Parcul Național Piatra Craiului, denumit în continuare PNPC, are statutul de parc național și este o arie protejată înființată în 1990, cu, pentru… [311139]
CUPRINS
INTRODUCERE ȘI CONTEXT
Scurtă descriere a [anonimizat], are statutul de parc național și este o arie protejată înființată în 1990, cu, pentru conservarea biodiversității și a peisajului, a [anonimizat] a valorilor sale.
Zona include o [anonimizat]. [anonimizat].
[anonimizat] a [anonimizat] a Parcului, [anonimizat].
[anonimizat], sălbatic, nealterat de prezența umană.
Lipsa unei coordonări a tuturor activităților care se desfășoară pe cuprinsul Parcului, a [anonimizat].
Planul de Management al PNPC a fost elaborat în vederea unei planificări integrate a [anonimizat].
[anonimizat], și se constituie ca document de referință pentru planificarea tuturor activităților legate de Parc.
Pentru elaborarea planului de management a [anonimizat], și mai ales reprezentanții comunităților locale.
Scopul și categoriile de arii protejate
Scopul și încadrarea generală
Conform prevederilor art. 5, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 [anonimizat], a [anonimizat]. 49/2011, [anonimizat], [anonimizat], floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, [anonimizat], educative, recreative și turistice.
[anonimizat]. Managementul PNPC urmărește și menținerea interacțiunii armonioase a [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat] recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale.
Arii protejate incluse în PNPC
În interiorul parcului este prevăzută o zonă cu protecție strictă, în suprafață de 6292 ha dintre care 2619 ha în Brașov și 3673 ha în Argeș. Zona cu protecție strictă include și 4 zone carstice, și anume Cheile Zărneștilor sau Prăpăstiile Zărneștilor în județul Brașov și Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturetului și Cheile Dâmboviței, situate în județul Argeș. În interiorul zonei cu protecție strictă este delimitată o zonă în care pășunatul este interzis, cu o suprafață de 515,5 ha.
Zona de protecție integrală are suprafața de 104 ha, cuprinzând și o arie de protecție cu caracter de rezervație naturală totalizând 1,0 ha – Peștera Liliecilor. Restul suprafeței parcului se constituie ca zonă de conservare durabilă având 7034 ha, respectiv zonă de dezvoltare durabilă având 1336 ha.
Situl Natura 2000 ROSCI0194 Piatra Craiului cuprinde o suprafață de 15968 ha, din care 12865,5 ha se suprapun peste suprafața Parcului, diferența de 3102,5 ha fiind în afara acestuia.
Bazele legale
Baza legală a planului de management
Elaborarea și aprobarea Planului de Management s-a făcut în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011.
Înființare și funcționare
a) Înființare:
aa)Ordinul ministrului apelor, pădurilor și mediului înconjurător nr. 7/1990 privind înființarea a 13 parcuri naționale în România;
b) Funcționare:
aa)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, rectificată, aprobată cu modificăriși completări prin Legea 265/2006, cu modificările și completările ulterioare;
bb)Legea nr. 107/1996 Legea Apelor, cu modificările și completările ulterioare;
cc)Legea 46/2008 Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare;
dd)Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea instrucțiunilor cu privire la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de transformat lemn rotund, cu modificările ulterioare;
ee)Hotărârea nr. 4/07.04.1999 a Consiliului de Administrație al RNP privind înființarea Administrației PNPC;
ff)Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 287/1999 privind constituirea administrației PNPC și a structurii administrative aferente;
gg) Ordonanța Guvernului nr. 47/1999 pentru ratificarea Acordului de asistență financiară nerambursabilă dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare din fondurile Facilității globale de mediu (FGM) pentru finanțarea Proiectului "Managementul conservării biodiversității", în valoare de 5,5 milioane dolari S.U.A. echivalent, semnat la Washington la 17 iunie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2000;
hh)Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a-III-a Zone Protejate;
ii)Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, rectificată;
jj)Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1774/2010 privind aprobarea componenței Consiliului Științific al Parcului Național Piatra Craiului;
kk)Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1334/2010 privind aprobarea componenței Consiliului Consultativ de Administrare al Parcului Național Piatra Craiului și a Regulamentului de organizare și funcționare al acestuia;
ll)Contractul de Administrare a Parcului Național Piatra Craiului nr. 739 din 22.05.2004 între R.N.P. – ROMSILVA și Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor;
mm)Legea nr. 72/2002 – Legea Zootehniei, cu modificările și completările ulterioare;
nn)Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, cu modificările ulterioare;
oo)Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice;
pp)Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1533/2008 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare;
qq)Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic cu modificările și completările ulterioare ;
rr)Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România;
ss)Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România;
tt)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011;
uu)Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare.
Procesul de elaborare a planului
Elaborarea planului de management
În noiembrie 1999 a început finanțarea Proiectului Managementul Conservării Biodiversității. Prin acest proiect s-a asigurat finanțarea activităților de fundamentare a unei gospodăriri integrate a Parcului Național Piatra Craiului și de dezvoltare a unui sistem de management care să se constituie într-un model de gospodărire a parcurilor naționale din România.
O componentă majoră a procesului de fundamentare și dezvoltare a sistemului de management a constituit-o elaborarea primei ediții a Planului de Management al Parcului Național Piatra Craiului.
Planul de management a fost elaborat de echipa APNPC, cu implicarea tuturor factorilor interesați. Implicarea celor care sunt afectați sau pot influența acest plan și respectiv realizarea obiectivelor PNPC, s-a asigurat prin:
a)organizarea de ateliere de lucru cu participarea membrilor Consiliului Științific și ai Consiliului Consultativ, atât în etapa de început a procesului de planificare cât și pentru discutarea proiectului de plan în vederea definitivării;
b)implicarea în procesul de elaborare a planului, respectiv invitarea la sesiunile de lucru ale APNPC, a reprezentanților unor organizații de mediu;
c)solicitarea de comentarii/sugestii de la factorii interesați și de la specialiști din diverse domenii în perioada de lucru pentru elaborarea planului;
d)analiza observațiilor factorilor interesați înainte de a solicita aprobarea Planului de Management conform prevederilor legale.
Procesul de elaborare a planului de management s-a desfășurat cu sprijinul și sub coordonarea specialiștilor de la Fauna & Flora International din Marea Britanie.
Ediția 2011 a planului de management a fost elaborată de echipa parcului, cu acordul și sprijinul Consiliului Științific și cu consultarea membrilor din Consiliul Consultativ al PNPC. Ea este rezultatul experienței de 5 ani în implementarea planului din 2005 și a introducerii rezultatelor proiectului LIFE Situri Natura 2000 în Parcul Național Piatra Craiului, care a stat la baza declarării ROSCI 0194 Piatra Craiului, conform Formularului Standard al sitului ROSCI0194 Piatra Craiului, prevăzut în anexa nr. 1.
Calendarul de elaborare al planului
Un pas foarte important l-a constituit promovarea Ordinului ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 643/2005 privind aprobarea Planului de management pentru Parcul Național Piatra Craiului.
În urma apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, în baza hotărârii Consiliului Științific nr. 34/9.11.2007 a fost stabilită noua zonare internă a parcului.
În anul 2008 Administrația PNPC a depus, prin intermediul RNP Romsilva, la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Planul de Management modificat cu activități privind protecția speciilor și habitatelor de interes european din parc, rezultat în urma proiectului Life Natura.
Varianta actuală a Planului de Management a fost dezbătută de către Consiliului Științific al PNPC în mai și noiembrie 2010, fiind finalizat și aprobat la ședința din luna martie 2011, conform anexei nr. 2.
Planul de management a fost dezbătut în ședința Consiliului Consultativ al PNPC în luna decembrie 2010, după ce în prealabil a fost trimis tuturor membrilor acestuia pe suport digital, pentru documentare și consultare, conform anexei nr. 3. De asemenea, documentele cu consultări urbanism sunt prezentate în anexa nr. 4.
DESCRIERE
Descriere generală
Localizare
Parcul Național Piatra Craiului este situat în Carpații Meridionali incluzând Creasta Piatra Craiului în totalitate și spații din culoarele intramontane limitrofe, Rucăr-Bran și Rucăr-Zărnești.
Parcul Național Piatra Craiului se extinde pe raza județelor Brașov și Argeș, incluzând suprafețe aparținând localităților Zărnești, Moeciu cu satele Măgura și Peștera, Bran, Rucăr și Dâmbovicioara.
PNPC se întinde între coordonatele de 450 22’ 1.73’’ și 450 34’ 49.55’’ latitudine nordică și 250 08’ 51.61’’ și 250 21’ 57.21’’ longitudine estică. Suprafața totală a Parcului Național Piatra Craiului este de 14766 ha din care 7792 ha în jud. Brașov și 6974 în județul Argeș.
Situl ROSCI0194 Piatra Craiului are o suprafață de 15968 ha, din care 12865,5 ha se suprapun pe zona Parcului, diferența de 3102,5 ha fiind în afara acestuia. Limitele acestuia sunt identice cu cele ale Parcului Național Piatra Craiului pe zona comună, excepție făcând satele Măgura și Peștera care nu sunt incluse în sit.
Principalele puncte de acces în Parc sunt orașul Zărnești în partea de N, pe Valea Bârsei și prin Valea Prăpăstiilor, și satul Podul Dâmboviței din Comuna Dâmbovicioara în partea de Sud, pe Valea Dâmboviței și Dâmbovicioarei.
Descrierea căilor de acces, atât auto, cât și cale ferată, este detaliată în tabelul de mai jos:
În interiorul PNPC există următoarele drumuri forestiere unde circulația publică cu mijloace motorizate este interzisă, accesul fiind reglementat prin bariere și semne de circulație specifice:
De asemenea, circulația publică cu mijloace motorizate este interzisă pe drumul comunal Frunteș (Trans-Pleașa) din Șirnea, derivat din DJ 730B, accesul fiind reglementat prin semne de circulație specifice.
În situl ROSCI 0194 Piatra Craiului, pe suprafața situată în afara PNPC se regăsesc 2 puncte de acces, prin drumul E574, zona localităților Rucăr și Dâmbovicioara.
Dreptul de folosință și administrare a terenurilor
Drepturi de proprietate PNPC
Drepturi de proprietate ROSCI 0194 Piatra Craiului
Drepturi de administrare PNPC
Drepturi de administrare ROSCI 0194 Piatra Craiului
Administrarea Fondului Forestier se face în baza amenajamentelor silvice.
