Parlamentul României – Lege nr. 81996 din 14 martie 1996 [619530]

Parlamentul României – Lege nr. 8/1996 din 14 martie 1996

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile
conexe

În vigoare de la 24 iunie 1996

Consolidarea din data de 13 august 2015 are la bază publicarea din Monitorul
Oficial, Partea I nr. 60 din 26 martie 1996 și include modificările aduse prin
următoarele acte: L 285/2004 ; OUG 123/2005 ; OUG 190/2005 ; DCZ 571/2010 ; L
202/2010 ; L 71/2011 ; OUG 71/2011 ; L 146/1997 ; L 187/2012 ; L 76/2012 ; L
255/2013 ; L 53/2015 ; L 210/2015 ;
Ultima modificare î n 27 iulie 2015.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I
Dreptul de autor

PARTEA I
Dispoziții generale

CAPITOLUL I
Dispoziții introductive

Art. 1. – (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice,
precum și a supra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în
condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă
atribute de ordin moral și patrimonial.
(2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și prot ejată, independent de
aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă
nefinalizată.
Art. 2. – Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază
și nu exclude protecția acordată prin alte dispoziții leg ale.

CAPITOLUL II
Subiectul dreptului de autor

Art. 3. – (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat
opera.

1

(2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de
aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă
nefinalizată.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile
legii.
Art. 4. – (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub
numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică.
(2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub
un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită
de persoana fizică sau juridică ce o face publică având c onsimțământul autorului,
atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.
Art. 5. – (1) Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în
colaborare.
(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între
care unul poate f i autorul principal, în condițiile prezentei legi.
(3) În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de
comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori
trebuie să fie temeinic justificat.
(4) În cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi
utilizată separat, cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau
drepturile celorlalți coautori.
(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine
coautorilor în proporțiile pe care aceștia le -au convenit. În lipsa unei convenții,
remunerația se împarte proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în
mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.
Art. 6. – (1) Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale
coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se
atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei
create.
(2) În lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupr a operei colective
aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub
numele căreia a fost creată.

CAPITOLUL III
Obiectul dreptului de autor

Art. 7. – Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de
creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația
lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoarii le, prelegerile
și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;

2

b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științi fice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico -muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate prin tr-un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte op ere de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geograf iei și
științei în general.
j) «abrogat»
Art. 8. – Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de
asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create
plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice
care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artis tice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și
antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu,
inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului,
constituie creații intelectuale.
Art. 9. – Nu p ot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de
funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într -o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organ izațiilor,
cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și
medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.

CAPITOLUL IV
Conținutul dreptului de autor

Art. 10. – Autorul unei o pere are următoarele drepturi morale:

3

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință
publică;
b) dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cuno ștință publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei
modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea
sau reputația sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii
drepturilor de utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării.
Art. 11. – (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau
înstrăinări.
(2) După moartea autorului, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) și
d) se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă
nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune
colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismu lui cu
cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
Art. 12. – Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă,
în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea
operei de către al ții.
Art. 13. – Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și
exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
c) importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilo r realizate, cu
consimțământul autorului, după operă;
d) închirierea operei;
e) împrumutul operei;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv
prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesa tă în
orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei;
h) retransmiterea prin cablu a operei;
i) realizarea de opere derivate.
Art. 14. – Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea,
integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau
indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv
realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și
stocarea perman entă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Art. 141. – (1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau
orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor
unei opere, precum și ofer irea publică a acestora.

4

(2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul
transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe
piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimț ământul acestuia.
Art. 142. – Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe
piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate
ale unei opere fixate pe orice fel de suport.
Art. 143. – Prin închir iere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la
dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau
comercial direct ori indirect, a unei opere.
Art. 144. – (1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege pu nerea la
dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un avantaj economic sau
comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care
permite accesul publicului în acest scop.
(2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu n ecesită autorizarea autorului și dă
dreptul acestuia la o remunerație echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul
unei renunțări.
(3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în
care împrumutul este realizat prin biblioteci le instituțiilor de învățământ și prin
bibliotecile publice cu acces gratuit.
(4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu
poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.
(5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul
transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe
piață, efectuat sau consimțit de titularul de drepturi.
Art. 145. – Dispozițiile prezentei legi privind închirierea și împrumutul nu se
aplică:
a) construcțiilor rezultate din proiecte arhitecturale;
b) originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate
pentru realizarea produselor de consum;
c) originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comu nicării publice ori
pentru a căror utilizare există un contract;
d) lucrărilor de referință pentru consultare imediată sau pentru împrumut între
instituții;
e) operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă
acestea sunt utili zate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității
obișnuite.
Art. 15. – (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere,
realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într -un loc deschis
publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care
depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia,
inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de
execuție ori de prezentare directă a operei, expun erea publică a operelor de artă
plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor

5

cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală,
prezentarea într -un loc public, prin interm ediul înregistrărilor sonore sau
audiovizuale, precum și prezentarea într -un loc public, prin intermediul oricăror
mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice
comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, rea lizată prin punerea la
dispoziție publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel
încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice
loc sau în orice moment ales în mod individual.
(2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la
dispoziția publicului a operelor nu se consideră epuizat prin nici un act de
comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului.
Art. 151. – În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege:
a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de
televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor,
sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei
publică prin sate lit, în scopul recepționării de către public;
b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin
fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de
calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
Art. 152. – Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege
retransmiterea simultană, nealterată și integrală, de către un operator, prin
mijloacele prevăzute la art. 151 lit. b) sau printr -un sistem de difuzare prin unde
ultrascurte, pentru recepționarea de către public, a unei transmisii inițiale, cu sau
fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune, destinate recepționării de către public.
Art. 16. – Prin realizarea de ope re derivate, în sensul prezentei legi, se
înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă
transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație
intelectuală.
Art. 17. «abrogat»
Art. 18. «abrogat»
Art. 19. «abrogat»
Art. 20. «abrogat»
Art. 21. – (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei
opere fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a
încasa o cotă din prețul net de vânzare obținut la orice re vânzare a operei,
ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum și dreptul de a fi informat cu
privire la locul unde se află opera sa.
(2) Dreptul menționat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei
opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care
implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de
artă, precum și orice comerciant de opere de artă.

6

(3) În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice,
care au fost făcute într -un număr limitat de către însuși autorul lor sau cu
aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale.
(4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote,
fără a putea depăși 12.50 0 euro sau contravaloarea în lei:
a) de la 300 la 3.000 euro – 5%;
b) de la 3.000,01 la 50.000 euro – 4%; c)
de la 50.000,01 la 200.000 euro – 3%;
d) de la 200.000,01 la 350.000 euro – 1%;
e) de la 350.000,01 la 500.000 euro – 0,5%;
f) peste 500.000 e uro – 0,25%.
(5) Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informațiile prevăzute la alin. (1),
în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reținerea procentelor
sau cotelor din prețul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, și de plata către
autor a sumei d atorate conform prevederilor alin. (4).
(6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanții acestora pot solicita, timp
de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informații
necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4).
(7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Art.
22. – Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul
autorului operei și să o pună la dispoziție acestuia, dacă acest fapt este necesar
pentru exercitarea dreptului său de autor și cu condiția ca prin aceasta să nu se
aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest
caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului operei o garanție
suficie ntă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă
valoarea pe piață a originalului, precum și o remunerație corespunzătoare.
Art. 23. – (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă
înainte de a o oferi aut orului ei la prețul de cost al materialului.
(2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite
autorului să facă o copie a operei, într -o manieră corespunzătoare.
(3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face
fotografii ale operei și de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii
proiectelor.
CAPITOLUL V
Durata protecției dreptului de autor

Art. 24. – (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice
se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de
exprimare.
(2) Dacă opera este creată, într -o perioadă de timp, în părți, serii, volume și în
orice alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecție va fi calculat,
potrivit alin. (1), pen tru fiecare dintre aceste componente.

7

Art. 25. – (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul
vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit
legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost
adusă la cunoștință publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul
acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul
vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, org anismului de gestiune colectivă
cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
(2) Persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la
cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte
beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale
autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 ani, începând din
momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică în mod
legal.
Durata protecției ace stor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în
care a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică, în mod legal.
Art. 26. – (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la
cunoștința publică în mod legal, sub pseudonim sau fă ră indicarea autorului, este
de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința publică a acestora.
(2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoștință publică înainte
de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu
lasă nici o îndoială asupra identității autorului, se aplică dispozițiile art. 25 alin.
(1).
Art. 27. – (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în
colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2) În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor
patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea
fiecărui coautor.
(3) Termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70
de ani de la decesul u ltimului supraviețuitor dintre textier și compozitor, indiferent
dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, cu condiția ca contribuția
adusă respectivei compoziții muzicale cu text să fi fost creată în mod special
pentru aceasta.
Art. 28. – Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70
de ani de la data aducerii operelor la cunoștință publică. În cazul în care aceasta
nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor
patrimoniale expiră după tre cerea a 70 de ani de la crearea operelor.
Art. 29. «abrogat»
Art. 30. – Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează
tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire,
potrivit legislației civile, p e o perioadă de 70 de ani.
Art. 31. – Modificările neesențiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în
vederea selecției ori aranjării, precum și corectarea conținutului unei opere sau
colecții, care sunt necesare pentru continuarea activității co lecției în modul în

8

care a intenționat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecție a acestei
opere sau colecții.
Art. 32. – Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor morții autor ului sau aducerii operei la
cunoștință publică, după caz.

CAPITOLUL VI
Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 33. – (1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei
remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anter ior la cunoștință
publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină
exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii
drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor jud iciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr -o operă, în scop de analiză, comentariu sau
critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică
întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în
emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale,
destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învăță mânt, în
cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de
scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în
cadrul bibliotec ilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice
culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea
integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în
cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din
colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de
instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate
în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu
opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei oper e de
arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în
locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al
unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în
scopuri comerciale;
g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de
învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau
executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;

9

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale
organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul
expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de
opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare
comercială.
(2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea,
radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un av antaj direct sau indirect,
comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau
televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția
celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod ex pres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor
opere de același fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiția ca aceste
utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurt e fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele
de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru
cercetare științifică;
e) de oper e, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de
acel handicap și în limita cerută de handicapul respectiv.
(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condițiile prevăzute la alin.
(1), actele provizorii de reproducere care s unt tranzitorii sau accesorii și constituie
o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic și al căror scop unic este să
permită transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar, sau
utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat și care nu au o semnificație
economică de sine stătătoare.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie
să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest
lucru s e dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică
sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Art. 34. – (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei
legi, reproduce rea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal
sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă
anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale
a operei și să nu îl preju dicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale
ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și
pentru aparatele concepute pentr u realizarea de copii, în situația prevăzută la
alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform
prevederilor prezentei legi.
Art. 35. – Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata
unei remuner ații, este permisă în următoarele cazuri:

10

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la
dispoziția publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca
rezultatul să nu creeze co nfuzie în ce privește opera originală și autorul acesteia;

c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.
d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop
didactic, cu menționarea autorului.
Art. 36. «abrogat»
Art. 37. – (1) În scopul de a testa funcționarea produselor la momentul fabricării
sau vânzării, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 , republicată, cu
modificările și completările ulterioare, care produc ori vând înregistrări sonore sa u
audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publică a
acestora, precum și echipament pentru receptarea de emisiuni de radio și de
televiziune pot reproduce și prezenta extrase din opere,
cu condiția ca aceste operațiuni să fie reduse l a dimensiunile necesare testării.
(2) Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terți,
organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea
utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora și fără pl ată, putând solicita
în acest scop și informații de interes public, deținute, potrivit legii, de instituțiile
publice competente.
Art. 38. – (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un
organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dre ptul acestuia să înregistreze
opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a
radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate,
este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, î n schimbul unei remunerații
care nu poate face obiectul unei renunțări. Dacă în termen de 6 luni de la prima
radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate p rin mijloace
proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile
emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în
cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.
CAPITOLUL VII
Cesiunea dreptu rilor patrimoniale de autor

Secțiunea I
Dispoziții comune

Art. 39. – (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract
altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi l imitată la anumite
drepturi, pentru un anumit teritoriu și pentru o anumită durată.

11

(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se
pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.
(4) În cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu mai poate
utiliza opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu
cesionarul și nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane.
Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie e xpres prevăzut în contract.
(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el
însuși opera și poate transmite dreptul neexclusiv și altor persoane.
(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât
cu consimțământul expres al cedentului.
(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de
autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s -a convenit
altfel.
(8) Consimțământul menționat la alin. (6) nu este ne cesar în cazul în care
cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalitățile prevăzute
de lege.
Art. 40. – În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că
dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat,
cu excepția dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.
Art. 41. – (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să
prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare di ntre
acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și
remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste
prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului.
(2) Cesiunea drepturilor pa trimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale
autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.
Art. 42. – Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor
patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepție
contractele având drept obiect opere utilizate în presă.
Art. 43. – (1) Remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a
drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților. Cuantumul remunerației
se calculeaz ă fie proporțional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în
sumă fixă sau în orice alt mod.
(2) Când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita
organelor jurisdicționale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraț iei.
Aceasta se va face avându -se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași
categorie de opere, destinația și durata utilizării, precum și alte circumstanțe ale
cazului.
(3) În cazul unei disproporții evidente între remunerația autorului operei și
benefi ciile celui care a obținut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate
solicita organelor jurisdicționale competente revizuirea contractului sau mărirea
convenabilă a remunerației.

