și atribuțiileinstanței
sau, altfel spus, unde se termină competența celui dintâi, respectiv unde începe competența celei din urmă sestabilește
astfel: dacă clauza este de natură să împiedice funcționarea normală, din punct de vedere administrativ, asocietății,
competența aparține oficiului; dimpotrivă, dacă clauza poate duce doar la litigii între asociați sau între unul saumai mulți asociați, pe de o
parte și societate, pe de cealaltă parte, competența aparține instanței. Rolul Oficiului registruluicomerțului
și, deci, a directorului său și a aparatului administrativ din subordinea acestuia se limitează practic, înprocedura
grațioasă, doar la verificarea existenței unor documente și numai în mod excepțional, când anumite clauze –așa
cum spuneam – afectează însăși funcționarea normală a societății, ca persoana juridică, deci nu raporturile dintreasociați
sau dintre aceasta și terți, se poate interveni prin respingerea cererii de înmatriculare. Sau, cum s a spus îndoctrina
contemporană, „înregistrările în Registrul Comerțului au natură administrativă și în general, nu implică problemecare
ar necesita recurgerea la instanța de judecată” . În procedura contencioasă rolul judecătorului delegat de control allegalității
se reduce doar la aspectele ce fac obiectul cererii de intervenție. În restul cazurilor, doar instanța estecompetentă
să se pronunțe, fiind inadmisibilă asimilarea judecătorului delegat (sau a directorului oficiului) instanței dejudecată
. Soluția rezultă și din interpretarea art. 25 alin. (1) din Legea registrului comerțului care, deși se referă lainstituția recursului împotriva î
nregistrării, prin analogie se aplică și încheierii/rezoluției însăși .Este adevărat că legalitatea clauzelor societare ar putea fi
controlată încă de la constituire, însă acest lucru este imposibilpractic.
De aceea credem că dispariția controlului de legalitate prin înlocuirea definitivă a judecătorului delegat cudirectorul
oficiului este binevenită , rămânând ca un judecător să dispună numai asupra cererilor de înmatriculare asupracărora s au introdus cereri de
intervenție, când procedura devine una contencioasă.Referitor
la rolul notarului public în aprecierea legalității clauzelor societare din actul constitutiv, credem că atribuireacătre
acesta a unei astfel de competențe a fost mult redusă odată cu renunțarea la obligativitatea generală deautentificare
a actului constitutiv. Notarii publici au într adevăr obligația să verifice, conform art. 9 din Legea notarilorpublici și
a activității notariale nr. 36/1995, republicată, în scopul prevenirii litigiilor, că actele pe care le instrumentează săconțin
clauze contrare legii și bunelor moravuri, putând refuza autentificarea, în cazul în care părțile nu vor să renunțe laasemenea
clauze. Din acest punct de vedere, notarul public efectuează un control al legalității . Totuși, practic, notarulArt.
46.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
91/201
public nu va putea face un control exhaustiv al actului constitutiv iar intervenția autentificarea este limitată doar la cazurileexpres
prevăzute de lege (art. 5 alin. (6) din Legea societăților), considerate mai importante. Dacă suntem de acord căînsăși
rolul Oficiului registrului comerțului este foarte limitat, în procedura necontencioasă, în a aprecia legalitateaclauzelor pur
societare din actul constitutiv, atunci cu atât mai puțin notarul public ar putea îndeplini eficient acest rol, maiales
că aprecierile sale juridice se bazează, conform propriei legi de funcționare, mai degrabă pe dispozițiile imperativeale
legii . Este adevărat că rolul notarului public de a face controlul de legalitate nu se limitează doar la actele autenticeci, teoretic, și la toate
celelalte categorii de acte pe care „le instrumentează”, inclusiv cele cărora le dă dată certă.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 188 – 189, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Atribuțiile
Oficiului
registrului
co
merțului
și
atribuțiile
instanței
(1)
–
Sebastian
BoduCând
actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori când cuprinde clauze prin care se încalcă o dispozițieimperativă
a legii sau când nu s a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății, directorul Oficiului registruluicomerțului,
din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenție, va respinge, printr orezoluție
motivată, cererea de înmatriculare. De aici rezultă că Oficiul registrului comerțului cercetează atât conținutulactului
constitutiv, din punct de vedere al formei și al fondului, cât și celelalte condiții ce trebuiesc întrunite pentru a seputea
dispune înmatricularea, atât cu caracter administrativ, cât și cu caracter juridic. În practică însă, dacă anumitelipsuri
pot fi suplinite, referentul însărcinat cu analiza dosarului pune în vedere reprezentantului societății completareaacestuia
sau modificarea actului constitutiv în sensul cuprinderii mențiunilor legale. Anumite mențiuni din cele enumerateîn
cuprinsul actului constitutiv credem că pot totuși lipsi, dacă rezultă implicit din altele sau, nefiind clauze derogatorii, seprezumă
existența lor. Rezultă existența unei situații care afectează constituirea sau funcționarea societății: când suntinadvertențe ce pot fi remediate în vederea obț
inerii în final a înmatriculării.Conform
alineatului secund al art. 46, judecătorul delegat dobândește competența de a judeca cererea de înmatriculareasupra
căreia s au făcut cereri de intervenție, în procedura contencioasă, prin derogare de la dispozițiile art. 531 (fost335)
C. proc. civ. Acest alineat a fost însă modificat implicit, astfel că soluționarea cererilor de intervenție, în proceduracontencioasă, aparține
instanței competente, potrivit art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 privind instituirea unor măsuri privindactivitatea
de înregistrare în registrul comerțului. Dacă, din punct de vedere administrativ, lucrurile sunt mai simple,referatul
întocmit precizând dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizații, avize, declarații pe proprie răspundere, taxeplătite etc., din punct de vedere jur
idic o analiză merită făcută.Lipsa
formei autentice, atunci când este cerută ad solemnitatem este ușor de constatat și reprezintă motiv de respingerea
cererii de înmatriculare. Cu privire la conținutul actului constitutiv lucrurile se complică deoarece trebuie stabilit, înprimul
rând, până unde poate merge Oficiul cu verificarea lui. Cum legea vorbește despre cerința conformității actuluiconstitutiv
cu dispozițiile imperative ale legii, trebuie stabilit dacă o anumită dispoziție statutară încalcă o astfel deprevedere sau, altf
el spus, care din prevederile legii sunt imperative. Conform
dreptului comun, prevederile privind capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza sunt imperative, ceea ceînseamnă
că, sunt motive de respingere a cererii de înmatriculare lipsa capacității de exercițiu sau lipsa ori viciereaconsimțământului.
Dacă totuși societatea este înmatriculată în pofida incapacității sau lipsei consimțământului unuia saumai
multor asociați (dar nu toți), societatea nu este nulă ci doar raportul juridic ce îl privește pe asociatul respectiv. Prinlipsă a obiectului se înțelege lipsa contra prestațiilor, adică lipsa aportului ori lipsa subscripției de titluri de participare. Prin
iliceitate
a cauzei se înțelege lipsa lui affectio societatis, un obiect de activitate ilicit sau imoral ori caracterul leonin alparticipării
asociaților la profit și la pierdere. În acest din urmă caz însă, cererea de înmatriculare nu va fi respinsădeoarece
clauza leonină se consideră nescrisă (art. 1902 alin. (5) C. civ.), deci nu va putea produce efecte. În plus, cumrespectiva
clauză nu apare, practic, în forma ei clasică, calificarea acesteia ca leonină depășește competența oficiului,caracterul leonin urmând
a fi stabilit în instanță, la cererea oricărei persoane interesat .În
afară de cele de mai sus, mai sunt motive de respingere a cererii lipsa documentelor cerute pentru înmatriculare,Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
92/201
precum (i) actul constitutiv (în form
ă scrisă), (ii) declarațiile autentice pe pr
oprie răspundere sau specimenul de semnătură, (iii) dovada vărsării capitalului social în cu
antumul minim legal, (iv) raportul de evaluare a
l aporturilor în natură (atunci când legea îl prevede), (v) cazierul fiscal etc.
În
ceea ce privește conținutul actului constitutiv, Directorul Oficiului registrului comerțului poate refuza înmatriculareaatunci când din el lipsesc d
atele privind: (i) identitatea asociaților,
(ii) denumirea societății,
(iii) obiectul de activitate sau
precizarea acestuia, în cadrul activității principale, (iv)
capitalul subscris și vărsat, conform dovezilor privind vărsămintele, menționarea numărului titlurilor de participare și avalorii nominale a unui titlu sau
(v)
titlurile de participare ale comanditarilor (în societatea în comandită simplă și pe acțiuni) ori alte cauze prevăzute înlege
de care ne vom ocupa în mod distinct . Judecătorul delegat nu poate însă modifica conținutul actului constitutiv sauacorda
o înmatriculare condițională . Directorul Oficiului registrului comerțului aprobă sau respinge cererea deînmatriculare,
pe baza (și) a conținutului actului constitutiv, în limitele stricte ale competenței sale de verificare mai susarătată.
Desigur că referentul, după studierea actului, va face recomandări reprezentantului viitoarei societății, darmodificarea actului con
stitutiv în sensul sugerat de referent este o atribuțiune strictă a asociaților.În
ceea ce privește forma societară, neprecizarea acesteia duce la înmatricularea sa sub forma societății în numecolectiv,
cu excepția cazului în care se prevede răspunderea limitată a asociaților, situație în care apreciem că societateatrebuie
considerată ca fiind cu răspundere limitată. În ceea ce privește durata societății, neprecizarea acesteia duce laînmatricularea
ei pentru o durată nedeterminată. În ceea ce privește avantajele rezervate fondatorilor sau operațiunileîncheiate
de aceștia și pe care societatea urmează să le preia, inexistența acestora în actul constitutiv este sancționatăcu
inopozabilitatea lor față de societate. În ceea ce privește sediile secundare, menționarea acestora se face numai încazul
în care ele se înființează chiar de la constituire iar în ceea ce privește modul de lichidare, în cazul în care acestlucru nu se menționeaz
ă, lichidarea se va face oricum conform dispozițiilor legale.Inexistența
mențiunilor în actul constitutiv privind identitatea administratorilor sau cenzorilor considerăm că nu este motivde
respingere, atâta vreme cât societatea a depus declarațiile pe proprie răspundere și dovada asigurării profesionale.Soluția
este aceeași și în cazul reprezentanților legali (inclusiv în cazul societății în comandită, simplă sau pe acțiuni),atâta
vreme cât au depus specimenul de semnătură . Menționarea identității administratorilor, cenzorilor șireprezentanților
legali în actul constitutiv este superfluă, datele despre aceștia aflându se în evidența RegistruluiComerțului odată
cu depunerea declarației și a asigurării, acte fără de care însăși mandatul lor este nelegal. Așadar oriceterț
poate afla date despre administratori sau cenzori în baza unei cereri de informații, atâta timp cât aceștia au fostdesemnați.
În
ceea ce privește clauzele privind conducerea, administrarea, funcționarea și controlul gestiunii societății pe acțiuni,menționate
la art. 8 lit. i) din Legea societăților, în general Oficiul registrului comerțului nu poate cenzura conținutul lor,acest
lucru fiind de competența instanței investită cu judecarea unei acțiuni societare, mai ales că, la fel ca și în cazulclauzei
leonine, conflictul cu o normă imperativă atrage inexistența sau nulitatea clauzei respective, fapt stabilit doar deinstanța
de judecată la momentul în care cineva ar solicita executarea silită a unor obligații născute în temeiul unei astfelde
clauze. Așa cum s a arătat încă de timpuriu în doctrină, „nu e de competența tribunalului de a revedea și aprobastatutele
sociale, ci numai de a verifica dacă condițiunile stabilite de lege pentru legala constituire a societății suntîndeplinite.
Desigur nu s-ar putea tăgădui autorității judecătorești facultatea, mai mult încă, datoria de a respinge cerereaori
de cate ori i se prezintă acte constitutive de societate care au scopuri contrare ordinii publice sau bunelor moravuri dealtmintrelea
în opozițiune cu legile țării; dar în afară de acestea, cercetarea asupra oportunității sau cel puțin a oricărorTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
93/201
pacte determinate, a oricăror articole din statute în interesul asociaților sau terților, poate face obiectul judecății pe calecontencioasă, dar nu este încredințat autor
ității judecătorești pe cale grațioasă” .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 186 – 188, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcăo
dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății,judecătorul
delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenție, varespinge,
prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlăturăasemenea neregularități. Judecătorul delegat
va lua act în încheiere de regularizările efectuate.(2)
În cazul în care au fost formulate cereri de intervenție, judecătorul va cita intervenienții și se va pronunțaasupra
cererilor acestora în condițiile art. 49 și următoarele din Codul de procedură civilă, nefiind aplicabiledispozițiile
art. 335 din Codul de procedură civi lă.Restituirea
vărsămintelor
–
Sebastian
BoduO
atare dispoziție statutară reprezintă o clauză de salvgardare a societății, în plus față de prevederile textului legal, careîncearcă
același lucru , și care prevalează inclusiv asupra unei cereri de eliberare de obligații făcute anterior . Precizămcă
situația societății neînmatriculate este una distinctă de cea a societății neregulat constituite astfel că nu se poateintroduce
o cerere de regularizare a unei societăți neînmatriculate . În cazul în care oricare din asociați a decis să facăaplicarea
art. 47 alin. (2) și să se „dezică” de societate, vărsămintele efectuate se vor restitui , societatea, ca persoanăjuridică, fiind
considerată ca inexistentă. Considerăm că temeiul juridic al întoarcerii aporturilor este restitutio in integrum ,ca
urmare a rezoluțiunii contractului de societate, „eliberarea” de obligația de aport fiind, în opinia noastră, o rezoluțiuneunilaterală
de care beneficiază nu asociații care nu și au executat (încă) obligația de vărsământ, așa cum pare căprevede
art. 47 alin. 2 , ci asociații care au adus aportul deoarece, practic, o societate comercială nu ar putea fiînmatriculată
în lipsa vărsămintelor, iar rezoluțiunea unilaterală este atributul părții care și a executat obligația nu a celeicare nu și a executat o și din cu
lpa căreia, eventual, societatea nu se poate înmatricula. Credem
că restituirea vărsămintelor nu s-ar putea face în alte situații decât cele prevăzute la art. 47, de exemplu atuncicând
un subscriitor vrea să se „retragă” din societatea aflată în curs de constituire. O altfel de „retragere” ar echivala cu odenunțare
unilaterală a contractului, iar acest lucru nu este permis, în cazul contractelor sinalagmatice, decât în cazurilelimitativ prevăzute la art. 1
276 C. civ., și anume: (i) dacă acest drept
a fost recunoscut prin actul constitutiv și (ii) dacă nici unul din subscriitori nu
a efectuat vărsământul, aceasta
din urmă fiind interpretarea pe care o dăm sintagmei „atât timp cât executarea contractului nu a început”, pentrucă,
după înmatriculare, chiar dacă putem vorbi în continuare de executare a contractului în sens de funcționare asocietății,
retragerea nu se poate face decât în sensul stabilit la art. 134, respectiv 226 din Legea societăților, deci în niciun caz prin restituire a
aportului.În
cazul în care societatea nu se constituie fie din cauza respingerii cererii de înmatriculare, fie din cauza nedepuneriicererii
de înmatriculare, asociații care au efectuat plata titlurilor de participare vor primi înapoi sumele sau bunurilevărsate după cum urmează:
(i)
în cazul aporturilor în numerar, restituirea lor de către banca în contul subscriitorului; restituirea se va face în bazarezoluției directorului
Oficiului de respingere a cererii de înmatriculare sau, în lipsa solicitării înmatriculării, după expirareatermenelor
prevăzute la art. 47, dovedită prin orice mijloc de probă acceptată de bancă (un exemplu – fericit, credem noi– este acela al desființ
ării voluntare printr un înscris semnat de toți asociații pe principiul mutuus dissensus ); (ii)
în cazul aporturilor în natură, având în vedere că, în lipsa înmatriculării, dreptul de proprietate nu s a transferat cirămâne
al subscriitorului (art. 65 alin. (1) din Legea societăților), acesta are la îndemână acțiunea posesorie, în caz derefuz
de restituire. Dacă societatea, deși neînmatriculată, funcționează în fapt, acesteia îi sunt aplicabile regulile societățiiArt.
47.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
94/201
simple (art. 1889 alin. (4) și 1893 C. civ.).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 189 – 191, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
În cazul în care fondatorii sau reprezentanții societății nu au cerut înmatricularea ei în termen legal,oricare
asociat poate cere oficiului registrului comerțului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificaresau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere,
iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.(2)
Dacă, totuși, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevăzute de alineatul precedent, asociații sunteliberați
de obligațiile ce decurg din subscripțiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării actuluiconstitutiv, în afară de cazul în care ace
sta prevede altfel.(3)
Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităților de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de niciunul dintre ei eliberarea de obl
igațiile ce decurg din subscripție.Neregularitățile
și
c
ererea
de
regularizare
–
Sebastian
BoduNeregularitățile
reprezintă acele vicii care afectează constituirea sau funcționarea unei societăți comerciale și care, dacăar
fi fost observate la verificarea făcută cu ocazia examinării cererii de înmatriculare (dar nu au fost), ar fi constituit motivde
respingere a acesteia . În considerarea gradului redus de gravitate a acestor vicii, legiuitorul a stabilit că societateapoate
funcționa chiar și după descoperirea lor, dacă însă nu sunt înlăturate de societate în termen de 8 zile de laconstatare,
orice persoană interesată poate cere instanței obligarea organelor societății la îndreptarea lor (art. 48 alin. (1)din
Legea societăților). Îndreptarea poartă numele de „regularizare” a societății și nu are efectul sancționator al nulității,adică nu conduce niciodată la înceta
rea efectelor societății .Regularizarea
cerută de societate îmbracă forma unei cereri și este adresată Oficiului registrului comerțului unde esteînmatriculată
societatea și care a dispus, de fapt, înmatricularea. Competența teritorială de a soluționa acțiunea terților înregularizare
aparține instanței pe raza căreia societatea își are sediul, iar competența materială aparține tribunalului.Acțiunea în regularizare
este prescriptibilă în termen de un an; termenul începe să curgă nu de la data publicării rezoluțieide
înmatriculare, ca dată prezumtivă de la care terții pot lua cunoștință de existența neregularităților , ci de laînmatricularea
societății (care se realizează în termen de 24 de ore de la pronunțarea rezoluției). Dacă sunt mai multecereri
succesive de regularizare, procedura este aceeași . Împotriva rezoluției directorului Oficiului de admitere saurespingere
a cererii societății de regularizare nu s ar putea face recurs întrucât petentul nu și ar putea justifica calitateaprocesuală și/sau interesul.
Terții
interesați sunt, în general, asociații ulteriori și, cu siguranță cei din interiorul societății, care ar trebui să știe deexistența
viciului și să l înlăture. Ministerul Public ar putea introduce cererea atunci când apără un interes general,precum
cazul în care, printre asociați, există și minori ce au dobândit titluri de participare prin reprezentantul lor legal .Rolul
acțiunii în regularizare este acela de a i proteja pe toți aceștia față de prejudiciile create prin existența unei societățiviciate.
Aceasta înseamnă că neregularitățile nu pot fi invocate de societate, ca subiect de drepturi și obligații, împotrivaterților pe motivul că nemo
auditur propriam turpitudinem allegans , principiu întemeiat pe art. 14 alin. (1) C. civ. „Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 191 – 192, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
În cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentruînlăturarea lor, în cel mult 8 zi
le de la data constatării acelor neregularități.(2)
Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să obligeorganele societății să le regu
larizeze, sub sancțiunea plății de daune-interese potrivit dreptului comun.(3)
Dreptul la acțiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la dataînmatriculării societății.
Art.
48.
-Art.
49.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
95/201
Răspunderea
fondatorilor
și
a
primilor
membri
ai
organelor
de
conducere
–
Sebastian
BoduFondatorii, reprezentanții legali ai societății, precum și primii membri ai organelor de conducere, de
administrare și controlale
societății răspund nelimitat și solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularități. Răspunderea se naște față de oriceterț
prejudiciat și este o răspundere solidară, cei vizați neputându se prevala de beneficiul discuțiunii . Solidaritatea esteprevăzută
ca o măsură de protecție pentru cel care, introducând acțiunea, nu poate ști cui îi revine în mod concret vinaneregularității.
Art. 49 instituie așadar un caz special de răspundere civilă delictuală ex lege , directă, delictuală șipersonală,
împotriva acelor persoane care se fac culpabile de existența neregularităților . În doctrină s a propus șivarianta
chemării în judecată a societății, singură sau în solidar cu alte persoane din cele enumerate de art. 49, pentru aacoperi
prejudiciul față de reclamant, urmând ca apoi aceasta să se regreseze împotriva acelei persoane ori acelora,dacă
sunt mai multe, cărora le incumbă în mod concret vina apariției sau tolerării neregularității ce a determinatcondamnarea societății
la plata de daune interese . Fără a respinge această soluție, credem că legiuitorul nu a menționatsocietatea
printre persoanele enumerate la art. 49 întrucât situațiile când un terț este prejudiciat sunt mai rare, în generalcei prejudiciați
fiind asociații ulteriori sau societatea însăși. Dacă însă societatea plătește unui terț reclamant, subrogânduse
în drepturile acestuia (conform art. 1596 lit. c) C. civ., societatea este obligată pentru alții și are interes de a stingedatoria
pentru a evita expunerea permanentă la constrângerea de a plăti ), aceasta va beneficia mai departe desolidaritate
în raport cu persoanele găsite vinovate de existența sau tolerarea neregularităților. Răspundereareglementată de art. 49 este o răspundere ex del
ictu chiar și atunci când reclamantul este, de exemplu, un asociat ulteriorsau
societatea însăși întrucât neregularitatea nu reprezintă o neîndeplinire sau o îndeplinire necorespunzătoare a uneiobligații
contractuale precum cea a fondatorului din contractul de subscripție ori a administratorului din contractul demandat
. Precizăm totuși că, în cazul în care neregularitatea împiedică societatea să își execute o obligație contractualăsau
întârzie executarea ei față de cocontractant, nu suntem în fața răspunderii de la art. 49 ci în fața unei răspunderi excontractu, în condițiile dreptului comun. Așadar de răspunderea
prevăzută la art. 49 nu beneficiază creditorii sociali, motivpentru care cercul terțilo
r ce pot invoca dispozițiile art. 49 se restrânge atât de mult.Art.
49 din Legea societăților, respectiv de art. 1936 C. civ. raportat la același art. 49 din Legea societăților pare căinstituie
un caz de pierdere a beneficiului răspunderii limitate a asociaților, însă caracterul nelimitat nu se referă larăspunderea
acestora pentru datoriile societății ci la răspunderea pentru propriile datorii născute ca urmare a existenteisau
tolerării cauzei de nulitate ce a cauzat cuiva un prejudiciu. Răspunderea nelimitată a asociaților pentru datoriilesocietății
nu se aplică în această situație întrucât, pe de o parte, datoria nu este a societății ci a persoanei saupersoanelor
vinovate pentru viciile societare și, pe de cealaltă parte, asociații (ulteriori cel puțin) sunt și ei o victimă adelictului
civil comis de una sau mai multe din persoanele desemnate de legiuitor să răspundă. Așadar, chiar dacă estechemată
în judecată de un terț, singură sau în solidar cu una sau toate persoanele menționate la art. 49 din Legeasocietăților, societatea
răspunde ca garant față de respectivele persoane împotriva cărora se regresează ulterior. „Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 193 – 194, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Fondatorii,
reprezentanții societății, precum și primii membri ai organelor de conducere, de administrare șide
control ale societății răspund nelimitat și solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularitățile la care sereferă
art. 46 – 48.(1)
Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuseterților, în afară de cazul în care societatea fa
ce dovada că aceștia le cunoșteau.(2)
Operațiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial alRomâniei,
Partea a IV-a, a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terților, care dovedesc că aufost în imposibilitate de a
lua cunoștință despre ele.Publicitate
și
opozabilitate
–
Sebastian
BoduArt.
50.
-Art.
51.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
96/201
După publicare constituirea societății devine un fapt opozabil tuturor terților (art. 5 alin. (1) din Legea registruluicomerțului)
. Operațiunile efectuate de societate, ca subiect de drept, nu pot fi însă opuse terților mai devreme de cea dea
16 a zi de la data publicării încheierii de înregistrare în Monitorul Oficial , cu excepția cazului când se face dovada căterții
aveau cunoștință de existența acestor operațiuni (art. 5 alin. (2) din Legea registrului comerțului coroborat cu art. 50alin. (2) din Legea societăților). Aceasta înseamnă că,
dacă terții știau de existența societății anterior publicării sau treceriiperioadei
de 16 zile, opozabilitatea survine de la data înmatriculării sau de la data publicării, după caz. Fiind pentru terțiun
fapt juridic, dovada informării acestora se poate face prin orice mijloc de probă (de exemplu, faptul că au primit unexemplar
după actul constitutiv și/sau un extras emis de Registrul Comerțului). Această prevedere urmează oarecumtradiția
din dreptul autohton că un act juridic produce efecte pentru terți de la publicare . Lipsa publicității – care nu poatefi,
practic, decât rezultatul lipsei înmatriculării – nu poate în niciun caz să fie invocată de asociați între ei întrucâtdispozițiile
în speță au fost edictate în vederea opozabilității față de terți. Asociații nu pot transforma viciul într o formă deapărare . Ei au însă la îndemână posib
ilitatea de a se dezice de societate, conform art. 47 alin. (2) din Legea societăților.Existența
societății este importantă, de exemplu, pentru creditorii personali ai asociatului, care pot introduce acțiunirevocatorii
cu privire la aporturi, dacă sunt întrunite condițiile de la art. 1562 și urm. C. civ.: existența prejudiciului șifrauda drepturilor sale,
adică crearea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorului aportator. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 195, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalTerții
pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul încare omisiunea publicităț
ii le lipsește de efecte.În
caz de neconcordanță între textul depus la oficiul registrului comerțului și cel publicat înMonitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, sau în presă, societatea nu poate opune terților textul publicat.Terții
pot opune societății textul publicat, cu excepția situației în care societatea face dovada că eicunoșteau textul depus la oficiu
l registrului comerțului.(2)
În cazul în care neconcordanța prevăzută la alin. (1) intervine din motive ce nu îi sunt imputabilesocietății,
oficiul registrului comerțului sau, după caz, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", la cerereasocietății, va corecta mențiunea d
in registru, respectiv va republica textul, pe cheltuiala sa.Regimul
actelor
încheiate
de
societatea
neînmat
riculată
–
Sebastian
BoduActele
încheiate de societatea neînmatriculată au regimul prevăzut la art. 53 din Legea societăților, adică suntconsiderate,
în caz că societatea nu se înmatriculează, ca aparținând fondatorilor sau reprezentanților societății. Așadarlegiuitorul
a prevăzut un regim special pentru aceste acte, alegând să lase răspunderea în sarcina celor care aveauobligația
sau interesul să înmatriculeze societatea și nu au făcut o, și nu în sarcina societății neconstituite . Acest articoldin
Legea societăților reprezintă, în opinia noastră, o reglementare expresă a situației terților ce contractează cu osocietate
neînmatriculată, aflată – la momentul contractării – în curs de constituire. Probabil că legiuitorul a considerat căterții
pot fi mai bine protejați în acest fel întrucât au la dispoziție o acțiune împotriva fondatorilor și reprezentanților cerăspund cu toată averea lor,
inclusiv cu valorile aduse ca aport și care, societatea neexistând ca persoană juridică, rămânîn continuare în
patrimoniul lor. E adevărat însă că intră în concurs cu creditorii personali.Art.
53 pare că reglementează un caz de pierdere a beneficiului răspunderii limitate, însă acesta este un caz în careasociații
sunt obligați nu pentru datoriile societății ci direct, personal, societatea fiind degrevată de răspundere, ca și cumpersoanele în
cauză ar fi contractat de la bun început proprio nome. Creditorii care au contractat cu societatea în curs deconstituire,
printr un fondator sau reprezentant, devin creditori sociali doar dacă creanța este preluată. Pentru creanțelenepreluate aceștia au calitatea de c
reditori personali ai terților în cauză, răspunderea societății nefiind atrasă în nici un fel.Așadar
cazul, deși sancționator, nu este unul de atragere a răspunderii asociatului pentru datoriile societății ci unul dereglementare a răspunderii per
sonale a asociatului pentru datoriile de el contractate și neratificate de societate. „Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 196 – 197, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Art.
52.
-Art.
53.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
97/201
Fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire,răspund
solidar și nelimitat față de terți pentru actele juridice încheiate cu aceștia în contul societății, înafară
de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Acteleastfel preluate sunt considerate a fi fost a
le societății încă de la data încheierii lor.(2)
În cazul în care societatea, datorită obiectului său de activitate, nu își poate începe activitatea fără a fiautorizată
în acest sens, prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile angajamentelor rezultate din contracteîncheiate
de societate, sub condiția primirii acestei autorizații. În această situație, răspunderea revinesocietății.
Publicitatea
pentru
persoanele
numite
în
organele
de
ad
ministrare
–
Sebastian
BoduPentru
persoanele numite în organele de administrare trebuie făcută publicitatea numirii, astfel încât existența acestora,generatoare
a capacității de exercițiu societare, să fie cunoscută de terți, mai ales că aceste persoane (sau parte din ele)au
în plus și calitatea de reprezentanți legali (adică administratori, respectiv directori sau membri ai directoratului, dupăcaz),
astfel încât actele acestora, încheiate în numele societății, să poată fi opuse terților. După efectuarea publicității înlegătură
cu aceste persoane care, în calitate de organe ale societății, sunt autorizate să decidă pentru ea și să oreprezinte
legal, societatea nu mai poate opune terților nici o neregularitate cu privire la numirea lor, cu excepția cazuluiîn
care societatea face dovada că terții respectivi aveau cunoștință de această neregularitate. Precizăm că membrii„organului
de administrare”, în sensul art. 209 C. civ., sunt atât geranții, cât și reprezentanții legali ai persoanei juridice.Reprezentarea
este cea în temeiul căreia ia naștere actul încheiat în exterior de societate, producător de efecte juridice,însă încheierea de acte cu terții are întotdeauna
la bază o decizie a unui organ societar cu atribuții de administrare sau demanagement.
„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 197, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(1)
După efectuarea formalităților de publicitate în legătură cu persoanele care, ca organe ale societății, suntautorizate
să o reprezinte, societatea nu poate opune terților nicio neregularitate la numirea acestora, cuexcepția
cazului în care societatea face dovada că terții respectivi aveau cunoștință de aceastăneregularitate.
(2)
Societatea nu poate invoca față de terți numirile în funcțiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestorfuncții, dacă ele nu au fost publi
cate în conformitate cu legea.Regimul
capacității
juridice
nelimitate
–
Sebastian
BoduRegimul
capacității juridice nelimitate prevăzut de Legea societăților a fost extins în prezent, prin art. 206 alin. (1) C. civ.,la
toate persoanele juridice cu scop lucrativ, aliniind dispozițiile civile, generale, celor societare preexistente. Aceastaînseamnă
că, în lumina noului Cod civil, s a eliminat în mod explicit principiul specialității capacității de folosință pentrupersoanele juridice
cu scop lucrativ , consolidându-se regula societară conform căreia o astfel de persoană juridică poatesă
facă orice operațiune, fie că este menționată în actul constitutiv fie că nu, fie că are caracter izolat, fie repetitiv ,persoana
juridică cu scop lucrativ având nevoie de flexibilitate pentru a se adapta „din mers” în privința activitățiiprofitabile.
Spiritul comercial și celeritatea operațională ce caracterizează persoana juridică cu scop lucrativ nu poate ficompatibil
cu o modificare anterioară a obiectului statutar al activității pentru ca abia apoi să poată fi încheiat actul juridicurmărit
– sub sancțiunea nulității absolute și repunere a părților în situația anterioară – în condițiile în care oportunitățilede
afaceri, în special cele speculative, necesită decizii rapide. Acesta este de fapt motivul pentru care principiulspecialității
capacității de folosință a fost eliminat pentru persoanele juridice cu scop lucrativ , rămânând doar limitărilelegale
asupra unor anumite activități economice, limitări condiționate de categoria persoanei juridice sau forma ei deorganizare (precum
instituții financiare, societăți de asigurare reasigurare, societăți de servicii de investiții financiare etc.),Art.
54.
-Art.
55.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
98/201
în rest exclusivitatea lui rămânând caracteristică doar persoanelor juridice non profit , după cum rezultă în mod evident șiexplicit
din interpretarea literală și istorico teleologică a primelor două aliniate ale art. 206 C. civ. Mai mult, sancționareacu
nulitatea absolută a actelor încheiate de persoanele juridice non profit cu depășirea obiectului de activitate și lipsaoricărei
referiri la actele persoanei juridice cu scop lucrativ întărește această concluzie, lăsând actele persoanei juridicecu
scop lucrativ la nivelul reglementării comune referitoare la acte juridice, în general, societăților comerciale aplicându lise în plus prevederile legii sp
eciale. În
lumina dispozițiilor art. 206 alin. (1) C. civ., incapacitatea specială a persoanei juridice cu scop lucrativ a dispărut , iarstabilirea
unui obiect statutar de activitate nu mai poate, în lipsa sancțiunii nulității, să reprezinte o specializare acapacității juridice. Indiferent
de obiectul de activitate, persoana juridică cu scop lucrativ are capacitate juridică nelimitată ,putând
încheia orice fel de acte cu excepția celor care, prin natura lor sau prin lege, nu pot aparține decât persoaneifizice,
cele care au un scop ilicit, imoral, în dezacord cu interesul general, cele care, prin caracterul repetitiv, excedăscopului
lucrativ ori pentru care legea cere o autorizare sau un aviz distinct, iar aceste limitări excepționale nu reprezintăo
„specializare”. Specializarea presupune, prin esența ei, limite auto stabilite ale activității, prin precizarea uneia sau maimultor activități sub fo
rmă de obiect al activității, a căror depășire este sancționată cu nulitatea (absolută).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 201 – 203, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Principiul
specialității
capacității
de
folosință
–
Sebastian
BoduCapacitatea
de folosință a unei persoane juridice este aptitudinea generală a acesteia de a dobândi drepturi și de a șiasuma obligații prin încheiere
a de acte juridice . Din interpretarea coroborată a alin. (1) și (3) ale art. 206 C. civ. rezultă căpersoana
juridică cu scop lucrativ poate derula orice fel de activități legale, prin încheierea de acte juridice creatoare dedrepturi și obligații, cu excep
ția celor care aparțin persoanelor fizice. O
primă limitare a capacității de folosință a persoanei juridice, prevăzută expres la art. 206 alin. (1) C. civ., este ceanaturală,
în speță imposibilitatea de a încheia acte care, în mod esențial, nu pot fi decât ale omului, ca individ. Aceastălimitare
se aplică atât drepturilor, cât și obligațiilor, atât patrimoniale, cât și nepatrimoniale . Sunt acte care pot intraexclusiv
în conținutul capacității de folosință a persoanei fizice adopția, testamentul, partajul succesoral, renta viageră,cele de
identificare a persoanei fizice sau anumite drepturi ale omului. Limitarea generică de la art. 206 alin. (1) C. civ. nueste prevăzută pentru fiecare act în parte, urmând a f
i dedusă de la caz la caz, inclusiv în funcție de evoluția socială . O
a doua limitare a capacității de folosință este dată de scopul persoanei juridice, scopul fiind unul din elementelepersonalității
juridice, prevăzut la art. 187 C. civ. Scopul este limitat, întâi de toate, la activitățile licite și morale, în acordcu
interesul general. Apoi scopul este limitat de același art. 187 de categoria de persoane juridice din care subiectul dedrept
colectiv face parte (un „anumit” scop). Scopul nu se confundă cu obiectul legal sau statutar de activitate, cel dintâifiind
o limitare generică (de exemplu societățile comerciale nu pot desfășura, ca activitate permanentă, operațiuni nonprofit, după cum persoanele jur
idice fără scop lucrativ nu pot desfășura, ca activitate permanentă, operațiuni economice). O
a treia limitare o constituie prevederile legale speciale, fie de interzicere a anumitor operațiuni anumitor categorii depersoane
juridice ori, în cadrul unei anumite categorii, anumitor forme de organizare a persoanei juridice , fie decondiționare
a unei anumite activități de obținerea unei autorizații administrative, după cum prevede, conform art. 207 C.civ.
. O a patra limitare, în speță cea dată de obiectul (legal sau statutar) de activitate, denumită specializare a capacitățiide folosință, incidentă doar pentru per
soanele juridice fără scop lucrativ, după cum prevede art. 206 alin. (2) C. civ.În
baza fostului Decret nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice , activitatea tuturor persoanelor juridice, indiferentde
categorie sau formă, era circumscrisă principiului specialității capacității de folosință. Conform art. 34 alin. (1) dindecret, persoana
juridică nu putea avea decât acele drepturi conforme scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare saustatut. Încălcarea special
izării era sancționată cu nulitatea absolută a actului, având drept consecință repunerea părților însituația
anterioară . Decretul nr. 31/1954 a preluat principiul specialității capacității de folosință din Legea nr. 21/1924privind
persoanele juridice, care la rândul ei a transpus o idee fundamentată în Europa de vest la începutul sec. XX,conform căreia administrator
ul nu are o voință proprie ci exprimă voința colectivă a acționarilor , principiu valabil și astăzi .Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
99/201
Principiul specialității capacității a fost criticat la vremea adoptării lui ca fiind o piedică foarte mare adusă liberei inițiative ,critică
ce și a pierdut fundamentarea ulterior, odată cu înlocuirea economiei capitaliste, libere cu cea comunistă,planificată.
După
1990, odată cu revenirea la modelul economiei de piață caracterizată prin libertate economică și dinamism,principiul specialităț
ii capacității de folosință a devenit desuet pentru persoanele juridice cu scop lucrativ și a fost înlăturat,întâi din practică, ap
oi din legislația societară și, în final, din dreptul comun. Pentru
actele încheiate de o persoană juridică cu scop lucrativ după 1990, principiul specialității trebuie privit în contextulgeneral
economic, societățile comerciale aspirând, odată cu liberalizarea economiei, către toate drepturile și obligațiilecare
puteau duce la realizarea obiectului său de activitate, direct sau indirect (inclusiv un simplu interes speculativ).Așadar,
chiar și anterior abrogării, prin noul Cod civil, a Decretului nr. 31/1954, principiul anacronic al specialitățiicapacității
de folosință nu a fost practic aplicat societăților comerciale ce realizau activități nemenționate în obiectul deactivitate
, forțând mai mult sau mai puțin dispozițiile decretului ; de obicei doar în mod izolat (incidental), nerepetitiv, darnu
de puține ori cu depășirea sferei actelor derivate sau complementare, acestea din urmă fiind incontestabil permise :vânzarea
ori cumpărarea diferitor bunuri , atragerea de împrumuturi (credite) , închirierea unui spațiu ori constituirea uneigaranții
. Deși nu avem cunoștință de cazuri practice de aplicare, după 1990, a sancțiunii nulității, efectele anacronice alespecializări
i capacității de folosință s-au transpus în practică într un mod pe cât de original, pe atât de abuziv: prin acte deconfiscare,
de către comisarii fostei Gărzi Financiare, a unor bunuri dobândite „prin încălcarea obiectului de activitate” ,dispuse
în baza legii de organizare și funcționare a defunctei instituții și a art. 1 lit. a) coroborat cu art. 6 din Legea nr.12/1990 privind prot
ejarea populației împotriva unor activități ilicite .Deși
prevăzută într un capitol dedicat societăților de persoane, Legea societăților a prevăzut de la bun început, prin art.78
alin. (1). că „dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni ce depășește limitele operațiunilor obișnuite comerțuluipe
care îl exercită societatea, acesta va trebui să îi înștiințeze pe ceilalți administratori, înainte de a o încheia, subsancțiunea
suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta”. După anul 1997, prin modificările aduse Legii societăților,depășirea
obiectului de activitate a ieșit din sfera de influență a Decretului nr. 31/1954, conform art. 55 alin. 1 , fiindsancționată
nu cu nulitatea actului astfel încheiat ci cu inopozabilitatea lui față de societatea comercială. Prin eliminareasancțiunii
nulității a fost eliminat din dreptul societar însuși principiul specialității (acesta rămânând a fi aplicabil celorlaltepersoane
juridice aflate încă sub imperiul Decretului nr. 31/1954) deoarece o specializare a capacității de folosință nupermite niciun fel de derogăr
i, orice depășire de obiect fiind sancționată cu nulitatea absolută.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 199 – 201, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
În raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste actedepășesc
obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau,în
împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesclimitele
puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poateconstitui, singură, dovada cunoașter
ii.Terții
de
rea-credință
–
Sebastian
BoduPrin
terți de rea credință se înțeleg terții informați cu privire la viciul reprezentării , adică cei care cunoșteau sau, înîmprejurările
date, trebuiau să cunoască depășirea limitelor de reprezentare statutare, fără ca publicarea actuluiconstitutiv să fie
o dovadă prin ea însăși cu privire la cunoașterea limitării. În acest caz societatea nu se poate apăra doarprobând
existența limitării în actul constitutiv sau într o hotărâre a adunării generale, chiar dacă acestea sunt documentepublice.
Cu atât mai puțin nepublicarea unei modificări a actului constitutiv ori a hotărârii asociaților ce limitează dreptulde
reprezentare face ca terțul să fie prezumat a fi de bună credință. Proba cunoașterii de către terț incumbă societății șitrebuie
să constea în acte sau fapte din care să reiasă că terțul fie cunoștea efectiv limitarea, fie că, din împrejurări, ar fitrebuit să o
cunoască. Sarcina probei nu poate fi răsturnată întrucât ar însemna ca terțul să facă dovada unui fapt negativTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
100/201
or acest lucru este imposibil. Societatea trebuie să vină cu alte mijloace de probă suplimentare actului constitutiv, inclusivmartori și prezumții. De exemplu,
(i)
deși s a omis solicitarea dovezii aprobării actului în organul societar competent, cu alte ocazii a fost cerută de cătreacelași terț cocontractant; sau
(ii)
actul constitutiv ori hotărârea unui organ societar care prevede limitarea mandatului au fost trimise terțului de cătresocietate la solicitarea lui, în
cadrul diligențelor efectuate cu ocazia negocierilor; sau (iii) actul constitutiv ori hotărâre
a organului societar au fost trimise terțului însoțite de o notă privind existența limitării sau (iv) când, într o opinie
juridică a unui avocat, s-a atras atenția terțului asupra existenței limitării ș.a. Lipsa
diligențelor terțului de a verifica dacă există o limitare, chiar și atunci când este generic prevăzută în actulconstitutiv
, nu reprezintă, în lumina art. 55 alin. (1) din Legea societăților, o dovadă a cunoașterii nici chiar atunci cândactul constitutiv
i a fost remis de către societate din proprie inițiativă, fără vreo altă formalitate de atenționare, între simplaremitere a actului și obținer
ea lui de la Oficiul registrului comerțului nefiind nicio deosebire. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 208, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI International(2)
Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăților prevăzute în alineatulprecedent,
care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terților, chiar dacă aufost publicate.