APNPC a fost desemnat să administreze Parcul Național Piatra Craiului de către ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului prin Ordinul nr. 287/1999 și prin Contractul de Administrare a Parcului Național Piatra Craiului nr. 739/MMGA/22.05.2004, nr. 60/RNP/21.05.2004, modificat prin actul adițional nr. 1 încheiat între APNPC și Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate.
Resurse de Management și Infrastructură
Sediul administrației parcului se află pe st. Topliței nr. 150, 505800, Zărnești, jud. Brașov.
În cadrul administrației lucrează 12 persoane, având următoarele atribuții:
a) director parc;
b) responsabil comunități locale, educație și investiții;
c) contabil șef;
d) responsabil pază și eco-turism;
e) biolog;
f) specialist tehnologie informațională și conștientizare publică;
g) 6 rangeri.
APNPC a demarat la sfârșitul anului 2004 lucrările de construcție a Centrului de Vizitare Zărnești unde funcționează birourile administrației și are în vedere construirea unui punct de informare. Administrația mai deține 5 refugii montane: Vf. Ascuțit, Șaua Grindului, Șaua Funduri, Șpirlea, Diana, toate realizate din module de fibră de sticlă.
Pe suprafața parcului mai există și refugiul Grind, construit anterior înființării parcului, precum și refugiul Cabana Ascunsă, în vecinătatea Padinii lui Călineț.
Administrația este dotată cu 1 autovehicul de teren și o utilitară, precum și cu echipament de birou și tehnologie informațională, inclusiv echipamente GIS, GPS.
Administrația deține echipament de teren pentru voluntari și colaboratori, incluzând corturi, binocluri, saci de dormit, cât și echipamente utilizate în analiza florei, faunei precum plase ornitologice, instrumente de măsurat, determinatoare. În dotarea personalului administrației există telefoane mobile și stații radio.
Resursele financiare necesare implementării acțiunilor pe următorii 5 ani se prezintă după cum urmează:
* Sumele sunt exprimate în ron
** proiecte în curs de aprobare
Resursele financiare, precum și comparația între nivelul actual și nivelul optim al acestora, necesare pentru implementarea acțiunilor din planul de management sunt prezentate în anexa nr. 5.
Acoperirea cu hărți
Există planuri de bază 1:50000 IGFCOT , 1:5000 sau 1:10000 IGFCOT, ambele cu acoperire completă.
Administrația deține pe lângă hărțile topografice un set de hărți silvice, la scara 1:20000 și 1:50000.
De asemenea, există hărți digitale cu ape, curbe de nivel, folosința terenului, drumuri, MDT.
Numărul de foi de hartă OCOT, la scara 1:5000 și 1:10000 este de 33.
Politica Parcului este de a produce date digitale pentru toate straturile de interes și de a le integrara într-un sistem de analiză a diverselor fenomene. Pentru aceasta a fost achiziționată o imagine satelitară de mare rezoluție, de la satelitul Ikonos.
Plecând de la aceasta, toate informațiile existente pe hărți vor fi trecute în format digital, aceasta constituind infrastructura de date a Parcului.
Ulterior, datele stocate de urmărire a diverselor fenomene vor genera suport pentru analizele cronologice.
Acoperirea aerofotografică și imagini satelitare și terestre
Există achiziționate imagini satelitare Ikonos cu rezoluție de 1x1m spectru pancromatic, cât și rgb la 4x4m. De asemenea, s-au achiziționat ortoimagini anii 2004/2005 cu mărime pixel 0,5×0,5 m în sistem de proiecție Stereo 1970.
Limitele și zonarea internă a PNPC și managementul ROSCI 0194 Piatra Craiului
Parcul Național Piatra Craiului este situat într-o regiune puternic fragmentată, cu Depresiunea Bârsei la N, Culoarul Bran-Rucăr la E, învecinându-se cu unele dintre cele mai înalte masive muntoase din România: Munții Făgăraș și Iezer la V, Masivul Bucegi la E și Masivul Leaota la SE. Piatra Craiului, principalul masiv component al Parcului Național se impune ca o creastă calcaroasă spectaculoasă cu o lungime de 25 km, cu altitudini de peste 2000 m, desfășurată pe direcția NNE-SSV, între localitățile Zărnești la N și Podu Dâmboviței la S. Creasta începe cu vârful Piatra Mică – 1791m, înălțimea crescând treptat spre sud: Vf. Turnu –1923m, Vf. Padina Popii-1936m, Vf. Ascuțit – 2177 m, Vf. Țimbalul Mic –2172 m, atingându-se altitudinea maximă la Vf. Piscul Baciului –2238 m. Din acest punct înălțimea scade spre sud: Vf. Grind-2209 m, Vf. Lespezi 2098 m, Vf. Pietricica 1763 m. Altitudinea medie a masivului este de 1415 m, între părțile nordică și sudică observându-se diferențe altitudinale. Astfel, în timp ce în nord suprafețele mai înalte de 1500 m ocupă peste 60 % din suprafață, în sud ele se mențin doar la 30 % , conform Constantinescu T., 1996.
Ariile limitrofe Pietrei Craiului, respectiv Culoarul Rucăr-Bran la E și Rucăr-Zărnești la V, care aparțin Parcului Național Piatra Craiului, prezintă altitudini considerabil mai mici: Măgura Mică -1375 m, Culmea cu Brazi -1406 m și altele asemenea.
Valoarea conservativă a teritoriului ce constituie Parcul Național Piatra Craiului nu este aceeași pe întreaga suprafață a lui; ca urmare, ținând seama de distribuția biodiversității, de frecvența și amploarea fenomenelor geologice și geomorfologice, de modul de utilizare a terenurilor și de intensitatea circulației oamenilor și animalelor, se cer identificate, constituite și semnalizate în teren unele perimetre cu grade și modele diferențiate de management.
În consecință, ținând seama de recomandările studiilor de fundamentare și de prevederile amenajamentelor silvice în vigoare, incluse în Ordonanța de urgență nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 230/2003, cu modificările ulterioare, și Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003, limitele sunt:
Limitele exterioare ale Parcului Național Piatra Craiului
Limita nordică. În partea nord – estică a Parcului limita pornește de la baza Culmii Măgura de la borna 1 UP V, OS Zărnești și urmărește limita fondului forestier de pe fața nordică a acesteia până în valea Prăpăstiilor VIII-1.50.3, borna silvică 4 UP V, OS Zărnești, trecând prin borna 36 din valea Tohănița VIII-1.50.4.5. În continuare limita se îndreaptă prin pășune spre NNE până la locul numit Hora cu Brazi la borna silvică 2 UP V, OS Zărnești, ocolește pe la E și N acest loc, după care se îndreaptă spre NV, aproximativ în linie dreaptă, pe limita dintre fânețe și terenul arabil, trecând prin locul numit Topliță, până la intersecția dintre valea Crăpăturii și drumul forestier Zărnești – Plaiu Foii. În continuare urmează drumul forestier până la podul peste Bârsa Mare VIII-1.50 din apropierea confluenței acesteia cu Bârsa Fierului VIII-1.50.2. Apoi urmărește malul stâng al Bârsei Mari, spre vest, până la podul peste Bârsa lui Bucur VIII-1.50.1, de unde continuă pe drumul forestier până la podețul peste Valea Coțofenei. Urmează valea în amonte până la limita fondului forestier pe care se continuă până pe Muchia Coțofenei la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești.
Limita vestică. Din Muchia Coțofenei de la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești, limita se îndreaptă spre sud, pe marginea fondului forestier, aproximativ 300 m pentru a ocoli perimetrul construit, de pe malul drept al Bârsei Tămașului, coboară în Bârsa Tămașului, la bazinetul de captare pentru microcentrala electrică, apoi urmează amonte malul stâng al Bârsei Tămașului, până la confluența cu Valea lui Sbârneci. De aici limita parcului urmărește liziera pășunii împădurite de pe versantul stâng al văii pentru a include poiana din lungul Bârsei Tămașului, până la confluența dintre Bârsa Tămașului și valea Borșa sau v. Boșii. De aici urcă pe interfluviul secundar dintre cele două văi până ajunge în Culmea Tămașului. Apoi urmează spre sud-est pe Culmea Tămașului interfluviul dintre bazinul hidrografic al râului Bârsa VIII-1.50 și bazinul hidrografic al râului Dâmbovița X-1.25, trecând prin Curmătura Oțețelea -1484 m, până în borna silvică 224 UP III Cascoe, OS Rucăr, de sub vârful Tămășel. De aici limita urmărește culmea Tămășel, prin Vf. Muntele Tămășel -1347 m și coboară spre sud, până la confluența Dâmbovița/Dragosloveni. În continuare urmează spre sud malul drept al Dâmboviței, până la confluența cu valea Mira, de unde ocolește pe la est localitatea Sătic și revine pe râu în dreptul bornei 383 UP III, OS Rucăr. Limita urmărește aval malul drept al Dâmboviței până în apropiere de intrarea în Cheile Dâmboviței la borna silvică 382 UP III, OS Rucăr și urmează culmea secundară din dreapta Dâmboviței, urcând prin Gruiul Raței -1083,4 m, apoi se îndreaptă spre sud-est pe culmea Piscul cu Colți, până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 39 UP VI, OS Rucăr. De aici limita urmează din nou malul drept al Dâmboviței trecând prin satul Podu Dâmboviței, până în apropierea intrării în chei, la linia de înaltă tensiune la borna silvică 6 UP III, OS Rucăr. În continuare se îndreaptă spre vest, urcând pe versant în lungul liniei de înaltă tensiune până la limita fondului forestier la borna silvică 5 UP III, OS Rucăr, pe care o urmează prin Vf. Crucii -987,7 m, până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr.
Limita sudică. De la ieșirea râului Dâmbovița din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr, urmărește limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeț și prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor -1412,5 m. Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmărește în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia la cota 1132 m. Din acest punct limita coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Ghimbav X-1.25.5 și apoi urcă pe aceasta până la confluența cu pârâul Bechet.
