Parlamentul European
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE ȘI POLITICI PUBLICE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Univ. Dr. IONESCU VLADIMIR-CODRIN
ABSOLVENTĂ,
RĂDOI ANCUȚA MARINA
BUCUREȘTI
2016
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE ȘI POLITICI PUBLICE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
“PARLAMENTUL EUROPEAN”
Disciplina: Management public european
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. Univ. Dr. IONESCU VLADIMIR-CODRIN
ABSOLVENTĂ,
RĂDOI ANCUȚA MARINA
BUCUREȘTI
2016
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………3
CAPITOLUL I – Prezentarea Parlamentului European……………………………………4
Secțiunea I: Date de identificare (denumire, sediu, simboluri.)…………………………4
Secțiunea a II-a: Scurt istoric……………………………………………………………6
Secțiunea a III-a :Funcțiile Parlamentului European……………………………………7
Secțiunea a IV-a: Obiective……………………………………………………………..9
Secțiunea a V-a: Managementul superior și componența Parlamentului European……10
Secțiunea a VI-a: Organigrama Parlamentului European………………………………15
CAPITOLUL II – Analiza sistemului de management al Parlamentului European…………………………………………………………………………………17
Secțiunea I: Analiza subsistemului organizatoric………………………………………17
Secțiunea a II-a: Analiza subsistemului decisional…………………………………….23
Secțiunea a III-a: Analiza subsistemului informational………………………………..25
Secțiunea a IV-a: Analiza metodelor și tehnicilor de management……………………25
CAPITOLUL III – Relații ale Parlamentului European cu instituții europene și naționale………………………………………………………………………………….27
Secțiunea I: Relațiile Parlamentului European cu Comisia Europeană………………..27
Secțiunea a II-a: Relațiile Parlamentului European cu Consiliul și Consiliul European………………………………………………………………………………….29
Secțiunea a III-a: Relațiile Parlamentului European cu Curtea de Justiție………….….29
Secțiunea a IV-a: Relațiile Parlamentului European cu Curtea de Conturi…………….30
Secțiunea a V-a: Relațiile Parlamentului European cu Banca Central Europeană…….31
Secțiunea a VI-a: Relațiile Parlamentului European cu parlamentele naționale……….32
CAPITOLUL IV – Strategii, politici și programe……………………………………….33
Secțiunea I: Strategii ale Parlamentului European…………………………………….33
Secțiunea a II-a: Politici ale Parlamentului European…………………………………35
Secțiunea a III-a: Programe ale Parlamentului European………………………….…..37
CAPITOLUL V – Analiza SWOT a Parlamentului European………………………….41
Secțiunea I: Puncte forte………………………………………………………………..41
Secțiunea a II-a: Puncte slabe………………………………………………………….41
Secțiunea a III-a: Oportunități …………………………………………………………42
Secțiunea a IV-a: Amenințări………………………………………………………….42
CAPITOLUL VI – Propuneri și recomandări……………………………………..……..44
Concluzii finale……………………………………………………………………….…45
Bibliografie………………………………………………………………………………47
Introducere
Parlamentul European este unul dintre instituțiile legisltive ale Uniunii Europene, care este ales în mod direct odată la 5 ani de către cetațenii europeni. Pe lângă responsabilitatea legislativă, Parlamentul European mai are și responsabilități de control și bugetare.
Parlamentul European a fost înființat în anul 1952 sub denumirea de Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, iar abia în anul 1962 a căpătat denumirea de Parlamentul European.
Membrii Parlamentului European sunt în număr de 751 și provin din cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene.
Am ales să vorbesc despre această temă deoarece consider că Parlamentul European este una cele mai importante instituții ale Uniunii Europene ținând cont că se ocupă cu adoptarea legislației Uniunii, bineînțeles cu ajutorul Consiliului Uniunii Europene, pentru că exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor Uniunii Europene, stabilește și aprobă bugetul Uniunii Europene, acestea fiind doar câteva dintre responsabilitățile Parlamentului European, dar în opinia mea sunt printre cele mai importante.
Pentru o parcurgere cât mai usoară lucrarea este structurată în șase capitole și concluzii.
În primul capitol se urmărește prezentarea Parlamentului European și anume se vorbește despre datele de identificare ale instituției și un scurt istoric, de asemenea se prezintă funcțiile, obiectivele precum și componența Parlamentului European.
În cel de-al doilea capitol este realizată o analiză a sistemului de management al Parlamentului European care conține analiza subsistemului organizatoric, decizional, informațional și metodelor și tehnicilor de management.
Capitolul trei conține analiza SWOT a instiuției unde sunt prezentate puctele forte, punctele slabe, oportunitățile dar și amenințările.
În capitolul patru sunt prezentate relațiile pe care le are Parlamentul European cu celelalte instituții europene și naționale, respectiv relațiile cu Comisia Europeană, Consiliul și Consiliul European, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi, Banca Central Europeană, precum și relațiile cu celelalte parlamente naționale.
În capitolul cinci sunt prezentate strategii, politici și programe ale Parlamentului European.
Capitolul șase conține propuneri și recomandări ale Parlamentului European pentru o Uniune Europeană mai bună.
Concluziile vizează argumentarea abordării acestui subiect precum și justificarea opțiunii.
Capitolul I
Prezentarea Parlamentului European
Secțiunea I: Date de identificare (denumire, sediu, simboluri etc.)
1. Denumirea Parlamentului European
Uniunea Europeană este gestionată prin intermediul instituțiilor comune. Relațiile dintre organele Uniunii Europene și instituțiile U.E. sunt bazate pe cooperare, parteneriat și dependența mutuală.
Tratatul de la Maastricht confirmă vechile organe (instituții) comunitare: Consiliul European, Consiliul, Comisia, Parlamentul European și Curtea de Justiție. Tratatul le complementează competențele și dezvoltă raporturile dintre aceste organe, în sensul democratizării și strângerii legăturilor dintre ele.
O posibilă denumire a Parlamentului European poate fi aceea că Parlamentul European este instituția care reprezintă politic, popoarele statelor reunite în Uniunea Europeană, aproximativ 500 de milioane de cetățeni europeni.
Adunările Parlamentare ale organizațiilor internaționale deliberează în grupări naționale, iar Parlamentul European se deosebește de acestea deoarece deliberează în grupuri politice trans-naționale.
Parlamentul European este constituit ca o instituție cu puteri de control asupra Comisiei Europene.
Din anul 1979 Parlamentul European este ales direct, prin sufragiu universal.
Alături de Curtea Europeană de Justiție și Comisia Europeană, Parlamentul European face parte dintre instituțiile supra-naționale, instituții care îi reprezintă pe cetățenii europeni. Consiliul de Miniștrii, Consiliul European și parțial Comisia, sunt instituții inter-guvernamentale, care reprezintă statele, iar Parlamentul European se află în concurentă cu acestea.
2. Sediul Parlamentului European.
Conform tratatelor inițiale – Tratatul C.E.C.O. și Tratatele de la Roma – „capitala” parlamentară a Europei Unite urma să fie stabilită la Strasbourg. Opțiunea pentru orașul Strasbourg era simbolică pentru conștiința europeană. Strasbourg-ul era simbolul reconcilierii franco-germane. Din păcate, în anii 50, orașul nu avea o clădire potrivită pentru a găzdui Parlamentul…
În anul 1957, se vehicula transformarea orașului Luxemburg în sediul Parlamentului European.
Pe măsură ce procesul de integrare se adâncea și institutiile europene din capitala belgiană deveneau mai puternice, Bruxelles a devenit un mare competitor pentru funcția de capitală a Parlamentului European.
Astfel trei țări, cu trei orașe, au intrat în competiția pentru funcția de capitală a sediului Parlamentului European: Franța (Strasbourg), Belgia (Bruxelles), Luxemburg (Luxemburg).
Sediul Parlamentului European a avut o istorie grea: mai întâi pentru ca nu a avut sediu, iar apoi pentru că are trei.
Deoarece Parlamentul European este singura instituție împrăștiată în mai multe case, dar și singura instituție reprezentativă a cetățenilor europeni, aceste mesaje nu transmit publicului ideea de unitate.
În prezent sediul central al Parlamentului European se află la Strasbourg, acolo ținându-se cele 12 ședințe anuale în plen, a câte patru zile fiecare. Sediul Secretariatului General se află la Luxemburg. Comisiile și fracțiunile se mai pot întruni, de asemenea, la Bruxelles, unde ocazional au loc și ședințe plenare.
Secretariatul General este condus de un Secretar general și este alcătuit din 8 direcții, fiecare fiind condusă de un director general, la care se adaugă un Birou juridic. Direcțiile Generale mai apropiate sferei politice își au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucrează circa 3500 angajați, adică peste jumătate din personal, mulți dintre aceștia fiind traducători și funcționari ai serviciilor administrative.
Lucrările de pregătire a ședințelor plenare ale Parlamentului sunt efectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului, ale căror competențe acoperă toate domeniile, de la protecția consumatorilor și sănătate până la drepturile femeii. O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputați europeni și are un președinte, un secretariat și un birou. De asemenea, Parlamentul poate constitui comisii de anchetă în cadrul competențelor sale de control precum și subcomisii și comisii speciale pentru gestionarea unor probleme specifice. Dezbaterile din cadrul comisiilor sunt publice.
3. Simbolurile Parlamentului European
Scopul politic al stabilirii unor simboluri comune este să asigure cetățenilor europeni o identitate comună de împărtășit, iar Statelor Membre, un spațiu simbolic unic de reunire. După Habermas, simbolurile europenității politice sunt și semnele exterioare ale patriotusmului constituțional. Cetățenii europeni – conștienți de apartenența lor la aceeași patrie – pot fi influențați să trăiască păstrându-și diferențele și acționând împreună pentru un bine public comun.
Simbolurile Parlamentului European sunt aceleași cu simbolurile unificării europene:
– Drapelul european;
– Imnul Europei Unite;
– Ziua Europei Unite;
– Motto- ul Europei Unite;
– moneda europeană unică.
Drapelul Uniunii reprezintă un cerc cu douăsprrezece stele aurii pe fond albastru.
Imnul Uniunii este extras din „Odă Bucuriei” din Simfonia a- 9-a de Ludwig van Beethoven.
9 Mai este sărbătorită în întrega Uniune drept ziua Europei.
Deviza Uniunii este „Uniți în diversitate!”.
Moneda Uniunii este euro.
Secțiunea a II-a: Scurt istoric
Parlamentul European este rezultatul tratatelor institutive. La început a avut denumirea de Adunarea Comună (în Tratatul C.E.C.A) sau, simplu, Adunarea (cum apărea în Tratatul de instituire C.E.E și Euratom). Prin Rezoluția din 20.III.1958, cele trei instituții de mai sus s-au reunit în Adunarea Parlamentară Europeană. Patru ani mai târziu, în 1962, s-a hotărât denumirea de Parlament European.
Acest parlament este vocea popoarelor exprimând voința europenilor în cadrul Uniunii și în lume. În același timp, el reprezintă pe cetățenii europeni în mod direct. Putem afirma că acest Parlament nu este de fapt un parlament în înțelesul clasic al cuvântului sau mai bine spus al conținutului juridic și instituțional al acestui termen pentru că el nu este ales de poporul unui singur stat, (cel puțin până când forma federativă nu va deveni instituționala) și nici nu are toate competențele unui organ legisativ așa cum există ele în cazul parlamentelor naționale. Practic acest organism este secundar pe lângă un alt organism legislativ al Uniunii Europene care este Consiliul European. De fapt, el exercită împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și bugetară. În același timp, parlamentul exercită și funcții de control politic și consultative.