Inopozabilitatea
–
Sebastian
BoduInopozabilitatea,
spre deosebire de nulitate, este soluția tradițională îmbrățișată de legiuitorului nostru în materie dedepășire
a limitelor reprezentării (indiferent cum sunt stabilite aceste limite și în ce constau), sancționându se un excesde
putere, o deturnare a mandatului de la scopul formal conferit . Citând dintr o lucrare de referință, putem spune că„suntem
în prezența aplicării, până la urmă, a principiului relativității actului juridic, deoarece, în virtutea acestui principiu,efectele
actului juridic se produc numai față de partea sau părțile care au încheiat actul, personal sau prin reprezentant.Or,
în ipoteza pe care o analizăm, nu se poate spune că actul juridic a fost încheiat personal sau prin reprezentant, devreme
ce „reprezentantul” a încheiat actul în lipsă sau cu depășirea (care înseamnă, practic, tot lipsă) împuternicirii de areprezenta”
. Inopozabilitatea pentru depășirea limitelor statutare sau legale a fost subliniată inclusiv în considerareanaturii mixte a reprezentării legale societare, situată între reprezentarea
legală clasică, a persoanei fizice și reprezentareaconvențională,
voluntară . Aceeași inopozabilitate față de societate a actului încheiat cu depășirea obiectului de activitateori
a limitelor reprezentării se manifestă și atunci când hotărârea prin care s a aprobat actul încheiat cu terțul este ulterioranulată, în acest caz art. 55 alin. (1) d
in Legea societăților aplicându se în conjuncție cu art. 59 alin. (2) din aceeași lege . Fiind,
cum spuneam, o măsura de protecție, destinată acționarilor, aceștia pot renunța la ea ratificând actul , făcându lastfel
opozabil, conform art. 1311 alin. (1) C. civ., astfel că actul își produce efectele față de societate de la chiar dataîncheierii
lui, nu de la data ratificării , explicația fiind aceea că actul, deși virtual, din pricina situației tranzitorii existentepână
la ratificare sau la refuzul net de ratificare, ia naștere chiar pe data încheierii lui și ratificarea se limitează doar săînlăture
piedica existentă până atunci în calea opozabilității lui față de societate . Terțul cocontractant nu se poate opuneratificării
. Dacă terțul declanșase o acțiune ex contractu împotriva reprezentantului răspunzător direct ca urmare ainopozabilității
lui față de societate, acesta va rămâne fără obiect odată actul ratificat, cu excepția situației în careîntârzierea
ratificării i a creat un prejudiciu. Având în vedere caracterul imperativ al normelor privind inopozabilitatea unoracte
pentru a căror eficacitate în raport cu societatea legea cere expres îndeplinirea unor condiții, nu sunt permisederogări
convenționale , prin actul constitutiv , acționarii neputând renunța definitiv la o măsură de protecție stabilită prinlege
întrucât aceasta nu este un drept individual, ci colectiv, de care beneficiază toți acționarii, prezenți și viitori, precumși, indirect, creditorii sociali.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 210 – 211, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Depășirea
limitelor
de
reprezentare
legală
–
Sebastian
BoduTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
101/201
În materie de reprezentare, din interpretarea coroborată a cele două alineate ale art. 55 rezultă că, atunci când limitărileau
caracter legal, acestea sunt opozabile erga omnes. Dacă limitările sunt convenționale, adică stabilite prin actulconstitutiv
ori prin hotărâre a unui organ societar, deși permise, ele nu pot fi opuse terților de bună credință . Prinîndeplinirea
(doar) a formalităților de publicitate societară nu le sunt opozabile terților de bună credință următoarelerestricții convenționale:
(i) depășirea obiectului de
activitate ; (ii)
limitarea competenței reprezentanților legali ai societății de a încheia acte de dispoziție care depășesc un anumitplafon valoric stabilit statut
ar ; (iii)
aprobarea unor anumite acte de către un organ societar, fără ca acest lucru să fie prevăzut în lege sau aprobarea lor în anumite condiții de cv
orum și majoritate stabilite prin actul constitutiv sau hotărârile organelor interne ; (iv) existența unui drept
de reprezentare colectivă, cu excepția membrilor directoratului ; (v)
împuternicirea, de către membrii directoratului care lucrează împreună, a unuia dintre ei, pentru a încheia anumiteacte
reprezentând anumite operațiuni sau tipuri de operațiuni . A fortiori, în lipsa unei limitări statutare și, bineînțeles,legale, orice
act juridic încheiat de un reprezentant legal obligă societatea . Prin textele legale menționate se dă câștig decauză,
în cazul unei depășiri a limitelor puterii de reprezentare și crearea unui mandat aparent, terților de bună credință,în detrimentul asociaților sau a altor persoane care ar
fi interesate în ineficacitatea actului astfel încheiat . Aceștia sunt ceicare
s au încrezut în mod onest în capacitatea reprezentantului legal al societății de a i angaja răspunderea în condițiileactului semnat,
ca urmare a creări de către societate a unei aparențe în drept, conform art. 1309 alin. (2) C. civ. A fortiori,regula față
de terții de bună credință se aplică și atunci când actul este în limitele obiectului de activitate dar cu neglijareainteresului
societății . Odată ce i este angajată răspunderea, societatea se poate apoi îndrepta împotriva reprezentantuluisău
pentru prejudiciile cauzate ca urmare a depășirii limitelor reprezentării. Răspunderea este una civilă contractuală,născută din
contractul de mandat , ori materială, născută din contractul de muncă , în funcție de statutul reprezentantului;în
doctrină s a exprimat și opinia că am fi în fața unei răspunderi delictuale . În plus, reprezentantului legal îi va putea firevocată
atribuția de reprezentare sau întreg mandatul, fără ca acesta să poată ataca hotărârea de revocare, după cumprevede art. 1371 alin. (4) din Legea soc
ietăților.Interpretarea
pe care o dăm alin. (2) al art. 55 din Legea societăților este aceea că se referă la inopozabilitatea față deterți
a derogărilor statutare cu privire la atributele legale de gerare , precum și la inopozabilitatea față de terți amodificărilor,
chiar publicate, a competențelor decizionale exclusive. Așadar, în materie de gerare, există situații în carelegea
fie stabilește competențe fixe , fie condiționează încheierea unui anumit act de aprobarea lui anterioară într unorgan
societar. Aceste situații sunt excepționale și, deci, de strictă interpretare. Rolul lor este acela de a împiedica casocietatea să treacă, prin voința
sa, atribuția respectivă din competența organului statutar prevăzut de lege în competențaaltui
organ statutar, de obicei inferior. La fel, atributul de reprezentare legală conferită nu poate suferi, cu excepțiareprezentării colective, nici un
fel de limitări sau specializări .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 206 – 207, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Chestiuni
generale
privind
nulitatea
societății
come
rciale
–
Sebastian
BoduPentru
situațiile limitativ enumerate, instanța poate declara nulitatea societății. În practică însă, dacă anumite lipsuri pot fisuplinite,
referentul însărcinat cu analiza dosarului pune în vedere reprezentantului societății completarea acestuia saumodificarea
actului constitutiv în sensul cuprinderii mențiunilor legale. Anumite mențiuni din cele enumerate în cuprinsulactului
constitutiv credem că pot totuși lipsi, dacă rezultă implicit din altele sau, nefiind clauze derogatorii, se prezumăexistența lor
. Rezultă existența unei situații care afectează constituirea sau funcționarea societății: dacă societatea a fostînmatriculată cu încălcarea
cerințelor legale, în funcție de gravitatea cerinței se poate ajunge chiar la nulitatea societății.Nulitatea societăți
i comerciale este o sancțiune de excepție ce intervine atunci când nu se înlătură cauzele de nulitate sauArt.
56.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
102/201
când aceste cauze nu se pot înlătura. Cauzele de nulitate sunt prevăzute în art. 56 din Legea societăților și art. 196 alin.(1)
C. civ. Enumerarea este limitativă, nu enunțiativă iar situațiile enumerate sunt de strictă interpretare, neputând fiextinse prin analogie la alt
e situații asemănătoare ; în acest domeniu nu există nulități virtuale.Caracterul
excepțional, expres și limitativ al nulității determinat de natura organizațională a societății comerciale justificăîncercarea
de salvgardare , dată fiind calitatea ei de întreprindere. Rațiunea acestei soluții legislative rezidă din faptul căexistența
societății, ca persoană juridică, este o realitate socială ce produce efecte care nu pot fi șterse prin constatareanulității
actului constitutiv. De aceea nulitatea societății este reglementată expres în Legea societăților ba mai mult,nulitatea
persoanei juridice este reglementată distinct în Codul civil, derogatoriu de la regulile nulității aplicabile actelorjuridice,
în general și nulității contractului de societate, în special, acestea din urmă neaplicându-se societățilorcomerciale,
ca persoane juridice. În materia nulității persoanei juridice noutatea nulității este dată de faptul că atâtcauzele,
cât și efectele ei sunt circumstanțiate ideii de entitate, nulitatea fiind astfel situată la o distanță apreciabilă denulitățile
clasice aplicabile actelor juridice . Nulitatea actului constitutiv în sine nu poate opera în afara nulității societățiicomerciale, ca persoană juridică
. Nulitatea
societății poate fi invocată doar ulterior înmatriculării, nu și înainte , neputându se vorbi de nulitate societară înlipsa
personalității juridice ce se obține doar prin înregistrare. În faza de înmatriculare existența unei cauze de nulitateîmbracă
forma respingerii de către Oficiul registrului comerțului a cererii de înmatriculare, atât din oficiu, cât și în urmaadmiterii unei cereri de intervenție din partea unui terț. Deși motivele de
respingere a cererii de înmatriculare nu sunt doarjuridice,
ci pot fi și administrative, observăm din textul art. 46 alin. (1) din Legea societăților că cele juridice, deși generalformulate,
se suprapun într o oarecare măsură peste cele prevăzute concret de art. 56 din aceeași lege. Motivul pentrucare
art. 56 este mult mai bine conturat este acela că, așa cum spuneam, nulitatea societății este o măsură excepționalăși
extremă, întrucât societatea deja există ca subiect de drept. Invocarea nulității se face pe cale de acțiune , în anularesau
în constatarea nulității, în funcție de regimul ei, relativă sau absolută. Societatea neînmatriculată (societatea de fapt)nu
poate fi supusă nulității, nefiind persoană juridică, deci asociații nu vor putea cere nici dizolvarea ei ci doar pot invocaprevederile art. 47 alin. (2) din Legea societăților sau, în
caz că aportul a fost depus, nulitatea contractului de societate, încondițiile dreptului comun, și res
tituirea aportului prin repunerea părților în situația anterioară.Cauza de nulitate se apreciază în raport
cu existența ei la data constituirii societății . De asemenea, așa cum afirmam maisus,
enumerarea de la art. 56 din Legea societăților este limitativă și nu se poate extinde și la alte situații în afara celorexpres
prevăzute în lege. Drept urmare, lipsa publicității constituirii societății, de exemplu, sub forma înregistrării înRegistrul
Comerțului este doar o eroare administrativă . De asemenea, greșita indicare a adresei unde funcționeazăsediul
social nu este cauză de nulitate ci se poate îndrepta ca eroare materială, printr o cerere adresată Oficiuluiregistrului
comerțului . ?i, nu în ultimul rând, lipsa sau vicierea consimțământului unui fondator nu constituie motiv denulitate
(relativă ) decât în privința fondatorului în cauză, neafectând întreg contractul de societate și, deci, nici societateacomercială,
ca persoană juridică . Contractul este lipsit de efecte doar față de asociatul respectiv, restul fondatorilor șisocietatea în sine, ca persoană juridică nefiind afectați, conform art.
1256 C. civ. (întocmai ca și la incapacitatea juridică) .„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 213 – 215, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Nulitatea unei societăț
i înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:a)
lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (6) ; Lipsa
actului
constitutiv
–
Sebastian
BoduNulitatea
societății pentru lipsa actului constitutiv, în forma scrisă, este o situație greu de imaginat în practică datorităobligativității
înscrisului în vederea înmatriculării societății. Atunci când totuși lipsește, sancțiunea este nulitatea absolutăa
societății, forma scrisă fiind cerută ad validitatem (art. 196 alin. (2) C. civ.). Față de terți, lipsa actului constitutivînseamnă
imposibilitatea lor de a cunoaște condițiile formării societății, funcționarea ei și limitele angajării răspunderii .Deși
duce la nulitatea persoanei juridice, inexistența actului scris înseamnă, pentru fondatori, doar lipsa instrumentuluiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
103/201
probator, ceea ce face ca dovada societății, ca raport juridic se face între ei, să poată fi făcută și prin alte mijloace deprobă,
adică martori și prezumții . Altfel spus, actul scris este cerut ad validitatem pentru a stabili existența valabilă asocietății
ca realitate juridică față de terți, nu pentru a proba fără tăgadă raporturile dintre asociați, acestea fiind supusedreptului
comun în ceea ce privește regimul probatoriu. Această probă este necesară pentru ca unii fondatori să poatăcere
altora eventuale daune interese, efectele nulității persoanei juridice fiind reglementate în mod distinct, după cumvom vedea în comen
tariile următoare. Atunci
când părțile încheie separat contractul de societate și statutul, iar unul dintre ele lipsește, trebuie verificatconținutul
actului depus și dacă există clauzele enumerate la art. 56 lit. f) nulitatea este exclusă (întrucât nu denumireadată
de părți contează în calificarea unui act juridic ci intenția lor reală, adică exact conținutul obligatoriu ). Atunci cândforma
autentică este cerută ad validitatem și lipsește, sancțiunea este nulitatea absolută atât a înscrisului, cât și aoperațiunii jurid
ice (adică societatea) . Forma autentică nu poate fi înlocuită cu legalizarea semnăturii sau data certă. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 215, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalb)
toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății;Incapacitatea
fondatorilor
–
Sebastian
BoduIncapacitatea
fondatorilor – adică lipsa capacității depline de exercițiu – este dublată în materie societară de o interdicțiegenerată de decădere. Conform art. 6 alin. (2
) din Legea societăților, nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, suntincapabile sau
au fost condamnate pentru infracțiunile enumerate de articolul în speță. Incapacitatea, respectiv interdicțiatrebuie
să existe la data înmatriculării societății, survenirea ulterioară nemaiputând duce la nulitate . Nulitatea pentruincapacitatea
juridică este una relativă, interesul protejat fiind unul individual (art. 196 alin. (2) C. civ. raportat la art. 1248și
art. 1251 C. civ.), însă nulitatea pentru nerespectarea interdicției generate de decădere este una absolută, interesulprotejat
fiind unul general. Capacitatea fiind regula, iar incapacitatea excepția, dovada incapacității incumbă celui care oinvocă.
În materie de minoritate proba se va face cu cartea de identitate și, în caz de lămuriri suplimentare, cu certificatulde
naștere al incapabilului iar la cel pus sub interdicție sau condamnat pentru infracțiunile prevăzute de lege, prinhotărârea
judecătorească definitivă (aceasta din urmă se comunică din oficiu Registrului Comerțului de către instanță).Incapacitatea
unui fondator duce la anularea raportului juridic doar față de respectivul fondator, nu și a celorlalte raporturijuridice
și a societății însăși, ceea ce înseamnă că societatea, ca persoană juridică, subzistă incapacității fondatorului șicontinuă cu fonda
torii capabili (art. 1256 C. civ. și art. 56 lit. b) din Legea societăților). Atunci când cauza incapacității esteminoritatea, deși actul es
te nul și nu supus resciziunii, minorul va fi obligat în măsura în care profită de pe urma asocierii.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 215 – 216, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
c)
obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice;Obiectul
de
activitate
–
Sebastian
BoduObiectul
de activitate, ca parte a cauzei contractului nu poate fi ilicit sau contrar ordinii publice și bunelor moravuri.Iliceitatea
este ușor de constatat atunci când activitatea este vădit nelegală, precum în unele cazuri de interdicțieexpresă.
Imoralitate este însă mai greu de depistat și stabilit înainte de a se produce acte efectiv vătămătoare, de obiceinulitatea
societății survenind după un scandal public . Iliceitatea sau imoralitatea obiectului de activitate ce provine diniliceitatea
sau imoralitatea cauzei actului juridic duc la nulitatea absolută a societății (art. 196 alin. (2) C. civ.), interesulprotejat fiind
unul public. Aceasta deoarece obiectul este unul pur abstract, impersonal, intrinsec și invariabil în același tipsau
aceeași categorie de acte (în cazul societății, este intenția de asociere) pe când cauza este scopul urmărit în timp,ulterior
actului, adică modul cum societatea înțelege să obțină beneficii. În ceea ce privește clauza leonină, și ea parte acauzei,
aceasta se consideră nescrisă (art. 1902 alin. (5) C. civ.); inexistența se stabilește definitiv tot printr o acțiune înconstatarea
nulității sau (în cazul studiat, doar teoretic), prin acordul părților, conform art. 1246 alin. (3) C. civ.) întrucât,deși
interesul protejat pare a fi mai degrabă unul individual decât unul general, o acțiune în anulare ar fi prescriptibilă întrTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
104/201
un an de la data înmatriculării societății (art. 197 alin. (1) C. civ.), ceea ce ar duce la situația de neacceptat de confirmaretacită
a unei clauze leonine. Prin această prevedere (și nu este singura, în Codul civil ), legiuitorul nu deschide caleaactelor
juridice inexistente (art. 1255 alin. (3) C. civ.) întrucât nu se referă la un act în sine ci la o anumită clauză, actulproducându
și efectele cu ignorarea ei, fără a fi întotdeauna nevoie de o acțiune care să stabilească ineficacitatea.Așadar,
inexistența unei clauze este similară nulității ei parțiale prevăzute la art. 1255 C. civ., adică doar a clauzei iliciteinserate
într un contract considerat valabil. Dacă însă clauza ilicită este esențială pentru părți, ele încheind actul înconsiderarea
ei, nulitatea parțială nu este posibilă împotriva voinței părților . Inexistența are avantajul teoretic că poatescuti
părțile de a introduce o acțiune în constatarea nulității, ignorarea ei însemnând că asociații să împartă beneficiileproporțional
sau relativ proporțional cu participarea lor la capitalul social. Dacă însă beneficiarul clauzei, de exemplu,invocă
efectele ei, extirparea acestor efecte – adică nulitatea parțială – trebuie făcută de instanță, fie pe cale de acțiunefie
pe cale de excepție . În toate cazurile, în materie de societăți comerciale nerespectarea condițiilor de valabilitate esteprivită
mult mai degajat, pentru a se evita lichidarea societății . Iliceitatea sau imoralitatea obiectului de activitate nu seconfundă
încălcarea monopolului de stat sau cu încălcarea interdicției de a derula o activitate printr o societatecomercială.
Conform art. 287 din Legea societăților, acestea din urmă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, actulnormativ
ce reglementează acest subiect fiind H.G. nr. 1323/1990, care enumeră activitățile monopol de stat: producereaarmamentului, stupefiantelor, mărci și
timbre poștale, organizarea de jocuri de noroc etc, însă acestea au primit între timpun
regim semi deschis, în sensul că se fac prin societăți cu capital de stat și privat, inclusiv de către producătoriindividuali,
pe baza de licențe eliberate de Ministerul Finanțelor Publice, cu avizul ministerului de resort sau al BNR(Legea nr. 31/1996 privind monopolul de
stat, republicată).„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 216 – 217, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
d)
lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății;Lipsa
încheierii
judecătorului
delegat
–
Sebastian
BoduLipsa
încheierii judecătorului delegat înseamnă că societatea nu a parcurs etapa de verificare a legalității înmatriculării,de
control preventiv, constituirea fiind lipsită de temei legal . O astfel de situație ar avea consecințe cu privire la protecțiaterților
ce intră în contact cu societatea. În tăcerea art. 196 alin. (2) C. civ. sau interpretând extensiv art. 196 alin. (2)raportat
la art. 196 alin. (1) lit. d) C. civ., considerăm că, și în acest caz, sancțiunea este tot nulitatea absolută, atât prinprisma
interesului general protejat (art. 1247 C. civ.) cât și aplicând argumentul a fortiori nulității absolute determinate delipsa
autorizației administrative. O expresie practică a societății neînmatriculate este societatea aparentă, adicăsocietatea
care, în lipsa încheierii de înregistrare, nu există în drept ci doar se creează de către asociați aparența ei. Înacest
caz practica judiciară a stabilit că simpla comportare exterioară are caracterul numai al unei probe prezumtive iarnu
un element constitutiv al contractului de societate, deși se susține că aparența juridică ce umple lipsa de forme esuficientă
să substituie consimțământul sau alte elemente, adică să înlocuiască legătura internă . Legislația noastră nuface
însă deosebire între societățile de fapt și societățile nule, efectele societății inexistente, aparente, fiind aceleași cuale
societății nule. Din punct de vedere al probei, terții pot face dovada societății de fapt, aparente, neînmatriculate prinorice mijloace de probă.
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 217 – 218, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
e)
lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății;Lipsa
autorizației
administrative
–
Sebastian
BoduLipsa
autorizației administrative motivează nulitatea absolută (art. 196 alin. (2) C. civ.) prin faptul că existența unui actadministrativ
cerut imperativ este o condiție legală în vederea înmatriculării. Cum autorizația sau avizul conform suntobligatorii pentru soc
ietățile ce activează într un domeniu de activitate supravegheat precum cel financiar bancar asigurăriTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
105/201
sau care sunt supuse unor condiții speciale de funcționare, precum cele din industria extractivă, energie sau farmacie orimedicină,
lipsa autorizației ori avizului conform înseamnă sustragerea societății de la controlul preventiv al autoritățiipublice
care ar fi trebuit să emită și autorizația (BNR, ASF, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Mediului,Ministerul
Sănătății etc.) . Interesul încălcat este unul general. Dacă, ulterior înmatriculării, autorizația de funcționare esteretrasă, acest lucru n
u atrage nulitatea ci dizolvarea de drept, urmată de lichidare, efectele fiind deci aceleași.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 218, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalf)
actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților saucapitalul social subscris;
Lipsa
denumirii
societății
–
Sebastian
BoduLipsa
denumirii societății din actul constitutiv este motiv de nulitate în scop de protecție împotriva unei activități deconcurență
neloială, prin utilizarea unui nume care, nefiind menționat în actul constitutiv, societatea nu are un drept deproprietate
intelectuală asupra lui. Sancțiunea lipsei denumirii este nulitatea absolută (art. 196 alin. (2) C. civ.), motivatăpe
interesul general protejat prin obligarea oricărui profesionist de a și desfășura activitatea în limitele concurenței licite.Desigur
că s ar putea obiecta faptul că interesul concret protejat este al acelor terți care ar suferi acte de concurențăneloială
însă, având în vedere caracterul expres al dispozițiilor art. 196 alin. (2) C. civ., nu putem decât să achiesămsoluției
prevăzute de textul legii. Aceeași este și sancțiunea în cazul lipsei din actul constitutiv a sediului și obiectului deactivitate, conform aceluiași
art. 196 alin. (2) C. civ. În ceea ce privește lipsa obiectului de activitate credem că sancțiuneanulității
absolute este nejustificată după abrogarea, prin același Cod Civil, a Decretului nr. 31/1954, act normativ ceimpunea
tuturor persoanelor juridice – deci și societăților comerciale (re)apărute după 1990 – principiul specializăriicapacității
de folosință. Cum în prezent o persoană juridică – alta decât fără scop lucrativ – poate exercita, conform art.206
C. civ., orice fel de activitate legală (cu excepția celor care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decâtpersoanei
fizice), menționarea obiectului de activitate a rămas o acțiune cu rol pur statistic. Or statistica, oricât ar fi deimportantă, nu justifică
aplicarea unei sancțiuni precum nulitatea. „Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 218, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI Internationalg)
s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat;Subscrierea
parțială
a
capitalului
social
și
lipsa
vărsămin
telor
–
Sebastian
BoduSubscrierea parțială a capitalului social, precum și lipsa vărsămintelor (minime, atunci când legea permite) sunt motive de
nulitate
absolută (art. 196 alin. (2) C. civ.), legiuitorul considerând astfel că cerințele legale de capital ocrotesc un interesgeneral.
Conform art. 1256 C. civ., în cazul contractelor multilaterale (plurilaterale) precum actul constitutiv, în careprestația
fiecărei părți este făcută pentru a derula o afacere în comun, nulitatea contractului în privința unuia dintreasociați
nu atrage desființarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acestuia este esențialăpentru
existența societății . Raportând acest articol nu doar la art. 56 lit. b) din Legea societăților (care cere caincapacitatea
să îi afecteze pe toți fondatorii pentru ca nulitatea să intervină față de societate) ci și la art. 56 lit. g) dinaceeași
lege rezultă că, la fel ca și incapacitatea unui asociat, lipsa vărsământului obligatoriu lipsește actul constitutiv deefecte doar în ceea ce privește asociatu
l în cauză, nu și pe ceilalți, care pot continua societatea fără el.Lipsa
mențiunii privind aporturile este privită ca o prezumție (relativă) a inexistenței vărsămintelor, adică o inexistență aînsuși
obiectului prestației. Justificarea nulității este aceea a imposibilității stabilirii modului de constituire a capitaluluisocial,
respectiv imposibilității stabilirii realității valorii sale, inclusiv ca și gaj general societar, precum și a drepturilorsocietare
. Lipsa mențiunii privind capitalul social justifică nulitatea prin aceea că acesta ar putea fi sub limita minimălegală
imperativ stabilită , cuantumul fiind de asemenea important sub aspectul aceluiași gaj general . Nulitatea este unaabsolută
(art. 196 alin. (2) C. civ.). Lipsa mențiunii privind capitalul social sau înmatricularea ei cu un capital social maimic
decât cel minim legal nu se confundă cu erodarea activelor nete ce trebuie urmată de reducerea capitalului social șieventuala
lui completare, conform art. 153^24 din Legea societăților. De asemenea, nu se confundă nici cu neefectuareaTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
106/201
vărsămintelor în termenul stabilit, în cazul societății pe acțiuni.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 216, 219, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
h)
nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.Nerespectarea
numărului
mini
m
legal
de
fondatori
–
Sebastian
BoduNerespectarea
numărului minim legal de fondatori este justificată tot prin caracterul imperativ al normei care impuneexistența acestui
număr. Practic, este vorba de cei doi acționari care pot înmatricula o societate pe acțiuni (la constituireasimultană,
deoarece la constituirea continuată un singur fondator este îndeajuns, având în vedere că numărul desubscriitori
acoperă cerința automat) iar societățile în nume personal și în comandită sunt vetuste. Numărul minim deasociați
asigură de lege lata ideea de asociere care stă, istoric, la baza unei societăți comerciale , conform art. 4 dinLegea
societăților . Deși prevederea privind numărul minim de acționari este imperativă, interesul protejat s a consideratcă
nu este unul general astfel că sancțiunea este nulitatea relativă a societății (art. 196 alin. (2) C. civ.). În cazul depășiriinumărului maxim de
asociați stabilit la 50 pentru societățile cu răspundere limitată, sancțiunea nu este nulitatea societății,neputându
se extinde sfera nulității de la nerespectarea numărului minim la nerespectarea numărului maxim. Totuși, egreu de crezut că o astfel de societate ar putea f
i practic înmatriculată.„Legea societăților comentată ș
i adnotată”, pag. 219, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTI InternationalCâteva
considerații
procedurale
–
Sebastian
BoduNulitatea se dispune prin hotărâre judecătorească ,
iar competența materială a soluționării cererii de anulare, respectiv deconstatare
a nulității societății aparține tribunalului. Din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței de lalocul
unde societatea își are sediul principal la data introducerii acțiunii (art. 119 C. proc. civ.) și nu instanței de la loculunde
societatea a fost înmatriculată. Motivul este acela că instanța de la sediul societății este aptă să examineze, încondiții
optime, interesele societății, precum și cele ale creditorilor sociali care, cei mai mulți, se află în aria teritorială aacestei
instanțe, în acest fel putându se cerceta cu mai multă ușurință, rapiditate și costuri mai mici raporturile juridicerezultate
din activitatea ei . Așadar, dacă o societate își mută sediul social după înmatriculare, competența teritorialăaparține instanței
de la locul noului sediu întrucât urmărește sediul actual și nu locul înregistrării. Competența instanței dejudecată
este exclusivă, având în vedere natura de ordine publică a acțiunii, astfel că o clauză arbitrală statutară nu și arputea
produce efectele . Deși nu este enumerată expres printre situațiile excluse arbitrajului, natura nepatrimonială alitigiului ,
situarea lui în afara dreptului de dispoziție al părților și faptul că nu se soluționează un litigiu între asociații ce auinserat
clauza arbitrală în actul constitutiv ci între terți (față de care clauza nu este oricum opozabilă) și societate suntmotive
în plus ca o astfel de clauză să fie inoperantă, respectiv să atragă nulitatea hotărârii arbitrale. Interdicția estevalabilă
nu doar pentru compromis ci și pentru o tranzacție . Cererea are caracter contencios, în contradictoriu cusocietatea
reprezentată în instanță prin reprezentanții ei legali, aceasta având capacitate juridică de a sta în judecatăpână la
ultimul act de lichidare , însă capacitatea juridică a societății este restrânsă la actele necesare lichidării; de aceeaîn
doctrină s a definit și o a treia formă de capacitate juridică, pe lângă cea de folosință și de exercițiu, respectivcapacitatea reziduală .
Titularii acțiunii pot fi terți des
ăvârșiți (penitus extranei), inclusiv creditori sociali, dar și asociați. Societatea însăși nu poateexercita
acțiunea în anulare, neavând calitate procesuală activă . În afară de calitate, petentul trebuie să dovedeascăinteresul
procesual. De exemplu angajații societății, neavând un folos practic, nu pot justifica un interes ci din contră,deoarece
nulitatea atrage lichidarea societății, cu consecința încetării de drept a raportului de muncă . Cât priveștedebitorii sociali, ar fi imoral ca aceștia să încerce în acest fel să
se sustragă de la executarea obligațiilor față de societate,mai
ales că acest lucru nu este posibil . Creditorii personali ai asociatului, deși suportă actul translativ cu privire labunurile
aportate ce devin proprietatea societății și compun gajul general al creditorilor acesteia, conform art. 2324 C.civ., au același interes ca și
asociații, respectiv partea rămasă în urma lichidării societății. Art.
57.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
107/201
„Legea societăților comentată și adnotată”, pag. 223 – 224, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
Nulitatea
nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturatăînainte de a se pune concluzii în fond
la tribunal.(1)
La data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității a devenitdefinitivă,
societatea încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare. Dispozițiile legale privind lichidareasocietăților ca urmare a dizo
lvării se aplică în mod corespunzător.(2)
Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulității se vor numi și lichidatorii societății.(3)
Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească oficiului registrului comerțului, care, după menționare,o va trimite Monitorului Ofi
cial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.(4)
Asociații răspund pentru obligațiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederileart. 3
. Nulitatea
societății
–
Sebastian
BoduAnularea sau
constatarea nulității societății, pentru una din cauzele enumerate la art. 56 din Legea societăților și 196 alin.(1)
C. civ., nu se referă la nulitatea contractului de societate ci la nulitatea societății comerciale, ca persoană juridică .Nulitatea
societății, pronunțată prin hotărâre judecătorească în urma acțiunii îndreptate împotriva acesteia, prinreprezentanții
ei legali (și nu împotriva fondatorilor sau asociaților ) are efect erga omnes, constatând o stare de faptunică, adevărată pentru toata lumea, fie că
au fost sau nu părți în proces . Este adevărat că cele mai multe dintre cauzelede
nulitate a societății sunt și cauze de nulitate a contractului de societate. În plus, pe lângă acestea, există și cauzespecifice,
pe de o parte și, pe de cealaltă parte, nu toate cauzele de nulitate de la actul juridic se regăsesc pe listacauzelor
de nulitate a societății comerciale. De aici rezultă că regimul nulității persoanei juridice este unul special, iarnulitatea societății, ca persoană juridică, este diferită de nulitatea contractului de
societate . Acțiunea în anulare, respectivîn
constatarea nulității introdusă față de societate investește instanța de judecată să se pronunțe strict față de persoanajuridică,
neputând extinde cauzele societare și la cauzele contractuale , dacă acestea nu coincid. Altfel spus, nu oricecauză
care, în mod normal, ar duce la nulitatea unui act juridic (precum contractul de societate) conduce la nulitateasocietății,
ceea ce înseamnă că nulitatea persoanei juridice este o instituție aparte, diferită de nulitatea actului juridic, înciuda
faptului că societatea se constituie printr un contract. Opusul însă nu este valabil, nulitatea societății atrăgând,implicit
sau explicit (prin chiar hotărârea judecătorească), nulitatea contractului de societate . Odată declarată nulitateasocietății,
contractul de societate încetează și el a produce efecte, iar legătura juridică din care să derive drepturile șiobligațiile dintre societate și as
ociați, precum și dintre asociați, între ei, nu mai poate subzista .Odată
pronunțată irevocabil nulitatea contractului de societate, societatea comercială încetează fără efect retroactiv și intră
(de drept, automat) în lichidare . Prin hotărârea judecătorească de constatare a nulității se numesc și lichidatorii.Hotărârea
se comunică Oficiului registrului comerțului spre menționare și publicare în Monitorul Oficial, societateaurmând
a fi radiată după terminarea operațiunilor de lichidare dar păstrându și personalitatea juridică până la ultimul actde
lichidare . Obligațiile societății neexecutate la data declarării nulității vor fi plătite (după transformarea lor din natură înechivalent,
dacă e cazul) din averea acesteia, în urma procesului de lichidare. Asociații vor participa la distribuirea părțiirămase
în urma lichidării, după plata creditorilor. Lichidarea societății nule se va face în condițiile Legii societăților și,dacă
potrivit raportului lichidatorului, activul social (inclusiv vărsămintele datorate și averea personala a asociațilorrăspunzători
nelimitat) nu este suficient pentru acoperirea pasivului, se vor aplica procedurile de insolvență, fără însă casocietatea să poată beneficia de o reorgan
izare.„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 227 – 228, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
(1)
Declararea nulității societății nu aduce atingere actelor încheiate în numele său.Art.
58.
-Art.
59.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
108/201
(2) Nici societatea și nici asociații nu pot opune terților de bună-credință nulitatea societății.Excepția
de
la
regula
aplicării
procedurii
lichidării
–
Sebastian
BoduOdată
pronunțată irevocabil nulitatea contractului de societate, societatea comercială încetează fără efect retroactiv și intră (de drept, a
utomat) în lichidare.Regula
aplicării procedurii lichidării societății comportă o singură excepție. Conform art. 59 alin. (2) din Legea societățilorși
art. 199 alin. (2) C. civ., nici societatea și nici fondatorii sau asociații săi nu vor putea opune terților de bună credințănulitatea
acesteia. Per a contrario, societatea va putea, va avea dreptul de opune nulitatea terților de rea credință, adicăcelor
care, deși au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască cauza de nulitate, au contractat totuși cu societatea. Aceastăprevedere
instituie o derogare în procesul de lichidare a activului social, în sensul că societatea nulă, prin lichidatoriinumiți,
va putea anula acele acte încheiate cu terții de rea credință, întorcând astfel în patrimoniul societar valoriînstrăinate.
Vom avea așadar acte obligatoriu menținute, respectiv cele încheiate cu terții de bună credință, și acteanulabile,
respectiv cele încheiate cu terții de rea credință, cu mențiunea că anulabilitatea nu intervine de drept ci este oopțiune
a societății. Ceea ce înseamnă că lichidatorii – ca și reprezentanți ai societății nule aflate în lichidare – vor trebuisă
gestioneze (și) anumite repuneri ale unor terți în situația anterioară. Cum lichidatorii lucrează în interesul maximizăriiactivului socia
l, anularea nu se va cere pentru toate actele încheiate cu terții de rea credință ci doar pentru acelea care nuprofită
societății. Dacă actele neprofitabile sunt și frauduloase, lichidatorii vor putea face și aplicarea art. 2371 alin. (3) și(4)
din Legea societăților referitoare la pierderea beneficiului răspunderii limitate a asociaților participanți la fraudă. Înconcluzie,
nulitatea societății duce la efectele prevăzute pentru lichidare și, pentru terții care au cunoscut sau ar fi trebuitsă
cunoască cauza de nulitate, la cele proprii ineficacității actului juridic neprofitabil societății , legiuitorul sancționându iastfel
pe aceștia din urmă cu suportarea riscului anulării actului încheiat cu o societate anulabilă. O anulare a tuturoractelor
încheiate cu terții de rea credință ar fi fost de a dreptul păgubitoare pentru înșiși terții de bună credință întrucât,atunci
când ele au profitat societății, cei din urmă s ar fi văzut nevoiți să suporte atât o reducere valorică a activului socialcât și o eventuală insolva
bilitate a terților de rea credință obligați la restituire. Despre
art. 59 alin. (2) din Legea societăților (dublat în prezent de art. 199 alin. (2) C. civ.) s a spus că poate genera oaltă
interpretare prin aplicarea aceluiași argument per a contrario, respectiv că, deși societatea, fondatorii și asociații nupot
opune terților de bună credință nulitatea, aceștia din urmă o pot însă opune celor dintâi . Nu agreăm aceastăinterpretare
ce ar da posibilitatea unor terți de a alege fie a suporta efectele lichidării societății, fie de a beneficia de peurma repunerii părților în situația anterioară . Cum prin terți de bună
credință s ar putea înțelege și debitorii sociali, ar fi dea
dreptul absurd ca aceștia să poată opune nulitatea , chiar dacă au contractat cu bună credință, întrucât nu ar avea unalt
interes procesual decât să scape de obligație, adică o cauză imorală. Asociații, la rândul lor, nu sunt nici ei considerațiterți
față de societate în acest caz deoarece nu au contractat cu societatea . Așadar debitorii sociali nu sunt terți, însensul
art. 59 alin. (2), întrucât formalitățile de valabilitate a societății nu au fost edictate în interesul lor ci în interesulcreditorilor
. Opunerea nulității, chiar și de către creditorii sociali de bună credință, ar da naștere la două proceduri ce artrebui
să se aplice în paralel: repunerea parților în situația anterioară față de acești creditori, respectiv lichidarea activuluisocial
față de toți ceilalți, proceduri care nu pot să coexiste. Procedura aplicată trebuie să fie una și aceeași pentru toțiparticipanții,
și aceasta este lichidarea activului social de la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare. De altfelcredem
că aplicarea argumentului per a contrario în sensul criticat ar duce la concluzia de neacceptat ca terții să poatăalege
între a opune nulitatea cu efectele sale nu doar societății cu care au contractat, ci și fondatorilor sau asociaților, laalegerea lor .
„Legea
societăților comentată și adnotată”, pag. 231 -232, ediția 2017, autor Sebastian Bodu, Editura ROSETTIInternational
CAPITOLUL V
Unele dispoziții procedurale
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
109/201
(1) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări înregistrul comerțului sunt executor
ii și sunt supuse numai apelului.(2)
Termenul de apel este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la datapublicării
încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea aIV-a, pentru orice alte persoane interesate.
(3)
Apelul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3zile
de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează apelul curții de apel în a cărei razăteritorială
se află sediul societății, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, curții de apel în a cărei razăteritorială se află sediu
l sucursalei.(4)
Dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la procedura scrisă prealabilă judecării apelului seaplică în mod corespunzător.
(5)
În cazul admiterii apelului, decizia instanței de apel va fi menționată în registrul comerțului, fiindaplicabile dispozițiile
art. 48 , 49 și 56-59.(1)
Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare lamodificar
ea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești săoblige,
după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2)
În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare alesocietății, iar termenul aso
ciați include și acționarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.(1)
Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actuluiadițional
modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alttermen.
Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o vamenționa în registru și o va înainta in
stanței judecătorești competente.(2)
Dispozițiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziția se judecă încamera
de consiliu, cu citarea părților, fiind aplicabile dispozițiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedurăcivilă.
(3)
Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului.Cererile
și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, sesoluționează de tribunalul în a căru
i circumscripție își are societatea sediul principal.Citarea
părților în fața judecătorului delegat și comunicarea actelor sale se fac, de către oficiulregistrului
comerțului, prin poștă, cu scrisoare recomandată, atașându-se recipisa la dosar, sau prin agențiai oficiului registrului comerțului,
ori în condițiile Codului de procedură civilă. TITLUL III
Funcționarea societăților
CAPITOLUL I
Dispoziții comune
(1)
În lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietateaacesteia din momentul înmatriculăr
ii ei în registrul comerțului.Transferul
dreptului
de
proprieta
te
prin
constituirea
aportului
la
capitalul
social
(I).
Regula
–
Horatiu
SasuÎn
privința dreptului transmis societății asupra bunului aportat, acesta poate fi dreptul de proprietate, dreptul de folosințăArt.
60.
-Art.
61.
-Art.
62.
-Art.
63.
-Art.
64.
-Art.
65.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
110/201
sau de uzufruct, potrivit înțelegerii asociaților (Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea,Societățile
comerciale. Reglementare, doctrină, jurisprudență, Editura All Beck, București, 2002, pag. 169). Bunăoară,retehnologizarea se înfăptuiește
de regulă prin aport de brevete de invenție subscrise cu titlu de cesiune sau de licență înfavoarea
societăților înființate în România (Octavian Căpățînă, Societățile comerciale, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex,București, 1996, pag. 171) .
Dar
este absolut necesar ca la constituirea capitalului social al societății aporturile să fie constituite prin cesiune abrevetului
(societatea urmând să devină subiect al dreptului de inventator) sau se pot transmite doar drepturile derivânddin brevet, din marcă etc., în vreme
ce însuși brevetul, marca etc. rămân în proprietatea asociatului?Răspunsul
se găsește în prevederile alineatului pe care îl adnotăm, care arată că
ÎN LIPSĂ DE STIPULA?IECONTRARĂ, bunuri
le constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia”.În temeiul
acestor reglementări aportul care poate consta în numerar sau în bunuri corporale, mobile sau imobile, intră deregulă în patrimoniul societ
ății și devin proprietatea acesteia.În
mod obișnuit, dreptul care se transmite societății este dreptul de proprietate, cu precizarea că dreptul de proprietate setransmite
societății numai dacă bunul este proprietatea asociatului (Curtea Supremă de Justiție, s. com., decizia nr.153/21.04.1993,
în Buletinul Jurisprudenței, Culegere de decizii pe anul 1993, pag. 217) și numai dacă asociatul poatedispune
de acest drept (Curtea Supremă de Justiție, s. ec. și com., decizia nr. 117/1992, în Dreptul nr. 5-6/1993, pag.138).
De aceea, în lipsa unei stipulații în actul constitutiv privind transmiterea unui alt drept, legea prezumă că ceea ce s-a
transmis societății este dreptul de proprietate asupra bunului aportat. În acest sens instanța supremă a fost fermă înaplicarea
legii și în general jurisprudența s-a pronunțat constant în această direcție, fie că asociații au subscris abuzivbunuri
proprietate de stat, fie că aportul avea ca obiect bunuri proprietate cooperatistă (Octavian Căpățînă, op. cit., 1996,pag.188).
Transferul
dreptului
de
proprietate
prin
constituirea
aportului
la
capitalul
social
(II).
Actul
de
dispoziție
–
HoratiuSasu
S-a
decis chiar că indicarea în contractul de societate a unui anumit capital social, fără dovada proprietății, a formării luiprin aportul propriu al fiec
ărui acționar este o clauză nelegală, contrară prevederilor legale (Curtea Supremă de Justiție, s.com.,
decizia nr. 128/1993, în Dreptul nr. 8/1994, pag. 94, citată în I. Turcu, Teoria și practica dreptului comercial, Ed.Lumina Lex, București, 1998, vol. I, pag. 298
). Actul
juridic al subscrierii de către asociat este un act de dispoziție, cu efecte asupra transmiterii dreptului de proprietateasupra
bunului de la asociat la societate. Ulterior acestei dispoziții care a schimbat regimul juridic al bunului, asociatul numai
poate dispune asupra lui (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, dec. nr. 11/1994, în Ion Turcu, op. cit., pag.298).
Transferul
dreptului
de
proprieta
te
prin
constituirea
aportului
la
capitalul
social
(III).
Excepția
–
Horatiu
SasuSe
cuvine să facem o subliniere: Legea 31/1990 arată că bunurile constituite ca aport în societate devin proprietateaacesteia
în lipsă de stipulație contrară”, ceea ce înseamnă că, dacă părțile consimt ca bunurile să nu devină proprietateasocietății,
clauza este perfect valabilă. Astfel s-a pronunțat însăși instanța supremă, într-un caz în care în statutul uneisocietăți
în lichidare părțile au stipulat că
bunurile constituite ca aport în societate nu devin proprietatea societății, cirămân la
proprietar”. Litigiul avea ca obiect o construcție edificată de unul din asociați, anterior constituirii societății, pe unteren ce a aparținut părinților
săi, nu a intrat deci în patrimoniul societății, ci a rămas la proprietar, în exploatarea acestuia,reprezentând
gaj pentru societate, așa cum au convenit părțile asociate prin statut.
În această situație, cum imobilulrespectiv
nu a intrat în proprietatea societății, nefiind cuprins în activul acesteia, potrivit bilanțului și evidentelor contabile,se
constată că lichidatorul a procedat corect când nu l-a cuprins în bilanțul întocmit în vederea lichidării” – a conchisinstanța
supremă (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, dec. nr. 476 din 29 iunie 1995, în C. Crișu și Șt. Crișu,Practică și literatură juridică 1994-
1997, Editura Argessis, 1998, pag. 706).Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
111/201
Transferul
dreptului
de
proprietate
prin
constituirea
aportului
la
capitalul
social
(IV).
Concluzie
–
Horatiu
SasuIndiferent că
este vorba de un imobil – ca în speța de mai sus – sau de un bun mobil – ca în cazul drepturi de proprietateintelectuală/industrială
– articolul 65 alin. (1) din Legea 31/1990 este perfect aplicabil cu ocazia aportului acestor drepturila capitalul social.
Aceasta
cu atât mai mult cu cât, în lipsa unei stipulații contrare, ieșind din patrimoniul asociatului, desenul sau modelulprotejat
prin Legea 129/1992, marca, invenția etc. (precum și drepturile de natură patrimonială asociate lor) vor ieși și dingajul
general al creditorilor asociatului, astfel încât nici asociatul si nici creditorii acestuia nu vor mai avea vreun dreptasupra bunului
aportat, iar la dizolvarea societății, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la valoarea sa (St.D.
Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All, București, 1998, pag. 147). Totuși, în doctrină s-a admis că asociatulpoate stipula în favoarea sa un drept de restitu
ire a aportului în natură la expirarea duratei societății, cu condiția ca acestasă nu fi fost înstr
ăinat într-un scop social. Dacă administratorii sau lichidatorii au încălcat această stipulație vânzând bunul–
deci cesionând drepturile asupra desenului sau modelului industrial – fără să fie necesar, pentru scopurile societății,asociații lezați au o acțiune în daune
împotriva societății (Cesare Vivante, Traite de Droit commercial, V. Giard & E. BriereLibraires – Editeurs,
Paris, 1911, Tome II, pag. 46).Dacă
s-a cesionat însăși invenția, marca, desenul, modelul etc., cu ocazia divizării ori fuziunii titularul dreptului deproprietate
intelectuală/industrială se poate schimba, fără ca asociatul care a constituit respectivul aport să se poatăopune. Dizolvarea și lichidarea societății – indiferent de temeiul acesteia – trebuie să asigure
valorificarea cât mai eficientăa
drepturilor de proprietate industrială/intelectuală în folosul investitorilor societății și a asociațiilor, potrivit cu regulilecuprinse
în Legea nr. 31/1990 republicată (Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Global Lex, 2001, pag.656).
Dacă
însă asociatul sau acționarul a cesionat folosința acestor drepturi, își poate recupera marca, desenul etc. în cazuldeclanșării
procedurii falimentului, ceea ce nu se mai întâmplă dacă însăși marca, desenul, invenția a format obiectulcesiunii ca aport la capitalul social.
(2)
Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportula
fost stipulat în numerar este obligat și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facăvărsământul.
(1)
Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții dinbeneficiile
cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-arcuveni prin lichidare.