Limita estică. De la confluența Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează spre est prin Muntele Ghimbav -1335,5 m, Vf. Colții Ghimbav -1406,6 m, până la limita fondului forestier borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmbovița la borna silvică 385 din UP VIII, OS Rucăr. Apoi se îndreaptă spre nord urmând malul stâng al Dâmboviței până la confluența cu Dâmbovicioara X-1.25.3, de unde urcă în amonte pe aceasta până la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei la borna silvică l UP VI, OS Rucăr, urcă limita superioară a versantului stâng al cheilor, urmărind limita dintre fânețe și fondul forestier până la borna 279 UP VI, OS Rucăr, traversează pădurea la borna silvică 280 UP VI, OS Rucăr și urmărește limita fondului forestier până în râul Dâmbovicioara aval de satul Dâmbovicioara la borna silvică 213 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita traversează râul Dâmbovicioara pe malul drept, urmează limita fondului forestier pe marginea satului Dâmbovicioara, revine pe malul stâng amonte de sat la borna silvică 151 UP VI, OS Rucăr, continuă pe limita fondului forestier ce include stâncăriile împădurite și Peștera Dâmbovicioarei, traversează apoi Dâmbovicioara aval de construcțiile din Valea Rea la borna silvică 255 UP VI, OS Rucăr, pe care le ocolește la borna silvică 25 UP VI, OS Rucăr, revenind pe stânga văii la ieșirea Dâmbovicioarei din Cheile Brusturetului la borna silvică 142 UP VI, OS Rucăr pe care le include în parc. Amonte de Cheile Brusturetului la borna silvică 133 UP VI, OS Rucăr, limita urcă pe versantul stâng la limita superioară a fondului forestier în Colțul Păltinișului -1232 m prin borna 134 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita ajunge în culmea Pleșei pe limita pădurii, respectiv bornele 132, 241, 165 UP VI, OS Rucăr, urmărind culmea până în cota 1488 m la borna silvică 64 UP VII, OS Râșnov, trecând prin Vf. Gâlma Pleșei -1471,8 m. Limita parcului urmărește marginea fondului forestier ajunge în Vârful lui Stavrăț -1216,6 m, urmează apoi interfluviul Valea lui Nen/Valea Seacă până la confluența celor două la borna silvică 126 UP VII, OS Râșnov, coboară pe Valea lui Nen până la primul afluent pe dreapta pe care îl urmează până la obârșia acestuia, la intersecția de drumuri din satul Peștera. De aici coboară pe pârâul Rudărița până la confluența cu valea Sbârcioara VIII-1.50.4.2, urmează aval valea Sbârcioarei și mai jos valea Turcu VIII-1.50.4 până la borna 212 din UP VII, OS Râșnov, situată la extremitatea estică a Colților Măgurii, în apropierea localității Bran.
Limitele ROSCI 0194 Piatra Craiului
Limitele ROSCI 0194 Piatra Craiului sunt conform Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007.
Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului și activitățile permise în fiecare zonă și în suprafața din situl ROSCI 0194 Piatra Craiului din afara parcului
(1) Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003 cu următoarele modificări:
Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003 și include parcelele și subparcelele: 23 A, 23 B, 24-26, 27, 28 A, 34, 36 B, 36 C, 36 D, 36 E, 36 F, 36 G, 40, 41, 43 C, 43 D, 43 E, 44-46, 49, 50 52, 55 C, 55 D, 56 C, 57 D, 59 D, 62 E, 62 F, 63, 66, 67 A, 67 C, 69 A, 69N, 70, 74 A, 74 C, 74N, 75, 77 din UP V Fața Pietrei Craiului; 2 B, 3, 6-8, 10, 13, 15, 16, 18, 21, 25, 26, 29, 31-58, 61 A, 63, 64, 129 B, 129 D, 132 B, 132 D din UP VI Bârsa Groșet; 1, 2, 18, 123 C, 124 B, 125 D, 126 B, 126V, 127N, 128 B, 128V, 132, 135 B, 136 B, 139 B, 140 B, 142 C, 143 C, 144N, 145 G, 152 C, 153 D, 154 C, 155N, 156 E, 165 C, 166 B, 173 G, 174 E, 175N, 176 E, 179 B, 180 C, 181 B, 181 D, 184 B, 186 B, 187 D, 188 A, 188 C, 188V, 189 din UP III Cascoe, 1N, 6N, 16 A, 16N1, 16N2, 22 D, 23 E, 24 F, 27N, 30 C, 31 C, 32 C, 33 C, 35 C, 36 D, 37 C, 37N, 38 C, 38 D, 38N, 39 B, 40 D, 41 C, 45, 46 C, 50 C, 51 B, 52 B, 53 B, 54 C, 55 B, 56 B, 63N, 64N, 65 A, 65N, 67 A, 70N, 71N, 75N, 108 A, 108N, 110N din UP VI Dâmbovicioara, 1, 2, 82-84, 91-94 din UP VII , 114, 180 A, 180 B, 180 C, 180 D din UP VIII Cheile Ghimbavului, enclavele aflate în interiorul acestor grupuri de parcele, precum și golul alpin al Pietrei Craiului, cu următoarele modificări:
Se introduc în Zona cu protecție strictă subparcelele: 188 E din UP III Cascoe, 27 din UP VI Bârsa Groșet, 51 A, 51 B din UP V Fața Pietrei Craiului;
De asemenea, în ZPS se introduc următoarele suprafețe de fond forestier, achiziționate în scopul conservării de către Fundația Conservation Carpathia:
119 A, 119 B, 120 A, 120 C, 120 D, 120 E, 121 A, 121 B, 121 D, 122 A, 122 B, 123 A, 123 B, 124 A, 125 A, 125 C, 126 A, 128 A, 129 A, 129 B, 130 A, 131 A, 132, 151 A 151 B, 152 A, 157 C, 158 A, 158 B, 158 C, 159 A, 159 B, 159 C, 160 B, 160 C, 160 D, 160 E, 161 C, 169 C, 169 D, 169 G, 170 A, 170 B, 171 A, 171 B, 171 C, 171 D, 172 A, 172 B, 172 C, 173 A, 173 B, 173 C, 173 D, 173 E, 173 F, 174 A, 174 B, 174 C, 174 D, 174V, 176 A, 176 B, 176 D, 177 B, 177 C, E 14 din UP III Cascoe din care 123 A, 123 B, 124 A, 125 A, 126 A, 128 A, 129 A, 129 B, 173 A, 173 B, 173 C, 173 D, 173 E, 173 F, 174 A, 174 B, 174 C, 174 D, 174V, 176 A, 176 B, 176 D, 177 B, 177 C aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală; 29 B, 30 A, 30 B, 31 A, 31 B, 32 A, 32 B, 33 A, 33 B, 36 B, 38 A, 38 B, 39 A, 39 C, 40 A, 40 B, 46A, 46 A, 61 A, 61 B, 61 C, 61 E, 64 A din UP VI Dâmbovicioara, din care 30 A, 30 B, 31 A, 31 B, 32 A, 32 B, 33 A, 33 B, 36 B, 38 A, 38 B, 39 A, 39 C, 40 A, 40 B, 46A, 46 A, 61 A, 61 B, 61 C, 61 E, 64 A aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală; 180 A LG 18, 180 B, 180 C, 180 D din UP VIII Cheile Ghimbavului din care 180 A LG 18, 180 B, 180 C, 180 D aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală.
De asemenea, se introduc tot la solicitarea fundației Conservation Carpathia părți din subparcele aparținătoare Zonei cu conservare durabilă în Zona cu protecție strictă conform cu tabelul de mai jos:
Notă: PRPI=primul rând cu parcele întregi din jurul ZPS/ZPI; ZCD = zona cu conservare durabilă.
(2) În conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, zonarea interioară a PNPC cuprinde următoarele:
a) Zona cu protecție strictă, denumită în continuare ZPS – corespunzând categoriei I b a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, denumită în continuare IUCN – cuprinde Rezervația Științifică și fosta zonă de conservare specială, cu unele mici excepții care vor fi detaliate în continuare. Această zonă are o mare importanță științifică și cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. În această zonă este interzisă desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și ecoturism, cu limitări descrise prin Planul de Management.
Zona de protecție strictă cuprinde:
i) Zona Centrală include zona Peretele Vestic, respectiv rezervația științifică și zonele forestiere strict protejate prin amenajamentele silvice de pe versanții estic și vestic ai Pietrei Craiului, golurile alpine de pe versantul estic, zona exceptată de la pășunat precum și zona forestieră strict protejată din Piatra Craiului.