Prima organizație comunitară s-a născut după cel de al doilea război mondial, într-o perioadă în care era necesară reconstrucția economică a continentului european și asigurarea unei păci durabile. Ministrul francez ala facerilor externe Robert Schuman a propus prin declarația din 9 mai 1950 plasarea producției franco-germane de cărbune și oțel sub o autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise participării și altor state europene. Un an mai târziu a intrat în vigoare tratatul ce institua Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.
La 23 iulie 1952 s-a constituit Adunarea Comună a Comunităților Europene a Cărbunelui și Oțelului care era abilitată cu atribuții de control politic asupra Înaltei Autorități. Adunarea Comună s-a reunit pentru prima data la Strasbourg la 10-13 septembrie 1952, numărul de membrii era de 78, desemnați de Parlamentele Naționale, după cum urmează: RFG (18), Italia (18), Franța (18), Belgia (10), Olanda (10), Luzemburg (4). Începând cu anul 1953, membrii Adunării au decis să fie grupați după principiul aflilierii politice și nu după naționalitate, practică împrumutată de către Adumarea Parlamentară a Comunităților Economice Europene și de către Parlamentul European ales prin vot direct în 1979. Primul președinte al Adunării a fost Paul Henri Spaak.
Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului și-a încetat existența pe data de 23 iulie 2002, tratatul fiind încheiat pentru 50 de ani.
Adunarea Parlamentară s-a întrunit într-o primă sesiune în anul 1958, dar fără a avea prea multe instrumente de a influența deciziile celorlalte instituții europene.
Parlamentul European, așa cum a fost redenumită Adunarea Parlamentară la 30 martie 1962, nu a fost capabil, așa cum spera, să-și sporească în mod consistent atribuțiile deoarece prima decadă de funcționare a instituțiilor europene sub pecetea deciziilor adoptate la Roma a fost dificilă.
Unul dintre primele obiective ale Parlamentului European a fost acela de a transpune în practică dezideratul de alegere prin sufragiu direct al mebmbrilor săi.
Primul vot universal pentru Parlamentul European a avut loc în iunie 1979. Au fost aleși 410 parlamentari europeni cu ajutorul a votanți din 9 țări.
La Maastricht în anul 1992, eforturile Parlamentului European au dat roade deoarece alături de constituirea Uniunii Economice și Monetare au fost extinse competențele Parlamentului European și a fost definită cetățenia europeană.
Secțiunea a III-a: Funcțiile Parlamentului European
Parlamentul are trei funcții principale.
1. Funcția legislativă.
Funcția legislativă a Parlamentului European este consacrată în articolul 14, al. (1) din Tratatul Uniunii Europene, unde se arată că împreună cu Consiliul, Parlamenul European exercită funcțiile bugetară și legislativă, dar exercitând totodată și funcțiile de control politic și consultative. Pentru fiecare hotărâre care este luată de Parlamentul European trebuie precizată baza legală, adică prevederile specifice din Tratate, și totodată stabilindu-se care este procedura legislativă care trebuie urmată.
Ca funcție legislativă, Parlamentul European îndeplinește următoarele:
Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
Ia decizii cu privire la extinderea UE.
De asemenea în baza competențelor sale legislative Parlamentul European impulsionează adoptarea unor legi noi examinând programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi se impugn și solicitând Comisiei să prezinte propuneri Consiliului în acest sens.
2. Funcția de control.
Controlul pe care Parlamentul European îl are asupra celorlalte organe și instituții ale Uniunii Europene poate fi exercitat în diverse feluri.
Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
Alege președintele Comisiei și apoi aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze, deoarece pe durata întrebului mandat Comisia răspunde politic în fața Parlamentului European.
Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
Adresează interpelări Comisiei și Consiliului, membrii Parlamentului au dreptul de a adresa întrebări atât oral cât și in scris membrilor Comisiei Europene, iar aceștia au obligația legală de a le răsounde.
Participă la misiuni de observare a alegerilor,
Președintele Parlamentului European contribuie la fiecare reuniune a Consiliului European, astfel la deschiderea fiecărei reuniuni la nivel înalt a Consiliului European, președintele Parlamentului European prezintă preocupările acestei instituții cu privire la problemele curente, punctele de vedere ale Parlamentului, precum si subiectele de discuție de pe agenda Consiliului European.
3. Funcția bugetară.
Funcția bugetară a Parlametului European este consacrată în art. 314 TFUE, unde se arată că Parlamentul și Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislative specială, adoptă bugetul anual al Uniunii. În exercitarea acestei funcții, potrivit art. 322 TFUE ( fostul art. 279 TCE) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Curții de Conturi, adoptă prin regulamente normele financiare care defines în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea și execuția bugetului și pentru predarea și verificarea conturilor, precum și normele de organizare a controlului răspunderii participanților la execuția bugetului, în special a ordonatorilor și contribuabililor.
Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”)
Secțiunea a IV-a: Obiective
Obiectivele Parlamentului European sunt extrem de variate, dar care într-un final își propun îndeplinirea misiunii Instituției.
Putem da ca și exemplu câteva obiective vizate de Parlamentul European în ultimii 2 ani.
Politica de mediu.
Parlamentul European are un rol major în formularea legislației UE în domeniul mediului. Pe parcursul celei de-a șaptea legislaturi a sa (2009-2014), Parlamentul, în rolul de colegiuitor alături de Consiliu, a adoptat, printre altele, dezmembrarea navelor vechi pentru fier vechi, transportul ilicit de deșeuri și legislația privind emisiile industriale și provenite de la vehicule.
Politica europeană de vecinătate.
Politica europeană de vecinătate (PEV) a apărut în anul 2004 pentru a realiza o punte între Uniunea Europeană extinsă și vecinii săi și pentru a consolida stabilitatea, prosperitatea și securitatea tuturor. Această politică este bazată pe preeminența legii, pe respectul pentru drepturile omului și pe valorile democrației.
Politica externă și de securitate.
Deși Parlamentul are un rol formal limitat în procesului decizional de politică externă, el a susținut de la început conceptul PESC și a urmărit extinderea aplicării sale.
Politica externă și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene a fost instituită în 1993, iar de atunci a fost întărită prin tratatele ulterioare, cel mai recent de Tratatul de la Lisabona. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, s-a amplificat și rolul Parlamentului în materie de PESC. În prezent, Parlamentul monitorizează PESC și contribuie la dezvoltarea sa, în special prin sprijinul acordat Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), reprezentanților speciali ai UE (RSUE) și delegațiilor UE în străinătate. Competențele bugetare ale Parlamentului influențează amploarea și sfera de acțiune a PESC, precum și a instrumentelor financiare ale UE care sprijină acțiunile Uniunii în străinătate. Prin intermediul comisiilor și al delegațiilor, Parlamentul menține relații strânse cu celelalte instituții ale UE, cu statele membre (și, în special, cu parlamentele naționale), cu țările partenere, cu structurile de guvernare la nivel mondial și cu actorii neguvernamentali. Parlamentul European a contribuit la creșterea coerenței și a transparenței PESC, precum și la o mai bună cunoașterea a PESC de către public.
Sănătatea publică.
Parlamentul European a promovat în mod repetatt realizarea unei politici coerente în materie de sănătate publică. De asemenea, a încercat, în mod activ, să promoveze și să consolideze o politică de sănătate prin numeroase studii, avize, declarații scrise, dezbateri și rapoarte din proprie inițiativă cu privire la numeroase aspecte, printre care: protejarea pacienților aflați în tratament medical sau în curs de diagnosticare, respectarea vieții și îngrijirea bolnavilor aflați în stadiu terminal, siguranța și autosuficiența în furnizarea de sânge pentru transfuzii și alte scopuri medicale, drogurile și impactul lor asupra sănătății, cancerul la sân și în special sănătatea femeilor, fumatul, cardul european de sănătate care conține date medicale esențiale care pot fi citite de orice doctor, securitatea alimentară și riscurile pentru sănătate și multe altele.
Tineret.
Parlamentul European a sprijinit dintotdeauna cooperarea strânsă dintre statele membre în ceea ce privește tineretul. Politica pentru tineret este un domeniu de politică națională. Nu se pune, prin urmare, problema armonizării legislațiilor statelor membre. La nivel european, politica pentru tineret este stabilită prin procedura legislativă ordinară. Componenta pentru tineret a programului Erasmus+ promovează schimburile de tineri atât în cadrul UE, cât și cu țări terțe.
Banca Centrală Europeană (BCE)
Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de gestionarea politicii monetare a zonei euro de la 1 ianuarie 1999 și este principala instituție a uniunii economice și monetare.
Parlamentul adoptă o rezoluție referitoare la raportul anual referitor la politica monetară care este prezentat de către președintele BCU, Parlamentului.
Obiectivul Parlamentului este de a supraveghe Banca Centrală Europeană.
Secțiunea a V-a: Managementul superior și componența Parlamentului European
Din punct de vedere al organizării interne, Parlamentul European este alcatuit din:
un Birou;
Conferința președinților;
Comisii permanente, temporare și ad-hoc;
Grupuri politice parlamentare.
Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957 „popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene”. Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc în iunie 1979. Numărul de mandate este repartizat pe țări în funcție de mărimea acestora. Alegerile au loc din cinci în cinci ani și fiecare cetățean al Uniunii Europene care este înregistrat ca votant are dreptul să își exprime opinia. Astfel, Parlamentul European exprimă voința democratică a cetățenilor Uniunii Europene și le reprezintă interesele în discuțiile cu alte instituții ale Uniunii Europene.
Parlamentul European se reunește în ședinte plenare, care de regulă se desfășoară patru zile pe lună la Strasbourg, dar se pot organiza și sesiuni suplimentare care au loc la Bruxelles.
Parlamentul European poate fi convocat, în sesiuni extraordinare, cu titlu de excepție, la solicitarea Comisiei sau a Consiliului, la cererea majorității membrilor săi și din inițiativa unei treimi din membrii săi.
Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Deoarece Parlamentul este singura instituție comunitară care se întalnește și își ține dezbaterile în public, opiniile, rezoluțiile și dezbaterile Parlamenului European se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
a) Președintele
Președintele Parlamentului European este Martin Schulz, care a fost ales în ianuarie 2012 și reales la 1 iulie 2014.
Martin Schyultz s-a născut la 20 decembrie 1955 în Hehlrath, Germania, este un om politic german, membru al SPD ( Partidul Social Democrat din Germania). Înainte de a fi ales în funcția de președinte al Parlamentului European la 17 ianuarie 2012, el a fost președinte al Alianței Progresistă a Socialiștilor și Democraților.
Mandatul președintelui Parlamentului European este de doi ani și jumătate, cu posibilitatea de reînnoire, noi alegeri pot avea loc la jumătatea mandatului. Nominalizările pentru funcția de președinte se fac de către un număr minim de 40 de eurodeputați sau de grupurile politice parlamentare. Pentru ca președintele să fie ales este nevoie de obținerea majorității absolute a voturilor exprimate. În situația în care după trei tururi de scrutin nu se îndeplinește această condiție, în cel de-al patrulea tur de scrutin vor participa doar primii doi clasați.
Conform art. 22 din Regulamentul Parlamentului European, competențele președintelui Parlamentului European sunt următoarele:
Președintele coordonează toate activitățile Parlamentului și ale organelor acestuia în condițiile prevăzute de regulament. Președintele este mandatat să prezideze lucrările Parlamentului și să se asigure că acestea se desfășoară conform regulamentului. Președintele poate schimba ordinea de vot a documentelor.
