Parcul Natural Muntii Maramuresului
Cuprins:
Introducere
Capitolul .I.Noțiuni generale
1.1.Definirea noțiunilor generale
1.2.Conceptul de arii protejate
1.3.Scopul și categoriile de arii protejate
1.3.1.Scopul și încadrarea generală
1.3.2.Arii protejate în Parcului Național Munții Rodnei
Capitolul .II.Descriere generală
2.1.Localizare
2.1.2.Căi de acces
2.1.3.Construcții de pe raza parcului
2.1.4.Drepturi de folosință și administrație a terenurilor
2.1.4.1.Drepturi de proprietate
2.1.4.2.Drepturi de administrare
2.1.4.3.Structura organizatorică
2.2.Limitele
2.2.1.Limitele prezente și zonarea internă
2.2.2.Limitele externe ale Parcului Național Munții Rodnei
2.3.Tipuri majore de relief cu valențe turistice
2.3.1.Potențialul turistic al Parcului Național Munții Rodnei(Rezervații Științifice
2.3.2.Zonă de protecție strictă
2.3.3.Zonă de protecție integrală
2.3.3.1.Zone interzise pentru pășunat pe raza Parcului Național Munții Rodnei
2.3.3.2.Alte zone de interes din Parcul Național Munții Rodnei
2.3.4.Zone de conservare durabilă (tampon
2.3.5.Zone de dezvoltare durabilă
2.3.6.Zone ecologice
2.4.Potențialul turistic al hidrografiei
2.5.Potențialul turistic al climei
2.6.Potențialul turistic al vegetație
2.7.Potențialul turistic al faunei
Capitolul .III.Potențial turistic antropic
3.1.Etnografie și folclor
3.2.Vestigii arheologice, monumente istorice și de arhitectură religioasă
3.3.Muzee,case memoriale
3.4.Monumente comemorative
Capitolul .IV. Baza tehnico – materială a turismului în zona Parcului Național Munții Rodnei
4.1.Stațiuni turistice
4.2.Unități de cazare
4.3.Infrastructură de transport
4.4.Facilități de agrement
4.5.Unități de tratament
Capitolul .V.Forme de turism practicate în zona și în cadrul Parcului Național Munții Rodnei
5.1.Turismul de recreere
5.2.Drumeția montană
5.3.Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă
5.4.Turismul balnear
5.5.Turismul rural și agroturismul
5.6.Turismul de aventură
5.7.Turismul ecvestru
Capitolul .VI.Posibilități de dezvoltare a turismului în Parcul Național Munții Rodnei
6.1.Dezvoltare durabilă
6.2.Promovarea ecoturismului
6.3.Propuneri de amenajări în cadrul Parcului Munții Rodnei
6.4.Propuneri de amenajări în zona Parcului Munților Ronei
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Introducere
Majoritatea statelor lumii și în special statele europene manifestă o reală îngrijorare față de utilizarea irațională a componentelor diversității biologice , față de lipsa generală de informații și cunoștințe cu privire la aceasta precum și insuficiența unor capacității instituționale, tehnice și științifice care să furnizeze baza înțelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental și național.
Identitatea fizico-geografică și geopolitică de necontestat a spațiului Carpatic, având ca rezultat apariția unei arii carpatice de rezistență tradițională etnoculturală, în care vatra etnoculturală a munților Maramureșului ocupă un loc bine determinat, a creat necesitatea înființării unui cadru organizat în care să fie promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale în acord cu practicile tradiționale și compatibile cu cerințele conservării biodiversității.
Parcul Natural Munții Maramureșului .Lucrarea este structurată pe șase capitole.Primul capitol abordează conceptul de arii protejate și definirea noțiunilor generale, al doilea capitol descrierea generală , informarea cu privire la zone de protecție și potențial turistic al reliefului ca în următoarele trei capitole să fie prezentate, promovarea potențialului antropic, baza tehnico-materială a turismului în zona Parcului Natural Munții Maramureșului și formele de turism practicate.
În ultimul capitol abordarea posibilităților de dezvoltare a turismului și amenajării în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului.
Această lucrare are menirea de a promova turismul durabil în munții Maramureșului,de a informa și îndruma pe cei care doresc să realizeze „o industrie fără fum”(Cocean,P,2002), adică o industrie în care atât turiștii, să se poată bucura, relaxa și recreea într-un mediu natural, (fără a distruge mediul sau a avea un impact negativ ), cât și natura de a-și urma cursul firesc.
Având în vedere faptul că orice lucrare este perfectibilă, consider că observațiile și sugestiile venite din partea specialiștilor sunt bine venite și vor contribui la îmbogățirea și îmbunătățirea acestui material.
Capitolul 1. Noțiuni Generale
1.1.Definirea Noțiunilor Generale
Turismul, ca activitate umană, este de neconceput fără prezența factorului antropic.Omul devine astfel elementul ei motrice, realizând, prin sine și pentru sine întreaga suită de elemente componente ale fenomenului turistic.În consencință, locul său trebuie căutat, înainte de orice, în sfera geografiei umane.
Fenomenul turistic, în ansamblul său, este definit de o serie largă de noțiuni și precepte specifice, care înglobează principalele sale însușiri, precum și interrelațiile existente în geografia turistică.
Principalele noțiuni ale geografiei turismului,cele mai intens utilizate în practica de fiecare zi, sunt;turism, turist ,resurse turistice,infrastructură turistică, produs turistic, ofertă și cerere turistică.Cunoașterea sensului exact al fiecărei noțiuni, întreaga sa încărcătură semantică are o importanță teoretică și practică în descifrarea și ilustrarea esenței fenomenului turistic.
Turist și turism. Noțiunile de turist și turism sunt strâns intercondiționate, turistul reprezentând elementul motrice al întregului fenomen turistic , iar turismul este, în ultimă instanță , rezultatul activității de acest gen.
Desigur, definiția turistului a îmbrăcat formulări numeroase ,extrem de variate.
În consencință, înțelegem prin turist ori ce persoană care se deplasează în afara domiciliului său ( și nu numai a localității de reședință, cum o presupun majoritatea definițiilor actuale) pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al recreerii și refacerii fizico-psihice.
Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune , generat de nevoia umană de cunoaștere , recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației.
Resurse turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu ,indiferent de originea lor și de relațiile dintre ele.Ele determină mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor turistice, respectiv valoarea intrisectă a consumului turistic și prin acesta a eficienței economice .Se deosebesc două grupe majore de obiective ce compun fondul turistic și anume cele aparținând cadrului natural ( relief , structuri litologice, climat , hidrografie vegetație, faună) și cele de proveniență antropică ( vestigii istorice, edificii religioase ,muzee,etnografie).
Infrastructura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din toate dotările tehnice și edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor reclamate de bună desfășurare a fenomenului turistic. În cadrul bazei tehnico- materiale se includ capacitățile de cazare și alimentație publică , rețeaua de servicii aferente turismului , mijloacele de agrement și tratament, căile de comunicație, infrastructura tehnică ( rețele de energie electrică și termică, apa potabilă, canalizare etc.), serviciile poștale, bancare, medico-sanitare etc.Infrastructura trebuie să creeze toate condițiile de valorificare la maximum a fondului turistic , de satisfacere complectă a cererii și realizarea unui consum turistic superior. Repartiția spațială a infrastructurii relevă prezența unor areale de maximă și minimă concentrare, bazele de cazare beneficiază denotă o valorificare turistică limitată sau neorganizată.
Potențial turistic rezultă din asocierea spațială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă.
Produs turistic înglobează totalitatea bunurilor și serviciilor indispensabile bunei desfășurări a activităților de agrement și recuperare fizico-psihică.
Piața turistică reprezintă aria de interferență a produsului turistic cu consumatorii săi , a unei părți a ofertei turistice cu cererea. Ea se suprapune, în general, zonelor receptoare , dar nu lipsește nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar din aria emițătoare (unde îmbracă forma bunurilor și informațiilor indispensabile oricărei activități recreative sau de refacere).
Turism durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios și turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel național de către factorii guvernamentali și susținut de factori locali, la nivelul comunităților.
Durabilitatea pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural și de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.
Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului socio-cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcțiilor ecoturismelor, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității). Unii specialiști preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte și componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanță care pot pur și simplu să nu fie durabile, în condițiile tehnologiilor actuale, chiar și cu utilizarea celor mai bune practici.Implementarea politicilor și planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului, cât și a sectorului privat.
Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării și cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracții turistice, stabilirea și administrarea normelor de oferire a facilităților și serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare și valorificare a teritoriului și de protecție a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea și perfecționarea în domeniul turismului, menținerea sănătății și securității publice.
Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operațiunilor agențiilor de turism, de activitatea întreprinderilor comerciale cu specific turistic, și se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracții turistice și promovarea acestora prin activități specifice de marketing.
Angajativitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios și turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel național de către factorii guvernamentali și susținut de factori locali, la nivelul comunităților.
Durabilitatea pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural și de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.
Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului socio-cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcțiilor ecoturismelor, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității). Unii specialiști preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte și componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanță care pot pur și simplu să nu fie durabile, în condițiile tehnologiilor actuale, chiar și cu utilizarea celor mai bune practici.Implementarea politicilor și planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului, cât și a sectorului privat.
Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării și cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracții turistice, stabilirea și administrarea normelor de oferire a facilităților și serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare și valorificare a teritoriului și de protecție a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea și perfecționarea în domeniul turismului, menținerea sănătății și securității publice.
Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operațiunilor agențiilor de turism, de activitatea întreprinderilor comerciale cu specific turistic, și se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracții turistice și promovarea acestora prin activități specifice de marketing.
Angajamentul politic în vederea dezvoltării turismului într-o manieră planificată și durabilă este esențial. De asemenea, organizațiile nonguvernamentale sunt implicate din ce în ce mai mult în aspecte legate de dezvoltarea turismului. Sunt utilizate diferite tehnici de implementare. Montajul logic și programarea proiectelor de dezvoltare și a programelor de acțiune turistică sunt de asemenea importante. În turism trebuie să existe organizații eficiente, atât sectorul public, cât și în cel privat care să asigure protecția mediului înconjurător și standardele facilităților turistice. Proiectele specifice turismului trebuie dezvoltate într-o manieră sistematică, aplicându-se metoda drumului critic.
Suportul financiar al proiectelor, atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat, este o condiție foarte importantă. Pentru fiecare activitate turistică ar trebui să se stabilească o strategie de finanțare. Dezvoltarea resurselor umane pentru turism trebuie să fie o prioritate în vederea oferirii serviciilor de calitate așteptate de piața turistică și necesită o abordare sistematică a proiectării nevoilor de personal și stabilirea modalităților de instruire necesare pentru a furniza personal calificat atât în sectorul public, cât și în cel privat. Dacă instituțiile naționale și regionale specializate în pregătirea în domeniul hotelier, cateringului și turismului nu pot satisface necesitățile locale, atunci trebuie înființată pe plan local ca o instituție specializată. De asemenea, este esențială folosirea tehnicilor și metodelor marketingului turistic: stabilirea obiectivelor și strategiilor de marketing și realizarea unui program promoțional. Activitățile de marketing trebuie să se desfășoare la nivelul oficiilor de turism guvernamentale, la oficiul turistic local și în sectorul turistic privat pentru că dezvoltarea unei imagini pozitive a noului sector turistic pe piețele turistice potențiale este foarte importantă.
Tehnici de implementare
Implementarea planurilor turistice presupune eforturi de lungă durată. Modalitățile de realizare a implementării sunt:
aprobarea politicii și planului turistic, ca document oficial al dezvoltării turismului în regiune;
structurarea dezvoltării pe o perioadă de cinci ani – programarea proiectelor de dezvoltare, și a acțiunilor necesare (denumite în general programe de acțiune turistică);
organizarea eficientă a sectorului public și al celui privat și menținerea unei coordonări strânse între sectorul public, privat și organizațiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate;
adoptarea și aplicarea legislației corespunzătoare și a reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea includ reglementări cu privire la facilitățile, standardele și serviciile turistice;
măsurile de protecție a mediului înconjurător, standardele dezvoltării (incluse în general în regulamentele cu privire la valorificarea teritoriului) și proiectarea ghidului pentru facilitățile turistice;
stabilirea circuitelor turistice, a obiectivelor și a staționărilor;
finanțarea eficientă și sistematică a proiectelor turistice individuale;
finanțarea sectorului public, pentru dezvoltarea atracțiilor și infrastructurii turistice. În unele cazuri, pentru această finanțare poate fi necesară asistență externă;
atragerea investițiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilităților și serviciilor turistice (prin acordarea unor stimulente investiționale pentru atragerea acestor investiții);
pregătirea și perfecționarea personalului angajat în toate activitățile turistice – dezvoltarea resurselor umane din turism;
implicarea comunităților locale în dezvoltarea turismului;
marketingul turistic și promovarea eficientă a turismului pentru toată regiunea și pentru firmele private;
conducerea eficientă și susținută a sectorului turistic.
1.2.Conceptul de Arii Protejate
Majoritatea statelor lumii și în special statele europene manifestă o reală îngrijorare față de utilizarea irațională a componentelor diversității biologice , față de lipsa generală de informații și cunoștințe cu privire la aceasta precum și la insuficiența unor capacități instituționale, tehnice și științifice care să furnizeze baza înțelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental și național. Forul care și-a propus să rezolve această problemă dificilă a fost Uniunea Internațională de Conservarea Naturii (IUCN-The World Conservation Union). Uniunea Internațională de Conservarea Naturii încearcă să influențeze, să încurajeze și să asiste organizațiile de profil din toată lumea în vederea conservării, integrității și diversității naturii dar și asigurării utilizării resurselor naturale într-un mod echitabil și durabil. Rezultatul acestui proces l-a constituit elaborarea unui sistem pentru definirea și clasificarea ariilor protejate. În prezent, categoriile de management IUNC sunt:
Rezervație Naturală Strictă
Arie Naturală Sălbatică
Parc Național
Monument Natural
Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor
Peisaj Terestru/Marin Protejat
Arie Protejată cu Resurse Gestionate
Identitatea fizico-geografică și geopolitica de necontestat a spațiului Carpatic, având ca rezultat apariția unei arii carpatice de rezistență tradițională etnoculturală, în care vatra etnoculturală a munților Rodnei ocupă un loc bine determinat , a creat necesitatea înființării unui cadru organizat în care să fie promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale în acord cu practicile tradiționale și compatibile cu cerințele conservării biodiversității: Parcul Național Munții Rodnei (P.N.M.R.). Astfel Parcul Național Munții Rodnei se încadrează în categoria a-III-a de management IUNC.
Parc Național – denumirea categoriei în România – Parc Național Categoria Echivalentă în Sistemul din 1978.
O arie naturală terestră și/sau acvatică, desemnată pentru :-protecția integrității ecologice a unuia sau a mai multor ecosisteme pentru generațiile prezente și viitoare ;- excluderea exploatării sau locuirii care contravine scopului desemnării; – punerea la dispoziție a unei baze care să asigure posibilități spirituale, științifice, educaționale, recreeaționale și de vizitare , toate trebuind să fie compatibile cu principiile de protecție a mediului și cu diversitatea culturală.
Obiectivele de Management : -protecția ariilor naturale de semnificație naționale și internațională pentru scopuri spirituale, științifice, educaționale,recreative și turistice; – perpetuarea, într-o stare cât de naturală posibilă, a unor eșantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunității biotice, resurse genetice și specii, pentru a asigura stabilitatea și diversitatea ecologică; – gestionarea utilizării de către vizitatori pentru scopuri inspirative, educaționale, culturale și recreative la nivel care va menține aria într-o stare naturală sau apropiată de natural; – eliminarea și apoi prevenirea exploatării sau locuirii care contravine scopurilor desemnării; – menținerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau estetice care garantează desemnarea; – luarea în considerare a necesităților populației indigene, inclusiv utilizarea resurselor necesare supravețuirii, astfel încât să nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management.
Liniile Directoare pentru desemnarea ca arie protejată: trebuie să conțină eșantioane reprezentative de regiuni naturale, trăsături naturale sau estetice , unde speciile de plante și animale, habitatele și siturile geomorfologice au o semnificație specială spirituală, științifică, educațională, recreațională și turistică. Aria trebuie să aibă o suprafață suficient de mare pentru a conține unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de către exploatarea sau habitarea umană curentă.
Responsabilitățile organizatorice, proprietatea și managementul trebuie să aparțină normal celei mai înalte autorității competente a statului, în juridicția căruia se află.
Parcurile Naționale pot să se afle în propietatea și managementul altor nivele guvernamentale, consilii locale, fundații sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termen lung a ariei.
1.3.Scopul și Categoriile de Arii Protejate
1.3.1 Scopul și Încadrarea Generală
Conform prevederilor Legii 5/2000, OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, P.N.M.R. face parte din categoria parcurilor naționale, care au ca scop „protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic,speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice educative, recreative și turistice”.