Limita acestei zone este descrisă în felul următor:
Spre exterior, în partea de nord, limita pornește de la borna 4 UP VI Ocolul Silvic Zărnești, în zona Râului Zărneștilor. Urcă spre vest, pe limita unității amenajistice 2A până la borna 13. Urmează limita dintre parcelele 5 și 6, până la borna 12, apoi coboară spre nord, până la bornele 24 și 11. Se îndreaptă spre vest, pe limita inferioară a pădurii, până la borna 14, de unde urcă din nou spre sud, pe limita dintre unitățile amenajistice 9 A și 7 A, până la borna 19. Schimbă direcția spre vest, urmând limitele forestiere și trecând prin bornele 26, 31, 32, traversează traseul turistic care urcă pe Valea Crăpăturii, la borna 34 pe același traseu. Urmează limita dintre unitățile amenajistice 18 și 19, la borna 38, traversează muchia Crăpăturii și ajunge la borna 39. Coboară pe Muchia Chicera, până la borna 40, după care urmează limita sinuoasă a pădurii, traversând traseul turistic care merge de la Zărnești la Ref. Diana și ajunge la borna 54. Urmează limita sinuoasă a fondului forestier, trecând prin următoarele borne: 53, 61 când trece Padina Șindrilăriei, 62 bis, 62 pe Muchia Padinii Șindrilăriei, 65, 71, 66, 76. Părăsește limita fondului forestier, ocolind pe la sud unitatea amenajistică 36 A. Ajunge în traseul Padina Popii, în borna 80. Urmează din nou limita sinuoasă a fondului forestier, trecând prin următoarele borne: 81, 81 bis, 85, 87, 84, 88, 91, 95, 101, 103, 104, 108, 107, 106, 118, 97. Intră în fond forestier și parcurge un traseu care trece prin bornele 119, 121, 102, 126. Include unitatea amenajistică 61 A, trecând prin bornele 128 și 113. Urcă printre parcelele 62 și 56 până la borna 112. Merge spre sud vest, paralel cu creasta, trecând prin bornele 129, 132 pe pr. Vlădușca, 130 pe Muchia Vlădușca, trece în linie dreaptă pășunea împădurită și reintră în fond forestier la limita dintre unitățile amenajistice 129A și 129 B și D. Continuă pe limita dintre 132A și 132 B, după care traversează din nou o pășune împădurită, ajungând la limita cu județul Argeș. Din borna 224 UP III OS Rucăr, coboară pe culmea Tămășelul trecând prin bornele 249, 227, 229, 231, 234, 245, 240 , 242 și 269. Urcă pe limita dintre parcela 132 și 133 până în borna 270. Urcă în continuare spre nord-est trecând prin bornele 267, 272, 265, 263 și 261 ajungând până la limita dintre suparcele 128A și 128B. Continuă spre sud – vest pe limita dintre 135 A cu B, 136A cu B, 138A și 136 B, ajunge în borna 276. În continuare trece printre ua 139 A și B, 140 A și B, 142 B și C, 143 B și C, 145 E și G până la borna 291. În zonă mai sunt parcele 146 și 147 incluse în zona de protecție integrală, a căror limită începe din borna 292, coboară pe Culmea Bengii trecând prin bornele 293, 283, urcă pe limita dintre parcelele 146 și 147 pâna la limita dintre subparcelele 147A și 147E. Coboară spre vest printre subparcelele 147 A și E, 147 A și C până în Valea lui Ivan. Urmează Valea lui Ivan până în borna 298, lasă în afară subparcela 147B și urcă pe Plaiul Satului până la borna 295. Urcă spre sud – est pe limita dintre parcelele 146 și 149 până în borna 294. Urcă apoi pe Culmea Lungă trecând prin borna 299 până în borna 292. Din borna 291 continuă pe limita dintre 152 B și C, 153 A și D, 154 B și C, 156 B, C, D și E, 165 D și C , 166 A și B. De aici coboară spre sud – vest pe Culmea Speriată trecând prin bornele 333, 346, 335, 344, 339, 343, 342 incluzând subparcela 170D. În zonă mai sunt parcelele 158 – 162 și enclavele E 13 și E14 incluse în zona de protecție integrală, a căror limită începe din borna 316 și se continuă în direcția sud urmând liziera pădurii , exceptând suprafețele retrocedate conform Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, respectiv unitățile amenajistice 159, 160, 161, 161, 162, 162, și trecând prin bornele 454, 318, 455, 456, 324, 457, 458, 459, 325. Urcă pe culmea Păltineț prin bornele 323, 320, 317, 313, 314. Coboară pe liziera pădurii până în borna 316. De la borna 342 urcă pe Valea Speriată până la limita dintre 177A și 177B , urmează limita dintre aceste două subparcele până în culmea Gruiul Mirii. Urcă pe Gruiul Mirii printre parcelele 177 și 178 până în borna 353. Urcă în continuare până în borna 354, iar de la intersecția subparcelelor 179A cu 179 B urmează limita dintre acestea spre sud trecând printre subparcelele 180 A și 180 C, până în pârâul Mirii. Coboară pe acesta printre parcelele 180 și 181 prin bornele 359 și 362 până în borna 361. Urmează limita sinuoasă a pădurii trecând prin bornele 364, 363, 370, 369 și 368. În zonă este parcela 183 cu bornele 365 și 374 inclusă în zona de protecție integrală. Continuă pe limita dintre 184 B cu C. Parcurge în continuare limita dintre 184 B cu C , 186 A cu B, 187 C cu D, 187 C cu 188 A până în borna 380, o cotește spre est, pe limita sudică a unității amenajistice 188 A, și ajunge în creastă, la borna 7/VI. Urmează spre nord Culmea Pietricica, trecând prin bornele 9, 28, 31, 32, 33, 35,46, incluzând ua 15 D și borna 47. Coboară pe Valea Ursului până în borna 48 și revine spre creastă pe limita dintre parcelele 20 și 21, trecând prin borna 49, până la punctul de intersecție dintre subparcelele 22 C și 22 D. În zonă mai sunt subparcelele 2A cu bornele 228 și 229 și 15 A cu bornele 36, 38 incluse în zona de protecție integrală. Urmează limita între 22 C și D, coboara pe pârâul Ghica Mare până în borna 54. Urcă pe Culmea Dogarilor până la intersecția unităților amenajistice 23 B cu 23 E, urmează limita dintre subparcelele 24 E și 24 F, coboară pe limita dintre parcelele 24 și 30 până la limita dintre 24 B, E și G, urmând limita dintre acestea până în Valea Ghica Mare, pe care o coboară până în borna 57. Urmează Valea Peșterii până în borna 43, urcă pe limita dintre subparcelele 25 A și 25 B, urmează limita dintre parcelele 25 și 29 trecând prin borna 62, urmează limita dintre subparcelele 29 A și 29 B, coboară până în borna 67. Urcă pe limita dintre parcelele 34 și 44 până în borna 86. Urcă în continuare pe pârâul Canalului trecând prin bornele 86, 70, 76 și 77. Urmează limita dintre parcelele 41 și 42 până în borna 82, se îndreaptă spre creastă urmând marginea sinuasă a pădurii prin bornele 81 și 80, exceptând subparcela 39 C. Intră în fond forestier, pe limitele 46 B cu C pe pr. Steghiei, 50 B cu C la Podu Vițeilor, 51 B cu C, 52 A cu B, 53 A cu B, 54 B cu C, 55 A cu B și 56 A cu B. Intră pe teritoriul OS Zărnești, UP V și trece Culmea Șaua Vlădușca, borna 104. Urmează limita dintre pădure și pășunea Vlădușca, trece prin borna 108, traversează în linie dreaptă pășunea până în borna 109, după care reintră în pădure. Urmează limita dintre unitățile amenajistice 36 A cu B, 36 C și D cu 35 A, 36 E și F cu 37 C, B, V prin borna 112. Continuă prin borna 121 pe limita dintre 43 B cu C, 43 B cu 44 A la borna 122-pr. Mărtoiu, 47 B cu 46 la borna 128, 48 A cu 49 la borna 129, 48 A cu 50 A la borna 131-pârâul Pișătoarea, spre borna 134 și urcă între 52 A și B cu 55 B, 55 B cu C, 55 B cu 56 C la pr. Ciocrac, 56 C cu 56 B și D, 57 C cu D, 59 C cu D la borna 144, traversează pășunea împădurită Curmătura, intră pe limita dintre 62 E și F cu A, coboară pe pârâul Curmăturii până în borna 152 de unde urmează limita de sud a parcelei 63 la borna 154. Urmează limita dintre parcelele 63 și 64 până în borna 155. Trece printre 65 și 66 până în borna 157. Urmează liziera pădurii spre nord până în borna 158, apoi limita dintre 67A cu B, 67A cu Zănoaga la borna 165, ocolește Zănoaga pe la est trecând prin bornele 164 și 170. Coboară pe pârâul Dănișor pe limita dintre parcelele 73 și 74 până în borna 171. Coboară pe Valea Prăpăstiilor până la borna 4/VI OS Zărnești, deasupra cabanei Gura Râului, care e punctul de plecare. Din zona de protecție specială sunt excluse pășunile: Pietricica integral, Pășunea Funduri Prelungi parțial, Pășunea Baciu parțial, Pășunea Șesul Mărtoiu parțial și Pășunea Padinile Frumoase, limitele acestora fiind detaliate la Zona de Dezvoltarea Durabilă.
Rezervația științifică cuprinde gol alpin, respectiv jnepenișuri, pășuni alpine și stâncării situate pe versantul vestic al Pietrii Craiului, în județele Brașov și Argeș, fiind limitate de creasta Pietrii Craiului și limita superioară a pădurii.
În nord, limita rezervației științifice pornește de la Valea Crăpăturii de la borna silvică 250, se îndreaptă spre vest și apoi spre sud vest, urmând limita pădurii și trecând prin bornele 249, traversează Padina Șindrilăriei prin bornele 248, 247, traversează Padina Popii prin bornele 246, 245, 244, 243, 242, 241, 238, 237, 230, 258, la borna 231 traversează traseul turistic “La Lanțuri”. În continuare, trece prin borna 210, după care traversează limita dintre Brașov și Argeș. Toate bornele sunt în UP VI OS Zărnești.
În județul Argeș, intră la borna 251 și se îndreaptă spre sud, urmând limita superioară a pădurii din UP III, OS Rucăr, prin bornele 252, 253, 255, 256, 260, 275, 281, 282, 286, 288, 290, 303, 305, 307, 310, 331, 332, 348, 349, 352, după care urcă spre est până în creastă, la borna 35. De aici se îndreaptă din nou către nord, urmând culmea Piatra Craiului, trecând prin formațiunile Vf. Pietricica, Șaua Funduri, Vf. Funduri, Vf. Pietrei, Vf. Lespezi, Vf. Coama Lungă, Umerii Pietrei Craiului, Colții Grindului, Șaua Grindului, Piscul Baciului, punct în care reintră în județul Brașov, Vf. Căldarea Ocolită, Vf. Sbirii, Țimbalul Mic, Vf. Dintre Țimbale, Țimbalul Mare, Vf. Ascuțit, Vf. Padina Popii, Șaua Padina Închisă, Vf. Padina Închisă, Vf. Turnu, Șaua Curmăturii și Șaua Crăpăturii. Se întoarce pe valea Crăpăturii până la borna 250, care a fost punctul de plecare.
Morfologia versantului calcaros apare dominată de ansamblul văi – creste pe fondul cărora se remarcă o mare varietate de forme structurale, periglaciare ori carstice, cu o densitate neîntâlnită în alte regiuni calcaroase din țară. Crestele, turnurile, piramidele, vârfurile, brâurile, brânele sau multitudinea de forme cu dimensiuni mai mici, cum sunt muchiile care sunt constituite frecvent doar din 3-4 strate, acele, colții, polițele structurale, toate modelate pe fondul unei excesive stratificații, cu stratele verticale răsturnate chiar, definesc un peisaj inedit.