(2)
Creditorii prevăzuți la alin. (1) pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociațilorprin lichidare sau pot sechestra
și vinde acțiunile ori părțile sociale ale debitorului lor.(3)
Ipoteca legal constituită asupra acțiunilor sau părților sociale poate fi executată potrivit legii.Administratorii/Membrii
directoratului sunt obligați să pună la dispoziția creditorului ipotecar sau a organuluide
executare, la cererea acestora, situațiile financiare și orice alte înscrisuri ori informații necesare evaluăriiacțiunilor sau părților so
ciale, precum și să faciliteze preluarea acestora.*)
Potrivit art. VI, alin. (4) din Legea nr. 152/2015, prevederile art.66, alin. (3) nu sunt aplicabile ipotecilor asupra părțilorsociale legal constituite ant
erior intrării în vigoare a prezentei legi.Publicitatea,
prin registrul comerțului, a popririi și a sechestrului prevăzute la art. 66 alin. (2) se realizează
la cererea organului de executare, nefiind supusă prevederilor art. 71 din Ordonanțade
urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare înregistrul comerțului, aprobată cu modif
icări și completări prin Legea nr. 84/2010 , cu modificările ulter ioare.(1)
Cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.(2)
Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacăprin
actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală aasociaților sau,
după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațieiArt.
66.
-Art.
66
1.
-Art.
67.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
112/201
financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea datorează, după acesttermen,
dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privinddobânda
legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementareaunor
măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, dacă prin actulconstitutiv
sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a aprobat situația financiară aferentăexercițiului financ
iar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.(3)
Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.(4)
Dividendele plătite contrar dispozițiilor alin. (2) și (3) se restituie, dacă societatea dovedește că asociațiiau cunoscut neregularitatea distribu
irii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască.(5)
Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) și (3), se prescrie întermen de 3 ani de la data distribuiri
i lor.(6)
Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de cazul în carepărțile au convenit altfel.
Aportul asociaților
la capitalul social nu este purtător de dobânzi.Dacă
se constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reîntregit sau redusînainte de a se putea face vreo repartizare sau distr
ibuire de profit.(1)
Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului deactivitate al societăț
ii, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.(2)
Ei sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele deconducere similare acestora.
Actele
de dispoziție asupra bunurilor unei societăți pot fi încheiate în temeiul puterilor conferitereprezentanților
legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelorstatutare
ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv alsocietății,
nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele dedispoziție trebuie încheiate în formă autent
ică.(1)
Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacăaceastă facultate li s-a acordat în mod expres.
(2)
În cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultatedin operațiune.
(3)
Administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentrueventualele pagube produse societăți
i.Obligațiile
și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandatși de cele special prevă
zute în această lege.(1)
Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:a)
realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;b)
existența reală a dividendelor plătite;c)
existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;d)
exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;e)
stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.(2)
Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor puteaexercita
numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedurareorganizării judiciare și a f
alimentului, republicată.Persoanele
care, potrivit art. 6 alin. (2), nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori,membri
ai consiliului de supraveghere și ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar dacăau fost alese, sunt decăzute din drepturi.
Art.
68.
-Art.
69.
-Art.
70.
-Art.
70
1.
-Art.
71.
-Art.
72.
-Art.
73.
-Art.
73
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
113/201
(1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț,emanând
de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul dinregistrul
comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele demarcat electronice, care vor cuprinde e
lementele prevăzute de legislația din domeniu.(2)
Dacă societatea pe acțiuni optează pentru un sistem dualist de administrare, în conformitate cuprevederile
art. 153 , documentele prevăzute la alin. (1) vor conține și mențiunea «societate administrată însistem dualist».
(3)
În documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea provin de la o societate cu răspundere limitată, se vamenționa
și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, sevor menționa atât capitalul soc
ial subscris, cât și cel vărsat.(4)
În situația în care documentele prevăzute la alin. (1) sunt emise de o sucursală, acestea trebuie sămenționeze și oficiul reg
istrului comerțului la care a fost înregistrată sucursala și numărul ei de înregistrare.(5)
Dacă societatea deține o pagină de internet proprie, informațiile prevăzute la alin. (1) și (3) vor fipublicate și pe pagina de internet a so
cietății.CAPITOLUL II
Societățile în nume colectiv
Dreptul
de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară înactul constitutiv.
(1)
Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată înunanimitate;
în caz de divergență între administratori, vor decide asociații care reprezintă majoritateaabsolută a capitalului social.
(2)
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societății, poate decide un singuradministrator
în lipsa celorlalți, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte laadministrație.
(1)
Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulțiadministratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă
prin actul constitutiv nu se d
ispune altfel.(2)
Cu aceeași majoritate asociații pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilorlor, afară de cazul în care administrator
ii au fost numiți prin actul constitutiv.(1)
Dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni ce depășește limitele operațiunilor obișnuitecomerțului
pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înștiințeze pe ceilalți administratori, înainte de ao încheia, sub sancțiunea suportării p
ierderilor ce ar rezulta din aceasta.(2)
În caz de opoziție a vreunuia dintre ei, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută acapitalului social.
(3)
Operațiunea încheiată în contra opoziției făcute este valabilă față de terții cărora nu li se va fi comunicataceastă opoziție.
(1)
Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interesecontrare acelora ale societăți
i, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune.(2)
Asociatul care contravine dispozițiilor alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate societății, dacă, fărăvotul său, nu s-ar fi obținut majoritatea
cerută.Asociatul
care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurilesau
creditul societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societățiiArt.
74.
-Art.
75.
-Art.
76.
-Art.
77.
-Art.
78.
-Art.
79.
-Art.
80.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
114/201
beneficiile ce au rezultat și să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.(1)
Nici un asociat nu poate lua din fondurile societății mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielilefăcute sau pentru cele ce urmează să le facă în intere
sul societății.(2)
Asociatul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de sumele luate și de daune.(3)
Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociații pot lua din casa societății anumite sume pentrucheltuielile lor particulare.
(1)
Asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente sauavând
același obiect de activitate, nici să facă operațiuni în contul lor sau al altora, în același fel de comerțsau într-unul asemănător, fără consimțământul celor
lalți asociați.(2)
Consimțământul se socotește dat dacă participarea sau operațiunile fiind anterioare actului constitutiv aufost cunoscute de ceilalți a
sociați și aceștia nu au interzis continuarea lor.(3)
În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) și (2), societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat,poate să decidă că acesta a lucrat în contul e
i sau să ceară despăgubiri.(4)
Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunoștință, fără să fi luatvreo hotărâre.
Când aportul la capitalul
social aparține mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar față desocietate
și trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând dinacest aport.
(1)
Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanțe nu este liberat cât timp societateanu a obținut plata sumei pentru care au fost aduse.
(2)
Dacă plata nu s-a putut obține prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspundede suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadențe
i creanțelor.(1)
Asociații sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele societății depersoanele care o reprezintă.
(2)
Hotărârea judecătorească obținută împotriva societății este opozabilă fiecărui asociat.Pentru
aprobarea situației financiare anuale și pentru deciziile referitoare la introducerea acțiuniiîn răspunderea administratorilor este necesar
votul asociaților reprezentând majoritatea capitalului social.(2)
Formalitățile de publicitate cu privire la situațiile financiare anuale se vor efectua în conformitate cuprevederile
art. 185 . (1)
Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv.(2)
Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societății din aportul său decapital.
(3)
Față de terți, cedentul rămâne răspunzător potrivit art. 225 . (4)
Când actul constitutiv prevede cazurile de retragere a unui asociat, se vor aplica dispozițiile art. 225 și 229
.CAPITOLUL III
Societățile în comandită simplă
Administrația
societății în comandită simplă se va încredința unuia sau mai multor asociațicomanditați.
(1)
Comanditarul poate încheia operațiuni în contul societății numai pe baza unei procuri specialepentru
operațiuni determinate, dată de reprezentanții societății și înscrisă în registrul comerțului. În cazcontrar,
comanditarul devine răspunzător față de terți nelimitat și solidar, pentru toate obligațiunile societățiicontractate de la data operațiunii încheiate de e
l.Art.
81.
-Art.
82.
-Art.
83.
-Art.
84.
-Art.
85.
-Art.
86.
-Art.
87.
-Art.
88.
-Art.
89.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
115/201
(2) Comanditarul poate îndeplini servicii în administrația internă a societății, poate face acte desupraveghere,
poate participa la numirea și la revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de lege,sau poate acorda, în limitele actulu
i constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operațiunile ce depășescputerile lor.
(3)
Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situațiile financiare anuale și de acontrola exactitatea lor prin cercetarea reg
istrelor comerciale și a celorlalte documente justificative.Dispozițiile
art. 75, 76 alin. (1), art. 77, 79, 83, 84, 86 și 87 se vor aplica și societăților încomandită simplă, iar dispo
zițiile art. 80 , 81, 82 și 85, asociaților comanditați.CAPITOLUL IV
Societățile pe acțiuni
SECȚIUNEA I
Despre acțiuni
(1)
În societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, care,după modul de transmitere, pot fi nominative sau
la purtător.(2)
Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Acțiunilenominative
pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care seînregistrează în registrul acționar
ilor.(3)
(1)
Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.(2)
Acțiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.(3)
Capitalul social nu va putea fi majorat și nu se vor putea emite noi acțiuni până când nu vor fi fostcomplet plătite cele din em
isiunea precedentă.(4)
Acțiunile nominative pot fi convertite în acțiuni la purtător și invers, prin hotărârea adunării generaleextraordinare a acționarilor, luată în cond
ițiile art. 115 . (5)
Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acțiuni, când acestea sunt emise în formă materială.(1)
Valoarea nominală a unei acțiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 lei.(2)
Acțiunile vor cuprinde:a)
denumirea și durata societății;b)
data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este înmatriculată societatea, codul unicde înregistrare și numărul Monitorulu
i Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;c)
capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsăminteleefectuate;
d)
avantajele acordate fondatorilor.(3)
Pentru acțiunile nominative se vor mai menționa: numele, prenumele, codul numeric personal șidomiciliul
acționarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic deînregistrare ale acționarului persoană
juridică, după caz.(4)
Acțiunile trebuie să poarte semnătura a 2 membri ai consiliului de administrație, respectiv aidirectoratului, sau, după caz, semnătura admin
istratorului unic, respectiv a directorului general unic.(1)
Acțiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale.(2)
Se pot emite totuși în condițiile actului constitutiv categorii de acțiuni care conferă titularilor drepturidiferite, potrivit dispozițiilor
art. 95 și 96.(1)
Se pot emite acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă titularului:Art.
90.
-Art.
91.
-Art.
92.
-Art.
93.
-Art.
94.
-Art.
95.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
116/201
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercițiului financiar, înainteaoricărei alte prelevări;
b)
drepturile recunoscute acționarilor cu acțiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunareagenerală, cu excepția dreptului de vot.
(2)
Acțiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăși o pătrime din capitalul social și vor aveaaceeași valoare nominală ca ș
i acțiunile ordinare.(3)
Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum șicenzorii societăți
i nu pot fi titulari de acțiuni cu dividend prioritar fără drept de vot.(4)
În caz de întârziere a plății dividendelor, acțiunile preferențiale vor dobândi drept de vot, începând de ladata
scadenței obligației de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor sau,dacă
în anul următor adunarea generală hotărăște că nu vor fi distribuite dividende, începând de la datapublicării respecti
vei hotărâri a adunării generale, până la plata efectivă a dividendelor restante.(5)
Acțiunile preferențiale și acțiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prinhotărâre a adunării generale extraordinare a acționar
ilor, luată în condițiile art. 115 . Titularii
fiecărei categorii de acțiuni se reunesc în adunări speciale, în condițiile stabilite de actulconstitutiv al societăț
ii. Orice titular al unor asemenea acțiuni poate participa la aceste adunări.În
cazul în care nu a emis și nu a eliberat acțiuni în formă materială, societatea, din oficiu sau lacererea
acționarilor, le va elibera câte un certificat de acționar cuprinzând datele prevăzute la art. 93 alin. (2)
și (3) și, în plus, numărul, categoria și valoarea nominală a acțiunilor, proprietate a acționarului, poziția lacare acesta este înscris în registru
l acționarilor și, după caz, numărul de ordine al acțiunilor.(1)
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prindeclarație
făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionarsau de
mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată setransmite prin
declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatariilor.
Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupraacțiunilor.
(2)
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piațăreglementată
sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se transmite potrivit prevederilorlegislației pieței de capital.
(3)
Subscriitorii și cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acțiunilor timp de 3 ani, socotiți de ladata când s-a făcut mențiunea de transmitere în registrul a
cționarilor.Dreptul de proprietate asupra acțiuni
lor la purtător se transferă prin simpla tradițiune a acestora.(1)
Constituirea de ipoteci mobiliare asupra acțiunilor se face prin înscris sub semnătură privată,în
care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea și categoria acțiunilor cu care se garantează,iar
în cazul acțiunilor la purtător și nominative emise în formă materială, și prin menționarea ipotecii pe titlu,semnată de creditor și debitorul acț
ionar sau de mandatarii acestora.(2)
Ipoteca se înregistrează în registrul acționarilor ținut de consiliul de administrație, respectiv de directorat,sau, după caz, de societatea independentă care ține reg
istrul acționarilor. Creditorului în favoarea căruia s-aconstituit ipoteca mobil
iară asupra acțiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.(3)
Ipoteca devine opozabilă terților și dobândește rangul în ordinea de preferință a creditorilor de la dataînregistrării în Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobiliare.(1)
Când acționarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termeneleprevăzute la
art. 9 alin. (2) lit. a) și b) și la art. 21 alin. (1) , societatea îi va invita să-și îndeplinească această obligație,
printr-o somație colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a, și într-un
ziar de largă răspândire.Art.
96.
-Art.
97.
-Art.
98.
-Art.
99.
-Art.
99
1
.
-Art.
100.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
117/201
(2) În cazul în care nici în urma acestei somații acționarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul deadministrație,
respectiv directoratul, va putea decide fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante,fie anularea acestor acțiuni nominat
ive.(3)
Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu specificareanumărului de ordine al acțiuni
lor anulate.(4)
În locul acțiunilor anulate vor fi emise noi acțiuni purtând același număr, care vor fi vândute.(5)
Sumele obținute din vânzare vor fi întrebuințate pentru acoperirea cheltuielilor de publicare și devânzare, a dobânzilor de întârziere și a
vărsămintelor neefectuate; restul va fi înapoiat acționarilor.(6)
Dacă prețul obținut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societății sau dacăvânzarea
nu are loc din lipsă de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte împotriva subscriitorilor șicesionarilor, conform
art. 98 . (7)
Dacă, în urma îndeplinirii acestor formalități, nu s-au realizat sumele datorate societății, se va procedade îndată la reducerea capitalului so
cial în proporție cu diferența dintre acesta și capitalul existent.(1)
Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nus-a prevăzut altfel.
(2)
Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune.(3)
Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunsela scadență.
(1)
Acțiunile sunt indivizibile.(2)
Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată săînscrie
transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitareadrepturilor rezultând din acțiune.
(3)
De asemenea, când o acțiune la purtător aparține mai multor persoane, acestea trebuie să desemnezeun reprezentant comun.
(4)
Atât timp cât o acțiune este proprietatea indiviză sau comună a mai multor persoane, acestea suntrăspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsăminte
lor datorate.(1)
Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni.(2)
Dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o persoană acționând în nume propriu, dar în contulsocietății
în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile pentru sine, fiind obligat să achitecontravaloarea acestora.
(3)
Fondatorii, în faza de constituire a societății, și membrii consiliului de administrație, respectiv aidirectoratului,
în cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligați să achite contravaloarea acțiunilorsubscrise
cu încălcarea alin. (1) și, în subsidiar, în raport cu subscriitorul, a acțiunilor subscrise în condițiilealin. (2).
(1)
Unei societăți i se permite să dobândească propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediulunei
persoane acționând în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectareaurmătoarelor condiții:
a)
autorizarea dobândirii propriilor acțiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară aacționarilor,
care va stabili condițiile acestei dobândiri, în special numărul maxim de acțiuni ce urmează a fidobândite,
durata pentru care este acordată autorizația și care nu poate depăși 18 luni de la data publicăriihotărârii
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros,contravaloarea lor minimă și ma
ximă;b)
valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său,nu poate depăși 10% din capitalul so
cial subscris;c)
tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;Art.
101.
– Art.
102.
– Art.
103.
– Art.
103
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
118/201
d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile alesocietății, înscrise în u
ltima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.(2)
Dacă acțiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaților societății, acțiunile astfel dobânditetrebuie distribuite în termen de 12 luni de
la data dobândirii.(1)
Restricțiile prevăzute la art. 103 1 nu se aplică:a)
acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c) , ca urmare a unei decizii a adunări i generalede reducere a capitalului soc
ial;b)
acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;c)
acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură deexecutare silită împotriva unu
i acționar, debitor al societății;d)
acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.(2)
Restricțiile prevăzute la art. 1031 , cu excepția celei prevăzute la art. 1031 alin. (1) lit. d), nu se aplicăacțiunilor dobândite în conformitate cu
art. 134 . (1)
Acțiunile dobândite cu încălcarea prevederilor art. 103 1 și 104 trebuie înstrăinate în termende un an de la dobândire.
(2)
Dacă valoarea nominală a propriilor acțiuni dobândite de către societate în conformitate cu prevederileart.
104 alin. (1) lit. b) – d), fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar încontul
societății, inclusiv valoarea nominală a acțiunilor proprii existente deja în portofoliul societății,depășește
10% din capitalul social subscris, acțiunile depășind acest procent vor fi înstrăinate în termen de3 ani de la dobândire.
(3)
În cazul în care acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele prevăzute la alin. (1) și (2), aceste acțiunitrebuie anulate, societatea fiind ob
ligată să își reducă în mod corespunzător capitalul social subscris.(1)
Acțiunile dobândite în conformitate cu dispozițiile art. 103 1 și 104 nu dau dreptul la dividendepe perioada deținerii lor de către soc
ietate.(2)
Dreptul de vot conferit de acțiunile prevăzute la alin. (1) va fi suspendat pe perioada deținerii lor de cătresocietate.
(3)
În cazul în care acțiunile sunt incluse în activul bilanțului, în pasivul bilanțului se prevede o rezervă devaloare egală, care nu poate fi distribu
ită.Consiliul
de administrație va include în raportul ce însoțește situațiile financiare anualeurmătoarele
informații cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriiloracțiuni:
a)
motivele dobândirilor efectuate pe durata exercițiului financiar;b)
numărul și valoarea nominală a acțiunilor dobândite și a celor înstrăinate pe durata exercițiului financiarși procentul din capitalu
l social subscris pe care acestea îl reprezintă;Corelare
între
textele
Legii
nr.
31/1990
–
Horatiu
SasuDispozițiile
legale cuprinse în art. 202 alin. (1) și (2), respectiv art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 are rolul de atempera caracterul – de princ
ipiu – netransmisibil al părților sociale prevăzut în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.c)
în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acțiunilor;d)
numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor dobândite și deținute de către societate și procentul dincapitalul social
subscris pe care acestea îl reprezintă.(1)
O societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi și nici să constituie garanții învederea subscrierii sau dobândir
ii propriilor sale acțiuni de către un terț.(2)
Dispozițiile alin. (1) nu se aplică tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor curente ale instituțiilor decredit
și ale altor instituții financiare, nici tranzacțiilor efectuate în vederea dobândirii de acțiuni de către sauArt.
104.
– Art.
104
1.
-Art.
105.
– Art.
105
1.
-Art.
106.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
119/201
pentru salariații societății, cu condiția ca aceste tranzacții să nu determine diminuarea activelor nete subvaloarea
cumulată a capitalului social subscris și a rezervelor care nu pot fi distribuite conform legii sauactului constitutiv.
(1)
Constituirea de garanții reale asupra propriilor acțiuni de către societate, fie direct, fie prinintermediul
unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății, este considerată a fidobândire în sensul
art. 103 1, 104, 1041, 105, 1051 și 106.(2)
Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul operațiunilor curente ale băncilor și ale altor instituții financiare.(1)
Subscrierea, dobândirea sau deținerea de acțiuni ale unei societăți pe acțiuni de către o altăsocietate
la care societatea pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de votsau
ale cărei decizii pot fi influențate în mod semnificativ de societatea pe acțiuni este considerată ca fiindefectuată de către societatea pe acțiuni însăș
i.(2)
Dispozițiile alin. (1) se vor aplica și atunci când societatea prin intermediul căreia se efectueazăsubscrierea, dobândirea sau deținerea de acțiun
i menționată este guvernată de legea unui alt stat.Acționarii
care oferă spre vânzare acțiunile lor prin ofertă publică vor proceda conform legislațieipieței de capital.
Situația
acțiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la situația financiară anuală și, în moddeosebit,
să se precizeze dacă ele au fost integral liberate și, după caz, numărul acțiunilor pentru care s-acerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor.
SECȚIUNEA a II-a
Despre adunările generale
(1)
Adunările generale sunt ordinare și extraordinare.(2)
Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ține la sediul societății și în localul ce se va indica înconvocare.
(1)
Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de laîncheierea exercițiului f
inanciar.(2)
În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată:a)
să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate deconsiliul
de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz,de auditorul financiar, și să f
ixeze dividendul;b)
să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, șicenzorii;
b
1) în cazul societăților ale căror situații financiare sunt auditate, să numească sau să demită auditorulfinanciar și să fixeze durata m
inimă a contractului de audit financiar;c)
să fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de administrație, respectivmembrilor consiliu
lui de supraveghere, și cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;d)
să se pronunțe asupra gestiunii consiliului de administrație, respectiv a directoratului;e)
să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli și, după caz, programul de activitate, pe exercițiul financiarurmător;
f)
să hotărască gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau a mai multor unități ale societății.(1)
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilorcare
să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale ordinarese
iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerințe mai ridicate de cvorum șiArt.
107.
– Art.
107
1.
-Art.
108
-Art.
109.
– Art.
110.
– Art.
111.
– Art.
112.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
120/201
majoritate.(2)
Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1),adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a
celei
dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentruadunarea
generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sauo majoritate mai ridicată.
Adunarea
generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărârepentru:
a)
schimbarea formei juridice a societății;b)
mutarea sediului societății;c)
schimbarea obiectului de activitate al societății;d)
înființarea sau desființarea unor sedii secundare: sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemeneaunități fără personalitate jurid
ică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;e)
prelungirea duratei societății;Corelare
între
textele
Legii
nr.
31/1990
–
Horatiu
SasuDispozițiile
legale cuprinse în art. 202 alin. (1) și (2), respectiv art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 are rolul de atempera caracterul – de princ
ipiu – netransmisibil al părților sociale prevăzut în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.f)
majorarea capitalului social;g)
reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni;h)
fuziunea cu alte societăți sau divizarea societății;i)
dizolvarea anticipată a societății;i
1) conversia acțiunilor nominative în acțiuni la purtător sau a acțiunilor la purtător în acțiuni nominative;j)
conversia acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă;k)
conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie sau în acțiuni;l)
emisiunea de obligațiuni;m)
oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobareaadunării generale extraordinare.
(1)
Exercițiul atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) și f) va putea fi delegat consiliului deadministrație,
respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generaleextraordinare
a acționarilor. Delegarea atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul șiactivitatea principală a
societății.(2)
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, este mandatat să îndeplinească măsuraprevăzută
la art. 113 lit. f), dispozițiile art. 2201 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectivcelor ale directoratului, în mod core
spunzător.(3)
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurileprevăzute
de art. 113 lit. b) și c), dispozițiile art. 131 alin. (4) și (5), ale art. 132 , cu excepția alin. (6) și (7),precum
și prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor aledirectoratului, în mod corespunzător. Societatea va fi reprezentată în instanță de către persoana desemnată
de
președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ceadunarea generală, convocată în acest scop, va alege o a
ltă persoană.(1)
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la primaconvocare
prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar laconvocările
următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturide vot.
Art.
113.
– Art.
114.
– Art.
115.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
121/201
(2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia demodificare
a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, deschimbare
a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de celpuțin două treimi din drepturile de vot deț
inute de acționarii prezenți sau reprezentați.(3)
În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și de majoritate mai mari.(1)
Hotărârea unei adunări generale de a modifica drepturile sau obligațiile referitoare la ocategorie de acțiuni nu produce efecte decât în urma aprobări
i acestei hotărâri de către adunarea specială adeținătorilor de acțiuni din a
cea categorie.(2)
Dispozițiile prezentei secțiuni privind convocarea, cvorumul și desfășurarea adunărilor generale aleacționarilor se aplică
și adunărilor speciale.(3)
Hotărârile inițiate de adunările speciale vor fi supuse aprobării adunărilor generale corespunzătoare.(1)
Adunarea generală este convocată de consiliul de administrație, respectiv de directorat, oride câte ori este necesar.
(2)
Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a.
(3)
Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largărăspândire din localitatea în care
se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.(4)
Dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută și numai prin scrisoarerecomandată
sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, avândîncorporată,
atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puțin 30 de zileînainte
de data ținerii adunării, la adresa acționarului, înscrisă în registrul acționarilor. Schimbarea adreseinu poate fi opusă societății, dacă nu
i-a fost comunicată în scris de acționar.(5)
Modurile de convocare prevăzute la alin. (4) nu pot fi folosite dacă sunt interzise prin actul constitutiv alsocietății sau prin dispoziții legale.
(6)
Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită atuturor
problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. În cazul în care pe ordinea de zi figureazănumirea administratorilor
sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menționa că listacuprinzând
informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale persoanelorpropuse
pentru funcția de administrator se află la dispoziția acționarilor, putând fi consultată și completatăde aceștia.
Conținutul
convocatorului
Adunarii
Generale
a
Asociaților
–
Mădălina
MoceanuDispozițiile
art.117 alin.6 din Legea nr.31/1990 nu obligă la menționarea în convocator în detaliu a problemelor ceurmează a fi supuse dezbaterii,
ci doar la menționarea explicită a acestor probleme. Menționarea
explicită a problemelor pe ordinea de zi este o condiție sine qua non de validitate a convocării adunării, fiindinstituită,
în scopul asigurării dreptului asociaților la informare și, implicit al asigurării formării valabile a consimțământuluiacestora în adunarea generală.
Astfel, nu
este suficientă o enumerare simplă a problemelor de pe ordinea de zi, ci este necesară o explicare a acestora,pentru o
informare efectivă a acționarilor pre alabil adunării generale.Extras din Decizia civilă nr. 2096/0
9.11.2012, Curtea de Apel București-Secția a VI-a civilă, www.cab1864.eu(7)
Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui săcuprindă textul integral al propuner
ilor.(8)
Pentru societățile listate se aplică dispozițiile relevante din legislația specifică pieței de capital.(1)
Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulțiArt.
116.
– Art.
117.
– Art.
117
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
122/201
acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social.(2)
Cererile se înaintează consiliului de administrație, respectiv directoratului, în cel mult 15 zile de lapublicarea
convocării, în vederea publicării și aducerii acestora la cunoștință celorlalți acționari. În cazul încare pe ordinea de zi figurează numirea admin
istratorilor, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere,și
acționarii doresc să formuleze propuneri de candidaturi, în cerere vor fi incluse informații cu privire lanumele,
localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcțiilerespective.
(3)
Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari, ulterior convocării, trebuie publicată cuîndeplinirea
cerințelor prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cucel puțin 10 zile înaintea adunăr
ii generale, la data menționată în convocatorul inițial.Încălcarea
prevederilor
art.
117
indice
1
alin.
3
din
Legea
nr.31/1990
constituie
motiv
de
nulitate
absolută
ahotărârii
AGA
–
Mădălina
MoceanuÎn
jurisprudență s-a apreciat că încălcarea prevederilor art. 117 indice 1 alin. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie într-unmotiv
de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităților referitoare la convocare se află îndirectă legătură cu asig
urarea realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare și dreptul la vot.Nulitatea
absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acționarilor, a principiul preeminenței interesuluisocial, principiul majorității putând fi limitat
de apariția abuzului de drept în mecanismul de formare a voinței sociale.Societatea
pe acțiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acționarii fondatori. Natura judiciară a societățiicomerciale
este contractuală, de aici rezultând o consecință fundamentală și anume că voințele juridice ale tuturoracționarilor trebuie să f
ie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit
pe două mari principii și anume, principiul majorității și principiul protecției investitorilor.Principiul majoritar este clădit pe ide
ea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorității. Principiul
protecției investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social alunei companii, în faț
a abuzurilor entităților cu putere de decizie.Orice
atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acționarii societățiicomerciale, iar hotărârea
adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voință este supusă riscului nulității.Extras din Decizia civilă nr. 1428/2
6.06.2013, Curtea de Apel București-Secția a VI-a Civilă(1)
Situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportuldirectoratului
și cel al consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire ladistribuirea
de dividende se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data convocării adunăriigenerale.
La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Sumele percepute pentrueliberarea de copii nu pot depăși co
sturile administrative implicate de furnizarea acestora.(2)
În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, convocarea, orice alt punct adăugat peordinea
de zi la cererea acționarilor, în conformitate cu art. 117 1, precum și documentele prevăzute la alin.(1) se publică și pe pagina de internet, pentru
liberul acces al acționarilor.(3)
Fiecare acționar poate adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări în scrisreferitoare
la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i serăspunde
în cadrul adunării. În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, în lipsa uneidispoziții contra
re în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat dacă informația solicitată este publicată pepagina de internet a societății,
la secțiunea «Întrebări frecvente».(1)
În înștiințarea pentru prima adunare generală se va putea fixa ziua și ora pentru cea de-adoua adunare, când cea dintâi nu s-ar putea ține.
(2)
A doua adunare generală nu se poate întruni în chiar ziua fixată pentru prima adunare.Art.
1172.
-Art.
118.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
123/201
(3) Dacă ziua pentru a doua adunare generală nu este menționată în înștiințarea publicată pentru primaadunare, termenul prevăzut la
art. 117 va putea fi redus la 8 zile. (1)
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, lacererea
acționarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă maimică,
dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiileadunării.
(2)
Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile și se va întruni în termen de cel mult60 de zile de la data primiri
i cererii.(3)
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală,instanța
de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va puteaautoriza
convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea. Prin aceeași încheiereinstanța
aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2) , data ținerii adunăriigenerale și, dintre acționari, persoana
care o va prezida.(4)
Costurile convocării adunării generale, precum și cheltuielile de judecată, dacă instanța aprobă cerereaconform alin. (3), sunt suportate de societate.
Acționarii
exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pecare le posedă, cu excepția prevăzută la art. 101
alin. (2) . Acționarii
reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, sățină o adunare generală și să ia
orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerutepentru convocarea ei.
În
cazul societăților închise cu acțiuni nominative, prin actul constitutiv se poate conveni ținereaadunărilor generale și prin corespondență.
(1)
La adunările generale, acționarii care posedă acțiuni la purtător au drept de vot numai dacăle-au
depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin 5 zileînainte
de adunare. Secretarul tehnic, desemnat potrivit art. 129 alin. (5), va constata, printr-un proces-verbal,
depunerea la timp a acțiunilor. Acțiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nuvor putea fi reținute mai mult de 5 zi
le de la data acesteia.(2)
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățițisă
fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în careadunarea
generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referință astfelstabilită
va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunareagenerală este convocată pentru prima oară.
(3)
Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși înevidențele
societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoaredatei de referință.
(1)
(2)
Dacă asupra acțiunilor sunt constituite garanții reale mobiliare, dreptul de vot aparține proprietarului.(1)
Acționarii pot participa și vota în adunarea generală prin reprezentare, în baza uneiîmputerniciri acordate pentru respectiva adunare genera
lă.(2)
Acționarii care nu au capacitate de exercițiu, precum și persoanele juridice pot fireprezentați/reprezentate
prin reprezentanții lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane împuternicirepentru respectiva adunare generală.
(3)
Procurile vor fi depuse în original cu 48 de ore înainte de adunare sau în termenul prevăzut de actulconstitutiv,
sub sancțiunea pierderii exercițiului dreptului de vot în acea adunare. Procurile vor fi reținute desocietate, făcându-se mențiune despre aceasta în procesu
l-verbal.Art.
119.
– Art.
120.
– Art.
121.
– Art.
122.
– Art.
123.
– Art.
124.
– Art.
125.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
124/201
(4)(5)
Membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului desupraveghere,
ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii,dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut major
itatea cerută.(1)
Acționarii care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sauconsiliului
de supraveghere nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prinmandatar, descărcarea gestiunii lor sau o prob
lemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție.(2)
Persoanele respective pot vota însă situația financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritateaprevăzută de lege sau de actul constitut
iv.(1)
Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei altepersoane,
un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind aceaoperațiune.
(2)
Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fărăvotul său, nu s-ar fi obținut majoritatea
cerută.(1)
Dreptul de vot nu poate fi cedat.(2)
Orice convenție prin care acționarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu instrucțiuniledate sau propunerile formulate de societate sau de persoane
le cu atribuții de reprezentare este nulă.(1)
În ziua și la ora arătate în convocare, ședința adunării se va deschide de către președinteleconsiliului de adm
inistrație, respectiv al directoratului, sau de către acela care îi ține locul.(2)
Adunarea generală va alege, dintre acționarii prezenți, 1 până la 3 secretari, care vor verifica lista deprezență
a acționarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit desecretarul
tehnic pentru constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților cerutede lege și de actul constitut
iv pentru ținerea adunării generale.(3)
Adunarea generală va putea hotărî ca operațiunile prevăzute în alineatul precedent să fie supravegheatesau îndeplinite de un notar public, pe che
ltuiala societății.(4)
Unul dintre secretari întocmește procesul-verbal al ședinței adunării generale.(5)
Președintele va putea desemna, dintre angajații societății, unul sau mai mulți secretari tehnici, care să iaparte la executarea operațiunilor prevăzute
la alineatele precedente.(6)
După constatarea îndeplinirii cerințelor legale și a prevederilor actului constitutiv pentru ținerea adunăriigenerale, se intră în ordinea de zi.
(7)
Nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate înconformitate
cu dispozițiile art. 117 și 1171 , cu excepția cazului în care toți acționarii au fost prezenți saureprezentați și niciunul d
intre aceștia nu s-a opus sau nu a contestat această hotărâre.Încălcarea
prevederilor
art.
129
alin.7
din
Legea
nr.31/1990
se
constituie
într-un
motiv
de
nulitate
absolută
ahotărârii
AGA
–
Mădălina
MoceanuJurisprudența
a apreciat că încălcarea prevederilor art. 129 alin.7 din Legea nr.31/1990 se constituie într-un motiv denulitate
absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităților referitoare la convocare se află în directălegătură cu asigurarea
realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare și dreptul la vot.Nulitatea
absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acționarilor, a principiul preeminenței interesuluisocial,
principiul majorității putând fi limitat de apariția abuzului de drept în mecanismul de formare a voinței sociale.Natura
judiciară a societății comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecință fundamentală și anume căvoințele juridice ale tuturor
acționarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit
pe două mari principii și anume, principiul majorității și principiul protecției investitorilor.Principiul majoritar este clădit pe ide
ea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorității. Principiul
protecției investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social alArt.
126.
– Art.
127.
– Art.
128.
– Art.
129.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
125/201
unei companii, în fața abuzurilor entităților cu putere de decizie. Extras din Decizia civilă nr. 1807/R/0
7.10.2013, Curtea de Apel București-Secția a VI-a Civilă, www.just.ro(1)
Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.(2)
Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administrație,respectiv
a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sauauditorilor
financiari și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor deadministrare, de conducere și de control a
le societății.(1)
Un proces-verbal, semnat de președinte și secretar, va constata îndeplinirea formalităților deconvocare,
data și locul adunării generale, acționarii prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat,hotărârile luate, iar la cererea acț
ionarilor, declarațiile făcute de ei în ședință.(2)
La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum și listele de prezență aacționarilor.
(3)
Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.(4)
Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiulregistrului
comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea aIV-a.
(5)
La cerere, fiecare acționar va fi informat cu privire la rezultatele votului, pentru hotărârile luate în cadruladunării
generale. Dacă societatea deține o pagină de internet proprie, rezultatele se vor publica și peaceastă pagină, în termen de cel mult 15 zi
le de la data adunării generale.(1)
Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatoriichiar pentru acționarii care nu au luat parte
la adunare sau au votat contra.(2)
Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15zile
de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nuau
luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
(3)
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fiformulată și de orice persoană interesată.
(4)
Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărâreaadunării generale privitoare la re
vocarea lor din funcție.(5)
Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație,respectiv prin directorat.
(6)
Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi reprezentată înjustiție
de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplinimandatul
cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi unreprezentant.
(7)
Dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție decătre consiliul de supraveghere.
(8)
Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate.(9)
Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numaiapelului.
(10)
Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a. De
la data publicării ea este opozabilă tuturor acționarilor.(1)
O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale deArt.
130.
– Art.
131.
– Art.
132.
– Art.
133.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
126/201
ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2)
Instanța, încuviințând suspendarea, îl poate obliga pe reclamant la o cauțiune.(3)
(1)
Acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a seretrage
din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectivahotărâre a adunării generale are ca obiect:
a)
schimbarea obiectului principal de activitate;b)
mutarea sediului societății în străinătate;c)
schimbarea formei societății;d)
fuziunea sau divizarea societății.(2)
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunăriigenerale
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), și de ladata adoptării hotărârii adunării genera
le, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).(2
1) În cazurile prevăzute de art. 2461 și 2462 , acționarii care nu sunt în favoarea fuziunii/divizării își potexercita
dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune/divizare încondițiile art. 242
alin. (2) sau, după caz, art. 242 alin. (2 1).(3)
Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care leposedă sau, după caz, certificatele de acț
ionar emise potrivit art. 97 . (4)
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expertautorizat
independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluarerecunoscute
de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat înconformitate cu dispoziți
ile art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație, respectiv a directoratului.(5)
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.(1)
Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10%din
capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinațisă
analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânatși,
totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului de supraveghere,precum
și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuricorespunzătoare.
(1
1) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în conformitate cu alin. (1)pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acț
ionarilor.(2)
Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută curea-credință.
Acționarii
trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și aintereselor legitime ale socie
tății și ale celorlalți acționari.SECȚIUNEA a III-a
Despre administrația societății
SUBSECȚIUNEA I
Sistemul unitar
Art.
134.
– Art.
135.
Abrogat(ă) Art.
136.
– Art.
136
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
127/201
(1) Societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărulacestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mu
lți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.(2)
Societățile pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare suntadministrate de cel puțin 3 admin
istratori.(3)
Dispozițiile prezentei legi cu privire la consiliul de administrație și care nu privesc sau nu presupunpluralitatea administratori
lor se aplică administratorului unic în mod corespunzător.(1)
Administratorii sunt desemnați de către adunarea generală ordinară a acționarilor, cuexcepția primilor admin
istratori, care sunt numiți prin actul constitutiv.(2)
Candidații pentru posturile de administrator sunt nominalizați de către membrii actuali ai consiliului deadministrație sau de către acționar
i.(3)
Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. Încazul
în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă estesuspendat pe perioada mandatului.
(4)
Administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor. În cazul în carerevocarea survine fără justă cauză, admin
istratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.(1)
În caz de vacanță a unuia sau a mai multor posturi de administrator, dacă prin actulconstitutiv
nu se dispune altfel, consiliul de administrație procedează la numirea unoradministratori provizori
i, până la întrunirea adunării generale ordinare a acționarilor.(2)
Dacă vacanța prevăzută la alin. (1) determină scăderea numărului administratorilor sub minimul legal,administratorii
rămași convoacă de îndată adunarea generală ordinară a acționarilor, pentru a completanumărul de membri ai consil
iului de administrație.(3)
În cazul în care administratorii nu își îndeplinesc obligația de a convoca adunarea generală, orice parteinteresată
se poate adresa instanței pentru a desemna persoana însărcinată cu convocarea adunăriigenerale ordinare a acționarilor, care să fa
că numirile necesare.(4)
Când este un singur administrator și acesta vrea să renunțe la mandat, el va trebui să convoaceadunarea generală ordinară.
(5)
În caz de deces sau de imposibilitate fizică de exercitare a funcției de administrator unic, numireaprovizorie
se va face de către cenzori, însă adunarea generală ordinară va fi convocată de urgență pentrunumirea definitivă a admini
stratorului.(6)
În cazul în care societatea nu are cenzori, orice acționar se poate adresa instanței care autorizeazăconvocarea
adunării generale de către acționarul care a formulat cererea sau de către alt acționar. Prinaceeași
hotărâre, instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută de art. 123 alin. (2) , data ținerii adunării generale ș
i, dintre acționari, persoana care o va prezida.(1)
În cazul în care într-o societate pe acțiuni are loc delegarea atribuțiilor deconducere către directori, conform
art. 143 , majoritatea mem brilor consiliului de administrație vafi formată din administratori neexecut
ivi.(2)
În înțelesul prezentei legi, membri neexecutivi ai consiliului de administrație sunt cei care nu au fostnumiți directori, în conformitate cu
art. 143 . (1)
Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor se poate prevedeacă unul sau mai mulți membri a
i consiliului de administrație trebuie să fie independenți.(2)
La desemnarea administratorului independent, adunarea generală a acționarilor va avea în vedereurmătoarele criterii:
a)
să nu fie director al societății sau al unei societăți controlate de către aceasta și să nu fi îndeplinit o astfelde funcție în ultimii 5 ani;
Motive
de
dizolvare
legală,
posibil
de
folosit
cu
rea-credință
–
Horatiu
SasuArt.
137.
– Art.
137
1.
-Art.
137
2.
-Art.
138.
Abrogat(ă) Art.
138
1.
-Art.
138
2.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
128/201
Prin Legea nr. 152/2015, aplicabilă din 17 iulie 2015, motivele de dizolvare legală a societății au fost restructurate astfel:a)
majoritatea au fost reproiectate ideatic, operând practic o rescriere a acestora (astfel, prevederea de la pct. c) dinreglementarea
anterioară a fost restructurată la actualele puncte b), c) și, parțial, d); punctul c^1 a devenit în prezentpunctual d) partea a doua; punctul d) a devenit e))
b)
s-a introdus motivul de dizolvare generat de nedepunerea la termen nu numai a situațiilor financiare anuale și, dupăcaz,
situațiile financiare anuale consolidate, dar și pentru nedepunerea raportărilor contabile (cum este cazul raportărilorcontabile semestriale).
Actuala
formă a reglementării legale repune în discuție faptul că, printr-o simplă omisiune privind depunerea situațiilorfinanciare societatea poate fi d
izolvată, ceea ce, în practică:a)
pe mulți asociați/acționari/administratori îi poate lua prin surprindere (ca să nu mai vorbind de clienții și furnizoriiacestora)
b)
aduce pentru unii acționari/asociați „oportunitatea” de a lichida societăți devenite indezirabile printr-o cale care areaparența
de bună-credință a asociaților/acționarilor. Or, în practică, unii asociați/acționari vor profita și mai mult deaceastă
prevedere pentru a dizolva și lichida societăți care, la un control fiscal sau al ITM sau al oricărui alt organ decontrol,
ar fi putut crea probleme deținătorilor. Dimpotrivă, dizolvarea și lichidarea pe această cale (prin simplanedepunere
a documentelor financiare) este o cale comodă de a se „șterge” activitatea anterioară, având în vedere că osocietate lichidată NU mai poat
e fi controlată.b)
să nu fi fost salariat al societății ori al unei societăți controlate de către aceasta sau să fi avut un astfel deraport de muncă în ultimii 5 ani;
c)
să nu primească sau să fi primit de la societate ori de la o societate controlată de aceasta o remunerațiesuplimentară sau alte avantaje, alte
le decât cele corespunzând calității sale de administrator neexecutiv;d)
să nu fie acționar semnificativ al societății;e)
să nu aibă sau să fi avut în ultimul an relații de afaceri cu societatea ori cu o societate controlată deaceasta,
fie personal, fie ca asociat, acționar, administrator, director sau salariat al unei societăți care areastfel
de relații cu societatea, dacă, prin caracterul lor substanțial, acestea sunt de natură a-i afectaobiectivitatea;
f)
să nu fie sau să fi fost în ultimii 3 ani auditor financiar ori asociat salariat al actualului auditor financiar alsocietății sau al unei
societăți controlate de aceasta;g)
să fie director într-o altă societate în care un director al societății este administrator neexecutiv;h)
să nu fi fost administrator neexecutiv al societății mai mult de 3 mandate;i)
să nu aibă relații de familie cu o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) și d).Procedură
pentru
evitare
a
relei-credințe
–
Horatiu
SasuÎn
forma anterioară modificării Legii nr. 31/1990 din 17 iulie 2015 se prevedea că se comunică direcției generale afinanțelor
publice județene doar hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat dizolvarea, așadar DUPĂ ce dizolvareaavusese
loc. În prezent această comunicare este anterioară dizolvării, tocmai pentru a evita aspectele de rea-credință pecare
le-am arătat în comentariul de la alin. (1) de mai sus. Aceasta nu înseamnă că ANAF este pusă "în gardă", fără a fiobligatoriu să efectuez
e control preliminar dizolvării.Ce
se
întâmplă
dacă
societatea
este
propusă
spre
dizolva
re
din
eroare?
–
Horatiu
SasuOricât
ar părea de improbabil, astfel de cazuri au avut loc, ajungând în fața instanțelor de judecată. Într-un astfel de cazs-a
arătat că dacă s-a cerut dizolvarea societății dintr-o eroare, instanța de judecată, constatând eroarea, poate săArt.
139.Abrogat(ă) Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
129/201
respingă cererea de dizolvare. Spre exemplu, într-un caz s-a emis o hotărâre care – considerăm – este de perfectăactualitate
și acum: prin sentința nr. 604 din 7.06.2005 Tribunalul Comercial Mureș a admis cererea promovată deO.N.R.C.
împotriva pârâtei S.C CA. S.R.L. și a dispus dizolvarea pârâtei, comunicarea hotărârii cu D.G.F.P. Mureș,înregistrarea
hotărârii în Registrul Comerțului ținut de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș și publicarea hotărârii înMonitorul Oficial al României.