Scopul P.N.M.R. este menținerea elementelor cadrului fizico-geografic cât mai aproape de starea lor naturală, asigurarea protecției ecosistemelor, conservarea resurselor genetice a diversității biologice, încurajarea și susținerea modului tradițional de viață al comunităților locale din zona parcului.În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile economice tradiționale practicate numai de membrii comunităților din zona parcului național și de persoanele care dețin terenuri în interiorul acestuia și care sunt reglementate prin planul de management.Managementul P.N.M.R. urmărește și menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale durabile ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale. Consiliul Internațional de Coordonare a Programului MAB – UNESCO din 1979, Paris – a hotărât includerea rezervației Pietrosu Mare în rețeaua internațională de Rezervații ale Biosferei, având în prezent suprafața de 44 000 ha (www.unesco.org), iar prin planul de management se reglementează că suprafața acesteia să fie identică cu cea a parcului național.Conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, „rezervațiile biosferei” au ca scop protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice; cuprind un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice, floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile și armonioase”.
Managementul rezervațiilor biosferei se realizează conform unor regulamente și planuri de protecție și conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om –Biosfera de sub egida UNESCO. Pentru asigurarea protecției și conservării unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice, precum și pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerințelor de consum ale populațiilor locale și în limitele potențialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, aceste arii protejate prezintă zone cu regim diferențiat de protecție ecologică, de conservare și de valorificare a resurselor.De asemenea, se oferă publicului posibilități de recreere și turism încurajând activitățile științifice și educaționale.
1.3.2 Arii Protejate în P.N.M.R
În prezent ariile protejate în P.N.M.R sunt:
– Pietrosu Mare (3300 ha),
– Piatra Rea (409 ha)
Zona de protecție integrală mai include o serie de arii declarate rezervații naturale: – rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorului Albastru al Izei” (100 ha)
– rezervația speologică „Peștera Cobășel” (1 ha)
-rezervația mixtă „Izvoarele Mihăiesei” (50 ha)
– rezervația mixtă Bila – Lala (2568 ha)
– rezervatia naturala Izvorul Bătrâna (0,5 ha)
– rezervația Valea Cormaia (50 ha)
– rezervația botanică „Poiana cu Narcise din Masivul Saca” (5 ha)
Capitolul 2. Descrierea Generală
2.1. Localizare
Parcul Național Munții Rodnei este situat în nordul Carpaților Orientali, suprapunându-se peste cea mai mare parte a ariei munților Rodnei, pe raza județelor Bistrița Năsăud și Maramureș. În interiorul parcului există o singură localitate (Valea Vinului – BN) și intravilanul de 7.0 ha din localitatea Borșa (strada Fântâna). Din punct de vedere geografic se întinde între 47°25’54” și 47°37’28” latitudine nordică și 24°31’30”și 25°01’30”longitudine estică. Suprafața parcului este de 46 399 ha, din care 36 979,0 ha (80%) în județul BN și 9420,0 ha (20%) în judetul MM, iar ca Rezervație a Biosferei sunt declarate 44 000 ha. În ceea ce priveste accesul în parc, linia ferata transmontană Salva – Vișeu (situata în vestul masivului), respectiv linia ferată Salva – Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc accesul în Munții Rodnei din localitățile pe care le străbat: Telciu, Romuli, respectiv Nasăud,Rebrișoara, Sîngeorz-Băi, Anieș, Rodna etc. Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă Transilvania de Maramureș (prin Pasul Șetref respectiv de Moldova), (prin Pasul Rotunda).Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borșa, iar din nord-est prin localitatea Cârlibaba.
Fig.nr. 1. Harta turistică a P.N.M.R.(Sursa: Plan de Management din 2008a
2.1.2. Căi de acces
Tabel nr.1.Căile de acces din partea nordică a parcului(Sursa:Plan de Management P.N.M.R.)
Tabel nr. 2. Căi de acces din partea sudică a parcului(Sursa:Plan de Management P.N.M.R.)
Tabel nr.3. Accesul în P.N.M.R prin stațiile(Sursa: Plan de management P.N.M.R.)
Tabel nr.4. Drumurii forestiere în P.N.M.R(Sursa: Plan de Management P.N.M.R.)
2.1.3. Construcții de pe raza Parcului
Tabel nr.5. Construcțiile existente pe raza parcului(Sursa: Plan de Management P.N.M.R.)
2.1.4.Drepturi de Folosință și Administrare a terenurilor
2.1.4.1.Drepturi de Proprietate
Tabel nr.6. Categoria actuală de folosință și proprietarii de pe raza parcului(Sursa:Plan de Management P.N.M.R.)
Tabel nr.7. Situația Proprietarilor de fond forestier din parc (Sursa:Plan de Management P.N.M.R.)
Tabel nr. 8. Situația Proprietarilor de pășuni din parc(Sursa: Plan de Management P.N.M.R.)
2.1.4.2 Drepturi de Administrare
Tabel nr.9. Situația administratorilor din parc(Sursa: Plan de Management P.N.M.R.)
Pe raza Parcului Național Munții Rodnei se suprapun parțial un număr de 10 fonduri
de vânătoare, după cum urmează;
Până la modificările legislative ulterioare acțiunile de gospodărire și evaluare a faunei cinegetice,cât și a rezultatelor se fac de către gestionarul fondului de vânătoare a Administrației Parcului Național Munții Ronei (A.P.N.M.R.). Gestionarul fondului de vânătoare are obligația de a anunța cu o săptămână înainte A.P.N.M.R. despre intenția de organizare și desfășurare a acțiunii de evaluare a efectivelor de faună cinegetică, urmând să se ajungă la un acord comun în ceea ce privește data evaluării .Pe raza P.N.M.R. activitatea de vânătoare este interzisă. Pentru fondurile de vânătoare care se suprapun parțial pe suprafața parcului, realizarea cotelor de recoltă se va face pe suprafața de fond de vânătoare situată în afara parcului național, potrivit prevederilor Art.2, alin. (2) din Ord. M.A.P.D.R. nr. 343/10.05.2004 .
Pe raza Parcului Național Munții Rodnei, pescuitul este interzis.
2.1.4.3. Structura Organizatorică
În cadrul administrației lucrează în prezent 18 persoane, conform HG 230/2003
privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale
și constituirea administrațiilor acestora, precum și a Contractului de administrare Nr.
734/22.05.2004, după cum urmează:
Director parc- sediul A.P.N.M.R.
Șef pază – sediul Borșa
Economist – sediul A.P.N.M.R
Biolog – sediul A.P.N.M.R
Responsabil, conștientizare publică, relații cu comunitățile și turism – sediul A.P.N.M.R.
Informatician – sediul A.P.N.M.R.
Agenți de teren (rangeri) total 12, din care: – La sediul A.P.N.M.R. 8 agenți teren
La P.L. Borșa 4 agenți teren
Administrația Parcului Național Munții Rodnei are în dotare: Cabana Iezerul din
Căldarea Iezer, Casa Laborator din Fața Pietrosului, Cabana Iza Izvor-de lângă Izbucul Izei.
Administrația este dotată cu 4 autovehicule de teren (Dacia 4×4), precum și cu echipament de
birou și tehnologie informațională, inclusiv echipamente GIS (soft ArcGis, 9 GPS-uri, 4 PCuri,
4 Laptop-uri), 4 emițătoare pentru ecolocația a 4 exemplare capre negre, echipament
corespunzător pentru desfășurarea activităților de teren a angajaților.
2.2.Limitele
2.2.1. Limitele prezente și zonarea internă
Tabel nr.11. Zonarea internă a parcului cu suprafețele pe județe(Sursa: Plan de Management P.N.M.R.)
2.2.2. Limitele externe al Parcului Național Munții Rodnei
Limita nordică. Din vârful Măgura Mare (1599,2 m), limita parcului se orientează spre nord, pe interfluviul de vest al bazinului hidrografic Valea lui Stepan până la ieșirea acestuia din fondul forestier (borna silvică 193 UP VI, OS Borșa). De la ieșirea din pădure a Văii lui Stepan, limita parcului se îndreaptă spre est urmând limita fondului forestier și traversând văile Izvorul Dragoș [I-1.1.6.], Valea Hotarului, Valea Izvorului, Valea Pietroasa [I-1.1.4.], Valea Tisei trecând prin bornele silvice: 83, 82, 36, 12, 9, 3 aparținând UP VI OS Borșa, până în valea Repedea la sud de confluența pârâul Tisei cu pârâul Repedea [I-1.1.3.] (borna silvică 184, UP V, OS Borșa). Limita parcului urmează amonte malul drept al pârâului Repedea până la confluența cu pârâul Cheia (borna silvică 197 UP V, OS Borșa) de unde urcă spre est pe o culme secundară până în vârful de cotă 1302,8 m (borna silvică 193 UP V OS Borșa).
De aici limita coboară spre nord în valea Vinișoru, pe o culme secundară. Limita continuă amonte pe malul drept al Văii Vinișoru până la borna silvică 189, UP V, OS Borșa) și se înscrie apoi pe liziera pădurii până la confluența pâraielor Negoescu Mare [I-1.1.2.] cu Negoescu Mic (borna silvică 148 UP V, OS Borșa). De la această confluență, limita parcului merge spre est pe culmi secundare, urmează interfluviul dintre bazinele hidrografice Negoescu și Fântâna [I-1.1.a], trece prin vârful Buza Dealului (1663,4 m) și ajunge în valea Fântâna la nord de confluența văii Păltinișului cu valea Cimpoieșu (borna silvică 93 UP V, OS Borșa). Limita continuă aval pe malul stâng al pârâului Fânâna până la confluența cu pârâul Zănoaga, urmărește amonte malul drept al pârâului Zănoaga, trece prin obârșia acestuia în Șaua Știol [I-1], [XII-1]. Din Șaua Știol limita parcului coboară până în Bistrița Aurie, pe partea stângă a tinoavelor existente în zonă. De aici, limita urmează în aval râul Bistrița Aurie, pe malul stâng, până la confluența cu pârâul Rotunda.
Limita estică. De la confluența pârâului Rotunda cu Bistrița Aurie limita parcului urmează amonte pârâul Rotunda, trece prin obârșia acestuia și se continuă pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Bistrița și Someșul Mare [II-1] până în vârful Nichitaș (1450,7 m). Continuă din acest vărf pe interfluviu până în vârful Stăniștea (1477,7 m), trecând prin vârfurile Gaja (1847,1 m), Dosul Gajei (1856,0 m), Ineuț (2222,5 m), Roșu (2113,1 m) și Cobășel (1835 m).
Limita sudică. Din Vf. Stăniștea (1477,7 m), spre sud-vest și apoi spre vest, limita urmează un interfluviu secundar până în valea Cobășelului [II-1.4.] la aproximativ 1000 m avale de confluența Cobășelului cu pârâul Râsu (borna silvică 87 UP VI, OS Rodna). Din acest punct limita parcului continuă spre Capul Beneș (1587,1 m), mai întâi pe un interfluviu secundar și apoi prin estul vârfului Capul Beneș, pe limita fondului forestier, până la cota 1493,0 m. De la această cotă limita parcului coboară pe interfluviu până la confluența Izvorului Roșu [II-1.5.1] cu Izvorul Băilor [II-l.5] și continuă apoi aval pe malul stâng al râului Izvorul Băilor până la confluența cu pârâul Valea Seaca, pe care urcă urmând malul drept, trece prin obârșia acestuia (borna silvică 108 UP V O.S. Rodna) și continuă pe limita fondului forestier și pe interfluviul secundar ce urcă în vârful de cota 1542,6 m. Din acest vârf, aflat pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Izvorul Băilor și Anieș [II-1], limita coboară spre vest, pe culme (borna silvică 247 UP IV, OS Sângeorz – Băi) și pe limita fondului forestier până la confluența Anieșului Mic [II-1.6.1] cu Anieșul Mare [II-1.6].
În continuare, spre sud, limita parcului este dată de limita fondului forestier de pe dreapta văii Anieș până la intersecția acesteia cu malul râului (borna silvică 194 UP III,OS Sângeorz Băi). Continuă aval pe malul stâng al Anieșului până ce acesta se desparte de liziera pădurii (borna silvică 167 UP III, OS Sângeorz Băi), apoi urmărește limita fondului forestier până la valea Blidăreasa (borna silvică 166 III, OS Sângeorz Băi). Limita urcă pe malul drept al pârâului Blidăreasa, trece prin obârșia acestuia, traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Blidăreasa și Valea Vinului [II-1.8.2.] și coboară pe o culme secundară în Valea Vinului (borna silvică 140 UP II, OS Sângeorz Băi).
De aici limita urmează avale malul stâng al Văii Vinului până la ieșirea din fondul forestier (borna silvică 129 UP II, OS Sângeorz Băi). Continuă spre vest pe limita fondului forestier (borna silvică 198 UP II, OS Sângeorz Băi) și coboară pe o culme secundară în valea Pietrelor [II-1.8.1.] (borna silvică 195 UP II, OS Sângeorz Băi). Traversează aproximativ perpendicular interfluviul dintre bazinele hidrografice Valea Pietrelor și Cormaia pe culmi secundare până amonte de confluența pârâului Cormaia [II-1.8.] cu Izvorul Craiului (borna silvică 225 UP II, OS Sângeorz Băi). Continuă aval pe malul stâng al râului Cormaia până la confluența acestuia cu Valea Vinului și urcă pe Culmea Craiului pe care o urmărește pe limita fondului forestier până în vărful Craiului (1658,7 m). Din vârful Craiului limita parcului continuă spre nord pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Rebra [II-1.15] și Cormaia până în apropierea vârfului Detunata (1752,3 m) trecând prin vârful Scărișoara. Din apropierea vârfului Scărișoara (200 m sud-vest), limita parcului coboară la obârșia pârâului Scăricele și continuă pe malul stâng al acestuia până la confluența cu valea Rebra.
Limita vestică. De la confluența pârâului Scăricele cu valea Rebra limita urmează amonte malul drep al Rebrei până la confluența cu Rebrișoara Mare și continuă pe malul drept al acesteia până la confluența cu pârâul Mihuș (borna silvică 45 UP IV, OS Năsăud). De la această confluență limita urmează interfluviul dintre pârâul Mihuș și Rebrișoara Mare până în vârful Tomnaticului (1373,9 m), de unde coboară spre nord în pârâul Bârloaia (borna silvică 228 UP IV, OS Sălăuța). De aici urmărește amonte malul stâng al pârâului Bârloaia până la confluența cu pârâul Celarul, pe care urcă până în Piciorul Bătrâna. Din Piciorul Bătrâna limita continuă spre NE (aproximativ 600 m) pe limita fondului forestier (borna silvică 193 UP IV OS Sălăuța) și apoi coboară spre NV, pe o culme secundară, în valea Izvorul Nistor. Din valea Izvorul Nistor limita parcului urcă în culmea Bătrâna (Obcina Pietrei) și continuă spre nord, coborând la obârșia pârâului Runcului pe care îl urmează pe malul stâng până mai jos de confluența cu Izvorul Izei (borna silvică 68 UP I, OS Dragomirești). De aici, limita parcului urcă pe culme în vârful Troian de unde se orientează spre est până în vârful Răchitiș, de pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Iza și Izv. Dragoș. Din vârful Răchitiș limita continuă spre nord pe culmea principală până în vârful Măgura Mare (1599,2 m).
2.3.Tipuri Majore de Relief cu Valențe Turistice
Relieful se instituie în cea mai bogată și variată resursă atractivă a globului terestru.El alcătuiește ”coloana vertebrală”a oricărui peisaj, el îi creionează personalitatea.Lui îi revine sarcina unui factor omniprezent, chiar și atunci când activitatea principală are alte origini, prin cadrul oferit tuturor activităților recreative.De asemenea, elementele reliefului sunt implicate în creionarea trăsăturilor atractive ale altor elemente ale cadrului natural, de ordin hidrografic, climatic sau biotic. Influența este însă reciprocă, resursele atractive ale reliefului îmbogățindu-se prin aportul acestora.
Importanța reliefului pentru turism este ilustrată înainte de orice prin numărul apreciabil al formelor care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracții multiple.Dintre aceste forme menționăm;abrupturile, crestele, pasurile și trecătorile, cheile, defileele și canioanele, craterele și conurile vulcanice, văile, peșterile,etc.Dintre peisajele rezultate din asocierea unor astfel de forme subliniem atractivitatea reliefului carstic, vulcanic sau glaciar. Relieful munților Rodnei este tipic alpin, format din creste semețe, culmi prelungite, circuri glaciare și văi drenate de cursuri repezi de apă, care formează numeroase repezișuri și cascade. Aspectul reliefului modelat în cea mai mare parte în roci cristaline reflectă puternic structura geologică. Munții Rodnei prezintă o configurație asimetrică cu văi abrupte și scurte spre nord, lungi și sălbatice spre sud, o creastă principală lungă și continuă orientată nord-vest, numeroase circuri glaciare, custuri și vârfuri abrupte, semețe. Toate aceste caracteristici conferă frumusețe și originalitate acestui masiv montan deosebit de apreciat de către iubitorii de alpinism și drumeții montane. Diferența de altitudine de mai mult de 1 600 m (între 600 m și 2 303 m) denotă existența unor condiții și forme variate. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele glaciațiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acțiunea ghețarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrării anterioare și cu formele eroziunii postglaciare.