Îndatoririle președintelui sunt să deschidă, să suspende și să închidă ședințele, să hotărască dacă amendamentele aduse, întrebările adresate Consiliului și Comisiei sau rapoartele prezentate sunt conforme sau nu cu regulamentul. În timpul ședinței, Președintele trebuie să mențină ordinea în sala de plen, să se asigure că regulamentul este respectat, să supună la vot subiectele incluse pe ordinea de zi și să anunțe rezultatul votului, să informeze comisiile despre orice comunicare care se face cu referire la activitatea acestora.
Președintele poate interveni într-o dezbatere numai pentru a rezuma discursul intervenientului sau pentru a face apel la restabilirea ordinii. Dacă vrea să participe la dezbatere, va trebui să părăsească prezidiul, unde nu va reveni înainte de încheierea dezbaterii.
Parlamentul va fi reprezentat în relațiile internaționale, la ceremonii și în ce privește aspecte administrative, legale sau financiare de către președinte, care poate delega aceste sarcini.
b) Vicepreședinții Parlamentului European .
Conform art. 17 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European alin. (1) „După alegerea Președintelui, se procedează la alegerea vicepreședinților pe un buletin comun. Sunt declarați aleși în primul tur, în limita celor 14 locuri, candidații care întrunesc majoritatea absolută a voturilor exprimate în ordinea numărului de voturi obținute. În cazul în care numărul candidaților aleși este mai mic decât numărul de locuri care urmează a fi ocupate, se procedează la un al doilea tur de scrutin, în aceleași condiții, pentru ocuparea locurilor rămase. În cazul în care este necesar un al treilea tur de scrutin, pentru locurile care mai trebuie ocupate, alegerea se face cu majoritate relativă. În cazul egalității de voturi, sunt declarați aleși candidații cei mai în vârstă.
Cu toate că, spre deosebire de articolul 16 alineatul (1), prezentarea de noi candidaturi între diferitele tururi de scrutin nu este prevăzută în mod expres pentru alegerea vicepreședinților, acest lucru intervine de drept, în temeiul suveranității Parlamentului, care trebuie să hotărască în legătură cu orice posibilă candidatură, cu atât mai mult cu cât lipsa acestei posibilități ar putea împiedica buna desfășurare a alegerilor”.
Funcțiile vicepreședinților.
Conform art. 23 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, funcțiile vicepreședinților sunt următoarele:
(1) În caz de absență, de imposibilitate de exercitare a funcției sau în cazul în care dorește să participe la dezbatere în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), Președintele este înlocuit de unul dintre vicepreședinți în conformitate cu articolul 17 alineatul (2).
(2) De asemenea, vicepreședinții exercită funcțiile care le sunt atribuite prin articolul 25, articolul 27 alineatele (3) și (5) și articolul 71 alineatul (3).
(3) Președintele poate delega vicepreședinților orice funcție, precum reprezentarea Parlamentului cu ocazia unor ceremonii sau acte determinate. În special, Președintele poate desemna un vicepreședinte care să exercite responsabilitățile conferite Președintelui de articolul 130 alineatul (2) și de punctul 3 din anexa II.
c) Chestorii.
„După alegerea vicepreședinților, Parlamentul procedează la alegerea a cinci chestori. Această alegere se desfășoară în conformitate cu aceleași reguli care se aplică în cazul alegerii vicepreședinților”, art. 18 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.
Chestorii sunt însărcinați cu îndeplinirea sarcinilor financiare și administrative care îi vizează în mod direct pe deputați, în conformitate cu orientările adoptate de Birou.
d) Conferinta președinților.
Conferința președinților este compusă din Președintele Parlamentului și președinții grupurilor politice. Președintele unui grup politic poate fi reprezentat de un membru al grupului din care face parte.
Președintele Parlamentului invită unul dintre deputații neafiliați să participe la reuniunile Conferinței președinților, fără a avea drept de vot.
Conferința președinților vizează realizarea consensului în ceea ce privește chestiunile asupra cărora este sesizată. În cazul în care nu se realizează consensul, se procedează la un vot ponderat în funcție de numărul de membri ai fiecărui grup politic.
Conform art. 27 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, numit „Funcțiile Conferinței președinților”, funcțiile Conferinței președinților sunt următoarele:
„(1) Conferința președinților își asumă sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului de procedură.
(2) Conferința președinților hotărăște cu privire la organizarea lucrărilor Parlamentului și la chestiunile aferente programării legislative.
(3) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile referitoare la relațiile cu alte organe și instituții ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale ale statelor membre.
(4) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile aferente relațiilor cu țările terțe și cu instituțiile sau organizațiile din afara Uniunii.
(5) Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește organizarea unor consultări structurate cu societatea civilă europeană asupra unor chestiuni de mare însemnătate. Aceasta poate include organizarea de dezbateri publice, deschise participării cetățenilor interesați, pe marginea unor subiecte de interes general european. Biroul numește un vicepreședinte responsabil cu desfășurarea acestor consultări, care prezintă un raport Conferinței președinților.
(6) Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului.
(7) Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește componența și competențele comisiilor și ale comisiilor de anchetă, precum și ale comisiilor parlamentare mixte, ale delegațiilor permanente și ale delegațiilor ad hoc.
(8) Conferința președinților hotărăște repartizarea locurilor în sala de ședințe în conformitate cu articolul 36.
(9) Conferința președinților este organul competent pentru autorizarea rapoartelor din proprie inițiativă.
(10) Conferința președinților prezintă propuneri Biroului în ceea ce privește chestiunile administrative și bugetare ale grupurilor politice.”
e) Grupurile politice
Conform art. 32 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, alin. (1), (2), (3), (4), (5) și (6) putem vedea cum sunt constituite grupurile politice
„(1) Deputații se pot organiza în grupuri pe baza afinităților politice. În mod normal, nu este necesar ca Parlamentul să evalueze afinitățile politice ale membrilor unui grup. În cazul constituirii unui grup în aplicarea prezentului articol, deputații în cauză recunosc, prin definiție, că au aceleași afinități politice. Numai în cazul în care deputații în cauză neagă că au aceleași afinități politice este necesar ca Parlamentul să aprecieze dacă grupul a fost constituit în conformitate cu regulamentul.
(2) Un grup politic este constituit din deputați aleși în cel puțin un sfert din statele membre. Numărul minim necesar de deputați pentru a constitui un grup politic este de 25.
(3) În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar, Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– membrii grupului reprezintă în continuare cel puțin o cincime din statele membre;
– grupul există de cel puțin un an.
Președintele nu aplică această derogare în cazurile în care există dovezi suficiente pentru a se
presupune că se abuzează de ea.
(4) Un deputat poate aparține unui singur grup politic.
(5) Constituirea unui grup politic trebuie adusă la cunoștința Președintelui printr-o declarație. În această declarație trebuie menționată denumirea grupului și numele membrilor, precum și componența biroului.
(6) Declarația de constituire a unui grup politic se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”
Activitățile și situația juridică ale grupurilor politice ne sunt prezentate de art. 23 numit „Activitățile și situația juridică ale grupurilor politice” din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, alin. (1), (2) și (3).
„(1) Grupurile politice își exercită funcțiile în cadrul activităților Uniunii, inclusiv sarcinile care le revin în temeiul Regulamentului de procedură. În cadrul organigramei Secretariatului General, grupurile politice dispun de un secretariat, de facilități administrative și de creditele prevăzute în bugetul Parlamentului.
(2) Biroul adoptă normele privind punerea la dispoziție, punerea în aplicare și controlul acestor facilități și credite, precum și cele privind delegarea competențelor de execuție bugetară aferente.
(3) În aceste norme sunt prevăzute consecințele administrative și financiare ale dizolvării grupurilor politice”.
Intergrupurile
(1) Deputații individuali pot forma intergrupuri sau alte grupări neoficiale ale deputaților pentru a organiza schimburi de opinii informale în legătură cu chestiuni specifice între diferite grupuri politice, cu atragerea membrilor unor comisii parlamentare diferite, și pentru a promova contactul între deputați și societatea civilă.
(2) Grupările de acest tip nu se pot implica în activități care pot genera confuzii în raport cu activitățile oficiale ale Parlamentului sau ale organelor sale. Sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în normele privind constituirea unor astfel de grupări, astfel cum au fost adoptate de Birou, grupurile politice pot facilita activitățile intergrupurilor punându-le la dispoziție sprijin logistic.
Aceste grupări sunt obligate să declare orice sprijin, în numerar sau în natură (de exemplu, asistența pentru secretariat), care, dacă ar fi fost oferit deputaților în mod individual, ar fi trebuit să fie declarat în conformitate cu anexa I.
Chestorii țin un registru al declarațiilor menționate la al doilea paragraf. Acest registru este publicat pe site-ul de internet al Parlamentului. Chestorii adoptă modalitățile referitoare la aceste declarații.
f) Comisii.
În vederea pregătirii ședințelor plenare ale Parlamentului, deputații se constituie în comisii permanente specializate pe anumite domenii. Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 25 până la 71 de deputați și are un președinte, un birou și un secretariat. Componența politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.
În cadrul comisiilor parlamentare, deputații elaborează, modifică și adoptă propuneri legislative și rapoarte din proprie inițiativă. Deputații examinează propunerile Comisiei și ale Consiliului și, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul ședințelor plenare.
Parlamentul poate crea, de asemenea, comisii temporare privind anumite subiecte și comisii de anchetă pentru a investiga cazurile de încălcare a dreptului Uniunii sau de aplicare deficitară a acestuia.
Secțiunea a VI-a: Organigrama Parlamentului European
CAPITOLUL II
Analiza sistemului de management al Parlamentului European
Secțiunea I: Analiza subsistemului organizatoric
Formal, sistemul organizatoric este foarte bine schițat, atât ca și structură procesuală, cât și în cea structurală. Mai jos avem descrise funcțiunile care există în Parlamentul European pentru fiecare funcție, cât și tot ce ține de partea structurală ca și post, funcție sau nivel ierarhic.
Președintele Parlamentului European în prezent este Martin Schulz, ales din ianuarie 2014 până în ianuarie 2017:
asigură desfășurarea corespunzătoare a procedurilor parlamentare;
monitorizează activitățile Parlamentului și comisiile parlamentare;
reprezintă Parlamentul în toate chestiunile juridice și în relațiile international;
își dă acordul final asupra bugetului UE.
Vicepreședintii Parlamentului European sunt în număr de 14. Șase vicepreședinți au fost aleși în primul tur, trei în al doilea, iar ultimii cinci în al treilea tur de scrutin. În acest ultim tur s-a aplicat regula majorității relative.
Vicepreședinții îl pot înlocui pe Președinte în exercitarea sarcinilor sale, atunci când este necesar, inclusiv la prezidarea ședințelor plenare. Ei sunt membrii ai Biroului Parlamentului European. Biroul este organismul care stabilește regulile Parlamentului, elaborând propunerea de buget și decizând asupra chestiunilor administrative, organizaționale și de personal.
Antonio Tajani – prim vicepreședinte:
Concilieri;
Securitate;
Punerea în aplicare a articolului 17 din TFUE;
Îl înlocuiește pe președinte în chesiuni legate de America Latină.
Mairead McGuinness.
Politica de informare, relațiile cu presa și cetățenii;
Grupul de lucru pentu politica de informare și comunicare;
Drepturile copilului – mediator.
Rainer Wieland.
Clădiri – responsabilitate principală;
Transporturi;
Partidele politice europene;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de Africa.
Ramon Luis Valcarcel Siso.
Serviciul de cercetare pentru deputați și bibliotecă- responsabilitate principală;
Relațiile cu parlamentele nationale, cu Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de politica de vecinătate.
Gall-Pelcz Ildiko.
Comitetul de audit, președintă;
Accesul la documente;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de Asia.
Adina – Ioana Vălean.
Informatică și telecomunicații;
Grupul de lucru pentru egalitate de gen și diversitate;
Comitetul de audit, membră.