Prima
instanță a reținut că termenul de 6 luni după expirarea celui de 150 zile se împlinește, pentru depunerea situațiilorfinanciare aferente
anului 2003, la data de 31 martie 2005. Din actele aflate la dosar s-a reținut că reiese faptul că pârâtanu
și-a îndeplinit obligația legală de a întocmi situațiile financiare aferente anului 2003, situație în care sunt întruniteelementele
prevăzute de legiuitor în art. 237 al. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 (în numerotarea de la acea dată – nota H.Sasu).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs (în prezent este posibil doar apelul – nota H. Sasu) S.C. C.A.C. S.R.L.solicitând
admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii ONRC. In sprijinul cererii de recurs s-a invocatfaptul
că societatea și-a îndeplinit obligația de a depune situațiile financiare anuale aferente anului 2003. Acest aspect afost
confirmat de ONRC prin întâmpinarea la recurs, în care s-a menționat că S.C. CA. COM S.R.L. a depus situațiafinanciară
anuală pentru anul 2003 prin cererea de depunere de acte nr. 18581/20.05.2005. În consecință, instanța aadmis recursul, a modificat se
ntința și a respins cererea formulată de ONRC.De
asemenea, instanța a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunii privind dizolvarea (Curtea de Apel Tg.Mureș,
Decizia nr. 2383/13.09.2005, în Mădălina Mihaela Moceanu, Societăți comerciale. Cazuri și soluții comentate,Editura Tribuna Economică,
București, 2006 pag. 76). (1)
Prevedere
care
îngreunează
"cu
rățarea"
de
societăți
neviabile
–
Horatiu
SasuEste
inexplicabilă această prevedere: în condițiile în care toate societățile achită un fond de lichidare cu ocaziaînmatriculării și
a operațiunilor de modificare de acte constitutive la Registrul Comerțului, cheltuiala cu dizolvarea cade peumerii persoanelor interesate, adică inclusiv a proprietarului spațiului care constituia sediul societății în baza unui
contractde
închiriere ce a expirat. Soluția este ca o astfel de persoană să semnaleze motivul de lichidare, fără a SOLICITAlichidarea, pentru a n
u achita astfel de cheltuieli nejustificate.(2)
(3)
Urgentarea
procedurii
–
Horatiu
SasuAnterior
modificării intervenite în 17 iulie 2015 prin Legea nr. 152/2015, se proceda de către judecătorul delegat lanumirea lichidatorului numai
dacă acest lucru nu avea loc în termen de 3 luni de la data la care hotărârea judecătoreascăde
dizolvare rămăsese definitivă. În prezent, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii se numește un lichidator, alcărui
onorariu este stabilit legal, de asemenea pentru a întârzia tergiversarea procedurii. Mai mult, dacă în termen de treiluni nu s-a numit un li
chidator, societatea intră direct în procedura de radiere, conform alin. (8) al art. 237.(1)
Consiliul de administrație alege dintre membrii săi un președinte al consiliului. Prinactul
constitutiv se poate stipula că președintele consiliului este numit de adunarea generalăordinară, care numește consiliu
l.(2)
Președintele este numit pentru o durată care nu poate depăși durata mandatului său de administrator.(3)
Președintele poate fi revocat oricând de către consiliul de administrație. Dacă președintele a fost numitde adunarea generală, va putea fi revocat numai de aceasta.
(4)
Președintele coordonează activitatea consiliului și raportează cu privire la aceasta adunării generale aacționarilor. El veghează
la buna funcționare a organelor societății.(5)
În cazul în care președintele se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, pe durata stăriirespective
de imposibilitate consiliul de administrație poate însărcina pe un alt administrator cu îndeplinireaArt.
140.Abrogat(ă) Art.
140
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
130/201
funcției de președinte.Conexiunea
cu
actele
normative
privind
reflec
tarea
contabilă
și
fiscală
a
fuziunii
sau
divizării
–
Horatiu
SasuPotrivit
Ordinului M.F. P. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate aprincipalelor
operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sauexcluderea
unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora, din punct de vedere fiscal sevor
avea în vedere prevederile din legislația fiscală aplicabilă situațiilor respective (ex. pierderea fiscală înregistrată desocietatea
absorbită nu se recuperează de către societatea absorbantă). Subliniem că Ordinul menționat specifică faptulcă
exemplele privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni în aceste domenii, precum și implicațiile fiscaleale
acestora, NU au caracter de reglementare, așadar contribuabilii sunt liberi să adapteze exemplele menționate lasituația concretă generată de fuziune sau d
ivizare.Din
punct de vedere contabil există o serie de obligații în caz de fuziune sau divizare, prevăzute în art. 7 alin. (1), 9 alin.(1), 24, 28 alin. (1) din Legea 82/1991 a contabi
lității.(1)
Consiliul de administrație poate crea comitete consultative formate din cel puțin 2 membri ai consiliului șiînsărcinate
cu desfășurarea de investigații și cu elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domeniiprecum
auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor și personalului sau nominalizarea decandidați
pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta consiliului, în mod regulat, rapoarteasupra activității lor.
(2)
Cel puțin un membru al fiecărui comitet creat în temeiul alin. (1) trebuie să fie administrator neexecutivindependent. Comitetul
de audit și cel de remunerare sunt formate numai din administratori neexecutivi. Celpuțin un
membru al comitetului de audit trebuie să dețină experiență în aplicarea principiilor contabile sau înaudit financiar.
(3)
(1)
Consiliul de administrație se întrunește cel puțin o dată la 3 luni.(2)
Președintele convoacă consiliul de administrație, stabilește ordinea de zi, veghează asupra informăriiadecvate a membrilor consil
iului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi și prezidează întrunirea.(3)
Consiliul de administrație este, de asemenea, convocat la cererea motivată a cel puțin 2 dintre membriisăi
sau a directorului general. În acest caz, ordinea de zi este stabilită de către autorii cererii. Președinteleeste obligat să dea curs unei astfel de
cereri.(4)
Convocarea pentru întrunirea consiliului de administrație va fi transmisă administratorilor cu suficienttimp
înainte de data întrunirii, termenul putând fi stabilit prin decizie a consiliului de administrație.Convocarea
va cuprinde data, locul unde se va ține ședința și ordinea de zi. Asupra punctelor care nu suntprevăzute
pe ordinea de zi se pot lua decizii doar în cazuri de urgență. Actul constitutiv poate impunecondiții mai stricte
cu privire la aspectele reglementate în prezentul alineat.(5)
La fiecare ședință se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanților, ordineadeliberărilor,
deciziile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate. Procesul-verbal este semnat decătre președintele de ședință și de către
cel puțin un alt administrator.Directorii și
cenzorii sau, după caz, auditorii interni pot fi convocați la orice întrunire a consiliuluide
administrație, întruniri la care aceștia sunt obligați să participe. Ei nu au drept de vot, cuexcepția directorilor care sunt
și administratori.(1)
Consiliul de administrație este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utilepentru
realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunareagenerală a acționarilor.
(2)
Consiliul de administrație are următoarele competențe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:Art.
1402.
-Art.
141.
– Art.
141
1.
-Art.
142.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
131/201
a) stabilirea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare ale societății;b)
stabilirea politicilor contabile și a sistemului de control financiar, precum și aprobarea planificăriifinanciare;
c)
numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației lor;d)
supravegherea activității directorilor;e)
pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acționarilor și implementarea hotărâriloracesteia;
f)
introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței societății, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
(3)
De asemenea, nu pot fi delegate directorilor atribuțiile primite de către consiliul de administrație dinpartea adunării generale a acționarilor, în
conformitate cu art. 114 . (1)
Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori,numind pe unul dintre ei director general.
(2)
Directorii pot fi numiți dintre administratori sau din afara consiliului de administrație.(3)
Dacă prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor se prevede acest lucru,președintele consiliu
lui de administrație al societății poate fi numit și director general.(4)
În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale deauditare financiară, delegarea conduceri
i societății în conformitate cu alin. (1) este obligatorie.(5)
În înțelesul prezentei legi, director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fostdelegate
atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1). Orice altă persoană, indiferent dedenumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la
aplicarea normelor prezentei legicu privire la directori
i societății pe acțiuni.(1)
Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, înlimitele
obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervatede lege sau de actul constitutiv
consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.(2)
Modul de organizare a activității directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie aconsiliului de administrație.
(3)
Orice administrator poate solicita directorilor informații cu privire la conducerea operativă a societății.Directorii
vor informa consiliul de administrație, în mod regulat și cuprinzător, asupra operațiunilorîntreprinse și asupra celor avute în vedere.
(4)
Directorii pot fi revocați oricând de către consiliul de administrație. În cazul în care revocarea survinefără justă cauză, directorul în cauză este îndreptăț
it la plata unor daune-interese.Conexiunea
cu
actele
normative
privind
reflec
tarea
contabilă
și
fiscală
a
fuziunii
sau
divizării
–
Horatiu
SasuPotrivit
Ordinului M.F. P. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate aprincipalelor
operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sauexcluderea
unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora, din punct de vedere fiscal sevor
avea în vedere prevederile din legislația fiscală aplicabilă situațiilor respective (ex. pierderea fiscală înregistrată desocietatea
absorbită nu se recuperează de către societatea absorbantă). Subliniem că Ordinul menționat specifică faptulcă
exemplele privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni în aceste domenii, precum și implicațiile fiscaleale
acestora, NU au caracter de reglementare, așadar contribuabilii sunt liberi să adapteze exemplele menționate lasituația concretă generată de fuziune sau d
ivizare.Din
punct de vedere contabil există o serie de obligații în caz de fuziune sau divizare, prevăzute în art. 7 alin. (1), 9 alin.(1), 24, 28 alin. (1) din Legea 82/1991 a contabi
lității.Art.
143.
– Art.
143
1.
-Art.
143
2.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
132/201
(1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulațiicontrare în actul constitutiv, cons
iliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său.(2)
Prin actul constitutiv, președintele și unul sau mai mulți administratori pot fi împuterniciți să reprezintesocietatea, acționând împreună sau separat. O astfel de c
lauză este opozabilă terților.(3)
Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezintă societatea doar acționând împreună potîmputernici pe unul dintre ei să înche
ie anumite operațiuni sau tipuri de operațiuni.(4)
În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății înconformitate
cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general. Dispozițiile alin.(2)-(4)
se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administrație păstrează însă atribuția dereprezentare a societății în raporturile
cu directorii.(5)
Consiliul de administrație înregistrează la registrul comerțului numele persoanelor împuternicite săreprezinte
societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau separat. Acestea depun la registrulcomerțului specimene de semnătură.
(1)
Membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu prudența șidiligența unui bun administrator.
(2)
Administratorul nu încalcă obligația prevăzută la alin. (1), dacă în momentul luării unei decizii de afaceriel
este în mod rezonabil îndreptățit să considere că acționează în interesul societății și pe baza unorinformații adecvate.
(3)
Decizie de afaceri, în sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite măsuricu privire la administrarea
societății.(4)
Membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societății.(5)
Membrii consiliului de administrație nu vor divulga informațiile confidențiale și secretele comerciale alesocietății,
la care au acces în calitatea lor de administratori. Această obligație le revine și după încetareamandatului de administrator.
(6)
Conținutul și durata obligațiilor prevăzute la alin. (5) sunt stipulate în contractul de administrație.(1)
Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72
și 73.(2)
Administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directorisau
de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă deîndatoririle funcției lor.
(3)
Directorii vor înștiința consiliul de administrație de toate neregulile constatate cu ocazia îndepliniriiatribuțiilor lor.
(4)
Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregulilesăvârșite de aceștia, nu le comun
ică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni și auditorului financiar.(5)
În societățile care au mai mulți administratori răspunderea pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nuse
întinde și la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului deadministrație,
împotrivirea lor și au încunoștințat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni șiauditorul financiar.
(1)
Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrareintereselor
societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pecenzori sau auditori interni
și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operațiune.(2)
Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesatesoțul sau soția sa, rudele ori af
inii săi până la gradul al IV-lea inclusiv.(3)
Dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdicțiile stabilite la alin. (1) și (2), referitoare laparticiparea,
la deliberarea și la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îlArt.
144.Abrogat(ă) Art.
144
1.
-Art.
144
2.
-Art.
144
3.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
133/201
constituie:a)
oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menționate la alin. (2), de acțiunisau obligațiuni ale societății;
b)
acordarea de către administrator sau de persoanele menționate la alin. (2) a unui împrumut oriconstituirea unei garanții în favoarea
societății.(4)
Administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) și (2) răspunde pentru daunele care au rezultatpentru societate.
(1)
Este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unoroperațiuni precum:
a)
acordarea de împrumuturi administratorilor;b)
acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cuaceștia de operațiuni de livrare de bunur
i, prestări de servicii sau executare de lucrări;c)
garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor,concomitentă ori ulterioară acordări
i împrumutului;d)
garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alteobligații personale ale a
cestora față de terțe persoane;e)
dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are drept obiect un împrumutacordat de o terță persoană administratorilor ori o a
ltă prestație personală a acestora.(2)
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și operațiunilor în care sunt interesați soțul sau soția, rudele ori afiniipână
la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, dacă operațiunea privește o societate lacare
una dintre persoanele anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu unadintre persoanele sus-menționate, o cotă de cel puț
in 20% din valoarea capitalului social subscris.(3)
Prevederile alin. (1) nu se aplică:a)
în cazul operațiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de5.000 de euro;
b)
în cazul în care operațiunea este încheiată de societate în condițiile exercitării curente a activității sale,iar
clauzele operațiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2) decât cele pe care, înmod obișnuit, societatea le pract
ică față de terțe persoane.(1)
Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel și sub rezerva dispozițiilor art. 44 1 ,sub
sancțiunea nulității, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze,respectiv
să dobândească, bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste10%
din valoarea activelor nete ale societății, numai după obținerea aprobării adunăriigenerale extraordinare, în condiții
le prevăzute la art. 115 . (1
1)(2)
Prevederile alin. (1) se aplică și operațiunilor de închiriere sau leasing.(3)
Valoarea prevăzută la alin. (1) se va calcula prin raportare la situația financiară aprobată pentru anulfinanciar
precedent celui în care are loc operațiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social subscris,dacă o asemenea situație financiară nu a fost în
că prezentată și aprobată.(4)
Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și operațiunilor în care una dintre părți este soțuladministratorului
ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacăoperațiunea
este încheiată cu o societate la care una dintre persoanele anterior menționate esteadministrator
sau director ori deține, singură sau împreună, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitaluluisocial subscris, cu excepția caz
ului în care una dintre societățile respective este filiala celeilalte.(1)
Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile art.Art.
1444.
-Art.
145.
Abrogat(ă) Art.
146.
Abrogat(ă) Art.
147.
Abrogat(ă) Art.
148.
Abrogat(ă) Art.
149.
Abrogat(ă) Art.
150.
– Art.
151.
Abrogat(ă) Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
134/201
1371 alin. (3), ale art. 1441, 1443, 1444, 150 și ale art. 15312 alin. (4) se aplică directorilor înaceleași condiții
ca și administratorilor.(2)
Remunerația directorilor, obținută în temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct de vederefiscal veniturilor din salarii și se impozit
ează potrivit legislației în materie.(3)
Prin derogare de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi deasigurări
sociale, cu modificările și completările ulterioare, remunerația directorilor obținută în temeiulcontractului
de mandat este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligațiilor decurgând pentrudirector
și societatea din legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,inclusiv
dreptul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, legislația privind sistemulasigurărilor
pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, precum și din legislația privind asigurărilede sănătate.
Microîntreprinderile
și întreprinderile mici, în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 346/2004
privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificărileși
completările ulterioare, pot deroga de la prevederile art. 137 alin. (2) , art. 138 1 alin. (1), art. 140 2 alin. (2)și ale art. 143
alin. (4) . SUBSECȚIUNEA a II-a
Sistemul dualist
(1)
Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acțiuni este administrată de undirectorat și de un consil
iu de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei subsecțiuni.(2)
Actul constitutiv poate fi modificat în cursul existenței societății prin hotărâre a adunării generaleextraordinare a acționarilor, în vederea introdu
cerii sau a eliminării unei astfel de prevederi.(3)
Prevederile prezentei legi privitoare la cenzori nu sunt aplicabile societăților care optează pentrusistemul dualist de admin
istrare.A.
Directoratul(1)
Conducerea societății pe acțiuni revine în exclusivitate directoratului, care îndeplineșteactele
necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celorrezervate de lege în sarcina consi
liului de supraveghere și a adunării generale a acționarilor.(2)
Directoratul își exercită atribuțiile sub controlul consiliului de supraveghere.(3)
Directoratul este format din unul sau mai mulți membri, numărul acestora fiind totdeauna impar.(4)
Când este un singur membru, acesta poartă denumirea de director general unic. În acest caz, dispozițiileart. 137
alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (5)
În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale deauditare, directoratul este format din cel puț
in 3 membri.(1)
Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuietotodată unuia dintre ei funcția de președinte a
l directoratului.(2)
Actul constitutiv determină durata mandatului directoratului, în limitele prevăzute la art. 153 12 .(3)
Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.(4)
Membrii directoratului pot fi revocați oricând de către consiliul de supraveghere. Actul constitutiv poateprevedea
că ei pot fi revocați și de către adunarea generală ordinară a acționarilor. Dacă revocarea lorsurvine fără justă cauză, membrii d
irectoratului sunt îndreptățiți la plata unor daune-interese.(5)
În caz de vacanță a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va proceda fărăîntârziere la desemnarea unui nou membru, pe durata rămasă până la exp
irarea mandatului directoratului.Art.
152.
– Art.
152
1.
-Art.
153.
– Art.
153
1.
-Art.
153
2.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
135/201
(6) Cu privire la drepturile și obligațiile membrilor directoratului, art. 1371 alin. (3), art. 1441, art. 1442 alin.(1)
, (4) și (5), art. 1443, art. 1444, art. 150 și art. 152 se aplică în mod corespunzător. (1)
Directoratul reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție.(2)
În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doaracționând împreună.
(3)
În situația în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acționând împreună, prin acordul lorunanim, aceștia îl pot împuternici pe unu
l dintre ei să încheie anumite operațiuni sau tipuri de operațiuni.(4)
Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raporturile cu directoratul.(5)
Directoratul înregistrează la registrul comerțului numele membrilor săi, menționând dacă ei acționeazăîmpreună sau separat. Aceștia vor depune la regi
strul comerțului specimene de semnătură.(1)
Cel puțin o dată la 3 luni, directoratul prezintă un raport scris consiliului de supraveghere cuprivire la conducerea societăț
ii, cu privire la activitatea acesteia și la posibila sa evoluție.(2)
Pe lângă informarea periodică prevăzută la alin. (1), directoratul comunică în timp util consiliului desupraveghere
orice informație cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influență semnificativă asuprasituației societății.
(3)
Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice informații pe care le consideră necesarepentru exercitarea atribuțiilor sa
le de control și poate efectua verificări și investigații corespunzătoare.(4)
Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la informațiile transmise consiliului.(1)
Directoratul înaintează consiliului de supraveghere situațiile financiare anuale și raportul săuanual, imediat după elaborarea acestora.
(2)
Totodată, directoratul înaintează consiliului de supraveghere propunerea sa detaliată cu privire ladistribuirea
profitului rezultat din bilanțul exercițiului financiar, pe care intenționează să o prezinte adunăriigenerale.
(3)
Dispozițiile art. 1534 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. B.
Consiliul de supraveghere(1)
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiți de către adunarea generală a acționarilor,cu excepția primilor membri,
care sunt numiți prin actul constitutiv.(2)
Candidații pentru posturile de membru în consiliul de supraveghere sunt nominalizați de către membriiexistenți ai consi
liului sau de către acționari.(3)
Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi maimic de 3 și nici mai mare de 11.
(4)
Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocați oricând de adunarea generală a acționarilor, cu omajoritate de cel puțin două treimi d
in numărul voturilor acționarilor prezenți.(5)
Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un președinte al consiliului.(1)
În cazul vacanței unui post de membru în consiliul de supraveghere, consiliul poate procedala numirea unui membru provizoriu, până
la întrunirea adunării generale.(2)
Dacă vacanța menționată la alin. (1) determină scăderea numărului membrilor consiliului desupraveghere
sub minimul legal, directoratul trebuie să convoace fără întârziere adunarea generală pentrucompletarea locurilor vacante.
(3)
În cazul în care directoratul nu își îndeplinește obligația de a convoca adunarea generală în conformitatecu
alin. (2), orice parte interesată se poate adresa instanței pentru a desemna persoana însărcinată cuconvocarea adunării generale ordinare a acț
ionarilor, care să facă numirile necesare.(1)
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. Deasemenea,
ei nu pot cumula calitatea de membru în consiliul de supraveghere cu cea deArt.
1533.
-Art.
153
4
-Art.
153
5.
-Art.
153
6.
-Art.
153
7.
-Art.
153
8.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
136/201
salariat al societății.(2)
Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor se pot stabili condiții specificede
profesionalism și independență pentru membrii consiliului de supraveghere. În aprecierea independențeiunui membru al consiliu
lui de supraveghere vor fi avute în vedere criteriile prevăzute la art. 1382 alin. (2). (3)
Cu privire la drepturile și obligațiile membrilor consiliului de supraveghere, dispozițiile art. 144 1, art. 1442alin. (1)
și (5), ale art. 144 3, 1444 și 150 se aplică în mod corespunzător.(1)
Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții principale:a)
exercită controlul permanent asupra conducerii societății de către directorat;b)
numește și revocă membrii directoratului;c)
verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv și cu hotărârile adunării generale a operațiunilor deconducere a societății;
d)
raportează cel puțin o dată pe an adunării generale a acționarilor cu privire la activitatea de supravegheredesfășurată.
(2)
În cazuri excepționale, când interesul societății o cere, consiliul de supraveghere poate convocaadunarea generală a acționarilor.
(3)
Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuții de conducere a societății. Cu toate acestea,în
actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de operațiuni nu pot fi efectuate decât cu acordulconsiliului.
În cazul în care consiliul nu își dă acordul pentru o astfel de operațiune, directoratul poate cereacordul
adunării generale ordinare. Hotărârea adunării generale cu privire la un asemenea acord este datăcu o majoritate de 3 pătrimi din numărul voturilo
r acționarilor prezenți. Actul constitutiv nu poate stabili o altămajoritate și nici st
ipula alte condiții.(1)
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel puțin 2 membriai
consiliului și însărcinate cu desfășurarea de investigații și cu elaborarea de recomandăripentru
consiliu, în domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului și ai consiliului desupraveghere
și a personalului, sau nominalizarea de candidați pentru diferitele posturi de conducere.Comitetele vor înainta consi
liului în mod regulat rapoarte asupra activității lor.(2)
Președintele directoratului poate fi numit membru în comitetul de nominalizare creat de consiliul desupraveghere, fără ca prin aceasta să dobândească cal
itatea de membru în consiliu.(3)
Cel puțin un membru al fiecărui comitet creat în temeiul alin. (1) trebuie să fie membru independent alconsiliului
de supraveghere. Cel puțin un membru al comitetului de audit trebuie să dețină experiențărelevantă în aplicarea princip
iilor contabile sau în audit financiar.(4)
(1)
Consiliul de supraveghere se întrunește cel puțin o dată la 3 luni. Președintele convoacăconsiliul de supraveghere ș
i prezidează întrunirea.(2)
Consiliul de supraveghere este convocat în orice moment la cererea motivată a cel puțin 2 dintremembrii consiliului sau la cerere
a directoratului. Consiliul se va întruni în cel mult 15 zile de la convocare.(3)
Dacă președintele nu dă curs cererii de convocare a consiliului în conformitate cu dispozițiile alin. (2),autorii cererii pot conv
oca ei înșiși consiliul, stabilind ordinea de zi a ședinței.(4)
Membrii directoratului pot fi convocați la întrunirile consiliului de supraveghere. Ei nu au drept de vot înconsiliu.
(5)
La fiecare ședință se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanților, ordinea de zi,ordinea
deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate. Procesul-verbal estesemnat de către președintele de ședință și de
către cel puțin un alt membru prezent al consiliului.Art.
1539.
-Art.
153
10.
-Art.
153
11.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
137/201
SUBSECȚIUNEA a III-aDispoziții comune pentru sistemul unitar și sistemul dualist
(1)
Durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului și ai consiliului desupraveghere,
este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4 ani. Ei sunt reeligibili,când prin actul constitutiv nu
se dispune altfel.(2)
Durata mandatului primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv al primilor membri aiconsiliului de supra
veghere, nu poate depăși 2 ani.(3)
Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului sau al consiliului desupraveghere,
să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în modexpres.
(4)
Persoana numită în una dintre funcțiile prevăzute la alin. (3) trebuie să fie asigurată pentru răspundereprofesională.
(1)
Directorii societății pe acțiuni, în sistemul unitar, respectiv membrii directoratului, însistemul dualist, sunt persoane f
izice.(2)
O persoană juridică poate fi numită administrator sau membru al consiliului de supraveghere al uneisocietăți
pe acțiuni. Odată cu această numire, persoana juridică este obligată să își desemneze unreprezentant
permanent, persoană fizică. Acesta este supus acelorași condiții și obligații și are aceeașirăspundere
civilă și penală ca și un administrator sau membru al consiliului de supraveghere, persoanăfizică,
ce acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fieexonerată
de răspundere sau să i se micșoreze răspunderea solidară. Când persoana juridică își revocăreprezentantul, ea are obligația să numească în ace
lași timp un înlocuitor.Directorii
unei societăți pe acțiuni, în sistemul unitar, și membrii directoratului, însistemul
dualist, nu vor putea fi, fără autorizarea consiliului de administrație,respectiv
a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori aiconsiliului
de supraveghere, cenzori sau, după caz, auditori interni ori asociați cu răspundere nelimitată, înalte
societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici nu pot exercita același comerț sau altulconcurent, pe cont propriu sau al altei persoane,
sub pedeapsa revocării și răspunderii pentru daune.(1)
O persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator și/saude
membru al consiliului de supraveghere în societăți pe acțiuni al căror sediu se află peteritoriul
României. Această prevedere se aplică în aceeași măsură persoanei fizice administrator saumembru
al consiliului de supraveghere, cât și persoanei fizice reprezentant permanent al unei persoanejuridice administrator or
i membru al consiliului de supraveghere.(2)
Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administrație sau înconsiliul
de supraveghere este proprietar a cel puțin o pătrime din totalul acțiunilor societății sau estemembru
în consiliul de administrație ori în consiliul de supraveghere al unei societăți pe acțiuni ce deținepătrimea arătată.
(3)
Persoana care încalcă prevederile prezentului articol este obligată să demisioneze din funcțiile demembru
al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere care depășesc numărul maxim demandate
prevăzute la alin. (1), în termen de o lună de la data apariției situației de incompatibilitate. Laexpirarea
acestei perioade, el va pierde mandatul obținut prin depășirea numărului legal de mandate, înordinea
cronologică a numirilor, și va fi obligat la restituirea remunerației și a altor beneficii primite cătresocietatea
în care a exercitat acest mandat. Deliberările și deciziile la care el a luat parte în exercitareamandatului respectiv rămân valab
ile.Înainte
de a fi numită director sau administrator, respectiv membru al directoratului sau alArt.
15312.
-Art.
153
13.
-Art.
153
14.Abrogat(ă)Art.
153
15.
-Art.
153
16.
-Art.
153
17.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
138/201
consiliului de supraveghere într-o societate pe acțiuni, persoana nominalizată va informaorganul
societății însărcinat cu numirea sa cu privire la orice aspecte relevante din perspectiva prevederilorart. 153
15 și 15316.(1)
Remunerația membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere estestabilită prin actul con
stitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor.(2)
Remunerația suplimentară a membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghereînsărcinați
cu funcții specifice în cadrul organului respectiv, precum și remunerația directorilor, în sistemulunitar, ori
a membrilor directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul de administrație, respectivde consiliul de supraveghere.
Actul constitutiv sau adunarea generală a acționarilor fixează limitele generaleale tuturor remunerațiilor acordate în acest fel.
(3)
Orice alte avantaje pot fi acordate numai în conformitate cu alin. (1) și (2).(4)
Adunarea generală, respectiv consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere și, dacă estecazul,
comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acesteasunt
justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică asocietății.
Consiliul
de administrație va solicita oficiului registrului comerțului înregistrarea numiriidirectorilor,
precum și a oricărei schimbări în persoana administratorilor sau directorilor șipublicarea
acestor date în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Aceeași obligație revinedirectoratului
cu privire la înregistrarea primilor membri ai directoratului și a oricărei schimbări în persoanamembrilor directoratului sau a membr
ilor consiliului de supraveghere.(1)
Pentru validitatea deciziilor consiliului de administrație, ale directoratului sau ale consiliuluide
supraveghere este necesară prezența a cel puțin jumătate din numărul membrilor fiecăruiadintre aceste organe, dacă prin actul const
itutiv nu se prevede un număr mai mare.(2)
Deciziile în cadrul consiliului de administrație, al directoratului sau al consiliului de supraveghere se iaucu
votul majorității membrilor prezenți. Deciziile cu privire la numirea sau revocarea președinților acestororgane se iau cu votul majorități
i membrilor consiliului.(3)
Membrii consiliului de administrație, ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere pot fi reprezentațila
întrunirile organului respectiv doar de către alți membri ai săi. Un membru prezent poate reprezenta unsingur membru absent.
(4)
Actul constitutiv poate dispune că participarea la reuniunile consiliului de administrație, ale directoratuluisau ale
consiliului de supraveghere poate avea loc și prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță,precizând
felul acestora. Totodată, actul constitutiv poate limita felul deciziilor care pot fi luate în acestecondiții
și poate prevedea un drept de a se opune la o astfel de procedură în favoarea unui numărdeterminat de membri ai organului respect
iv.(5)
Mijloacele de comunicare la distanță prevăzute la alin. (4) trebuie să întrunească condițiile tehnicenecesare
pentru identificarea participanților, participarea efectivă a acestora la ședința consiliului șiretransmiterea deliberărilor în mod cont
inuu.(6)
Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, președintele consiliului de administrație sau al consiliului desupraveghere
va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor. Nu poate avea vot decisiv președinteleconsiliului de adm
inistrație care este, în același timp, director al societății.(7)
Dacă președintele în funcție al consiliului de administrație, al directoratului sau al consiliului desupraveghere
nu poate sau îi este interzis să participe la vot în cadrul organului respectiv, ceilalți membrivor putea alege un președinte de ședință, având acelea
și drepturi ca președintele în funcție.(8)
În caz de paritate de voturi și dacă președintele nu beneficiază de vot decisiv, propunerea supusăvotului se consideră respin
să.Art.
15318.
-Art.
153
19.
-Art.
153
20.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
139/201
(1) Actul constitutiv poate dispune că, în cazuri excepționale, justificate prin urgența situației șiprin
interesul societății, deciziile consiliului de administrație sau ale directoratului pot fi luateprin votul unanim exprimat în scr
is al membrilor, fără a mai fi necesară o întrunire a respectivului organ.(2)
Nu se poate recurge la procedura prevăzută la alin. (1) în cazul deciziilor consiliului de administrație sauale directoratului referitoare la
situațiile financiare anuale ori la capitalul autorizat.Consiliul
de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele șiîn
contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, săînchirieze,
să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoaredepășește
jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cuaprobarea adunării generale a acționarilor, dată în
condițiile art. 115 . Directorii
și membrii consiliului de administrație, respectiv membrii directoratului și cei aiconsiliului de supra
veghere, sunt obligați să participe la adunările generale ale acționarilor.(1)
Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi,stabilite
prin situațiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societății,determinat
ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin dejumătate
din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinarăpentru a decide dacă societatea trebuie să fie d
izolvată.(2)
Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea generală extraordinară să fie convocată chiar și încazul
unei diminuări a activului net mai puțin semnificativă decât cea prevăzută la alin. (1), stabilindu-seacest nivel minim al activului net
prin raportare la capitalul social subscris.(3)
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va prezenta adunării generale extraordinare întrunitepotrivit
alin. (1) un raport cu privire la situația patrimonială a societății, însoțit de observații ale cenzorilorsau, după caz, ale
auditorilor interni. Acest raport trebuie depus la sediul societății cu cel puțin o săptămânăînainte
de data adunării generale, pentru a putea fi consultat de orice acționar interesat. În cadrul adunăriigenerale
extraordinare, consiliul de administrație, respectiv directoratul, îi va informa pe acționari cu privirela orice fapte relevante survenite după redactarea raportu
lui scris.(4)
Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăște dizolvarea societății, atunci societatea este obligatăca, cel târziu până la încheierea exerci
țiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile și subrezerva dispozițiilor
art. 10 , să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puțin egal cu celal pierderilor care nu
au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societății nu a fostreconstituit până la nivelu
l unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social.(5)
În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunareagenerală
extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată sepoate
adresa instanței pentru a cere dizolvarea societății. Dizolvarea poate fi cerută și în cazul în careobligația
impusă societății potrivit alin. (4) nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri instanța poateacorda
societății un termen ce nu poate depăși 6 luni pentru regularizarea situației. Societatea nu va fidizolvată dacă reconstituirea activului net
până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalulsocial are loc până în momentul rămâneri
i definitive a hotărârii judecătorești de dizolvare.(1)
Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiva
membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilorfinanciari,
pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate,aparține adunării generale, care va decide
cu majoritatea prevăzută la art. 112 . Cine
are
capacitate
procesuală
activă
în
acțiunile
în
răspundere
pentru
daunele
cauzate
societății
pe
acțiuni?
– Mădălina
Moceanu
Potrivit
art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acțiunea în răspundere contra administratorilor, directorilor, membrilorArt.
15321.
-Art.
153
22.
-Art.
153
23.
-Art.
153
24.
-Art.
154.
Abrogat(ă) Art.
155.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
140/201
directoratului și consiliului de supraveghere din cadrul societăților pe acțiuni, pentru daune cauzate societății de aceștiaprin
încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține Adunării Generale. Conform art. 155 alin.2 din aceeași lege,Adunarea Generală desemnează, totodată, persoana însărc
inată să exercite acțiunea în justiție. În
consecință, calitatea subiectivală de drept material societar pentru a hotărî angajarea răspunderii patrimoniale prinacțiune
în justiție a administratorului, directorului, membrului directoratului sau consiliului de supraveghere, inclusivprerogativa
de a desemna persoana care urmează a susține acțiunea în justiție, aparține Adunării Generale aAcționarilor,
însă calitatea subiectivală procesuală, cu legitimare procesuală în exercitarea acțiunii în justiție în scopulhotărât de Adunarea Generală a Acționari
lor, aparține societății în cadrul căreia este organizată și funcționează AdunareaGenerală a Acționarilor.
Această
problemă de drept a făcut obiectul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin Decizia nr.3726/05.11.2013
pronunțată de Secția a II-a Civilă, a arătat că acțiunea în răspundere prevăzută de art. 155 alin. (1) dinLegea
nr. 31/1990 aparține Adunării Generale, însă nu se poate considera că legiuitorul intenționează o legitimareprocesuală excepțională a
Adunării Generale, ca entitate, pentru introducerea unei asemenea acțiuni, întrucât scopul săueste îndeobște societar.
Acțiunea
este introdusă întotdeauna în contul societății, tinzând la repararea prejudiciilor cauzate societății ca urmare aactivității defectuoase a
administratorilor. Extras din Decizia civilă nr. 554 A/2
9.06.2016 , Curtea de Apel Timișoara-Secția a II-a civilă , www. just.ro(2)
Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea înjustiție.
(3)
Când adunarea generală decide cu privire la situația financiară anuală, poate lua o hotărâre referitoarela
răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului desupraveghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe ord
inea de zi.(4)
Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv amembrilor
directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunareagenerală, respectiv consil
iul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.(5)
Dacă acțiunea se pornește împotriva directorilor, aceștia sunt suspendați de drept din funcție până larămânerea definitivă a hotărârii.
(6)
Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra membrilor consiliului desupraveghere
cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1), mandatul membrilor respectivi ai consiliului desupraveghere încetează de drept. Adunarea generală va proceda la în
locuirea lor.(7)
Acțiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată și de către consiliul desupraveghere,
în urma unei decizii a consiliului însuși. Dacă decizia este luată cu o majoritate de douătreimi
din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi aidirectoratului încetează de drept, consi
liul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.(1)
Dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă
curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționariireprezentând,
individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiuneîn
despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155alin. (1)
. (2)
Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja calitatea de acționar la datala care a fost dezbătută în cadrul adunării genera
le problema introducerii acțiunii în răspundere.(3)
Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care au introdus acțiunea. În caz de admitere,acționarii au dreptul la rambursarea de către
societate a sumelor avansate cu acest titlu.(4)
După rămânerea definitivă a hotărârii instanței de admitere a acțiunii prevăzute la alin. (1), adunareagenerală
a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere va putea decide încetarea mandatuluiArt.
1551.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
141/201
administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului,și înlocuirea acestora.
SECȚIUNEA a IV-a
Auditul financiar, auditul intern și cenzorii
(1)
Societatea pe acțiuni va avea 3 cenzori și un supleant, dacă prin actul constitutiv nu seprevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzor
ilor trebuie să fie impar.(2)
Cenzorii sunt aleși de adunarea generală a acționarilor. Durata mandatului lor este de 3 ani și pot firealeși.
(3)
Cenzorii trebuie să își exercite personal mandatul.(4)
La societățile pe acțiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori este, în mod obligatoriu,reprezentant al
Ministerului Economiei și Finanțelor.(1)
Situațiile financiare ale societăților supuse obligației legale de auditare vor fi auditate de cătreauditori financiari – persoane f
izice sau persoane juridice -, în condițiile prevăzute de lege.(1
1) Societățile pe acțiuni care optează, în temeiul art. 153, pentru sistemul dualist de administrare suntsupuse auditului financiar.
(1
2) Societățile pe acțiuni ale căror situații financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sauopțiunii,
în acest sens, a acționarilor pot să nu aplice prevederile art. 159 alin. (1) , hotărârea în acest sensfiind luată de adunarea generală a acționari
lor.(2)
Societățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărâriiacționarilor,
vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari dinRomânia.
(3)
La societățile ale căror situații financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar,adunarea
generală ordinară a acționarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor,după caz.
Consiliul
de administrație, respectiv directoratul, înregistrează la registrul comerțului oriceschimbare a cenzorilor, respect
iv auditorilor financiari.(1)
Cenzorii pot fi acționari, cu excepția cenzorului expert contabil, care poate fi terț ce exercităprofesia individual or
i în forme asociative.(2)
Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleși, decad din mandatul lor:a)
rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soții administratorilor;b)
persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de cenzor, un salariu sau oremunerație de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau
se află în concurență cu aceasta;
c)
persoanele cărora le este interzisă funcția de membru al consiliului de administrație, respectiv alconsiliului de supra
veghere și al directoratului, în temeiul art. 73 1 ;d)
persoanele care, pe durata exercitării atribuțiilor conferite de această calitate, au atribuții de control încadrul Ministerului Finanțelor Pu
blice sau al altor instituții publice, cu excepția situațiilor prevăzute expres delege.
(3)
Cenzorii sunt remunerați cu o indemnizație fixă, determinată prin actul constitutiv sau de adunareagenerală care i-a numit.
(1)
În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare ori renunțare la mandat a unuiArt.
156.Abrogat(ă) Art.
157.
Abrogat(ă) Art.
158.
Abrogat(ă) Art.
159.
– Art.
160.
– Art.
160
1.
-Art.
161.
– Art.
162.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
142/201
cenzor, acesta va fi înlocuit de supleant.(2)
În situația prevăzută la alin. (1), precum și în situația în care numărul cenzorilor nu se poate completaprin
înlocuirea cu supleanți ori nu mai rămâne în funcție niciun cenzor, administratorii vor convoca deurgență adunarea generală în vederea desemnării unui nou cenzor.
(1)
Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă situațiilefinanciare
sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ținute regulat șidacă
evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea șiprezentarea situațiilor financ
iare.(2)
Despre toate acestea, precum și asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire lasituațiile
financiare și repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunării generale un raport amănunțit.Modalitatea și procedura de raportare a auditori
lor interni se stabilesc potrivit normelor elaborate de CameraAuditorilor Financiari din România.
(3)
Adunarea generală poate aproba situațiile financiare anuale numai dacă acestea sunt însoțite deraportul cenzorilor sau, după caz, al aud
itorilor financiari.(4)
(5)
Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunoștință membrilor consiliului de administrațieneregulile
în administrație și încălcările dispozițiilor legale și ale prevederilor actului constitutiv pe care leconstată, iar cazurile mai
importante le vor aduce la cunoștință adunării generale.(1)
Cenzorii au dreptul să obțină în fiecare lună de la administratori o situație despre mersuloperațiunilor.
(2)
(3)
Este interzis cenzorilor să comunice acționarilor în particular sau terților datele referitoare la operațiunilesocietății, constatate cu ocaz
ia exercitării mandatului lor.(1)
Orice acționar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuiecenzurate, iar aceștia le vor avea în vedere
la întocmirea raportului către adunarea generală.(2)
În cazul în care reclamația este făcută de acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5%din
capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligați să overifice.
Dacă vor aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă, sunt obligați să convoace imediatadunarea
generală și să prezinte acesteia observațiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuțiereclamația la prima adunare. Adunarea generală trebu
ie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.(3)
În cazul societăților în care au fost desemnați auditori interni, potrivit legii, orice acționar are dreptul săreclame
acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea în vedere laîntocmirea
raportului către consiliul de administrație, respectiv consiliul de supraveghere. În cazul în carereclamația
este făcută de acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul socialori
o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligați să verifice faptelereclamate,
iar în cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliuluide
administrație, respectiv consiliului de supraveghere, și pus la dispoziție adunării generale; în acest caz,consiliul de admin
istrație, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea generală.(1)
Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art. 163 alin. (2) , cenzorii vor delibera împreună; eiînsă
vor putea face, în caz de neînțelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie prezentate adunăriigenerale.
(2)
Pentru celelalte obligații impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.(3)
Cenzorii vor trece într-un registru special deliberările lor, precum și constatările făcute în exercițiulmandatului lor.
(1)
Întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.Art.
163.
– Art.
164.
– Art.
164
1.
-Art.
165.
– Art.
166.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
143/201
(2) Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunările extraordinare.(3)
Dispozițiile art. 73 și 15316 se aplică și cenzorilor.SECȚIUNEA a V-a
Despre emiterea de obligațiuni
(1)
Valoarea nominală a unei obligațiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei.(2)
Obligațiunile din aceeași emisiune trebuie să fie de o valoare egală și acordă posesorilor lor drepturiegale.
(3)
Obligațiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriereîn cont.
(1)
Subscripția obligațiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune.(2)
Valoarea obligațiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.(3)
Titlurile obligațiunilor trebuie să cuprindă datele prevăzute în legislația pieței de capital.(4)
Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. (4) . (5)
Valoarea nominală a obligațiunilor convertibile în acțiuni va trebui să fie egală cu cea a acțiunilor.(1)
Deținătorii de obligațiuni se pot întruni în adunare generală, pentru a delibera asupraintereselor lor.
(2)
Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societății care a emis obligațiunile, la cererea unui număr dedeținători
care să reprezinte a patra parte din titlurile emise și nerambursate sau, după numireareprezentanților deținătorilor de obl
igațiuni, la cererea acestora.(3)
Dispozițiile prevăzute pentru adunarea ordinară a acționarilor se aplică și adunării deținătorilor deobligațiuni, în ce privește forme
le, condițiile, termenele convocării, depunerea titlurilor și votarea.(4)
Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării deținătorilor de obligațiuni, în bazaobligațiunilor pe care le po
sedă.(5)
Deținătorii de obligațiuni vor putea fi reprezentați prin mandatari, alții decât administratorii, directorii,respectiv membrii directo
ratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcționarii societății.(1)
Adunarea deținătorilor de obligațiuni legal constituită poate:a)
să numească un reprezentant al deținătorilor de obligațiuni și unul sau mai mulți supleanți, cu dreptul dea-i
reprezenta față de societate și în justiție, fixându-le remunerația; aceștia nu pot lua parte laadministrarea societății, dar
vor putea asista la adunările sale generale;b)
să îndeplinească toate actele de supraveghere și de apărare a intereselor lor comune sau să autorizezeun reprezentant cu îndeplinirea lor;
c)
să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deținătorilor de obligațiuni, pentru aface
față cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în același timp, regulile pentru gestiuneaacestui fond;
d)
să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condițiilor împrumutului, prin care s-ar puteaaduce o atingere drepturilor deținătorilor de ob
ligațiuni;e)
să se pronunțe asupra emiterii de noi obligațiuni.(2)
Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoștință societății, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor.Pentru
validitatea deliberărilor prevăzute la art. 172 alin. (1) lit. a), b) și c) hotărârea se ia cu omajoritate
reprezentând cel puțin o treime din titlurile emise și nerambursate; în celelalte cazuri esteArt.
167.
– Art.
168.
Abrogat(ă) Art.
169.
Abrogat(ă) Art.
170.
– Art.
171.
– Art.
172.
– Art.
173.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
144/201
necesară prezența în adunare a deținătorilor reprezentând cel puțin două treimi din titlurile nerambursate șivotul favorabil a cel puțin patru
cincimi din titlurile reprezentate la adunare.(1)
Hotărârile luate de adunarea deținătorilor de obligațiuni sunt obligatorii și pentru deținătoriicare nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2)
Hotărârile adunării deținătorilor de obligațiuni pot fi atacate în justiție de către deținătorii care nu au luatparte
la adunare sau au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, întermenul și cu efectele arătate în
art. 132 și 133.Acțiunea
în justiție a deținătorului de obligațiuni împotriva societății nu este admisibilă dacă areacelași
obiect cu al acțiunii intentate de reprezentantul deținătorilor de obligațiuni sau este contrară uneihotărâri a adunării deținătorilor de ob
ligațiuni.(1)
Obligațiunile se rambursează de societatea emitentă la scadență.(2)
Înainte de scadență, obligațiunile din aceeași emisiune și cu aceeași valoare pot fi rambursate, printragere
la sorți, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate și anunțată public cu celpuțin 15 zile înainte de data tragerii
la sorți.(3)
Obligațiunile convertibile pot fi preschimbate în acțiuni ale societății emitente, în condițiile stabilite înprospectul de ofertă publică.