Relieful glaciar este bine reprezentat pe versantul nordic. Munții Rodnei se remarcă prin înălțime și masivitate, caracteristici determinate în primul rând de constituția geologică. Trecând de 2 200 m (Vf. Ineu – 2 279 m, Vf. Ineuț – 2 222 m, Vf. Buhăescu Mare – 2 257 m, Pietrosu Mare – 2 303 m etc.), aceste vârfuri formează cea mai proeminentă unitate muntoasă din Carpații răsăriteni. Aspectele geomorfologice și gruparea caracterelor de detaliu duc la diferențierea Munților Rodnei în 5 compartimente sau complexe morfologice, dispuse de la est la vest astfel: Inău, Omu-Gărgălău, Galaț-Puzdrele, Pietrosu și Bătrâna. Compartimentul Ineu cuprinde partea răsăriteană a masivului, reprezentând un nod orografic de unde se ramifică în toate direcțiile culmile muntoase: Culmea Tomnatecului și Piciorul Pleșcuței spre nord, Culmea Dosu Gajei – Nichitaș spre est, Piciorul Inăuț – Vf. Roșu-Cobășel spre sud-est, Muntele Curățel și Muntele Crăciunel spre sud-vest, separate între ele prin văi adânci. Este constituit din roci cristaline puternic metamorfozate în care sunt săpate circuri glaciare adânci cu lacuri, în parte acoperite de depozite glaciare și grohotișuri. Zona este dominată de Vf. Ineu. Compartimentul Omu-Gărgălău, din care se desprind: culmea Piatra Rea, culmea Știol și Piciorul Oncului, spre nord, Cișa -Coasta Netedă spre est, Coasta Tăului – Corongiș – Vf. Păltinișului, spre sud, se remarcă prin vârfurile Gărgălău (2 159 m) și Omului (2134 m).
Compartimentul Galaț-Puzdrele, separat de cel anterior prin Șaua Galațului, se desfășoară spre vest până la Tarnița Bârsanului și reprezintă porțiunea centrală a crestei principale. Se caracterizează prin prezența șisturilor sericito-cloritoase, amfibolitelor și calcarelor în care apar câteva peșteri (P. Laptelui). Se remarcă îndeosebi vârfurile Puzdrelor (2 189 m) și Galațului (2 048 m). Compartimentul Pietrosul Mare, desfășurat între Tarnița Bârsanului în est și Tarnița Bătrânei în vest, cuprinde sectorul cel mai extins și mai înalt. Este format din 3 ramuri principale: ramura dintre Rebra și Tarnița Bârsanului reprezintă o porțiune din creasta principală, cu numeroase vârfuri ce depășesc 2 000 m (Rebra– 2119 m, Cormaia – 2 033 m, Repedea .
Fig.2. Vârful Buhăescu Mare(Sursa: Fig.3.Vârful Pietrosul Mare(Sursa:www.parc
www.parcrodna.ro) rodna.ro)
2 074 m, Obârșia Rebrii – 2 052 m) și o ramură spre sud ce trece prin Vf. Țapului și Vf.Paltinului, cu apariții de calcare în care se dezvoltă peșteri (Peștera Zânelor); ramura cea mai înaltă se desprinde spre nord prin vârfurile: Buhăescu Mare (2 257 m) și Pietrosu, de unde se ramifică Culmea Hotarului și Culmea Piatra Albă.
Prezintă relieful glaciar cel mai bine dezvoltat, cu numeroase complexe glaciare. Ramura vestică pleacă din Rebra spre Tarnița Bătrânei, fiind alcătuită din roci cristaline (Vf. Gropilor – 2 063 m).Complexul Bătrâna, situat în vestul culmii înalte, este alcătuit din formațiuni sedimentare cretacice (gresii, marno-argile, menilite, șisturi bituminoase, roci marno-grezoase și calcare). Păstrează bine suprafața de nivelare de 1 600 – 1 700 m (Platforma Bătrâna). Văile sunt dispuse radiar în jurul Vf. Bătrâna (1 710 m). Relieful este puternic fragmentat, cu apariția în zonele calcaroase a numeroase peșteri (Peștera Izvorul Albastru al Izei, Izbucul Izei). Se impun în relief bogăția formelor glaciare și crionivale, manifestări ale glaciațiunilor Mindel, Riss și Wurm, care au dus la instalarea unor ghețari de circ, de vale și de platou (Sârcu, I. 1978). În munții Rodnei se află peste 30 de circuri glaciare, la altitudini cuprinse între 1 500 și 2 000 m, dintre care 10 au văi glaciare cu lungimi de 0,5-2 km, sunt concentrate în special pe versanții nordic și nord-estic. Urmele acestora sunt prezente în jurul Pietrosului și a crestei principale. Se detașează între acestea complexele glaciare cu lacuri: Iezer, Buhăescu, Repedea, Negoiescu, Cimpoieșul, Cailor, Bistricioara, Putredu, Ineu și Lala.
Cea mai importantă caracteristică a circurilor glaciare o reprezintă etajarea microreliefului, în partea superioară se conturează pereți abrupți cu stânci, în parte fără de vegetație, iar la baza acestor abrupturi se dezvoltă trene mari de grohotiș cu pantă mică. Văile glaciare sunt de o frumusețe deosebită, impresionând prin pitorescul lor. Din diversitatea mare a formelor de relief se remarcă: vârfurile și crestele modelate prin procese criergice, versanții de gelifracție, râurile și torenții de pietre, mările de blocuri, trenele de grohotișuri, blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplantație și solifluxiune, culoarele de avalanșe, pâlniile și nișele de nivație, microdepresiunile nivale etc.(Bojoi, I. ,1976). Calcarele au o răspândire relativ redusă, dar se întâlnesc atât calcare cristaline cât și sedimentare. Cele cristaline apar intercalate în masa de șisturi cristaline și sunt prezente în Piatra Rea, Turnu Roșu (la nord de Pietrosu), în șaua dintre Vf. Repedea și Negoiasa, Vf. Corongiș, unde au aspect de corn de rinocer, Capul Beneșului și Vf. Laptele Mic. Ele se remarcă în relief prin abrupturi, alteori prin platouri. Apar forme exocarstice: lapiezuri (în pereții circului Izvorul Cailor, Piatra Rea), doline (V. Bistricioara, Vf. Gărgălău) (Sârcu, I. 1978).De asemenea, sunt prezente o serie de sectoare de chei și defilee, mai puțin spectaculoase, dar care impresionează prin frumusețea lor: Cheile Bistricioarei, defileele Strâmba, Rebra, Cormoaia, Anieș, Izvorul Băilor (Baia), Someșul Mare (Ilva Mică – Sângeorz-Băi -Maieru), ”Ulița de Piatră”, Defileul Izei. Acesta din urmă este o zonă de interes peisagistic deosebit, cu ihtiofaună reprezentativă și peisaje spectaculoase prin amploarea pereților de calcar care străjuiesc cursul superior al Văii Iza de la Poiana Izei până la ieșirea acesteia (6 km) din fondul forestier.
2.3.1. Rezervațiile Științifice
Rezervațiile științifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic,paleontologic, pedologic sau de altă natură.Mărimea rezervațiilor științifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate. Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată.
În aceste zone se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare,educație și de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului științific competent și al administratorului rezervației științifice.
Rezervațiile științifice corespund categoriei IUCN (Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii) "Rezervație Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri științifice. Acestea sunt: Pietrosu Mare (3300 ha), Piatra Rea (409 ha).
În rezervația științifică Pietrosu Mare se permit activități ecoturistice doar pe traseele turistice marcate. În rezervația științifică Piatra Rea nu se permit activități ecoturistice. Limitele rezervației științifice Piatra Rea vor fi revizuite și sa modificat suprafața acesteia, conform deciziei Consiliului Științific al P.N.M.R. nr. 128 / 19.10.2007.
Rezervația Pietrosul Rodnei
Rezervația Piatra Rea
Rezervația Bila- Lala
Rezervația științifică Pietrosul Rodnei
Rezervația Pietrosul Rodnei a fost constituită prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1149/1932, având o suprafață de 183 ha gol de munte în jurul Vf. Pietrosul Mare. În anul 1962 se extinde suprafața rezervației, ajungând la 2700 ha. Pe baza Deciziei nr. 204/1977 a Comitetului Executiv al Consiliului Maramureș, suprafața sa a fost extinsă la 3300 ha. Această ultimă estindere s-a realizat prin includerea zonei dintre culmile Jirezii, Bătrâna și Râpilor. Din suprafața totală, 1770 ha (53%) este pădure și 1430 ha (47%) este gol de munte.
Limitele actuale ale rezervatiei știintifice Pietrosu Mare sunt:
La nord, limita pornește de la ieșirea pârâului Izvorul Dragoș din fondul forestier, respectiv de la borna 83, UP VII Pietrosu, urmează liziera pădurii, pe directia E-V paralel cu creasta principală a munților Rodnei, trecând perpendicular peste Vl. Hotarului și pârâului. Izvor și atingând bornele silvice 57,36,29 și ajunge în locul denumit Sarampina. De aici limita traversează pârâul Pietroasa prin borna 12, Vl. Tisei prin borna nr. 1, urmărind limita pădurii până la borna nr. 3, de unde coboară în pârâul Repedea la borna silvică 184 din UP V Prislop.
La est: Din acest punct limita urcă amonte pe pârâul Repedea până la confluența pâraielor Izvorul Mare cu Valea Buhăescu (Gura Noașelor) la borna 200, apoi se continuă pe firul văii Buhăescu ajungând în golul de munte la lacul Rebra, iar apoi în vârful Rebra (2119 m).
La sud: De aici limita urmează creasta principală a munților Rodnei, atingând Vf. Gropilor (2063 m) și continuindu-se până la Tarnița Bătrânei (1735 m) .
La vest aceasta coboară prin golul de munte pe o culme puțin evidentă până atinge limita superioară a fondului forestier în borna 129 din UP VI Pietrosu, urmând aval prin pădure, pe culmea evidentă dintre pârâul Râpilor și pârâul Sterpu până la confluența lor la borna silvică 133. Limita urmează în continuare firul văii Izvorul Dragoș până la ieșirea acestuia din fondul forestier la borna 83 UP VI Pietrosu.
Relieful este tipic alpin, format din creste semețe, culmi prelungite, circuri glaciare și văi drenate de cursuri repezi de apă, care formează numeroase repezișuri și cascade. Între Vf. Pietrosul Mare (2303 m) și Vf. Gropilor (2060 m) creasta formează un arc de cerc cu deschidere spre vest.
Spre deosebire de restul munților Rodnei, unde se consideră că ghețarii primei perioade au fost dominanți, având dimensiune și acțiune mai intensă decât cei ulteriori, în jurul Vf. Pietrosul Mare au avut limitele maxime apropiate, situație evidentă pe Văile Pietroasa și Șarampina, unde morena terminală provine din contopirea morenelor celor două glaciațiuni (I. Sârcu, 1978).
Lacurile din interiorul rezervației, în număr de 6 sunt de origine glaciară, de o frumusețe deosebită, fiind localizate în trei circuri glaciare: Buhăescu (4), Iezer și Gropi. Din cele 4 lacuri cunoscute sub denumirea de Buhăescu, unul este izolat, celelalte 3 formând o salbă în trepte la 1900 m, 1880 m și 1810 m.
Fig.4. Lacul glaciar Iezer( Sursa: Mleșnițe Romina)
Flora rezervației științifice însumează 650 de specii și 46 asociații vegetale, unele specii endemice carpatice sau rare: Silene nivalis, Heracleum carpaticum, Silene nutans ssp dubia, Ranunculus carpaticus, Viola declinata, Heracleum transylvanicum, Melampirum saxosum, Thymus comosus, , Doronicum carpaticum, Festuca porcii etc. Dintre asociațiile vegetale amintim: Carici dacicae – Drepanocladetum, Eriophoretum scheuchzeri, Saxifrago carpathicae – Oxyrietum, Festucetum pictae, Cardaminetum opizii, Rhododendro myrthifoliae – Vaccinietum etc. (Gh. Coldea, F. Tauber și Gh. Pânzariu, 1981).
Fauna este bine reprezentată în zonă, prin specii rare sau importante. Dintre mamifere amintim: capra neagră (Rupicapra rupicapra), ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus) marmota (Marmota marmota), râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis sylvestris) jderul (Martes martes), Microtus nivalis ș. a, iar dintre păsări acvila de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix), cocoș:ul de munte (Tetrao urogallus), etc. A urmat o perioadă în care a dispărut capra neagră din munții Rodnei, reintrodusă în anii 1967 – 1970.
Fig. 5.Capra neagră (Sursa: Mleșnițe Romina)
Rezervația științifică Piatra Rea
Masivul muntos Piatra Rea, cu abrupturile sale ce depășesc pe alocuri 800 m este constituit din calcar cristalin, care aici ajunge la dezvoltarea cea mai mare din munții Rodnei. Rezervația cu o suprafață de 50 ha este delimitată la nord de pârâul Zănoaga, la est, de Cascada Cailor .
În ansamblul său, flora abruptului Piatra Rea se remarcă printr-un accentuat caracter conservativ, evidențiat prin populații vegetale cu caracter relict, în care se întâlnesc elemente floristice provenite din diverse obârșii fitogeografice: Salix bicolor, Clematis alpina, Juniperus communis, Arabis alpina, Saxifraga aizoon, S. stellaris, S. adscendens, Dryas octopetala, Gentiana nivalis.
Zona reprezintă un sistem carstic încă puțin cunoscut. Dintre peșterile aflate amintim: P. cu Cristale, P. cu Sală, P. din Peretele Cailor, P. Șura Cailor, P. cu Mondmilch, P. cu Două Puțuri, Avenul Podu Cailor etc.
Fig.6. Rezervația Piatra Rea (Sursa: Mleșnițe Romina)
2.3.2.Zone cu Protecție Strictă
Zonele cu protecție strictă sunt zonele din ariile naturale protejate, de mare importanță
științifică, ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. În acestea se interzice desfașurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și ecoturism, cu limitările descrise în planul de management.Sunt enclave în care activitățile antropice sunt eliminate complet sau restrânse la cercetare științifică și monitorizare; nu este permisă nici o activitate de exploatare a resurselor naturale. Acestea sunt: Lala – Bila (1361,9 ha), Corongiș (592,4 ha).
Fondată în 1973, Rezervația Bila – Lala, cu suprafața de 2568 ha, rezervația știițifică cuprinde Fundul Bilei și jumătatea superioară a bazinetului Lala. Suprafața din Fundul Bilei are formă triunghiulară, cu colțurile în Vf. Inău (2279 m), Vf. Tomnatec (2051 m) și vârful cu cota 2111 m de pe Piciorul Pleșcuței. Perimetrul celei din Lala urmărește în continuare Piciorul Pleșcuței până la vârful cu cota 1675 m, de unde coboară în Pârâul Lala, urcă în Vf. Gagi (1847 m) și se întoarce pe Culmea Gagi, peste Vf. Inăuț (2222 m) până la Vf. Inău.
În circul glaciar Lala sunt două lacuri glaciare: Lala Mare și Lala Mică, iar in Fundul Bilei, un lac mai mic.
Aici se întâlnesc o serie de plante rare pentru flora României, endemice carpatice: Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sancti-stephani, Silene nivalis, Chrysosplenium alpinum, Doronicum carpaticum, Poa deylii, Soldanella hungarica, Carex nigra dacica, Festuca versicolor, Senecio abrotanifolius carpatichus, Melampyrum saxosum; relicte glaciare: Juncus castaneus, Juncus triglumis, Carex lachenalii.
Rezervația știintifică constituie și un important refugiu pentru capre negre, ursul brun, râs, pisică sălbatică etc. Avifauna din zonă cuprinde 113 specii de păsări.
Fig .7.Lacul glaciar Lala Mare (Sursa:Mleșnițe Romina)
Zonă de protecție strictă Corongiș – propusă
Aria propusă ca rezervație științifică de Consiliul Științific al P.N.M.R cuprinde Vârful Corongiș (1987 m) și arealul înconjurător.Substratul calcaros determină existenta unei flore și faune interesante din punct de vedere științific.
Ca floră: Thelidium gibbosum (Lychenophyta, specie endemică), Thelidium scrobiculare (Lychenophyta, endemic pentru Munții Rodnei), Amphoroblastia rodnensis (Lychenophyta, endemic), Amphoroblastia leptospora (Lychenophyta, specie rară).
Ca faună: Leptoiulus corongisius (Diplopode, endemit carpatic), Leonotpodium alpinum, Marmota marmota etc.
2.3.3.Zone de Protecție Integrală
Cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor
naturale protejate și sunt reprezentate de zona de conservare specială, desemnată prin OM 552/2003 și completată cu propunerea din planul de management editia I-a 2006, respectiv golul subalpin și alpin (fostele zone de conservare specială).