12

(4) Autorul nu poate să renunțe anticipat la exercițiul drep tului prevăzut la alin.
(3).
Art. 44. – (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create
în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă,
drepturile patrimoniale aparțin autorului operei create. În acest caz, autorul poate
autoriza utilizarea operei de către terți, numai cu consimțământul angajatorului și
cu recompensarea acestuia pentru contribuția la costurile creației. Utilizarea
operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită
autorizarea angajatului autor.
(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să
cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor.
În absența precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.

(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze
contrare, angajatorul este îndreptățit să îi pretindă autorului plata unei cote
rezonabile din veniturile obținute din utilizarea operei sale, pentru a compensa
costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul
atribuțiilor de serviciu.
(4) La expirarea termenului menționat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin
autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unu i contract individual de muncă își
păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creației
sale.
Art. 45. – (1) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor asupra
unei opere apărute într -o publicație periodic ă păstrează dreptul de a o utiliza sub
orice formă, cu condiția să nu prejudicieze publicația în care a apărut opera.
(2) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor poate dispune
liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen d e o lună de la data
acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicații.
Art. 46. – (1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa
unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului.
(2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât
termenul de predare, cât și termenul de acceptare a operei.
(3) Persoana care comandă opera are dreptul să denunțe contractul dacă
opera nu îndeplinește condițiile stabilite. În caz de den unțare a contractului,
sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere
care a făcut obiectul unui contrat de comandă, s -au executat lucrări pregătitoare,
autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
Art. 47. – (1) Autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a
dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează
într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului
sunt afectate c onsiderabil.

13

(2) Autorul nu poate solicita desființarea contractului de cesiune, dacă motivele
de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui
terț, unui caz fortuit sau de forță majoră.
(3) Desființarea contractu lui de cesiune, menționată la alin. (1), nu poate fi
solicitată înainte de expirarea a doi ani de la data cesionării dreptului patrimonial
asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicațiile cotidiene, acest
termen va fi de trei luni, iar în ca zul publicațiilor periodice, de un an.
(4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are
dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoștință
publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin
actul de înstrăinare a originalului.
(5) Autorul nu poate renunța anticipat la execitarea dreptului său de a solicita
desființarea contractului de cesiune menționat la alin. (1).
(6) Dobândirea proprietății asupra suportului material al operei nu conferă prin
ea însăși un drept de utilizare asupra operei.
Secțiunea a II -a
Contractul de editare

Art. 48. – (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează
editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce și d e a distribui
opera.
(2) Nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de
autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce și,
eventual, a distribui opera.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) se aplică p revederile de drept comun
referitoare la contractul de antrepriză.
Art. 49. – Titularul dreptului de autor poate ceda editorului și dreptul de a
autoriza traducerea și adaptarea operei.
Art. 50. – Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte pe rsoane să
adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei
prevederi contractuale exprese.
Art. 51. – (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexcl usivă și întinderea teritorială a cesiunii;
c) numărul maxim și minim al exemplarelor;
d) remunerația autorului, stabilită în condițiile prezentei legi; e)
numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariția și difuza rea exemplarelor fiecărei ediții sau, după
caz, ale fiecărui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.
(2) Absența oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) și d) dă dreptul părții
interesate de a cere anularea contractului.

14

Art. 52. – (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma
unui volum are, față de alți ofertanți similari, la preț egal, dreptul prioritar de
publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel
mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.
(2) Dreptul menționat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării
operei.
Art. 53. – Editorul e ste obligat să permită autorului să aducă îmbunătățiri sau
alte modificări operei în cazul unei ediții noi, cu condiția ca aceste îmbunătățiri
sau modificări să nu mărească esențial costurile editorului și să nu schimbe
caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.
Art. 54. – Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimțământul
autorului.
Art. 55. – Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei,
originalele operelor de artă, ilustrațiile și orice alte documente primite pentru
publicare, dacă nu s -a convenit altfel.
Art. 56. – (1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după
expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediții convenite.
(2) Se consideră epuizate ediția sau tirajul a l căror număr de exemplare
nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare și, în orice caz,
dacă este mai mic de 100 de exemplare.
(3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita,
potrivit dreptului comun, desfi ințarea contractului și daune pentru neexecutare. În
acest caz, autorul păstrează remunerația primită sau, după caz, poate solicita
plata remunerației integrale prevăzute în contract.
(4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract,
editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării
acesteia.
(5) În cazul în care editorul intenționează să distrugă copiile operei, rămase în
stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, și dacă în contract nu se
prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului.
Art. 57. – (1) În cazul distrugerii operei datorită forței majore, autorul este
îndreptățit la o remunerație care îi va fi plătită numai dacă opera s -a publicat.
(2) Dacă o ediție pr egătită este distrusă total, datorită forței majore, înainte de a
fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să pregătească o ediție nouă, iar
autorul va avea drept de remunerație numai pentru una dintre aceste ediții.
(3) Dacă o ediție pregătită este distrusă parțial, datorită forței majore, înainte de
a fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să reproducă, fără plata
remunerației către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.
Secțiunea a III -a
Contractul de reprezentare teatrală sa u de execuție muzicală

Art. 58. – (1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală
titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a

15

reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau v iitoare, literară,
dramatică, muzicală, dramatico -muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în
schimbul unei remunerații, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o
execute în condițiile convenite.
(2) Se pot încheia contracte generale de reprezentare tea trală sau de execuție
muzicală și prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condițiile
prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. c) .
Art. 59. – (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală se
încheie în scris, pe o durată det erminată ori pentru un număr determinat de
comunicări publice.
(2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau
singura reprezentare ori execuție a operei, după caz, caracterul exclusiv sau
neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precu m și remunerația autorului.
(3) Întreruperea reprezentărilor sau execuțiilor timp de 2 ani consecutivi, dacă
nu s -a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita
rezilierea contractului și daune pentru neexecutare, potrivit drept ului comun.
(4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
nu îl poate ceda unui terț, organizator de spectacole, fără consimțământul scris al
autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente ,
totală sau parțială, a acestei activități.
Art. 60. – (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze
reprezentarea sau executarea operei și să susțină în mod adecvat realizarea
condițiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemen ea, cesionarul trebuie
să trimită autorului programul, afișele și alte materiale tipărite, recenzii publice
despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.
(2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a
operei în condiții tehnice adecvate, precum și respectarea drepturilor autorului.
Art. 61. – (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului
de autor numărul de reprezentații sau de execuții muzicale, precum și situația
încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuție
muzicală trebuie să prevadă și perioadele de comunicare, dar nu mai puțin de o
dată pe an.
(2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în
contract, sumele în cuantumul co nvenit.
Art. 62. – Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul
stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și
daune pentru neexecutare. În această situație, autorul păstrează remunerația
primită sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în
contract.

Secțiunea a IV -a
Contractul de închiriere

16

Art. 63. – (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să
permită utilizarea, pe timp determin at, cel puțin a unui exemplar al operei sale,
în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în
înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se
angajează să plătească o remunerație autorului pe perioada cât folosește acel
exemplar al operei.
(2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispozițiilor de drept
comun privind contractul de locațiune.
(3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepția
dreptului de distr ibuire, dacă nu s -a convenit altfel.
PARTEA a II -a
Dispoziții speciale

CAPITOLUL VIII
Operele cinematografice și alte opere audiovizuale

Art. 64. – Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată
printr -un procedeu similar cinematografi ei sau orice altă operă constând dintr -o
succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete.
Art. 65. – (1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este
persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea c reării
și realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.
(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce își
asumă responsabilitatea producerii operei și, în această calitate, organizează
realizarea operei și fur nizează mijloacele necesare tehnice și financiare.
(3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre
producător și autorul principal este obligatorie.
Art. 66. – Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute l a art. 5 ,
regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului,
autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru
operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă
reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și
regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai
operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea
acesteia.
Art. 67. – (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuți la art. 66 refuză să
definitiveze contribuția sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a
o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei
audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remunerație pentru contribuția avută.

(2) Opera audiovizuală se consideră finită, când versiunea definitivă a fost
stabilită de comun acord între autorul principal și producător.

17

(3) Este interzisă distrugerea suportu lui original al versiunii definitive a operei
audiovizuale în forma copiei standard.
(4) Autorii operei audiovizuale, alții decât autorul principal, nu se pot opune
aducerii la cunoștință publică, precum și utilizării specifice a versiunii definitive a
operei, integral sau parțial.
Art. 68. – (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al
titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau
de a o include într -o operă audiovizuală.
(2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui
contract scris între titularul dreptului de autor și producătorul operei audiovizuale,
distinct de contractul de editare a operei.
(3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra
unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de
transformare și de includere a operei respective într -o operă audiovizuală.
(4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei
preexistente trebuie să prevadă expres c ondițiile producției, difuzării și proiecției
operei audiovizuale.
Art. 69. – Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai
autorilor stabiliți potrivit art. 66 din prezenta lege.
Art. 70. – (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale și
producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția
autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive
privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13 , precum ș i dreptul
de a autoriza dublarea și subtitrarea, în schimbul unei remunerații echitabile.
(2) În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum și alți
autori ai unor contribuții la aceasta, își păstrează toate drepturile de utilizare
separa tă a propriilor contribuții, precum și dreptul de a autoriza și/sau de a
interzice utilizări în afara celei specifice a operei, integral sau parțial, cum ar fi
utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât
pentru promov area operei, în condițiile prezentei legi.
Art. 71. – (1) În lipsa unei clauze contrare, remunerația pentru fiecare mod de
utilizare a operei audiovizuale este proporțională cu încasările brute rezultate din
utilizarea operei.
(2) Producătorul este obliga t să remită autorilor, periodic, situația încasărilor
percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remunerațiile cuvenite fie
prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de
gestiune colectivă a drepturilo r de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere, autorii primesc
remunerația conform prevederilor art. 1111 .
(3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de
la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într -un an de la
finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s -a
convenit altfel.

18

CAPITOLUL IX
Programele pentru calculator

Art. 72. – (1) Prin prezenta lege , protecția programelor pentru calculator include
orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare,
exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod -sursă sau cod -obiect, materialul de
concepție pregătitor, precum și manualele.
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și
principiile care stau la baza oricărui element dintr -un program pentru calculator,
inclusiv acelea care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate.
Art. 73. – Titularul dreptu lui de autor al unui program pentru calculator
beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în
partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a
autoriza:
a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau
parțial, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea
este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea sau
transmiterea în rețea;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea și orice alte transformări aduse unui
program pentru calculator, precum și reproducerea rezultatului acestor operațiuni,
fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru
calculator;
c) distribuirea și închirierea originalului s au ale copiilor, sub orice formă, ale
unui program pentru calculator.
(2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piața internă de
către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimțământul acestuia epuizează
dreptul exclusiv de autoriz are a distribuirii acestei copii pe piața internă.
Art. 74. – În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra
programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați în
exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după i nstrucțiunile celui care angajează,
aparțin acestuia din urmă.
Art. 75. – (1) În lipsa unei clauze contrare, printr -un contract de utilizare a unui
program pentru calculator se prezumă că:
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a prog ramului pentru
calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a
programului pentru calculator.
(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică
și transferul dreptului de autor asupra acestuia.
Art. 76. – În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului
dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) și b), dacă acestea sunt
necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru

19

calculator într -un mod corespunzător destinației sale, inclusiv pentru corectarea
erorilor.
Art. 77. – (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face,
fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranță,
în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.
(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără
autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze
funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care
stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operațiuni
de instalare, afișare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului,
operaț iuni pe care este în drept să le efectueze.
(3) Dispozițiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru
calculator.
Art. 78. – Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci
când reproducerea codului sau trad ucerea formei acestui cod este indispensabilă
pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru
calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții:
a) actele de reproducere și de traducere sunt îndeplinite de o persoană care
deține dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care
îndeplinește aceste acțiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
b) informațiile necesare interoperabilității nu sunt ușor și rapid accesibile
persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol;
c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părțile de
program necesare interoperabilității.
Art. 79. – Informațiile obținute prin aplicarea art. 78 :
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilității
programului pentru calculator, creat independent;
b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se
dovedește necesară interoperabilității programului pen tru calculator, creat
independent;
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui
program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru
orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dre ptului de autor.
Art. 80. – Dispozițiile art. 78 și 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu
titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.

Art. 81. – Dispozițiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplic ă programelor pentru
calculator.