SECȚIUNEA a VI-a
Despre registrele societății și despre situațiile financiare anuale
(1)
În afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină:a)
un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal,denumirea,
domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contulacțiunilor.
Evidența acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare serealizează cu respectarea legi
slației specifice pieței de capital;b)
un registru al ședințelor și deliberărilor adunărilor generale;c)
un registru al ședinței și deliberărilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului și consiliuluide supraveghere;
d)
e)
un registru al deliberărilor și constatărilor făcute de cenzori și, după caz, de auditori interni, în exercitareamandatului lor;
f)
un registru al obligațiunilor, care să arate totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum șinumele
și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidențaobligațiunilor
emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată sau printr-un sistemalternativ de tranzacționare va fi ț
inută conform legislației specifice pieței de capital;g)
orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.(2)
Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și f) vor fi ținute prin grija consiliului de administrație, respectiv adirectoratului,
cel prevăzut la lit. c) prin grija organului în cauză, iar cel prevăzut la lit. e) prin grija cenzorilorsau,
după caz, a auditorilor interni; registrele prevăzute la alin. (1) lit. g) vor fi ținute în condițiile prevăzutede actele normative respective.
(1)
Administratorii, respectiv membrii directoratului, sau, după caz, entitățile care țin evidențaacționariatului
conform prevederilor legale au obligația să pună la dispoziția acționarilor și a oricăror alțisolicitanți
informații privind structura acționariatului respectivei societăți și să le elibereze, la cerere, pecheltuiala lor, certif
icate privind aceste date.(2)
De asemenea, sunt obligați să pună la dispoziția acționarilor și a deținătorilor de obligațiuni, în aceleașiArt.
174.
– Art.
175.
– Art.
176.
– Art.
177.
– Art.
178.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
145/201
condiții, registrele prevăzute la art. 177 alin. (1) lit. b) și f).Registrul acționari
lor și registrul obligațiunilor se pot ține manual sau în sistem computerizat.(1)
Societatea poate contracta cu o societate de registru independent privat ținerea registruluiacționarilor în sistem computer
izat și efectuarea înregistrărilor și a altor operațiuni legate de acest registru.(2)
Dispozițiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în ceea ce privește registrulobligațiunilor.
(3)
Ținerea registrului acționarilor și/sau a registrului obligațiunilor de către o societate de registruindependent autorizat este obligatorie în ca
zurile prevăzute de lege.(4)
În cazul în care registrul acționarilor este ținut de către o societate de registru independent autorizată,este
obligatorie menționarea în registrul comerțului a firmei și a sediului acesteia, precum și a oricărormodificări intervenite cu pr
ivire la aceste elemente de identificare.Consiliul
de administrație, respectiv directoratul, trebuie să prezinte cenzorilor, respectivauditorilor
interni și auditorilor financiari, cu cel puțin 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru ședințaadunării generale situația finan
ciară anuală pentru exercițiul financiar precedent, însoțită de raportul lor și dedocumentele justificative.
(1)
Situațiile financiare anuale se vor întocmi în condițiile prevăzute de lege.(2)
Situațiile financiare anuale ale societăților vor fi verificate sau auditate, potrivit legii.O
interpretare
interesantă
din
p
ractica
judiciară
–
Horatiu
SasuPrevederea
de mai sus reglementează o infracțiune la regimul societăților, însă interesant este că, aplicând un principiudin
altă sferă (cea fiscală), o instanță a decis că "în lipsa unor documente justificative (dispoziții de plată către casierie)din
care să rezulte care a fost scopul acordării avansurilor, organele fiscale aplicând principiul prevalenței economiculuiasupra
juridicului au procedat în mod legitim la reconsiderarea acordării acestor avansuri astfel încât să reflecteconținutul
economic al operațiunii de acordare de dividende. Având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003acordarea
avansurilor către asociați POATE FI TRATATĂ DREPT ACORDARE DE DIVIDEND cu atât mai mult cu câtsocietatea
înregistra profituri din anii precedenți rămase nerepartizate” (Curtea de Apel Cluj – Secția ContenciosAdministrativ și Fiscal, sentința nr.
379/2012).Operațiunea
„poate fi tratată drept acordare de dividend” numai în condițiile menționate de instanță, anume existențaprealabilă (din anii trecuți)
a unor profituri reale, nerepartizate.(1)
Din profitul societății se va prelua, în fiecare an, cel puțin 5% pentru formarea fondului derezervă, până ce acesta va atinge minimum a c
incea parte din capitalul social.(2)
Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat din orice cauză, va fi completat, cu respectareaprevederilor alin. (1).
(3)
De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută la alin. (1),excedentul
obținut prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acestexcedent nu este întrebuințat la plata cheltu
ielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.(4)
Fondatorii vor participa la profit, dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unorasemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară.
(5)
În toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de adunarea generală, pentru fiecare exercițiufinanciar.
(1)
Raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorului financiar rămâne depus la sediul societății șila
cel al sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate deacționari.
(2)
La cerere, consiliul de administrație, respectiv directoratul, eliberează acționarilor copii de pe acestedocumen
te. Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăși costurile administrative implicate deArt.
179.
– Art.
180.
– Art.
181.
– Art.
182.
– Art.
183.
– Art.
184.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
146/201
furnizarea acestora.(1)
În condițiile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, consiliul deadministrație,
respectiv directoratul, este obligat să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului FinanțelorPublice,
în format hârtie și în format electronic sau numai în formă electronică, având atașată o semnăturăelectronică
extinsă, situațiile financiare anuale, raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilorfinanciari, după caz.
(2)
Consiliul de administrație, respectiv directoratul societății-mamă, definită astfel de reglementărilecontabile aplicabile,
este obligat să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice copii alesituațiilor financ
iare anuale consolidate, prevederile alin. (1) urmând a fi aplicate în mod corespunzător.(3)
În vederea efectuării publicității legale, Ministerul Finanțelor Publice transmite, electronic, la OficiulNațional
al Registrului Comerțului copii de pe următoarele acte, în formă electronică: situațiile financiareanuale
și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate, raportul și, după caz, raportul consolidat alconsiliului
de administrație, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari,precum
și indicatorii economico-financiari necesari efectuării publicității legale. Publicitatea legală serealizează
prin menționarea în registrul comerțului a depunerii situațiilor financiare anuale, însoțite deraportul
consiliului de administrație, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilorfinanciari, precum și prin pub
licarea indicatorilor economico-financiari extrași din acestea.(4)
Societățile care au o cifră anuală de afaceri de peste 10 milioane lei au obligația de a publica înMonitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, un anunț prin care se confirmă depunerea actelor prevăzute laalin. (1).
(5)
Pentru societățile a căror cifră anuală de afaceri nu depășește 10 milioane lei, anunțul prevăzut la alin.(4) va fi publicat, pentru acces gratuit, pe pag
ina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului.(6)
Ministerul Finanțelor Publice și Oficiul Național al Registrului Comerțului vor încheia un protocol decolaborare, în vederea transmiterii, în format ele
ctronic, a copiilor și informațiilor prevăzute la alin. (3) și (5).Aprobarea
situațiilor financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitareaacțiunii în răspundere, în conformitate cu preveder
ile art. 155 . CAPITOLUL V
Societățile în comandită pe acțiuni
Dispozițiile
prezentului capitol se completează cu normele privind societățile pe acțiuni, cuexcepția celor referitoare la s
istemul dualist de administrare.(1)
Administrarea societății este încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați.(2)
Asociaților comanditați li se vor aplica dispozițiile prevăzute la art. 80 – 83, iar asociaților comanditari celedin
art. 89 și 90.(1)
În societatea în comandită pe acțiuni, administratorii vor putea fi revocați de adunareagenerală a acționarilor, printr-o hotărâre luată
cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare.(2)
Adunarea generală, cu aceeași majoritate, alege altă persoană în locul administratorului revocat,decedat sau care a încetat exercitarea mandatului său.
(3)
Numirea trebuie aprobată și de ceilalți administratori, dacă sunt mai mulți.(4)
Noul administrator devine asociat comanditat.(5)
Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat față de terți pentru obligațiile pe care le-acontractat în timpul administrație
i sale, putând însă exercita acțiune în regres împotriva societății.Asociații comandit
ați, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generaleArt.
185.
– Art.
186.
– Art.
187.
– Art.
188.
– Art.
189.
– Art.
190.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
147/201
pentru alegerea cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar, chiar dacă posedă acțiuni ale societății.CAPITOLUL VI
Societățile cu răspundere limitată
O
interpretare
interesantă
din
p
ractica
judiciară
–
Horatiu
SasuPrevederea
de mai sus reglementează o infracțiune la regimul societăților, însă interesant este că, aplicând un principiudin
altă sferă (cea fiscală), o instanță a decis că "în lipsa unor documente justificative (dispoziții de plată către casierie)din
care să rezulte care a fost scopul acordării avansurilor, organele fiscale aplicând principiul prevalenței economiculuiasupra
juridicului au procedat în mod legitim la reconsiderarea acordării acestor avansuri astfel încât să reflecteconținutul
economic al operațiunii de acordare de dividende. Având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 571/2003acordarea
avansurilor către asociați POATE FI TRATATĂ DREPT ACORDARE DE DIVIDEND cu atât mai mult cu câtsocietatea
înregistra profituri din anii precedenți rămase nerepartizate” (Curtea de Apel Cluj – Secția ContenciosAdministrativ și Fiscal, sentința nr.
379/2012).Operațiunea
„poate fi tratată drept acordare de dividend” numai în condițiile menționate de instanță, anume existențaprealabilă (din anii trecuți)
a unor profituri reale, nerepartizate.(1)
Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală.(2)
Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face și prin corespondență.(1)
Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și apărților sociale, în afară de cazu
l când în actul constitutiv se prevede altfel.(2)
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, înafară de cazul când legea sau actul const
itutiv prevede altfel.(1)
Fiecare parte socială dă dreptul la un vot.(2)
Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare laaporturile sale în natură sau la actele
juridice încheiate între ele și societate.(3)
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute,adunar
ea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea dincapitalul social repre
zentată de asociații prezenți.(1)
Adunarea generală a asociaților are următoarele obligații principale:a)
să aprobe situația financiară anuală și să stabilească repartizarea profitului net;b)
să desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce/demită și să le dea descărcare de activitate,precum
și să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivitlegii;
c)
să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând șipersoana însărcinată să o exercite;
d)
să modifice actul constitutiv.(2)
În acest din urmă caz, dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de retragere a asociatului pentru cănu este de acord cu modificările aduse a
cestuia, se aplică dispozițiile art. 224 și 225.(1)
Administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o datăpe an sau de câte ori este necesar.
(2)
Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cereconvocarea adunării generale, arătând scopul a
cestei convocări.Art.
191.
– Art.
192.
– Art.
193.
– Art.
194.
– Art.
195.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
148/201
(3) Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispozițiispeciale,
prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia,arătându-se ordinea de zi.
Dispozițiile
prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârileadunării
generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132alin.
(2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pecare o atacă.
(1)
În cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiileadunării generale a asociați
lor societății.(2)
Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1).(3)
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată al cărui asociat uniceste.
(1)
Societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați,numiți prin actul constitut
iv sau de adunarea generală.(2)
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în altesocietăți
concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altulconcurent
pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării șirăspunderii pentru daune.
(3)
Dispozițiile art. 75 , 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată.(4)
Dispozițiile privitoare la administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspunderelimitată, indiferent dacă sunt sau nu
supuse obligației de auditare.(1)
Societatea trebuie să țină, prin grija administratorilor, un registru al asociaților, în care se vorînscrie,
după caz, numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuiadin capitalul socia
l, transferul părților sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.(2)
Administratorii răspund personal și solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea prevederilorde la alin. (1).
(3)
Registrul poate fi cercetat de asociați și creditori.Studiu
de
caz:
Dreptul
asociatului
unui
SRL
de
a
verifica
documentele
contabile
ale
societății
–
MădălinaMoceanu
Reclamantul A
a chemat în judecată pe pârâții SC B SA, C, D și E solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce ova pronunța, în baza probelor administ
rate, să dispună următoarele: -obligarea
pârâților de a pune la dispoziția reclamantului spre consultare toate actele contabile ale societății pârâte SC BSRL
privind activitatea societății pe perioada 2005 până în prezent, în special următoarele documente: balanța deverificare
a lunii decembrie 2006, rulajele contului casă și bancă în 2006, situația ieșirilor de active imobilizate în 2006-2008
care să cuprindă profitul/pierderea pe fiecare ieșire, contractele de creditare ale asociaților, copii după documentelede
plată privind restituirea împrumuturilor către asociați (atât pentru restituirile prin casierie, cât și cele prin bancă), subsancțiunea
unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere începând cu data comunicării hotărârii, până laexecutarea acesteia;
-obligarea pârâților
la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.În
motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de asociat al SC B SRL. În calitate de asociat alsocietății, prin însc
risul înregistrat în data de 13.01.2009 a solicitat celorlalți asociați – pârâți în cauză înmânarea unor actecontabile din perioada 2006 – 2008.
Ulterior,
potrivit Hotărârii din 20.01.2009 luată de asociații SC B SRL, reclamantul A, asociatul X și pârâții C, D si E s-au retras
din societate, au cesionat părțile sociale numiților Z și Y, s-au revocat administratorii retrași, s-a schimbat sediulArt.
196.
– Art.
196
1.
-Art.
197.
– Art.
198.
– Art.
199.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
149/201
societății în București și denumirea acesteia în SC O SRL.Modificările
au fost înregistrate în registrul comerțului, astfel cum rezultă din înscrisul din 25.05.2009 eliberat de O.R.C.de pe lângă Tribunal.
În probațiune, reclamantul a prec
izat că se prevalează de proba cu înscrisuri.Ce apărări concrete au formulat pâ
râții în cauză?Pârâta
SC B SA a formulat Întâm pinare și a solicitat respingerea cererii introductive de instanță.Pârâta
a arătat că se opune comunicării oricăror informații despre starea societății către reclamant, invocând atât lipsacalității
procesuale active a acestuia, dar și faptul că societatea-pârâtă și-a schimbat denumirea, precum și sediul înBucurești.
În probațiune, pârâta a precizat că se preva
lează de proba cu înscrisuri.Ce a decis instanța de judecată în ca
zul mai sus menționat și cum a argumentat hotărârea respectivă?Prin
sentința comercială nr. abc/06.04.2010 Tribunalul a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul Aîmpotriva
pârâților SC O SRL, C, D și E pe calea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, având învedere
că acesta nu mai are calitatea de asociat al pârâtei SC O SRL (fosta SC B SRL) și, prin urmare, nu mai poateuzita de prevederile art. 199 al
in. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale .Dacă
hotărârea instanței de fond a fost atacată de către reclamant și, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sauinfirmată de către insta
nța superioară?Da,
sentința civilă nr. abc/06.04.2010 a instanței a fost atacată de către reclamant, iar instanța superioară a desființathotărârea
atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că, reclamantul și-a justificat demersul prinaceea
că exista un interes născut, legitim și actual care să-i permită formularea acțiunii, că, pierderea calității de asociat,nu poate fi asimilată î
n orice împrejurare cu excepția lipsei calității procesuale active.Ce a decis instanța de fond-în rejude
care în cazul mai sus menționat și cum a argumentat hotărârea respectivă?In
rejudecare, prin sentința civilă nr. des/05.04.2011 pronunțată de Tribunal s-a respins acțiunea comercială formulată dereclamantul
A împotriva pârâților SC B SRL ( actuală SC O SRL ), C, D și E pentru obligația de a face sub sancțiuneaplății
de daune cominatorii de 5.000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței până la data comunicăriiacesteia, fără cheltuieli d
e judecată.S-a
apreciat că demersul reclamantului A privind înmânarea actelor contabile pentru perioada indicată este nejustificat încondițiile
în care potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 în calitate de asociat avea posibilitatea să participe la adunareagenerală ordinară de
la încheierea fiecărui exercițiu financiar anual.Cum în susținerea acțiunii n
u a dovedit că, din motive obiective, nu a participat la adunările generale din intervalul de timp2006 – 2008, acțiunea a fost apreciată ca fi
ind neîntemeiată și, pe cale de consecinta, instanța de fond a respins-o.Dacă
hotărârea instanței de fond-în rejudecare a fost atacată de către reclamant și, în caz afirmativ, hotărârea a fostconfirmată sau infirmată de căt
re instanța superioară?Da,
sentința civilă nr. des/05.04.2011 a instanței de fond-în rejudecare a fost atacată de către reclamant, iar instanțasuperioară
a schimbat în tot sentința instantei de fond și a admis acțiunea formulată de reclamant; au fost obligați pârâțiisă
pună la dispoziția reclamantului spre consultare actele contabile ale societății pârâte SC O SRL privind activitateasocietății
din perioada 2005 până în prezent, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziereîncepând
cu data comunicării hotărârii, până la executarea acesteia; de asemenea, au fost obligați pârâții în solidar laplata sumei de 10.0
00 lei cheltuieli de judecată .Pentru
a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică șiTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
150/201
nelegală deoarece, indiferent de aspectul reținut de către instanța de fond, respectiv de participarea sau lipsareclamantului
de la Adunările generale ale acționarilor societății, dreptul de a avea acces la documentele societății esteconsfințit
de lege, respectiv de dispozițiile art. 199 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia, în lipsă de cenzori sau,după
caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul decontrol
pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv, iar potrivit alin. (4) din același articol aceste dispoziții seaplică și societăților cu răspund
ere limitată.S-a
reținut atitudinea culpabilă a pârâților care au tergiversat în mod nejustificat comunicarea oricăror informații desprestarea
societății către reclamant, invocând inițial lipsa calității procesuale active a acestuia, iar ulterior faptul că pârâta și-a schimbat
denumirea, apoi că și-a schimbat sediul în București și ulterior că nu mai există contabilitatea pârâtei astfel căea
trebuie refăcută, iar în fața instanței de apel pârâții au solicitat acordarea mai multor termene de judecată pentrusoluționarea litigiului pe cale amiabilă
pentru a da curs cererii reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat.Instanța
de control judiciar a mai reținut și faptul că refuzul nejustificat a accesului asociatului la documentele, evidențeleși
registrele societății care atestă operațiunile efectuate de persoana juridică reprezintă un act samavolnic, care nu poateprimi o confirmare d
in partea instanței de judecată.(1)
Dispozițiile art. 160 alin. (1) , alin. (12) și alin. (2), precum și ale art. 160 1 se aplică în mod corespunzător.(2)
La societățile care nu se încadrează în prevederile art. 160 alin. (1), adunarea asociaților poate numiunul sau mai mulți cenzori or
i un auditor financiar.(3)
Dacă numărul asociaților trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.(4)
Dispozițiile prevăzute pentru cenzorii societăților pe acțiuni se aplică și cenzorilor din societățile curăspundere limitată.
(5)
În lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administratoral societății, va exerc
ita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv.Obligarea
societății
comerciale
de
a
pune
la
dispoziția
asociatului
documentele
contabile
primare
–
MădălinaMoceanu
Dacă
părțile contractului de societate au instituit un drept de control direct al asociaților asupra societății înființate, prinsolicitarea
și obținerea documentelor de gestiune primară, atunci organele de administrare au obligația de a transmiteasociaților actele solicitate.
Obligația
de a permite accesul asociatului la actele contabile ale societății nu este îndeplinită urmare a simplei convocăria
asociatului la adunările generale, atâta timp cât din convocările respective sau din procesele-verbale întocmite cuocazia ședințelor adunărilor
generale, nu rezultă că acestuia i-au fost comunicate actele solicitate.Extras din Decizia civilă nr. 479/12
.12. 2011, Curtea de Apel București-Secția a V-a Civilă, www.cab1864.euLegea
nr.
31/1990
–
lege
specială.
Consecințe
–
Horatiu
SasuLegea
societăților nr. 31/1990 dezvoltă prevederile art. 1188 lit. c)- g) din Codul civil, care reprezintă reglementareagenerală.
A se vedea de asemenea prevederile art. 1881-1887 și 1889 din Codul civil, ca norme generale aplicabilesocietăților cu personalitate
juridică.Datorită
raportului dintre legea specială care derogă de la legea generală, ori de câte ori în Legea nr. 31/1990 se derogăsau
se permite asociaților/acționarilor derogarea de la prevederile mai rigide ale legii generale (Codul civil), vor fiaplicabile prevederile Legii nr. 3
1/1990 și/sau este valabilă voința asociaților în limitele permise de Legea nr. 31/1990.Societatea cu răspundere limitată nu poate em
ite obligațiuni.(1)
Situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni. ÎnArt.
200.
– Art.
201.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
151/201
urma aprobării lor de către adunarea generală a asociaților, administratorii vor depune la registrulcomerțului,
în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situațiilor financiare anuale, înconformitate
cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată, spre a fi publicate în conformitate cuart. 185
. O
societate
fără
personalitate
juridică,
de
analizat
pen
tru
o
decizie
corectă
–
Horatiu
SasuLegea
nr. 31/1990 reglementează doar societățile cu personalitate juridică. dincolo de acestea, asocierea înparticipațiune,
reglementată de Codul civil în art. 1.949-1.954, de Codul fiscal sub aspectul drepturilor asociațilorpersoane
fizice și de Codul de procedură fiscală sub aspectul înregistrării (art. 72 alin. (1) lit. a)), este o formă desocietate,
enumerată ca atare de art. 1.888 din Codul civil, dar NU are personalitate juridică. Este o formă de asociereextrem
de flexibilă, prin care nu se creează o entitate cu personalitate juridică, foarte apropiată de asocierea prin SRL,dar
având avantajul că se poate rezilia oricând în condițiile prevăzute de contract. Este o formă mai puțin accesată deantreprenori,
dar, prin flexibilitatea ei, este preferată de cei care doresc să facă afaceri eficiente, la un nivel cu mai puținformalism și birocrație.
(2)
Dispozițiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la societatea pe acțiuni, ca și acelea privitoare lareducerea capitalului soc
ial, se aplică și societăților cu răspundere limitată.(1)
Părțile sociale pot fi transmise între asociați.Societățile
de
capitaluri
–
diferențe
de
regi
m
pentru
o
decizie
corectă
–
Horatiu
SasuSocietățile
de capitaluri se întemeiază pe aportul asociaților la formarea capitalului social. Spre deosebire de societățilede
persoane, ele sunt constituite dintr-un număr mare de asociați (este vorba în general de afaceri de anvergură), iarcalitățile
personale ale asociaților nu prezintă interes. Adesea acționarii nici nu se cunosc între ei. Ceea ce îi reuneșteeste interesul față de profitul produ
s de fracțiunea de capital în care au investit (acțiuni).Legea
stabilește, prin dispoziții imperative, condiții generale minimale pentru constituirea societăților de capitaluri. Acestecondiții
privesc numărul minim de asociați, care este fixat la doi, valoarea minimă a capitalului inițial, care este de 90.000lei – spre deosebire de
societate cu răspundere limitată, la care capitalul minim este de 200 de lei.Lipsa
elementului inuitu personae explică circulația rapidă a titlurilor de valoare (imposibilă sau mult limitată la societățilede persoane) precum
și posibilitățile transmiterii lor prin decesul posesorului.Așadar,
ceea ce reprezintă liantul societății de persoane – încrederea în aptitudinile partenerilor care conduc societatea -se
transferă în societatea de capital asupra consiliului de administrație. Tocmai de aceea, la societățile peacțiuni/comandită
pe acțiuni (societăți de capitaluri) activitatea organelor de conducere este mult mai minuțiosreglementată și mai contr
olată decât la societățile de capitaluri sau la SRL.Caracteristicile
soci
etăților
de
persoane
–
Horatiu
SasuSocietățile
de persoane exercită comerț sub o firmă personală, asociații răspunzând pentru obligațiile lor, solidar șinemărginit.
Aceste societăți
sunt constituite dintr-un număr mic de persoane, calitățile personale ale asociaților (inclusiv aptitudinile șicompetențele lor, încrederea reciprocă) fiind hotărâtoare nu
numai la momentul constituirii, dar și pe parcursul funcționăriisocietății,
deprecierea lor cu consecința unor neînțelegeri grave între asociați care împiedică funcționarea societățiiputând să constituie
chiar o cauză de dizolvare.Ilustrativă
este, bunăoară, prevederea cuprinsă în art. 87 alin. (1) din Legea societăților, cu privire la societățile în numecolectiv, aspect inadmisibil într-o s
ocietate de capitaluri (pe acțiuni).Cele
trei
forme
de
societate
înt
re
care
trebuie
să
alegem
–
Horatiu
SasuDincolo
de clasificarea legală, o importanță mult mai mare în decizia alegerii formei de societate o are clasificareasocietăților în:
Art.
202.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
152/201
a) societăți de persoane (societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă)b) societăți de capitalur
i (societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni)c)
societatea cu răspundere limitată, care nu este nici societate de persoane nici societate de capital, dar împrumută dincaracteristicile ambelor tipuri.
Dintre
formele societare enumerate mai sus, alegerea se face în general între societatea cu răspundere limitată,societatea pe acțiuni și so
cietatea în nume colectiv.Forma de
organizare este influențată de caracteristicile definitorii ale celor trei tipuri de societate, pe care le vom dezvoltaîn adnotările la acest
articol.(2)
Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociațireprezentând cel puțin trei pătrimi d
in capitalul social.Cum
se
face
alegerea
corectă
a
for
mei
de
societate?
–
Horatiu
SasuCele
arătate în comentariile de la articolele anterioare sunt extrem de importante pentru o alegere corectă a formei desocietate.
Dincolo de alegerea cvasi-automată a SRL-ului ca formă de activitate, în realitate multe alte criterii trebuieavute în vedere când fondăm o societate:
a)
Dacă intenționați să desfășurați o activitate în comun, luând în considerare aptitudinile și calităților profesionale aleasociaților
lor, este recomandabil să optați pentru o societate de persoane sau SRL. Aici se au un vedere cooperarea,străduința,
încrederea și conlucrarea asociaților în vederea obținerii de profit.
Determinant pentru înființarea unei societățide
persoane este încrederea reciprocă între asociați, întemeiată pe cinste și corectitudine. Aceste elemente trebuie săexiste
nu numai la constituirea societății, ci pe tot timpul existenței acesteia. Sancțiunea pierderii încrederii în unul dinasociați este excluderea ace
stuia”. (Curtea Supremă de Justiție, decizia 157/1993);b)
dacă intenționați să desfășurați o activitate în care răspunderea este limitată la capitalul social, optați între societățilede capital și SRL;
c)
dacă aveți în vedere să transmiteți încredere partenerilor de afaceri (creditorilor), optați pentru una din societățile depersoane, în care răspunderea asociați
lor este nelimitată;d) aceeași opțiune,
alături de cea a SRL-ului, apare în cazul în care capitalul inițial este redus; e)
pentru o afacere care trebuie percepută ca stabilă și cu intenție de dezvoltare în viitor, optați pentru o societate decapitaluri;
f)
pentru o afacere care trebuie condusă după reguli stricte, care să dea încredere partenerilor și investitorilor deanvergură, recomandăm să optați încă de la în
ceput pentru o societate de capitaluri. g)
dacă intenționați să desfășurați o activitate flexibilă, neafectată de forme birocratice, orientată spre scop bine stabilit,puteți
să luați în considerare și asocierea în participație, care nu are personalitate juridică, dar este o formă extrem deeficientă de asociere.
Societatea
cu
răspundere
limitată
–
de
pre
ferat?
–
Horatiu
SasuSRL
este preferata multor afaceri mici, deoarece combină elementul „închis” specific societăților de persoane cuposibilitatea
cesionării în condiții mai permisive a părților sociale (dar nu atât de permisive ca în cazul acțiunilor),răspunderea limitată a
asociaților etc.SRL-urile sunt
preferate ori de câte ori elementul de încredere între asociați este important, stabilitatea este importantă șise
încearcă limitarea răspunderii asociaților. Totuși, o societate pe acțiuni poate fi o formă mult mai „profitabilă” subaspectul imaginii pe termen lu
ng decât o societate cu răspundere limitată.(2
1) Hotărârea adunării asociaților, adoptată în condițiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiulregistrului
comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea aTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
153/201
IV-a.(2
2) Oficiul registrului comerțului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea prevăzută la alin.(2
1) Agenției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și amunicipiului București.
(2
3) Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmitereapărților
sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, dupăcaz,
societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerearăspunderii
civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Dispozițiile art. 62 se aplicăîn mod corespunzător.
Este
admisibilă
opoziția
formulată
la
cesionarea
părților
sociale
ale
unei
societăți
comerciale
în
lipsaprejudiciului
?
–
Mădălina
MoceanuPotrivit
art.202 alin.2 ind.3 din Legea nr. 31/1990, creditorii sau persoanele prejudiciate au posibilitatea de a obținerepararea
prejudiciului ce li se creează ca urmare a cesionării părților sociale, prejudiciu ce decurge din operațiunearespectivă și care trebu
ie dovedit în fața instanței de judecată investită cu opoziția formulată (….) . Simpla
existență a unei creanțe împotriva societății intimate la care a avut loc cesiunea părților sociale, indiferent decaracterul ei, nu reprezin
tă „ un prejudiciu” produs ca urmare a cesiunii părților sociale, pentru a se putea invoca incidențaprevederilor legale mai sus evoc
ate.Creditorii
societății ori alte persoane prejudiciate trebuie să facă dovada în mod concret și direct că, drept urmare acesiunii
respective, suferă un prejudiciu ce se impune a fi reparat, arătându-se în concret din ce se compune aceasta șicum anume se produce ca urmare a modif
icării titularilor părților sociale, ceea ce nu se poate reține în speță. Extras
din Decizia nr.558/C/24.09.2012 , Curtea de Apel Oradea, Secția a II – a Civilă, de Contencios Administrativ șiFiscal ,
www.just.ro (2
4) Transmiterea părților sociale va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului de opozițieprevăzut
la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărârii de respingere aacesteia.
(3)
În cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prinactul
constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții socialecătre succesori, conform ultimu
lui bilanț contabil aprobat.(4)
În cazul în care s-ar depăși maximul legal de asociați din cauza numărului succesorilor, aceștia vor fiobligați să desemneze un număr de titular
i ce nu va depăși maximul legal.(5)
Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cazul ipotecii asupra părților sociale, însă numai în ceea ceprivește constituirea aceste
ia.(1)
Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociațial societății.
(2)
Transmiterea are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului.(3)
Actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilorasociați
vor fi depuse la oficiul registrului comerțului, fiind supuse înregistrării în registrul comerțului potrivitdispozițiilor art. 204
alin. (4) . TITLUL IV
Modificarea actului constitutiv
Art.
203.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
154/201
CAPITOLUL IDispoziții generale
(1)
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre a adunării generale ori a Consiliului deadministrație,
respectiv directoratului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1), sau prin hotărârea instanțeijudecătorești, în condiții
le art. 223 alin. (3) și ale art. 226 alin. (2) . (2)
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociați este obligatorie atunci când are ca obiect:a)
majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui imobil;b)
modificarea formei juridice a societății într-o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;c)
majorarea capitalului social prin subscripție publică.(3)
Dispozițiile art. 17 alin. (1) se aplică și în cazul schimbării denumirii ori în cel al continuării societății curăspundere limitată cu asociat un
ic.(4)
După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul vor depune la registrulcomerțul
ui actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fiînregistrate în temeiul încheierii judecătorului-delegat, cu excepția situațiilor stipulate la art. 223
alin. (3) și la art.
226 alin. (2), când înregistrarea va fi efectuată pe baza hotărârii definitive de excludere sau deretragere.
(5)
Oficiul registrului comerțului va înainta din oficiu actul modificator astfel înregistrat și o notificare asupradepunerii
textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», spre a fipublicate în Monitorul Ofic
ial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.(6)
Actul modificator al actului constitutiv al unei societăți în nume colectiv sau în comandită simplă, în formăautentic
ă, se depune la oficiul registrului comerțului, cu respectarea prevederilor alin. (4), și se menționeazăîn acest registru, fără a fi obligatorie pub
licarea lui în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.(7)
În forma actualizată potrivit alin. (4) se pot omite numele sau denumirea și celelalte date de identificare afondatorilor și a primilor membr
i ai organelor societății.(8)
(9)
Omisiunea este permisă numai dacă au trecut cel puțin 5 ani de la data înmatriculării societății și numaidacă actul constitutiv nu prevede a
ltfel.Schimbarea
formei societății, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv alsocietății nu atrag crearea unei persoane
juridice noi.Prevedere
specială
pentru
SRL-D
–
Horatiu
SasuÎn
afara celor menționate în prevederile Legii nr. 31 pe care le adnotăm, în cazul SRL-D OUG nr. 6/2011 pentrustimularea
înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzători debutanți în afaceri, modificată, dispunecerințe
suplimentare privind asociații și administratorii, precum și limitarea obiectelor de activitate, conform art. 3 alin. (1)pct. c)-e) din această Ordonanță de urgență.
Completare
legală
–
Horatiu
SasuLegea
nr. 31/1990 nu reglementează situația colaborării administratorilor (mandatarilor), astfel încât apelăm la legeagenerală
(Codul civil, art. 2022 alin. (2)). Dacă mandatarii s-au obligat să lucreze împreună (ceea ce, în practică se evităde către majoritatea s
ocietăților), se aplică prevederile art. 2022 alin. (3) din Codul civil.(1)
Creditorii particulari ai asociaților dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau curăspundere
limitată pot face opoziție, în condițiile art. 62, împotriva hotărârii adunării asociaților deprelungire
a duratei societății peste termenul fixat inițial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriuArt.
204.
– Art.
205.
– Art.
206.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
155/201
anterior hotărârii.(2)
Când opoziția a fost admisă, asociații trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care hotărâreaa
rămas definitivă, dacă înțeleg să renunțe la prelungire sau să îl excludă din societate pe asociatul debitoral oponentului.
O
problemă
din
practica
societăților,
cu
soluție
în
Codul
civil
–
Horatiu
SasuÎn
actuala formă a legii nu se precizează care va fi cota de participare la beneficii (sau la pierderi) a asociatului însocietatea
în nume colectiv sau a asociatului comanditat care a constituit ca aport munca sa, în lipsa unei evaluări aaportului. În acest c
az se va aplica art. 1894 alin. (3) Noul Cod civil.Așadar devine
evident că, criteriile de împărțire a beneficiilor, periodicitatea repartizării și modul de imputare al pierderilorsunt lăsate de lege
pe seama voinței părților.Posibilitatea
practică
de
prevedere
a
unei
cotei
de
beneficii
dife
rită
de
cota
de
participare
–
Horatiu
SasuContractul de societate cuprinde în
mod obligatoriu prevederi relative la participarea asociaților la împărțirea beneficiilor șila
suportarea pierderilor înregistrate de societate. Se pune întrebarea dacă este posibil ca asociații sau acționarii săprevadă
o participare la beneficii și la pierderi în procent diferit față de cota lor de participare la formarea capitaluluisocial. Spre exemplu, un
asociat cu 50% cotă din capitalul social poate să primească, conform actului constitutiv, 35% dinbeneficiile
viitoare? Răspunsul este pozitiv: legea nu limitează libertatea asociaților de a stabili criterii în acest sens, ciprecizează
doar, ca regulă generală, proporționalitatea acestei participări cu ponderea aportului fiecărui asociat laformarea
capitalului social. Această regulă dă expresie echității, dar fără a fi imperativă. Desigur, înțelegerea asociațilorsau
acționarilor nu trebuie să fie total inechitabilă (spre exemplu asociatul care aduce 90% din capitalul social va primidoar 3% din beneficii), deoa
rece în acest caz se pune problema clauzei leonine și chiar o încercare de eludare a legii.(3)
În acest din urmă caz, drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilanțcontabil aprobat.
CAPITOLUL II
Reducerea sau majorarea capitalului social
Legea
nr.
31/1990
–
lege
specială.
Consecințe
–
Horatiu
SasuLegea
societăților nr. 31/1990 dezvoltă prevederile art. 1188 lit. c)- g) din Codul civil, care reprezintă reglementareagenerală.
A se vedea de asemenea prevederile art. 1881-1887 și 1889 din Codul civil, ca norme generale aplicabilesocietăților cu personalitate
juridică.Datorită
raportului dintre legea specială care derogă de la legea generală, ori de câte ori în Legea nr. 31/1990 se derogăsau
se permite asociaților/acționarilor derogarea de la prevederile mai rigide ale legii generale (Codul civil), vor fiaplicabile prevederile Legii nr. 3
1/1990 și/sau este valabilă voința asociaților în limitele permise de Legea nr. 31/1990.(1)
Capitalul social poate fi redus prin:a)
micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale;O
societate
fără
personalitate
juridică,
de
analizat
pen
tru
o
decizie
corectă
–
Horatiu
SasuLegea
nr. 31/1990 reglementează doar societățile cu personalitate juridică. dincolo de acestea, asocierea înparticipațiune,
reglementată de Codul civil în art. 1.949-1.954, de Codul fiscal sub aspectul drepturilor asociațilorpersoane
fizice și de Codul de procedură fiscală sub aspectul înregistrării (art. 72 alin. (1) lit. a)), este o formă desocietate,
enumerată ca atare de art. 1.888 din Codul civil, dar NU are personalitate juridică. Este o formă de asociereextrem
de flexibilă, prin care nu se creează o entitate cu personalitate juridică, foarte apropiată de asocierea prin SRL,dar
având avantajul că se poate rezilia oricând în condițiile prevăzute de contract. Este o formă mai puțin accesată deArt.
207.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
156/201
antreprenori, dar, prin flexibilitatea ei, este preferată de cei care doresc să facă afaceri eficiente, la un nivel cu mai puținformalism și birocrație.
b)
reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților sociale;c)
dobândirea propriilor acțiuni, urmată de anularea lor.(2)
Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de pierderi, prin:Societățile
de
capitaluri
–
diferențe
de
regi
m
pentru
o
decizie
corectă
–
Horatiu
SasuSocietățile
de capitaluri se întemeiază pe aportul asociaților la formarea capitalului social. Spre deosebire de societățilede
persoane, ele sunt constituite dintr-un număr mare de asociați (este vorba în general de afaceri de anvergură), iarcalitățile
personale ale asociaților nu prezintă interes. Adesea acționarii nici nu se cunosc între ei. Ceea ce îi reuneșteeste interesul față de profitul produ
s de fracțiunea de capital în care au investit (acțiuni).Legea
stabilește, prin dispoziții imperative, condiții generale minimale pentru constituirea societăților de capitaluri. Acestecondiții
privesc numărul minim de asociați, care este fixat la doi, valoarea minimă a capitalului inițial, care este de 90.000lei – spre deosebire de
societate cu răspundere limitată, la care capitalul minim este de 200 de lei.Lipsa
elementului inuitu personae explică circulația rapidă a titlurilor de valoare (imposibilă sau mult limitată la societățilede persoane) precum
și posibilitățile transmiterii lor prin decesul posesorului.Așadar,
ceea ce reprezintă liantul societății de persoane – încrederea în aptitudinile partenerilor care conduc societatea -se
transferă în societatea de capital asupra consiliului de administrație. Tocmai de aceea, la societățile peacțiuni/comandită
pe acțiuni (societăți de capitaluri) activitatea organelor de conducere este mult mai minuțiosreglementată și mai contr
olată decât la societățile de capitaluri sau la SRL.Caracteristicile
soci
etăților
de
persoane
–
Horatiu
SasuSocietățile
de persoane exercită comerț sub o firmă personală, asociații răspunzând pentru obligațiile lor, solidar șinemărginit.
Aceste societăți
sunt constituite dintr-un număr mic de persoane, calitățile personale ale asociaților (inclusiv aptitudinile șicompetențele lor, încrederea reciprocă) fiind hotărâtoare nu
numai la momentul constituirii, dar și pe parcursul funcționăriisocietății,
deprecierea lor cu consecința unor neînțelegeri grave între asociați care împiedică funcționarea societățiiputând să constituie
chiar o cauză de dizolvare.Ilustrativă
este, bunăoară, prevederea cuprinsă în art. 87 alin. (1) din Legea societăților, cu privire la societățile în numecolectiv, aspect inadmisibil într-o s
ocietate de capitaluri (pe acțiuni).Cele
trei
forme
de
societate
înt
re
care
trebuie
să
alegem
–
Horatiu
SasuDincolo
de clasificarea legală, o importanță mult mai mare în decizia alegerii formei de societate o are clasificareasocietăților în:
a) societăți de persoane (soc
ietatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă)b) societăți de capitalur
i (societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni)c)
societatea cu răspundere limitată, care nu este nici societate de persoane nici societate de capital, dar împrumută dincaracteristicile ambelor tipuri.
Dintre
formele societare enumerate mai sus, alegerea se face în general între societatea cu răspundere limitată,societatea pe acțiuni și so
cietatea în nume colectiv.Forma de
organizare este influențată de caracteristicile definitorii ale celor trei tipuri de societate, pe care le vom dezvoltaîn adnotările la acest
articol.a)
scutirea totală sau parțială a asociaților de vărsămintele datorate;Cum
se
face
alegerea
corectă
a
for
mei
de
societate?
–
Horatiu
SasuTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
157/201
Cele arătate în comentariile de la articolele anterioare sunt extrem de importante pentru o alegere corectă a formei desocietate.
Dincolo de alegerea cvasi-automată a SRL-ului ca formă de activitate, în realitate multe alte criterii trebuieavute în vedere când fondăm o societate:
a)
Dacă intenționați să desfășurați o activitate în comun, luând în considerare aptitudinile și calităților profesionale aleasociaților
lor, este recomandabil să optați pentru o societate de persoane sau SRL. Aici se au un vedere cooperarea,străduința,
încrederea și conlucrarea asociaților în vederea obținerii de profit.
Determinant pentru înființarea unei societățide
persoane este încrederea reciprocă între asociați, întemeiată pe cinste și corectitudine. Aceste elemente trebuie săexiste
nu numai la constituirea societății, ci pe tot timpul existenței acesteia. Sancțiunea pierderii încrederii în unul dinasociați este excluderea ace
stuia”. (Curtea Supremă de Justiție, decizia 157/1993);b)
dacă intenționați să desfășurați o activitate în care răspunderea este limitată la capitalul social, optați între societățilede capital și SRL;
c)
dacă aveți în vedere să transmiteți încredere partenerilor de afaceri (creditorilor), optați pentru una din societățile depersoane, în care răspunderea asociați
lor este nelimitată;d) aceeași opțiune,
alături de cea a SRL-ului, apare în cazul în care capitalul inițial este redus; e)
pentru o afacere care trebuie percepută ca stabilă și cu intenție de dezvoltare în viitor, optați pentru o societate decapitaluri;
f)
pentru o afacere care trebuie condusă după reguli stricte, care să dea încredere partenerilor și investitorilor deanvergură, recomandăm să optați încă de la în
ceput pentru o societate de capitaluri. g)
dacă intenționați să desfășurați o activitate flexibilă, neafectată de forme birocratice, orientată spre scop bine stabilit,puteți
să luați în considerare și asocierea în participație, care nu are personalitate juridică, dar este o formă extrem deeficientă de asociere.
Societatea
cu
răspundere
limitată
–
de
pre
ferat?
–
Horatiu
SasuSRL
este preferata multor afaceri mici, deoarece combină elementul „închis” specific societăților de persoane cuposibilitatea
cesionării în condiții mai permisive a părților sociale (dar nu atât de permisive ca în cazul acțiunilor),răspunderea limitată a
asociaților etc.SRL-urile sunt
preferate ori de câte ori elementul de încredere între asociați este important, stabilitatea este importantă șise
încearcă limitarea răspunderii asociaților. Totuși, o societate pe acțiuni poate fi o formă mult mai „profitabilă” subaspectul imaginii pe termen lu
ng decât o societate cu răspundere limitată.b)
restituirea către acționari a unei cote-părți din aporturi, proporțională cu reducerea capitalului social șicalculată egal pentru fiecare acț
iune sau parte socială;c)
alte procedee prevăzute de lege.(1)
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua încare hotărârea a fost publicată în Monitorul Ofi
cial al României, Partea a IV-a.(2)
Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivelepentru care se face reducerea și procedeul ce va f
i utilizat pentru efectuarea ei.(3)
Creditorii societății, ale căror creanțe sunt anterioare publicării hotărârii, vor fi îndreptățiți să obținăgaranții
pentru creanțele care nu au devenit scadente până la data respectivei publicări. Aceștia au dreptulde a face opoziție împotriva acestei hotărâr
i, în conformitate cu art. 62 . (4)
Reducerea capitalului social nu are efect și nu se fac plăți în beneficiul acționarilor până când creditoriinu
vor fi obținut realizarea creanțelor lor ori garanții adecvate sau până la data la care instanța a respinscererea
creditorilor ca inadmisibilă ori, apreciind că societatea a oferit creditorilor garanții adecvate sau că,luându-se
în considerare activul societății, garanțiile nu sunt necesare, a respins cererea creditorilor caneîntemeiată, iar hotărârea judecătorească a rămas defin
itivă.Art.