Parcul Național Munții Rodnei include parcelele și subparcelele forestiere . Această zonă totalizează 19 967,7 ha. Prin prezentul plan de management zona de protecție integrală a P.N.M.R are suprafața totală de 26 145,2 ha, cuprinzând și suprafețele carierelor Gușețel – 0,6 ha și Piatra Rea – 1,0 ha, în care este interzisă reînceperea lucrărilor. În zonele de protecție integrală sunt interzise:
a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare, cu excepția pășunatului în zone desemnate de A.P.N.M.R. Aceasta cuprinde zona de protecție integrală desemnată prin OM 552/2003 și creasta munților Rodnei desemnată prin planul de management .
b) activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
În zonele de protecție integrală, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție, se pot desfășura următoarele activități:
a) științifice și educative;
b) activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
c) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea administrației și cu avizul Consiliului Științific, în baza aprobării de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, la propunerea A.P.N.M.R, cu avizul Consiliului Științific, în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului.
h) acțiunile de prevenire a înmulțirii în masa a dăunătorilor forestieri, care nu necesită
extrageri de arbori, și acțiunile de monitorizare a acestora;
i) acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunatorilor forestieri, care necesită
evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire;
2.3.3.1.Zone interzise pentru pășunat pe raza P.N.M.R
1. Steja (specii de floră și faună de interes deosebit pentru conservare);
2. Vf. Mihăiasa (zona de stâncărie are o floră deosebită);
3. Zona de culme de la Vf. Cormaia până la Fântâna lui Râtâfoi (cel puțin 200 m sub creastă să fie exclus de la pășunat);
4. Izvoarele Mihăiesei;
5. De la Vf. Puzdrele – Vf. Anieșul Mare – Vf. Laptelui (o bandă de creastă);
6. De la Șaua Galatului – versantul N al Muntelui Cailor – Izvorul Cailor;
7. Sub Șaua Gargalaului, fundul Văii Bistricioara, mlaștinile în trepte (circa 50 ha, zona
cu vegetație bazifilă și acidofilă foarte interesantă, cu specii prezente doar în acest
habitat din Carpații românești);
8. Vf. Corongiș – până la Șaua Corongiș (de la 1800 – 1986 m, versantul E al Corongișului cu jgheburile izvoarelor locale, cu vegetație deosebit de interesantă, una dintre specii fiind descrisă din acest habitat, sub Poarta Corongișului);
9. Vf. Cisa – până la Coasta Neteda – Vf. Tomnatecu din culme (Fundul Putredului, versantul sudic și nordic, cu specii de plante deosebite);
10. Vf. Tomnatic – Vf. Inău (specii de floră deosebite);
11. Izvorul Văii Băilor (zona izvoarelor calcaroase cu specii de plante higrofile deosebite);
12. Creasta Crăciunel spre Inău (asociații vegetale deosebite);
13. Poiana cu narcise de pe Masivul Saca;
14. Vf. Rabla (sunt prezente specii de floră deosebite);
15. Vf. Inău (versantul V – NV, versantul N cu specii de floră deosebite);
16. Rezervația științifică Pietrosu Mare (3300 ha);
17. Rezervația Lala – Bila (1361,9 ha);
18. Rezervația științifică Piatra Rea (409 ha);
19. Rezervația Corongiș (592,4 ha).
2.3.3.2. Alte zone de interes din P.N.M.R
Turbăria Tăul Muced
Situată pe culmea principală a munților Rodnei, la obârșia Văii Strâmba ce coboară la Romuli, vărsându-se în Sălăuța, Tăul Muced este o mlaștină oligotrofă izolată la zeci de km de celelalte tinoave din regiune și este situată la o altitudine de 1400 m. Tinovul apare ca un ochi de apă înconjurat de un arboret de molid. Inițial a fost o depresiune în substratul eocenic (conglomerat) care s-a umplut cu apă din precipitații. În prezent mlaștina are două ochiuri de apă pe o suprafață de 6 ari.
Fig.8. Turbăria Tăul Muced (Sursa: Mleșnițe Romina)
Peștera Izvorul Albastru al Izei
Peștera a fost declarată rezervație prin L 5/2000, având o suprafață de protecție de 100 ha. Cea mai mare peșteră din județul Maramureș (2440 m), situată pe versantul nordic al Vf. Bătrâna (1710 m), la cota de 1250 m. Intrarea în peșteră e monumentală și impresionantă, apele ajungând pe fundul unei doline de circa 30 m adâncime.
Peștera are săli de 20-30 m înălțime, cascade înalte de până la 15 m.
Izvorul Bătrâna (Ponorul Izei)
Rezervație declarată prin L 5/2000 cu suprafața de 0,5 ha. Ponorul este o insurgență în care apele pârâului pătrund în peștera Iza. Ponorul de la intrarea în peștera Izei este o fostă dolină impresionantă, cu pereții stâncoși în care apele pârâului Bătrâna pătrund printr-un mic canion cu cascade; fenomene endocarstice de excepție, monumentale, dezvoltate în calcare eocene.
Căi de acces: din Moisei (DN18) se urcă pe DF de pe Izvorul Dragoș 7 km, apoi pe potecă, pe pârâul Sterpu (denumirea cursului inferior al V. Bătrâna) 4 km până la ponor. Din Dealul Moiseiului (DN 17C) se urmează DF spre sud, pe V. Izei 7 km până la Izbucul Izei. De aici, încă 400 m km în amonte, apoi 2 km la stânga pe DF, de unde, pe potecă nemarcată, cca. 1 oră până la peșteră.
Carstul din Dealul Popii
Dealul Popii (1230 m) este situat la 1,5 km vest de Valea Vinului. Cele 7 cavități cunoscute în Dealul Popii (P. Baia lui Schneider, P. Speranței, P. lui Mihai, P Rece, P Strâmtă, P. cu Puț, Grota Baia lui Schneider) au aspecte destul de diferite, dar ceea ce frapează este caracterul general descendent. Sunt cavități cu spații largi rezultate din modelarea polifazică a unor diaclaze (Baia lui Schneider, P. lui Mihai) cât și cavități strâmte și joase dezvoltate pe diaclaze de tracțiune gravitațională (P. Rece, P. Strâmtă, P. cu Puț). O morfologie deosebită are P. Speranței, cu galerii de dimensiuni reduse dar cu aspect labirintic.
Fig.9. Intrare în peștera Baia lui Schneider (Sursa: Expediția speologică 2005)
Peștera Cobășel
Peștera este localizată în planul stâng al Văii Cobășel, la circa 6 km de comuna Șanț și la 60 m amonte de P. Râsului. Are o dezvoltare de 570 m și o denivelare de – 30 m.
Cele mai frecvente speleoteme sunt cele datorate apelor de condensare, formațiuni parietale de tipul coralitelor (Galeria Diaclazei, Galeria Puțului).
Peștera Cobășel, dezvoltată în calcare cristaline, poate fi considerată un model pentru cavitățile formate din apele de infiltrație, stagnante la contactul permeabil – impermeabil. Golurile formate în regim freatic au frecvente cristalizări de tip coralitic, rezultat al cristalizării din apa de condensare. Galeriile peșterii sunt astfel un excelent laborator în care poate fi aprofundat modul de formare și morfologia acestei categorii de speleoteme.
Fig. 10.Peștera Cobășel (Sursa: Expediția speologică 2005)
Izvoarele Mihăiesei
Sector montan din masivul Mihăiasa (1805 m) de pe versantul sudic al munților Rodnei, declarat rezervație prin L 5/2000 cu suprafața de 50 ha. În apropierea obârșiei pârâului Mihăiasa se află Stânca Iedului și în vecinătate Bujdee, constituite din roci cristaline, acoperite în cea mai mare parte de molid, mai rărit spre vârf, unde, locul arborilor este preluat de arbuști. Zona este importantă deoarece conservă o populație de cocoș de mesteacăn (Tetrao tetrix).
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca
Poiana cu narcise (Narcissus angustifolius) pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, este declarată rezervație prin L 5/2000, cu o suprafață de 5 ha. În perioada de înflorire, poiana oferă o imagine inedită. Alături de narcise se regăsesc plante ca: Festuca rubra, Trifolium repens, Phleum alpinum, Cerx leporina, Potentilla anserina, Campanula abietina, Alchemilla hybrida, Veronica serpyllifolia, Thymus pulcherrimus, Juncus conglomeratus etc.
.
Fig.11.Poiana cu narcise (Sursa: Mleșnițe Romina)
Tăurile Buhăescului
La sud de culmea Pietrei Albe, sub Vârfurile Buhăiescu se adăpostește o salbă de 4
lacuri glaciare alpine, Tăurile Buhăescu, cunoscute de localnici sub denumirea ,,ochiuri de mare”, sau Iezerele Buhăescu. La o jumătate de oră de coborât din șaua Pietrosului se ajunge la primul lac Buhăiescu de formă mai alungită, care captează un pârâu ce izvorăște din suprafața luciului de apă.Pârâul care se revarsă ajunge în al doilea ochi de lac care este și cel mai întins ca suprafață dintre Tăurile Buhăescu este și cel mai adânc (cel mai adânc dintre lacurile glaciare alpine din masivul munților Rodnei (4,6 m).
În aceeași linie mai în aval este plasat următorul lac, iar ultimul este deviat în direcția
sud, pe o poliță alpină, după care șuvoiul de apă se revarsă în cascade spre pajiște alpină până în pârâul Buhăescu Mare.
Fig.12. Tăurile Buhăescu (Sursa: Mleșnițe Romina)
2.3.4.Zone de conservare durabilă (tampon)
Zonele tampon, în parcurile naționale denumite zone de conservare durabilă, fac trecerea între zonele cu protecție integrală și cele de dezvoltare durabilă, sau limitele externe ale parcului. Suprafața acesteia este de 14 558,1 ha.
În zonele de conservare durabilă se pot desfășura următoarele activități:
a) științifice și educative;
b) activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții
c) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de A.P.N.M.R, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii,grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, a planului de acțiune provizoriu, elaborat în acest scop de consiliul științific al A.P.N.M.R;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului științific al A.P.N.M.R, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu acordul A.P.N.M.R, emis în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu acordul A.P.N.M.R, emis în baza aprobării autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;
h) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, se fac cu acordul A.P.N.M.R, emis în baza aprobării autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;
i)activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare.Acestea se pot desfășura numai de către persoanele fizice sau juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu acordul A.P.N.M.R;
j) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale și fără extragerea lemnului mort, cu exceptia cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală, în restul zonei tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani.Tratamentele silvice se vor aplica cu restricții impuse de A.P.N.M.R și de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
2.3.5 Zone de dezvoltare durabilă
Zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității.În această categorie se încadrează restul suprafeței care este limitată spre exterior de
limitele parcului național, și spre interior de limitele zonei de conservare durabilă.
Această zonă include intravilanul din Valea Vinului – 13,4 ha, intravilanul din
localitatea Borșa, jud. MM, strada Fântâna – 7,0 ha si 2 cariere: Cormaia – 10,2 ha Anieș 1,8 ha, totalizând 32,4 ha.
Zona de dezvoltare durabilă Fântâna
Zona de dezvoltare durabilă Valea Vinului
2.3.6. Zone ecologice
Sunt limitrofe parcului și necesită anumite reglementări cu scopul evitării fragmentării
habitatelor unor specii de interes deosebit, încurajându-se menținerea coridoarelor ecologice (de circulatie) dintre aceste areale și cele din parc. Astfel se încurajează păstrarea integritățtii rețelelor ecologice existente. În aceste areale se recomandă utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile.De interes deosebit sunt: Căldarea Gagi, Preluca Măgurii, Vf. Măgurii, Complexul carstic Tăușoare – Zalion, Defileul Izei, Zăvoaiele Borcutului, Preluca de sub Piatra, Poiana cu Bulbuci (Vf. Posuci).
Protejarea diverselor specii, habitate și ecosisteme dincolo de limita parcului .
2.4. Potențial turistic al hidrografiei
Resursele de apă sunt constituite din ape subterane și ape de suprafață (rețeaua hidrografică și lacurile). Dominanța rocilor cristaline compacte determină cantonarea apelor freatice, mai ales în scoarța de alterare, ceea ce nu permite asigurarea unor rezerve importante, fenomen compensat de cantitatea mare de precipitații. Apele freatice efilează sub formă de izvoare la baza grohotișurilor, scoarțelor de alterare și a solurilor, având debite variabile, dependente de regimul precipitațiilor. Sunt slab mineralizate (50 – 150 mg/l) și aparțin clasei bicarbonatate, grupa alcalină. Depozitele calcaroase cantonează acumulările de ape în golurile și diaclazele acestor roci, generând izvoare cu variabilitate mare, cum sunt cele din bazinele superioare ale Izei, Rebrei, Telcișorului, Gersei, Strâmbei, dar și cu debit constant ca cele de la Fântâna și Izvorul Dragoș care alimentează cu apă potabilă orașul Borșa, respectiv comuna Moisei. Munții Rodnei, prin masivitatea lor constituie un nod hidrografic, drenajul realizându-se spre patru colectori principali: Bistrița Aurie, Someșul Mare, Vișeu și Iza. Rețeaua de râuri este organizată în mai multe sectoare hidrografice.
Sistemul Vișeului, ce drenează versantul nordic al munților Rodnei, are numeroși afluenți ale căror izvoare se află în diverse circuri glaciare: Fântâna (izvoare în circul glaciar 22 Izvorul Cailor, Piatra Rea și Păltiniș), Negoiescu (izvoare în circurile Negoiescu Mare și Negoiescu Mic), Repedea (izvoare în căldările Buhăiescu și Izvorul Mare), Pietroasa (obârșia în căldarea Iezer și Zănoaga Mare), Izvor (din căldarea Zănoaga Mică), Hotarului și Izvorul Dragoș (izvoare în căldările Livezi, Gropi și Râpi).
Fig.13.Râul Vișeu în apropiere de Borșa(Sursa : Mleșnițe Romina)
Sistemul Izei drenează partea de nord-vest a parcului prin izvoarele Izei. Acestea se găsesc sub creasta principală a masivului, în regiunea cuprinsă între vârfurile Bătrâna și Muncelu.
Sistemul Someșul Mare drenează versanții de sud-est, sud și sud-vest ai Munților Rodnei prin numeroși afluenți: Cobășel (izvoare sub Inăuț – Roșu), Baia (Valea Băilor, Valea Vinului), Anieșul Mare și Anieșul Mic (de sub Nedeia Straja, Galați), Cormaia (sub Vf. Cormaia și Nedeia Straja), Rebra (izvoare sub Vf. Obârșia Rebrii), Gersa (izvoare sub Piciorul Negru), Sălăuța (cu afluentul Strâmba).
Sistemul Bistriței drenează sectorul nord-estic al munților Rodnei. Izvoarele Bistriței Aurii se află în căldarea Bistricioara, în Tăul Știol (Izvorul Bistriței Aurii). Dintre afluenții cei mai importanți: Putredu (cu izvoare sub Cișa și Coasta Netedă), Tomnatecul Mare și Mic, Bila (izvoare sub Ineu), Lala (izvoare sub Inău, drenează lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mică). Ca urmare a acțiunii apelor curgătoare asupra rocilor apar repezișurile, pragurile și cascadele, încântătoare peisaje naturale . Acestea din urmă sunt și cele mai impresionante, în munții Rodnei întâlnim: Izvorul Cailor (cu o cădere de peste 80 m), Gușet, Cormaia, Anieș, cascada Puzdrele (la 1 520 m alt.).
Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa. Apa rezultată din topirea zăpezii și din ploi se adună într-un circ glaciar și de acolo se prăvălește în jos formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 de metri apoi 20 de metri și din nou 40 de metri. Accesul spre cascadă este facil, fie pe jos de la Borșa pe o potecă, fie cu telescaunul din statiunea Borșa. De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute.
Fig.14.Cascada Cailor(Sursa: Mleșnițe Romina)
Lacurile constituie unul dintre elementele peisagistice caracteristice Munților Rodnei, fiind situate la altitudinea de 1800 – 1950 m. Genetic se încadrează în categoria lacurilor glaciare cantonate în circurile sau văile foștilor ghețari cuaternari. Numărul lor este greu de apreciat, multe fiind temporare, Gâștescu a identificat în anul 1971, 67 lacuri. Adâncimea maximă este de 5,2 m în tăul mijlociu al Buhăescului (II). Dintre cele mai importante lacuri glaciare din Munții Rodnei se numără: Iezer (3450 mp) – privit de pe Vârful Pietrosu acesta are uneori forma hărții României , Buhăescu I (700 mp). Buhăescu II (1 700 mp), Buhăescu III (700 mp), Buhăescu IV (1 100 mp), Repedea (790 mp), Știol (circa 1 600 mp) (fig. 16), Lala Mică (1 550 mp), Lala Mare (5 631 mp), lacurile din căldarea Negoiescului (7), lacurile din căldarea Piatra Rea etc. De asemenea, amintim Lacul La Cărți, situat pe versantul estic al vârfului Repede, Lacul Cailor, amplasat în sudul Muntelui Cailor, lacurile din Zănoaga Bistriței Aurii, Tăul Corongișului de pe versantul estic al Corongișului, lacul de la izvorul Putredei, lacul de sub Ineu etc.
2.5.Potențial turistic al climei
Poziția geografică, orientarea culmii principale pe direcția vest-est ca și masivitatea, situează munților Rodnei în zona cu climat continental-moderat, supus influențelor nord-atlantice.Prin poziția geografică, acest masiv se află la contactul a două arii de influență: cea scandinavo-baltică, mai rece, cu geruri frecvente și mai umedă și cea oceanică, cu diferențieri între versanții nordici și cei sudici. Regimul și repartiția elementelor climatice sunt supuse etajării determinate de diferența de altitudine între cota maximă de 2303m (Vârful Pietrosu) și zonele periferice masivului, situate la circa 700 m altitudine.Fragmentarea accentuată a reIiefului masivului împlică frecvente particularități topoclimatice. Spațiul montan, cu expoziție față de direcția dominantă vestică de deplasare a maseIor de aer umed, prezintă valori diferențiate ale temperaturilor medii anuale ale aerului, mai scăzute cu aproape 1°C pe versantul nordic comparativ cu ceI sudic. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între -1,5°C la altitudini de peste 2200 m, 0°C la 2000 m, 2°C la altitudini de cca. 1700-1800 m, crescând la 6°C în zona Piemontului Borșei din nord și la 7°C pe versantul sudic.