Sylvie Guillaume.
Concilieri;
Politica de informare, relațiile cu cetățeni și presa;
Registrul de transparență;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de Organizația Internațională a Muncii și Organizația Internațională pentru Migrație
Ioan Mircea Pașcu.
Casa istoriei europene;
Serviciul de cercetare pentru deputați și bibliotecă;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de organismele multilaterale și politica de vecinătate.
Davis Maria Sassoli.
Buget – responsabilitate principală;
Comitetul de audit;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de politica de vecinătate.
Olli Rehn.
Relațiile cu parlamentele naționale, responsabil în primul rând de guvernanța economică;
Cancelaria Primului cetățean european;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de Banca Mondială și FMI.
Alexander Graf Lambsdorff.
Concilieri;
Drepturile omului și democrație;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de organismele multilaterale și în chestiuni legate de contactele cu asociațiile întreprinderi europene.
Ulrike Lunacek.
Partidele politice europene;
Grupul de lucru pentru egalitate de gen și diversitate;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de Balcanii de Vest.
Dimitrios Papadimoulis.
Grupul de lucru pentru egalitate de gen și diversitate;
Grupul de lucru pentru politica de informare și comunicare;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de sindicatele europene și de Consiliul Europei și Uniunea Interparlamentară (UIP).
Ryszard Czarnecki.
Serviciul medical;
Grupul de lucru pentru strategia de inovare în domeniul TIC;
Îl înlocuiește pe președinte în chestiuni legate de politica de vecinătate și legate de zonele baltică, arctică și nordică.
Acestea sunt doar câteva din atribuțiile pe care le au cei 14 vicepreședinți ai Parlamentului European.
Chestorii.
Sub instrucțiunile Biroului, chestorii sunt responsabili cu probleme financiare și administrative care îi privesc pe deputați.
Elisabeth Morin- Chartier.
Cereri individuale legate de plata indemnizațiilor și rambursarea cheltuielilor;
Relațiie cu autoritățile naționale și locale în cele trei locuri de desfașurare a activității Parlamentului;
Președintă a Comitetului consultativ care se ocupă cu plangerile pentru hărțiure dintre asistenții parlamentari acreditați și deputați și cu prevenirea acesteia la locul de muncă.
Boguslaw Liberadzki.
Chestiuni legate de securitatea deputaților în clădirile Parlamentului;
Relațiile cu grupurile politice și deputații neafiliați;
Seviciile externe în clădirile Parlamentului.
Catherine Bearder.
Evenimente culturale și artistice sponsorizate de deputați;
Utilizarea de către deputați a bibliotecii Parlmentului și gestionarea documentelor;
Membră a grupului de lucru al Biroului pentru strategia de inovare în domeniul TIC.
Andrey Kovatchev.
Servicii legate de primirea grupurilor de vizitatori;
Telecomunicatii și tehnologia informației;
Membru al grupului de lucru al Biroului pentru politica de informare și comunicare.
Karol Adam Karski.
Utilizarea serviciilor audiovizuale ale Parlamentului de către deputați;
Aspecte tehnice legate de registrul lobbyștilor și accesul vizitatorilor pe termen lung în zonele cu acces limitat;
Unitatea de corespondență și imprimeria.
Conferința președinților.
Conform art. 29 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, alin. (1) „Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilor permanente sau speciale. Conferința își alege președintele.
În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă sau, dacă și acesta din urmă este absent, de deputatul cel mai în vârstă prezent.”
Grupurile politice.
Deputații Parlamentului European se constituie în grupuri politice. Aceștia nu se grupează în funcție de naționalitate, ci în funcție de afinitățile lor politice.
Fiecare grup politic are un președinte (sau doi președinți, în cazul anumitor grupuri), un birou și un secretariat.
Un grup are nevoie de minimum 25 de deputați europeni care să reprezinte cel puțin un sfert din statele membre.
În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European. Ca în orice alt Parlament, acestea joacă un rol important în influențarea deciziilor luate de Parlament. Spre deosebire de alte parlamente, grupurile politice reunesc membri de diferite naționalități.
Înaintea fiecărui vot din cadrul ședințelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare și depun amendamente. Niciunul din grupurile de la Parlamentul European nu are majoritatea, de aceea, grupurile trebuie să obțină sprijinul altor grupuri pentru a se asigura că amendamentele aduse de ele sunt aprobate. Grupul politic adoptă o poziție în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot.
Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) – președinte Manfred Weber,Germania, membrii – 217.
Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților – președinte Gianni Pittella, Italia, membrii – 190.
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni – președinte Syed Kamal, Regatul Unit, membrii – 74.
Grupul Liberalilor și Democraților din Europa – președinte Guy Verhofstadt, Belgia, membrii – 70.
Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică – președinte Gabi Zimmer, Germania membrii – 52.
Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană – Rebecca Harms Copreședinte, Germania, Philippe Lamberts Copreședinte, Belgia, membrii – 50.
Europa Libertății și Democrației Directe – David Borrelli Copreședinte, Italia, Nigel Farage Copreședinte, Regatul Unit, membrii – 45.
Comisiile Parlamentului European.
Comisiile pregătesc activitatea sesiunilor plenare în domeniul lor de competență. Acestea elaborează, modifică și adoptă propuneri legislative și rapoarte din proprie inițiativă.
Examinează propunerile Comisiei și ale Consiliului și, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul ședințelor plenare.
O comisie este alcătuită din 25 până la 71 de deputați. Fiecare comisie are un președinte, un birou și un secretariat. Componența politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.
Lista comisiilor
Președintele Conferinței președinților de comisie : Jerzy BUZEK
Comisii permanente
AFET : Afaceri externe. Președinte: Elmar BROK
DROI : Drepturile omului. Președinte: Elena VALENCIANO
SEDE : Securitate și apărare . Președinte: Anna Elżbieta FOTYGA
DEVE : Dezvoltare. Președinte: Linda MCAVAN
INTA : Comerț internațional. Președinte: Bernd LANGE
BUDG : Bugete. Președinte: Jean ARTHUIS
CONT : Control bugetar. Președinte: Ingeborg GRÄSSLE
ECON : Afaceri economice și monetare. Președinte: Roberto GUALTIERI
EMPL : Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Președinte: Thomas HÄNDEL
ENVI : Mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. Președinte: Giovanni LA VIA
ITRE : Industrie, cercetare și energie. Președinte: Jerzy BUZEK
IMCO : Piața internă și protecția consumatorilor. Președinte: Vicky FORD
TRAN : Transport și turism. Președinte: Michael CRAMER
REGI : Dezvoltare regională. Președinte: Iskra MIHAYLOVA
AGRI : Agricultură și dezvoltare rurală. Președinte: Czesław Adam SIEKIERSKI
PECH : Pescuit. Președinte: Alain CADEC
CULT : Cultură și educație. Președinte: Silvia COSTA
JURI : Afaceri juridice. Președinte: Pavel SVOBODA
LIBE : Libertăți civile, justiție și afaceri interne. Președinte: Claude MORAES
AFCO : Afaceri constituționale. Președinte: Danuta Maria HÜBNER
FEMM : Drepturile femeii și egalitatea de gen. Președinte: Iratxe GARCÍA PÉREZ
PETI : Petiții. Președinte: Cecilia WIKSTRÖM
COP : Ședință deschisă a Conferinței Președinților
Comisiile speciale
TAXE: Decizii fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare. Președinte: Alain LAMASSOURE
Secțiunea a II-a: Analiza subsistemului decizional
Procesul decizional la nivel european, așa cum a fost imaginat la începutul construcției europene, se prezenta după cum urmează: Comisia Europeană deține monopolul inițiativei legislative, deci propune; Parlamentul European este consultat; Consiliul decide cu majoritate (simplă, calificată) sau unanimitate. Procesul decizional implica astfel o singură procedură legislativă (consultarea), însă emergența și dezvoltarea a noi politici publice la nivel european a dus atât la complexificarea raporturilor instituționale, cât și la consolidarea progresivă a rolului Parlamentului.
Parlamentul European exercită și puterea legislativă prin intermediul a patru proceduri fundamentale: consultarea (mai sus menționată), cooperarea și avizul conform (introduse prin Actul Unic European) și codecizia (introdusă prin Tratatul de la Maastricht). Gradul de intervenție a parlamentului în procesul decizional depinde astfel de domeniul de politică publică în care se iau deciziile și de procedura stipulată în tratate. „Principala diferență între aceste proceduri constă într-o învestire diferită a puterilor PE“.
Procedura de consultare învestește Parlamentul cu dreptul de a emite un aviz consultativ. Absența consultării Parlamentului în domeniile în care aceasta este obligatorie (agricultură, fiscalitate, concurență…) poate duce la anularea actului legislativ.
Procedura de aviz conform permite Parlamentului European să accepte sau să respingă o propunere fără să poată să o modifice. Această procedură se aplică pentru decizii importante, cum ar fi aderarea a noi state membre, acorduri de asociere și alte acorduri cu state terțe. Această procedură se aplică și la adoptarea unei proceduri electorale uniforme, în domeniul fondurilor structurale și de coeziune, în domeniul cetățeniei sau al misiunilor Băncii Centrale Europene. Este, de asemenea, nevoie de avizul conform al Parlamentului European pentru a impune sancțiuni unui stat membru în cazul încălcării grave și pe termen lung a Drepturilor Omului sau pentru a lansa o cooperare întărită într-un domeniu în care se aplică procedura de codecizie.
Introducerea procedurii de cooperare în 1987 marchează începutul consolidării prerogativelor Parlamentului European, însă aria de aplicabilitate a acesteia este redusă, ca urmare a introducerii unei noi proceduri, numită codecizie. Cooperarea se aplică, în prezent, în domeniul uniunii economice și monetare.
Prin procedura de codecizie, introdusă prin Tratatul de la Maastricht, Parlamentul European devine colegislator alături de consiliu, Parlamentul European putând să respingă, cu majoritatea absolută a membrilor săi, poziția comună adoptată de Consiliu și să încheie procedura. Este procedura care conferă puteri egale Parlamentului European și Consiliului și care a fost progresiv extinsă către un număr din ce în ce mai mare de domenii (libera circulație a forței de muncă, servicii, piața internă, educație și sănătate pentru măsuri de promovare, excluziunea socială, sănătate publică…).
Exemple de decizii luate de Parlamentul European:
2014: Decizia nr. 565/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoașterea unilaterală de către Bulgaria, Croația, Cipru și România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr. 895/2006/CE și nr. 582/2008/CE;
2015: Decizia nr. 1814/2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE;
2016: Decizia nr. 619/2016 privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)
Secțiunea a III-a: Analiza subsistemului informațional
Subsistemul informațional este unul dintre cele mai complexe subsisteme ale unui sistem de management. Complexitatea acestuia vine și de la componentele sale care nu sunt cele mai ușor de identificat și clasificat. Aici ne referim la date, informații, circuite informaționale, fluxuri informaționale, proceduri informaționale și mijloace de tratare a informației.
Pentru a defini conturul acestui subsistem, vom recurge la câteva exemple pentru câteva dintre componentele enumerate mai sus. Toate concluziile elaborate de președintele Parlamentului European în urma fiecărui întâlniri a Parlamentului European pot fi considerate fluxuri informaționale, pentru că ele urmează să ajungă la presă, după care la întreaga societate.
Modalitățile prin care aceste concluzii ajung la presă și, în consecință, la întreaga societate sunt proceduri informaționale și anume: comunicate de presă, anunțuri pe site-ul oficial al Parlamentului European, înregistrări video de pe site. Circuitele informaționale le observăm în cadrul Parlamentului European prin luările de cuvânt la ședințe de către deputaților, prin dreptul fiecărui membru al Parlamentului European de a discuta de problemele puse pe ordinea de zi (adică să asigure un circuit informațional cât mai eficient).