În perimetrul zonei se găsesc un număr de structuri geologice și forme de relief care au valoare științifică deosebită și anume:
aa) Padina Închisă – Orga Mare. Situată în partea nordică, într-un sector de interferențe tectono-structurale, respectiv falii, sisteme de diaclaze, stratificație foarte densă, strate răsturnate și altele asemenea, Padina Închisă este valea cu cel mai dezvoltat bazin de recepție din Piatra Craiului. Aceasta este un exemplu concludent care trădează urmele unui drenaj subteran pleistocen sau chiar mai vechi, care a generat colapsuri carstice. Orga Mare și muchiile din jur, etalează un peisaj ce sintetizează, convingător, conjugarea carstificării cu procesele periglaciare. Lapiezurile de stratificație care au dat numele de Orga Mare, muchiile periglaciare, acele, colții prezintă aici o dezvoltare de excepție. Alături de Căldarea Ocolită, este al doilea bazin de recepție care sugerează prezența unui ghețar.
bb) Turnurile Dianei. Menționăm, mai întâi, că este vorba de 2 turnuri principale: Turnul Mare și Turnul Galben, situate spre baza versantului nord-vestic, în apropierea cunoscutului refugiu Diana. Denumirea precizează și morfologia lor de ansamblu. Privite din Valea Bârsei, turnurile se impun ca 2 imense clăi de piatră, cu vârfurile rotunjite. Turnul Galben are o dimensiune mai mică, dar ambele impresionează prin masivitatea și dimensiunile lor; pereți verticali de peste 100 m înălțime și diametrul de 200-300 m la bază și 100-150m spre vârf. Despărțite de o vale îngustă, cele 2 turnuri reprezintă pachete de strate calcaroase în poziție verticală.
cc) Țimbalul Mare. În partea central-nordică, sectorul țimbalelor oferă cel mai spectaculos peisaj din Piatra Craiului, ce caracterizează ambii versanți. Este zona unde abruptul vestic înregistrează pereți de peste 100 m, iar stratele de calcar se află în poziție aproape de verticală. În sectorul de creastă, de la S spre N se înșiră Țimbalul Mic – 2172 m, Vârful dintre Țimbale și la N Vârful Țimbalu Mare – 2118m, de forma unei piramide triunghiulare, care oferă pe traseul crestei principale cel mai tipic exemplu de stratificație excesivă și strate de calcar în poziție perfect verticală.
dd) Degetul lui Călineț. Acesta reprezintă o muchie calcaroasă cu 3 țancuri, care privite dintr-o anumită poziție, seamănă cu degetele de la o mână. Denumirea se referă doar la cel mai înalt.
ee) Căldarea Ocolită din Valea Șpirla. Acesta constituie cel mai reprezentativ bazin de recepție care prin forma circulară cu versanții aproape verticali, dimensiuni de 300-250 m și altitudine de 2200 – 2150 m, sugerează un fost circ glaciar, deteriorat ulterior de puternica acțiune conjugată a proceselor periglaciare și carstice.
ff) Zaplazul reprezintă o succesiune de 4 arcade, rămase dintr-o veche peșteră. Arcada superioară este cea mai mare, având cca. 4 m în diametru, dimensiunile cele mai mici avându-le arcada inferioară de cca. 0,7 m.
gg) Cerdacul Stanciului – Peștera Stanciului. Complexul este situat la baza versantului vestic al Pietrei Mari la altitudinea de 1720 m, reprezentând cea mai mare arcadă carstică din Piatra Craiului. Având o formă circular-ovală, prezintă un diametru de 9 m pe verticală și 12 m pe orizontală. Cerdacul Stanciului este cea mai renumită și impresionantă formă morfocarstică din Piatra Craiului, rezultată în urma prăbușirii tavanului unei vechi peșteri. Blocul de calcar situat în mijlocul Cerdacului reprezintă o porțiune din tavanul fostei peșteri.
hh) Marele Grohotiș sau Horju Mare. Cea mai mare acumulare de grohotiș mobil de la baza versantului vestic din bazinele Padina Lăncii – Piscul cu Brazi constituie o dovadă certă a modelării holocene-actuale. Grohotișurile din Piatra Craiului constituie unul din cele mai caracteristice componente ale Parcului Național Piatra Craiului, în special Marele Grohotiș, au o importanță deosebită pentru conservarea biodiversității, fiind incluse ca tip de habitat în anexa I a Directivei Consiliului Europei 92/43 EEC privind conservarea habitateor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică, numită în continuare Directiva Habitate – “NATURAL HABITAT TYPES OF COMMUNITY INTEREST WHOSE CONSERVATION REQUIRES THE DESIGNATION OF SPECIAL AREAS OF CONSERVATION”, respectiv Tipuri naturale de habitate de interes comunitar, a căror conservare necesită desemnarea ariilor de protecție specială în categoria 81 Scree, respectiv Grohotișuri. De asemenea, acest tip de habitat este menționat și în Rezoluția No. 4 din 1996 ce cuprinde habitate naturale periclitate ce necesită măsuri speciale de protecție” în categoria 61. SCREES, H2.4/P-61.24 Carpathian calcareous screes.
La aceste elemente geomorfologice se adaugă faptul că aici este principala zonă de conservare pentru specia Dianthus callizonus, plantă endemică pentru Piatra Craiului, de o deosebită valoare științifică.
În perimetrul zonei se găsesc un număr de obiective geologice sau speologice care au valoare de monument al naturii:
ii) structuri geologice și forme de relief din interiorul rezervației Centrale.
jj) Avenul de sub Colții Grindului, având -540m, al doilea aven din țară ca adâncime. Avenul se află situat pe versantul estic al Pietrei Craiului, în bazinul de recepție al văii Grindu, la 2020 m altitudine absolută. Avenul reprezintă o înlănțuire de puțuri aproape perfect verticale de la 15-50 m. Acesta are și o mare importanță biospeologică, reprezentând situl cu cea mai mare altitudine din Europa la 2020 m pentru două specii de chiroptere, respectiv Myotis myotis și Myotis blythii.
kk) Avenul din Grind sau Gaura din Funduri măsoară –122 m și se află situat mai jos de Avenul de sub Colții Grindului, în versantul stâng al văii Sterghii, la 1680 m altitudine absolută. Avenul oferă date stratigrafice, petrografice și tectonice de mare interes științific.
ll) Avenul din Vlădușca are o dezvoltare de –71 m, fiind situat pe versantul estic între abruptul calcaros și Poiana Vlădușca, la 1700 m altitudine absolută. Avenul se remarcă printr-un grad ridicat de verticalitate, prezentând ca și celelalte două avene menționate anterior, o importanță științifică deosebită.
mm) Acul Crăpăturii, monument geomorfologic și geologic, situat în Valea Crăpăturii, se remarcă prin aspectul său cu totul particular și reprezintă o formă periglaciară.
ii) Zona Prăpăstiile Zărneștiului Începe de la borna 167, merge printre parcelele 69 A cu 69 B și D, apoi 69 A cu 65 A, până la borna 160 din Valea Râului. Coboară pe râu până la borna 83, se îndreaptă spre nord-vest, pe limita dintre 40 A și D cu 41 A, 41 A cu N, iar 41N e înconjurat pe la nord și ajunge la borna 135. Urmărește pârâul Brusturetului, până la borna 118, schimbă direcția spre sud, trecând prin bornele 119, 117, 116 și 86, traversând drumul forestier Valea Vlădușca. Din borna 86 trece printre parcelele 28 și 40, urmează limita dintre 28 A și B, 27 și 28 până la borna 82, urmează culmea Prăpăstiilor până în borna 80. Urmează spre nord – est limita fondului forestier trecând prin bornele 78, 77, 73, 75, 76, 72, intră în pădure pe limita dintre 23 B și C, coboară în Valea Prăpăstiilor la borna 68, urmează valea în amonte până la borna 168 și urcă pe culme la borna 167, care este punctul de plecare.
În perimetrul zonei se găsesc un număr de obiective geologice sau speologice care au valoare de monument al naturii:
aa) Peștera Mare din Prăpăstii sau Peștera Mare de la Prepeleac este situată la intrarea în cheile Prăpăstiile Zărneștiului, pe dreapta văii, la 980 m altitudine absolută și 5 m altitudine relativă, având o dezvoltare de 15,5 m, ascendentă.
bb) Peștera Mică din Prăpăstii sau Peștera Mică de la Prepeleac, se află situată cu 10 m în amonte de Peștera Mare, la 1 m altitudine relativă, având o dezvoltare de 10 m ascendentă. Cele două peșteri, deși de dimensiuni mici, prezintă o deosebită importanță biospeologică, deoarece aici a fost identificată Nesticus constantinescui, specie nouă pentru știință și endemică pentruPiatra Craiului.
cc) Zidul lui Dumnezeu reprezintă un sector din cheile Prăpăstiile Zărneștilor, în aval de confluența văilor Vlădușca – Valea Pietrelor. Calcarele foarte stratificate și fisurate perpendicular pe planurile de stratificație, dau impresia unor cărămizi, versanții verticali părând adevărate ziduri de calcar. Specificul este completat de numeroase microcute, o succesiune de minianticlinale și minisinclinale.
iii) Zona Cheile Brusturetului. Această zonă include 3 sectoare de chei, respectiv cheile din zona Peșterii Dâmbovicioara, Cheile Brusturetului propriu-zise și cheile Văii Seci, precum și zona de vegetație a speciei Ligularia sibirica de la Brusturet.
În nord, pe Valea Seacă a Pietrelor, din borna 126, limita pleacă spre nord-vest, ocolește pe la est, nord și vest parcela 45, trecând prin bornele 88, 89, 84, 85, 87. Coboară pe vale, până la borna 59, după care ocolește pe la vest, unitățile amenajistice 27 N, 26N, 16 A , N1 și N2, exceptând parcela 16 B, trecând în bornele 26 și 25, lângă Valea Dâmbovicioarei. Coboară pe vale, până la borna 18, ocolește pe la vest unitatea amenajistică 6N și se întoarce în partea de sud, trecând prin borna 17, traversează valea și ajunge în borna 151.
Urcă pe limita parcului până la borna 132, trecând prin bornele 256, 255, 142, 143, 139, 140, 136, 134, 244, 243 și 242, după care intră în pădure între unitățile amenajistice 65 A și B, merge pe marginea vestică a unităților amenajistice 65 A, 65N, 64N, 63N pe care le ocolește și pe la nord, ajungând în borna 126, care e și punctul de plecare.
iv) Zona Cheile Dâmbovicioarei – Cheile Dâmboviței. Această rezervație include 2 sectoare și anume Cheile Dâmbovicioarei și Cheia Mică de sus a Dâmboviței.
Punctul de plecare este punctul în care limita parcului părăsește Valea Dâmboviței, în zona unității amenajistice 18 C UP III și urmează limita parcului până pe Piscul cu Colți, trecând prin bornele 42, 41 și 30 unde coboară în Valea Dâmboviței, la borna 39, apoi coboară la vale până la intersecția cu limita sudică a unității amenajistice 189 C.
Limita intră pe teritoriul UP VI OS Rucăr, la borna 2/VI. Limita coboară la borna 1, în vale, de unde urmărește spre est și nord limita parcului, exceptând subparcela 110 A până la borna 213, în aval de localitatea Dâmbovicioara. Această limită trece prin bornele 216, 279, 280 și 213. Până înainte de borna 212, limita merge pe vale, pe care o părăsește urcând pe o culme care e limita estică a unității amenajistice 1N, după care intră în teritoriul UP III pe la borna 7/VI.