În ceea ce privește temperaturile extreme, luna cea mai rece este ianuarie, ale cărei valori medii ating -9°C în zona înaltă la peste 2 200 m, -7°C la peste 1 800 m, -3,5°C în culoarul ȘomeșuIui Mare și -4°C în Depresiunea Borșa. Luna cea mai caldă, iulie, prezintă valori medii de 17°C în zona sudică, 14-16°C în văile adânci din nord și 3-5°C în zonele înalte la peste 2000 m.
Fig.15.Temperaturi minime înregistrate în ultimi ani(Sursa: Plan de Management P.N.M.R)
Numărul mediu al zilelor de vară este 20-30 în zona înaltă și 40-70 în zonele mai joase, în schimb al celor de iarnă crește de la 90 la 130, indiciu al existenței unor condiții favorabile practicării sporturilor de iarnă. Frecvența mare a maselor de aer umed și a fronturilor care se deplasează dinspre Oceanul Atlantic au un rol însemnat în dezvoltarea și distribuția norilor, determinând o nebulozitate medie anuală de 6-7 zecimi, mai ridicată pe versantul sud-vestic, comparativ cu cel nord-estic(Buta, I. ,1979). Luna cu nebulozitatea cea mai redusă este februarie, când valorile ei nu depășesc, în medie 4-5 zecimi. În schimb, în luna iulie, procesele frecvente de advecție și convecție termică favorizează formarea norilor cu dezvoltare verticală, iar valoarea nebulozității depășește 7 zecimi.
În văile adânci (Valea lui Dragoș, Repede, Negoiescu, Anieș, Cormaia, Rebra etc.). în urma destrămării norilor prin descendența aerului, valoarea medie anuală a nebulozității coboară sub 4 zecimi. Numărul mediu al zilelor cu cer senin crește de la est la vest între 75 și 105. Frecvența zilelor cu cer noros este maximă în intervalul aprilie-iunie și scade în intervalul august – octombrie, când predomină timpul senin.
Precipitațiile atmosferice au o repartiție neuniformă, funcție de expozție și altitudine. Expoziția munților Rodnei față de circulația vestică determină căderea unor cantități de precipitații mai ridicate cornparativ cu celelalte masive din țară. Astfel, pe versanții vestici și sud-vestici, procesele frontale și advective activează formarea norilor și căderea unor însemnate cantități de precipitații, care la altitudinea de 2200 m depășesc 1 400 mm în zona Vârfului Pietrosu și 1 300 mm în zona Vârfului Ineu. În sezonul cald (aprilie – septembrie) cad peste 70% din precipitațiile medii anuale. Luna cu cele mai mari valori înregistrate este iunie, după care se instaurează o scădere treptată până la începutul toamnei. În sezonul rece cantitatea precipitațiilor se reduce sub 500 mm, luna cu valorile cele mai scăzute fiind ianuarie: 80-90 mm.Precipitațiile sub formă de zăpadă încep să cadă începând cu prima decadă a lunii noiembrie în zona înaltă și în a doua decadă în zonele cu altitudini peste 800 m. Numărul mediu al zilelor cu ninsoare crește de la est la vest de la 40 la 70, grosimea medie a stratului de zăpadă fiind de aproape 1 m. La peste 1 800m stratul de zăpadă poate avea grosimi maxime de 3 m în luna martie. La altitudini medii, pe versanții cu orientare generală nordică, grosimea stratului ajunge la 1-1,5 m, în timp ce pe versanții sudici aceasta se reduce la jumătate.
În regiunile montane înalte stratul de zăpadă are o mare stabilitate și durată: la peste 1 800m depășește 200 de zile. La altitudini mijlocii (800-1200 m), unde sunt amplasate majoritatea stațiunilor montane, grosimea stratului oscilează între 25 – 50 cm și are o durată de 80 -120 de zile (din decembrie până în aprilie). Se întrunesc astfel condiții favorabile și o perioadă suficient de lungă pentru practicarea sporturilor de iarnă.
În tot cursul anului munții Rodnei sunt expuși circulației zonale vestice, cu frecvența maximă a vântului din nord-vest, mai puțin din nord-est. Valorile medii ale vitezelor oscilează între 3,5 – 4,3 m/s, cele maxime adesea ridicându-se la peste 35 m/s, cu schimbări evidente ale direcției, de la vară la iarnă și cu intensificări mai mari pe culmile orientate est-vest. În anotimpul cald sunt frecvente brizele de munte și de vale, care bat dimineața spre înălțimi și seara spre regiunile joase. Totodată, din unele observații făcute în masiv, rezultă că direcția din care bat vânturile indică cu destulă exactitate mersul vremii. Astfel, vânturile dinspre est prevestesc timp frumos; cele ce bat dinspre nord si nord-est aduc vreme friguroasă, iar vânturile care suflă dinspre vest sau de la sud-vest aduc ploi multe (Nădișan, I., 1980).
2.6.Potențialul turistic al vegetației
Vegetația reflectă, în mare măsură particularitățile reliefulul în trepte, dispunându-se zonal, cu asociații comune întregului lanț carpatic, dar și cu particularități legate de topoclimat, orientarea culmilor muntoase, etc.
La altitudinea de peste 1 800 m, culmile și versanții sunt acoperiți cu tufărișuri de jneapăn, care fac trecerea spre etajul coniferelor. Golul alpin este alcătuit din pajiști montane, unde predomină ierburile, în alternanță cu pâlcurile, uneori foarte extinse de: smârdar, arbust cu flori mari roșii-purpurii, frumos mirositoare, care înfIorește în perioada iunie—iulie, frecvent pe versanții circurilor glaciare cu lacuri alpine; afin prezent pe culmile înalte ale masivului, dar întâlnit și în zonele mici, joase împădurite(pe Valea Anieș, Valea Mihăiasa etc.); iarba neagră; merișor de munte; strugurii ursului – relict cuaternar; argințică etc.
Covorul multicolor al pajiștilor alpine, în lunile de vară, capătă nuanțe de galben, alb, roșu-violaceu, albastru, ce dau peisajului alpin un farmec cu totul deosebit. Zonele calcaroase ale munților Rodnei se fac cunoscute prin gingașa floare de colț. Înflorește în iulie-august, pe culmile Corongiș, Repede, Piatra Albă, Râpa, Piatra Rea, este ocrotită prin lege ca monument al naturii. Zona înaltă mai adăpostește și alte elemente floristice decorative: bulbucul de munte, cu floare galbenă, înflorește în lunile mai-iulie, îl întâlnim mai mult pe culmea Obârșia Rebrii, este ocrotit ca monument al naturii; ghințura galbenă, plantă medicinală de mare valoare, cu flori mari galbene, dispuse în buchete dese, înflorește în perioada iulie-august în zona subalpină și este ocrotită; vulturica, cu florile sale galben auriu, înflorește în lunile iunie-iulie, este mai răspândită Ia izvoarele râului Cormaia; rușulița are flori portocalii, vizibilă în lunile iunie-iulie pe versantul sudic al culmii Repede.
Pe lângă speciile amintite pot fi întâlnite și câteva plante endemice cum sunt: crucea pământului,opaița, frecvent întâlnită pe culmea Dealu Secii, între Vârfurile Corongiș și Păltinișu, clopoțelul de munte, păiușul etc.
Fig.nr.16.Clopoței de munte(Sursa: Inventarierea Plantelor din P.N.M.R. 2005)
Sub altitudinea de 1800-1700 m se desfășoară zona pădurilor, reprezentată prin molid, care coboară până la 1100 m, aproape uniform distribuit pe versanți. Mai jos de etajul coniferelor se dezvoltă zona fagului, prezent pe văile umbrite, până la 500 m altitudine.
Alături de vegetația zonală există și o vegetație azonală, cu extensiuni reduse, alteori cu exemplare rare sau chiar unice, cum sunt: zâmârdarul, relict glaciar, cu exemplare izolate pe valea Lala și pe versantul nordic al vârfului Ineu; zada sau larice cunoscut în etajul subalpin al munților lneu și Pietrosu; tisa, răspândit sporadic în zona masivului Cormaia; mesteacăn pitic etc.
Fig.17.Smârdar(Sursa: Inventarierea Fig.18.Floare de Colț
plantelor din P.N.M.R. în 2005) (Sursa:Inventarierea plantelor
din P.N.M.R. în 2005)
2.7.Potențialul turistic al faunei
Varietatea, complexitatea reliefulul și vegetației masivului a favorizat prezența unei faune bogate ca număr și specii.Fauna este reprezentată prin forme de importanță cinegetică, dintre care menționăm: capra neagră, ursul carpatin, întâlnit în zonele montane înalte, dar și în păduriIe din bazinele superioare ale râurilor Dragoș, Repede, Anieș, Corrnaia etc.; cerbul carpatin, prezent în zona izvoareIor AnieșuIui, ale Sorneșului Mare, precum și pe versantul drept al Bistriței Aurii; mistrețul și căpriorul. Dintre răpitoare, râsul, a fost identificat prin pădurile din bazinul AnieșuIui și Repede; lupul, vulpea, jderul sunt răspândite în mai toate pădurile. Din fauna ornitologică, cele mai reprezentative specii sunt: cocoșul de rnunte, răspândit în pădurile de conifere de Ia obârșia AnieșuIui și Cormaiei; cocoșul de mesteacăn, întâlnit la izvoarele Anieșului, sub culmile Bătrâna, Mihăiasa, Prelucile, este o specie foarte rară.
Dintre păsările răpitoare din această zonă mai cunoscute sunt: acvila de munte; acvila mică și acvila țipătoare mare, precum și alte numeroase specii cum sunt: șorecaruI comun, șerparul, eretele alb și neamul variat al bufnițelor.
Rețeaua densă de ape curgătoare a favorizat dezvoltarea unei prețioase faune ihtiologice. Apele linpezi de munte: Izvoru Băilor, Anieș, Cormaia, Rebra, Telcișoru, Iza, Dragoșul, Repede, Negoiescu, Bistrița Aurie, Bila, Lala etc. sunt bine populate cu: lipan, păstrăv, boiștean și alte specii mărunte.
Fig.19.Pisica Sălbatică(Sursa:Expediția de Inventariere
a Faunei 2005)
Capitolul III.Potențialul turistic antropic
Majoritatea localităților situate în vecinătatea parcului sunt atestate documentar din secolele XIII-XV: Rodna, Moisei, Năsăud, Borșa, Rebra etc. Din punct de vedere etnografic se diferențiază două zone: Maramureșul la nord și Năsăudul la sud, zone ce conservă tradiții, obiceiuri străvechi și elemente de arhitectură tradițională. Sub aspectul elementelor de cultură materială și spirituală, aria limitrofă parcului dispune de o serie de obiective, care, prin conținutul lor artistic și istoric sporesc valoarea turistică a acestui teritoriu, permițând o mai largă valorificare a ofertei sale turistice. Printre obiectivele turistice de natură antropică din zona munților Rodnei se impun muzeele și ansamblurile memoriale din localitățile Coșbuc, Moisei, Maieru, bisericile din lemn, de o deosebită bogăție ornamentală din Borșa, Sângeorz-Băi, Salva, monumentele comemorative din Moisei, Borșa, Rebrișoara. Elementele etnografice, manifestările folclorice locale, foarte răspândite, completează valoarea turistică a zonei, acestea putând fi valorificate cu succes în cadrul unor programe turistice.
În partea de sud a masivului se găsesc izvoare minerale cu proprietăți terapeutice (stațiunea Sângeorz Băi).” Țara Maramureșului” este renumită prin arta lemnului, vorbindu-se pe drept cuvânt de “civilizația lemnului”: biserici de lemn, porți maramureșene, unelte de lemn etc. Folclorul și portul popular sunt de o frumusețe aparte. În zonele limitrofe parcului se practică transhumanța, ce confirmă sorgintea pastorală a poporului român.
3.1.Etnografie și folclor
Comuna Șanț: arhitectură populară tradițională (casă cu tindă și încăperi de locuit), interioare tradiționale (covoare, ștergare cu alesături țesute, căpătâie de pernă înflorate etc.), obiceiuri tradiționale (“Bere”- obicei străvechi desfășurat în timpul sărbătorilor de iarnă și în cele șapte duminici care urmează. Este o petrecere a băieților și fetelor din localitate, ocazie cu care sunt etalate frumoasele costume populare).
Orașul Borșa: arhitectură populară (case de lemn din sec. XVIII, prelucrarea artistică a lemnului), artă populară (centru de cojocărit, țesături și cusături populare), instalații tehnice populare (mori de apă), manifestare tradițională (“Sărbătoarea Sânzienilor”, desfășurată în luna iunie, în Poiana Prislop are loc anual, în a doua jumătate a lunii august vestitul festival „Hora de la Prislop”).
Comuna Săcel: arhitectură și artă populară, instalații tehnice populare (mori, pive), important centru de ceramică roșie, port popular tradițional, manifestări populare tradiționale (obiceiuri tradiționale calendaristice).
Comuna Moisei: arhitectură și artă populară (sat cu structură tradițională), instalații tehnice populare (mori, pive), port popular, obiceiuri populare tradiționale calendaristice.
Comuna Salva, sat Salva: artă populară (port popular), arhitectură populară (prelucrarea artistică a lemnului), creație populară (obiceiuri populare tradiționale).
Comuna Rebrișoara: manifestare tradițională (serbarea folclorică “Primăvara rebrișoreană”).
Comuna Feldru, sat Nepos: artă populară (prelucrarea artistică a lemnului – porți de lemn).
Orașul Sângeorz-Băi: manifestare tradițională (“Festivalul cântecului, jocului și portului someșan”- se desfășoară anual, vara).
Comuna Maieru: artă populară (obiecte din piele – chimire frumos ornamentate), creația artistică (Ansamblu de cântece și dansuri populare “Cununa”), obiceiuri populare tradiționale calendaristice (“cununa”).
Comuna Rebra: creație artistică (Ansamblu de cântece și dansuri populare).
Comuna Coșbuc: manifestare artistică (“Festivalul național de poezie George Coșbuc”), creație populară (dansuri populare).
Comuna Telciu: arhitectură populară (prelucrarea artistică a lemnului), creație populară (formație corală).
3.2.Vestigii arheologice, monumente istorice și de arhitectură religioasă
Comuna Rodna: ruinele cetății medievale , cetate construită în sec. X; ruinele bazilicii domi-nicane, construită în sec. XIII, din care se mai păstrează un portal și două turnuri.
Comuna Maieru, sat Anieș: ruinele cetății medievale, construită în sec. XVII, având drept scop supravegherea împrejurimilor.
Bisericile de lemn maramureșene, exemple remarcabile de arhitectură ortodoxă foarte bine conservată cu influențe ortodoxe și gotice, demonstrează un mare nivel de maturitate artistică și mesteșugărească. Sunt înguste, înalte, construite din bușteni având turnuri caracteristice cu unul sau două acoperișuri din șindrilă. Pereții bisericilor sunt în general construiți din bușteni de stejar așezați orizontal. Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor – ce se susțin stâlpi zvelți – simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire,crestare.
Comuna Salva, sat Runcu Salvei: biserica “Sf. Apostoli Petru și Pavel” (sec. XVIII), biserica “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (sec. XVIII)
Comuna Feldru: biserica ortodoxă, construită în anul 1783.
Comuna Rebrișoara: biserica din lemn “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” construită în anul 1721.
Comuna Moisei: Mânăstirea Moisei datează din sec. XIV, fiind atestată documentar în anul 1637. În secolele XVII-XVIII, în incinta mânăstirii a funcționat un important centru de pictură bisericească. Ansamblul monahal cuprinde biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul 1637, ce păstrează picturi interioare executate pe pânză în anul 1650; biserica din zid, construită în perioada 1910-1928 a fost realizată în stil neoclasic.
Orașul Sângeorz-Băi: biserica ortodoxă “Buna Vestire”, realizată în stil maramureșan, construită în anii 1550-1560 și reconstruită în anul 1751, păstrează icoane realizate în anul 1747 de Teodor Zugravul.
Comuna Maieru: biserica din lemn “Cuvioasa Parascheva”, construită în anul 1818, păstrează obiecte de cult și icoane pe lemn cu valoare artistică deosebită.
Comuna Săcel: biserica de lemn cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”(1728).
Comuna Feldru: biserica ortodoxă, construită în anul 1783.
Comuna Rebrișoara: biserica din lemn “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” construită în anul 1721
Comuna Salva, sat Runcu Salvei: biserica “Sf. Apostoli Petru și Pavel” (sec. XVIII), biserica “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (sec. XVIII).
Comuna Șanț: biserica ortodoxă, construită în perioada 1903-1906. Pictura murală interioară aparține lui Octavian Smigelschi și este remarcabilă prin ținuta îngrijită a desenului și armonia culorilor.
Comuna Rodna: Biserică romano-catolică (sec. XVIII), biserică ortodoxă, construită în stil neobizantin (1825).