Secțiunea a IV-a: Analiza metodelor și tehnicilor de management
Metodele și tehnicile de management variază de la o entitate publică la alta. Managerii pot folosi atât tehnici clasice, dar, adeseori, sunt forțați de situație să recurgă la creativitate pentru a îmbunătăți continuu sistemul de management.
Înainte de a concluziona ce metode și tehnici sunt folosite cel mai des în cadrul sistemului de management al Parlamentului European să trecem în revistă câteva dintre cele mai des utilizate, în general, în management.
Astfel, des utilizat este managementul prin obiective (MPO) care reprezintă unul dintre sistemele de planificare și control și constă din stabilirea obiectivelor, planificarea pentru atingerea acestora, un proces de autocontrol, un sistem periodic de revizuire, urmat de o evaluare a performanțelor.
O altă tipologie de tehnici ar fi managementul prin proiecte care este, mai mult, o modalitate specifică de adaptare a managementului în amploarea și ritmul actual de manifestare a progresului științifico-tehnic. Proiectul este ansamblul unor activități, de natură diferită, a căror realizare urmărește îndeplinirea cu succes a unei misiuni complexe, cu o specificitate ridicată.
Cu o importanță ridicată este și managementul prin bugete care asigură previzionarea, controlul și evaluarea activităților în instituții și ale principalelor sale componente cu ajutorul bugetelor.
Ca și metodă este folosită metoda ședinței, în principal, ședinta reprezintă reuniunea mai multor persoane, pentru un interval scurt de timp, sub coordonarea unui manager, fiind puse în discutie probleme cu caracter informational sau decizional.
CAPITOLUL III
Relații ale Parlamentului European cu instituții europene și naționale
Conform art. 7, alin. (1) din Tratatului de instituire a comunității europene (Tratatul C.E.) realizarea misiunilor încredințate Comunității este asigurată de Parlamentul European, de Consiliu, de Comisia Europeană, de Curtea de Justiție și Curtea de Conturi. Aceste instituții alcătuiesc structura instituțională a Uniunii Europene.
Secțiunea I: Relațiile Parlamentului European cu Comisia Europeană
Comisia este considerată „guvernul” Uniunii Europene. Între Comisie și Parlamentul European s-a încheiat un acord cadru de colaborare la 5 iulie 2000, iar acest acord s-a anexat și la Regulamentul de procedură al Parlamentului în Anexa nr. XIII.
Conform art. 117 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, Parlamentul European alege președintele Comisiei „(1) După ce Consiliul European a propus un candidat la funcția de președinte al Comisiei, candidatul este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările politice în fața Parlamentului. Această declarație este urmată de o dezbatere.
Consiliul European este invitat să participe la dezbatere.
(2) Parlamentul alege Președintele Comisiei cu majoritatea membrilor care îl compun. Votul este secret.
(3) În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de comisari.
(4) În cazul în care candidatul nu întrunește majoritatea necesară, Președintele invită Consiliul European să propună, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales în conformitate cu aceeași procedură.”
De asemanea Parlamentul European alege Comisia.
(1) Președintele, după consultarea Președintelui ales al Comisiei, invită candidații propuși de Președintele ales al Comisiei și de Consiliu pentru diferitele posturi de comisar să se prezinte în fața diferitelor comisii parlamentare, în funcție de domeniul lor probabil de activitate. Aceste audieri sunt publice.
(2) Președintele poate invita Președintele ales al Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la alocarea portofoliilor în cadrul colegiului comisarilor propus în conformitate cu orientările sale politice.
(3) Comisarul desemnat este invitat de comisia sau de comisiile competente să facă o declarație și să răspundă la întrebări. Audierile sunt organizate într-un mod care să permită comisarilor desemnați să divulge Parlamentului toate informațiile relevante. Dispozițiile privind organizarea audierilor sunt stabilite într-o anexă la Regulamentul de procedură.
(4) Președintele ales prezintă colegiul comisarilor și programul acestuia în cursul unei ședințe a Parlamentului la care sunt invitați Președintele Consiliului European și Președintele Consiliului. Această prezentare este urmată de o dezbatere.
(5) La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați poate depune o propunere de rezoluție. Se aplică articolul 123 alineatele (3), (4) și (5). După votarea propunerii de rezoluție, Parlamentul alege sau respinge Comisia cu majoritatea voturilor exprimate.
Se votează prin apel nominal.
Parlamentul poate amâna votul până la următoarea ședință.
(6) Președintele informează Consiliul cu privire la alegerea sau respingerea Comisiei.
(7) În cazul unei modificări substanțiale de portofoliu în cursul mandatului Comisiei, al ocupării unui loc vacant sau al numirii unui nou comisar ca urmare a aderării unui nou stat membru, comisarii în cauză sunt invitați să se prezinte în fața comisiilor responsabile de domeniile de competență respective, în conformitate cu alineatul (3).
Conform art. 119 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Paarlamentul poate depune o moțiune de cenzură împotriva Comisiei „(1) O zecime dintre membrii care compun Parlamentul poate depune la Președintele Parlamentului o moțiune de cenzură împotriva Comisiei.
(2) Moțiunea de cenzură trebuie să poarte mențiunea „moțiune de cenzură” și să fie motivată. Aceasta se transmite Comisiei.
(3) Președintele anunță deputaților depunerea unei moțiuni de cenzură de îndată ce o primește.
(4) Dezbaterea moțiunii are loc la cel puțin 24 de ore după anunțarea deputaților cu privire la depunerea unei moțiuni de cenzură.
(5) Votarea moțiunii de cenzură se face prin apel nominal, la cel puțin 48 de ore după începerea dezbaterii.
(6) Dezbaterea și votul au loc cel târziu în timpul perioadei de sesiune care urmează depunerii moțiunii.
(7) Moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care compun Parlamentul. Rezultatul votului este notificat Președintelui Consiliului și Președintelui Comisiei.”
Comisia este obligată să prezinte Parlamentului European un raport general anual, care este dezbătut de către Parlament.
Pe lângă raportul genereal, Comisia este obligată să elaboreze și rapoarte speciale. Comisia raportează în fiecare trei ani Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social în privința aplicării prevederilor referitoare la cetățenia europeană.
Comisia mai elaborează un raport anual cu privire la politica socială, educație, formare profesională și tineret, care conține date și în privința situației demografice în Uniunea Europeană.
De asemenea membrii Comisiei pot asista la ședințele Parlamentului European și la cerere sunt audiați în numele Comisiei.
Comisia este obligată să prezinte anual Consiliului și Parlamentului European conturile exercițiului încheiat, aferente operațiunilor bugetar și comunică un bilanț financiar care descrie activul și pasivul Uniunii Europene.
Secțiunea a II-a: Relațiile Parlamentului European cu Consiliul și Consiliul European
Conform art. 123 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European: ’’(1) Membrii Comisiei, ai Consiliului și ai Consiliului European pot solicita Președintelui Parlamentului, în orice moment, să le fie dat cuvântul pentru a prezenta o declarație. Președintele Consiliului European face o declarație după fiecare reuniune a acestuia. Președintele Parlamentului hotărăște când poate fi prezentată declarația și dacă aceasta poate fi urmată de o dezbatere aprofundată sau de 30 de minute de întrebări scurte și precise din partea deputaților.
(2) În cazul în care se înscrie pe ordinea de zi o declarație urmată de o dezbatere, Parlamentul hotărăște dacă dezbaterea se încheie sau nu printr-o rezoluție. Acest lucru nu este posibil în cazul în care un raport privind același subiect este prevăzut pentru perioada de sesiune în curs sau pentru perioada de sesiune următoare, cu excepția cazului în care Președintele formulează, din motive excepționale, alte propuneri. În cazul în care Parlamentul hotărăște încheierea unei dezbateri printr-o rezoluție, o comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție.
(3) Propunerile de rezoluție sunt supuse la vot în aceeași zi. Președintele hotărăște eventualele excepții de la această regulă. Se admit explicații ale votului.
(4) O propunere comună de rezoluție înlocuiește propunerile depuse anterior de semnatari, dar nu și pe acelea depuse de alte comisii, grupuri politice sau de alți deputați.
(5) După adoptarea unei propuneri de rezoluție, nicio altă propunere nu se supune la vot, cu excepția cazului în care Președintele, în mod excepțional, decide altfel.’’
Totuși trebuie să menționăm că în procesul lărgirii competențelor Parlamentului European, acesta a dobândit inclusiv competența de a audia Consiliul.
Consiliul European, format din șefii de stat sau de guverne ai statelor membre, la care se alatură președintele Comisiei, are obligația de a prezenta un raport după fiecare reuniune a sa.
Secțiunea a III-a: Relațiile Parlamentului European cu Curtea de Justiție
Conform art. 120 din Regulamentul de procedură a Parlamentului European: „La propunerea comisiei competente, Parlamentul desemnează o persoană pentru comitetul format din șapte persoane însărcinat să controleze capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și în cadrul Tribunalului.”
De asemanea art. 141 din Regulamentul de procedură a Parlamentului European spune:
(1) În termenele stabilite de tratate și de statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru acțiunile introduse de instituții ale Uniunii Europene sau de persoane fizice sau juridice, Parlamentul examinează legislația Uniunii și măsurile de punere în aplicare pentru a se asigura că tratatele, în special în ceea ce privește drepturile Parlamentului, au fost respectate în totalitate.
(2) Comisia competentă prezintă un raport Parlamentului, dacă este necesar oral, în cazul în care presupune existența unei încălcări a dreptului Uniunii.
(3) Președintele introduce o acțiune la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în numele Parlamentului, în conformitate cu recomandarea comisiei competente. Președintele poate sesiza plenul cu privire la decizia de menținere a acțiunii la începutul următoarei perioade de sesiune. În cazul în care plenul se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate împotriva acțiunii, Președintele retrage acțiunea.
În cazul în care Președintele introduce o acțiune împotriva recomandării comisiei competente, acesta sesizează plenul cu privire la decizia de menținere a acțiunii la începutul următoarei perioade de sesiune.
(4) Președintele depune observații sau intervine în numele Parlamentului în cadrul procedurilor în instanță, după consultarea comisiei competente.
În cazul în care intenționează să se îndepărteze de la recomandarea comisiei competente, Președintele informează comisia competentă în mod corespunzător și trimite chestiunea Conferinței președinților, prezentându-și motivele.
În cazul în care Conferința președinților consideră că, în mod excepțional, Parlamentul nu ar trebui să prezinte observații sau să intervină în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care este pusă în cauză validitatea unui act adoptat de Parlament, chestiunea este prezentată fără întârziere plenului.
În situații de urgență, Președintele poate lua măsuri conservatorii, pentru respectarea termenelor stabilite de instanța respectivă. În astfel de situații, procedura prevăzută la prezentul alineat este pusă în aplicare în cel mai scurt timp.”
Secțiunea a IV-a: Relațiile Parlamentului European cu Curtea de Conturi
Curtea de Conturi este organul de control financiar al Uniunii Europene, care verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii și ale oricărui organism creat de Uniune ( în măsura în care actul constitutiv al unui astfel de organnu exclude acest control). Curtea de Conturi trebuie să sprijine Parlamentul European în exercitarea funcției sale de control al exercițiului bugetar.
Conform art. 121 din Regulamentul de procedură a Parlamentului European, Parlamentul European numește membrii Curții de Contruri: „(1) Personalitățile desemnate ca membri ai Curții de Conturi sunt invitate să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările adresate de membri. Comisia votează separat asupra fiecărei candidaturi prin vot secret.