208.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
158/201
(5) La cererea creditorilor societății, ale căror creanțe sunt anterioare publicării hotărârii, instanța poateobliga
societatea la acordarea de garanții adecvate dacă, în mod rezonabil, se poate aprecia că reducereacapitalului
social afectează șansele de acoperire a creanțelor, iar societatea nu a acordat garanțiicreditorilor, potrivit preveder
ilor alin. (3).Când
societatea a emis obligațiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prinrestituiri
făcute acționarilor din sumele rambursate în contul acțiunilor, decât în proporție cu valoareaobligațiunilor rambursate.
(1)
Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valoriinominale a acțiunilor ex
istente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură.(2)
De asemenea, acțiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale,precum
și a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibileasupra societății cu acțiun
i ale acesteia.(3)
Diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalulsocial.
(4)
Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor poate fi hotărâtă numai cu votultuturor
acționarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sauprimelor de emisiune.
(1)
Societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectareadispozițiilor prevă
zute pentru constituirea societății.(2)
În caz de subscripție publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile autentice a 2 dintre membriiconsiliului
de administrație, respectiv dintre membrii directoratului, va fi depus la registrul comerțului pentruîndeplinirea formalități
lor prevăzute la art. 18 și va cuprinde: a)
data și numărul înmatriculării societății în registrul comerțului;b)
denumirea și sediul societății;c)
capitalul social subscris și vărsat;d)
numele și prenumele administratorilor, respectiv ale membrilor directoratului și consiliului desupraveghere, cenzorilor sau, după caz, auditoru
lui financiar, și domiciliul lor;e)
ultima situație financiară aprobată, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari;f)
dividendele plătite în ultimii 5 ani sau de la constituire, dacă, de la această dată, au trecut mai puțin de 5ani;
g)
obligațiunile emise de societate;h)
hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acțiuni, valoarea totală a acestora, numărul șivaloarea
lor nominală, felul lor, relații privitoare la aporturi, altele decât în numerar, și avantajele acordateacestora, precum și data de la care se vor plăt
i dividendele.Prevedere
specială
pentru
SRL-D
–
Horatiu
SasuÎn
afara celor menționate în prevederile Legii nr. 31 pe care le adnotăm, în cazul SRL-D OUG nr. 6/2011 pentrustimularea
înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzători debutanți în afaceri, modificată, dispunecerințe
suplimentare privind asociații și administratorii, precum și limitarea obiectelor de activitate, conform art. 3 alin. (1)pct. c)-e) din această Ordonanță de urgență.
Completare
legală
–
Horatiu
SasuLegea
nr. 31/1990 nu reglementează situația colaborării administratorilor (mandatarilor), astfel încât apelăm la legeagenerală
(Codul civil, art. 2022 alin. (2)). Dacă mandatarii s-au obligat să lucreze împreună (ceea ce, în practică se evităde către majoritatea s
ocietăților), se aplică prevederile art. 2022 alin. (3) din Codul civil.(3)
Acceptantul va putea invoca nulitatea prospectului de emisiune ce nu cuprinde toate mențiunile arătate,Art.
209.
– Art.
210.
– Art.
211.
Abrogat(ă) Art.
212.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
159/201
dacă nu a exercitat în nici un mod drepturile și obligațiile sale de acționar.O
problemă
din
practica
societăților,
cu
soluție
în
Codul
civil
–
Horatiu
SasuÎn
actuala formă a legii nu se precizează care va fi cota de participare la beneficii (sau la pierderi) a asociatului însocietatea
în nume colectiv sau a asociatului comanditat care a constituit ca aport munca sa, în lipsa unei evaluări aaportului. În acest c
az se va aplica art. 1894 alin. (3) Noul Cod civil.Așadar devine
evident că, criteriile de împărțire a beneficiilor, periodicitatea repartizării și modul de imputare al pierderilorsunt lăsate de lege
pe seama voinței părților.Posibilitatea
practică
de
prevedere
a
unei
cotei
de
beneficii
dife
rită
de
cota
de
participare
–
Horatiu
SasuContractul de societate cuprinde în
mod obligatoriu prevederi relative la participarea asociaților la împărțirea beneficiilor șila
suportarea pierderilor înregistrate de societate. Se pune întrebarea dacă este posibil ca asociații sau acționarii săprevadă
o participare la beneficii și la pierderi în procent diferit față de cota lor de participare la formarea capitaluluisocial. Spre exemplu, un
asociat cu 50% cotă din capitalul social poate să primească, conform actului constitutiv, 35% dinbeneficiile
viitoare? Răspunsul este pozitiv: legea nu limitează libertatea asociaților de a stabili criterii în acest sens, ciprecizează
doar, ca regulă generală, proporționalitatea acestei participări cu ponderea aportului fiecărui asociat laformarea
capitalului social. Această regulă dă expresie echității, dar fără a fi imperativă. Desigur, înțelegerea asociațilorsau
acționarilor nu trebuie să fie total inechitabilă (spre exemplu asociatul care aduce 90% din capitalul social va primidoar 3% din beneficii), deoa
rece în acest caz se pune problema clauzei leonine și chiar o încercare de eludare a legii.Majorarea
capitalului social al unei societăți prin ofertă publică de valori mobiliare și/sau prin acordareaposibilității
acționarilor de a-și tranzacționa drepturile de preferință pe piața de capital este supusăprevederilor legislației specifice pie
ței de capital.În
caz de majorare a capitalului social prin ofertă publică, administratorii, respectiv membriidirectoratului,
sunt solidar răspunzători pentru exactitatea celor arătate în prospectul de emisiune, înpublicațiile
făcute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comerțului, în conformitate cuprevederile legislației privind piaț
a de capital.Opțiunea
certificatului
constatator
–
Horatiu
SasuAdministratorii vor elibera, la
cerere, un certificat constatator al drepturilor asupra părților sociale, cu mențiunea că acestaNU
poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate. Cu alte cuvinte, certificatul de părți sociale constatăcalitatea
de asociat, fără a fi o formulă „ad validitatem” pentru deținerea părților sociale. Eliberarea acestui certificat seface la cererea asociatulu
i, așadar este un aspect opțional în raporturile dintre societate și asociat.Evitarea
unei
confuzii
din
practică
–
Horatiu
SasuCa
o caracteristică proprie, societățile cu răspundere limitată nu au abilitare legală de a emite titluri de valoare. Titlurilesocietare
(care sunt certificatele de părți de interese în cadrul societăților de persoane și certificatele de părți sociale, încadrul
societăților cu răspundere limitată) emise de aceste societăți nu întrunesc trăsăturile specifice ale titlurilor devaloare
(Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societățile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, București, 1999,pag. 54).
Este
foarte adevărat că părțile sociale pot fi însă transmise între asociați sau către terți (în condițiile legii, care sunt mairestrictive
la SRL decât la SA). Faptul că părțile sociale nu reprezintă titluri negociabile nu înseamnă că transmitereaacestor
titluri nu poate fi făcută la altă valoare (mai mică sau mai mare) decât cea nominală; diferența nu este rezultatulunei negocieri de titluri, d
eoarece caracterul negociabil al titlurilor presupune cotarea lor la bursă, după reguli speciale.(1)
Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală care a hotărâtArt.
213.
– Art.
214.
– Art.
215.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
160/201
aceasta va propune judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experți pentru evaluarea acestoraporturi, în condițiile
art. 38 și 39.Cesiunea
părților
sociale:
regula
și
excepția
–
Horatiu
SasuS-a
arătat că în caz de cesiune a părților sociale între asociați nu este necesar un consimțământ prealabil al celorlalțiasociați, deoarece
contractul este încheiat între persoane care sunt asociați în aceeași societate și deci, caracterul intuitupersonae
al societății nu este lezat (Romul Petru Vonica, Dreptul societăților comerciale, Editura Lumina Lex, București,2000, pag. 248). În ce ne privește, considerăm
că este necesar acordul celorlalți asociați în situații precum:a) în actul constitutiv s-a
menționat expres aceastab)
în actul constitutiv s-a prevăzut că niciunul din asociați nu poate să dețină majoritatea părților sociale, iar prin cesiunes-ar întâmpla acest lucru etc.
(1
1) În cazul în care majorarea capitalului social este efectuată pentru realizarea unei fuziuni sau divizări șipentru
efectuarea, dacă este cazul, a plăților în numerar către acționarii/asociații societății absorbite saudivizate,
nu este necesară întocmirea raportului prevăzut la alin. (1), dacă proiectul de fuziune sau divizarea fost supus examinării unui expert
independent potrivit dispozițiilor art. 2433 alin. (1) – (4).Dispoziții
generale
și
dispoziții
speciale
–
Horatiu
SasuAceastă
limitare a participanților la constituirea entității juridice provine din faptul că societatea cu răspundere limitatăeste
un hibrid între societățile de capitaluri, unde este permis un număr mare de asociați, și cele de persoane, undeprimează
încrederea între asociați. În mod special, în cazul SRL-D OUG nr. 6/2011 impune la art. 7 o condiție specificăpentru acest tip de societate.
(2)
Aporturi în creanțe nu sunt admise.Asociat
unic
–
posibil
numai
în
cazul
SRL-ului
și
–
în
mod
excep
țional
și
temporar
–
la
SA
–
Horatiu
SasuSituația
menționată la art. 13 este posibilă, în mod legal, numai în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic,fără
a se putea adapta altor tipuri de societăți. În acest sens Curtea Supremă de Justiție a decis într-o speță că
Legea31/1990
nu a prevăzut posibilitatea constituirii societăților comerciale în nume colectiv cu unic asociat, admisă numai încazul
societății cu răspundere limitată. În consecință, în speță nu s-a încheiat un contract de societate în condițiile legii șinici
nu se putea încheia, atâta timp cât petiționara era unic asociat al societății în nume colectiv, astfel că actul denumit
contract
de societate”, semnat de aceasta, nu întrunește caracterele contractului, ca act juridic” (Curtea Supremă deJustiție, secția comer
cială, decizia nr. 170/1993, în Dreptul nr. 8/1993, pag. 93). În mod
cu totul excepțional, din interpretarea art. 10 alin. (3) reiese că societății pe acțiuni îi este permis să aibă un singuracționar timp de maxim 9 lu
ni.(3)
După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală extraordinară convocată din nou, având învedere concluziile experț
ilor, poate hotărî majorarea capitalului social.(4)
Hotărârea adunării generale trebuie să cuprindă descrierea aporturilor în natură, numele persoanelor cele efectuează și numărul acțiun
ilor ce se vor emite în schimb.(1)
Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primulrând acționarilor existenți, proporț
ional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.(2)
Exercitarea dreptului de preferință se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunareagenerală
sau de consiliul de administrație, respectiv directorat, în condițiile art. 2201 alin. (4), dacă actulconstitutiv
nu prevede alt termen. În toate situațiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor depreferință
nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a decizieiconsiliului
de administrație/directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. După expirareaacestui termen, acțiunile vor putea f
i oferite spre subscriere publicului.Art.
216.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
161/201
Avantajele
SRL
cu
asociat
unic
–
Horatiu
SasuSpre
deosebire de persoana fizică autorizată sau de întreprinderea individuală, reglementate prin O.U.G. nr. 44/2008,SRL
cu asociat unic are personalitate juridică distinctă de cea a fondatorului și, în consecință, răspunderea patrimonialăeste
redusă la capitalul social al societății, în vreme ce deținătorul PFA/ÎI răspunde cu întreaga sa avere în caz de deciziigreșite în afaceri.
(3)
Orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea prezentului articol este anulabilă.Respectarea
legii
prin
eludarea
acesteia
–
Horatiu
SasuDupă
cum se observă, societatea cu răspundere limitată cu asociat unic are un caracter de excepție. Același asociat nupoate
constitui mai multe SRL-uri cu asociat unic. Pe de altă parte, dispoziția legală este foarte ușor ocolită în practicăprin
construcții echivalente, astfel: societatea „A” SRL are asociat unic. Acesta, împreună cu societatea „A” SRL, devinacționari
la societatea „B” SRL, care devine acționar unic la societatea „C” SRL etc. O altă variantă întâlnită în practicăeste următoarea:
societatea „A” SRL are asociat unic. Societatea „A” și cu persoana fizică B fondează o societate în careB are 1% din părțile sociale. Prin astfel de construcții juridice „în cascadă” se respectă,
formal, litera legii, dar se eludeazăspiritul legii.
Acționarii
au un drept de preferință și atunci când societatea emite obligațiuni convertibile înacțiuni. Dispozițiile
art. 216 se aplică în mod corespunzător. (1)
Dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin hotărârea adunăriigenerale extraordinare a acționarilor.
Conformitate
perfectă
cu
legea
socie
tăților,
dar
posibile
probleme
fiscale
–
Horatiu
SasuDeși voința
societății rezultă din voința asociatului/asociaților, discutăm de două voințe distincte, iar asociatul/acționarul șisocietatea
au patrimonii distincte. Cu alte cuvinte, chiar și în cazul SRL-ului cu asociat unic, societatea are personalitatejuridică
și voință distincte, capacitate de exercițiu distinctă. Totuși, sub aspect fiscal este bine să se aibă în vedereposibilele
probleme ridicate de tranzacțiile între persoanele afiliate (a se vedea definițiile de la art. 7 alin. (1) pct. 21,prevederile art. 11 alin.
(1) și (2) și 19 alin. (5) din Codul fiscal). Din
punct de vede fiscal nu se neagă separarea voințelor asociatului și societății, ci se privește cu suspiciunesubordonarea voinței societăț
ii celei a asociatului unic, fapt care poate genera tranzacții nerecunoscute de Fisc.(2)
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va pune la dispoziție adunării generale extraordinare aacționarilor
un raport scris, prin care se precizează motivele limitării sau ridicării dreptului de preferință.Acest raport va explica, de asemenea, modu
l de determinare a valorii de emisiune a acțiunilor.(3)
Hotărârea va fi luată în prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cumajoritatea voturilor acționar
ilor prezenți.Soluția
unei
dileme
întâlnite
în
practica
fondării
societă
ții
–
Horatiu
SasuCu
referire la conținutul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, se pune problema dacă cerința acestei dispoziții legale,relativă
la obligativitatea aporturilor în numerar trebuie interpretată în sensul că vizează aportul subscris de fiecare dintrefondatori
sau vizează capitalul social în ansamblul său. În literatura juridică s-a exprimat opinia că legiuitorul a dorit săinstituie
în sarcina fiecărui asociat obligația ca măcar o parte din aportul subscris să fie în numerar și, prin consecință,regula
menționată pretinde ca indiferent dacă unul sau unii dintre asociați au subscris aporturi în natură toți asociațiitrebuie
să subscrie și aporturi în numerar. Față de faptul că în lege nu se menționează expres acest aspect, considerămcă,
dimpotrivă, este perfect legal ca unul din asociați/acționari să constituie aport în numerar, altul în utilaje, altul într-unbrevet de invenție, iar
altul în titluri de valoare, în condițiile legii.Explicație
–
Horatiu
SasuArt.
2161.
-Art.
217.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
162/201
Prevederea are caracter practic, câtă vreme sumele de bani sunt necesare demarării oricărei activități comerciale.Capitalul
social poate fi integral în numerar și parțial în numerar și în bunuri în natură, dar este obligatoriu să existe aportîn
numerar. Aportul în numerar poate să fie în monedă națională (lei), într-o altă monedă (valută diversă), fie mixt, soluțiadepinzând de hotărârea asociațilo
r români sau străini.(4)
Hotărârea va fi depusă la oficiul registrului comerțului de către consiliul de administrație, respectiv decătre
directorat, spre menționare în registrul comerțului și publicare în Monitorul Oficial al României, Parteaa IV-a.
Precizări
privind
regimul
aporturilor
în
natură
la
capitalul
societății,
rezultate
din
corelarea
prevederilor
legale
– Horatiu
Sasu
Legea
31/1990 trebuie interpretată în sensul că aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate, fără a semai
stabili o limită maximă a ponderii acestora în cadrul capitalului social, așa cum era în trecut. Pe de altă parte, dincoroborarea
art. 7 lit. d), cu art. 8 lit. d) și e) și art. 16 rezultă că, în cazul constituirii simultane, aportul în natură poate fisubscris și acoperit ulterior. Nimic nu se
opune la aceasta.(1)
Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efectenumai în măsura în care este adusă la îndeplin
ire în termen de un an de la data adoptării.(2)
Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat în cuantumulsubscrierilor primite doar da
că condițiile de emisiune prevăd această posibilitate.(1)
Acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, înproporție
de cel puțin 30% din valoarea lor nominală și, integral, în termen de cel mult 3 ani de la datapublicării în Monitorul Of
icial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale.(2)
În același termen vor trebui plătite acțiunile emise în schimbul aporturilor în natură.(3)
Când s-a prevăzut o primă de emisiune, aceasta trebuie integral plătită la data subscrierii.(4)
Dispozițiile art. 98 alin. (3) și ale art. 100 rămân aplicabile. (1)
Prin actul constitutiv, consiliul de administrație, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca,într-o
anumită perioadă, ce nu poate depăși 5 ani de la data înmatriculării societății, sămajoreze
capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), prin emitereade noi acțiuni în schimbul aportur
ilor.(2)
O astfel de autorizare poate fi acordată și de adunarea generală a acționarilor, printr-o modificare aactului
constitutiv, pentru o anumită perioadă, ce nu poate depăși 5 ani de la data înregistrării modificării.Actul constitutiv poate ma
jora cerințele de cvorum pentru o astfel de modificare.(3)
Valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăși jumătate din capitalul social subscris, existentîn momentul autorizării.
(4)
Prin autorizarea acordată conform alin. (1)-(3), consiliului de administrație, respectiv directoratului, îipoate
fi conferită și competența de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilorexistenți.
Această autorizare se acordă consiliului de administrație, respectiv directoratului, de cătreadunarea
generală, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute la art. 217 alin. (3) . Decizia consiliului deadministrație,
respectiv a directoratului, cu privire la restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință sedepune
la oficiul registrului comerțului, spre menționare în registrul comerțului și publicare în MonitorulOficial al Românie
i, Partea a IV-a.Societatea
cu răspundere limitată își poate majora capitalul social, în modalitățile și din surseleprevăzute de
art. 210 . TITLUL V
Art.
218.Abrogat(ă) Art.
219.
– Art.
220.
– Art.
220
1.
-Art.
221.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
163/201
Excluderea și retragerea asociaților(1)
Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspunderelimitată:
a)
asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;b)
asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;c)
asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilorart. 80
și 82;Opțiunea
certificatului
constatator
–
Horatiu
SasuAdministratorii vor elibera, la
cerere, un certificat constatator al drepturilor asupra părților sociale, cu mențiunea că acestaNU
poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate. Cu alte cuvinte, certificatul de părți sociale constatăcalitatea
de asociat, fără a fi o formulă „ad validitatem” pentru deținerea părților sociale. Eliberarea acestui certificat seface la cererea asociatulu
i, așadar este un aspect opțional în raporturile dintre societate și asociat.Evitarea
unei
confuzii
din
practică
–
Horatiu
SasuCa
o caracteristică proprie, societățile cu răspundere limitată nu au abilitare legală de a emite titluri de valoare. Titlurilesocietare
(care sunt certificatele de părți de interese în cadrul societăților de persoane și certificatele de părți sociale, încadrul
societăților cu răspundere limitată) emise de aceste societăți nu întrunesc trăsăturile specifice ale titlurilor devaloare
(Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societățile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, București, 1999,pag. 54).
Este
foarte adevărat că părțile sociale pot fi însă transmise între asociați sau către terți (în condițiile legii, care sunt mairestrictive
la SRL decât la SA). Faptul că părțile sociale nu reprezintă titluri negociabile nu înseamnă că transmitereaacestor
titluri nu poate fi făcută la altă valoare (mai mică sau mai mare) decât cea nominală; diferența nu este rezultatulunei negocieri de titluri, d
eoarece caracterul negociabil al titlurilor presupune cotarea lor la bursă, după reguli speciale.d)
asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială saude capitalul social în fo
losul lui sau al altora.Cesiunea
părților
sociale:
regula
și
excepția
–
Horatiu
SasuS-a
arătat că în caz de cesiune a părților sociale între asociați nu este necesar un consimțământ prealabil al celorlalțiasociați, deoarece
contractul este încheiat între persoane care sunt asociați în aceeași societate și deci, caracterul intuitupersonae
al societății nu este lezat (Romul Petru Vonica, Dreptul societăților comerciale, Editura Lumina Lex, București,2000, pag. 248). În ce ne privește, considerăm
că este necesar acordul celorlalți asociați în situații precum:a) în actul constitutiv s-a
menționat expres aceastab)
în actul constitutiv s-a prevăzut că niciunul din asociați nu poate să dețină majoritatea părților sociale, iar prin cesiunes-ar întâmpla acest lucru etc.
(2)
Dispozițiile acestui articol se aplică și comanditaților în societatea în comandită pe acțiuni.Dispoziții
generale
și
dispoziții
speciale
–
Horatiu
SasuAceastă
limitare a participanților la constituirea entității juridice provine din faptul că societatea cu răspundere limitatăeste
un hibrid între societățile de capitaluri, unde este permis un număr mare de asociați, și cele de persoane, undeprimează
încrederea între asociați. În mod special, în cazul SRL-D OUG nr. 6/2011 impune la art. 7 o condiție specificăpentru acest tip de societate.
Asociat
unic
–
posibil
numai
în
cazul
SRL-ului
și
–
în
mod
excep
țional
și
temporar
–
la
SA
–
Horatiu
SasuArt.
222.
– Art.
223.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
164/201
Situația menționată la art. 13 este posibilă, în mod legal, numai în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic,fără
a se putea adapta altor tipuri de societăți. În acest sens Curtea Supremă de Justiție a decis într-o speță că
Legea31/1990
nu a prevăzut posibilitatea constituirii societăților comerciale în nume colectiv cu unic asociat, admisă numai încazul
societății cu răspundere limitată. În consecință, în speță nu s-a încheiat un contract de societate în condițiile legii șinici
nu se putea încheia, atâta timp cât petiționara era unic asociat al societății în nume colectiv, astfel că actul denumit
contract
de societate”, semnat de aceasta, nu întrunește caracterele contractului, ca act juridic” (Curtea Supremă deJustiție, secția comer
cială, decizia nr. 170/1993, în Dreptul nr. 8/1993, pag. 93). În mod
cu totul excepțional, din interpretarea art. 10 alin. (3) reiese că societății pe acțiuni îi este permis să aibă un singuracționar timp de maxim 9 lu
ni.(1)
Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a oricărui asociat.(2)
Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea și asociatul pârât.(3)
Ca urmare a excluderii, instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire lastructura participării la c
apitalul social a celorlalți asociați.(3
1) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului.(4)
Hotărârea definitivă de excludere se depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerțului pentrua
fi înscrisă în registru, iar dispozitivul hotărârii se publică, la cererea societății, în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a.
Avantajele
SRL
cu
asociat
unic
–
Horatiu
SasuSpre
deosebire de persoana fizică autorizată sau de întreprinderea individuală, reglementate prin O.U.G. nr. 44/2008,SRL
cu asociat unic are personalitate juridică distinctă de cea a fondatorului și, în consecință, răspunderea patrimonialăeste
redusă la capitalul social al societății, în vreme ce deținătorul PFA/ÎI răspunde cu întreaga sa avere în caz de deciziigreșite în afaceri.
(1)
Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu vaputea cere lichidarea lor până ce acestea nu
sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv.Respectarea
legii
prin
eludarea
acesteia
–
Horatiu
SasuDupă
cum se observă, societatea cu răspundere limitată cu asociat unic are un caracter de excepție. Același asociat nupoate
constitui mai multe SRL-uri cu asociat unic. Pe de altă parte, dispoziția legală este foarte ușor ocolită în practicăprin
construcții echivalente, astfel: societatea „A” SRL are asociat unic. Acesta, împreună cu societatea „A” SRL, devinacționari
la societatea „B” SRL, care devine acționar unic la societatea „C” SRL etc. O altă variantă întâlnită în practicăeste următoarea:
societatea „A” SRL are asociat unic. Societatea „A” și cu persoana fizică B fondează o societate în careB are 1% din părțile sociale. Prin astfel de construcții juridice „în cascadă” se respectă,
formal, litera legii, dar se eludeazăspiritul legii.
(2)
Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de banicare să reprezinte valoarea acesteia.
(1)
Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate, până înziua rămânerii definiti
ve a hotărârii de excludere.(2)
Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporteconsecințele și nu-și
va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operațiuni.Conformitate
perfectă
cu
legea
socie
tăților,
dar
posibile
probleme
fiscale
–
Horatiu
SasuDeși voința
societății rezultă din voința asociatului/asociaților, discutăm de două voințe distincte, iar asociatul/acționarul șisocietatea
au patrimonii distincte. Cu alte cuvinte, chiar și în cazul SRL-ului cu asociat unic, societatea are personalitateArt.
224.
– Art.
225.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
165/201
juridică și voință distincte, capacitate de exercițiu distinctă. Totuși, sub aspect fiscal este bine să se aibă în vedereposibilele
probleme ridicate de tranzacțiile între persoanele afiliate (a se vedea definițiile de la art. 7 alin. (1) pct. 21,prevederile art. 11 alin.
(1) și (2) și 19 alin. (5) din Codul fiscal). Din
punct de vede fiscal nu se neagă separarea voințelor asociatului și societății, ci se privește cu suspiciunesubordonarea voinței societăț
ii celei a asociatului unic, fapt care poate genera tranzacții nerecunoscute de Fisc.(1)
Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea curăspundere limitată se poate retrage din soc
ietate:Soluția
unei
dileme
întâlnite
în
practica
fondării
societă
ții
–
Horatiu
SasuCu
referire la conținutul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, se pune problema dacă cerința acestei dispoziții legale,relativă
la obligativitatea aporturilor în numerar trebuie interpretată în sensul că vizează aportul subscris de fiecare dintrefondatori
sau vizează capitalul social în ansamblul său. În literatura juridică s-a exprimat opinia că legiuitorul a dorit săinstituie
în sarcina fiecărui asociat obligația ca măcar o parte din aportul subscris să fie în numerar și, prin consecință,regula
menționată pretinde ca indiferent dacă unul sau unii dintre asociați au subscris aporturi în natură toți asociațiitrebuie
să subscrie și aporturi în numerar. Față de faptul că în lege nu se menționează expres acest aspect, considerămcă,
dimpotrivă, este perfect legal ca unul din asociați/acționari să constituie aport în numerar, altul în utilaje, altul într-unbrevet de invenție, iar
altul în titluri de valoare, în condițiile legii.Explicație
–
Horatiu
SasuPrevederea
are caracter practic, câtă vreme sumele de bani sunt necesare demarării oricărei activități comerciale.Capitalul
social poate fi integral în numerar și parțial în numerar și în bunuri în natură, dar este obligatoriu să existe aportîn
numerar. Aportul în numerar poate să fie în monedă națională (lei), într-o altă monedă (valută diversă), fie mixt, soluțiadepinzând de hotărârea asociațilo
r români sau străini.a)
în cazurile prevăzute în actul constitutiv;Precizări
privind
regimul
aporturilor
în
natură
la
capitalul
societății,
rezultate
din
corelarea
prevederilor
legale
– Horatiu
Sasu
Legea
31/1990 trebuie interpretată în sensul că aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate, fără a semai
stabili o limită maximă a ponderii acestora în cadrul capitalului social, așa cum era în trecut. Pe de altă parte, dincoroborarea
art. 7 lit. d), cu art. 8 lit. d) și e) și art. 16 rezultă că, în cazul constituirii simultane, aportul în natură poate fisubscris și acoperit ulterior. Nimic nu se
opune la aceasta.a
1) în cazurile prevăzute la art. 134 ; b)
cu acordul tuturor celorlalți asociați;c)
în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poateretrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tr
ibunalului, supusă numai apelului.Motive
temeinice
ce
pot
justifica
retrage
rea
asociatului
dintr-o
societate
–
Mădălina
MoceanuDeterminarea
conținutului sintagmei „ motive temeinice” se realizează atât din perspectiva interesului asociatului cât șiprin raportare la interes
ul social, echilibrul între acestea fiind însă esențial .(…)
Motivele temeinice nu au fost evaluate de către prima instanță doar prin raportare la documentele medicaleprezentate
de către reclamanți (documente medicale ce au relevat faptul că starea sănătății reclamanților este afectatăde boli care presupun
evitarea stresului ), ci și în relație cu raporturile existente între asociați .Existența
neînțelegerilor dintre asociați este un motiv temeinic atât pentru retragere, cât și pentru excludere, iar acestea,suprapuse peste situ
ația personală a reclamanților au justificat admiterea acțiunii de către prima instanțăToate
demersurile apelanților în etapa de încercare de soluționare amiabilă a conflictului ivit , poziția procesuală aacestora
în fața primei instanțe și exercitarea apelului confirmă că între asociați există neînțelegeri suficient de graveArt.
226.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
166/201
pentru a se impune modificarea structurii persoanei juridice , prin autorizarea retragerii reclamanților , nefiind nici îninteresul societății desfășurar
ea activității sub aceste auspicii .Extras
Decizia nr. 46/19.01.2015, Curtea de Apel Cluj , Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,www.curteadeapelcluj.ro
"Motive
temeinice"
pentru
retragerea
unui
asociat
dintr-o
societate
comercială
–
Mădălina
Moceanu„Motivele
temeinice” impuse de Legea nr. 31/1990 pentru retragerea unui asociat din societate sunt lăsate la apreciereajudecătorului,
care are libertatea de a decide, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei spețe, dacă acesteajustifică sau nu retrager
ea asociatului din societate.Motivele
invocate în susținerea cererii de retragere trebuie analizate prin raportare la situația societății și la relațiile cuceilalți
asociați, situația financiar-contabilă a societății nefiind o condiție distinctă pentru retragerea din societate, ci ocircumstanță
de fapt care poate contribui sau, dimpotrivă, înlătura caracterul temeinic al motivelor pentru care asociatulurmărește retragerea din societate.
Neînțelegerile
grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății, nu pot fi considerate motive temeinice pentruretragerea
unui asociat, în măsura în care petentul se dovedește a fi culpabil pentru respectivele grave disfuncționalități,căci astfel s-ar oferi a
sociatului un temei de a profita de propria turpitudine.Extras din Decizia civila
1849/11.11.2015, Curtea de apel București-Se cția a V-a civilă(1
1) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 dezile
de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaților în Monitorul Oficial al României, Partea aIV-a. Dispozițiile art. 134
alin. (2 1) se aplică în mod corespunzător.(2)
În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cuprivire la structura p
articipării la capitalul social a celorlalți asociați.(3)
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților oride
un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal. Costurile de evaluare vor fisuportate de societate.
TITLUL VI
Dizolvarea, fuziunea și divizarea societăților
CAPITOLUL I
Dizolvarea societăților
(1)
Societatea se dizolvă prin:a)
trecerea timpului stabilit pentru durata societății;b)
imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia;c)
declararea nulității societății;d)
hotărârea adunării generale;e)
hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile gravedintre asociați, care împiedi
că funcționarea societății;f)
falimentul societății;g)
alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.(2)
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), asociații trebuie să fie consultați de către consiliul de administrație,Art.
227.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
167/201
respectiv de directorat, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea duratei societății, cu privire la eventualaprelungire
a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociați, tribunalul poate dispune, prin încheiere,efectuarea consultării conform art. 119
alin. (3) . (3)
Dacă procedura prevăzută la alin. (2) nu este îndeplinită, la expirarea duratei menționate în actulconstitutiv
orice persoană interesată sau Oficiul Național al Registrului Comerțului poate sesiza judecătorul-delegat pentru constatarea dizolvări
i societății.(4)
Lichidarea și radierea societății se efectuează potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (6) – (10).Societatea pe acțiuni se di
zolvă:a)
în cazul și în condițiile prevăzute la art. 153 24 ;b)
în cazul și în condițiile prevăzute la art. 10 alin. (3) . (2)
Prevederile alin. (1) lit. a) se aplică în mod corespunzător și societății cu răspundere limitată.(1)
Societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită acestor cauze,numărul asociaților s-a redus
la unul singur.(2)
Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii sau cândasociatul
rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cuasociat unic.
(3)
Dispozițiile alineatelor precedente se aplică și societăților în comandită simplă sau în comandită peacțiuni, dacă acele cauze pri
vesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.(1)
În societățile în nume colectiv, dacă un asociat decedează și dacă nu există convențiecontrară,
societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moștenitorilor, după ultimul bilanț contabilaprobat,
în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociații rămași nu preferă săcontinue societatea cu moștenitori
i care consimt la aceasta.(2)
Prevederile alin. (1) se aplică și societăților în comandită simplă, în caz de deces al unuia dintre asociațiicomanditați, în afară de cazul când moștenitor
ii săi nu preferă să rămână în societate în această calitate.(3)
Moștenitorii rămân răspunzători, potrivit art. 224 , până la publicarea schimbări lor intervenite.(1)
În caz de dizolvare a societății prin hotărâre a asociaților, aceștia vor putea reveni, cumajoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nici
o repartiție din activ.
(2)
Noua hotărâre se menționează în registrul comerțului, după care oficiul registrului comerțului o va trimiteMonitorului Oficial a
l României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.(3)
Creditorii și orice parte interesată pot face opoziție la tribunal împotriva hotărârii, în condițiile art. 62 . (1)
Dizolvarea societăților trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în MonitorulOficial al Românie
i, Partea a IV-a, în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. a) . (2)
Înscrierea și publicarea se vor face conform art. 204, când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri aadunării
generale, și în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă,când dizolvarea a fost pronunțată de justiț
ie.(3)
În cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. f), dizolvarea se pronunță de tribunalul învestit cu procedurafalimentului.
(1)
Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fărălichidare, în cazul fuz
iunii ori divizării totale a societății sau în alte cazuri prevăzute de lege.(2)
Din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noioperațiuni. În caz contrar, aceștia sunt persona
l și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse.(3)
Interdicția prevăzută la alin. (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societății ori dela data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea genera
lă sau declarată prin sentință judecătorească.Art.
228.
– Art.
229.
– Art.
230.
– Art.
231.
– Art.
232.
– Art.
233.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
168/201
(4) Societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.Diferențiere
necesară
l
a
înregistrarea
firmei
–
Horatiu
SasuPotrivit
art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau denumirea care deosebește un comerciant dealtul de același gen.
Spre
exemplu: firma este „Imo Prestserv”, iar emblema poate fi orice semn distinctiv (o casă, dacă societatea are caobiect prestarea de
servicii de intermediere imobiliară).După
cum vedem din art. 30 alin. (1) coroborat cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, emblema nu se confundă cufirma.
Ele sunt noțiuni distincte, Emblema este complementară firmei întregind identificarea sa. Firma are însă rolpreponderent
în identificarea comerciantului persoană fizică sau juridică, pe când emblema are rolul precumpănitor de aidentifica întreprinderea de a f
i un element de atragere și menținere a clientelei într-o anumită întreprindere. Este
motivul pentru care la înmatricularea societății este nevoie de prezentarea firmei („Imo Prestserv”, în exemplulnostru).
În ce privește emblema, aceasta nu este obligatoriu a fi înregistrată de la început; dacă este concepută peparcursul
vieții societății, de asemenea nu este obligatoriu a fi înregistrată. Singurul caz în care emblema trebuieînregistrată
la registrul Comerțului apare când se dorește dreptul de folosință exclusivă asupra acesteia (art. 30 alin. (2)din Legea nr. 26/1990).
Dizolvarea societății înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa
are efect față de terți numai dupătrecerea unui termen de 30 de zile de la publ
icarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.În societățile în nume colectiv, în comandit
ă simplă și în cele cu răspundere limitată, asociații pothotărî,
o dată cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, șimodul de lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire la repartiza
rea și lichidarea patrimoniuluisocietății și când as
igură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.(2)
Prin votul unanim al asociaților se poate hotărî și asupra modului în care activele rămase după platacreditorilor
vor fi împărțite între asociați. În lipsa acordului unanim privind împărțirea bunurilor, va fi urmatăprocedura lichidării prevă
zută de prezenta lege.(3)
Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la dataradierii societăți
i din registrul comerțului.(4)
Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelordistribuite, în baza căruia asoc
iatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară.(1)
La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național alRegistrului Comerțulu
i, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:Pus
în aplicare la data de 16/07/2015 prin Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare detimbru
Art. 29. –
(3)
Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile pentru dizolvarea societăților reglementate de Legeanr.
31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a grupurilor de interes economic,formulate de Oficiul Național al Registrulu
i Comerțului.a)
societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;b)
acționarii/asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut ori reședința cunoscută;c)
nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actuluicare
atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social ori transferului dreptului defolosință sau proprietate asupra spațiu
lui cu destinație de sediu social;Art.
234.
– Art.
235.
– Art.
236.
Abrogat(ă) Art.
237.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
169/201
d) a încetat activitatea societății sau nu a fost reluată activitatea după perioada de inactivitate temporară,anunțată
organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului, perioadă care nu poate depăși 3 ani de la dataînscrierii în registrul
comerțului;e)
societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii;f)
societatea nu și-a depus situațiile financiare anuale și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate,precum
și raportările contabile la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzutde lege, dacă perioada de întârziere depășește 60 de zi
le lucrătoare;g)
societatea nu și-a depus la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzut delege,
declarația că nu a desfășurat activitate de la constituire, dacă perioada de întârziere depășește 60 dezile lucrătoare.
(2)
Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului Comerțului urmează să formuleze acțiuni dedizolvare
se afișează pe pagina sa de internet sau pe portalul de servicii on-line cu cel puțin 15 zilecalendaristice
înainte și se transmite Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de AdministrareFiscală.
(3)
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat dizolvarea se comunică societății, oficiului registruluicomerțului
pentru înregistrarea mențiunii de dizolvare în registrul comerțului, Ministerului Finanțelor Publice-
Agenția Națională de Administrare Fiscală – administrația județeană a finanțelor publice/administrațiafinanțelor
publice a sectorului, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe pagina deinternet
a Oficiului Național a Registrului Comerțului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia. În cazulmai multor hotărâri judec
ătorești de dizolvare, pentru situațiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va puteaefectua în
forma unui tabel cuprinzând: numărul de ordine în registrul comerțului, codul unic de înregistrare,denumir
ea, forma juridică și sediul societății dizolvate, instanța care a dispus dizolvarea, numărul dosarului,numărul
și data hotărârii de dizolvare, caz în care tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României,Partea a IV-a, se reduc cu 50%.
(4)
Publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se face pe cheltuiala titularului cereriide dizolvare, care se poate îndrepta împotriva soc
ietății pentru recuperarea costurilor.(5)
Orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zilede
la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Apelantul va depune o copie aapelului la oficiu
l registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului.(6)
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare,potrivit
prevederilor prezentei legi. Oficiul Național al Registrului Comerțului, la cererea oricărei persoaneinteresate,
inclusiv a Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală,procedează
la numirea unui lichidator înscris în Tabloul Practicienilor în Insolvență. Remunerarealichidatorului
se face din averea societății dizolvate sau, în lipsă, din fondul de lichidare, constituit potrivitlegii.
Remunerația lichidatorului este în cuantum fix de 1.000 lei, decontul final al cheltuielilor efectuate delichidator
în legătură cu lichidarea societății urmând a se face, pentru situația în care nu există bunuri înaverea
societății dizolvate, de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, lasolicitarea lichidatorului.
(7)
Rezoluțiile pronunțate în condițiile alin. (6) se comunică electronic lichidatorului numit, se publică pepagina de interne
t a Oficiului Național al Registrului Comerțului și pe portalul de servicii on-line al acestuia șise
înregistrează în registrul comerțului. În exercitarea atribuțiilor sale de lichidare, atunci când lichidatoruleste
numit de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, la cererea oricărei persoane interesate,acesta este scutit de orice taxă, tarif,
comision, taxă judiciară de timbru și altele asemenea.(8)
Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă a hotărârii de dizolvare nu s-a formulat niciocerere
de numire a lichidatorului potrivit prevederilor alin. (6), Oficiul Național al Registrului Comerțului sauTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
170/201
orice persoană interesată poate solicita tribunalului radierea societății din registrul comerțului.(9)
Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului Comerțului urmează să formuleze acțiuni deradiere,
potrivit prevederilor alin. (8), se afișează pe pagina de internet a Oficiului Național al RegistruluiComerțului
sau pe portalul de servicii on-line al acestuia cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte și setransmite Ministerului Finanț
elor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală.(10)
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat radierea se comunică societății, oficiului registruluicomerțului
pentru radierea societății din registrul comerțului, Ministerului Finanțelor Publice – AgențiaNațională
de Administrare Fiscală – administrația județeană a finanțelor publice/administrația finanțelorpublice
a sectorului și se publică, cu titlu gratuit, pe pagina de internet a Oficiului Național al RegistruluiComerțului
sau pe portalul de servicii on-line al acestuia. În cazul mai multor hotărâri judecătorești deradiere,
publicitatea se va putea efectua în forma unui tabel cuprinzând: numărul de ordine în registrulcomerțului, codul unic
de înregistrare, denumirea, forma juridică și sediul societății dizolvate, instanța care adispus dizolvarea, numărul dosaru
lui, numărul și data hotărârii de dizolvare.(11)
Orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zilede
la efectuarea publicității conform prevederilor alin. (9). Apelantul va depune o copie a apelului la oficiulregistrului comerțului, pentru menț
ionare în registrul comerțului.(12)
Vizualizarea hotărârilor de dizolvare și radiere și a rezoluțiilor de numire a lichidatorului, publicate pepagina
de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului sau pe portalul de servicii on-line alacestuia, se face cu titlu gratuit.
(13)
Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8)-(10), le revin acționarilor/aso
ciaților.(1)
Atunci când un asociat răspunde nelimitat pentru obligațiile societății pe durata funcționăriiacesteia, răspunderea sa pentru aceste obligații va fi nelimitată și în faza
dizolvării și, dacă estecazul, a lichidării societății.
(2)
Atunci când, pe durata funcționării societății, un asociat răspunde pentru obligațiile acesteia în limiteleaportului
la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și în situația dizolvării și, dacă estecazul, a lichidării societății.
(3)
Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și depersonalitatea
juridică distinctă a societății răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societățiidizolvate, respectiv lichidate.
(4)
Răspunderea asociatului devine nelimitată în condițiile alin. (3), în special atunci când acesta dispune debunurile
societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societății în beneficiulpersonal
ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va maifi în măsură să își execute obligaț
iile.CAPITOLUL II
Fuziunea și divizarea societăților
(1)
Fuziunea este operațiunea prin care:a)
una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lorunei
alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite de acțiuni lasocietatea
absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală aacțiunilor astfel repartizate;
saub)
mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor uneiArt.
2371.
-Art.
238.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
171/201
societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către acționarii lor de acțiuni la societatea nou-constituită
și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfelrepartizate.
(2)
Divizarea este operațiunea prin care:a)
o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăți totalitateapatrimoniului
său, în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de acțiuni la societățilebeneficiare
și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfelrepartizate;
b)
o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său maimultor
societăți nou-constituite, în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de acțiuni lasocietățile
nouconstituite și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală aacțiunilor astfel repartizate.
(2
1) Divizarea poate avea loc și prin transferul simultan al patrimoniului societății divizate către una sau maimulte societăți exist
ente și una sau mai multe societăți nou-constituite. Prevederile alin. (2) se aplică în modcorespunzător.
(3)
Fuziunea sau divizarea se poate face și între societăți de forme diferite.(4)
Fuziunea sau divizarea, astfel cum este definită la alin. (1) ori (2), poate fi efectuată chiar dacăsocietățil
e dizolvate sunt în lichidare, cu condiția ca acestea să nu fi început încă distribuirea între asociați aactivelor ce li s-ar cu
veni în urma lichidării.(1)
Fuziunea sau divizarea se hotărăște de fiecare societate în parte, în condițiile stabilite pentrumodificarea actului const
itutiv al societății.(2)
Când acțiunile sunt de mai multe categorii, hotărârea asupra fuziunii/divizării, în temeiul art. 113 lit. h), este subordonată rezultatului votulu
i pe categorii, dat în condițiile art. 115 . (3)
Dacă, prin fuziune sau divizare, se înființează o nouă societate, aceasta se constituie în condițiileprevăzute de prezenta lege pentru forma de societate convenită.
Administratorii
societăților care urmează a participa la fuziune sau la divizare vorîntocmi un proiect de fuziune sau de div
izare, care va cuprinde:a)
forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților implicate în fuziune sau divizare;b)
fundamentarea și condițiile fuziunii sau ale divizării;c)
condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau la societățile beneficiare;d)
data de la care acțiunile sau părțile sociale prevăzute la lit. c) dau deținătorilor dreptul de a participa labeneficii și orice
condiții speciale care afectează acest drept;e)
rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și cuantumul eventualelor plăți în numerar;f)
cuantumul primei de fuziune sau de divizare;g)
drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deținătorilor de acțiuni care conferădrepturi
speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară de acțiuni sau măsurile propuse în privințaacestora;
h)
orice avantaj special acordat experților la care se face referire la art. 2433 și membrilor organeloradministrative sau de control a
le societăților implicate în fuziune sau în divizare;i)
data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fost folosite pentru a se stabili condițiilefuziunii sau ale divizării;
j)
data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabilca aparținând societății absorbante sau une
ia ori alteia dintre societățile beneficiare;k)
în cazul divizării:-
descrierea și repartizarea exactă a activelor și pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintreArt.
239.
– Art.
240.
Abrogat(ă) Art.
241.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
172/201
societățile beneficiare;-
repartizarea către acționarii sau asociații societății divizate de acțiuni, respectiv părți sociale, la societățilebeneficiare și criteriu
l pe baza căruia se face repartizarea.(1)
Dacă un element de activ nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretareaproiectului
nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauzăsau
contravaloarea acestuia se repartizează între toate societățile beneficiare, proporțional cu cota dinactivul net alocat societăț
ilor în cauză, în conformitate cu proiectul de divizare.(2)
Dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nupermite
luarea unei decizii privind repartizarea sa, societățile beneficiare răspund solidar pentru elementulde pasiv în cauză.