3.3.Muzee, case memoriale
Comuna Moisei: Muzeul memorial din localitate a fost amenajat în amintirea românilor uciși de armata horthystă pe 14 octombrie 1944.
Orașul Sângeorz-Băi: Muzeul de artă comparată, cu colecții de etnografie și lucrări de artă plastică aparținând artiștilor locali.
Comuna Coșbuc: Muzeul memorial “George Coșbuc”, profil: memorial, istoria literaturii, unde sunt expuse obiecte aparținând poetului, mobilier din casa părinților, cărți, ediții ale operei sale etc. Muzeul, monument istoric, este amenajat în casa părintească, care a fost construită în sec. XIX. În curtea muzeului se află bustul poetului, realizat de Oscar Han.
Comuna Feldru: colecție muzeală, în cadrul căreia sunt expuse obiecte etnografice din zonă, costume populare ș.a.
Comuna Rodna: Muzeul sătesc în care sunt expuse obiecte etnografice.
Comuna Maieru: Muzeul sătesc, unde sunt expuse obiecte etnografice (unelte agricole, costume populare), istorice (vase dacice, schițe, hărți, documente) precum și documente ce au aparținut scriitorului Liviu Rebreanu. Muzeul deține peste 6000 piese, fiind una dintre cele mai mari colecții sătești din țară.
Comuna Șanț: Muzeu etnografic.
Orașul Năsăud: Muzeu cu secții de istorie, etnografie artă, științele naturii, adăpostit (din 1946) în clădirea fostei cazărmi Svarda (sec XVIII). În satul Liviu Rebreanu: Muzeul memorial Liviu Rebreanu–inaugurat la 2 iunie 1957.
3.4. Monumente comemorative
Orașul Borșa: monumentul de la “Preluca Tătarilor”. Obeliscul sculptat în lemn, este amplasat pe locul în care, localnicii, în anul 1717 au obținut o importantă victorie asupra tătarilor invadatori.
Comuna Moisei: monument comemorativ închinat celor 29 țărani uciși mișelește de trupele fascisto-horthyste în 14 octombrie 1944. Ansamblul, opera sculptorului Vida Gheza, realizat în anul 1967 este alcătuit din 12 siluete de bărbați (sculptate în lemn) dispuse în cerc, în jurul unei mese din piatră
Comuna Rebrișoara: monumentul fraților Mureșanu, realizat de sculptorul Corneliu Medrea.
Orașul Năsăud: bustul lui George Coșbuc (operă a sculptorului Corneliu Medrea).
Capitolul. IV Baza tehnico–materială a turismului în zona Munților Rodnei
4.1. Stațiuni turistice
În zona Munților Rodnei există o serie de localități cu funcție turistică ce au un rol deosebit în derularea activităților turistice din acești munți.Stațiunile cele mai cunoscute sunt Borșa, Complex Turistic Borșa, Sângeorz-Băi, dar și Valea Vinului.
Stațiunea Borșa, situată pe Valea Vișeului (județul Maramureș), la o altitudine de 617 metri, este una dintre cele mai vechi amenajări de acest fel din țară. Prin prisma condițiilor naturale oferite, Borșa este o stațiune de odihnă apreciată de toți vizitatorii îndeosebi pentru peisajul montan deosebit și bioclimatul tonic stimulent. Factorii naturali recomandă stațiunea în tratarea afecțiunilor pulmonare, cardio-vasculare (mofete), ale sistemului nervos periferic, iar apele minerale sunt eficiente în tratarea afecțiunilor tubului digestiv, renale și ale căilor urinare. Este totodată un punct de plecare spre ascensiunile în munții Rodnei. Include mai multe hoteluri, cabane, restaurante și centre de informare turistică.
Complexul turistic Borșa, situat la poalele munților Rodnei, la 850 m alt. este una dintre cele mai importante stațiuni montane din zona nordică a țării. Este o destinație foarte solicitată de amatorii sporturilor de iarnă, întrucât aici există mai multe pârtii de schi și sanie, special amenajate pentru iubitorii sportului alb. Cea mai cunoscută este pârtia Poiana Știol, cu o lungime de peste 2 km, lățime 500 m și o diferență de nivel de 650 m, dotată cu telescaun. Tot aici este și cea mai lungă trambulină naturală din Europa (90 m). De asemenea stațiunea dispune de pârtie alpină, ideală pentru practicarea snow-boardului. Sezonul alb durează din decembrie până în aprilie. Turiștii pot primi găzduire în cele 4 hoteluri sau în numeroase case particulare și pensiuni agroturistice.
Sângeorz – Băi, stațiune balneoclimaterică, este amplasată la poalele munților Rodnei, în nord-vestul județului Bistrița-Năsăud la o altitudine de 435m. Stațiunea este renumită pentru cele 9 izvoare cu ape minerale consemnate pentru prima data de oficialitatile din Viena în anul 1770. Apele minerale dețin calități terapeutice deosebite, asemenea celor de la Carlo-Vivary (Cehia) și Vichy-Chomel (Franța) și sunt cele mai bogate în calciu din sud-estul,Europei.
Stațiunea balneoclimaterică Valea VinuIui (720 m altitudine) se află la 8 km nord de Rodna, este o fostă așezare minieră care s-a transformat în ultimii ani într-o atrăgătoare stațiune balneoclimaterică de interes local. Numele nu vine de la faptul că pe râul care trece prin sat , ci de la apa minerală (borcutul), care are o concentrație mare de fier și colorează pământul sau sticlele într-o nuanță roșiatică.
4.2.Unități de cazare
Cele mai numeroase unități de cazare se întâlnesc în Complexul Turistic Borșa, majoritatea fiind vile particulare și pensiuni, numărul lor fiind dificil de apreciat întrucât multe se află încă în construcție.Hotelurile se găsesc în principalele stațiuni:
Borșa (As, Iezer, Perla Maramureșului, Păltiniș); Comlex Borșa (Cerbul , Cascada, Stibina, Brădet);
Sângeorz – Băi (Hebe , Someșul).
. Acestea din urmă sunt singurele hoteluri care dispun de un număr însemnat de locuri (Hebe-900 locuri și Someșul-602 locuri) precum și de o bază de tratament completă, datorită faptului că în stațiunea Sângeorz-Băi sunt intens valorificate resursele de ape minerale terapeutice.Unități de cazare se găsesc și în celelalte localități perifericeMotelul “Ineu”, situat în centrul comunei Rodna (525 m) este în curs de renovare și va fi redat circuitutul turistic. În comuna Moisei se găsesc pensiuni și vile particulare ce deservesc agroturismul practicat în zonă. Cabana ,,Farmecul Pădurii” așteaptă drumeții în apropierea confluentei Cormaiei cu Valea Vinului (610 rn), nu departe de Sângeorz-Băi. Aici se pot instala și corturi. O serie de structuri de primire a turiștilor se găsesc în preajma Pasului Prislop (Hanul Prislop, Cabana Alpin), Pasului Rotunda (Cabana Rotunda, 44 km din Valea Bistriței și 15,6 km din satul Valea Mare), în zona turistică Valea Btaznei (Cabanele Diana, Vio, Corbul și Tabăra de elevi) și pe Valea Măriei afIuentă a Someșului (Cabana Montana). În Telciu, pe Valea Sălăuței, există Motelul Trei Stejari (380m altitudine), iar în Pasul Șetref, Hanul lui Pătru (897 m). Pe versantul sudic, în localitatea Pârva, funcționează campingul Ludwig (420 m altitudine), iar pe Valea Anieșului, Cabana Vatra Secii (630 m altitudine). Alte locuri de cazare sunt reprezentate de cabanele forestiere și de vânătoare, cantoanele silvice, taberele de copii. Toate aceste spații de cazare pot fi folosite doar cu aprobarea celor ce le au în administrație, cu excepția cazurilor de vreme nefavorabilă. În ceea ce privește structurile de primire a turiștilor este greu de estimat numărul acestora întrucât, deși funcționează ca pensiuni turistice nu sunt în evidența autorităților. În prezent capacitatea structurilor de primire existente satisface circulația turistică din zonă, unitățile de tip pensiune fiind tot mai numeroase, însă structurile de agrement sunt insuficient dezvoltate.
4.3. Infrastructura
În ceea ce privește căile de acces, acestea se găsesc de-a lungul văilor principalelor cursuri de apă, ce au oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiții prielnice dezvoltării unor căi de comunicație.
Căile ferate înconjoară masivul din trei părți, gravitând spre stațiile CFR Salva și Vișeul de Jos. Din Salva se realizează joncțiunea cu linia ferată care leagă Becleanul, Ilva Mică și Vatra Dornei. La Ilva Mică o altă cale ferată urcă spre est-nord-est urmărind cursul Someșului Mare și ajunge la Rodna. Spre partea nordică, urmând cursul Sălăuței, o linie de cale ferată ajunge în depresiunea Maramureșului. Din nodul feroviar Vișeul de Jos, o ramură coboară spre Sighetul Marmației, iar alta urcă de-a lungul râului Vișeu până la Borșa. Din păcate de câtiva ani, C.F.R.-ul a sistat transportul de călători pe ruta Vișeu – Borșa, aceasta fiind preluată de transportul cu autobuze sau maxi-taxi. Cele trei tronsoane de cale ferată prezintă importanță din punct de vedere turistic datorită faptului că stațiile sunt amplasate în apropierea vărsării principalelor cursuri de apă pe care le urmăresc majoritatea treseelor turistice marcate.
Căile rutiere care facilitează accesul spre munții Rodnei sunt alcătuite din drumuri naționale, județene, comunale și forestiere.
Drumul național 18, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației și Vișeul de Sus, iar începând de la Moisei se îndreaptă către Borșa și Pasul Prislop, permite apropierea de munte, dinspre nord. Din pas, către Cârlibaba, Iacobeni și Vatra Dornei, același drum asigură trecerea sau accesul spre și dinspre Moldova.
Drumul național 17C pătrunde din sud, între munții Rodnei și cei ai Tibleșului, legând Becleanul pe Someș, Salva și Coșbucul cu Romuli, Săcel (prin Pasul Șetref) și, respectiv, Moisei. Din el pornesc traseele de pe versantul vestic al Rodnei, asigurând totodatä trecerea spre ,,Țara Maramureșului”.
Drumul național 17D se desprinde de cel anterior, în localitatea Salva, și se îndreaptă către Năsăud, Sângeorz-Băi, Rodna și Șanț. Pătrunde adânc în lungul Văii Someșului Mare și din el pornesc o serie de drumuri forestiere și trasee turistice care asigură cunoașterea culmilor și a văilor de pe versantul sudic al munților Rodnei. De la confluența Someșului cu Valea Măriei, în sus, el nu mai este modernizat. După ce trece prin Pasul Rotunda face joncțiunea cu DN 18.Drumul județean 172 B (nemodernizat) se desprinde din DN 17 D și asigură legătura cu localitățile Rebra și Pârva.
4.4. Facilități de agrement
Structurile turistice de agrement sunt reduse ca structură și număr, fiind vorba în principal de amenajările pentru practicarea sporturilor de iarnă. Din acest punct de vedere cel mai bine dotat este complex turistic Borșa, cu pârtii de schi pentru toate categoriile de practicanți (200 – 2 900 m lungime), precum și mijloace de transport pe cablu, pârtii pentru snowboard precum și cea mai mare trambulină naturală din Europa. Pe partea sudică există o singură pârtie la Valea Blaznei, deservită de baby-ski.
De asemenea, se mai desfășoară o serie de programe turistice constând în drumeții cu ghizi însoțitori sau în parcurgerea călare pe drumuri forestiere și pășune, pe parcursul mai multor zile, a unor zone de interes turistic deosebit.
4.5.Unități de tratament
Deși arealul munților Rodnei beneficiează de prezența semnificativă a apelor minerale terapeutice, doar în stațiunea Sângeorz- Băi există baze de tratament complet unde s-au creat condiții optime de utilizare complexă a factorilor naturali de cură. Însă sunt necesare investiții pentru dotarea centrelor cu instalații și aparaturi medicale moderne, întrucât unele dintre acestea au un grad de uzură fizică și morală ridicat. O altă locație o reprezintă complexul turistic Borșa, dar aici calitatea dotărilor și diversitatea procedurilor sunt mult mai reduse. Cel mai utilizat este rolul bioclimatului.
Capitolul. V. Forme de turism practicate în zona și în cadrul Parcului Național Munții Rodnei
Resursele turistice existente în munții Rodnei și în zona limitrofă acestora au determinat ca de-a lungul timpului în teritoriu să se canalizeze numeroase fluxuri turistice având motivații diferite. În prezent, în arealul munților Rodnei se desfășoară o serie de forme de turism cu motivații dintre cele mai diverse.
Întrucât nu există o monitorizare statistică a activității turistice în zonă este greu de apreciat numărul turiștilor care vizitează anual zona munților Rodnei. Se pot identifica însă două perioade cu fluxuri mai însemnate: în sezonul hivernal, când turiștii vin pentru practicarea sporturilor de iarnă și în sezonul estival, când se practică cele mai multe drumeții montane și tratamente în stațiunile balneoclimaterice. Un maxim al numărului de turiști se înregistrează la sfârșit de săptămână, când vin și persoanele din orașele mai apropiate pentru recreere. Potențialul de poziție al zonei este foarte important atât în raport cu cererea internă, cât și cu cea externă. Din punct de vedere al cererii interne, există câteva orașe mai apropiate care pot furniza suficienți turiști pentru compensarea variației de fluxuri inter-sezoniere: Satu Mare, Baia Mare, Sighetul Marmației, Bistrița sau chiar și alte orașe din țară care nu beneficiază neapărat de apropiere de zonă. În privința fluxurilor externe, poziția în nordul țării poate fi considerată ca fiind favorabilă.
Aeroporturile din Baia Mare și Satu Mare pot deveni principalele porți de acces spre zona munților Rodnei. Actuala campanie de relansare a turismului românesc pe piețele internaționale poate reprezenta o bună oportunitate pentru revigorarea turismului din zonă.
5.1. Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice, să se bucure de priveliștea lacurilor și căldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite. Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simțurilor umane.
5.2. Drumeția montană reprezintă una dintre formele de turism cele mai importante care se desfășară în munții Rodnei. Drumeția montană se desfășoară în special în zona înaltă (creasta principală sau cele secundare) sau pe traseele de acces către aceasta. În prezent în masiv există mai multe trasee turistice marcate.
5.3. Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă reprezintă una din principalele forme de turism desfășurate în masiv în perioada hivernală. Astfel, stațiunea turistică Borșa (Complex Borșa) oferă condiții optime de desfășurare datorită existenței în zonă a cinci pârtii de schi și a instalațiilor de transport pe cablu care deservesc aceste pârtii. Pe latura sudică însă, oferta pentru practicarea sporturilor de iarnă este mult mai redusă, singura pârtie de schi existentă este la Valea Blaznei (Comuna Șanț) fiind deservită și de un baby schi.
5.4. Turismul Balnear existența în munții Rodnei a unor rezerve semnificative de ape minerale, dar și a altor tipuri de factori terapeutici (bioclimatul), face ca zona să beneficieze de condiții deosebite pentru practicarea turismului balnear. Principala destinație turistică balneară din munții Rodnei este reprezentată de stațiunea balneară Sângeorz- Băi, aceasta dispunând și de condiții optime de utilizare a factorilor naturali de cură. Alături de aceasta complexul turistic Borșa reprezintă o a doua destinație pentru turismul balnear. Alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase se găsesc și în localitățile: Rodna, Anieș, Romuli, Pârva, Maieru, Șanț.
5.5. Turismul rural și agroturismul
Zona munților Rodnei întrunește condiții deosebite pentru desfășurarea acestei forme de turism cu toate că aici agroturismul nu are aceeași amploare precum în alte zone care valorifică mult mai bine resursele turistice locale (de exemplu zona Bran-Moeciu). Din păcate, până în prezent în circuitul turistic rural au intrat numai localitățile Moisei pe rama nordică și Șanț, Rodna, Pârva și Maieru în zona sudică. În aceste sate, folclorul, portul tradițional, arhitectura, tradițiile și obiceiurile, mobilarea și decorarea interioarelor în stil rustic predomină și impun specificul lor etnografic. Spațiul rural din localitățile limitrofe masivului dispune de un potențial turistic deosebit. ”Parfumul vechilor tradiții din satele de munte transilvănene și maramureșene conferă întregii zone un farmec aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacanțe de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiționale și ospitalitatea gazdelor încântă întotdeauna sufletul călătorului de pretutindeni” (Nădișan, I., 1980).
5.6. Turismul de aventură este mai puțin dezvoltat în această zonă și se manifestă, în special, prin speoturism, alpinism, mountain-bike, dar există condiții și pentru practicarea altor sporturi precum parapantă etc. Peșterile existente în masiv constituie atracții turistice pentru practicanții speoturismului. Totuși, accesibilitatea dificilă și lipsa de amenajări a acestora le fac disponibile numai turiștilor bine antrenanți. Alpinismul este mai puțin dezvoltat și se desfășoară în special în zona vârfului Pietrosu. Cicloturismul montan găsește condiții bune de desfășurare în zona Pasului Prislop – Poiana Știol, Dealul Moisei – Iza Izvor, Pasul Rotunda – Vf. Gajei, Șanț – Valea Blaznei, Șanț – Valea Cobășel, Rodna – Valea Vinului și pe creastă, între Șaua Gărgălău și Șaua Galațului. Pentru sărituri cu parapanta au fost identificate următoarele locuri Vf. Pietrosul, Piatra Rea, Vf. Gărgalău, Vf. Cormaia, Vf. Bătrâna și Șaua Gajei ca fiind favorabile.