(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului cu privire la numirea candidaților propuși sub forma unui raport care cuprinde o propunere de decizie distinctă pentru fiecare candidat.
3) Votul în plen are loc în termen de două luni de la primirea candidaturilor, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei candidaturi, prin vot secret, și se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate.
(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ cu privire la o candidatură individuală, Președintele solicită Consiliului să retragă această candidatură și să prezinte Parlamentului o nouă candidatură.
Iar conform art. 125 tot din Regulamentul de procedură a Parlamentului European:
„(1) Președintele Curții de Conturi poate fi invitat, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune sau în cadrul activităților de control bugetar ale Parlamentului, să ia cuvântul pentru a prezenta observațiile conținute în raportul anual, în rapoartele speciale sau în avizele Curții, precum și pentru a explica programul de activitate al Curții.
(2) Parlamentul poate hotărî să procedeze, cu participarea Comisiei și a Consiliului, la o dezbatere separată privind orice chestiune ridicată de astfel de declarații, în special în cazul semnalării unor nereguli în gestiunea financiară.”
Secțiunea a V-a: Relațiile Parlamentului European cu Banca Central Europeană
Conform art. 122 din Regulamentul de procedură a Parlamentului European: „(1) Candidatul propus pentru președinția Băncii Centrale Europene este invitat să facă o declarație în fața comisiei parlamentare competente și să răspundă la întrebările adresate de membri.
(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului privind aprobarea sau respingerea candidaturii propuse.
(3) Votul are loc în termen de două luni de la primirea propunerii, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie.
(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ, Președintele solicită Consiliului să retragă această propunere și să prezinte o nouă propunere Parlamentului.
(5) Aceeași procedură se aplică în cazul candidaților propuși pentru posturile de vicepreședinte și de membri ai Comitetului Director al Băncii Centrale Europene.”
Iar art. 126 tot din Regulamentul de procedură a Parlamentului European spune:
„(1) Președintele Băncii Centrale Europene prezintă Parlamentului raportul anual al Băncii privind activitățile Sistemului European al Băncilor Centrale și politica monetară pentru anul precedent și anul în curs.
(2) Această prezentare este urmată de o dezbatere generală.
(3) Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la reuniunile comisiei competente cel puțin de patru ori pe an pentru a prezenta o declarație și a răspunde la întrebări.
(4) La cererea lor sau la cererea Parlamentului, Președintele, vicepreședintele sau alți membri ai Comitetului Director al Băncii Centrale Europene sunt invitați să participe la alte reuniuni.
(5) Stenogramele lucrărilor prevăzute la alineatele (3) și (4) se redactează în limbile oficiale.
Secțiunea a VI-a: Relațiile Parlamentului European cu parlamentele naționale
Progresele realizate în ceea ce privește integrarea europeană au determinat modificarea rolului parlamentelor naționale. Au fost create diverse instrumente de cooperare între Parlamentul European și parlamentele naționale pentru a garanta un control democratic eficace al legislației europene la toate nivelurile. Această tendință a fost consolidată prin noile dispoziții introduse de Tratatul de la Lisabona.
Rolurile și scopurile acestei apropieri între Parlamentul European și parlamentele naționale vizează: asigurarea coordonării și organizării de întâlniri între Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre; coordonarea și efectuarea de întâlniri între Președintele Parlamentului European și Secretarul General și omologii lor din parlamente și organizarea de întâlniri între membrii parlamentelor naționale și membrii Parlamentului European; coordonarea și dezvoltarea de cooperări de tip IT și canale de informații generale cu parlamentele naționale, susținerea și coordonarea cercetărilor și studiilor în materii politice și administrative și organizarea unor colegii interactive și programe de informare pentru membrii și funcționarii parlamentelor naționale; menținerea contactelor cu alte servicii ale institutiilor Uniunii Europene privitoare la problemele parlamentelor și organizațiilor naționale.
CAPITOLUL IV
Strategii, politici și programe ale Parlamentului European
De-a lungul timpului Parlamentul European a adoptat multe strategii, politici și programe. În continuare vom da cateva exemple.
Secțiunea I: Strategii ale Parlamentului European
Reînnoirea Strategiei de securitate internă a Uniunii Eueopene.
Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2014 referitoare la reînnoirea Strategiei de securitate internă a Uniunii Europene.
În această strategie se subliniază următoarele aspecte:
subliniază că amenințările la adresa securității au devenit mai variate, internaționale, multiple și asimetrice, necesitând o cooperare mai strânsă la nivel transfrontalier și între agenții;
subliniază importanța crucială a adoptării rapide a propunerii de directivă privind protecția datelor în vederea creării unui cadru juridic cuprinzător pentru schimburile de informații cu scopul de a garanta respectarea legii; subliniază faptul că, pentru a promova o cooperare operațională mai susținută între statele membre, sunt necesare măsuri suplimentare de consolidare a încrederii;
subliniază că aplicarea corespunzătoare a noii Strategii de Securitate Internă este extrem de importantă, că o repartizare clară a sarcinilor între nivelul european și cel național este necesară și că atât Parlamentul European, cât și parlamentele naționale trebuie să participe la acest proces de monitorizare; intenționează, în consecință, să efectueze exerciții regulate de monitorizare a aplicării corespunzătoare a Strategiei de Securitate Interne, în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;
subliniază importanța coerenței dintre aspectele interne și externe ale securității;
subliniază necesitatea de a asigura resurse financiare adecvate pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor adoptate în cadrul Strategiei de Securitate Internă, și, în special, de a garanta că agențiile Uniunii Europene, precum Europol și Eurojust, sunt suficient echipate pentru a-și îndeplini sarcinile care le-au fost încredințate; recunoaște, în acest sens, rolul important pe care îl pot avea cercetarea și inovarea în dezvoltarea unor instrumente care să contribuie la combaterea terorismului și a criminalității organizate și grave.
O nouă strategie privind bunăstarea animalelor pentru 2016-2020.
Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2015 referitoare la o nouă strategie privind bunăstarea animalelor pentru 2016-2020.
Se subliniază următoarele:
întrucât cetățenii europeni manifestă un mare interes față de bunăstarea animalelor și doresc să poată face alegeri mai informate în calitate de consumatori;
întrucât normele Uniunii Europene și cele naționale privind bunăstarea animalelor, din cauza complexității și a interpretării lor diferite, creează o situație de insecuritate juridică și un dezavantaj concurențial grav pentru producătorii din anumite state membre;
întrucât, în Uniunea Europeană, bunăstarea animalelor atinge unul din cele mai înalte niveluri din lume;
subliniază importanța de a asigura finanțarea politicii agricole comune la un nivel care să fie adecvat și compatibil cu ambițiile noastre, pentru a evita relocarea producției și a comerțului în țări și continente cu standarde mai puțin stricte în domeniul bunăstării animalelor.
Noua strategie pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor post-2015.
Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la noua Strategie pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa post-2015.
Se evidențiază:
întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a Uniunii Europene, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe care Uniunea Europeană s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale și întrucât egalitatea de gen este, ca obiectiv strategic, esențială pentru realizarea obiectivelor generale vizând creșterea economică, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, din Strategia Europa 2020;
întrucât, în trecut, Uniunea Europeană a adoptat o serie de măsuri importante pentru a consolida drepturile femeilor și egalitatea de gen, dar întrucât la nivelul Uniunii Europene în ultimul deceniu s-a înregistrat o încetinire a ritmului acțiunilor politice și reformelor pentru egalitatea de gen;
întrucât strategia anterioară a Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 nu a fost suficient de cuprinzătoare pentru a contribui la egalitatea de gen la nivel european și internațional, iar obiectivele planificate nu au fost realizate în practică; întrucât o nouă strategie pentru perioada de după 2015 va trebui să ofere un impuls nou și să conțină măsuri concrete pentru a consolida drepturile femeilor și pentru a promova egalitatea de gen;
întrucât, în rezoluția sa din 9 iunie 2015, Parlamentul a cerut clar o nouă strategie post-2015 pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor; întrucât, în urma consultării publice, 90 % dintre respondenți s-au declarat în favoarea elaborării unei strategii noi.
Secțiunea a II-a: Politici ale Parlamentului European
Politica comună în domeniul pescuitului.
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 decembrie 2013 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului.
domeniul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului cuprinde conservarea resurselor biologice marine și gestionarea activităților de pescuit care vizează acestea . În plus, include, în ceea ce privește măsurile de piață și măsurile financiare luate în sprijinul obiectivelor acesteia, precum și prelucrarea și comercializarea produselor obținute din pescuit și din acvacultură, în cazul în care astfel de activități au loc pe teritoriul statelor membre sau în apele Uniunii, fiind desfășurate inclusiv de către navele de pescuit care arborează pavilionul unor țări terțe și sunt înmatriculate în țări terțe, sau de către navele de pescuit ale Uniunii, sau de către resortisanți ai statelor membre, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, ținând cont de dispozițiile articolului 117 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării;
politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie, de asemenea, la aprovizionarea pieței Uniunii cu alimente foarte nutritive, reducând dependența pieței interne în domeniul alimentar, la crearea, în mod direct sau indirect, de locuri de muncă și la dezvoltarea economică în zonele de coastă;
ssistența financiară din partea Uniunii ar trebui să faciliteze dezvoltarea de bunuri și servicii publice în sectorul pescuitului, în special să sprijine măsurile de control și monitorizare, strângerea de informații, cercetarea și dezvoltarea de activități menite să asigure un ecosistem marin sănătos;
politica comună în domeniul pescuitului promovează dezvoltarea sustenabilă și bunăstarea comunităților costiere, precum și locuri de muncă, condiții de muncă și siguranța operatorilor din domeniul pescuitului;
politica comună în domeniul pescuitului contribuie la colectarea de date științifice cuprinzătoare și credibile;
Politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020.
Rezoluția Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020.
întrucât politica de coeziune este principala politică de investiții, creștere și dezvoltare a Uniunii Europene, stabilită în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care are drept scop să reducă disparitățile dintre regiuni și să promoveze convergența, cu un buget de 351,8 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020;
întrucât Uniunea Europeană continuă să se confrunte cu efectele crizei economice și financiare – șomaj ridicat, redresare economică neomogenă și lentă; și întrucât politica de coeziune urmărește să garanteze că toate energiile și capacitățile sunt mobilizate și canalizate către atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere durabilă și locuri de muncă;
Strategia Europa 2020 și interacțiunea sa cu politica de coeziune reamintește că Strategia Europa 2020 este o strategie globală a Uniunii Europene, pe termen lung, care are ca scop „creșterea economică și ocuparea forței de muncă” și este structurată în jurul a cinci obiective ambițioase: ocuparea forței de muncă, inovarea, schimbările climatice și sustenabilitate energetică, educația și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; ia act de faptul că obiectivele sunt însoțite de șapte inițiative emblematice și constată că provocările identificate în 2010 au fost abordate în mod inegal, iar progresele înregistrate la nivelul Uniunii Europene în vederea îndeplinirii unora dintre ele, cum ar fi combaterea șomajului, sunt încă moderate;
subliniază că Uniunea Europenaă ar trebui să se concentreze pe creșterea și dezvoltarea sustenabilă, precum și pe locuri de muncă decente pentru a obține beneficii pe termen lung din fondurile investite;
subliniază faptul că politica de coeziune reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene – care acoperă toate regiunile – pentru investiții în economia reală și acționează ca expresie a solidarității europene prin extinderea creșterii economice și a prosperității și reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale;
subliniază, de asemenea, că trebuie să se asigure pe deplin coerența cu toate instrumentele Uniunii Europene și sinergiile dintre acestea prin considerarea strategiilor de specializare inteligentă drept unul dintre instrumentele fundamentale de investiții, în vederea evitării suprapunerilor sau contradicțiilor dintre acestea sau dintre diferitele niveluri de punere în aplicare a politicilor; solicită, prin urmare, având în vedere că Strategia Europa 2020 reprezintă cadrul strategic pe termen lung al Uniunii Europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, ca revizuirea acesteia să confirme acest lucru și să răspundă provocării reprezentate de coordonarea instrumentelor din acest domeniu, inclusiv FEIS, cu scopul de a utiliza toate resursele disponibile în mod eficace și de a obține rezultatele scontate în ceea ce privește obiectivele strategice globale.
Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței.
Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței.
întrucât politica Uniunii Europene în domeniul concurenței este un pilon de bază al economiei sociale de piață în Europa și un instrument esențial pentru buna funcționare a pieței interne a Uniunii;
întrucât, în domeniul concurenței, Uniunea Europeană și-a câștigat o poziție vizibilă și respectată pe scena internațională;
întrucât această reprezentare independentă și unitară pe plan extern, bazată pe competențe clar definite îi permite Uniunii să își etaleze adevărata putere politică, demografică și economică;
întrucât politica în domeniul concurenței constituie în sine un mijloc de protejare a democrației europene, în sensul că împiedică concentrarea excesivă a puterii economice și financiare în mâinile unui număr limitat de entități;
întrucât Uniunea Europeană a fost fondată ca o economie socială de piață deschisă, bazată pe o concurență liberă și loială, având drept obiectiv creșterea prosperității consumatorilor și a nivelului de trai al tuturor cetățenilor Uniunii Europene și întrucât Uniunea Europeană construiește o piață internă menită să aducă dezvoltare durabilă în Europa pe baza unei creșteri economice echilibrate și a stabilității prețurilor;
întrucât scopul aplicării stricte a principiilor dreptului concurenței stipulate în Tratatul Uniunii Europene este acela de a contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale politicii economice a Uniunii Europene, aducând, în același timp, avantaje consumatorilor, lucrătorilor și întreprinzătorilor, încurajând inovarea și creșterea economică și controlând și limitând practicile comerciale neloiale asociate cu monopolurile și poziția dominantă pe piață, astfel încât fiecare persoană să aibă o șansă echitabilă de succes.
Secțiunea a III-a: Programe ale Parlamentului European
Program de subventii sustinut de Parlamentul European pentru proiecte de comunicare TV, radio si internet – 2013.
Obiectiv:
apelul urmareste identificarea unor proiecte propuse de organizatii sau institutii din statele membre ale Uniunii Europene si care sa contribuie la o mai buna intelegere de catre cetatenii europeni a rolului si functionarii Parlamentului European si sa incurajeze participarea acestora la procesele decizionale la nivel european.
Domenii:
– programe de televiziune
– programe radio
– activitati specifice retelei internet
Beneficiari eligibili:
companii de televiziune;
companii de radio;
organizatii media on-line.
Valoare finantarii acordate:
Pentru programe de televiziune: maxim 60% din costurile eligibile, dar intre minim 150.000 euro si maxim 400.000 euro.
Pentru programe radio: maxim 70% din costurile eligibile, dar intre minim 30.000 euro si maxim 80.000 euro.
Pentru activitatilor specifice retelei internet: maxim 75% din costurile eligibile, dar intre minim 30.000 euro si maxim 150.000 euro.
Erasmus +.
Erasmus+, noul program al UE pentru educatie, formare, tineret si sport, planificat sa inceapa in ianuarie, a fost aprobat astazi de Parlamentul European. Programul, care se va desfasura pe o perioada de sapte ani, are ca scop stimularea dezvoltarii competentelor si a capacitatii de insertie profesionala si sprijinirea modernizarii sistemelor de invatamant, de formare profesionala si pentru tineret. Erasmus+ va beneficia de un buget de 14,7 miliarde EUR, ceea ce inseamna cu 40% mai mare decat nivelurile actuale. Peste 4 milioane de persoane vor beneficia de sprijin pentru a studia, pentru a urma cursuri de formare profesionala, pentru a munci sau pentru a desfasura activitati de voluntariat in strainatate.
Cine sunt beneficiarii Erasmus+?
– 2 milioane de studenti din invatamantul superior vor avea posibilitatea sa studieze sau sa se formeze profesional in strainatate, inclusiv in cadrul a 450 000 de stagii de practica;
– 650 000 de ucenici si de elevi din invatamantul profesional vor primi burse ca sa studieze, sa se formeze profesional sau sa lucreze in strainatate;
– 800 000 de profesori din invatamantul preuniversitar si universitar, de formatori, personal nedidactic din educatie si de lucratori din domeniul tineretului vor avea oportunitatea de a preda sau de a se forma profesional in strainatate;
– 200 000 de studenti masteranzi care urmeaza un ciclu complet in alta tara vor beneficia de garantii ale imprumuturilor;
– peste 500 000 de tineri vor putea desfasura activitati de voluntariat in strainatate sau vor putea participa la programe de schimburi de tineri;
– peste 25 000 de studenti vor primi burse pentru a urma programe comune de masterat, ceea ce inseamna a studia la cel putin doua institutii de invatamant superior din strainatate;
– 125 000 de scoli, de institutii de invatamant profesional si de formare, de institutii de invatamant superior si de invatamant pentru adulti, de organizatii pentru tineret si de intreprinderi vor primi finantare pentru a institui 25 000 de „parteneriate strategice”, cu scopul de a promova schimbul de experienta si crearea contactelor cu piata muncii;
– 3 500 de institutii de invatamant si intreprinderi vor primi sprijin pentru crearea a peste 300 de „Aliante ale cunoasterii” si „Aliante ale competentelor sectoriale” pentru a stimula capacitatea de insertie profesionala, inovarea si spiritul antreprenorial;
– 600 de parteneriate in domeniul sportului, inclusiv evenimente europene de tip non-profit, vor beneficia de asemenea de finantare.
Programul Erasmus pentru Tinerii Antreprenori.
Despre Erasmus pentru Tinerii Antreprenori
Erasmus pentru Tinerii Antreprenori oferă posibilitatea unui antreprenor începător sau aspirant să colaboreze cu un antreprenor cu experiență dintr-o altă țară, pentru o perioadă de până la șase luni. Antreprenorii fac schimb de idei și contribuie la dezvoltarea reciprocă a afacerilor, transformând schimbul de experiență într-o oportunitate benefică pentru ambii antreprenori.
În cei șapte ani de la lansarea sa, programul a dovedit un impact pozitiv în stimularea practicilor inovative de afaceri, în dezvoltarea de noi produse și servicii, precum și în extinderea pe noi piețe a antreprenorilor implicați. Peste 13.000 de antreprenori au aplicat pentru acest program, dintre care aproximativ 8000 de antreprenori începători și cu experiență sunt deja angrenați. Din programul COSME au fost alocate 55.3 milioane de euro pentru Erasmus pentru Tinerii Antreprenori, până în anul 2020.
În data de 23 mai 2016, s-au adunat membrii Parlamentului European, din diverse partide politice, pentru a marca inaugurarea rețelei de europarlamentari cu rol de ambasadori pentru programul Erasmus pentru Tinerii Antreprenori. Stabilirea rețelei de europarlamentari cu rol de ambasadori demonstrează nivelul ridicat de sprijin politic pentru acest program european de schimb transfrontalier pentru antreprenori, o inițiativă a Comisiei Europene.
Prezentă la evenimentul de lansare de luni seara, Elżbieta Bieńkowska, reprezentanta Uniunii Europene în domeniul IMM-urilor și Comisar pentru Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri le-a spus deputaților europeni: În prezent, programul este bine instituit, ajungând să capete performanțe deosebite. Acesta abordează dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă start-up-urile europene și ajută companiile să-și intensifice activitățile dincolo de frontiere. Sunt recunoscătoare noilor europarlamentari cu rol de ambasadori pentru sprijinul acordat în promovarea Programului Erasmus pentru Tinerii Antreprenori la un nivel superior.
Poziția adoptată de doamna comisar a fost susținută și de către europarlamentarul austriac, Paul Rübig, inițiatorul programului și gazda evenimentului: Parlamentul European a depus eforturi deosebite pentru crearea programului Erasmus pentru Tinerii Antreprenori, iar deputații europeni au urmărit îndeaproape evoluția sa. Programul în sine a crescut de la nivelul unui start-up la scale-up și este îmbucurător faptul că putem juca un rol eficace în succesul său continuu.
EUROCHAMBRES a fost un puternic susținător al programului Erasmus pentru Tinerii Antreprenori încă de la începuturile sale și continuă să acționeze ca Birou de Sprijin pentru acest program. CEO-ul Arnaldo Abruzzini a declarat: Datorită creșterilor economice și a dezvoltării mediului de afaceri prin intermediul mobilității transfrontaliere, Erasmus pentru Tinerii Antreprenori simbolizează, de fapt, piața unică. Este un exemplu deosebit al modului în care UE poate oferi creștere economică; uneori, mai degrabă conceptelele simple decât cele complexe pot face adevărata diferență.
CAPITOLUL V
Analiza SWOT a Parlamentului European
Ca orice alt organism instituțional de pe lumea aceasta, Parlamentul European are atât puncte tari cât și puncte slabe, oferă oportunități, cât și amenințări pentru mediul în care activează.
Vom da câteva exemple pentru a ne convinge de acest lucru:
Secțiunea I: Puncte forte
„Strengths” (Puncte tari):
– are puterea de decizie, Parlamentul European și Consiliul European sunt cei care convin sau nu asupra unei propuneri;
Procedura standard de luare a deciziilor la nivelul UE este cunoscută sub numele de procedură legislativă ordinară (denumită anterior codecizie). Aceasta înseamnă că Parlamentul European (instituția care îi reprezintă pe cetățenii europeni și ai cărei membri sunt aleși prin vot direct) trebuie să aprobe legislația UE împreună cu Consiliul (instituția reprezentând guvernele celor 28 de state membre).
– site-ul oficial este bine organizat și putem găsi toate datele necesare informării cetățenilor despre: ce face, cum funcționează, rolul său sau atribuțiile pe care le are.
– dezbaterile Parlamentului European sunt publice. Parlamentul European este singura instituție comunitară care se întâlnește și își ține dezbaterile în public. Dezbaterile, opiniile și rezoluțiile Parlamentului European se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europeane;
– Parlamentul European are o experiență de 64 de ani de activitate, în exercitarea funcțiilor legislative;
– Parlamentul European are un buget substanțial pentru asigurarea funcționalității sale;
– Corpul deputaților este alcătuit din deputați cu experiență.
Secțiunea a II-a: Puncte slabe
„Weaknesses” (Puncte slabe):
– există unele politici statale care nu sunt influențate de Parlamentul European. Domenii cum ar fi strategia militară sau politica externă nu pot fi reglamentate de Parlamentul European. Aceste 2 domenii garantează autonomia unui stat, ceea ce le face două dintre cele mai importante domenii.
– deciziile Parlamentului European pot fi influnențate de statele membre. Deși membrii Parlamentului European acționează în calitate de membri ai unor partide politice și nu în calitate de reprezentanți ai țărilor din care fac parte, nu se poate nega că această situație este posibilă, este de ajuns ca reprezentanții parlamentari a 5 dintre cele mai puternice state (Germania, Franța, Italia, Marea Britanie și Spania) să cadă de acord asupra unei propuneri legislative pentru a forma o majoritate simplă care susține acea moțiune.