(3)
Dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței sale de la societatea căreia îi este repartizată creanțaprin
divizare, toate societățile participante la divizare răspund pentru obligația în cauză, până la concurențavalorii
activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu excepția societății căreia i-a fost repartizatăobligația respectivă, care răspunde ne
limitat.(1)
Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanții societăților participante, sedepune
la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate, însoțit de o declarație asocietății care
încetează a exista în urma fuziunii sau divizării despre modul cum a hotărât să stingă pasivulsău, precum și de o declarație priv
itoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune sau de divizare.(2)
Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala părților, integral sau
în extras, potrivit dispoziției judecătorului delegatsau
cererii părților, cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care adunările generaleextraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113
lit. h) , asupra fuziunii/divizării. (2
1) În cazul în care deține o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a, prevăzută la alin. (2), cu
publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini web,pe
o perioadă continuă de cel puțin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidăcu
privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generalerespective.
(2
2) Societatea care a optat pentru efectuarea publicității proiectului de fuziune potrivit alin. (21) trebuie săasigure condițiile tehnice pentru afișarea continuă și neîntreruptă și cu titlu gratuit a
documentelor prevăzutede
lege pentru întreaga perioadă prevăzută la alin. (21). Societatea are sarcina de a dovedi continuitateapublicității ș
i de a asigura securitatea propriei pagini web și autenticitatea documentelor afișate.(2
3) În cazul efectuării publicității în condițiile alin. (21), oficiul registrului comerțului unde este înmatriculatăsocietatea va publica, cu tit
lu gratuit, pe propria sa pagină web, proiectul de fuziune sau divizare.(3)
Oficiul Național al Registrului Comerțului va transmite Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în 3zile
de la depunerea proiectului de fuziune/divizare, un anunț cu privire la depunerea proiectului. Condițiilede colaborare între cele două instituți
i pentru punerea în aplicare a prevederilor acestui alineat vor fi stabiliteprin protocol.
(1)
Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecțieadecvată
a intereselor lor. În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care deține o creanțăcertă,
lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalitățileprevăzute
la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizareafuziunii/divizăr
ii, poate face opoziție, în condițiile prezentului articol.(2)
Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare înMonitorul
Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerțului, care, în termende
3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente.Art.
2411.
-Art.
242.
– Art.
243.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
173/201
Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului.(3)
Formularea unei opoziții în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării șinu împiedică realizarea fuziun
ii sau divizării.(4)
În cazul în care creditorul nu dovedește că satisfacerea creanței sale este pusă în pericol prin realizareafuziunii sau dacă, din exam
inarea situației financiare și operaționalcomerciale a societății debitoare/societățiisuccesoare
în drepturile și obligațiile societății debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanțiiadecvate
ori, după caz, de noi garanții sau societatea debitoare ori societatea succesoare în drepturile șiobligațiile
societății debitoare a făcut dovada plății datoriilor sau părțile au încheiat un acord pentru platadatoriilor
ori există deja garanții sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanței, instanța respingeopoziția.
De asemenea, instanța respinge opoziția și în cazul în care este refuzată de către creditorconstituirea, în termenul stabil
it de instanță prin încheiere, a garanțiilor oferite potrivit alin. (5).(5)
Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile și obligațiile societățiidebitoare
a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanții sau privilegii apreciate deinstanță
ca fiind necesare și adecvate pentru satisfacerea creanței creditorului, instanța va pronunța oîncheiere prin care va acorda părților un termen pentru con
stituirea acelor garanții. Încheierea pronunțată deinstanță este supusă apelului odată cu fondu
l.(6)
Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile și obligațiile societățiidebitoare
nu oferă garanții ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanței sau, chiar dacă oferă garanțiiori
privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanță prin încheiere,potrivit
alin. (5), instanța admite opoziția și obligă societatea debitoare sau, după caz, societateasuccesoare în drepturile și obligațiile societății debitoare la plata creanței de îndată ori
într-un anumit termenstabilit
în funcție de valoarea creanței și de pasivul societății debitoare sau, după caz, al societățiisuccesoare în drepturile și obl
igațiile societății debitoare. Hotărârea de admitere a opoziției este executorie.(7)
Opoziția formulată în temeiul prezentului articol se judecă de urgență și cu precădere.(8)
Creditorii societăților participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condițiile pentru a face opozițiepotrivit
alin. (1) pot formula o cerere de opoziție în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organuluistatutar
al societății privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificăridecât cele care decurg din sau în legătură cu proce
sul de divizare sau fuziune.(9)
Dispozițiile prezentului articol nu se aplică creanțelor de natura drepturilor salariale derivând dincontractele
individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condițiileprevăzute
la alin. (1), a căror protecție se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 67/2006 privind protecțiadrepturilor
salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, precum șipotrivit altor legi aplicabile.
(1)
În cazul unei fuziuni, deținătorilor de valori mobiliare, altele decât acțiuni, care conferădrepturi
speciale, trebuie să li se acorde în cadrul societății absorbante drepturi cel puținechivalente
cu cele pe care le dețineau la societatea absorbită, cu excepția cazului în care modificareadrepturilor
în cauză este aprobată de o adunare a deținătorilor de astfel de titluri ori individual de cătredeținătorii
de astfel de titluri sau a cazului în care deținătorii au dreptul de a obține răscumpărarea titlurilorlor.
(2)
În cazul unei divizări, deținătorilor de valori mobiliare, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale,trebuie
să li se acorde în cadrul societăților beneficiare cărora li se pot opune drepturile decurgând dinasemene
a valori mobiliare, în conformitate cu proiectul de divizare, drepturi cel puțin echivalente cu cele decare
beneficiau în societatea divizată, cu excepția cazului în care modificarea drepturilor în cauză esteaprobată
de o adunare a deținătorilor de astfel de valori mobiliare ori de către aceștia în mod individual saua cazului în care deținătorii au dreptu
l de a obține răscumpărarea valorilor mobiliare deținute.Art.
2431.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
174/201
(1) Administratorii societăților care participă la fuziune sau la divizare trebuie să întocmeascăun
raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune sau de divizare și să precizezefundamentul
său juridic și economic, în special cu privire la rata de schimb a acțiunilor. În cazul divizării,raportul va include, de asemenea, criter
iul de repartizare a acțiunilor.(2)
Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăți speciale apărute în realizarea evaluării.(3)
În cazul divizării, raportul administratorilor va include, dacă este cazul, și informații referitoare laîntocmirea
raportului de evaluare a aporturilor potrivit dispozițiilor art. 215 , pentru societățile beneficiare, șiregistrul la care acesta trebuie depus.
(4)
Administratorii societății divizate sau, după caz, ai fiecărei societăți implicate în fuziune trebuie săinformeze
adunarea generală a societății lor, precum și administratorii celorlalte societăți implicate înoperațiune,
astfel încât aceștia să poată informa, la rândul lor, adunările generale ale societăților respectiveasupra
oricărei modificări substanțiale a activelor și pasivelor intervenite între data întocmirii proiectului dedivizare/fuziune
și data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui proiect. Obligația deinformare
față de acționari/asociați și față de administratorii celorlalte societăți implicate în operațiunea defuziune/divizare subzistă
și în cazurile în care, în aplicarea art. 246 1 , nu este convocată adunarea generalăa acționarilor/asociaților.
(5)
Întocmirea raportului prevăzut la alin. (1) și comunicarea informațiilor prevăzute la alin. (4) nu suntnecesare
în cazul în care decid astfel toți acționarii/asociații și toți deținătorii altor valori mobiliare careconferă drepturi de vot la fiecare dintre soc
ietățile participante la fuziune sau la divizare.(1)
Unul sau mai mulți experți, persoane fizice ori juridice, acționând pe seama fiecăreia dintresocietățile
care participă la fuziune sau divizare, dar independent de acestea, vor fi desemnațide
către judecătorul-delegat pentru a examina proiectul de fuziune sau de divizare și a întocmi un raportscris către acționari.
(2)
Acest raport va preciza dacă rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale este corectă și rezonabilă.Raportul
va indica, de asemenea, metoda sau metodele folosite pentru a determina rata de schimbpropusă,
va preciza dacă metoda sau metodele folosite sunt adecvate pentru cazul respectiv, va indicavalorile
obținute prin aplicarea fiecăreia dintre aceste metode și va conține opinia experților privindponderea
atribuită metodelor în cauză pentru obținerea valorii reținute în final. Raportul va descrie, deasemenea, orice dificultăți deo
sebite în realizarea evaluării.(3)
La cererea comună a societăților care participă la fuziune sau la divizare, judecătorul-delegatdesemnează
unul sau mai mulți experți acționând pentru toate societățile implicate, dar independent deacestea.
(4)
Fiecare dintre experții desemnați în conformitate cu prezentul articol are dreptul de a obține de la oricaredintre
societățile care participă la fuziune sau la divizare toate informațiile și documentele relevante și de aface toate investigațiile ne
cesare.(5)
Examinarea proiectului de fuziune sau, după caz, de divizare și întocmirea raportului prevăzut la alin. (1)nu
vor fi necesare dacă toți acționarii/asociații sau toți deținătorii altor valori mobiliare care conferă drepturide vot la fiecare dintre societăț
ile participante la fuziune sau la divizare decid astfel.În
cazul unei fuziuni prin absorbție, prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără aintra
în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți care deține toateacțiunile
lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală, următoarele articole nu se voraplica:
art. 241 lit. c) – e), art. 2432, art. 2433, art. 244 alin. (1) lit. b) și f), art. 245 și art. 250 alin. (1) lit. b) . Articolul 242
alin. (3) rămâne aplicabil. În
cazul în care fuziunea prin absorbție este realizată de o societate absorbantă care deține celpuțin
90%, dar nu totalitatea acțiunilor/părților sociale sau a altor valori mobiliare ce conferăArt.
2432.
-Art.
243
3.
-Art.
243
4.
-Art.
243
5.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
175/201
titularilor lor drept de vot în adunările generale ale societăților, nu este necesară elaborarea rapoartelorprevăzute la
art. 243 2 și 2433 și îndeplinirea cerințelor privind informarea acționarilor/asociaților prevăzute laart. 244 alin. (1)
lit. b) , d) și e). Articolul 242 alin. (3) rămâne aplicabil. În cazul divizării,
dacă acțiunile/părțile sociale ale fiecăreia dintre societățile nou-constituite suntrepartizate
acționarilor/asociaților societății divizate proporțional cu cota de participare lacapitalul
social al societății divizate, următoarele articole nu se vor aplica: art. 243 2, art. 2433, art. 244 alin.(1)
lit. b), d) și e).(1)
Cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să sepronunțe
asupra proiectului de fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăților care iauparte
la fuziune sau la divizare vor pune la dispoziția acționarilor/asociaților, la sediul societății, următoareledocumente:
a)
proiectul de fuziune sau de divizare;b)
dacă este cazul, raportul administratorilor prevăzut la art. 2432 alin. (1) – (3) și/sau informarea prevăzutăla art. 243
2 alin. (4); c)
situațiile financiare anuale și rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciții financiare ale societățilorcare iau parte la fuziune sau la di
vizare;Excepția
–
Horatiu
SasuLegea
31/1990 arată că bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia
în lipsă de stipulațiecontrară”, ceea ce înseamnă că,
dacă părțile consimt ca bunurile să NU devină proprietatea societății, clauza este perfectvalabilă.
Astfel s-a pronunțat însăși instanța supremă, într-un caz în care în statutul unei societăți comerciale în lichidarepărțile
au stipulat că
bunurile constituite ca aport în societate nu devin proprietatea societății, ci rămân la proprietar”.Litigiul
avea ca obiect o construcție edificată de unul din asociați, anterior constituirii societății, imobil care a rămas înexploatarea
acestuia, reprezentând gaj pentru societate, așa cum au convenit părțile asociate prin statut.
În aceastăsituație,
cum imobilul respectiv nu a intrat în proprietatea societății, nefiind cuprins în activul acesteia, potrivit bilanțului șievidențelor
contabile, se constată că lichidatorul a procedat corect când nu l-a cuprins în bilanțul întocmit în vederealichidării”
– a conchis instanța supremă (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, dec. nr. 476 din 29 iunie 1995, înC. Crișu și Șt. Crișu, Practică și literatură juridică
1994-1997, Editura Argessis, 1998, pag. 706).Regula
–
Horatiu
SasuÎn
temeiul acestor reglementări aportul la capitalul social – aport care poate consta în numerar sau în bunuri corporale,mobile
sau imobile – intră în patrimoniul societății și devin proprietatea acesteia, DACĂ în actul constitutiv nu se prevedeîn
mod expres că asociații s-au înțeles să se constituie alt drept decât cel de proprietate (spre exemplu, dacă nu auconvenit să se transf
ere societății numai dreptul de folosință a unei mărci).În mod obișnuit, dreptul care se tran
smite societății este dreptul de proprietate, dar numai dacă:a)
bunul este proprietatea asociatului (Curtea Supremă de Justiție, s. com., decizia nr. 153/21.04.1993, în BuletinulJurisprudenței, Culegere de de
cizii pe anul 1993, pag. 217) b)
asociatul poate dispune de acest drept (Curtea Supremă de Justiție, s. ec. și com., decizia nr. 117/1992, în Dreptul nr.5-6/1993, pag. 138).
d)
dacă este cazul, situațiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia lunianterioare
datei proiectului de fuziune sau de divizare, dacă ultimele situații financiare anuale au fostîntocmite pentru un exercițiu financ
iar încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de această dată;e)
raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;f)
dacă este cazul, raportul întocmit potrivit prevederilor art. 243 3 ;g)
evidența contractelor cu valori depășind 10.000 lei fiecare și aflate în curs de executare, precum șiArt.
2436.
-Art.
244.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
176/201
repartizarea lor în caz de divizare a societății.(2)
Întocmirea situațiilor financiare prevăzute la alin. (1) lit. d) nu este necesară dacă societățile implicate înfuziune/
divizare publică rapoarte semestriale și le pun la dispoziția acționarilor/asociaților, potrivit legislațieipieței
de capital, și nici în cazul în care toți acționarii/asociații și deținătorii de alte titluri care conferă dreptde vot ai fiecăreia dintre soc
ietățile implicate în fuziune/divizare au convenit astfel.(3)
Societatea nu are obligația de a pune la dispoziția acționarilor la sediul său social documenteleprevăzu
te la alin. (1), dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societății pe o perioadă continuăde
cel puțin o lună înaintea adunării generale care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare,perioadă
care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective. Dispozițiile art. 242 alin. (2
2) se aplică în mod corespunzător.(4)
Acționarii sau asociații vor putea obține, la cerere și în mod gratuit, copii de pe actele enumerate la alin.(1)
sau extrase din ele. În cazul în care un acționar sau asociat a fost de acord ca pentru comunicarea deinformații
societatea să utilizeze mijloace electronice, copii ale actelor prevăzute la alin. (1) se pot transmiteprin poșta electronică.
(5)
Dispozițiile alin. (4) nu se aplică în cazul în care acționarii sau asociații au posibilitatea de a descărca depe
pagina web a societății și de a imprima documentele prevăzute la alin. (1) pe întreaga perioadăprevăzută la alin. (3).
Abuzuri
ale
organelor
fiscale
–
Horatiu
SasuDin
faptul că dividendele se distribuie ca urmare a participării la capitalul social decurg consecințe importante, nu depuține
ori instanțele trebuind să
demonteze” interpretări abuzive ale organelor fiscale. Bunăoară, într-un caz, CurteaSupremă
de justiție a stabilit că dacă dividendele au fost acordate de societatea agricolă (nu comercială!) ca un venitobținut
de asociați pentru pământul proprietatea lor personală adus în societate și care NU este inclus în capitalul socialal
societății, acești acționari nu datorează statului impozit pe profit (Curtea Supremă de Justiție, Secția de contenciosadministrativ,
decizia nr. 580/11.03.1999, în Theodor Mrejeru, Rozalia Ana Lazăr, Bogdan Mrejeru, Autoritățileadministrative
și economia de piață. Jurisprudența Curții Supreme de Justiție 1998 – 2001, Editura All-Beck, 2001, pag.124 – 126).
Așa
cum au constatat instanțele, organele de control au făcut confuzie între regimul societății agricole și cel al societățiicomerciale.
Numai art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile definește dividendul ca o cotă din beneficiulce
se va plăti fiecărui asociat. Modul de plată al dividendelor este arătat în alin. (2) al aceluiași articol (care – reamintim –se referă la societățile car
e desfășoară activități comerciale).În concluzie, dividendu
l constituie o categorie de venit ce reprezintă o cotă de participare la capitalul social.Impunerea
asociaților unei societăți agricole este nelegală, pentru că discutăm aici despre un venit obținut de acționaripentru
pământul proprietatea lor personală adus în societate, pământ care – aici este cheia – NU este inclus în capitalulsocial al societății.
(1)
Administratorii societății absorbite sau ai societății care este divizată răspund civil față deacționarii
sau asociații acelei societăți pentru neregularitățile comise în pregătirea și realizarea fuziunii saudivizării.
Norme
contabile
privind
dividendele
–
Horatiu
SasuDividendele repartizate dețin
ătorilor de acțiuni, pro¬puse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizărisimilare
efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanțului. În acest sens, sumele reprezentânddividende,
respectiv vărsăminte la buget, vor fi reflectate în contabilitate în perioada de după aprobarea situațiilorfinanciare
anuale de organele abilitate, potrivit pct. 420-422 din Ordinul M. F. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentruaprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anualeArt.
245.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
177/201
consolidate.În
notele explicative întocmite la încheierea exercițiului financiar se prezintă propunerea de repartizare a profitului netpentru dividende.
Dividendele
se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului/acționarilor de a le încasa. Deoarece, repartizareaprofitului
se aprobă de Adunarea Generală în perioada următoare exercițiului financiar încheiat, iar dreptulacționarilor/asociațiilor
la dividende se naște de la aceeași dată, devine limpede că și înregistrarea în contabilitate seefectuează în aceeași perioadă.
(2)
Experții care întocmesc raportul prevăzut la art. 2433 , pe seama societății absorbite sau divizate,răspund
civil față de acționarii/asociații acestor societăți pentru neregularitățile comise în îndeplinireaîndatoririlor lor.
Corelări
legislative
–
Horatiu
SasuDispoziția
legală se corelează, sub aspectul consecințelor, cu prevederile art. 271 indice 1 lit. b) din Legea societăților,text
care face referire la situațiile financiare ANUALE ca fiind singurele care generează dreptul la dividende – desigurdacă sunt îndeplinite
și alte condiții legale, respectiv:*
beneficiile de repartizat sub formă de dividende să fie reale (art. 67 alin. (3) din Legea 31/1990), ceea ce înseamnă cătrebuie să se fi
înregistrat un exced ent al activului asupra pasivului*
beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte excedentul rămas după întregirea capitalului social, când acesta s-amicșorat în cursul exercițiului financiar
(art. 69 din Legea nr. 31/1990).(1)
În termen de 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în una dintremodalitățile
prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăți participante va hotărî asuprafuziunii sau divi
zării, cu respectarea condițiilor privind convocarea ei.Precizare
față
de
insuficiența
textului
legislativ
–
Horatiu
SasuCriteriile
de împărțire a beneficiilor, periodicitatea repartizării și modul de imputare al pierderilor, sunt lăsate de lege peseama
voinței părților. Dar, pe de altă parte, odată stabilite dividendele prin hotărâre a adunării generale a față deacționari devine lichidă și exigibilă și nu m
ai este necesară încă o hotărâre a adunării generale prin care să se stabileascădata plății
acestora. Altfel, ar însemna că stabilirea dividendelor are un caracter pur formal iar în cazul în care nu s-ar maida
o hotărâre prin care să stabilească data plății asociații ar fi în imposibilitate de a intra în posesia dividendelor, decihotărârea
adunării generale prin care s-au stabilit dividendele ar fi lipsită de efecte. A se vedea și limitarea în timp a dateimaxime a plății dispusă prin art
. 67 alin. (2) din Legea societăților.(2)
În cazul unei fuziuni prin înființarea unei noi societăți sau al unei divizări prin înființarea unor noisocietăți,
proiectul de fuziune sau de divizare și, dacă sunt conținute într-un document separat, actulconstitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor societăți vor
fi aprobate de către adunarea generală afiecăreia dintre societăți
le care urmează să își înceteze existența.(1)
În cazul unei fuziuni prin absorbție prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate fărăa
intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți care deține toateacțiunile
lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală, aprobarea fuziunii de cătreadunarea
generală a acționarilor societăților implicate în fuziune, în condițiile art. 239, nu este necesarădacă:
Cuantumul
dobânzilor
–
Horatiu
SasuDeoarece,
după cum am arătat, scadența plății este cea stabilită de AGA, începând de la scadență se aplică, în materiadobânzilor, art. 1.5
35 din Codul civil coroborat cu prevederile:Art.
246.
– Art.
246
1.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
178/201
a) O.G. nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, DACĂdividendele se datoreaz
ă de societate asociaților/acționarilor persoane fizice;b) art.
3 și 4 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unorsume
de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități, DACĂ dividendele sedatorează de
societate asociaților/acționarilor care au caracter de profesionist (pentru definiție a se vedea art. 2 pct. 2 dinLegea nr. 72/2013).
…
Dar
dividendele
sunt
purtătoare
de
dobânzi
–
Horatiu
SasuArgumentația
este oferită de instanța supremă, care arată că Legea nr. 31/1990 reglementează, în principal, dividendeleîn
art. 67, iar în alin. (1) le definește ca fiind cota-parte din beneficiul ce se va plati fiecarui asociat. În lege nu se facenicio
referire privitoare la dobânzi aferente dividendelor. Într-un caz, instanța de apel făcuse aplicarea art. 68 din lege,care
se referă la aportul asociaților privitor la care se menționează că nu este purtător de dobânzi, considerând caaceasta
reglementare este aplicabilă și dividendelor. Instanța de recurs – instanța supremă – a arătat că, dimpotrivă,aplicarea
art. 68 și asupra dividendelor este greșită, întrucât aportul asociaților și dividendele sunt două categorii ce aunatură juridică diferită. Dreptul la dividende – a arătat în
continuarea instanța supremă – este un drept social, fundamental,al
oricărui acționar (și asociat, adăugăm noi – nota H. Sasu), iar din momentul stabilirii dividendelor de către AGA,acționarul
sau asociatul dobândește un drept de creanță împotriva societății, iar scadența plații este cea stabilita tot deAGA.
Dividendele având
natura juridică a unor creanțe, întârzierea plății este sancționată cu plata de dobânzi (Curtea Supremăde
Justiție, Secția Comerciala, decizia nr. 1120 din 19 februarie 2002, în Revista de Drept Comercial nr. 6/2002, pag.185; în sensul aceleiași s
oluții v. dec. nr. 675 din 5 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția Comercială).a)
fiecare dintre societățile implicate în fuziune a îndeplinit cerințele de publicitate a proiectului de fuziuneprevăzute de
art. 242 cu cel puțin o lună înainte ca fuz iunea să producă efecte;b)
pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operațiunea produce efecte toți acționarii societățiiabsorbante
au putut consulta, la sediul societății sau pe pagina web a acesteia, documentele prevăzute laart. 244 alin. (1)
lit. a) , c) și d). Dispozițiile art. 244 alin. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător;Scăderea
activului
net
–
Maria
BadoiArt.
69 vorbește de situația în care o societate înregistrează „o pierdere a activului net contabil”. Dacă activul net contabilscade, capitalul social subscris va
trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire deprofit. Scăderea
activului net (capitalului propriu) se constată prin situațiile financiare anuale aprobate. Activul net contabilal entității se determină c
a diferență între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia. Conform
art. 153^24 din Legea nr. 31/1990, „(1) Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul, constată că, înurma
unor pierderi, stabilite prin situațiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societății, determinat cadiferență
între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitaluluisocial
subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fiedizolvată.”
Din
punct de vedere fiscal, conform art. 26 din Legea nr. 571/2003, pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozitpe
profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se vaefectua
în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale învigoare
din anul înregistrării acestora. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efectal
unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființați ori de către cei care preiaupatrimoniul
societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridicebeneficiare,
potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 serecuperează,
de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind consideratTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
179/201
un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi. Pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013inclusiv,
înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, serecuperează,
de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primulan de recuperare
a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi.c)
unul sau mai mulți acționari/asociați ai societății absorbante, deținând cel puțin 5% din capitalul socialsubscris, au posibil
itatea de a cere convocarea unei adunări generale pentru a se pronunța asupra fuziunii.(2)
În cazul în care într-o fuziune prin absorbție societatea absorbantă deține cel puțin 90%, dar nutotalitatea
acțiunilor/părților sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor drept de vot înadunările
societăților, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății absorbante nu estenecesară
dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (1). Dispozițiile art. 244 alin. (3) – (5) se aplică înmod corespunzător.
În
cazul unei divizări în care societățile beneficiare dețin împreună toate acțiunile/părțile socialeale
societății divizate și toate celelalte valori mobiliare ce conferă drept de vot în adunareagenerală
a societății divizate, nu este necesară aprobarea divizării de către adunarea generală a societățiidivizate dacă:
a)
au fost îndeplinite cerințele de publicitate a proiectului de divizare prevăzute la art. 242 cu cel puțin o lună înainte ca divizarea să producă efecte;
b)
pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operațiunea produce efecte toți acționarii societățilorimplicate
în divizare au putut consulta documentele prevăzute la art. 244 alin. (1) . Dispozițiile art. 244 alin. (3)
– (5) se aplică în mod corespunzător;c)
au fost îndeplinite cerințele de informare a acționarilor/asociaților și a organelor deadministrare/conducere a celorla
lte societăți implicate în operațiune, prevăzute la art. 2432 alin. (4). Prin derogare de
la prevederile art. 115 , atunci când fuziunea sau divizarea are ca efect mărireaobligațiilor asoc
iaților uneia dintre societățile participante, hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.(1)
Actul modificator al actului constitutiv al societății absorbante se înregistrează în registrulcomerțului în a cărui circumscripție își are sediul
societatea și, vizat de judecătorul delegat, se transmite, dinoficiu, la Monitorul Ofi
cial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.(2)
Publicitatea pentru societățile absorbite poate fi efectuată de societatea absorbantă, în cazurile în careacele societăți nu
au efectuat-o, în termen de 15 zile de la vizarea actului modificator al actului constitutiv alsocietății absorbante de către judecătoru
l delegat.Fuziunea/divizarea produce efecte:
a)
în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, de la data înmatriculării în registrul comerțului anoii societăți sau a ult
imei dintre ele;b)
în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cuexcepția cazului în care, prin acordul părților, se
stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, carenu
poate fi însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau societățilorbeneficiare,
nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce îșitransferă patrimoniul.
(1)
Fuziunea sau divizarea are următoarele consecințe:a)
transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată și societatea absorbantă/societățilebeneficiare,
cât și în raporturile cu terții, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societățilebeneficiare
al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat înconformitate cu regulile de repartizare
stabilite în proiectul de fuziune/divizare;Art.
2462.
-Art.
247.
– Art.
248.
– Art.
249.
– Art.
249
1.Abrogat(ă)Art.
250.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
180/201
b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societățiiabsorbante,
respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite înproiectul de fuziune/divi
zare;c)
societatea absorbită sau divizată încetează să existe.Excepția
–
Horatiu
SasuLegea
31/1990 arată că bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia
în lipsă de stipulațiecontrară”, ceea ce înseamnă că,
dacă părțile consimt ca bunurile să NU devină proprietatea societății, clauza este perfectvalabilă.
Astfel s-a pronunțat însăși instanța supremă, într-un caz în care în statutul unei societăți comerciale în lichidarepărțile
au stipulat că
bunurile constituite ca aport în societate nu devin proprietatea societății, ci rămân la proprietar”.Litigiul
avea ca obiect o construcție edificată de unul din asociați, anterior constituirii societății, imobil care a rămas înexploatarea
acestuia, reprezentând gaj pentru societate, așa cum au convenit părțile asociate prin statut.
În aceastăsituație,
cum imobilul respectiv nu a intrat în proprietatea societății, nefiind cuprins în activul acesteia, potrivit bilanțului șievidențelor
contabile, se constată că lichidatorul a procedat corect când nu l-a cuprins în bilanțul întocmit în vederealichidării”
– a conchis instanța supremă (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, dec. nr. 476 din 29 iunie 1995, înC. Crișu și Șt. Crișu, Practică și literatură juridică
1994-1997, Editura Argessis, 1998, pag. 706).Regula
–
Horatiu
SasuÎn
temeiul acestor reglementări aportul la capitalul social – aport care poate consta în numerar sau în bunuri corporale,mobile
sau imobile – intră în patrimoniul societății și devin proprietatea acesteia, DACĂ în actul constitutiv nu se prevedeîn
mod expres că asociații s-au înțeles să se constituie alt drept decât cel de proprietate (spre exemplu, dacă nu auconvenit să se transf
ere societății numai dreptul de folosință a unei mărci).În mod obișnuit, dreptul care se tran
smite societății este dreptul de proprietate, dar numai dacă:a)
bunul este proprietatea asociatului (Curtea Supremă de Justiție, s. com., decizia nr. 153/21.04.1993, în BuletinulJurisprudenței, Culegere de de
cizii pe anul 1993, pag. 217) b)
asociatul poate dispune de acest drept (Curtea Supremă de Justiție, s. ec. și com., decizia nr. 117/1992, în Dreptul nr.5-6/1993, pag. 138).
(2)
Nicio acțiune sau parte socială la societatea absorbantă nu poate fi schimbată pentru acțiuni/părțisociale emise de societatea ab
sorbită și care sunt deținute:a)
de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, darîn contul societății; sau
b)
de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar încontul societății.
(3)
Nicio acțiune sau parte socială la una dintre societățile beneficiare nu poate fi schimbată pentru acțiunila societatea divizată, deț
inute:a)
de către societatea beneficiară în cauză, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în numepropriu, dar pe seama societății; sau
Abuzuri
ale
organelor
fiscale
–
Horatiu
SasuDin
faptul că dividendele se distribuie ca urmare a participării la capitalul social decurg consecințe importante, nu depuține
ori instanțele trebuind să
demonteze” interpretări abuzive ale organelor fiscale. Bunăoară, într-un caz, CurteaSupremă
de justiție a stabilit că dacă dividendele au fost acordate de societatea agricolă (nu comercială!) ca un venitobținut
de asociați pentru pământul proprietatea lor personală adus în societate și care NU este inclus în capitalul socialal
societății, acești acționari nu datorează statului impozit pe profit (Curtea Supremă de Justiție, Secția de contenciosadministrativ,
decizia nr. 580/11.03.1999, în Theodor Mrejeru, Rozalia Ana Lazăr, Bogdan Mrejeru, Autoritățileadministrative
și economia de piață. Jurisprudența Curții Supreme de Justiție 1998 – 2001, Editura All-Beck, 2001, pag.Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
181/201
124 – 126). Așa
cum au constatat instanțele, organele de control au făcut confuzie între regimul societății agricole și cel al societățiicomerciale.
Numai art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile definește dividendul ca o cotă din beneficiulce
se va plăti fiecărui asociat. Modul de plată al dividendelor este arătat în alin. (2) al aceluiași articol (care – reamintim –se referă la societățile car
e desfășoară activități comerciale).În concluzie, dividendu
l constituie o categorie de venit ce reprezintă o cotă de participare la capitalul social.Impunerea
asociaților unei societăți agricole este nelegală, pentru că discutăm aici despre un venit obținut de acționaripentru
pământul proprietatea lor personală adus în societate, pământ care – aici este cheia – NU este inclus în capitalulsocial al societății.
b)
de către societatea divizată, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar peseama societății.
Norme
contabile
privind
dividendele
–
Horatiu
SasuDividendele repartizate dețin
ătorilor de acțiuni, pro¬puse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizărisimilare
efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanțului. În acest sens, sumele reprezentânddividende,
respectiv vărsăminte la buget, vor fi reflectate în contabilitate în perioada de după aprobarea situațiilorfinanciare
anuale de organele abilitate, potrivit pct. 420-422 din Ordinul M. F. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentruaprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anualeconsolidate.
În
notele explicative întocmite la încheierea exercițiului financiar se prezintă propunerea de repartizare a profitului netpentru dividende.
Dividendele
se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului/acționarilor de a le încasa. Deoarece, repartizareaprofitului
se aprobă de Adunarea Generală în perioada următoare exercițiului financiar încheiat, iar dreptulacționarilor/asociațiilor
la dividende se naște de la aceeași dată, devine limpede că și înregistrarea în contabilitate seefectuează în aceeași perioadă.
Prevederile
prezentului capitol referitoare la divizare, cu excepția art. 250 alin. (1) lit. c) , se aplică și atuncicând
o parte din patrimoniul unei societăți se desprinde și este transferată ca întreg uneia sau mai multorsocietăți
existente ori unor societăți care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acțiuni sau părțisociale ale societăț
ilor beneficiare către:Corelări
legislative
–
Horatiu
SasuDispoziția
legală se corelează, sub aspectul consecințelor, cu prevederile art. 271 indice 1 lit. b) din Legea societăților,text
care face referire la situațiile financiare ANUALE ca fiind singurele care generează dreptul la dividende – desigurdacă sunt îndeplinite
și alte condiții legale, respectiv:*
beneficiile de repartizat sub formă de dividende să fie reale (art. 67 alin. (3) din Legea 31/1990), ceea ce înseamnă cătrebuie să se fi
înregistrat un exced ent al activului asupra pasivului*
beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte excedentul rămas după întregirea capitalului social, când acesta s-amicșorat în cursul exercițiului financiar
(art. 69 din Legea nr. 31/1990).a)
acționarii sau asociații societății care transferă activele (desprindere în interesul acționarilor oriasociaților); sau
b)
societatea care transferă activele (desprindere în interesul societății).Precizare
față
de
insuficiența
textului
legislativ
–
Horatiu
SasuCriteriile
de împărțire a beneficiilor, periodicitatea repartizării și modul de imputare al pierderilor, sunt lăsate de lege peArt.
2501.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
182/201
seama voinței părților. Dar, pe de altă parte, odată stabilite dividendele prin hotărâre a adunării generale a față deacționari devine lichidă și exigibilă și nu m
ai este necesară încă o hotărâre a adunării generale prin care să se stabileascădata plății
acestora. Altfel, ar însemna că stabilirea dividendelor are un caracter pur formal iar în cazul în care nu s-ar maida
o hotărâre prin care să stabilească data plății asociații ar fi în imposibilitate de a intra în posesia dividendelor, decihotărârea
adunării generale prin care s-au stabilit dividendele ar fi lipsită de efecte. A se vedea și limitarea în timp a dateimaxime a plății dispusă prin art
. 67 alin. (2) din Legea societăților.(1)
Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească.(2)
De la data realizării sale, potrivit art. 249 , fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacănu
a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 sau dacă hotărârea uneia dintreadunările generale care au votat proiectul fu
ziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.Cuantumul
dobânzilor
–
Horatiu
SasuDeoarece,
după cum am arătat, scadența plății este cea stabilită de AGA, începând de la scadență se aplică, în materiadobânzilor, art. 1.5
35 din Codul civil coroborat cu prevederile:a)
O.G. nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, DACĂdividendele se datoreaz
ă de societate asociaților/acționarilor persoane fizice;b) art.
3 și 4 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unorsume
de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități, DACĂ dividendele sedatorează de
societate asociaților/acționarilor care au caracter de profesionist (pentru definiție a se vedea art. 2 pct. 2 dinLegea nr. 72/2013).
…
Dar
dividendele
sunt
purtătoare
de
dobânzi
–
Horatiu
SasuArgumentația
este oferită de instanța supremă, care arată că Legea nr. 31/1990 reglementează, în principal, dividendeleîn
art. 67, iar în alin. (1) le definește ca fiind cota-parte din beneficiul ce se va plati fiecarui asociat. În lege nu se facenicio
referire privitoare la dobânzi aferente dividendelor. Într-un caz, instanța de apel făcuse aplicarea art. 68 din lege,care
se referă la aportul asociaților privitor la care se menționează că nu este purtător de dobânzi, considerând caaceasta
reglementare este aplicabilă și dividendelor. Instanța de recurs – instanța supremă – a arătat că, dimpotrivă,aplicarea
art. 68 și asupra dividendelor este greșită, întrucât aportul asociaților și dividendele sunt două categorii ce aunatură juridică diferită. Dreptul la dividende – a arătat în
continuarea instanța supremă – este un drept social, fundamental,al
oricărui acționar (și asociat, adăugăm noi – nota H. Sasu), iar din momentul stabilirii dividendelor de către AGA,acționarul
sau asociatul dobândește un drept de creanță împotriva societății, iar scadența plații este cea stabilita tot deAGA.
Dividendele având
natura juridică a unor creanțe, întârzierea plății este sancționată cu plata de dobânzi (Curtea Supremăde
Justiție, Secția Comerciala, decizia nr. 1120 din 19 februarie 2002, în Revista de Drept Comercial nr. 6/2002, pag.185; în sensul aceleiași s
oluții v. dec. nr. 675 din 5 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția Comercială).(3)
Procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unuitermen
de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249 , sau dacăsituația a fost rectificată.
(4)
Dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulității unei fuziuni sau divizări poate fi remediată,instanța competentă acordă societăților
implicate un termen pentru rectificarea acesteia.Scăderea
activului
net
–
Maria
BadoiArt.
69 vorbește de situația în care o societate înregistrează „o pierdere a activului net contabil”. Dacă activul net contabilscade, capitalul social subscris va
trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire deprofit. Scăderea
activului net (capitalului propriu) se constată prin situațiile financiare anuale aprobate. Activul net contabilArt.
251.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
183/201
al entității se determină ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia. Conform
art. 153^24 din Legea nr. 31/1990, „(1) Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul, constată că, înurma
unor pierderi, stabilite prin situațiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societății, determinat cadiferență
între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitaluluisocial
subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fiedizolvată.”
Din
punct de vedere fiscal, conform art. 26 din Legea nr. 571/2003, pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozitpe
profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se vaefectua
în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale învigoare
din anul înregistrării acestora. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efectal
unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființați ori de către cei care preiaupatrimoniul
societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridicebeneficiare,
potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 serecuperează,
de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind consideratun
singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi. Pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013inclusiv,
înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, serecuperează,
de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primulan de recuperare
a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi.(5)
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni sau divizări va fi înaintată din oficiu de cătreinstanță oficiilor registrului co
merțului de la sediile societăților implicate în fuziunea sau divizarea respectivă.(6)
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni ori divizări nu aduce atingere prin ea însășivalabilității
obligațiilor născute în sarcina sau în beneficiul societății absorbante ori societăților beneficiare,angajate
după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective, în temeiul art. 249 , și înainte ca hotărârea dedeclarare a nulității să f
ie publicată.(7)
În cazul declarării nulității unei fuziuni, societățile participante la fuziunea respectivă răspund solidarpentru obligațiile soc
ietății absorbante, angajate în perioada menționată la alin. (6).(8)
În cazul declarării nulității unei divizări, fiecare dintre societățile beneficiare răspunde pentru propriileobligații,
angajate în perioada prevăzută la alin. (6). Societatea divizată răspunde, de asemenea, pentruaceste
obligații, în limita cotei de active nete transferate societății beneficiare în contul căreia au luatnaștere obligațiile respect
ive.În
cazul societăților organizate potrivit sistemului dualist, obligațiile administratorilor prevăzutela
art. 241 și 2432, respectiv la art. 245 , revin directoratului, respect iv membrilor acestuia.CAPITOLUL III
Fuziunea transfrontalieră
SECȚIUNEA 1
Domeniul de aplicare. Competența jurisdicțională
(1)
Societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată -persoane
juridice române – și societățile europene cu sediul social în România pot fuziona, înArt.
2511.
-Art.
251
2.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
184/201
condițiile prezentei legi, cu societăți care au sediul social sau, după caz, administrația centrală ori sediulprincipal
în alte state membre ale Uniunii Europene sau în state aparținând Spațiului Economic European,denumite în
continuare state membre, și care funcționează în una dintre formele juridice prevăzute de art. 1 din
Directiva Consiliului 68/151/CEE din 9 martie 1968, de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilorimpuse
societăților în statele membre, în sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratatul de instituire aComunităților
Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, publicată în Jurnalul Oficial alComunităților Europene nr. L065 din 14 martie 1968, cu modificările ulterioare, sau cu societăți europene cu
sediul social în alte
state membre.(2)
Societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată – persoanejuridice
române – și societățile europene cu sediul social în România pot fuziona cu societăți care au sediulsocial
sau, după caz, administrația centrală ori sediul principal în alte state membre și care, fără a seîncadra
în tipurile de entități prevăzute la alin. (1), au personalitate juridică, dețin un patrimoniu propriu cereprezintă
singura sursă care asigură garantarea obligațiilor sociale și sunt supuse unor formalități depublicitate
similare celor prevăzute de Directiva Consiliului 68/151/CEE , dacă legea acelui stat membrupermite astfel de fuziuni.
(3)
Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentului capitol organismele de plasament colectiv învalori mobiliare ș
i fondurile închise de investiții, reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu
modificările și completările ulterioare, precum și orice alte entități având ca obiect de activitateplasamentul
colectiv al resurselor atrase de la public și care funcționează pe principiul repartizării riscurilorși
ale căror titluri pot fi răscumpărate, direct sau indirect, la cererea deținătorilor, din activele entitățiirespective.
(4)
În cazul în care societatea absorbantă este o societate în comandită pe acțiuni, înființată și funcționândpotrivit
legii române, acționarii societății absorbite vor fi întotdeauna acționari comanditari ai societății încomandită
pe acțiuni absorbante, dacă nu se prevede altfel în hotărârea de aprobare a proiectului defuziune.
Competența
de verificare a legalității fuziunii, sub aspectul procedurii pe care o urmeazăsocietățile
participante la fuziune – persoane juridice române sau societățile europene cu sediulsocial
în România – și, dacă este cazul, societatea nou-înființată – persoană juridică română sau societateeuropeană
cu sediul social în România -, aparține judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului undesunt înmatriculate societăți
le persoane juridice române sau societățile europene cu sediul social în Româniaparticipante la fuziune, inc
lusiv societatea absorbantă, ori, dacă este cazul, societatea nou-înființată.SECȚIUNEA a 2-a
Etape. Efecte. Nulitate
(1)
Fuziunea transfrontalieră, în sensul prezentei legi, este operațiunea prin care:a)
una sau mai multe societăți, dintre care cel puțin două sunt guvernate de legislația a două state membrediferite,
sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți înschimbul
repartizării către acționarii/asociații societății sau societăților absorbite de acțiuni/părți sociale lasocietatea
absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală aacțiunilor/părților soc
iale astfel repartizate; saub)
mai multe societăți, dintre care cel puțin două sunt guvernate de legislația a două state membre diferite,sunt
dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăți pe care oconstituie,
în schimbul repartizării către acționarii/asociații lor de acțiuni/părți sociale la societatea nou-Art.
2513.
-Art.
251
4.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
185/201
înființată și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor/părțilorsociale astfel repartizate;
c)
o societate este dizolvată fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului său unei altesocietăți
care deține totalitatea acțiunilor sale/părților sociale sau a altor titluri conferind drepturi de vot înadunarea generală.
(2)
Plata în numerar poate fi superioară valorii prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă legislația a cel puținunuia
dintre statele membre a căror naționalitate o dețin societățile participante la fuziune sau societateanou-înființată permite depășirea acestui pro
cent.(1)
Administratorii sau membrii directoratului societăților care urmează a participa la fuziuneîntocmesc un proiect comun de fuziune care trebuie
să cuprindă cel puțin:a)
forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților participante la fuziune;b)
forma, denumirea și sediul social ale societății nou-înființate, dacă este cazul;c)
condițiile alocării de acțiuni/părți sociale la societatea absorbantă sau la societatea nou-înființată;d)
rata de schimb a acțiunilor/părților sociale și cuantumul eventualelor plăți în numerar;e)
data de la care acțiunile/părțile sociale prevăzute la lit. c) dau deținătorilor dreptul de a participa labeneficii și orice
condiții speciale care afectează acest drept;f)
drepturile acordate de către societatea absorbantă sau nou-înființată deținătorilor de acțiuni care conferădrepturi
speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară de acțiuni sau măsurile propuse în privințaacestora;
g)
orice avantaj special acordat experților care evaluează proiectul de fuziune și membrilor organeloradministrative sau de control a
le societăților implicate în fuziune;h)
informații privind evaluarea patrimoniului transferat societății absorbante sau societății nou-înființate;i)
data de la care tranzacțiile societății absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil caaparținând societății absorbante sau nou-înf
iințate;j)
efectele fuziunii asupra locurilor de muncă ale angajaților societăților participante la fuziune;k)
data situațiilor financiare ale societăților participante care au fost folosite pentru a se stabili condițiilefuziunii;
l)
dacă este cazul, informații privind mecanismele de implicare a angajaților în definirea drepturilor acestorade a participa la activitatea
societății absorbante sau nou-înființate.(2)
La proiectul prevăzut la alin. (1) va fi anexat proiectul actului constitutiv al societății ce urmează a fiînființată, respectiv proiectu
l de act modificator al actului constitutiv al societății absorbante.(1)
Proiectul comun de fuziune transfrontalieră, semnat de reprezentanții societățilorparticipante,
se depune la oficiul registrului comerțului unde sunt înmatriculate societățilepersoane
juridice române și/sau societățile europene cu sediul în România, participante la fuziune, însoțitde o declarație privind modal
itatea de publicare a proiectului de fuziune.(2)
Proiectul comun de fuziune, vizat de judecătorul-delegat, se publică în Monitorul Oficial al României,Partea
a IV-a, pe cheltuiala părților, integral sau în extras, potrivit dispoziției judecătorului-delegat saucererii părților, cu cel puțin 30 de zile
înaintea datelor ședințelor în care adunările generale urmează a hotărîasupra fuziunii.