CAPITOLUL X
Operele de artă plastică, de arhitectură și fotografice

20

Art. 82. – Persoana fizică sau juridică organizatoare a expozițiilor de artă
răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pen tru înlăturarea
oricărui risc.
Art. 83. – (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conțină
indicații care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o
schiță, un desen, o fotografie, precum și referiri la semnătura autorului.
(2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de
autor să fi aprobat exemplarul ce i -a fost supus spre examinare.
(3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului
sau orice alt semn conven it care să permită identificarea acestuia.
(4) Modelele originale și alte elemente ce au servit celui care a făcut
reproducerile trebuie să fie restituite deținătorului cu orice titlu al acestora, dacă
nu s-a convenit altfel.
(5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie
distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu
le achiziționează și dacă nu s -a convenit altfel.
Art. 84. – (1) Studiile și proiectele de arhitectură și urbanism exp use în
apropierea șantierului operei de arhitectură, precum și construcția realizată după
acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract
nu s-a convenit altfel.
(2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată tot al sau parțial după un alt
proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra
acelui proiect.
Art. 85. – (1) Sunt considerate opere fotografice și fotogramele peliculelor
cinematografice.
(2) Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor fotografiile unor
scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice și altele asemenea.
Art. 86. – (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă
nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului ope rei de artă reproduse în opera
fotografică.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în
executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că
aparțin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau p ersoanei care a
făcut comanda, dacă prin contract nu s -a prevăzut altfel.
(3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea
drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă
prin contract nu s -a prevăzut altfel.
Art. 87. – (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă,
poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără
consimțământul autorului, dacă nu s -a convenit altfel.
(2) Dacă numele auto rului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el
trebuie să fie menționat și pe reproduceri.

21

CAPITOLUL XI
Protecția portretului, a destinatarului corespondenței și a secretului sursei de
informare

Art. 88. – (1) Utilizarea unei opere ca re conține un portret necesită
consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de
art. 73 , 74 și 79 din Codul civil. De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul
acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul
succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia,
cu respectarea și a dispozițiilor art. 79 din Codul civil.
(2) În lipsa unei clauze contrare, consimțământul nu este necesar dacă
persoana reprezentată în po rtret este de profesie model sau a primit o
remunerație pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existența
consimțământului se prezumă în condițiile art. 76 din Codul civil".
Art. 89. – Utilizarea unei corespondențe adresate unei persoane necesită
consimțământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al
succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel. În toate cazurile, sunt
deopotrivă aplicabile dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2), art. 72 , 74 și 79 din Codul
civil.
Art. 90. – Persoana reprezentată într -un portret și persoana destinatară a unei
corespondențe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) , în ceea ce privește
utilizarea operei ce conține portretul sau a corespondenței, după caz.
Art. 91. – (1) Edito rul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să
păstreze secretul surselor de informații folosite în opere și să nu publice
documentele referitoare la acestea.
(2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimțământul persoanei care l -a
încred ințat sau în baza unei hotărâri judecătorești, definitive.

TITLUL II
Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui -generis
CAPITOLUL I
Dispoziții comune

Art. 92. – (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor
autorilor. Nici o dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei
limitări a exercițiului dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot
sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 39 -43, care se aplică prin analogie.
Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Art. 93. «abrogat»
Art. 94. – Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de
autor, artiștii interpreți sau executanț i, pentru propriile interpretări ori execuții,
producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale,

22

pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune,
pentru propriile emisiuni și servici i de programe.
CAPITOLUL II
Drepturile artiștilor interpreți sau executanți

Art. 95. – În sensul prezentei legi, prin artiști interpreți sau executanți se
înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă,
cântă, dansea ză, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori
execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de
orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.
Art. 96. – Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau
execuții;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori
comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizar e a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune
oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori
execuției sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care a r prejudicia grav
onoarea ori reputația sa;
d) «abrogat»
Art. 97. – (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei
renunțări sau înstrăinări.
(2) După moartea artistului interpret sau executant, exercițiul drepturilor
prevăzute la art. 9 6 se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată
nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret
sau executant ori, după c az, organismului cu cel mai mare număr de membri, din
domeniul respectiv.
Art. 98. – (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de
a autoriza ori de a interzice următoarele:
a) fixarea interpretării sau a execuției sale;
b) reproduc erea interpretării sau a execuției fixate;
c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate;
f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a
execuției fixate;
g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale,
cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau
radiodifuzată;
g1) în situația specificată la lit. g) a u dreptul numai la remunerație echitabilă;

23

h) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate,
astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod
individual, de către public;
i) retransmitere a prin cablu a interpretării sau a execuției fixate.
(2) În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor,
imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe
suport care permite perceperea, reproducerea or i comunicarea publică a lor, cu
ajutorul unui dispozitiv. (3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (1) lit. g) se stabilește și se
colectează conform procedurii prevăzute la art. 131 , 1311, 1312 și 133.
(4) Definițiile prevăzute la art. 14 , 141, 142, 143, 144 , art. 15 alin. (1) , art. 151 și
152 se aplică în mod corespunzător și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Art. 99. – (1) În sensul prezentei legi, execuția sau interpretarea unei opere este
colectivă, în cazul în care interpretările ori execuțiile individuale formează un tot,
fără a fi posibil, dată fiind natura interpretării sau execuției, să se atribuie un drept
distinct vreunuia dintre artiștii participanți asupra ansamblului interpretării sau
execuției.
(2) În vederea exercitării drepturilor excl usive privind autorizarea prevăzută la
art. 98 , artiștii interpreți sau executanți care participă, în mod colectiv, la aceeași
interpretare ori execuție, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei
orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze,
în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul majorității membrilor.
(3) Sunt exceptați de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul și soliștii.
Art. 100. – În cazul unei interpretări sau execuții efectuate de un artist, în cadrul
unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98,
care sunt transmise angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul
individual de muncă.
Art. 101. – În lipsa unei clauze contrare, artis tul interpret sau executant, care a
participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori
a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în
schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusi v de utilizare a prestației sale
astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut.
Art. 102. – (1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor
interpreți sau executanți este de 50 de ani de la data interpretăr ii sau executării,
cu următoarele excepții:
a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul
unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui
termen, drepturile încetează la 50 de ani de l a prima publicare sau de la prima
comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima;
b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei
publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui
termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la

24

prima astfel de comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este
prima.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează înce pând cu data de 1 ianuarie a
anului următor faptului generator de drepturi.
Art. 1021. – (1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a
fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea
legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale
fonogramei spre vânzare într -o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la
dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului
să aibă acces individual din locul și mom entul alese, artistul interpret sau
executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de
fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract
de cesiune.
(2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune p oate fi exercitat cu condiția ca
producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau
executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin.
(1), să nu desfășoare cele două activități de exploatare pr evăzute la alin. (1).
(3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului
interpret sau executant.
(4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor
artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele de cesiune în
conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cazul în care contractul de
cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de
fonograme asupra fonogramei încetează.
(5) În cazul în care c ontractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau
executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul
de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat
următor celui de -al 50 -lea an d e la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa
unei astfel de publicări, celui de -al 50 -lea an de la comunicarea legală a acesteia
către public.
(6) Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face
obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.
(7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru
plata remunerației suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui
procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonogra me le -a obținut în
cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea,
distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de -al 50 –
lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări,
după cel de -al 50 -lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
(8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți
sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale
orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații.

25

(9) Dreptul de a obține remunerația suplimentară anuală, astfel cum este
prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.
(10) În cazul în care un arti st interpret sau executant are dreptul la o
remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract
nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de -al 50 -lea an de la
publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de –
al 50 -lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
CAPITOLUL III
Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Art. 103. – (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul
prezen tei legi, fixarea sunetelor provenite dintr -o interpretare ori execuție sau a
altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma
unei fixări incorporate într -o operă cinematografică sau în altă operă
audiovizuală.
(2) Produ cătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are
inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei
fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei
legi.
Art. 104. – În cazul reproducerii și distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul
este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte
suporturi materiale de ambalare, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul
interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerț,
precum și numele ori denumirea producătorului.
Art. 105. – (1) În condițiile prevăzute la art. 92 alin. (1) , producătorul de
înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a
interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări
sonore;
b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c) închirierea propriilor înregistrări sonore;
d) împrumutul propriilor înregistrări s onore;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a copiilor legal realizate
ale propriilor înregistrări sonore;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu
excepția celor publicate în scop comercial , caz în care are dreptul doar la
remunerație echitabilă;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să
poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către
public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.
(2) Definițiile de la art. 14 , 141, 142, 143, 144, art. 15 alin. (1) , art. 151 și 152 se
aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1).

26

(3) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a î mpiedica importul de
copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
(4) Dispozițiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o
persoană fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.
Art. 106. – (1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale producătorilor
de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în
decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al
unei comunicări publice legale, durata de protecție a drepturilor este de 70 de ani
de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor faptului generator de drepturi.
CAPITO LUL III1
Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale

Art. 1061. – (1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în
sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe
de imagini în mișcare, însoțite sa u nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul
utilizate pentru această fixare.
(2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică
ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări
a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori
nu de sunet și, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice și financiare
necesare.
Art. 1062. – În cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizua le,
producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte,
cutii și alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea
producătorului, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau
executant, titlurile o perelor, anul primei publicări, marca de comerț, precum și
numele ori denumirea producătorului.
Art. 1063. – (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul
patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări
audiovizuale;
b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;
c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;
d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor înregistrări
audiovizuale;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel
încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual,
de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale.

27

(2) Definițiile de la art. 14 , 141, 142, 143, 144, 15 alin. (1) , art. 151 și 152 se
aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Art. 1064. – (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări
audiovizuale este de 50 de ani de la data primei fixări. Totuși, dacă înregistrarea
în decursul aceste i perioade face obiectul unei publicări sau al unei comunicări
publice licite, durata drepturilor este de 50 de ani de la data la care a avut loc
pentru prima oară oricare dintre acestea.
(2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor faptului generator de drepturi.
CAPITOLUL IV
Dispoziții comune autorilor, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de
înregistrări sonore și audiovizuale

Art. 1065. – (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate
în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice
modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și
producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă . (2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform
procedurii prevăzute la art. 131 , 1311 și 1312.
(3) Colectarea remunerației unice se efectuează în condițiile prevăzute la art.
133.
(4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare st abilesc, printr -un protocol,
care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporția repartizării
remunerației între cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii
nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de A utor, în termen de 30
de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, remunerația se împarte, în
mod egal, între cele două categorii de beneficiari.
Art. 1066. – Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu
primul tran sfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei
înregistrări sonore sau audiovizuale pe piața internă, de către titularul de drepturi
ori cu consimțământul acestuia.
Art. 107. – (1) Autorii operelor susceptibile de a fi reprodus e prin înregistrări
sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum și cei ai operelor
susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condițiile prevăzute
la art. 34 alin. (1) , au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii
interpreți sau executanți, după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia
privată, conform art. 34 alin. (2) . Dreptul la remunerația compensatorie pentru
copia privată nu poate face obiectul unei renunțări din partea beneficiarilor.
(2) Remune rația compensatorie pentru copia privată se plătește de fabricanții
și/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 34 alin. (2) , indiferent
dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.
(3) Importatorii și fabricanții de suporturi și aparate, prevăzute la art. 34 alin.
(2), sunt obligați să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în

28

Registrul Național al Copiei Private, și pot desfășura activitățile respective de
import sau de producție numai după obținerea d e la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se eliberează
de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul
de activitate declarat legal și a Certificatului unic de înregis trare la registrul
comerțului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
(4) Lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația
compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se
negociază din 3 în 3 ani, d acă una dintre părți o cere, în cadrul unor comisii
constituite din:
a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care
funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
b) câte un reprezentant al principalelo r structuri asociative mandatate de
fabricanții și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri
asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de
suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din
domeniul respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.