Secțiunea a III-a: Oportunități
„Opportunities” (Oportunități):
– cetățenii doresc să afle mai multe despre instituție;
– fiecare țară are între 6 și 96 de parlamentari, numărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația sa, acest drept asigurându-ne că legea ne lasă să aducem specialiști buni în toate domeniile care ar putea lua decizii corecte;
– pentru procedura de cooperare Parlamentul poate influența deciziile Consiliului Uniunii Europene prin dreptul de a aduce amendamente propunerilor acestuia – această procedură a fost limitată, în urma Tratatului de la Amsterdam, la câteva situații ce privesc uniunea economică și monetară, pentru procedura de aviz conform acordul Parlamentului este obligatoriu pentru adoptarea unor anumite acte legislative, iar pentru procedura de consultare Parlamentului îi este cerută o opinie, ce este fundamentată de unu din comitetele sale ceea ce înseamnă că această instituție este mult mai flexibilă și mai deschisă la noutăți, la luări de decizii importante.
Secțiunea a IV-a: Amenințări
„Threats” (Amenințări):
– influența cea mai mare, cel mai probabil, o au șefii de stat a celor mai puternice țări și deciziile luate pot avantaja mult mai mult țările puternice, țările mai mici neavând curaj și forță de convingere asemănătoare;
– numărul mare de instituții și autorități autonome responsabile de domenii foarte tehnice care trebuie supravegheate;
– într-un sistem democratic, o entitate politică aleasă în mod direct așa cum este Parlamentul European trebuie sa realizeze un arbitraj între obiectivele economice și cele noneconomice pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.
Analiza SWOT relevă existența, în cadrul Parlamentului, a factorilor interni de bază în realizarea funcțiilor sale. Aparatul și angajații cu experiență, existența unui buget adecvat, cadrul legislativ practic adecvat realizării funcțiilor sale sunt condițiile de bază pentru activitatea Parlamentului, experiența bună în exercitarea funcției legislative, prezența unor deputați dedicați și cu experiență, sunt factori benefici pentru afirmarea autorității Parlamentului.
Prezența acestor factori nu este însă suficienă pentru funcționarea performantă a Parlamentului European, deoarece există factori interni și externi care ne arată că unele politici statale din domenii cum ar fi strategia militară sau politica externă nu pot fi reglementate de Parlamentul European.
Constatăm că deciziile Parlamentului European pot fi influențate de statele membre ceea ce duce la scaderea importanței Parlamentului European.
Observăm un șir de oportunități în consolidarea realizării funcțiilor sale și dezvoltarea Parlamentului și anume dorința cetățenilor de a fi cât mai informați în privința Parlamentului European sau flexibilitatea Parlamentului European cu privire la luarea deciziilor importante.
De asemenea Parlamentul European se confruntă și cu o serie de amenințări externe cum ar fi instabilitatea politică datorată influenței mai mari care o pot avea șefii de stat a țărilor mai puternice în luarea deciziilor mai favorabile pentru țările lor sau realizarea unui arbitraj între obiectivele economice și cele noneconomice pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.
CAPITOLUL VI
Propuneri și recomandări
Parlamentul European este un organ legislativ al Uniunii Europene, care este ales în mod direct de cetățenii Uniunii Europene o dată la 5 ani, ultima alegere având loc în iunie 2014. Pe lângă responsabilitățile legislative, Parlamentul European mai are și responsabilități bugetare și de control.
Rolul Parlamentului European este de a asigura bunăstarea Uniunii Europene. Deputații Parlamentului European trebuie să aprobe bugetul Uniunii Europene pe termen lung, să îl revizuiască în așa fel încât bugetul Uniunii Europene să fie finanțat cât mai mult din resurse proprii și să reducă astfel cu cât mai mult contribuția de la bugetele statelor membre. Parlamentul European hotărăște cum vo fi utilizați banii contribuabililor.
Câteva propuneri și recomandări pentru un Parlament European și o Europă mai bună din punctul de vedere al tinerilor care au participat la proeictul Eye2014 „Idei pentru o Europă mai bună”:
„ Parlamentul European ar trebui să organizeze un clasament al democrației: Parlamentul European ar trebui să publice un clasament anual privind democrația în statele europene, iar acele state care se situează sub un anumit nivel ar trebui să își justifice politicile în fața Parlamentului European. Dacă nu vor reuși să-și dovedească utilitatea în fața Parlamentului, transferurile financiare ar trebui să fie blocate. Parlamentul European ar trebui să dobândească dreptul de a suspenda calitatea de membru al Uniunii Europene a unei țări dacă aceasta încalcă valori fundamentale europene.
Este nevoie de implicarea mai multor tineri în politică, pentru a exprima și aborda interesele generației tinere și provocările cu care se confruntă aceasta.
Creșterea nivelului de reprezentare a tinerilor în Parlamentul European – introducerea de cote pentru tineri sub 30 de ani. Organizarea regulată de evenimente gen EYE 2014, pentru a face auzită vocea tinerilor.
Accesul liber la cunoștințe și la publicațiile de cercetare, încurajarea software-urilor cu sursă deschisă și a culturii libere (filme, muzică, jocuri).
O altă propunere ar putea fi introducerea posibilitătii de a se vota online, realizarea unor sisteme de vot egale în toate țările Uniunii Europene.
Europa trebuie să ajute concret statele cele mai afectate de creșterea nivelului mărilor, ea având o responsabilitate istorică în procesul încălzirii globale.
Apă curată și gratuită disponibilă pentru toți. Ca resursă naturală și ca drept al omului, ea nu trebuie să fie lăsată în seama pieței private.
Promovarea egalității de gen la toate nivelurile societății, accesul egal la educație și locuri de muncă, indiferent de sex, gen, profilul religios sau etnic.
O Europă pentru oameni: dorința ca în Uniunea Europeană oamenii să fie mai importanți decât băncile și afacerile.”
Concluzii finale
În rezumat Parlamentul European este una dintre cele mai importante instituții ale Uniunii Europene deoarece exercită rolul legislativ al Uniunii.
Ca și responsabilități Parlamentul European are mai multe dar printre cele mai importante enumerăm: pe baza propunerilor Comisiei Europene împreună cu Consiliul Uniunii Europene Adoptă legislația Uniunii Europene, ia decizii cu privire la acordurile internaționale și cu privire la extinderea Uniunii Europene, poate să revizuiască programul de lucru al Comisiei și să îi ceară să propună acte legislative, exercită control democratic asupara tuturor instituțiilor Uniunii Europene, alege președintele Comisiei Europene, stabilește și aprobă bugetul Uniunii Europene.
Angajații cu experiență și dedicați în exercitarea funcțiilor sale, existența unui buget adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, experiența de 64 de ani de activitate, în exercitarea funcțiilor legislative, faptul că dezbaterile Parlamentului European sunt publice, dezbaterile, opiniile și rezoluțiile Parlamentului European pot fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europeane, are un site oficial care este bine organizat și putem găsi toate datele necesare informării cetățenilor despre: ce face, cum funcționează, rolul său sau atribuțiile pe care le are sunt printre cele mai importante atuuri ale Parlamentului European
Prezența acestor atuuri nu este însă suficienă pentru funcționarea performantă a Parlamentului European, deoarece există factori interni și externi care ne arată că unele politici statale din domenii cum ar fi strategia militară sau politica externă nu pot fi reglementate de Parlamentul European.
Constatăm că deciziile Parlamentului European pot fi influențate de statele membre ceea ce duce la scaderea importanței Parlamentului European.
Observăm un șir de oportunități în consolidarea realizării funcțiilor sale și dezvoltarea Parlamentului și anume dorința cetățenilor de a fi cât mai informați în privința Parlamentului European sau flexibilitatea Parlamentului European cu privire la luarea deciziilor importante.
De asemenea Parlamentul European se confruntă și cu o serie de amenințări externe cum ar fi instabilitatea politică datorată influenței mai mari care o pot avea șefii de stat a țărilor mai puternice în luarea deciziilor mai favorabile pentru țările lor sau realizarea unui arbitraj între obiectivele economice și cele noneconomice pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.
Ceea ce consider că ar fi idei bune pentru un Parlament European și o Europă mai bună sunt următoarele:
sprijin din partea Uniunii Europene pentru crearea de noi locuri de muncă în diferite domenii pentru încurajarea tinerilor și pentru scaderea șomajului;
acordarea de stimulente financiare pentru organizațiile care angajează personal sub vârsta de 25 ani;
investirea mai multor resurse financiare în educație;
investirea mai multor resurse economice în combaterea poluării;
promovarea egalității de gen la toate nivelurile societății, accesul egal la educație și locuri de muncă, indiferent de sex, gen, profilul religios sau etnic.
Parlamentul European este o instituție care contribuie la buna funcționare a Uniunii Europene. Rolul său legislativ, de control și bugetar face existența sa indispensabilă printre instituțiile Uniunii Europene.
Parlamentul European, prin rolul si funcțiile sale, trebuie să stimuleze apariția de noi oportunități pentru cetățenii Uniunii Europene. Ceea ce aceștia așteaptă sunt mai multe rezultate, răspunsuri prompte la probleme concrete și nu un superstat european sau instituții interesate de uniformizarea societății europene.
Bibliografie
Fuerea Augustin , “Instituțiile Uniunii Europene”, Editura “Universul Juridic”, București, 2002.
Gâf-Deac Maria, Management general, Editura Fundației România de Mâine, București, 2014.
Gyula Fabian, Nicolae Mihu, Emod Veress, “Parlamentul European”, Editura “Wolters Kluwer”, București 2007.
Herchi Ștefan, “Instituții europene. Politici europene”, Editura “Universității din Oradea”, Oradea, 2011.
Ispas Gabriel-Liviu, Uniunea Europeană. Evoluție. Instițutii. Mecanisme, Editura Universul Juridic, București, 2011.
Miloiu Luminița, Gheorghe Safta, “Instituțiile Uniunii Europene”, Editura “Cetatea de Scaun”, Târgoviște, 2011.
Părumbăcean Claudiu, „Politicile și instituțiile Uniunii Europene”, Editura „Vasile Goldici” University Press Arad , Arad, 2009.
Pop Adriana Bianca, “Coordonate istorice și politice ale formării și funcționării Parlamentului European” , Editura “Paralela 45”, Pitești 2008.
Pop Lia, “Pentru Parlametul European”, Editura “Univrsității din Oradea”, Oradea, 2007.
Varela Diego, “Guvernarea Uniunii Europene”, Editura “Institutul European”, Iași, 2008.
Vătăman Dan, “Drept instituțional al Uniunii Europene”, Editura “Universul Juridic”, București, 2011.
Vătăman Dan, “Instituțiile Uniunii Europene”, Editura “Universul Juridic”, București, 2011.
Regulamentul de procedură al Parlamentului European, a opta legislatură, septembrie 2015.
Tratatul C.E., Versiune consolidate a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, (97/C 340/03 + 2001/C 80/01).
http://www.europarl.europa.eu
http://revista22.ro/6993/22-plus-nr-288–-rolul-parlamentului-european-%C3%AEn-procesul-decizional-al-uniunii-europene.html
http://www.casaeuropei.eu/Rolul%20Parlamentului%20European%20si%20conexiunea%20cu%20cetatenii-26102004.doc
http://www.consiliulong.md/wp-content/uploads/2013/06/Raport-Aparatul-Parlamentului.pdf
http://dbp.idebate.org/ro/index.php/Parlamentul_European_este_la_fel_de_important_ca_parlamentele_nationale_ale_tarilor_membre_UE
www.mmuncii.ro/…/sistemul%20decizional%20UE%20-%20Cristina%20Abagiu.pp
Membrii Parlamentului European susțin programul Erasmus pentru Tinerii Antreprenori
http://www.anpcdefp.ro/noutate.php?id=81
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=7478&t=altefinantari
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parlamentul European (ID: 101790)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.