5.7. Turismul ecvestru – se practică pe raza Parcului Național Munții Rodnei, în urma înființării Centrului de Ecoturism Ecvestru în cadrul Hergheliei Beclean, administrat de R.N.P- Romsilva – Direcția Silvică Bistrița. Programele se desfășoară prin parcurgerea călare pe drumuri forestiere și pășune , pe parcursul mai multor zile, a unor zone de interes turistic deosebit. Astfel, turiștii pot admira frumusețea Poienii Narciselor, Lacului Lala, Vârfurile Ineu, Ineuț și Roșu, de asemenea se oferă și alte servicii cum ar fi: prânz organizat la stâni, observații asupra faunei și florei specifice munților Rodnei. Grupurile de turiști sunt însoțite de ghizi autorizați de Ministerul Turismului. Perioada optimă de desfășurare este în lunile iulie – august.
Capitolul. VI. Posibilități de dezvoltare a turismului în cadrul Parcului Național Munții Rodnei
6.1. Dezvoltare durabilă
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio – economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice și potențialul natural. Cea mai cunoscută deliniție a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCEF) în raportul “Viitorul nostru comun’, cunoscut și sub numele de “Raportul Bruntland’: “dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.
Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunitățile caută căi de dezvoltare economică beneficiind, de asemenea, de mediul înconjurător local sau care să aducă beneficii calității vieții. A devenit un ghid important pentru multe comunități care au descoperit că modurile de interpretare tradiționale de planificare și dezvoltare creează, mai mult decât rezolvă, probleme de mediu înconjurător sau sociale. Acolo unde interpretările tradiționale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare și consum excesiv de resurse, dezvoltarea durabilă oferă soluții reale și de durată, care consolidează viitorul.
Ca o comunitate să fie într-adevăr durabilă trebuie să adopte o abordare în trei direcții, prin luarea în considerare, pe termen scurt, dar mai ales lung, a resurselor economice, naturale și culturale. Dezvoltarea durabilă a comunităților are ca obiective majore protejarea mediului, eradicarea sărăciei, îmbunătățirea calității vieții, dezvoltarea și menținerea unei economii locale viabile și eficiente. O comunitate durabilă apreciază și promovează ecosisteme sănătoase, utilizează eficient resursele, dezvoltă și asigură o economie locală viabilă (Dinu, M., 2006).
O comunitate durabilă este cea care deține controlul asupra procesului de dezvoltare, al deciziilor pe care le elaborează și le adoptă, asigurând durabilitatea la nivel local. Această comunitate durabilă posedă o structură socială activă – actori, grupuri, asociații și instituții capabile să se mobilizeze pentru acțiuni comune de lungă durată și să-și asume responsabilitatea pentru acest proces continuu de dezvoltare. Comunitățile durabile prosperă pentru că populația lucrează în colaborare și parteneriat pentru îmbunătățirea calității vieții și utilizează resursele proprii pentru a asigura necesitățile generațiilor actuale asigurând, în același timp, resursele necesare pentru generațiile viitoare. Ea își mobilizează capacitățile pentru a asigura servicii medicale calitative, un nivel de viață ridicat pentru toți rezidenții săi, prin: limitarea deșeurilor, prevenirea poluării, maximizarea conservării și prin dezvoltarea resurselor locale și a utilizării eficiente a lor, în vederea revitalizării economiei locale.
Fenomenul turistic este un proces dinamic, datorită tendințelor de expansiune/regresie, de intensificare/atenuare ritmică pe care acesta le are de-a lungul traseului său evolutiv, care în plan general nu afectează capacitatea de dezvoltare continuă a unei regiuni cu potențial turistic și care prin natura lor generează schimbări și transformări de bunuri și valori individuale și, nu în ultimul rând, de modele culturale. Potențialul turistic, reprezentat de resursele atractive și infrastructură, este factorul static al fenomenului analizat, motivând existența acestuia. Elementul dinamic al procesului este asigurat de turist care valorifică însușirile calitative ale resurselor și apelează la serviciile infrastructurii (Cocean, P., 2002).
6.2. Promovarea ecoturismului
În prezent nu există o definiție unanimă abordată dar există definiții agreate și predominant acceptate, adoptate și utilizate. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr mare și variat de specialiști precum și o mare varietate de organisme profesionale, economice, atât la nivel național cât și internațional. Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre definire următoarele elemente:
-produsul are la bază natura și elementele sale;
-managementul ecologic în slujba unui impact minim;
-contribuție la conservare;
-contribuție la bunăstarea comunităților locale;
-educație ecologică.
Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului are ca scop pe de o parte valorificarea integrată a resurselor naturale și culturale de excepție, cu îmbunătățirea calității vieții în comunitățile locale, iar pe de altă parte satisfacerea motivațiilor și cerințelor turiștilor în concordanță cu conservarea mediului pentru generațiile viitoare. Unul din cele mai importante scopuri ale ecoturismului este să angajeze comunitățile locale astfel încât acestea să beneficieze de pe urma conservării ecosistemelor. Mai mult decât atât, se poate vorbi de ecoturism doar atunci când comunitatea locală sau ecosistemul respectiv aflat în conservare obține beneficii reale de pe urma turiștilor (Erdeli, G.,2005).
Experiența în natură, nu reprezintă singura caracteristică ce diferențiază ecoturismul de alte forme de turism similare. De aceea, el nu poate fi considerat o simplă formă de turism rural sau o modalitate facilă de agroturism, unde, activitatea se rezumă adeseori, la observarea sau participarea în activități agricole și de îngrijire a animalelor. Ecoturismul implică, atât vizitarea ariilor naturale în scop educațional, cât și implementarea unor soluții cu impact minim asupra ecosistemului, în vederea dezvoltării comunității locale. Zonal, suprafața asupra căreia acesta acționează, este sensibil mai mare decât în cazul unor simple gospodării țărănești, incluzând în aria sa fauna și flora variată și o serie de forme de relief cât mai diversificate. Printre activitățile care pot fi practicate, se numără: observarea păsărilor și a animalelor sălbatice, drumețiile tematice, explorarea zonei carstice dar și cicloturismul sau plimbările cu barca și căruța. Pentru astfel de modalități de recreere, sunt necesare următoarele condiții: ghizi locali pregătiți, zone aerisite cu trafic redus și rețete gastronomice cu specific, produse exclusiv din preparate naturale.Există și alte forme de turism, sinonime oarecum cu ecoturismul, sau care se pot constitui în forme ale ecoturismului putând fi introduse ca forme de turism mai ales în arii de protecție și conservare precum Parcul Național Munții Rodnei.
Turismul sustenabil: orice formă de turism care nu reduce disponibilitatea resurselor și nu privează viitorii turiști de a se bucura de aceleași privilegii. Dacă numărul mare de turiști tulbură de exemplu structura și procesele de reproducere pentru o anumită specie în sensul că se reduce numărul de indivizi din specia respectivă, deși s-a desfășurat după regulile ecoturismului, totuși nu poate fi vorba de un turim sustenabil.
Turismul responsabil: forma de turism care operează în așa mod încât să minimizeze impactul negativ asupra mediului. O excursie gen camping în natură și care se bazează pe principiul „Nu lăsați nici o urmă” va fi considerat turism durabil, în timp ce o excursie cu ATV-uri, nu.
Turismul verde: poate fi confundat deseori cu ecoturismul și cu turismul sustenabil dar descrie mai degrabă orice activitate care operează într-un mediu care „respinge exagerările societății de consum” (Iațu, C. ,2006). O cabană dotată cu toalete ecologice și sistem de purificare a apei precum și sisteme de încălzire sau de iluminat pe bază solară, poate fi considerată “verde”. Unul din principalele criterii poate fi proveniența resurselor și modul de purificare al deșeurilor/reziduurilor.
Turismul sportiv: se axează pe activitățile în mijlocul naturii. Raftingul, mountain bikingul, alpinismul, cățăratul, etc nu sunt neapărat sustenabile sau eco, dar pot fi considerate astfel din moment ce multe companii doresc să protejeze ariile unde se desfășoară aceste sporturi.
Turismul cultural: interacționarea și observarea unor culturi, tradiții unice este scopul acestui tip de turism. Se bazează tocmai pe conceptual de a învăța din alte culturi și de a ne lărgi perspectivele și limitele cunoașterii. De exemplu cumpărarea de obiecte artizanale dintr-un magazine fără un alt fel de interacțiune cu cultura respectivă nu produce o legătură puternică cu acea cultură sau cu valorile sale. Nu același lucru se poate spune atunci când turistul poate urmări pe viu cum artizanul țese o cuvertură sau crează un vas ceramic, etc. Poate fi practicat în zonă datorită existenței a numeroase obiective care poartă pecetea spiritului creator al oamenilor acestor locuri, din cele mai vechi timpuri. Este tipul de turism care asigură accesul celor interesați la impresionanta „ladă de zestre”, specifică locuitorilor zonelor Maramureșului și Năsăudului.
6.3. Propuneri de amenajări turistice în cadrul Parcului Național Munții Rodnei
În vederea dezvoltării turistice a zonei a munților Rodnei se impun o serie de amenajări menite sa păstreze caracterul conservativ al Parcului Național:
-construirea de refugii alpine în căldarea Lala, în zona lacului Izvorul Bistriței (Știol), în Șaua Ineului (lângă vârful Ineu) și renovarea refugiului de lângă Vârful Curățel;
-refacerea și extinderea cabanei Puzdrele;
-amenajarea și dotarea locurilor de campare stabilite prin Regulamentul Parcului Național Munții Rodnei; delimitarea terenurilor pentru campare prin împrejmuire pentru a evita camparea în alte locuri decât cele stabilite și pătrunderea animalelor sălbatice;
-întreținerea traseelor turistice prin refacerea marcajelor turistice și montarea de panouri informative.
6.4. Propuneri de amenajări turistice în zona Munților Rodnei
– în zona celor mai importante puncte de intrare în Parcul Național Munții Rodnei se impune înființarea unor puncte de informare turistică dotate corespunzător, capabile să informeze turiștii ce vor să viziteze parcul și totodată să monitorizeze turismul desfășurat în parc;
-structurile turistice de cazare și alimentație existente necesită un amplu proces de modernizare pentru aducerea lor la nivelul cerințelor europene (grad de confort ridicat, creșterea calității serviciilor);
-realizarea unor noi structuri de cazare și alimentație de tipul satelor de vacanță pe raza comunelor Moisei, Romuli, Telciu;
-elaborarea unei strategii de dezvoltare la nivelul internațional a structurilor de practicare a sporturilor de iarnă și a celor conexe:
-amenajarea și întreținerea pârtiilor de schi conform normativelor tehnice;
-securitatea maximă pentru schiori și asistență medicală adecvată și rapidă;
-asigurarea tuturor mijloacelor și utilajelor pentru întreținerea pârtiilor, inclusiv pentru fabricarea zăpezii artificiale;
-asigurarea iluminării pârtiilor și crearea, astfel a unei oferte de schi pe timp de noapte;
-crearea celorlalte amenajări pentru: schi fond, schi bob, săniuș, schi acrobatic, snowboard, patinaj etc.;
-modernizarea trambulinelor de sărituri cu schiurile din Borșa și aducerea acestora la cerințele impuse de federația internațională de profil;
-completarea parcului cu instalații de transport pe cablu și corelarea funcțională a acestora cu domeniul schiabil și capacitatea de primire;
-construirea unor unități de alimentație publică de mici dimensiuni în preajma domeniului schiabil;
-amplasarea de parcări la baza pârtiilor în concordanță cu capacitatea de primire a zonei.
Pentru revigorarea activității de turism în teritoriu, cu precădere în principalele stațiuni și puncte turistice, există deja unele proiecte ce au în vedere:
-amenajarea unor facilități pentru înot, saună, masaj (la hotelurile Cerbu din Borșa și Hebe și Someșul din Sângeorz Băi);
-amenajarea unor săli de biliard (hotelurile Cerbu, Perla Maramureșului, Hebe, Someșul);
-popicărie și club incintă (în stațiunile Borșa și Sângeorz Băi);
-agrement complex de incintă, în cadrul hotelurilor Hebe și Someșul;
-programe de varietăți (restaurantul Perla Maramureșului, parcul din stațiunea Sângeorz Băi;
-excursii în Maramureșului istoric, zona Bârgăului etc.;
-plimbări cu sania, în stațiuni și în localitățile rurale;
-amenajarea unui patinoar și a unei discoteci în complexul turistic Borșa;
-amenajarea unor centre de echitație;
-amenajarea unor trasee de cicloturism, cum ar fi: Dealul Moisei – Iza Izvor; Pasul Prislop – Șaua Gărgălău; Rotunda – Șaua Gajei; Șanț – Valea Blaznei; Șanț – Valea Cobășel; Rodna – Valea Vinului; Anieș – Valea Anieșului; Cormaia – Valea Cormaia; Parva – Rebrișoara Mare; Romului – Valea Strâmba – Pasul Pietrei – Valea Izei;
-organizarea unor excursii cu un tren de epocă pe liniile CFR din jurul masivului muntos, prevăzute cu tuneluri și viaducte.
Pentru asigurarea siguranței turiștilor și a intervenției medicale adecvate și rapide în caz de accident este necesară dezvoltarea activității de salvamont.
Concluzii
Turismul, în formele sale adecvate tipului de relief specific munților Rodnei, poate deveni cu timpul o sursă importantă de venit pentru numeroși locuitori ai zonei. Pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie de câteva lucruri esențiale. Zona beneficiază de un important potențial turistic, insuficient valorificat în prezent. În acest sens se impun începerea demersurilor pentru inițierea unor acțiuni în vederea promovării ecoturismului:
-tabere ecoturistice,
-excursii organizate cu ghizi,
-promovarea acțiunilor de tip teambuilding: alpinism, speologie, treking,
-tabere de creație,
-acțiuni de voluntariat,
-educație montană,
-turismul rural,
-cicloturism.
Mai întâi e nevoie de o infrastructură adecvată, adică de drumuri bune, accesibile, de spații de cazare rurale de toate tipurile, de trasee montane bine marcate etc. Apoi e nevoie de promovare susținută, făcută în mod profesionist și concentrată pe segmente de piață. Și nu ultimul rând e nevoie de servicii turistice conexe variate, de calitate, constante și profesioniste, atât la nivelul spațiilor de cazare cât și la nivelul agențiilor de turism, la fel de importantă fiind și implicarea populației locale în realizarea acestor obiective.
Promovarea ecoturismului
Ecoturismul pune accentul pe cultura tradițională locală și pe protejarea în vrederea dezvoltarii durabile a ecosistemelor naturale. Poate fi definit simplist ca vizitarea destinațiilor unde flora, fauna și moștenirea culturală, tradițiile locale reprezintă principala atracție. Ecoturismul include programe și acțiuni de minimizare a efectelor adverese ale turismului tradițional asupra mediului natural și de conservare a integrității culturale a populației locale. Așadar, pe lângă evaluarea factorilor culturali și de mediu, inițiative din partea celor care administrează unitățile de cazare privind promovarea reciclării, eficientizării energiei, a resurselor de apă și crearea de oportunități economice pentru comunitățile locale, sunt părți integrante ale ecoturismului.
Scopul ecoturismului este, pe scurt, acela de a permite oamenilor să învețe despre caracteristicile naturale, istorice și culturale a unor ecosisteme unice din aceste puncte de vedere și în același timp să conserve integritatea acestor situri și să stimuleze oportunitățile dezvoltării economice în aceste comunități locale. Un proiect de ecoturism viabil trebuie să:
-Să promoveze conservarea întregului ecosistem local, nu doar a anumitor specii sau situri
-Să fie viabil economic pentru a atrage finanțările și pentru a fi sustenibile
-Să fie bine planificat, finanțat, administrat și promovat pentru a îndeplini noile standarde în materie de mediu și recreație pentru dezvoltarea unui ecoturism adevărat.
Destinațiile pentru ecoturism au ecosisteme extrem de fragile, cum este și cazul Parcului Național Munții Rodnei, și de aceea e foarte important de menținut un echilibru între conservare și promovare -“dezvoltare durabilă”- pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung atât a ecosistemelor cât și a economiei turismului. Conceptul de ecoturism este deseori înțeles greșit și, în practică, este folosit doar ca un instrument de marketing pentru a promova turismul legat de natură.
Munții Rodnei, prin delimitarea naturală evidentă între podișul Transilvaniei și depresiunea Maramureș și prin caracteristicile etnografice, naturale și economice, se includ într-o entitate geografică, istorică și economică bine definită dar și cu o serie de probleme caracteristice.
Problemele principale legate de o administrare deficitară a potențialului și valorii reale a teritoriului sunt cele de ordin socio-economic putându-se enumera următoarele cauze:
-urbanizarea populației rurale cu implicații directe în pierderea patrimoniului natural, cultural și material existent în zonă ;
-scăderea veniturilor comunităților din apropiere ca urmare a restricționării unor activități economice;
-lipsa de educație ecologică a turiștilor și nu numai ;
-nivelul de pregătire destul de redus al ghizilor și al personalului de specialitate care administrează structurile de cazare;
-oferta de activități și servicii redusă;
-infrastructura deficitară;
-insuficienta valorificare a resurselor turistice.