(5) În vederea inițierii negocierilor potrivit procedurilor prevăz ute la art. 131 alin.
(2) – (4), organismele de gestiune colectivă sau structurile asociative ale
fabricanților și importatorilor de suporturi și aparate vor depune la Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor o cerere conținând lista suporturilor și aparatel or,
cerere ce va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a
directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și
cuantumurile remunerațiilor ce urmează să fie negociate. Lista se elaborează în
mod disti nct pentru aparatele și suporturile din domeniul sonor și audiovizual și
pentru aparatele și suporturile din domeniul grafic și se negociază în două
comisii.
(6) Remunerațiile sunt procentuale și se calculează la valoarea în vamă, în
cazul importatorilor, și , respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în
circulație a produselor de către producători, și se plătește în luna următoare
importului sau datei de facturare.
(7) Remunerațiile negociate de părți sunt procentuale și sunt datorate pentru
aparatele și suporturile prevăzute la art. 34 alin. (2) , inclusiv pentru coli de hârtie
pentru copiator format A4 și suporturi digitale.
(8) Remunerația compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă
procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după cum ur mează:
a) coli de hârtie pentru copiator, format A4: 0,1%;
b) alte suporturi: 3%;
c) pentru aparate: 0,5%.
(9) Negocierile pentru stabilirea listei aparatelor și suporturilor pentru care se
datorează remunerația compensatorie se convoacă de Oficiul Român pentru

29

Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a cererii de negociere, și se desfășoară potrivit procedurilor
prevăzute la art. 1312 .
Art. 1071. – Remunerația compensatorie pentru c opia privată se colectează de
către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după
înregistrări sonore și audiovizuale și de către un alt organism de gestiune colector
unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în condițiile prevăzute la art. 133 alin.
(6) – (8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuții de colector unic,
sunt desemnate prin obținerea votului majorității organismelor de gestiune
colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obținerea celui mai mare
număr de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenți.
Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul -verbal prin care au fost
desemnate. În termen de 5 zile lucră toare de la data depunerii, Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a directorului
general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 1072. – (1) Remunerația compensatorie pentru copia privată î ncasată de
organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel:
a) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin
procedeu analogic, 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și
editori lor operelor înregistrate, 30% revine artiștilor interpreți sau executanți, iar
restul de 30% revine producătorilor de înregistrări sonore;
b) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin
procedeu analogic, remunerația se împarte în mod egal între următoarele
categorii: autori, artiști interpreți sau executanți și producători;
c) «abrogat»
d) în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport,
remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii cor espunzând fiecăreia
dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a), b) și c), iar, în interiorul fiecărei
categorii, conform celor stabilite la literele amintite.
(11) În cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remunerația
se împarte în mod egal între autori și editori. Sumele cuvenite editorilor se
repartizează acestora numai prin asociațiile de editori, pe baza unui protocol
încheiat între acestea, conținând criteriile de repartiție și procentele cuvenite
fiecărei asociații. Pot participa la negocierea protocolului de repartizare numai
asociațiile de editori care îndeplinesc condițiile stabilite prin decizie a directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
(2) «abrogat»
Art. 108. – Remunerația compensat orie pentru copia privată nu se plătește în
cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în țară
sau importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore
și audiovizuale sau către organismele de rad iodifuziune și televiziune, pentru
propriile emisiuni.

30

Art. 109. «abrogat»
Art. 110. – Dispozițiile art. 107 nu se aplică importului de suporturi și aparate ce
permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal
admi s.
Art. 111. «abrogat»
Art. 1111. – (1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a
transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce privește
o fonogramă ori o videogramă, unui producător de fonograme sau de înregistrări
audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obține o remunerație echitabilă.
(2) Dreptul de a obține o remunerație echitabilă pentru închiriere nu poate face
obiectul unei renunțări din partea autorilor sau artiștilor interpreți ori executanți, î n
calitate de beneficiari.
(3) Autorii și artiștii interpreți sau executanți vor primi remunerațiile cuvenite fie
direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceștia, fie de la
utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, confor m contractelor
dintre beneficiarii remunerației și producători.
Art. 112. – Dispozițiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la art. 33 –
38 se aplică în mod corespunzător și titularilor de drepturi conexe dreptului de
autor.
Art. 1121. – În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de
o remunerație obligatorie, aceștia nu se pot opune utilizărilor care o generează.
Art. 1122. – (1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă,
prevăzută la art. 7, 8 și art. 103 alin. (1), în cazul în care niciun titular al
drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar
dacă unul sau mai mulți dintre titulari sunt identificați, niciunul nu este localizat, în
pofida efectuării și înreg istrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de
autor.
(2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere și
fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor și care au fost publicate
pentru prima dată într -un stat mem bru sau, în absența publicării, care au fost
difuzate pentru prima dată într -un stat membru:
a) operelor sub formă de cărți, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se
găsesc în colecțiile bibliotecilor, instituțiilor de învățământ sau muzeelor
accesib ile publicului, precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor
patrimoniului cinematografic sau sonor;
b) operelor cinematografice, audiovizuale și fonogramelor aflate în colecțiile
bibliotecilor, ale instituțiilor de învățământ sau ale muzeelor ac cesibile publicului,
precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor patrimoniului cinematografic
sau sonor;
c) operelor cinematografice și audiovizuale și fonogramelor produse de
organismele publice de radiodifuziune și de televiziune până la 31 decembrie
2002 inclusiv și aflate în arhivele acestora;

31

d) operelor și fonogramelor prevăzute la lit. a) -c), care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziția publicului de către
instituțiile prevăzute la art. 1123 alin. (1), cu consimțământul titularilor drepturilor
de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de
autor nu s -ar opune utilizărilor prevăzute la art. 1123;
e) operelor și altor obiecte protejate care sunt integrat e sau încorporate în
operele ori fonogramele prevăzute la lit. a) -d) sau care constituie parte integrantă
a operelor sau fonogramelor respective.
(3) În situația în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat
ulterior, opera sau fono grama respectivă își încetează statutul de operă orfană.
(4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulți titulari de drepturi de
autor și nu toți sunt identificați sau, chiar dacă sunt identificați, nu sunt localizați
în urma unei căutări diligen te și nu sunt înregistrați în conformitate cu prevederile
art. 1125, opera sau fonograma poate fi utilizată în conformitate cu prevederile
art. 14 și 15, cu condiția ca aceia dintre titularii de drepturi care au fost identificați
și localizați să fi auto rizat, în legătură cu drepturile pe care le dețin, instituțiile
prevăzute la art. 1123 alin. (1) să efectueze reproducerea și să o pună la
dispoziția publicului.
(5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau
fonogra mei ai cărei titulari au fost identificați și localizați.
(6) Dispozițiile privind operele orfane nu se aplică în privința operelor anonime
sau sub pseudonim.
Art. 1123. – (1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci,
instituții de învățământ și muzee accesibile publicului, precum și de către arhive,
de către instituții ale patrimoniului cinematografic sau fonografic și de către
organismele publice de radiodifuziune și de televiziune, pentru a realiza obiective
legate de misiunile l or de interes public, se poate realiza prin:
a) punere la dispoziția publicului, în sensul art. 15;
b) reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziție,
indexării, catalogării, conservării sau restaurării.
(2) Instituțiile prevăzut e la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul
realizării obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special
conservarea operelor și fonogramelor aflate în colecțiile lor, restaurarea acestora
și furnizarea de acces în scop cultu ral și educațional la acestea. Aceste
organisme pot obține venituri din utilizarea operelor orfane în scopul exclusiv de
acoperire a costurilor legate de digitizarea și de punerea acestora la dispoziția
publicului.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (1) au obligația de a preciza numele autorilor
identificați și ale altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere
orfane.
(4) Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere libertății contractuale a instituțiilor
prevăzute la alin. (1) în ceea ce privește exercitarea misiunilor lor de

32

interes public, îndeosebi în ceea ce privește acordurile de parteneriat public –
privat.
(5) Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al
operelor sau fonog ramelor lor beneficiază de o compensație echitabilă pentru
utilizarea de către instituțiile prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme,
în condițiile legii.
(6) Compensația echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabilește în funcție de
numărul d e copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.
(1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituțiile
prevăzute la art. 1123 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă individuală sau
fonogramă se efectuează o cău tare diligentă și de bună -credință, prin
consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau
fonograme în cauză.
(2) Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau
fonogramei.
(3) Dacă există indicii că s -ar putea găsi informații relevante cu privire la titularii
drepturilor de autor în alte țări, se consultă, de asemenea, sursele de informații
disponibile din țările respective.
(4) Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului genera l
al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, în urma consultării cu titularii de drepturi de autor și cu
utilizatorii, pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme.
(5) În cazul cărților pub licate, sursele includ următoarele:
a) depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fișierele de autoritate deținute de
biblioteci și de alte instituții;
b) asociațiile editorilor și autorilor din țara respectivă;
c) bazele de date și registrele existente, WATC H (Writers Artists and their
Copyright Holders – scriitori, artiști și deținătorii de drepturi de autor ai acestora),
ISBN (International Standard Book Number – numărul internațional standard
pentru cărți) și bazele de date cu cărțile tipărite;
d) bazele d e date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special
ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere;
e) surse care integrează baze de date și registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual
International Authority Files – Dosare Virtuale Internaționale de Autoritate) și
ARROW (Accesible Registries of Rights Information and Orphan Works – registre
accesibile ale informațiilor privind drepturile de autor și ale operelor orfane).
(6) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor și per iodicelor, sursele includ
următoarele:
a) ISSN (International Standard Serial Number – numărul internațional standard
pentru publicații seriale), pentru publicațiile seriale;
b) indexuri și cataloage aparținând fondurilor și colecțiilor bibliotecilor;
c) depozi tul legal;
d) asociații ale editorilor, ale autorilor și ale jurnaliștilor din țara respectivă;

33 Art. 1124. –

e) bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale
organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere.
(7) În cazul operelor viz uale, și anume cele din categoriile artelor plastice,
fotografiei, ilustrațiilor, designului și arhitecturii, precum și în cazul schițelor
acestor opere și ale altor astfel de opere care figurează în cărți, jurnale, ziare și
reviste, sau în cazul altor ope re, sursele includ următoarele:
a) sursele prevăzute la alin. (5) și (6);
b) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special
în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de
reproducere;
c) bazele de date ale agențiilor de imagini, dacă este cazul.
(8) În cazul operelor audiovizuale și al fonogramelor, sursele includ
următoarele:
a) depozitul legal;
b) asociații ale producătorilor din țara respectivă;
c) bazele de date ale instituțiilor pa trimoniului cinematografic sau sonor, după
caz, și ale bibliotecilor naționale;
d) bazele de date cu standarde și identificatori pertinenți, cum ar fi ISAN
(International Standard Audiovisual Number – Numărul Internațional Standard
pentru Ope re Audiovizuale) pentru materialul audiovizual, ISWC (International
Standard Music Work Code – numărul internațional standard pentru opere
muzicale) pentru opere muzicale și ISRC (International Standard Recording Code
– numărul internațional standard pentr u înregistrări) pentru fonograme;
e) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special
în cazul autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme
și producătorilor din domeniul audiovizual;
f) genericul și alte informații care figurează pe ambalajul operelor;
g) baze de date ale unor asociații relevante care reprezintă o categorie
specifică de titulari de drepturi.
(9) Căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care opera a fost
publicată pent ru prima dată sau, în absența publicării, în statul membru în care
opera a fost radiodifuzată pentru prima dată, cu excepția operelor
cinematografice sau audiovizuale al căror producător își are sediul sau reședința
obișnuită într -un stat membru, caz în ca re căutarea diligentă se desfășoară în
statul membru în care producătorul își are sediul sau reședința obișnuită. În acest
caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul
care a pus la dispoziția publicului opera sau fonog rama, cu
consimțământul titularului drepturilor de autor.
(10) Instituțiile prevăzute la art. 1123 alin. (1) păstrează evidența căutării lor
diligente și furnizează următoarele informații autorității naționale competente,
respectiv Oficiului Român pent ru Drepturile de Autor:
a) rezultatele căutărilor diligente pe care le -au efectuat și care au condus la
concluzia că o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană;

34

b) utilizarea operelor orfane;
c) orice schimbare privind statutul de operă orfan ă;
d) datele de contact.
Art. 1125. – Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare
pentru ca informațiile prevăzute la art. 1124 alin. (10), primite din partea
instituțiilor prevăzute la art. 1123 alin. (1), să fie comunicate Oficiulu i pentru
Armonizare în cadrul Pieței Interne, pentru a fi înregistrate în baza de date online
unică, accesibilă publicului, creată și administrată de către acesta, în conformitate
cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului
European ș i al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru
Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor
sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală,
inclus iv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul
Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală.
Art. 1126. – (1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată
operă orfană într -un alt stat me mbru al Uniunii Europene, conform art. 1122,
atunci este considerată orfană și pe teritoriul României și poate fi utilizată și
accesată în conformitate cu prezenta lege. (2) Această prevedere se aplică și operelor și fonogramelor prevăzute la art.
1122 alin. (4), în măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi
de autor neidentificați sau nelocalizați.
Art. 1127. – Nicio dispoziție a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu
aduce atingere dispozițiilor privind brevetele, mărc ile înregistrate, desenele și
modelele industriale, modelele de utilitate, topografia semiconductoarelor,
caracterele tipografice, accesul condiționat, accesul serviciilor de radiodifuziune
sau televiziune la transmisia prin cablu, protecția tezaurelor naț ionale, cerințele
privind depozitele legale, practicile restrictive și concurența neloială, secretele
comerciale, securitatea, confidențialitatea, protecția datelor și respectarea vieții
private, accesul la documente publice, dreptul contractual, libertate a presei și
libertatea de exprimare în mijloacele de informare în masă.
Art. 1128. – Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme
considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt
statutului de operă orfan ă.
CAPITOLUL V
Organismele de radiodifuziune și de televiziune

Secțiunea I
Drepturile organismelor de radiodifuziune și de televiziune

Art. 113. – Organismele de radiodifuziune și de televiziune au dreptul
patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a in terzice, cu obligația pentru cel
autorizat de a menționa numele organismelor, următoarele:

35

a) fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune;
b) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor e misiuni și
servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de
suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu
sau satelit;
c) distribuirea propriilor emisiuni și servicii de programe de rad iodifuziune sau
de televiziune fixate pe orice fel de suport;
d) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor emisiuni și
servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de
suport;
e) retransmiterea sau re emiterea propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin
satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum și prin orice alt mod de
comunicare către public, inclusiv retr ansmiterea pe Internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau
de televiziune, fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau
de televiziune fixate pe orice fel de suport;
i) punerea la dispoziția publicului a propriilor emisiuni și servicii de program e de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au
fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi
accesate în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către
public.
Art. 1131. – (1) Prin reemitere, în sensul prezentei legi, se înțelege emiterea
simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui
organism de radiodifuziune.
(2) Definițiile de la art. 14 , 141, 142, 143, 144, 15 alin. (1) , 151, art. 152 și 98 alin.
(2) se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la art. 113 .
Art. 1132. – (1) Organismele de radiodifuziune și de televiziune au dreptul
exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodi fuziune
sau de televiziune, realizate fără autorizarea lor și fixate pe orice tip de suport.
(2) Dispozițiile art. 113 lit. d) nu se aplică atunci când importul este făcut de o
persoană fizică, fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.
Art. 1 14. – Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani,
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima
radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de
radiodifuziune ori de tele viziune.
Art. 115. – Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de
televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează o dată cu prima vânzare

36

sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor
acestuia, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimțământul
acestuia.
Art. 116. – Dispozițiile cuprinse în art. 33 , 34 și 37 se aplică, prin analogie, și
organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Secțiunea a II -a
Comunicarea p ublică prin satelit

Art. 117. – (1) Organismele de radiodifuziune și de televiziune, care au ca
obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să
își desfășoare activitatea cu respectarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
protejate prin prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înțelege
introducerea, sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune
sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelo r purtătoare de
programe destinate captării de către public, într -un lanț neîntrerupt de
comunicare ce conduce la satelit și revine la pământ.
(3) În sensul prezentei legi, prin satelit se înțelege orice satelit care operează
pe benzi de frecvență rezervate, conform legislației privind telecomunicațiile,
pentru radiodifuzarea semnalelor în scopul recepționării de către public sau
pentru comunicarea individuală privată. În acest din urmă caz este totuși necesar
ca recepția individuală să se poată face în condi ții comparabile celor din primul
caz.
Art. 118. – (1) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii
de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanțul de
comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de
decodificare a emisiunii este pus la dispoziția publicului de către organismul
respectiv sau cu consimțământul său.
(2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare
sunt transmise de un organism situat în a fara României sau într -un stat care nu
este membru al Uniunii Europene și care nu asigură nivelul de protecție prevăzut
de prezenta lege, este asigurată astfel:
a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei stații de
legătură ascensional ă, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe
teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, utilizează stația;
b) dacă nu se apelează la o stație de legătură ascensională, dar comunicarea
către public a fost autorizată de un orga nism cu sediul principal în România sau
pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea revine
organismului care a autorizat -o.
Art. 119. – (1) Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru
comunicarea publică pr in satelit unui organism de radiodifuziune sau de
televiziune, numai printr -un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de
gestiune colectivă, fie individual.

37

(2) Contractul -cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă și un
organ ism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin
satelit a unei categorii de opere aparținând unui anumit domeniu, își poate
produce efectele extinse și față de titularii de drepturi care nu sunt reprezentați de
organismele de gest iune colectivă, dacă această comunicare către public prin
satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de către același
organism emițător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice
moment să înlăture producerea efectel or extinse ale contractului -cadru, printr -un
contract individual sau colectiv.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.

Secțiunea a III -a
Retransmiterea prin cablu

Art. 120. «abrogat»
Art. 121. – (1) Titularii drepturilor de autor s au ai drepturilor conexe își pot
exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu
numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.
(2) «abrogat»
(3) În cazul în care părțile nu pot stabili metodologii prin negociere , înainte de
inițierea procedurii de arbitraj prevăzute de art. 1312 alin. (3) acestea pot conveni
să recurgă la o procedură de mediere facultativă. Această mediere este efectuată
de unul sau mai mulți mediatori aleși de părți în așa fel încât independența și
imparțialitatea lor să nu poată fi puse la îndoială. Mediatorii au ca sarcină să ajute
negocierile și pot să notifice o propunere părților.
(4) În termen de 3 luni de la prezentarea propunerii de către mediatori, părțile
vor notifica mediatorilor și la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
respingerea propunerii sau acceptarea acesteia prin semnarea protocolului
privind metodologiile. Notificarea propunerii, precum și a acceptării sau
respingerii acesteia se face în conformitate cu regulile aplicabil e notificării actelor
juridice. Acceptarea de către toate părțile este prezumată în cazul în care nici una
dintre ele nu a notificat respingerea propunerii în acest termen.
(5) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredințat gestiunea drepturilor lor unu i
organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din
aceeași categorie este considerat de drept a fi și gestionarul drepturilor lor. Dacă
există în același domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de
drepturi poa te opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către acești titulari
se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.
Art. 1211. – (1) Prevederile art. 121 alin. (1) nu se aplică drepturilor exercitate
de organismele de radiodifuziune sau de t eleviziune cu privire la propriile
emisiuni și servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparțin ori
le-au fost cesionate de alți titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În
acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism

38

de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu
distribuitorii prin cablu, cu excepția cazurilor în care retransmiterea prin cablu
este obligatorie prin lege.
(2) «abrogat»
Art. 122. «abrogat »
CAPITOLUL VI
Drepturile sui -generis ale fabricanților bazelor de date

Art. 1221. – (1) Dispozițiile prezentului capitol privesc protecția juridică a bazelor
de date, în orice formă a lor.
(2) În sensul prezentei legi, prin bază de date se înțelege o cule gere de opere,
de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor
sau conex, dispuse într -o modalitate sistematică ori metodică și în mod individual
accesibile prin mijloace electronice sau printr -o altă modalitate.
(3) Protecția prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru
calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date accesibile prin
mijloace electronice.
(4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este persoana fizică
sau jur idică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea
obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date.
Art. 1222. – (1) Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv
de a autoriza și d e a interzice extragerea și/sau reutilizarea totalității sau a unei
părți substanțiale din aceasta, evaluată calitativ sau cantitativ.
(2) În sensul prezentei legi, se înțelege prin:
a) extragere: transferul permanent sau temporar al totalității ori al unei părți,
evaluată calitativ sau cantitativ, substanțiale din conținutul bazei de date pe un alt
suport, prin orice mijloc sau sub orice formă;
b) reutilizare: orice formă de punere la dispoziția publicului a totalității sau a
unei părți substanțiale a conți nutului bazei de date, evaluată calitativ sau
cantitativ, prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin
punerea la dispoziția publicului a conținutului bazei, astfel încât oricine să poată
avea acces la aceasta în locul și l a momentul alese în mod individual. Prima
vânzare pe piața internă a unei copii a bazei de date de către titularul dreptului
sui-generis sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla
revânzarea acestei copii.
(3) Împrumutul public al unei baz e de date nu este un act de extragere sau de
reutilizare.
(4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică în mod independent de posibilitatea
de a proteja baza de date sau conținutul acesteia prin dreptul de autor sau alte
drepturi. Protecția bazelor de date pr in dreptul prevăzut la alin. (1) nu prejudiciază
drepturile existente cu privire la conținutul lor.
(5) Nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată și sistematică, de părți
nesubstanțiale ale conținutului bazei de date dacă aceasta ar presupune

39

acte contrarii unei utilizări normale a acestei baze sau ar cauza un prejudiciu
nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.
Art. 1223. – (1) Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziția
publicului prin orice m odalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia
prin extragerea sau reutilizarea de părți nesubstanțiale din conținutul său, oricare
ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă
sau să reutilizeze nu mai o parte a bazei de date, dispozițiile prezentului alineat se
aplică acestei părți.
(2) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția
publicului în orice modalitate, nu poate efectua acte care intră în conflict cu
utilizarea norma lă a acestei baze de date sau care lezează în mod nejustificat
interesele legitime ale fabricantului bazei de date.
(3) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția
publicului în orice modalitate, nu poate să aducă prejudicii titul arilor unui drept de
autor sau conex care se referă la opere ori la prestații conținute în această bază
de date.
(4) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția
publicului prin orice modalitate, poate, fără autorizare a fabricantului bazei de
date, să extragă sau să reutilizeze o parte substanțială a conținutului acesteia:
a) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conținutului
unei baze de date neelectronice;
b) în cazul în care extragerea se fa ce în scopul utilizării pentru învățământ sau
pentru cercetare științifică, cu condiția indicării sursei și în măsura justificată de
scopul necomercial urmărit;
c) în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea
ordinii publice ș i a siguranței naționale ori în cadrul unor proceduri administrative
sau jurisdicționale.
(5) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei părți dintr -o bază de date
poate efectua, fără consimțământul autorului acesteia, orice act de reproduce re,
distribuire, comunicare publică sau transformare, necesar utilizării normale și
accesului la baza de date sau la o parte din aceasta.
Art. 1224. – (1) Drepturile fabricantului bazei de date iau naștere o dată cu
definitivarea bazei de date. Durata pro tecției este de 15 ani, începând cu data de
1 ianuarie a anului imediat următor definitivării bazei de date.
(2) În cazul în care baza de date a fost pusă la dispoziția publicului în orice
modalitate înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), dura ta protecției
se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în
care baza de date a fost pusă la dispoziția publicului pentru prima oară.
(3) Orice modificare substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conținutului
unei b aze de date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări
succesive și pentru care se poate considera că s -a efectuat o nouă investiție
substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de
protecție proprii bazei de date rezultate din această investiție.

40

TITLUL III
Gestiunea și apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe

CAPITOLUL I
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe

Secțiunea I
Dispoziții generale

Art. 123. – (1) Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita
drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe bază de
mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condițiile prezentei legi.
(2) Gestiunea colectivă a dre pturilor de autor se poate face numai pentru
operele aduse anterior la cunoștință publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor
conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuții fixate ori
radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme ori v ideograme aduse anterior
la cunoștință publică.
(3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona
drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de
gestiune colectivă.
Art. 1231. – (1) Gestiunea colect ivă este obligatorie pentru exercitarea
următoarelor drepturi:
a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată;
b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art.
144 alin. (2) ;
c) dreptul de suită;
d) dreptul de ra diodifuzare a operelor muzicale;
e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției
publice a operelor cinematografice;
f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și
producătorilor de fonograme pentru comu nicarea publică și radiodifuzarea
fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora;
g) dreptul de retransmitere prin cablu.
h) dreptul la compensație echitabilă pentru operele orfane.
(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organisme le de gestiune
colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le -au acordat mandat.
Art. 1232. – (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;
b) dreptul de comunic are publică a operelor, cu excepția operelor muzicale, și a
prestațiilor artistice în domeniul audiovizual;
c) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 1231 alin. (1) lit. b) ;
d) dreptul de radiodifuzare a operelor și a prestațiilor artistice în domeniul
audiovizual;

41

e) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de
închiriere prevăzut la art. 1111 alin. (1) ;
f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și
producătorilor de f onograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea
fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.
(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune
colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drept uri care le -au acordat mandat și
elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a) , sau negociază direct cu utilizatorii
contractele de licență. Organismele de gestiune colec tivă vor permite, la cererea
utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat,
dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2) , precum și
lista titularilor de drepturi de autor și de dreptu ri conexe, români și străini, pe care
îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea
și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al
aplicării legii.
(3) Organismele de gestiune colectiv ă autorizează, la cerere, utilizarea
operelor de creație intelectuală, numai în baza documentelor care certifică
existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția
cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.
Art. 1233. – Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepția celor
prevăzute la art. 1231 și 1232 , pot fi gestionate prin intermediul organismelor de
gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de
drepturi.
Art. 1234. – În neg ocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin
prezenta lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe
titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe să se adreseze unor
intermediari, persoane fizice sau pe rsoane juridice specializate, pentru a fi
reprezentați.
Secțiunea a II -a
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe

Art. 124. – Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a
drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă,
sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere,
care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a
căror gestiune le este încredinț ată de către titulari.
Art. 125. – (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol
se constituie în condițiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile f ără scop lucrativ
și potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai
drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele

42

mandatului încredințat și pe ba za statutului adoptat după procedura prevăzută de
lege.
(3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru
gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite
de creație, precum și pentru gestionarea d e drepturi aparținând unor categorii
distincte de titulari.
Art. 1251. – Organismele de gestiune colectivă au obligația să comunice
publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date:
a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă ;
b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează;
c) categoriile de utilizatori și categoriile de persoane fizice și juridice care au
obligații de plată a remunerațiilor compensatorii pentru copia privată către titularii
de drepturi;
d) actele normative în temeiul cărora funcționează și colectează remunerațiile
cuvenite titularilor de drepturi;
e) modalitățile de colectare și persoanele responsabile de această activitate, pe
plan local și central;
f) programul de lucru.
Art. 126. – (1) Avizul prevăzut la ar t. 125 alin. (1) se acordă organismelor de
gestiune colectivă cu sediul România, care:
a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la
data intrării în vigoare a prezentei legi;
b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Au tor repertoriul de opere,
interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, aparținând propriilor
membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate, pentru
gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;
c) au adoptat un st atut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
d) au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele
umane și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării;
e) permit, potrivit procedurilor ex prese din propriul statut, accesul oricăror
titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se
înființează și care doresc să le încredințeze un mandat.
(2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de ba ză de date,
protejat potrivit legii, în format scris și electronic, stabilit prin decizie a directorului
general, și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul
operei, elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a
fonogramelor sau videogramelor.
(3) Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă
se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor și se publică în Monitorul Oficial a l României, Partea I, pe cheltuiala
organismului de gestiune colectivă.
Art. 127. – (1) Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă
dispoziții cu privire la:

43

a) denumirea, domeniul și obiectul de activitate și drepturile pe care l e
gestionează pe baza repertoriului constituit în acest scop;
b) condițiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii
acestora, pe baza principiului egalității de tratament;
c) drepturile și obligațiile membrilor în raporturile c u organismul de gestiune
colectivă;
d) modalitatea de desemnare și atribuțiile administratorului general responsabil
de funcționarea organismului de gestiune colectivă, precum și ale organelor de
administrare și de reprezentare;
e) patrimoniul inițial și resu rsele economice prevăzute;
f) regulile aplicabile repartizării drepturilor colectate, proporțional cu utilizarea
reală a repertoriului titularilor de drepturi, privind repartizarea drepturilor colectate
pentru care nu se poate stabili repartizarea reală, pr ecum și regulile privind
regimul sumelor nerepartizate sau nerevendicate;
g) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi
negociate cu utilizatorii și reguli privind reprezentarea în cadrul negocierilor;
h) modalitățile de verifi care a gestiunii economice și financiare de către
membri;
i) modalitățile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi
organismului de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor necesare
funcționării;
j) orice alte dispoziții obligatorii potrivit legislației în vigoare.
(2) Din consiliul director al organismului de gestiune colectivă nu poate face
parte administratorul general sau orice altă persoană care are calitatea de
angajat retribuit al organismului. Nu au calitatea de anga jați retribuiți membrii
organismului de gestiune colectivă care primesc indemnizație de participare la
activitățile din cadrul organelor de conducere alese.
(3) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării, de către
Oficiul Român pentru Dr epturile de Autor, cu cel puțin două luni înainte de
adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia
modificarea urmează să fie aprobată. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la soli citare, iar avizul se depune la
instanța judecătorească în vederea înregistrării modificării. În cazul în care avizul
este negativ, acesta trebuie motivat.
(4) Orice modificare a statutului efectuată și înregistrată la instanța
judecătorească fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă
de drept.
Art. 128. «abrogat»
Art. 129. – (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de
autor sau conexe, este acordat direct, prin contract scris de către titularii de
drepturi.
(2) Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de
gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiștii

44

interpreți sau executanți care au participat la o execuție sau o interpretare
colectivă a unei ope re au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin
reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2) .
(3) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau
conexe, poate fi acordat și indirect de căt re titulari, prin contracte scrise, încheiate
între organisme de gestiune colectivă din România și organisme străine care
gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora. Mandatul
indirect nu conferă drept de vot titularilor de drep turi.
(4) Orice titular de drepturi de autor sau de drepturi conexe poate încredința
prin mandat administrarea drepturilor sale privind repertoriul propriu unui
organism de gestiune colectivă. Organismul respectiv este obligat să accepte
administrarea acesto r drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său
de activitate.
(5) Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate
utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune
colectivă.
Art. 1291. – În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat
la niciun organism, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare
număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentați a
sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. După
acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit
hotărârii adunării generale, cu excepția cheltuielilor de administrare.
Secțiunea a III -a
Funcționarea organismelor de gestiune colectivă

Art. 130. – (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligații:
a) să acorde autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată
înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraț ii, prin
licență neexclusivă, în formă scrisă;
b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând
drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea
plății acestor drepturi, în cazul acelor ope re al căror mod de exploatare face
imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;
c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le -au acordat mandat sau pe
baza convențiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contrac te
generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfășoară activități
de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau
cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de
utilizare a repertoriului protejat;
d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce privește gestionarea
drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului propriu, în afara teritoriului

45

României, prin încheierea de contracte de reprezent are cu organismele similare
din străinătate;
e) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să le repartizeze între titularii de
drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f) să asigure accesul propriilor membri la informațiile privind orice aspect al
activității de colectare a sumelor datorate de utilizatori și de repartizare a
acestora;
g) să acorde asistență de specialitate titularilor de drepturi și să îi reprezinte în
cadrul procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;
h) să ceară utiliza torilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații
și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului
remunerațiilor pe care le colectează, precum și informații privind operele utilizate,
cu indicarea titularilor de dreptur i, în vederea repartizării acestora; utilizatorii sau
intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în format scris și electronic, în
termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub
semnătura reprezentantului legal și șt ampilate;
i) să asigure transparența activității de gestiune colectivă în raporturile cu
autoritățile publice care au drept de control și, prin acestea, cu utilizatorii;
j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la
titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de
activitate.
(2) Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din
străinătate, prevăzute la alin. (1) lit. d), se încheie în formă scrisă, cu menționarea
modu lui de realizare a schimbului de informații privind repertoriul părților, a
drepturilor gestionate, a duratei și a modalităților de plată.
Art. 131. – (1) În vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de
gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art.
130 alin. (1) lit. a) .
(2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a
directorului general al Of iciului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în
termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de
negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor se publică în Monitorul Oficial al Româ niei, Partea I, pe cheltuiala
organismelor de gestiune colectivă. Comisia de negociere este constituită din:
a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care
funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de
utilizatori naționali, numit d intre acestea, cu condiția ca acestea să fie declarate la
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, câte un
reprezenta nt al primilor 3 utilizatori majori și câte un reprezentant a două structuri
asociative reprez entative ale utilizatorilor locali sau, în lipsa acestora, a doi
reprezentanți ai utilizatorilor locali, stabiliti pe baza cifrei de afaceri si a cotei de
piata a acestora în domeniu, precum si al societatilor publice de radiodifuziune si
de televiziune, dupa caz, pe de alta parte.
46

(3) În vederea desemnării în cadrul comisiei prevăzute la alin. (2), organismele
de gestiune colectivă vor depune la Oficiul Român p entru Drepturile de Autor,
odată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale utilizatorilor și pe cea a
utilizatorilor majori, care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și
elementele de identificare a acestora.
(4) Decizia de desemnare a c omisiei de negociere se comunică părților prin
scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de
organismele de gestiune colectivă.
Art. 1311. – (1) Metodologia se negociază de către organismele de gestiune
colectivă cu reprezentan ții prevăzuți la art. 131 alin. (2) lit. b) , ținându -se seama
de următoarele criterii principale:
a) categoria titularilor de drepturi, membri sau nemembri, și domeniul pentru
care se poartă negocierea;
b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative
sau ceilalți utilizatori desemnați să negocieze;
c) repertoriul, confirmat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, gestionat
de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum și pentru
membrii alto r organisme străine similare, în baza contractelor de reprezentare;
d) proporția utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune
colectivă;
e) proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligațiile de plată prin
contr acte directe cu titularii de drepturi;
f) veniturile obținute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul ce
face obiectul negocierii;
g) în cazul în care nu există venituri se va folosi practica europeană în
domeniu;
h) practica europeană priv ind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și
organismele de gestiune colectivă;
i) în cazul radiodifuzorilor, remunerațiil e se stabilesc prin negocieri, î n condiții
de predi ctibilitate și proporționalitate, cu potențialii receptori ai emisiunilor, astfe l
încât utilizatorii să poată avea reprezentarea obligațiilor de plată la începutul
fiecărui an fiscal.
(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeași categorie de
utilizatori remunerații forfetare sau procentuale, raportate la venituril e obținute de
utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi:
radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, ținând cont de
practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organi smele
de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remunerațiile
procentuale se vor stabili diferențiat, direct proporțional cu ponderea utilizării
repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în
funcție de cheltuielile ocazionate de utilizare.
(3) Remunerațiile forfetare sau procentuale, prevăzute la alin. (2), pot fi
solicitate numai dacă și în măsura în care sunt utilizate opere pentru care
drepturile de autor sau drepturile conexe proteja te se află în termenele de
protecție prevăzute de lege.
47

(4) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art.
1231 , metodologiile se negociază fără a se ține seama de criteriile prevăzute la
alin. (1) lit. c) și e), rep ertoriile fiind considerate repertorii extinse.»
Art. 1312. – (1) Negocierea metodologiilor se desfășoară conform programului
stabilit între cele două părți, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de
la data constituirii comisiei.
(2) Înțelegerea pă rților cu privire la metodologiile negociate se consemnează
într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala
organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii.
Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul
pentru care s -a negociat și tuturor import atorilor și fabricanților de suporturi și
aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia
privată, conform art. 107 .
(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru inițierea
procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situații:
a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au
putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte
părți;
b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a
metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);
c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui
protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat
colectorului unic.
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la
solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la
sorți, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, și a 3 arbitri de
rezervă. Aceștia d in urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorți, pe arbitrii titulari
indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul
absenței părților convocate.
(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la dat a
desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnați și părțile, în
vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabilește:
onorariul brut, prin negociere cu părțile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile,
precum și locul arbitrajului și informează părțile.
(6) Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și,
respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului.
Sumele se depun la casieria Oficiului Român p entru Drepturile de Autor, înainte
de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părții care nu a
achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe
durata arbitrajului.

48

(7) Arbitrii au obligația ca în t ermen de 30 de zile de la primul termen al
arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea
cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea
comunicării către părți. În mod excepțional, arbitrii pot solic ita, motivat, Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15
zile. Arbitrii își pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.
(8) Hotărârea arbi trală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică
părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a
directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii.
Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul
pentru care s -a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor
datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile pu blicate.
(9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a hotărârii arbitrale, părțile pot face apel împotriva acesteia la instanța
Curții de Apel București, care se va pronunța asupra cauzei în complet civil.
Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu
privire la menținerea sau modificarea metodologiilor. Soluția Curții de Apel
București este definitivă și irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe
cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului
general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării.
(10) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilo r alin. (1) -(9) nu
sunt opozabile utilizatorilor care la data declansarii procedurii de negociere a
metodologiilor se afla în curs de negociere directa a unui contract de licenta sau
au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectiva.
Art. 1313. – (1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile
asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune
sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de
negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în
formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4) , oricare dintre părți poate
formula o nouă cerere de inițiere a p rocedurilor de negociere a metodologiilor
numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul
Oficial al României, Partea I. (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.
Art. 1314. – Remunerați ile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual,
începând cu prima lună a anului următor celui în care s -au publicat metodologiile,
de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflație, stabilit la
nivel național. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe
cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general

49

al Oficiului Român pentru Drepturile de A utor, emisă în termen de cinci zile de la
data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.
Art. 132. «abrogat»
Art. 133. – (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se
face de organismul de gest iune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.
(2) În situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru
același domeniu de creație, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor
prevăzute la art. 1232 , organismele beneficiare stabilesc, printr -un protocol care
se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:
a) criteriile repartizării între organisme a remunerației;
b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea,
prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză;
c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală
a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă
beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturil e de Autor protocolul
menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul
în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității , prin decizie
a directorului general.
(4) Pentru situația prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între
organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele
beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate.
Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidențiază distinct și trebuie să fie
justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale
organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în
cauză.
(5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricar e dintre
organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru
stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de benefic iari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele
prevăzute la art. 1312 alin. (3) – (9).
(6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de
colector unic, potrivit prevederilor art. 1071 alin. (1) , ale art. 121 alin. (2) și alin.
(1) și (3) ale prezentului articol, se evidențiază în conturi analitice distincte.
(7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligația să
elibereze autorizarea prin licență neexclusivă, în formă scrisă, în numele tuturor
organismelor de gestiune colectivă beneficiare, și să asigure transparența

50

activităților de colectare, precum și a costurilor aferente în raporturile cu
organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligația de a sprijini
activitatea de colectare.
(8) Prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) se aplică în mod corespunzător și
organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici.
(9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr -un protocol care se
publică în Monitorul Of icial al României, Partea I, prin decizie a directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector
comun pe un domeniu de plătitori, privind remunerațiile cuvenite categoriilor de
titulari de drepturi reprezentate de a cestea. De asemenea, organismele de
gestiune colectivă pot înființa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să
funcționeze potrivit prevederilor legale referitoare la federațiile d e persoane
juridice de drept privat fără scop lucrativ, precum și potrivit prevederilor exprese
privind organizarea și funcționarea organismelor de gestiune colectivă din
prezenta lege.
Art. 134. – (1) Exercitarea gestiunii colective încredințate prin c ontractul de
mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor.
(2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:
a) deciziile privind metodele și regulile de colectare a remunerației și a altor
sume de la uti lizatori și cele de repartizare a acestora între titularii de drepturi,
precum și cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie
să fie luate de membri, în cadrul adunării generale, potrivit statutului;
b) comisionul datorat de tit ularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism
de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a acestuia,
prevăzute la art. 127 alin. (1) lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de
gestiune colectivă care este co lector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) lit.
c) și alin. (4) , nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual;
c) în lipsa unei hotărâri exprese a adunării generale, sumele colectate de un
organism de gestiune colectivă nu pot fi utilizate în scopuri comune, altele decât
acoperirea costurilor reale ale colectării și repartizării către membri a sumelor
cuvenite; adunarea generală poate decide ca maximum 15% din sumele
colectate să poată fi utilizate în scopuri comune și numai în limita obiec tului de
activitate;
d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează
individual titularilor de drepturi, proporțional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în
termen de maximum 6 luni de la data colectării; titularii de drepturi p ot pretinde
plata sumelor colectate nominal sau a celor a căror repartizare nu presupune o
documentare specială în termen de 30 de zile de la data colectării;
e) comisionul datorat de titularii de drepturi se reține acestora din sumele
cuvenite fiecăruia, du pă calcularea repartiției individuale;
f) sumele rezultate din plasamentele remunerațiilor nerevendicate și
nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obținute din alte operațiuni