Limita ocolește subparcela 188 C pe la nord și vest, până la borna 385, traversează valea și urcă până la punctul de plecare. Din această zonă este exclusă unitatea amenajistică 188 E.
v) Zona Cheile Mari ale Dâmboviței. Aceasta include 2 sectoare și anume Cheia Dâmboviței și Cheia Ghimbavului.
Punctul cel mai nordic de plecare este borna 6/III, de unde limita urmărește spre sud pe Plaiul Mare limitele unităților amenajistice 2 și 1 din UP III, trecând prin borna 1 și 2, până la borna 163/ VII, după care urmărește limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeț și prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor trecând prin bornele 158, 157 și 159. Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmărește în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia, coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Ghimbav și apoi urcă pe aceasta până la confluența cu pârâul Bechet, trecând prin bornele 142, 136, 135, 132, 133, 138, 140, 139, 124 și 5/VII. De la confluența Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează prin Muntele Ghimbav și Vf. Colții Ghimbav, până la limita fondului forestier la borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmbovița la borna silvică 6 din UP III, OS Rucăr.
În ceea ce privește pășunatul, acesta este interzis în zona parcului având valoare mare conservativă.
Această zonă se suprapune pe versantul vestic cu rezervația științifică, iar pe versantul estic este cuprinsă între creasta principală și limita naturală superioară a pădurii.
Limitele acestei zone sunt următoarele:
Pe versantul vestic urmărește limita rezervației științifice, așa cum au fost ele descrise mai sus.
Pe versantul estic limita pornește de la borna 156, unitatea amenajistică 62F, urmărește limita superioară a parcelei 62 până la capătul subparcelei 62E, de unde traversează pășunea împădurită, intersectând traseul turistic Padinile Frumoase până la borna 138. De aici urmărește limita superioară a parcelarului prin bornele 137, 123 , 111, 107, iar de la intersecția ua 36B cu pârâul Vlădușca traversează pășunea la borna 106 și continuă până la borna 105. De aici intră în UP VI Dâmbovicioara și trece prin bornele 109 și 108 din unitatea amenajistică 56B, după care traversează pășunea pe deasupra refugiului Grind pâna la capătul grohotișului de pe Valea Cheia de Sub Grind, coborând apoi pe firul văii până la borna 105 din unitatea amenajistică 54C, urmărește limita superioară a parcelarului apoi prin borna 99 până la extremitatea superioară a subparcelei 51B de unde traversează pășunea pe curba de nivel până la marginea subparcelei 46C. De aici urmărește limita subparcelei 46C, pâna la intersecția limitei subparcelei 46C cu valea Steghiei, urcă până la capătul superior al subparcelei 46C, de unde coboară peste culmea Funduri și traseul ce duce la șaua Funduri până la borna 79 din unitatea amenajistică 40D. Limita urcă apoi spre șaua Funduri pe limita fondului forestier, trecând prin bornele 78, 75 și 74. De aici limita se suprapune cu cea a rezervației științifice.
Total suprafață ZPS = 6292 ha.
La aceste elemente geomorfologice se adaugă faptul că aici este principala zonă de conservare pentru specia Dianthus callizonus, plantă endemică pentru Piatra Craiului, de o deosebită valoare științifică.
Studiile efectuate până în prezent în Rezervația științifică au dus la propunerea includerii acesteia, alături de alte zone din PNPC, în viitoarea rețea a ariilor de importanță botanică IPA, aflată în curs de stabilire la nivel european. Dintre speciile de floră identificate în această zonă, conform criteriilor de identificare a Ariilor de importanță Botanică IPA amintim: Achillea schurii, Campanula patula ssp. abietina, Galanthus nivalis, Tozzia alpina. ssp. carpatica, Cerastium transsilvanicum, Eritrichium nanum ssp. jankae, Papaver alpinum ssp. corona sancti-stefanii, Dianthus callizonus, Saxifraga mutata ssp. demissa, Scabiosa lucida ssp. barbata, Thesium kernerianum, Thlaspi dacicum ssp. banaticum, Thymus comosus, Dianthus spiculifolius, Koeleria macrantha ssp. transsilvanica, Linum perenne ssp. extraaxilare, Onobrychs montana ssp. transsilvanica, Sesleria rigida ssp. haynaldyana, Trisetum macrotrichum, Draba haynaldii, Primula wulfeniana ssp. baumgarteniana, Sempervivum montanum ssp. carpaticum, Campanula serrata, Gentiana lutea, Anthemis tinctoria ssp. fussii, Centaurea pinnatifida, Helictotrichon decorum, Heracleum palmatum, Aquilegia transsilvanica, Soldanella hungarica ssp. hungarica și altele asemenea.
În rezervația științifică au fost semnalate de asemenea alte 103 specii de plante incluse în Lista Roșie a Plantelor Superioare din România, vezi Oltean & al., 1994, anexa nr. 6.
Aici se găsesc o serie de habitate protejate la nivel european, considerate foarte importante pentru conservare din punct de vedere al criteriilor IPA: F2 31 Comunități subalpine sud-est Carpatice de Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, E4 6170 Pajiști bazofile subalpine sud-est carpatice, H3 8210 Comunități saxicole casmofile bazofile, H2 810 Comunitati de grohotișuri de roci calcaroase, E4 6230* 35.11 Pajiști sud-est carpatice edificate de Nardus stricta.
Rezervația științifică reprezintă un refugiu important și pentru speciile de faună. Până în prezent nu este disponibil un inventar complet al faunei, existând totuși unele date care alături de informațiile botanice vin să sublinieze importanța acestei rezervații științifice. Aici au fost identificate câteva specii rare de lepidoptere: Psodos coracinus diszeghy, Apamea zeta sandrokovacsi, Apamea maillardi, Erebia pronoe regalis, Xestia ochreago, Standfussiana lucernea kovacsi, Pieris bryoniae carpathensis și altele asemenea. Fauna este de asemenea bogată, fiind caracteristică pentru acest tip de habitat.
Ornitofauna este reprezentată prin specii caracteristice zonelor stâncoase, subalpine, care cuibăresc aici: fluturașul de stâncă – Tichodroma muraria, drepneaua – Apus melba, vânturelul – Falco tinnunculus și altele asemenea. Zona constituie și un refugiu important pentru populația de capră neagră, datorită accesibilității reduse a acestei zone pentru turiști.
În parcelele parcurse cu tăieri rase și neregenerate care au fost introduse în această ZPS în acest Plan de Management sunt permise lucrări de refacere ecologică/conducere a arboretului până la încheierea stării de masiv. Ulterior nu mai sunt permise astfel de lucrări în aceste unități amenajistice.
b) Zona de protecție integrală, denumită în continuare ZPI – corespunzând categoriei II a IUCN – cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcului.
(1) În ZPI sunt interzise:
aa)orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare;
bb)activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în zonele de protecție integrală, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție, se pot desfășura următoarele activități:
aa)științifice și educative;
bb)activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
cc)utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
dd)localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
ee)intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, și aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
ff) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, și cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
gg)acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, și acțiunile de monitorizare a acestora;
hh) acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire, cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
Zona de protecție integrală cuprinde:
Pășunile Pietricica integral, Pășunea Funduri Prelungi parțial, respectiv din pășunea Funduri pe limita pădurii urcă prin borna 80 până la capătul superior al subparcelei 46C, coboară peste culmea Funduri și traseul ce duce la șaua Funduri până la borna 79 din unitatea amenajistică 40D, continuă pe limita pădurii prin borna 81 până în pășunea Funduri, Pășunea Funduri Prelungi parțial situată desupra fostului canton silvic Lespezi, limitată după cum urmează: de la extremitatea superioară a subparcelei 51B traversează pășunea pe curba de nivel până la marginea subparcelei 46C și coboară pe limita fondului forestier prin borna 90 până în borna 97 de unde urcă la punctul de plecare, Pășunea Baciu parțial, în interiorul limitelor: de la borna 108 din unitatea amenajistică 56B traversează pășunea pe deasupra refugiului Grind pâna la capătul grohotișului de pe Valea Cheia de Sub Grind, coborând apoi pe firul văii până la borna 105 din unitatea amenajistică 54C, urmărește limita fondului forestier prin borna 107 până la punctul de plecare borna 108, Pășunea Șesul Mărtoiu parțial, de la 123 urmărește limita pădurii prin borna 111 până la intersecția subparcelelor 36D cu 36 C și se întoarce pe curba de nivel la punctul de plecare, Pășunea Padinile Frumoase care pornește de la capătul subparcelei 62E, traversează pășunea împădurită, intersectând traseul turistic Padinile Frumoase până la borna 138, iar apoi urmărește liziera pădurii prin bornele 139, 144 limita pășunii Curmătura, borna 152 și se întoarce la punctul de plecare.
De asemenea, în ea este inclusă și Peștera Liliecilor din satul Peștera, comuna Moieciu, cu o suprafață de 1,5ha, aceasta fiind inclusă în rețeaua Natura 2000 și se încadrează în clasa de tip B. În aceasta se instalează periodic una dintre coloniile importante de gestație de lilieci din Carpații Meridionali. Șapte dintre speciile de lilieci se află înscrise în lista roșie.
Suprafața acestei zone totalizează: ZPI = 104 ha.
c) Zona de conservare durabilă, denumită în continuare ZCD – constituie în Parcul Național Piatra Craiului o zonă cu o suprafață totală de 7034ha.
În această categorie se încadrează restul suprafeței care este limitată spre exterior de limitele parcului național și ale zonei de dezvoltare durabilă, iar spre interior de limitele ZPS și ZPI.
Această zonă este administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere.
În ZCD se pot desfășura următoarele activități:
aa) științifice și educative;
bb) activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
cc) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului național, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
dd) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
ee)intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, a planului de acțiune provizoriu, elaborat și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
ff) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
gg) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
hh) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
ii) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai de către persoanele fizice sau juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu acordul administrației ariei naturale protejate;
jj) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale și fără extragerea lemnului mort, cu excepția cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricții impuse de planurile de management al parcurilor și de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
kk) activități tradiționale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
Unitățile amenajistice cuprinse în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală în PNPC sunt :
Datele din tabelul de mai sus sunt conform informațiilor existente la APNPC la sfârșitul anului 2010, iar subparcelele care au în terminație indicele % sunt parțial trecute la ZPS, suprafețele în cauză aparținând Fundaței Conservation Carpathia.
d) Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane, denumită în continuare ZDD – cuprinde zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. În PNPC această zonă este reprezentată de o parte a intravilanului localităților Zărnești, Măgura și Peștera, Dâmbovicioara, Dragoslavele și de suprafața lacului de acumulare de la Sătic, conform anexei nr.7 – Harta Zonării Interne.