Aceste disfuncționalități socio-economice și de mediu impun obiective specifice de intervenție în vederea dezvoltării durabile a regiunii; unele dintre aceste obiective de dezvoltare sunt conexe sau chiar se identifică cu cele de dezvoltare a activităților turistice în regiune, fiind evident faptul că principala cale de revigorare economică și socială a regiunii fiind cea a valorificării durabile a resurselor turistice, deosebit de bogate și diverse în arealul munților Rodnei.
Anexe:
Anexa nr.1.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R. 2008)
Anexa nr.2.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R din 2008)
Anexa nr. 3.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R. din 2008)
Anexa nr.4.
PROGRAME TURISTICE INIȚIATE ȘI DERULATE DE ADMINISTRAȚIA
PARCULUI NAȚIONAL MUNȚII RODNEI
1. Program turistic de 1 zi: Călare la Poiana cu narcise de pe Masivul Saca
Plecarea: ora 9 00 de la Cabana Valea Secii (Valea Vinului);
Traseul urmat: Valea Secii – Poiana cu Narcise – Izvorul Rosu – Valea Secii;
Durata: 6-7 ore, din care 4-5 ore călare;
Sosire: ora 16 00 la Cabana Valea Secii (Valea Vinului);
Grad de dificultate: mediu;
Perioada: mai – iunie pentru observații narcise, iar pentru observații peisaj, flora, fauna
perioada iunie – octombrie;
Se asigură:
– calul și harnasamentul;
– ghid ecvestru;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite);
– observații flora pe traseu.
Mențiuni:
– în perioada înfloririi narciselor se poate admira peisajul splendid al acestei zone;
– programul nu include asigurarea mesei;
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte;
2. Program turistic de 1 zi: Călare la Cascada Cailor și Lacul Știol
Plecarea : ora 9 00 de la Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Traseul urmat: Cabana Fântâna (Borșa Complex) – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Durata : 6-7 ore, din care 4-5 ore călare;
Sosire: ora 15 00 la Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Grad de dificultate : mediu;
Perioada: iunie – octombrie;
Se asigură :
– calul și harnasamentul ;
– ghid ecvestru ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
3. Program turistic de 1 zi: Drumeție o zi la Inău și Lacul Lala
Plecarea : ora 7 00 de la Valea Blaznei ;
Traseul urmat: Valea Blaznei – Inău – Lala – Valea Blaznei;
Durata : 10-11 ore;
Sosire: ora 18 00 la Valea Blaznei;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite);
– observații floră pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– vă rugam să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
4. Program turistic de 1 zi: Drumeție o zi la Inău
Plecarea : ora 7 00 de la Valea Secii ;
Traseul urmat: Valea Secii – Valea Vinului – Izvorul Roșu – Cisa – Inău – Curățel –
Izvorul Băilor – Valea Secii;
Durata : 10-11 ore;
Sosire: ora 18 00 la Valea Secii;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerina, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, floră în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
5. Program turistic de 1 zi: Drumeție la Cascada Cailor – Lacul Știol
Plecarea : ora 9 00 de la Borșa Complex ;
Traseul urmat: Borșa Complex – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Borșa
Complex;
Durata : 6-7 ore;
Sosire: ora 15 00 la Borșa Complex;
Grad de dificultate : mediu ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
6. Program turistic de 1 zi: drumeție la Cascada Cailor – Lacul Știol – Pasul Prislop
Plecarea : ora 9 00 de la Borșa Complex ;
Traseul urmat: Borșa Complex – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Pasul
Prislop;
Durata : 5-6 ore;
Sosire: ora 14 00 la Pasul Prislop;
Grad de dificultate : mediu ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
7. Program turistic de 2 zile: drumeție pe traseul Borșa Pietroasa – Lacul Iezer – Vârful Pietrosu – Creasta principală – Borșa Complex
Plecarea : ora 8 00 din Borșa (lângă spital) ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Iezer – Tarnița la Cruce;
Ziua 2 : Tarnița la Cruce – Creasta principală – Știol – Borșa Complex ;
Durata : 10-11 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a doua zi la Borsa Complex;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
8.Program turistic de 2 zile: drumeție pe traseul Moisei – Iza Izvor – Șaua Bătrânei Tarnița la Cruce – Vârful Pietrosu – Lacul Iezer – Borș
Plecarea : ora 7 00 din Moisei;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Iza Izvor – Ponor – Șaua Bătrânei – Tarnița la Cruce ;
Ziua 2 : Tarnița la Cruce – Vf. Pietrosu – Iezer – Borșa.
Durata : 10-11 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a doua zi la Borșa ;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerina, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
9. Program turistic de 3 zile: drumeție pe traseul Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor –Vârful Pietrosu – Borșa
Plecarea : ora 8 00 din Borșa ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor ;
Ziua 2 : Iza Izvor – Bătrâna – Tarnița la Cruce ;
Ziua 3 : Tarnița la Cruce – Iezer – Borșa .
Durata : 9-10 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a treia zi la Borșa;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
10. Program turistic de 3 zile: drumeție pe traseul Borșa – Vârful Pietrosu –Vârful Inău- Pasul Rotunda
Plecarea : ora 8 00 din Borșa ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Vârful Pietrosul – Tarnița la Cruce – Tarnița Bârsanului ;
Ziua 2 : Tarnița Bârsanului – Tarnița lui Putredu;
Ziua 3 : Tarnița lui Putredu – Vârful Inău – Lacul Lala – Pasul Rotunda.
Durata : 9-10 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a treia zi la Pasul Rotunda ;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit
Bibliografie:
BUTA, I., BUTA A., (1979), Munții Rodnei, Editura Sport-Turism, București.
BLEAHU, M., (1987), Turismul și protecția peisajului, Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
BRAN F., SIMION T., (1998), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București.
CÂNDEA M., ERDELI G., SIMION T., (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității.
CÂNDEA M., BRAN F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare – Amenajare – Dezvoltare, Editura Economică, București.
CIANGĂ N., (2002), Geografia turismului, Editura Universitară Clujeană, CIuj-Napoca.
CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
COCEAN P., VLĂSCEANU GH., NEGOIESCU B., (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.
CUCU V., ȘTEFAN M., (1974), România. Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
DINU M., (2002), Geografia turismulul, Editura Didactică și Pedagogică, București.
DINU M., (2005), Ecoturism, Editura CD Press, București.
DINU M., (2005), Impactul turismului asupra mediului. Indicatori și măsurători, Editura Universitară.
ERDELI G., ISTRATE I. (1996), Amenajări turistice, Editura Universității București.
ERDELI G., ISTRATE I.(1996), Potențialul turistic al României, Editura Universități Bucu-rești.
ERDELI G., MATEI E., COSTACHE S., (2002), Ecoturismul, o alternativă a turismului în România, Analele Univ. Al. I. Cuza, Iași.
GLAVAN V., (2000), Turismul în România, Editura Economică, București.
GLAVAN V., (2003), Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București.
IELENICZ M., ENE M., COMĂNESCU L., MIHAI B., PĂTRU I., NEDELEA AL., OPREA R., SĂNDULACHE I., România. Enciclopedia obiectivelor turistice, Editura Corint, București.
ILIESCU E., (1968), Munții Rodnei. Călăuza turistului, Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București.
IONESCU I., (2000), Turismul – fenomen economic, social și cultural, Editura Oscar Print, București.
IORDAN I., BONIFACIU S., (1998), România – ghid turistic, Editura Garamond, București.
ISTRATE I., BRAN F., ROȘU A.G., (1966), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București.
MATEI E., (2004), Ecoturism, Editura Top Form, București.
MITRACHE Șt, coord., (1996), Agroturism și turism rural, Editura Fax-Press, București.
NĂDIȘAN, I., (1976), Monumente ale naturii din Maramureș, Editura Sport – Turism, București.
NĂDIȘAN I.,(1980), Maramureș – ghid turistic al județului, Editura Sport – Turism, Bucu-rești.
NEACȘU N., (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București.
NISTOREANU P., (1999), Turismul rural, Editura Didactică și pedagogică., București.
SÂRCU, I., (1978), Munții Rodnei. Studiu morfogeografic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
PIROJU D., (2002), Economia turismulul și amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București.
*** (1983), România – Ghid turistic, Editura Sport – Turism, București.
www.terramagazin.ro
Bibliografie:
BUTA, I., BUTA A., (1979), Munții Rodnei, Editura Sport-Turism, București.
BLEAHU, M., (1987), Turismul și protecția peisajului, Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
BRAN F., SIMION T., (1998), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București.
CÂNDEA M., ERDELI G., SIMION T., (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității.
CÂNDEA M., BRAN F., (2001), Spațiul geografic românesc. Organizare – Amenajare – Dezvoltare, Editura Economică, București.
CIANGĂ N., (2002), Geografia turismului, Editura Universitară Clujeană, CIuj-Napoca.
CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
COCEAN P., VLĂSCEANU GH., NEGOIESCU B., (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.
CUCU V., ȘTEFAN M., (1974), România. Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
DINU M., (2002), Geografia turismulul, Editura Didactică și Pedagogică, București.
DINU M., (2005), Ecoturism, Editura CD Press, București.
DINU M., (2005), Impactul turismului asupra mediului. Indicatori și măsurători, Editura Universitară.
ERDELI G., ISTRATE I. (1996), Amenajări turistice, Editura Universității București.
ERDELI G., ISTRATE I.(1996), Potențialul turistic al României, Editura Universități Bucu-rești.
ERDELI G., MATEI E., COSTACHE S., (2002), Ecoturismul, o alternativă a turismului în România, Analele Univ. Al. I. Cuza, Iași.
GLAVAN V., (2000), Turismul în România, Editura Economică, București.
GLAVAN V., (2003), Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București.
IELENICZ M., ENE M., COMĂNESCU L., MIHAI B., PĂTRU I., NEDELEA AL., OPREA R., SĂNDULACHE I., România. Enciclopedia obiectivelor turistice, Editura Corint, București.
ILIESCU E., (1968), Munții Rodnei. Călăuza turistului, Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București.
IONESCU I., (2000), Turismul – fenomen economic, social și cultural, Editura Oscar Print, București.
IORDAN I., BONIFACIU S., (1998), România – ghid turistic, Editura Garamond, București.
ISTRATE I., BRAN F., ROȘU A.G., (1966), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București.
MATEI E., (2004), Ecoturism, Editura Top Form, București.
MITRACHE Șt, coord., (1996), Agroturism și turism rural, Editura Fax-Press, București.
NĂDIȘAN, I., (1976), Monumente ale naturii din Maramureș, Editura Sport – Turism, București.
NĂDIȘAN I.,(1980), Maramureș – ghid turistic al județului, Editura Sport – Turism, Bucu-rești.
NEACȘU N., (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București.
NISTOREANU P., (1999), Turismul rural, Editura Didactică și pedagogică., București.
SÂRCU, I., (1978), Munții Rodnei. Studiu morfogeografic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
PIROJU D., (2002), Economia turismulul și amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București.
*** (1983), România – Ghid turistic, Editura Sport – Turism, București.
www.terramagazin.ro
Anexe:
Anexa nr.1.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R. 2008)
Anexa nr.2.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R din 2008)
Anexa nr. 3.
(Sursa: Plan de Management al P.N.M.R. din 2008)
Anexa nr.4.
PROGRAME TURISTICE INIȚIATE ȘI DERULATE DE ADMINISTRAȚIA
PARCULUI NAȚIONAL MUNȚII RODNEI
1. Program turistic de 1 zi: Călare la Poiana cu narcise de pe Masivul Saca
Plecarea: ora 9 00 de la Cabana Valea Secii (Valea Vinului);
Traseul urmat: Valea Secii – Poiana cu Narcise – Izvorul Rosu – Valea Secii;
Durata: 6-7 ore, din care 4-5 ore călare;
Sosire: ora 16 00 la Cabana Valea Secii (Valea Vinului);
Grad de dificultate: mediu;
Perioada: mai – iunie pentru observații narcise, iar pentru observații peisaj, flora, fauna
perioada iunie – octombrie;
Se asigură:
– calul și harnasamentul;
– ghid ecvestru;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite);
– observații flora pe traseu.
Mențiuni:
– în perioada înfloririi narciselor se poate admira peisajul splendid al acestei zone;
– programul nu include asigurarea mesei;
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte;
2. Program turistic de 1 zi: Călare la Cascada Cailor și Lacul Știol
Plecarea : ora 9 00 de la Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Traseul urmat: Cabana Fântâna (Borșa Complex) – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Durata : 6-7 ore, din care 4-5 ore călare;
Sosire: ora 15 00 la Cabana Fântâna (Borșa Complex);
Grad de dificultate : mediu;
Perioada: iunie – octombrie;
Se asigură :
– calul și harnasamentul ;
– ghid ecvestru ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
3. Program turistic de 1 zi: Drumeție o zi la Inău și Lacul Lala
Plecarea : ora 7 00 de la Valea Blaznei ;
Traseul urmat: Valea Blaznei – Inău – Lala – Valea Blaznei;
Durata : 10-11 ore;
Sosire: ora 18 00 la Valea Blaznei;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite);
– observații floră pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– vă rugam să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
4. Program turistic de 1 zi: Drumeție o zi la Inău
Plecarea : ora 7 00 de la Valea Secii ;
Traseul urmat: Valea Secii – Valea Vinului – Izvorul Roșu – Cisa – Inău – Curățel –
Izvorul Băilor – Valea Secii;
Durata : 10-11 ore;
Sosire: ora 18 00 la Valea Secii;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerina, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, floră în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
5. Program turistic de 1 zi: Drumeție la Cascada Cailor – Lacul Știol
Plecarea : ora 9 00 de la Borșa Complex ;
Traseul urmat: Borșa Complex – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Borșa
Complex;
Durata : 6-7 ore;
Sosire: ora 15 00 la Borșa Complex;
Grad de dificultate : mediu ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
6. Program turistic de 1 zi: drumeție la Cascada Cailor – Lacul Știol – Pasul Prislop
Plecarea : ora 9 00 de la Borșa Complex ;
Traseul urmat: Borșa Complex – Cascada Cailor – Șaua Știol – Lacul Știol – Pasul
Prislop;
Durata : 5-6 ore;
Sosire: ora 14 00 la Pasul Prislop;
Grad de dificultate : mediu ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
În afara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
7. Program turistic de 2 zile: drumeție pe traseul Borșa Pietroasa – Lacul Iezer – Vârful Pietrosu – Creasta principală – Borșa Complex
Plecarea : ora 8 00 din Borșa (lângă spital) ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Iezer – Tarnița la Cruce;
Ziua 2 : Tarnița la Cruce – Creasta principală – Știol – Borșa Complex ;
Durata : 10-11 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a doua zi la Borsa Complex;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
8.Program turistic de 2 zile: drumeție pe traseul Moisei – Iza Izvor – Șaua Bătrânei Tarnița la Cruce – Vârful Pietrosu – Lacul Iezer – Borș
Plecarea : ora 7 00 din Moisei;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Iza Izvor – Ponor – Șaua Bătrânei – Tarnița la Cruce ;
Ziua 2 : Tarnița la Cruce – Vf. Pietrosu – Iezer – Borșa.
Durata : 10-11 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a doua zi la Borșa ;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerina, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
9. Program turistic de 3 zile: drumeție pe traseul Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor –Vârful Pietrosu – Borșa
Plecarea : ora 8 00 din Borșa ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor ;
Ziua 2 : Iza Izvor – Bătrâna – Tarnița la Cruce ;
Ziua 3 : Tarnița la Cruce – Iezer – Borșa .
Durata : 9-10 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a treia zi la Borșa;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit;
– vă rugăm să faceți o rezervare cu cel puțin 3 zile înainte.
10. Program turistic de 3 zile: drumeție pe traseul Borșa – Vârful Pietrosu –Vârful Inău- Pasul Rotunda
Plecarea : ora 8 00 din Borșa ;
Traseul urmat:
Ziua 1 : Borșa – Vârful Pietrosul – Tarnița la Cruce – Tarnița Bârsanului ;
Ziua 2 : Tarnița Bârsanului – Tarnița lui Putredu;
Ziua 3 : Tarnița lui Putredu – Vârful Inău – Lacul Lala – Pasul Rotunda.
Durata : 9-10 ore / zi;
Sosire: ora 18 00 a treia zi la Pasul Rotunda ;
Grad de dificultate : dificil ;
Perioada: iunie – octombrie ;
Se asigură :
– ghid turistic ;
– observare peisaje deosebite (în zilele însorite) ;
– observații flora pe traseu.
Mențiuni :
– participanții vor fi echipați de munte, cu gheată waterproof, pulover, pelerină, rucsac ;
– vremea poate fi schimbătoare ;
– pentru fotografiere animalelor sălbatice, habitate, flora în scop personal se mai percep
încă 25 euro/zi/persoană ;
– programul nu include asigurarea mesei;
– în eventualitatea vizitării unor stâne, se recomandă ca turiștii să aibă 30 – 50 RON
înafara sumei care reprezintă costul excursiei pentru a putea cumpăra sau servi unele
produse tradiționale ;
– se recomandă ca turistul să aibă propriul echipament de campare și sac de dormit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parcul Natural Muntii Maramuresului (ID: 122758)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.