51

efectuate în limita obiectului de activitate , precum și cele obținute cu titlu de
prejudicii sau daune ca urmare a încălcării drepturilor de autor ori conexe se
cuvin și se repartizează titularilor de drepturi și nu pot constitui venituri ale
organismului de gestiune colectivă;
g) «abrogat»
(3) Remuner ațiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt și nu
pot fi asimilate veniturilor acestora.
(4) În exercitarea mandatului, în condițiile prezentei legi, organismelor de
gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de aut or și
drepturi conexe ori utilizarea acestora.
Art. 1341. – (1) Organismele de gestiune colectivă au obligația să publice, în
format electronic, pe pagina proprie de Internet, următoarele informații
actualizate:
a) statutul;
b) lista membrilor organe lor de conducere centrale și locale, componența
comisiilor interne și lista responsabililor locali;
c) situația anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe
categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiun ii și sumele
repartizate pe categorii de titulari;
d) darea de seamă anuală;
e) informațiile privind adunarea generală, cum ar fi: data și locul convocării,
ordinea de zi, proiectele de hotărâre și hotărârile adoptate;
f) alte date necesare informării membrilor.
(2) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin
reprezentant autorizat, informații detaliate și documente privind sumele ce i -au
fost repartizate în ultimele 12 luni, proveniența, modul de calcul al drepturilor și
reținerile aplicate, precum și verificarea concordanței acestor date cu prevederile
regulamentului de repartizare.
(3) Într-un interval de timp de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice
membru are dreptul să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă:
a) darea de seamă anuală;
b) bilanțul contabil;
c) raportul organelor de conducere și al comisiei de cenzori;
d) textul și expunerea de motive a hotărârilor ce urmează a fi supuse
aprobărilor adunării generale;
e) salariile individuale ale angajaților;
f) situația sumelor din conturile bancare, a plasamentelor și a dobânzilor
obținute la închiderea ultimului exercițiu financiar;
g) situația privind categoriile de utilizatori, numărul plătitorilor din fiecare
categorie și suma globală colectată de la fiec are categorie;
h) situația litigiilor cu utilizatorii.

52

(4) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (3) se face, în regim de
confidențialitate, pe bază de cerere scrisă și cu limitarea accesului la datele
personale ale angajaților organismului d e gestiune colectivă.
(5) Membrii care consideră că li s -ar fi încălcat dreptul de acces la informațiile
solicitate pot sesiza, în termen de trei zile, comisia permanentă specială privind
accesul la informații, desemnată de adunarea generală, formată din cin ci membri,
care nu sunt angajați și nu fac parte din organele de conducere. Comisia este
obligată să răspundă, în termen de șapte zile, atât celui care a formulat
sesizarea, cât și administratorului general. Comisia întocmește un raport anual
asupra activi tății sale, pe care îl înaintează adunării generale și Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor.
Art. 135. – (1) Organismele de gestiune colectivă au obligația să depună la
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în primul trimestru al fiecărui an, după
desfășurarea adunării generale:
a) darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală;
b) raportul anual al comisiei de cenzori, prezentat adunării generale;
c) hotărârile judecătorești privind înregistrarea modificărilor la statut, avizate d e
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;
d) repertoriul actualizat;
e) contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și d) se depun la Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor, în f ormatul stabilit prin decizie a directorului general al
Oficiului.
Art. 136. «abrogat»
CAPITOLUL II
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
Art. 137. – (1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ
de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare,
evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare
tehnico -științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe.
(2) Finanțarea cheltuielilor curente și de ca pital ale Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor se face integral și distinct de la bugetul de stat, prin
intermediul bugetului Ministerului Culturii și Cultelor, ministrul coordonator fiind
ordonator principal de credite.
(3) Organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare
îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat de ministrul culturii
și cultelor și este condus de un director general, ajutat de un director general
adjunct, numiți prin decizie a primului -ministru, la propunerea ministrului
coordonator.
(5) «abrogat»
(6) «abrogat»

53

Art. 138. – (1) Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Dr epturile de
Autor sunt următoarele:
a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general,
potrivit legii;
b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
c) ține evidența repertoriilor transmise de organismele d e gestiune colectivă;
d) organizează și administrează contra cost înregistrarea în registrele naționale
și în alte evidențe naționale specifice, prevăzute de lege;
e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condițiile legii în
domeniul drep turilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de
achiziție la care se adaugă un comision de administrare de 30%;
f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de
gestiune colectivă;
g) avizează, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, potrivit
legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociațiilor și fundațiilor
constituite în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, inclusiv în
ceea ce privește asociațiile pentru combaterea pirateriei;
h) controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește
măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz;
i) asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfășurate potrivit legii;
j) efectuează con tra cost, pe cheltuiala inculpaților, în cazul în care s -a dovedit
vinovăția, constatări tehnico -științifice cu privire la caracterul original al produselor
purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de
cercetare penal ă;
k) efectuează expertize contra cost, pe cheltuiala părților interesate sau la
cererea organelor judiciare;
l) desfășoară activități de informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala
proprie, precum și activități de instruire, pe cheltuiala celor interesați;
m) desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de
specialitate similare și cu organizațiile internaționale din domeniu, la care statul
român este parte;
n) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
(2) Prin hotărâ re a Guvernului se stabilesc tarifele operațiunilor ce pot fi
efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor contra cost.
Contravaloarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) lit. j) se va include în
cheltuielile de judecată.
(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor are acces la informațiile necesare în mod operativ și gratuit
de la Centrul Național al Cinematografiei, Oficiul Național al Registrului
Comerțului, Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare
Fiscală și de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul
Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte din

54

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și de la instituțiile financiar –
bancare, în condițiile legii.
Art. 1381. – Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor potrivit prevederilor art. 138 , persoana controlată este obligată să
prezinte orice documente și infor mații solicitate de organele de control și să
predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.
Art. 1382. – (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) , se desfășoară numai cu notificar ea
prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându -se
totodată și obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate
efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de
efectuarea controlulu i, precum și controale punctuale privind probleme care fac
obiectul unor reclamații, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte.
(2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente și
informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă
sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situațiile
constatate, atât administratorului general, c ât și altor persoane angajate.

(3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într –
un proces -verbal.
(4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul consta tării unor nereguli, Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului -verbal
către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va
dezbate în prima ședință ordinară.
Art. 1383. – În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai
îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute
la art. 130 , 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2) , Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie
a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi
atacată la instanțele judecătorești de contecios administrativ. În cazul
nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drep turile de Autor
retrage temporar avizul prevăzut la art. 125 . Retragerea temporară a avizului are
ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă până la
schimbarea administratorului general de către adunarea generală.
Art. 1384. – (1) Pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează
un corp de arbitri, format din 20 de membri, numiți din 3 în 3 ani, prin ordin al
ministrului coordonator al Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor. Desemnarea celor 20 de membri se f ace prin tragere la sorți de către
directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în prezența
candidaților, care sunt propuși de organismele de gestiune colectivă, de
structurile asociative ale utilizatorilor și de societățile publice de radiodifuziune și

55

de televiziune. Candidații propuși trebuie să aibă pregătire juridică și minimum 10
ani de activitate în domeniul dreptului civil. Propunerile se depun la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu o prezentare a can didatului
propus și cu acceptul scris al acestuia, incluzând informații privind modalitățile de
convocare.
(2) Arbitrii nu au calitatea de salariați ai Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor și au dreptul la un onorariu pentru participarea la arbitrajul m etodologiilor
de colectare a drepturilor gestionate de organismele de gestiune colectivă, în
condițiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Corpul de arbitri va fi reconstituit în cazul în care numărul arbitrilor
permanent disponibili este mai mic d e 16.
CAPITOLUL III
Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni
Secțiunea I
Măsuri tehnice de protecție și informații privind regimul drepturilor

Art. 1385. – (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul
de fonograme ori de înr egistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau
de televiziune și fabricantul de bază de date pot să instituie măsuri tehnice de
protecție a drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
(2) Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înțelege ut ilizarea oricărei
tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcționării
sale normale, este destinată să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt
autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
(3) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere
sau a oricărui alt obiect al protecției este controlată de către titularul de drepturi
prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecție, precum
criptarea, codarea, bruier ea sau orice transformare a operei ori a altui obiect al
protecției sau printr -un mecanism de control al copierii, dacă măsurile îndeplinesc
obiectivul de asigurare a protecției.
(4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecție au oblig ația
de a pune la dispoziție beneficiarilor excepțiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) ,
c) și e), art. 33 alin. (2) lit. d) și e) și la art. 38 mijloacele necesare pentru accesul
legal la opera sau la oricare alt obiect al protecției. Totodată ac eștia au dreptul să
limiteze numărul copiilor realizate în condițiile de mai sus.
(5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică în cazul operelor protejate, puse la
dispoziția publicului, conform clauzelor contractuale convenite între părți, astfel
încât oricin e din public să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice
moment, alese, în mod individual.
Art. 1386. – (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să
furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt obiect al
protecției sau în contextul comunicării publice a acestora, informații privind
regimul drepturilor.

56

(2) Prin informații privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se
înțelege orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea
operei sau a oricărui alt obiect al protecției prin prezenta lege, a autorului sau a
altui titular de drepturi, precum și condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau
a oricărui alt obiect al protecției, precum și orice număr sau cod reprezentând
aceste informații.
Secțiunea a II -a
Proceduri și sancțiuni

Art. 1387. – (1) Încălcarea drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta
lege atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit
legii. Dispoziț iile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se
completează cu cele de drept comun.
(2) În cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de
prezenta lege și ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanța are
dreptul să solicite furnizarea informațiilor privind originea și rețelele de distribuție
a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta
lege, fie de la făptuitor, fie de la orice altă persoană care:
a) a deținut în sco p comercial mărfuri -pirat;
b) a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de
prezenta lege;
c) a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activități prin
care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
d) a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca
fiind implicată în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea
mărfurilor -pirat ori a dispozitivelor -pirat de control al accesului sau în furni zarea
produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.
(3) Informațiile prevăzute la alin. (2) cuprind, după caz:
a) numele și adresa producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, furnizorilor și
ale celorlalți dețin ători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor,
inclusiv ale transportatorilor, precum și ale angrosiștilor destinatari și ale
vânzătorilor cu amănuntul;
b) informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate sau transportate,
primi te ori comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile, dispozitivele sau
serviciile respective.
(4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții
legale, care:
a) acordă titularului dreptul de a primi informații mai ex tinse;
b) prevăd utilizarea în cauzele civile sau penale a informațiilor comunicate în
conformitate cu prezentul articol;
c) prevăd răspunderea pentru abuzul de drept la informare;

57

d) dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informații care ar con strânge
persoana menționată în alin. (1) să admită propria sa participare sau pe cea a
rudelor sale apropiate la o activitate prin care se încalcă drepturile protejate de
prezenta lege;
e) prevăd protecția confidențialității surselor de informare sau prelucrarea
datelor cu caracter personal.
Art. 139. – (1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot
solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz,
recunoașterea drepturilor lor și constatarea încă lcării acestora și pot pretinde
acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări
pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de
gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele
autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului
acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele
autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să inter vină în
proces, solicitând repararea prejudiciului ce le -a fost cauzat.
(2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare:
a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul
nerealizat, beneficiile realizat e pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul,
alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate
titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal
datorate pentru tip ul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care
nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a).
(3) Dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin.
(1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obi ectul unei acțiuni ilicite,
actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu
de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.
Instanța judecătorească poate să dispună în special:
a) interzicer ea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor;
c) luarea măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest
scop, instanța poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunuril or
mobile și imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de
prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare și a altor bunuri. În acest
scop, autoritățile competente pot să dispună comunicarea de documente
bancare, financi are sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile
pertinente;
d) ridicarea sau predarea către autoritățile competente a mărfurilor cu privire la
care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege,
pentru a împiedica in troducerea acestora în circuitul comercial.