Zona de dezvoltare durabilă din PNPC totalizează: ZDD = 1336 ha.
În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naționale se pot desfășura următoarele activități, cu respectarea prevederilor din planurile de management:
aa) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor;
bb) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare;
cc) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinarite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete și zăvoaie de plop și salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naționale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid, pe suprafețe de maxim 1 ha, precum și tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euroamerican;
dd) activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creștere a animalelor, în conformitate cu legislația specifică din sistemul de agricultură ecologică;
ee) alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale;
ff) activități de construcții/investiții, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.
La descrierea limitelor zonelor interne ale Parcului Național Piatra Craiului s-au folosit hărțile amenajistice ale UP III Cascoe, VI Dâmbovicioara, VII Valea Cheii și VIII Ghimbav din OS Rucăr, elaborate în anul 1996 și ale UP V Fața Pietrei Craiului și UP VI Bârsa Groșet din OS Zărnești, elaborate în anul 1994.
3) Zonarea suprafeței din situl ROSCI 0194 Piatra Craiului situată în afara limitei PNPC
Suprafața de 3102,5 ha ține cont de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Zona constituită în ROSCI0194 Piatra Craiului, în afara limitei Parcului Național Piatra Craiului, are o suprafață totală de 3102,5ha.
În această zonă se pot desfășura următoarele activități:
a) științifice și educative;
b) activități de ecoturism;
c) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea planului de acțiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
h) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
i) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai de persoanele fizice și juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu aprobarea administrației ariei naturale protejate;
j) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor, precum și alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale;
k) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare;
l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete și în zăvoaie de plop și salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica și tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha;
m) activități de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă și a acțiunilor de vânătoare de către administratorul PNPC. Avizarea cotelor de recoltă de către administratorul PNPC se face în baza hotărârii Consiliului Științific;
n) activități de pescuit sportiv;
o) în afara activităților descrise anterior, în această zonă sunt permise și alte activități/planuri/proiecte dacă, în urma parcurgerii procedurii de evaluare adecvată, se constată că nu au impact semnificativ asupra speciilor și habitatelor pentru care situl a fost desemnat.
Statutul parcului la nivelul UE
În conformitate cu Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007, o parte din teritoriul Parcului Național Piatra Craiului este inclusă în situl de importanță comunitară ROSCI0194 Piatra Craiului.
Acest sit include aproape întreg teritoriul parcului și unele zone din imediata vecinătate a acestuia. Harta sitului Piatra Craiului este prezentată în anexa nr. 7 – Harta Sitului Natura 2000.
Datorită varietății de specii de plante și animale, a prezenței unui mare număr de habitate de importanță europeană precum și a modului în care este realizat managementul parcului, Administrația Parcului Național Piatra Craiului a primit în anul 2005 DIPLOMA EUROPEANĂ A CONSILIULUI EUROPEI PENTRU ARII PROTEJATE, diplomă care urmează să fie reînnoită pentru încă 10 ani în anul 2011.
Cadrul fizico-geografic
Scurt istoric al cercetărilor fizico-geografice și geologice
Eforturile depuse pentru cunoașterea științifică a masivului Piatra Craiului, masiv de o spectaculozitate deosebită au început cu peste 250 de ani în urmă, însă primii care s-au aventurat pe văile abrupte, cu mult timp înainte, au fost ciobanii, crescătorii de animale, vânătorii și braconierii. Aceștia au fost cei care au descoperit cele mai bune drumuri de acces, iar apoi tot ei au fost primii ghizi ai cercetătorilor care s-au avântat în acest munte pentru a studia roca, apele sau vegetația sau ai topografilor care au realizat primele hărți ale masivului și împrejurimilor.
Primele măsurători topografice atestate documentar au fost efectuate de Institutul Cartografic din Viena și au fost incluse în hărțile generale ale Țării Bârsei. Echipa de cartografi a fost însoțită de jurnalistul Anton Kunz, care, conform datelor de arhivă, a ajuns pe Vf. Baciului pe data de 26 august 1842. Această dată marchează documentar prima ascensiune la Vf. Piscul Baciului. Primele referiri științifice cu privire la geologia masivului au fost făcute de B. Hauer în 1863.
Impresionați de frumusețile deosebite ale muntelui, iubitorii de natură înființează mai multe asociații de montaniarzi, având ca scop observarea și cercetarea geomorfologiei, florei și faunei. Astfel, la 22 septembrie 1872 ia ființă Asociația Alpină Ardeleană din Brașov, respectiv Siebenburgisher Alpenverein n Kronstadt care devine persoană juridică în august 1873, având 58 de membri. În 28 noiembrie 1880 la Sibiu, se formează Siebenburgisher Karpathen Verein – SKV, adică Societatea Alpină Ardeleană, care va avea filiale în principalele orașe din Ardeal.
Deși cunoscut cu mult timp înainte, Avenul din Grind este abordat pentru prima data în 1900 de către Josef Kolbe.
În 1908, odată cu înființarea Muzeului Săsesc din Țara Bârsei, începe o importantă activitate de cercetare a zonei. În cadrul acestui muzeu Franz Podek a descoperit și descris numeroase peșteri din Piatra Craiului în perioada 1908-1918.
În 1907 geograful francez Emannuel de Martonne realizează un studiu aprofundat asupra morfologiei Carpaților Meridionali, considerând Piatra Craiului „un accident morfologic principal” în procesul formării acestui grup muntos.
În 1938 E. Jekelius întocmește prima hartă geologică a Pietrei Craiului. Prima lucrare de mare importanță referitoare al geologia masivului a fost realizată în 1943 de N. Oncescu ca teză de doctorat cu titlul: „La région de Piatra Craiului-Bucegi. Étude géologique”
Contribuții importante în cunoașterea regiunilor incluse în Parcul Național Piatra Craiului le-au avut: N. Orghidan în 1925, 1936, 1943, V. Mihăilescu în 1932, 1946, 1963.
După 1960 se poate spune că a început o nouă etapă de cercetare geografică și geologică a regiunilor ce aparțin PNPC.
Pentru Piatra Craiului s-a remarcat geograful T. Constantinescu, care a publicat peste 20 de lucrări privind carstul și geomorfologia. Teza sa de doctorat „Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic” reprezintă, de fapt, o mare parte a „Studiului de fundamentare al PNPC”, prezentat de Institutul de Biologie al Academiei Române.
Pentru culoarele intramontane din care PNPC ocupă spații importante, menționăm lucrările de doctorat „Culoarul Rucăr-Bran. Studiu climatic și topoclimatic” de Teodoreanu Elena în 1980 și „Culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele. Studiu de geografie fizică cu privire specială asupra potențialului natural, starea și calitatea peisajului” de Pătru Ileana în 2001. Dintre geologii cu contribuții importante la cunoașterea zonei amintim pe Coca Spencer în 2000 și Panaiotu Cristina în 2000.
Începând cu anul 2000, studiile geografice și geomorfologice se intensifică, multe dintre rezultatele acestora fiind publicate în cele 3 volume intitulate „Research in Piatra Craiului National Park” din 2003 – 2006.
Studii foarte recente, realizate de Moțoiu & Munteanu în 2006, Moțoiu în 2008, Munteanu în 2008, aduc contribuții importante la cunoașterea morfodinamicii actuale, riscurilor și hazardelor naturale de pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului.
Cea mai recentă lucrare, publicată în 2009, de mare amploare, o reprezintă teza de doctorat a lui T. Constantinescu – „Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic” care conține informații valoroase legate de geomorfologia și geneza masivului, cu referire la procesele geomorfologice actuale.
Geologie
Fundamentul Parcului Național Piatra Craiului este constituit din șisturi cristaline care aparțin complexului Călușu-Tămășel și Voineasa-Păpușa, seria de Cumpăna. Acesta prezintă un bombament în partea centrală, pe aliniamentul Muntele Tămășel – Vf. Grindu – La Table.
Peste fundamentul cristalin stă stiva de calcare de vârstă Kimmeridian-Tithonică, cu o grosime de 300 m la sud până la 1000 m la nord. Calcarele se extind/aflorează pe întregul versant vestic, treimea superioară a versantului estic și în cadrul văilor limitrofe Dâmbovița, Dâmbovicioara și Valea Prăpăstiilor, iar la est de această vale în Culmea Măgura. În partea sudică a PNPC, calcarele mai apar în Muntele Ghimbav.
În jumătatea superioară a Pietrei Craiului calcarele sunt intens stratificate, stratele prezentând o înclinare generală vest-est, iar unghiul de înclinare al stratelor crește treptat de la sud, respectiv 30-40, spre nord, unde ajung la verticală și chiar răsturnate.
Deasupra calcarelor repauzează conglomeratele de vârstă apțian superioară constituite din elemente calcaroase cu ciment grezo-calcaros. Ele se găsesc în partea inferioară a versantului estic din Piatra Mare și Pietricica.
Cele mai noi sedimente sunt conglomeratele de vârstă vracono-cenomaniană cu elemente cristaline și ciment grezo-argilos. Aceste sedimente se găsesc pe versantul estic al Pietrei Craiului la Pietricica și în Culoarul Rucăr-Bran, pe teritoriul comunelor Măgura și Peștera.
Din punct de vedere structural Piatra Craiului reprezintă flancul vestic al sinclinalului cu același nume, caracterizat printr-o puternică tectonizare. Specifice sunt faliile care traversează tot flancul de sinclinal, unele prelungindu-se și în Culoarul Rucăr – Bran. Se remarcă faliile Gâlgoaie, Fundurile, Grindului și Țimbalelor, care divizează masivul în câteva compartimente morfotectonice.