(3)
Extrasul prevăzut la alin. (2) trebuie să cuprindă cel puțin următoarele mențiuni:a)
forma, denumirea și sediul social ale fiecărei societăți participante la fuziune;b)
oficiul registrul comerțului la care au fost depuse documentele prevăzute la art. 251 5 ;c)
condițiile în care își pot exercita dreptul de opoziție creditorii societății.(4)
În cazul în care deține o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul Oficial alRomâniei,
Partea a IV-a, cu publicitatea efectuată prin intermediul paginii proprii web a societății, pe oArt.
2515.
-Art.
251
6.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
186/201
perioadă continuă de cel puțin o lună înaintea adunării generale care urmează să decidă cu privire laproiectul
de fuziune transfrontalieră, perioadă care se încheie la finalul adunării generale respective.Dispozițiile art. 242
alin. (2 2) se aplică în mod corespunzător.(5)
În cazul efectuării publicității în condițiile alin. (3), oficiul registrului comerțului unde este înmatriculatăsocietatea va publica, cu tit
lu gratuit, pe pagina sa web proiectul comun de fuziune transfrontalieră.(1)
Administratorii/membrii directoratului societăților care participă la fuziune trebuie săîntocmească
un raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune și să precizezefundamentul său juridic și e
conomic.(2)
Raportul prevăzut la alin. (1) se pune la dispoziția acționarilor/asociaților, iar, în cazurile prevăzute la art. 251
10 , și a reprezentantului angajaților sau, în cazul în care nu a fost desemnat, a angajaților, la sediulsocietății,
cu cel puțin 30 de zile înaintea datei ședinței în care adunarea generală urmează a hotărî asuprafuziunii.
În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, raportul se publică și pe pagina deinternet, pentru liberul acces al a
cționarilor/asociaților și angajaților.(1)
Unul sau mai mulți experți, persoane fizice ori juridice, acționând pe seama fiecăreia dintresocietățile
persoane juridice române sau societățile europene cu sediul în România, careparticipă
la fuziune, dar independent de acestea, sunt desemnați de către judecătorul-delegat pentru aexamina proiectul comun de fuziune ș
i a întocmi un raport scris către acționari/asociați.(2)
Raportul prevăzut la alin. (1) va preciza dacă rata de schimb a acțiunilor/părților sociale este corectă șirezonabilă.
Raportul va indica, de asemenea, metoda sau metodele folosite pentru a determina rata deschimb
propusă, va preciza dacă metoda sau metodele folosite sunt adecvate pentru cazul respectiv, vaindica
valorile obținute prin aplicarea fiecăreia dintre aceste metode și va conține opinia experților privindponderea
atribuită metodelor în cauză pentru obținerea valorii reținute în final. Raportul va descrie, deasemenea, orice dificultăți deo
sebite în realizarea evaluării.(3)
La cererea comună a societăților care participă la fuziune, inclusiv a celor care au naționalitatea altui statmembru,
judecătorul-delegat desemnează unul sau mai mulți experți acționând pentru toate societățileparticipante, dar independent de acestea.
(4)
Fiecare dintre experții desemnați în conformitate cu prezentul articol are dreptul de a obține de la oricaredintre
societățile care participă la fuziune toate informațiile și documentele relevante și de a face toateinvestigațiile necesare.
(5)
Prin hotărâre a tuturor acționarilor/asociaților societăților participante la fuziune se poate renunța laexaminarea proiectului de fuziune
și la întocmirea raportului prevăzut la alin. (1).Creditorii
societăților – persoane juridice române sau societăți europene cu sediul în România -care
iau parte la fuziune au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. Orice astfel decreditor,
care deține o creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune, nescadentăla
data publicării proiectului, și care nu deține deja garanții sau privilegii adecvate pentru satisfacereacreanței
sale, poate face opoziție, cu respectarea condițiilor de procedură și de fond și cu efecteleprevăzute la
art. 243 . (1)
Dacă societatea absorbantă sau nou-înființată este o societate europeană cu sediul socialîn
România, administratorii societăților participante la fuziune asigură respectarea dreptului deimplicare
a angajaților în activitatea societății europene, în condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 187/2007
privind procedurile de informare, consultare și alte modalități de implicare a angajaților înactivitatea societăți
i europene.(2)
Dacă în una sau mai multe dintre societățile participante guvernate de legislația altui stat membrufuncționează
un mecanism de implicare a angajaților în activitatea societății de tipul celui prevăzut de art. 2lit.
k) din Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 pentru completarea statutului societății europene înArt.
2517.
-Art.
251
8.
-Art.
251
9.
-Art.
251
10.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
187/201
ceea ce privește implicarea lucrătorilor sau un alt mecanism de cointeresare a angajaților, societateaabsorbantă
sau nou-înființată – persoană juridică română – este obligată să instituie un astfel de mecanism,devenind aplicabile,
în mod corespunzător, prevederile art. 3 alin. (1) și (2), art. 4- 7, art. 10 alin. (1) și (2) lit. a)
, g) și h), art. 11- 24, 27 și 28 din Hotărârea Guvernului nr. 187/2007.(3)
În cazul în care societatea absorbantă sau societatea nou-înființată este o persoană juridică română,organele
de conducere ale societăților participante la fuziune în care funcționează mecanisme de implicarea
angajaților pot, fără o negociere prealabilă, să se supună dispozițiilor de referință prevăzute de art. 12 – 23din
Hotărârea Guvernului nr. 187/2007 sau să respecte aceste prevederi începând cu data înregistrării înregistrul
comerțului a modificării actului constitutiv al societății absorbante sau cu data înmatriculăriisocietății nou-înființate, despre opț
iune urmând a se face mențiune în proiectul de fuziune.(4)
În situația prevăzută la alin. (3), grupul special de negociere poate decide cu o majoritate de două treimidin
numărul membrilor săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, inclusiv voturile membrilorcare
reprezintă angajații din cel puțin două state membre diferite, să nu declanșeze negocieri sau săîncetez
e negocierile deja inițiate și să admită aplicarea dispozițiilor de referință din Hotărârea Guvernului nr. 187/2007
. (5)
Atunci când în cadrul societății persoană juridică română, care rezultă din fuziunea transfrontalieră, vafuncționa
un sistem de implicare a angajaților, administratorii sau, după caz, membrii directoratului auobligația
să asigure protecția drepturilor angajaților rezultând din acest mecanism în cazul unei fuziuni dedrept
intern ulterioare, pentru o perioadă de 3 ani de la data la care fuziunea transfrontalieră a produsefecte.
(6)
În cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele-standard de participare, adunareagenerală
a asociaților/acționarilor poate decide limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrulconsiliului
de administrație/directoratului societății care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere. Cu toateacestea,
în cazul în care în una dintre societățile care fuzionează reprezentanții angajaților au constituit celpuțin
o treime din consiliul de administrație sau de supraveghere, limitarea decisă de adunarea generală aasociaților/acționarilor
nu poate avea ca efect reducerea proporției de participare a angajaților la mai puținde o treime.
(1)
În cel mult 3 luni de la data publicării proiectului comun de fuziune în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea a IV-a, conform dispozi
țiilor art. 2516 alin. (2), adunarea generală a fiecăreia dintre
societăți hotărăște asupra proiectului comun de fuziune, în condițiile stabilite pentru modificareaactului constitutiv ș
i cu respectarea condițiilor privind convocarea ei.(2)
Când acțiunile sunt de mai multe categorii, hotărârea asupra fuziunii este subordonată rezultatuluivotului pe categorii, dat în condiț
iile art. 115 . (3)
În cazurile prevăzute la art. 25110 , adunarea generală a acționarilor/asociaților poate condiționaaprobarea
fuziunii de ratificarea expresă de către adunarea generală a mecanismelor de implicare aangajaților în activitatea so
cietății absorbante sau nou-înființate.(4)
Atunci când fuziunea are ca efect mărirea obligațiilor acționarilor/asociaților uneia dintre societățileparticipante
– persoane juridice române -, hotărârea adunării acționarilor/asociaților se ia cu unanimitate devoturi.
(1)
Acționarii/asociații care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fostaprobată
fuziunea au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărareaacțiunilor lor/părților
sociale de către societate.(2)
În cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, dreptul de retragere va fi exercitat înconformitate cu prevederile
art. 134 . (3)
Prin excepție de prevederile art. 226 , în cazul societăților cu răspundere limitată, dreptul de retragere seArt.
25111.
-Art.
251
12.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
188/201
va exercita prin aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 134 . (4)
Acționarii/asociații pot face aplicarea dreptului de retragere reglementat de prezentul articol, doar dacă:a)
legislația tuturor statelor membre, a căror naționalitate o dețin societățile participante la fuziune, prevedeun sistem de protecție a asociați
lor similar celui prevăzut de alin. (1)-(3);b)
societățile participante la fuziune, guvernate de legislația altui stat membru care nu conferă asociaților undrept de retragere din societate, au acceptat în mod expres ca asoc
iații societății – persoană juridică română-
să facă uz de acest drept, făcându-se mențiune în acest sens în hotărârea adunării generale de aprobarea fuziunii.
(1)
În cazul fuziunii prin absorbție, judecătorul-delegat dispune înregistrarea în registrulcomerțului a actului modificator al actului
constitutiv al societății absorbante – persoană juridicăromână
sau societate europeană cu sediul social în România – după verificarea existenței certificatelor saua
documentelor similare care atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, emise de autoritățilecompetente
din celelalte state membre în care au sediul social ori, după caz, administrația centrală sausediul
principal celelalte societăți participante la fuziune, și a termenului în care acestea au fost depuse laoficiul registrulu
i comerțului, termen ce nu poate depăși 6 luni de la emitere.(2)
Dacă prin fuziune se înființează o nouă societate – persoană juridică română -, controlul de legalitate vafi
efectuat în condițiile prevăzute de prezenta lege pentru forma de societate a cărei constituire a fostconvenită, cu verificarea în prealab
il a certificatelor sau a documentelor similare prevăzute la alin. (1).(3)
În cazul în care prin fuziune se înființează o societate europeană cu sediul social în România, controlulde
legalitate al fuziunii și al îndeplinirii condițiilor de înființare a societății va fi efectuat potrivitRegulamentului
(CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europeneși de prezenta lege.
(4)
Judecătorul-delegat verifică, dacă este cazul, și caracteristicile mecanismelor de implicare a angajațilorîn activitatea societăți
i absorbante sau nou-constituite.(5)
Dacă societatea absorbantă sau societatea nou-înființată este persoană juridică guvernată de legislațiaaltui
stat membru, inclusiv o societate europeană cu sediul social într-un alt stat membru, judecătorul-delegat
verifică legalitatea hotărârii de fuziune, depusă de către administratorii/membrii directoratului laoficiul
registrului comerțului în care este înregistrată societatea – persoană juridică română -, și pronunță oîncheiere
prin care se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege de către societatea -persoană
juridică română. Încheierea este comunicată societății – persoană juridică română – la sediulacesteia.
(6)
Judecătorul-delegat poate pronunța încheierea prevăzută la alin. (5), chiar dacă procedura declanșatăde
cererile de retragere a acționarilor/asociaților în conformitate cu art. 25112 este în curs, în încheiereindicându-se
faptul că răscumpărarea acțiunilor/părților sociale nu este încă finalizată. Retragerile efectuatede
acționari/asociați în conformitate cu art. 25112 sunt opozabile societății absorbante sau nou-înființate șiacționarilor/asociați
lor acesteia.(1)
În cazul fuziunii prin absorbție, actul modificator, vizat potrivit art. 25113 alin. (1), setransmite, din oficiu, spre publ
icare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.(2)
Dacă prin fuziune se constituie o nouă societate – persoană juridică română sau o societate europeanăcu
sediul în România -, aceasta este supusă formalităților de publicitate prevăzute de prezenta lege pentruforma de societate convenită.
(3)
Oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată societatea absorbantă sau societatea nou-înființatăva
notifica de îndată, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor comerțului, prevăzut la art. 2
1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare,pe
cheltuiala societății, realizarea fuziunii transfrontaliere autorităților similare din statele membre în careArt.
25113.
-Art.
251
14.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
189/201
sunt înmatriculate societățile participante la fuziune, în vederea radierii acestora.(4)
Oficiul registrului comerțului unde sunt înmatriculate societățile absorbite – persoane juridice române -radiază
din registrul comerțului aceste societăți, în temeiul notificării comunicate potrivit alin. (3) deautoritatea
competentă din statul membru a cărui naționalitate o deține societatea absorbantă sausocietatea nou-înființată.
(5)
În cazul în care prin fuziunea transfrontalieră este constituită o societate europeană cu sediul înRomânia,
Oficiul Național al Registrului Comerțului, pe cheltuiala părților, comunică Jurnalului Oficial alUniunii
Europene, în vederea publicării, un anunț care cuprinde: denumirea societății, numărul deînmatriculare
în registrul comerțului în care este înmatriculată, data înmatriculării, numărul MonitoruluiOficial al Românie
i în care a fost publicată încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a societății.(1)
Fuziunea are următoarele consecințe:a)
transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită și societatea absorbantă/nou-înființată, cât și înraporturile
cu terții, către societatea absorbantă/nou-înființată al tuturor activelor și pasivelor societățiiabsorbite;
b)
acționarii sau asociații societății absorbite/participante la fuziune devin acționari, respectiv asociați aisocietății absorbante/nou-înființate, în
conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune;c)
societatea absorbită, respectiv societățile care formează noua societate prin fuziune încetează să existe.(2)
Fuziunea produce efecte:a)
în cazul constituirii unei societăți, de la data înmatriculării acesteia în registrul comerțului;b)
în cazul fuziunii prin absorbție, de la data înregistrării în registrul comerțului a actului modificator al actuluiconstitutiv,
cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la oaltă
dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sausocietăților
beneficiare și nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sausocietăților care își transferă patr
imoniul, și controlul judecătorului-delegat prevăzut de art. 25113 alin. (1); c)
în cazul în care prin fuziune se constituie o societate europeană, de la data înmatriculării acesteia.(3)
Drepturile și obligațiile societăților absorbite decurgând din raporturile de muncă și care există la dataintrării în vigoare a
fuziunii transfrontaliere se transferă de la data prevăzută la alin. (2) societății absorbantesau nou-înființate.
(4)
Niciuna dintre acțiunile societății absorbante nu poate fi schimbată cu acțiuni la societatea absorbită,deținute:
a)
fie de către societatea absorbantă sau de către o persoană care acționează în nume propriu, dar pentrusocietatea respectivă;
b)
fie de către societatea absorbită sau de către o persoană care acționează în nume propriu, dar pentrusocietatea respectivă.
(1)
Administratorii societății absorbite sau ai celor ce au format noua societate răspund civilfață de asociații acelei/acelor societăți
pentru neregularitățile comise în pregătirea și realizareafuziunii.
(2)
Experții care întocmesc raportul prevăzut la art. 251 8 , pe seama societății absorbite sau a societăților ceformează
noua societate, răspund civil față de asociații acestor societăți pentru neregularitățile comise înîndeplinirea îndatoririlor
lor.În
cazul unei fuziuni prin absorbție, prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără aintra
în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți care deține toateacțiunile
lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală, nu se aplică prevederile art. 2515alin. (1)
lit. c) , d) și e), art. 2518, art. 25115 alin. (1) lit. b) și ale art. 251 16 .Art.
25115.
-Art.
251
16.
-Art.
251
17.
-Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
190/201
În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societateabsorbantă
care deține cel puțin 90%, dar nu totalitatea acțiunilor/părților sociale sau a altorvalori
mobiliare ce conferă titularilor lor drept de vot în adunările generale ale societății/societățilorabsorbite,
rapoartele expertului sau experților independenți, prevăzute la art. 2518, și documentele supusecontrolului
sunt obligatorii numai în măsura în care legea care guvernează societatea absorbantă sausocietatea/societățile absorb
ite prevede astfel.(1)
Nulitatea unei fuziuni poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească.(2)
Nulitatea fuziunii nu poate interveni după data la care aceasta a produs efecte, dată stabilită potrivit art.251
15 alin. (2). (3)
Procedurile de anulare și de declarare a nulității nu pot fi inițiate dacă situația a fost rectificată. Dacăneregul
aritatea ce poate conduce la declararea nulității unei fuziuni poate fi remediată, instanța competentăacordă societăților partic
ipante un termen pentru rectificarea acesteia.(4)
Hotărârea definitivă de declarare a nulității fuziunii va fi înaintată din oficiu de către instanță oficiilorregistrului comerțului de
la sediile societăților implicate în fuziune.TITLUL VII
Lichidarea societăților
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
(1)
Pentru lichidarea și repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevădnorme în acest scop, sunt obligatorii următoare
le reguli:a)
până la preluarea funcției de către lichidatori, administratorii și directorii, respectiv membrii directoratului,continuă să-și exercite atribuț
iile, cu excepția celor prevăzute la art. 233 ; b)
actul de numire a lichidatorilor, menționând puterile conferite acestora sau sentința care îi ține locul,precum
și orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la puterile conferitetrebuie
depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscrise de îndată șipublicate în Monitorul Ofic
ial al României, Partea a IV-a.(2)
Numai după îndeplinirea formalităților de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnătura lor în registrulcomerțului și vor exercita a
ceastă funcție.(3)
(4)
În afară de dispozițiile prezentului titlu, se aplică societăților în lichidare regulile stabilite prin actulconstitutiv și prin
lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.(5)
Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.(1)
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatoriipersoane
fizice sau reprezentanții permanenți – persoane fizice ale societățiilichidatoare – trebuie să fie
lichidatori autorizați, în condițiile legii.(2)
Lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii, respectiv membrii directoratului.(3)
Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca împreună cu directorii și administratorii,respectiv
cu membrii directoratului societății, să facă un inventar și să încheie un bilanț, care să constatesituația exactă a activului și
pasivului societății, și să le semneze.Art.
25118.
-Art.
251
19.
-Art.
252.
– Art.
252
1.Abrogat(ă)Art.
253.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
191/201
(4) Lichidatorii sunt obligați să primească și să păstreze patrimoniul societății, registrele ce li s-au încredințatde
administratori, respectiv de membrii directoratului, și actele societății. De asemenea, aceștia vor ține unregistru cu toate operațiunile l
ichidării, în ordinea datei lor.(5)
Lichidatorii își îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor. În cazul societăților pe acțiuni organizatepotrivit sistemului dualist, lichidato
rii își îndeplinesc mandatul sub controlul consiliului de supraveghere.În
cazul societăților a căror activitate s-a desfășurat în baza autorizației de mediu prevăzute deLegea protecției mediului
nr. 137/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, lichidatorii suntobligați
să ia măsuri pentru efectuarea bilanțului de mediu, prevăzut de această lege, și să comunicerezultatele acestui bilanț agenț
iei teritoriale pentru protecția mediului.(1)
În afară de puterile conferite de asociați, cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor,lichidatorii vor putea:
a)
să stea în judecată în numele societății;b)
să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare;c)
să vândă, prin licitație publică, imobilele și orice avere mobiliară a societății;d)
să facă tranzacții;e)
să lichideze și să încaseze creanțele societății.f)
să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească orice alte actenecesare.
(2)
În lipsa unor dispoziții speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, lichidatorii nu pot săconstituie ipoteci asupra bunur
ilor societății, dacă nu sunt autorizați de instanță.(3)
Lichidatorii care întreprind noi operațiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării suntrăspunzători personal și sol
idar de executarea lor.(1)
Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare,înaintea achitării creditor
ilor societății.(2)
Asociații vor putea cere însă ca sumele reținute să fie depuse la Casa de Economii și ConsemnațiuniC.E.C.
– S.A. ori la o bancă sau la una dintre unitățile acestora și să se facă repartizarea asupra acțiunilorsau
părților sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinireatuturor
obligațiilor societății, scadente sau care vor ajunge la scadență, mai rămâne un disponibil de celpuțin 10% din cuantumul lor.
(3)
Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societății pot face opoziție în condițiile art. 62 . Lichidatorii
care probează, prin prezentarea situației financiare anuale, că fondurile de caredispune
societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesareasociaților
care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceștia suntobligați, potrivit formei
societății, să le procure sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru vărsăminteleneefectuate, la care erau obligați în cal
itate de asociat.Lichidatorii
care au achitat datoriile societății cu propriii lor bani nu vor putea să exerciteîmpotriva societății drepturi ma
i mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți.Creditorii
societății au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acțiunile care decurg dincreanțele
ajunse la termen, până la concurența bunurilor existente în patrimoniul societății, și numai dupăaceea de
a se îndrepta împotriva asociaților, pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor subscrisesau din aceea a aporturilor la capita
lul social.(1)
Lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data înregistrării în registrulcomerțului
a mențiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul registruluicomerțului poate prelungi acest termen cu încă un an, dar nu ma
i mult de două ori.Existența
datoriei
societății
către
un
credi
tor
împiedică
radierea
societății
?
–
Mădălina
MoceanuArt.
254.
– Art.
255.
– Art.
256.
– Art.
257.
– Art.
258.
– Art.
259.
– Art.
260.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
192/201
Legiuitorul în articolul 260 din Legea nr. 31/1990 a limitat durata procedurii de lichidare ( forțată sau voluntară) la uninterval
de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanță, doar pentru motivetemeinice, cu încă doi ani.
Existența
datoriei societății către un creditor nu împiedică radierea societății, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea laexpirarea termenelor ind
icate în textul art. 260 fără vreo condiționare de acoperire integrală a pasivului societății.Extras din Decizia nr. 549/0
8.09.2015 , Curtea de Apel Craiova-Sectia a II-a civila , www.just.ro(2)
Lichidarea nu liberează pe acționari/asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de insolvență asocietății.
(3)
În termen de 60 de zile de la înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de dizolvare vor fi numițilichidatorii, în condițiile
art. 262 , respectiv art. 264 . (4)
În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului,pentru
menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivitraportului,
debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență,lichidatorul are obligaț
ia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depuneriiraportului.
(5)
Nerespectarea obligației de depunere a raportului prevăzut la alin. (4) constituie contravenție și sesancționează
cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor serealizează,
din oficiu sau la sesizarea oricărei părți interesate, de către persoana competentă cusoluționarea
cererilor de înregistrare în registrul comerțului. Sancțiunea se aplică și lichidatorului care nuintroduce cererea de deschidere a procedurii de fa
liment în termenul prevăzut la alin. (4).(6)
În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerțului cererea deradiere
a societății din registrul comerțului, pe baza raportului final de lichidare și a situațiilor financiare delichidare
prin care se prezintă situația patrimoniului, a creanțelor și repartizarea activelor rămase, după caz,sub
sancțiunea unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere, care va fi aplicată, din oficiu sau la sesizareaoricărei
părți interesate, de către persoana competentă cu soluționarea cererilor de înregistrare în registrulcomerțului.
Rezoluția prin care se dispune radierea societății din registrul comerțului se publică pe paginade internet a O
ficiului Național al Registrului Comerțului și pe portalul de servicii on-line al acestuia.(7)
Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1), prelungit după caz, oficiulregistrului
comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere, Oficiul Național al Registrului Comerțuluisau
orice persoană interesată va solicita tribunalului radierea societății din registrul comerțului. Lista societăților pentru care Ofic
iul Național al Registrului Comerțului urmează să formuleze acțiuni de radiere seafișează
pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului sau pe portalul de servicii on-line
al acestuia cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte și se transmite Ministerului Finanțelor Publice -Agenția Națională de Adm
inistrare Fiscală.(8)
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat radierea se comunică societății, oficiului registruluicomerțului
pentru radierea societății din registrul comerțului, Ministerului Finanțelor Publice – AgențiaNațională
de Administrare Fiscală – administrația județeană a finanțelor publice/administrația finanțelorpublice
a sectorului și se publică pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și peportalul
de servicii on-line al acestuia. În cazul mai multor hotărâri judecătorești de radiere, pentru situațiileprevăzute
la alin. (7), publicitatea se va putea efectua în forma unui tabel cuprinzând: numărul de ordine înregistrul
comerțului, codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică și sediul societății dizolvate,instanța care a dispus radierea, numărul dosaru
lui, numărul și data hotărârii de radiere.(9)
Orice persoană interesată poate face apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile de laTiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
193/201
efectuarea publicității conform prevederilor alin. (8). Apelantul va depune o copie a apelului la oficiulregistrului comerțului, pentru menț
ionare în registrul comerțului.(10)
În cazul în care prevederile art. 2701 nu sunt aplicabile, întrucât societatea aflată în lichidare, deșiîntrunește
condițiile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire ainsolvenței
și de insolvență, nu îndeplinește și cerința prevăzută la art. 5 pct. 72 din aceeași lege, persoanaînvestită cu soluționarea cereri
i va dispune radierea societății în baza raportului lichidatorului numit.(11)
Bunurile rămase din patrimoniul societății radiate din registrul comerțului, în condițiile prezentuluiarticol, revin acționarilor/
asociaților, în condițiile legii.(1)
După aprobarea socotelilor și terminarea repartiției, registrele și actele societății în numecolectiv,
în comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociați, sevor depune la asociatul desemnat de major
itate.(2)
În societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni registrele prevăzute de art. 177 alin. 1 lit. a) – f) vor fidepuse
la registrul comerțului la care a fost înregistrată societatea, unde orice parte interesată va putea luacunoștință
de ele cu autorizarea judecătorului delegat, iar restul actelor societății vor fi depuse la ArhiveleNaționale.
(3)
Registrele tuturor societăților vor fi păstrate timp de 5 ani.CAPITOLUL II
Lichidarea societăților în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată
(1)
Numirea lichidatorilor în societățile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspunderelimitată va fi făcută de toți aso
ciații, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel.(2)
Dacă nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanță, lacererea oricărui asociat ori adm
inistrator, cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor.(3)
Împotriva sentinței se poate declara numai apel de către asociați sau administratori, în termen de 15 zilede la pronunțare.
(1)
După terminarea lichidării societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspunderelimitată,
lichidatorii trebuie să întocmească situația financiară și să propună repartizarea activului întreasociați.
(1
1) Situația financiară semnată de către lichidatori se înaintează spre a fi înregistrată și publicată pe paginade internet a oficiului regi
strului comerțului.(1
2)(2)
Asociatul nemulțumit poate face opoziție, în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificareasituației financiare de
lichidare și a proiectului de repartizare.(3)
Pentru soluționarea opoziției, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale repartizării,față de care lichidatorii pot rămâne stră
ini.(4)
După expirarea termenului prevăzut la alin. (2) sau după ce hotărârea asupra opoziției a rămasdefinitivă, situația f
inanciară de lichidare și repartizare se consideră aprobată și lichidatorii sunt liberați.CAPITOLUL III
Lichidarea societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni
(1)
Numirea lichidatorilor în societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni se face de adunareaArt.
261.
– Art.
262.
– Art.
263.
– Art.
264.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
194/201
generală, care hotărăște lichidarea, dacă, prin actul constitutiv, nu se prevede altfel.(2)
Adunarea generală hotărăște cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv.(3)
În cazul în care majoritatea nu a fost obținută, numirea se face de tribunal, la cererea oricăruia dintreadministratori,
respectiv dintre membrii directoratului, sau dintre asociați, cu citarea societății și a celor careau cerut-o. Hotărârea este supusă numai apelulu
i.(1)
Administratorii, respectiv membrii directoratului, vor prezenta lichidatorilor o dare de seamăasupra gestiunii, pentru timpul trecut de
la ultima situație financiară aprobată până la începerea lichidării.(2)
Lichidatorii au dreptul să aprobe darea de seamă și să facă sau să susțină eventualele contestații cuprivire la aceasta.
(1)
În cazul în care unul sau mai mulți administratori, respectiv membri ai directoratului, suntnumiți lichidatori, darea de
seamă asupra gestiunii administratorilor, respectiv a directoratului, se va depunela
oficiul registrului comerțului și se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, împreună cubilanțul final de lichidare.
(2)
Când gestiunea trece peste durata unui exercițiu financiar, darea de seamă trebuie anexată la primasituație financiară pe care l
ichidatorii o prezintă adunării generale.(3)
Orice acționar poate face opoziție, în condițiile art. 62 , în termen de 15 zile de la publicare. (4)
Toate opozițiile făcute vor fi conexate, pentru a fi soluționate printr-o singură sentință.(5)
Orice acționar are dreptul să intervină în instanță, iar hotărârea va fi opozabilă și acționarilorneintervenienți.
(1)
După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situația financiară finală, arătândpartea
ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății, însoțită de raportulcenzorilor sau, după caz, raportul auditor
ilor financiari.(2)
Situația financiară, semnată de lichidatori, se va depune, pentru a fi menționată, la oficiul registruluicomerțului și se va publ
ica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.(3)
Orice acționar poate face opoziție, în condițiile art. 62 . (1)
Dacă termenul prevăzut la art. 266 alin. (3) a expirat fără a se face opoziție, situațiafinanciară
se consideră aprobată de toți acționarii, iar lichidatorii sunt liberați, sub rezerva repartizăriiactivului societății.
(2)
Independent de expirarea termenului, chitanța de primire a celei din urmă repartiții ține loc de aprobare acontului și a repartiție
i făcute fiecărui acționar.(1)
Sumele cuvenite acționarilor, neîncasate în termen de două luni de la publicarea situațieifinanciare,
vor fi depuse la o bancă sau la una dintre unitățile acesteia, cu arătarea numelui și prenumeluiacționarului, dacă acțiuni
le sunt nominative, sau a numerelor acțiunilor, dacă ele sunt la purtător.(2)
Plata se va face persoanei arătate sau posesorului acțiunilor, reținându-se titlul.În cazul
în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligatsă
ceară deschiderea procedurii insolvenței. În condițiile legislației insolvenței, creditorii vorputea cere deschiderea procedurii inso
lvenței față de societatea aflată în curs de lichidare.Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea
insolvenței, judecătorul-sindic va dispunedeschiderea procedurii simp
lificate a insolvenței.TITLUL VII
1Societatea europeană
Societăților
europene cu sediul în România le sunt aplicabile prevederile RegulamentuluiArt.
265.
– Art.
266.
– Art.
267.
Abrogat(ă) Art.
268.
– Art.
269.
– Art.
270.
– Art.
270
1.
-Art.
270
2.
-Art.
270
^2a).
–
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
195/201
Consiliului (CE) nr. 2.157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene, cele ale prezentuluicapitol,
precum și cele privitoare la societățile pe acțiuni, în măsura compatibilității lor cu dispozițiileregulamentului comunitar.
(1)
Societățile europene cu sediul social în România au personalitate juridică de la dataînmatriculării în registru
l comerțului.(2)
O societate europeană nu poate fi înmatriculată în registrul comerțului decât după încheierea unui acordprivind
implicarea angajaților în activitatea societății, în condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 187/2007
. (3)
În termen de 30 de zile de la înregistrare, Oficiul Național al Registrului Comerțului va comunicaJurnalului
Oficial al Uniunii Europene un anunț privind înmatricularea societății. Anunțul va cuprindeinformațiile prevăzute de
art. 14 din Regulamentul Consi liului (CE) nr. 2.157/ 2001.(1)
Orice societate europeană înmatriculată în România își poate transfera sediul socialîntr-un alt stat membru.
(2)
Proiectul de transfer, vizat de judecătorul-delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea aIV-a,
pe cheltuiala societății, cu cel puțin 30 de zile înaintea datei ședinței în care adunarea generalăextraordinară urmează a hotărî asupra transferului.
(3)
Hotărârea adunării generale privind transferul sediului social al societății europene într-un alt statmembru
se adoptă în condițiile art. 115 alin. (2). În cazul în care acționarii reprezentând majoritateacapitalului socia
l sunt prezenți sau reprezentanți, decizia poate fi adoptată cu majoritate simplă.(1)
Creditorii societăților europene ale căror creanțe sunt anterioare datei publicăriiproiectului de transfer și care nu sunt
scadente la data publicării pot face opoziție în condițiile art. 62 . (2)
Opoziția prevăzută la alin. (1) suspendă executarea operațiunii până la data la care hotărâreajudecătorească
rămâne definitivă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plății datoriilorsau oferă garanții acceptate de creditori or
i încheie cu aceștia un acord pentru plata datoriilor.(1)
Acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fostaprobat
transferul sediului într-un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate și de a solicitacumpărarea acțiunilor lor de către soc
ietate.(2)
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii adunăriigenerale.
(3)
Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care leposedă sau, după caz, certificatele de acț
ionar.(4)
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expertautorizat
independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluarerecunoscute
de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătoruldelegat, înconformitate cu dispoziți
ile art. 38 și 39. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.(5)
Judecătorul-delegat, ulterior verificării legalității transferului, pronunță o încheiere ce atestă îndeplinireacondițiilor prevăzute de
art. 3 – 5 din prezenta lege și a celor prevăzute de art. 8 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/2001.
(6)
Ulterior radierii societății europene transferate, oficiul registrului comerțului va comunica JurnaluluiUniunii
Europene, pe cheltuiala societății, un anunț privind radierea societății din registrul comerțului dinRomânia ca urmare a transferului sediu
lui acestuia într-un alt stat membru.TITLUL VIII
Contravenții și infracțiuni
Art.
270
^2b).
-Art.
270
^2c).
–
Art.
270
^2d).
–
Art.
270
^2e).
–
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
196/201
(1) Încălcarea prevederilor art. 74 constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la2.500 lei la 5.000 lei.
(2)
Încălcarea prevederilor art. 131 alin. (4) constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la5.000 lei la 10.000 lei.
(3)
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2) se realizează de cătreorganele cu
atribuții de control ale Ministerului Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscalăși ale unităților sa
le teritoriale.Se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul,directorul
general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantullegal al societății care:
a)
prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărateasupra
constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date;
b)
prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacteasupra condițiilor economi
ce sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale;c)
refuză să pună la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 26 și 38, documentelenecesare sau îi împiedică, cu rea-cred
ință, să îndeplinească însărcinările primite.(1)
Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul,directorul
general, directorul, membrul consiliului de supraveghereori al directoratului sau reprezentantullegal al societății care:
a)
dobândește, în contul societății, acțiuni ale altor societăți, la un preț pe care îl știe vădit superior valorii lorefective,
sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care aceasta le deține, la prețuri despre care arecunoștință
că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane,a unui folos în paguba societății;
b)
folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrarintereselor
acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directsau indirect;
c)
se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care oadministrează,
de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pecare
el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3)lit. a) , sau face ca una dintre aceste societăți să î
i acorde vreo garanție pentru datorii proprii;O
posibilă
confuzie
cu
consecințe
practice
–
Horatiu
SasuÎn
art. 144 indice 4 alin. (3) lit. a) din Legea societăților nr. 31/1990 se face referire la limita de 5.000 euro PENTRUSOCIETĂȚILE
PE ACȚIUNI. Dar NU NUMAI pentru ele operează acest prag: din citirea atentă a art. 272 alin. (1) lit. a)din
aceeași lege rezultă că se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul(de
la ORICE TIP DE SOCIETATE, DEOARECE LEGEA NU DISTINGE), directorul general etc. al societății care seîmprumută,
sub orice formă, de la societatea pe care o administrează. Dar
același articol prevede excepția: sepedepsesc
NUMAI dacă suma împrumutată este superioară limitei de 5.000 de euro. Sub 5.000 de euro nu existăpedeapsă,
tot pentru administratorii DE LA ORICE SOCIETATE, deoarece art. 272 nu distinge și nu vorbește doar deadministratorii
de SA
Să nu facem o confuzie între două lucruri, între prag și între aplicabilitate: legea trimite la PRAGULde
5.000 de euro, menționat la SA (se numește „normă de trimitere”), DAR art. 272 se referă la TOȚI administratorii, dintoate
societățile. Cu alte cuvinte, niciun administrator, de la nicio societate (nu numai de la S.A.) nu trebuie să încalcepragul menționat la S.A.
Un
principiu al interpretării juridice este că acolo unde legea nu distinge nu facem NICI NOI distincție (și nici ANAF): art.Art.
2703.
-Art.
271.
–
Art.
272.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
197/201
272 al Legii nr. 31/1990 NU FACE DISTINCȚIE între administratorii de SA și cei de SRL, SNC, SCS, SCA, chiar dacăface trimitere la pragul pent
ru SA! Atenție așadar la nuanța textului legal, atenție la diferența dintre prag și aplicabilitate!Mai mult, dacă
ar fi să mergem pe ideea că numai la SA este limita de 5.000 de euro, înseamnă că la SRL nu există niciolimită, deci
ne putem împr
umuta fără limită. Personal,
nu sunt adeptul acestei a doua interpretări, riscante. Sunt în schimb adeptul primei interpretări, cu precizareacă pentru fiecare situație so
luția de mai sus trebuie adaptată în funcție de circumstanțe.d)
încalcă dispozițiile art. 183 . (2)
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă a fost săvârșită de administratorul,directorul,
membrul directoratului ori reprezentantul legal al societății în cadrul unor operațiuni de trezorerieîntre societate și alte societăț
i controlate de aceasta sau care o controlează, direct ori indirect.(3)
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. c), dacă este săvârșită de către o societatecomercială ce are calitatea de fondator,
iar împrumutul este realizat de la una dintre societățile controlate oricare o controlează pe aceasta, direct sau ind
irect.Se
pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul general,directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal alsocietății care:
a)
răspândește știri false sau întrebuințează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scădereavalorii
acțiunilor sau a obligațiunilor societății ori a altor titluri ce îi aparțin, în scopul obținerii, pentru el saupentru alte persoane, a unui folos în paguba societăț
ii;b)
încasează sau plătește dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, înlipsa situației f
inanciare anuale sau contrar celor rezultate din aceasta.Se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă administratorul, directorulgeneral,
directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal alsocietății care:
a)
emite acțiuni de o valoare mai mică decât valoarea lor legală ori la un preț inferior valorii nominale sauemite
noi acțiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acțiunile precedente să fi fost achitate înîntregime;
b)
se folosește, în adunările generale, de acțiunile nesubscrise sau nedistribuite acționarilor;c)
acordă împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor societății ori constituie garanții în alte condiții decâtcele prevăzute de lege;
d)
predă titularului acțiunile înainte de termen sau predă acțiuni liberate în total sau în parte, în afară decazurile stabilite de
lege, ori emite acțiuni la purtător fără a fi achitate integral;e)
nu respectă dispozițiile legale referitoare la anularea acțiunilor neachitate;f)
emite obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale sau acțiuni fără să cuprindă mențiunile cerute delege.
Se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă administratorul, directorulgeneral,
directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal alsocietății care:
a)
îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societății, la fuziunea ori ladivizarea acesteia sau la redu
cerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;b)
îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca membrii să fifost
executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără ca aceștia să fi fost scutiți, prin hotărâreaadunării generale, de plata vărsăminte
lor ulterioare;c)
îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societății, fuziune, divizare,dizolvare,
reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu încălcareaArt.
2721.
-Art.
273.
–
Art.
274.
–
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
198/201
interdicției stabilite de acesta, în cazul în care față de societatea comercială s-a început urmărirea penală.(1)
Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă administratorul, directorulgeneral, directorul, membrul consi
liului de supraveghere sau al directoratului care:a)
încalcă, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozițiile art. 144 3 ;b)
nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege sau încalcă dispozițiile art. 193 alin. (2) ; c)
începe operațiuni în numele unei societăți cu răspundere limitată înainte de a se fi efectuat vărsământulintegral al capitalului social;
d)
emite titluri negociabile reprezentând părți sociale ale unei societăți cu răspundere limitată;e)
dobândește acțiuni ale societății în contul acesteia în cazurile interzise de lege.(2)
Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepsește și asociatul care încalcă dispozițiile art. 127 sau aleart. 193
alin. (2) . Se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă cenzorul care nu convoacăadunarea generală în cazurile în care este obl
igat prin lege.(1)
Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an ori cu amendă persoana care a acceptatsau
a păstrat însărcinarea de cenzor, contrar dispozițiilor art. 161 alin. (2), ori persoana care a acceptatînsărcinarea de expert, cu încălcarea dispo
zițiilor art. 39 . (2)
Hotărârile luate de adunările generale în baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu încălcareadispozițiilor art. 161
alin. (2) și ale art. 39 , nu pot fi anulate din cauza încălcării dispozițiilor cuprinse în acelearticole.
(3)
Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepsește și fondatorul, administratorul, directorul, directorulexecutiv
sau cenzorul care își exercită funcțiile sau însărcinările cu încălcarea dispozițiilor prezentei legireferitoare la incompatibil
itate.(1)
Dispozițiile art. 271- 277 se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ceintră în cadrul atribuțiilor
sale.(2)
Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă lichidatorul care face plăți asociațilorcu încălcarea dispozițiilor
art. 256 . (1)
Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă acționarul sau deținătorul deobligațiuni care:
a)
trece acțiunile sau obligațiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorități înadunarea generală, în detrimentul altor acționari or
i deținători de obligațiuni;b)
votează în adunări generale, în situația prevăzută la lit. a), ca proprietar de acțiuni sau de obligațiuni careîn realitate nu îi aparțin;
c)
în schimbul unui folos material necuvenit, se obligă să voteze într-un anumit sens în adunarea generalăsau să nu ia parte la vot.
(2)
Determinarea unui acționar sau a unui deținător de obligațiuni ca, în schimbul unui folos materialnecuvenit,
să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot se pedepsește cuînchisoare de la 6 luni la 3 an
i sau cu amendă.Transmiterea
fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societatecomercială,
în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori înscopul îngreunării acesteia, se pedep
sește cu închisoare de la un an la 5 ani.Folosirea,
cu știință, a actelor unei societăți radiate, în scopul producerii deconsecințe
juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 lunila 3 ani sau cu amendă.
Faptele prevăzu
te în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, constituieinfracțiuni mai grave, se sancț
ionează cu pedepsele prevăzute de acestea.Art.
275.
-Art.
276.
– Art.
277.
–
Art.
278.
– Art.
279.
–
Art.
280.
Abrogat(ă) Art.
280
1.
-Art.
280
2.Abrogat(ă)Art.
280
3.
-Art.
281.
–
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
199/201
TITLUL IXDispoziții finale și tranzitorii
(1)
Societățile, organizate în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unități lor economice destat
ca regii autonome și societăți, cu modificările ulterioare, privatizate sau care se vor privatiza, potfuncționa numai pe bază de statut.
(2)
Modificând, în condițiile legii, statutul, asociații îl pot denumi act constitutiv, fără ca prin aceasta să ianaștere o societate nouă.
(3)
La societățile existente, asociații pot modifica actul constitutiv, prevăzând în el documentele la careaceștia urmează să aibă acces, în sensu
l art. 8 lit. i) .(4)
Societățile cu capital integral ori majoritar de stat pot funcționa cu orice număr de asociați.Încadrarea
salariaților la societăți se face pe bază de contract individual de muncă, curespectarea legislației mu
ncii și asigurărilor sociale.Dacă asociatul unic dintr-o societate cu
răspundere limitată este și administrator, poate beneficiade
pensie ca la asigurările sociale de stat, în măsura în care a vărsat contribuția la asigurările sociale și peaceea pentru pensia suplimentară.
Constituirea
de societăți cu participare străină, în asociere cu persoane juridice sau persoanefizice
române, sau cu capital integral străin se efectuează cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și alelegii privind regimul investițiilor străine
.*)*)
Potrivit art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/1997
, societățile reglementate prin legi speciale rămân supuse și dispozițiilor acelor legi.Activitățile care nu pot fa
ce obiectul unei societăți se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.Pentru autentificarea actului con
stitutiv se vor plăti taxele de timbru și onorariile notariale legale.În sensul prezentei legi, muni
cipiul București se asimilează cu județul.(1)
Întreprinderile mici și asociațiile cu scop lucrativ, persoane juridice, înființate în bazaDecretului-lege
nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza libereiinițiative
și reorganizate, până la data de 17 septembrie 1991, în una dintre formele de societate prevăzutede
art. 2 din prezenta lege își vor putea continua act ivitatea.(2)
Ele sunt succesoare de drept ale întreprinderilor mici sau ale asociațiilor cu scop lucrativ din care provin.Prevederile
din prezenta lege se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului deprocedură civilă
. Societățile
cu participare străină înființate până la data de 17 decembrie 1990 își vor puteacontinua activitatea potriv
it actului lor de constituire, aprobat în condițiile legii.Pe data întrării în vigoare a prezentei
legi se abrogă prevederile art. 77 – 220 și 236 dinCodul comercial
**), prevederile referitoare la întreprinderile mici și la asociațiile cu scop lucrativ,cu
personalitate juridică, din Decretul-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activitățieconomice
pe baza liberei inițiative, Decretul nr. 424/1972 privind constituirea și funcționarea societățilormixte
în România, cu excepția art. 15 , art. 28 alin. 1 , art. 33 și art. 35 alin. 2 și 3, Decretul-lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea inve
stiției de capital străin în România.**)
Potrivit art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/1997
, pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe (28 iulie 1997) se abrogă art. 237- 250 și art.264
-269 din Codul comercial. Art.
282.Abrogat(ă) Art.
282
1.Abrogat(ă)Art.
283.
– Art.
284.
– Art.
285.
– Art.
286.
– Art.
287.
– Art.
288.
– Art.
289.
– Art.
290.
– Art.
291.
– Art.
292.
– Art.
293.
Abrogat(ă) Art.
294.
– Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.
Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
200/201
Tiparit de Ana Maria Petre la 13.09.2017.Document Lege5 – Copyright © 2017 Indaco Systems.
201/201
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parlamentul RomânieiLegea societăților nr. 311990 [622457] (ID: 622457)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.