58

(4) Dispozițiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în prevederile Codului de
procedură civilă referitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de
proprietate intelectuală.
(5) Aceleași măsuri po t fi cerute, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar
ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept protejat
prin prezenta lege.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (3) și (5) pot să includă descrierea detaliată, cu
sau f ără prelevare de eșantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu și,
în cazurile corespunzătoare, a materialelor și instrumentelor utilizate pentru a
produce și/sau a distribui aceste mărfuri, precum și documentele care se referă la
ele. Aceste măsuri vor fi avute în vedere și în aplicarea dispozițiilor art. 169 -171
din Codul de procedură penală.
(7) Instanța poate să autorizeze ridicarea de obiecte și înscrisuri care constituie
dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în
copie, chiar și atunci când acestea se află în posesia părții adverse. În cazul
încălcărilor comise la scară comercială, autoritățile competente pot să dispună,
de asemenea, comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori
accesul corespunzător la informațiile pertinente.
(8) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) și (7), sub rezerva
asigurării protecției informațiilor confidențiale, instanțele judecătorești vor pretinde
reclamantului să furnizeze orice el ement de probă, accesibil în mod rezonabil,
pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s -a adus atingere dreptului său ori că
o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de
probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat,
la aprecierea instanței de judecată. În acest caz, instanțele judecătorești pot să
ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a asigura
compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.
(9) Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt
dispuse de instanță vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii
drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există
pericolul de a fi înc ălcate sau reprezentanții acestor titulari au dreptul de a
participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de
constatare a unei stări de fapt.
(10) Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună
aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:
a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin
actul ilicit;
b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea
făptuitorului, a căror destinație unică sau princ ipală a fost aceea de producere a
actului ilicit;
c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor
efectuate ilegal;

59

d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv
afișarea hotă rârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de
comunicare în masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta; în aceleași condiții
instanțele pot dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate
circumstanțelor particulare ale ca zului, inclusiv o publicitate de mare amploare.
(11) Instanța de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (10) pe
cheltuiala făptuitorului, cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru
ca acesta să nu suporte cheltuielile.
(12) Măsuri le prevăzute la alin. (10) lit. b) și c) pot fi dispuse și de procuror cu
ocazia clasării sau renunțării la urmărirea penală. Dispozițiile alin. (10) lit. c) nu se
aplică pentru construcțiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de
arhitectu ră, protejate prin prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă
de circumstanțele cazului respectiv.
(13) În dispunerea măsurilor prevăzute la alin. (10), instanța de judecată va
respecta principiul proporționalității cu gravitatea încălcării dreptu rilor protejate de
prezenta lege și va lua în considerare interesele terților susceptibili de a fi afectați
de aceste măsuri.
(14) Autoritățile judiciare sunt obligate să comunice părților soluțiile adoptate în
cauzele de încălcare a drepturilor reglementat e de prezenta lege.
(15) Guvernul României, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, sprijină
elaborarea, de către asociațiile și organizațiile profesionale, a codurilor de
conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la asigurarea respectăr ii
drepturilor prevăzute de prezenta lege, în special în ceea ce privește utilizarea
codurilor ce permit identificarea fabricantului, aplicate pe discuri optice. De
asemenea, Guvernul României sprijină transmiterea către Comisia Europeană a
proiectelor cod urilor de conduită la nivel național sau comunitar și a evaluărilor
referitoare la aplicarea acestora.
Art. 1391. – (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi
reprezentat, în toate procedurile, negocierile și actele juridice, pe t oată durata și
în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin
mandatar cu procură specială.
(2) Pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și pentru retragerea
plângerii prealabile și împăcarea părților, m andatul se consideră special, dacă
este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi
conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale.
Art. 1392. – Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000
lei la 30.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 21 ;
b) încălcarea prevederilor art. 88 și 89;
c) încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) și (7);
d) nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 130 lit. h) ;

60

e) fixarea, fără au torizarea sau consimțământul titularului drepturilor
recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
f) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului
drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare
de drepturi conexe.
Art. 1393. «abrogat»
Art. 1394. – (1) Constituie contravenție, dacă nu reprezintă infracțiune, și se
sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.00 0 lei și cu confiscarea
mărfurilor -pirat sau a dispozitivelorpirat de control al accesului fapta persoanelor
juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spațiile, la
echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la ser viciile proprii, în
vederea săvârșirii de către o altă persoană a unei contravenții prevăzute de
prezenta lege.
(2) Cu amenda prevăzută la alin. (1) se sancționează și fapta operatorilor
economici care încalcă obligația prevăzută la art. 145 alin. (3) .
(3) Pentru repetarea săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) și (2), care au avut
ca rezultat săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 1396 în termen de un an,
organul constatator poate aplica și sancțiunea complementară de suspendare a
activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de până la 6
luni.
Art. 1395. – (1) Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 1392 se aplică și
persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoană juridică,
desfășoară acti vități care implică, conform obiectului său de activitate,
comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor
sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenționale se măresc de două ori.
(2) Contravențiile prevăzute la art. 1392 și 1394 se constată și se aplică de
ofițerii sau de agenții de poliție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor
cu competențe în domeniu.
(3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii
procesului -verbal de constatare a contraventiei, jumatate din minimul amenzii
prevazute în prezenta lege.
Art. 1396. – (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:
a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri -pirat;
b) plasarea mărfurilor -pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de
export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor -pirat pe piața internă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancțione ază și oferirea, distribuirea,
deținerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri -pirat, în scopul distribuirii.
(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop
comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 an i.

61

(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepsește și închirierea sau oferirea
spre închiriere de mărfuri -pirat.
(5) Promovarea de mărfuri -pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a
mijloacelor electronice de comunicare, prin expune rea ori prezentarea către
public a listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea
mijloace constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri -pirat se înțe lege toate copiile, indiferent
de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi
sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori
indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drep turi de autor ori de
drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.
(7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii,
direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
(8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa -pirat este identificată la sediul, la
punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de
operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea,
închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor
sau de drepturi conexe.
Art. 1397. «abrogat»
Art. 1398. – Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin
alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe ori de drepturi sui -generis ale fabricanților de baze de date sau a
copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată
accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
Art. 1399. – Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor pentru calculator în oricare dint re următoarele modalități: instalare,
stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
Art. 140. – (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună
la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără autor izarea sau
consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege:
a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
b) distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă al operelor ori al
produselor purtătoare de drep turi conexe, altele decât mărfurile -pirat;
c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi
conexe;
e) realizarea de opere derivate;
f) fixarea, în scop com ercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune;
g) încălcarea prevederilor art. 134 .

62

(2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau
execuțiile artistice fix ate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori
servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Art. 141. – (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei c are își însușește, fără drept, în
întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală
proprie.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 1411. – (1) Producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea,
întrețin erea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului,
fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără
drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Utilizarea anunțurilor publ ice ori a mijloacelor electronice de comunicare în
scopul promovării dispozitivelor -pirat de control al accesului la serviciile de
programe cu acces condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către
public în orice mod, fără drept, a informațiilor n ecesare confecționării de
dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de
programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în
orice mod la astfel de servicii, constituie infracțiuni și se pedepses c cu închisoare
de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor -pirat de control al accesului se
pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
(5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive -pirat de control al accesului se
înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată de către titularul
drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de
programe de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului
la acel s erviciu.
Art. 142. «abrogat»
Art. 143. – (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă,
distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori
deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care
conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează
aceste m ăsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital.
(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de
pe opere sau de pe alte produse protejat e ori modifică pe acestea orice

63

informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al
drepturilor conexe aplicabil.
Art. 1431. – (1) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută
urmărirea penală, denunță au torităților competente participarea sa la o asociație
sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 1396
, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți
participanți.
(2) Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 1396 și care,
în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de mărfuri
pirat sau de dispozitive pirat de con trol al accesului, beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
(3) În cazul în care persoanele care au săvârșit infracțiuni prevăzute de
prezenta lege au reparat, până la terminarea cercetării judecătorești în fața primei
instanțe, prejudiciul cauzat titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
Art. 144. «abrogat»
Art. 145. «abrogat»
TITLUL IV
Aplicarea legii. Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 146. – Beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele:
a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse
încă la cunoștință publică;
b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu
sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoștință publică;
c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe
teritoriul României;
e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori execu tanți care sunt fixate
în înregistrări protejate de prezenta lege;
f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost
fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de
televiziune protejate de prezenta lege;
g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane
fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport
material a avut loc pentru prima dată în România;
i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de
radiodifuziune și de televiziune cu sediul în România;
j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme
transmițătoare cu sediul în Români a.

64

Art. 147. – Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor
sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile,
tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în l ipsa
acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția
ca aceștia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.
Art. 1471. – În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta
reglementă ri speciale pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea și
utilizarea codurilor de identificare a sursei, în vederea combaterii importului,
producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii de mărfuri pirat ori dispozitive
pirat de contr ol al accesului, utilizate pentru serviciile de programe cu acces
condiționat, precum și pentru utilizarea de marcaje speciale pentru atestarea
plății remunerației compensatorii pentru copia privată.
Art. 148. – (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în
România, se înființează Registrul Național de Opere, administrat de Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă și se face contra
cost, potrivit normelor metodologice și tarifelor stabilite prin h otărâre a
Guvernului.
(2) Existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de
probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune
colectivă.
(3) Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale
autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe
originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a
exploatării acestora, semnalată conform uzanțelor, constând într -un simbol
reprezenta t prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și
anul primei publicări.
(4) Producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți
deținători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiștilor inte rpreți ori
executanți, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe
originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori
pe învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora,
semnalată conform uzanțelor și constând într -un simbol reprezentat prin litera P,
în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări.
(5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanțelor, pr in simbolurile menționate la alin. (3) și (4) sau prin
mențiunile prevăzute la art. 104 și 1062 , există și aparțin persoanelor care le -au
utilizat.
(6) Dispozițiile alin. (3), (4) și (5) nu condiționează existența drepturilor
recunoscute și garantate prin p rezenta lege.
(7) Autorii de opere și titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în
repertoriul organismului de gestiune colectivă, își pot înregistra și numele literar
sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoștință publică.

65

Art. 149. – (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislației anterioare își
produc toate efectele conform aceleia, cu excepția clauzelor care prevăd
cesiunea drepturilor de utilizare a totalității operelor pe care autorul le poate crea
în viit or.
(2) Beneficiază de protecția prezentei legi și operele, inclusiv programele
pentru calculator, interpretările sau execuțiile, înregistrările sonore sau
audiovizuale, precum și programele organismelor de radiodifuziune și de
televiziune realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile
prevăzute la alin. (1).
(3) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în
vigoare a prezentei legi și pentru care nu au expirat termenele de protecție
calculate conform pro cedurilor legislației anterioare se prelungește până la
termenul de protecție prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte
numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 150. – (1) Utilajele, schițele, machetele, manuscrisele și orice alt e bunuri
care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naștere unui drept de autor nu
pot face obiectul unei urmăriri silite.
(2) Sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de
aceeași protecție ca și salariile și nu pot f i urmărite decât în aceleași condiții.
Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislației fiscale în materie.
(3) «abrogat»
Art. 151. – Litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de
competența organelor jurisdicționale, potrivit prez entei legi și dreptului comun.
Art. 1511. – (1) Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenția de
adoptare a unor dispoziții naționale de reglementare a unor noi drepturi conexe,
precizându -se motivele esențiale care justifică reglementarea aces tor drepturi,
precum și durata de protecție corespunzătoare.
(2) Vor fi comunicate Comisiei Europene orice dispoziții naționale adoptate în
domeniul reglementat de prezenta lege.
(3) Va fi transmisă Comisiei Europene lista organismelor de radiodifuziune
cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 119 alin. (2) .
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este responsabil de efectuarea
comunicărilor prevăzute la alin. (1) -(3) către Comisia Europeană.
Art. 1512. – Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative
comunitare:
a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecția juridică a
programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene nr. L 122 din 17 mai 1991;
b) Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de
închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în
domeniul proprietății intelectuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992;

66

c) Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea
anumitor dispoziții referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile
difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993;
d) Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea
duratei de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, publicată
în Jurnalul Oficial al Comunități lor Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993;
e) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 96/9/CE din 11 martie
1996 privind protecția juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene nr. L 077 din 27 martie 1996;
f) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai
2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor
conexe în societatea informațională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene nr. L 0 06 din 10 ianuarie 2002;
g) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/84/CE din 27
septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă
originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 272 din 13
octombrie 2001;
h) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie
2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 157 din 30 apr ilie
2004.
i) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25
octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012.
Art. 15 2. – Organismele de gestiune colectivă care funcționează la data intrării
în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispozițiilor art. 125, în
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 153. – Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile dreptului
comun.
Art. 154. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei
în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind
dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
(3) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, partea din
metodologiile prevăzute la art. 131 și 1311, care privește suma minimă pentru
radiofuzorii locali, se v a renegocia pe baza modificărilor aduse de prezenta lege,
pentru a respecta proporț ionalitatea cu potențialii receptori ai emisiunilor .

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 19 februarie
1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

67

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ADRIAN NĂSTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 20 februarie 1996, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PRE ȘEDINTELE SENATULUI
ION SOLCANU

București, 14 martie 1996.
Nr. 8.

68