Geomorfologie
Parcul Național Piatra Craiului include trei unități de relief: a) Creasta Piatra Craiului, în poziție centrală; b) Culoarul Rucăr-Bran, la E; c) Culoarul Rucăr-Zărnești, la V și N.
a) Creasta Pietrei Craiului este divizată în trei subunități: Piatra Mică sau Piatra Craiului Mică – în nord, Piatra Mare sau Piatra Craiului Mare – în partea centrală și Pietricica sau Piatra Craiului Sudică – în S. Subunitatea dominantă este Piatra Mare, care dă personalitate geografică întregului masiv. Creasta se remarcă prin două trăsături morfometrice care reprezintă superlative geografice naționale: lungimea și altitudinea. Piatra Craiului se desfășoară pe o lungime de cca. 25 km, fiind cea mai lungă creastă calcaroasă din România. Pe o distanță de 8 km, înălțimile depășesc 2000 m, iar pe cca. 15 km, acestea sunt mai mari de 1800 m. Altitudinea maximă de 2238 m este atinsă în Vârful Piscul Baciului sau La Om, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din Carpații Românești.
b) În Culoarul Rucăr-Bran, ca forme principale de relief se remarcă:
i) Culmea calcaroasă Măgura, în partea nordică;
ii) Suprafețele de nivelare de ± 1000 m, din satele Măgura și Peștera;
iii) Martorii de eroziune calcaroși, ca Muntele Ghimbav și Gâlma Pleșii.
c) În culoarul Rucăr-Zărnești relieful se caracterizează prin:
i) Suprafețele de nivelare de ± 1100 m și ± 1300 m, prezente în partea sudică, între Piatra Craiului și Râul Dâmbovița;
ii) Suprafețe piemontane sau acumulative, de ± 1100 m în nord, între Piatra Craiului și râul Bârsa.
Piatra Craiului se definește prin trei tipuri reprezentative de relief: structural, periglaciar și carstic, după Constantinescu T, 1996.
Relieful structural este tipul dominant, pe fondul căruia s-au dezvoltat și celelalte două tipuri. Structural, creasta reprezintă un monoclin cu înclinarea generală V-E.
Versantul vestic /nord-vestic se impune ca cea mai caracteristică subunitate din acest masiv. Dintre formele structurale prezente în special pe acest versant menționăm: brâurile, brânele, abrupturile structurale, surplombele, polițele structurale și cuestele secundare. Unicitatea sa a fost sintetizată prin noțiunea de Versant tip Piatra Craiului, după T. Constantinescu – 1996.
Versantul estic /sud-estic expune o gamă de aspecte proprii, dintre care sunt de menționat două etaje morfolitologice: calcaros superior și conglomeratic inferior.
Relieful periglaciar se remarcă mai ales prin relieful rezidual, respectiv acele, colții, țancurile, muchiile, turnurile, piramidele, vârfurile și altele asemenea. Cea mai mare densitate se constată pe versantul vestic. Aici se înregistrează cea mai mare frecvență a formelor menționate. Multe dintre aceste forme au fost propuse ca monumente ale naturii.
Relieful carstic completează nota de unicitate a Pietrei Craiului. Calcarele ocupă aproape 40% din suprafața totală.
Exocarstul este reprezentat prin: văi tip Piatra Craiului – localizate în special pe versantul nord-vestic; hornuri și hornuri oarbe – prezente pe ambii versanți, dar mai ales pe cel vestic; lapiezuri de stratificație – pe versantul nord vestic; chei – care se impun atât ca morfologie prin aspectul lor spectaculos, cât și prin modul cum s-au format ca Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Dâmbovicioarei și Cheile Dâmboviței.
Endocarstul se remarcă printr-o intensă circulație subterană, preponderent verticală. Potențialul de denivelare ce depășește 1400 m este al doilea după cel din Munții Retezat. Forma de creastă proeminentă, structura și tectonica de ansamblu au impus delimitarea a două bazine hidrocarstice: Nordic în Prăpăstiile Zărneștilor și Sudic în Dâmbovicioara.
Cavernamentul este reprezentat prin peșteri și avene.
Sunt cunoscute 15 avene, între care Avenul de sub Colții Grindului cu – 560 m este cel mai adânc din România.
Peșterile sunt în număr de peste 600, dar majoritatea nu depășesc lungimea de 20 m. Cele mai cunoscute sunt Peștera Dâmbovicioara care este amenajată pentru turiști, Peștera din Colțul Chiliilor, care adăpostește o capelă ortodoxă, și Peștera Urșilor.
Hidrologie
În cadrul PNPC există două tipuri principale de ape: de suprafață, respectiv rețeaua hidrografică și ape subterane.
a) Apele de suprafață aparțin la două bazine hidrografice principale: Bazinul Oltului, în N și Bazinul Dâmboviței, în S.
Bazinul Oltului. Toată rețeaua hidrografică din partea nordică a PNPC este colectată de râul Bârsa, care are 3 bazine hidrografice secundare :
i) Bazinul Bârsa superioară cu râurile Bârsa Tămașului, Șpirla, Vlădușca, Podurilor, Călineț, Șindrilăriei, Calului, Hotarului și altele asemenea;
ii) Bazinul Valea Prăpăstiilor care colectează râurile Vlădușca, Cheia, Curmătura, Zănoaga, Dănișor și altele asemenea ;
iii) Bazinul Râul Turcului cu râurile Valea Coacăzei, Valea cu Calea, Valea Iezilor, Valea Ursului și altele asemenea.
Toate cursurile de apă pe calcare au caracter temporar, iar pe conglomerate sunt permanente.
Bazinul Dâmboviței include și el 3 bazine hidrografice secundare :
i) Bazinul Dâmboviței superioare cu Valea Dragoslovenilor, Valea lui Ivan, Valea Largă, Valea Seacă,Valea Speriată ;
ii) Bazinul Dâmbovicioarei primește Valea Grindu, Valea Șteghii, Valea Seacă, Valea cu Apă, Valea Muierii, Valea Peșterii;
iii) Bazinul Ghimbavului include cursul inferior al râului Ghimbav.
b)Apele subterane aparțin, de asemenea, la două bazine hidrocarstice : Bazinul Nordic sau Bazinul Prăpăstiilor Zărneștilor și Bazinul Sudic sau Bazinul Dâmbovicioarei, după T. Constantinescu, 1998-1999.
În ceea ce privește amenajările hidrotehnice din zonă, acestea sunt localizate cu preponderență pe raza județului Argeș, dar și în Brașov, fiind descrise în tabelul de mai jos:
Clima
În ansamblu, PNPC prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje:
i) topoclimatul de munți înalți, reprezentat prin Creasta Piatra Craiului, unde cantitatea medie anuală de precipitații este de 1000-1200 mm și temperatura medie anuală 0-4oC ;
ii) topoclimatul de munți scunzi, caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran și Culoarul Rucăr-Zărnești, cu 800-1100 mm precipitații și 4-5oC, temperatura medie anuală.
În cadrul ambelor topoclimate complexe se diferențiază numeroase topoclimate elementare, cum ar fi : topoclimatul de creastă, topoclimatul de vale, topoclimatul de versant, topoclimatul de pădure, tiopclimatul de pajiște, topoclimatul calcarelor nude și altele asemenea.
În manifestarea și evoluția proceselor actuale, în cazul Pietrei Craiului, precipitațiile atmosferice se remarcă drept cel mai important element climatic.
Cantitatea medie oscilează între 1000-1300 mm, în funcție de altitudine prezentând următoare distribuție:
i) 1000-1200 mm, între 800-1500 m altitudine;
ii) 1200-1350 mm, între 1500-2000 m altitudine;
iii) 1100-1200 mm, peste 2000 m altitudine;
Pe versantul vestic, cantitatea de precipitații este în medie cu cca. 150 mm mai mare decât pe cel estic.
Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în luna iunie cu 160-170 mm, iar cea mai mică în luna februarie cu 50-60 mm.
Precipitațiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie, cu un maxim în lunile ianuarie – februarie, când se înregistrează și cea mai mare grosime a stratului de zăpadă.
Temperatura aerului este cel de-al doilea element climatic de importanță. Și în cazul temperaturii se constată diferențieri în raport cu altitudinea:
i) sub 1000 m, temperatura medie anuală 6-50C;
ii) 1000-1500 m temperatura medie anuală 5-30C;
iii) 1500-2000 m temperatura medie anuală 3-10C;
iv) peste 2000 m temperatura medie anuală 1-00C.
Din analiza datelor de mai sus, se poate deduce că pe 2/3 din suprafața masivului se înregistrează temperaturi medii anuale de 3-40C, temperaturile mai mari de 40C și sub 10C ocupând suprafețe nesemnificative.
Lunile cu cele mai ridicate temperaturi medii anuale sunt iulie-august. Durata perioadei de îngheț se ridică la 160 zile pe an între 1000-1500 m altitudine, ea putând depăși 200 zile la altitudini mai mari de 2000 m. Prima zi cu îngheț se consideră 01.09, iar ultima 01.06, respectiv 273 zile pe an.
Fără îndoială că și celelalte elemente climatice au o deosebită importanță în caracterizarea climatică. Mai amintim radiația solară ca factor genetic al climei, vântul, nebulozitatea mai accentuată pe versantul vestic, umezeala aerului sau fenomenele hidrometeorologice deosebite ca roua, bruma, ceața, viscolul și mai ales ploile torențiale, toate constituind un complex de factori cu efecte sensibile.
În concluzie, subliniem și deosebirile climatice dintre cei doi versanți, generate printre altele și de expoziția diferită a acestora, respectiv estică și vestică.
Solurile
Învelișul de soluri reflectă cu fidelitate condiționarea și intercondiționarea factorilor pedogenetici, printre care se remarcă relieful, litologia/roca, clima și pânza freatică.
În spațiul PNPC se întâlnesc principalele clase de soluri cunoscute în literatura pedologică românească.
Cea mai mare extindere o au cambisolurile și molisolurile, alături de care mai amintim argiluvisolurile, spodosolurile și solurile neevoluate – roca la zi.
Din clasa cambisolurilor menționăm tipurile sol brun eu-mezobazic și solul brun acid, având o largă dezvoltare pe versantul estic al Pietrei Craiului și în ambele culoare intramontane limitrofe ce aparțin parcului.
Molisolurile sunt reprezentate prin rendzine tipice și litice răspândite pe versanții calcaroși ai Pietrei Craiului, Culmea Măgura și Muntele Ghimbav.
Solurile neevoluate-roca la zi caracterizează, în special, versantul vestic al Pietrei Craiului, tipul de sol predominant fiind litosolul rendzinic.
Descrierea mediului biologic
Flora și vegetația
Fiind alcătuit în mare parte din roci calcaroase, s-ar putea crede că PNPC găzduiește fitocenoze destul de uniforme și reduse. În realitate, condițiile existente pe teren au permis dezvoltarea unei flore și vegetații specifice și variate.
Scurt istoric al cercetărilor botanice din Parcul Național Piatra Craiului
Primele cercetări atestate documentar ale florei și vegetației Pietrei Craiului datează încă din secolul al XVII-lea. La începutul secolului al XIX-lea studiul florei se intensifică concomitent cu alcătuirea primelor ierbare. Printre primii menționați ca fiind interesați în mod deosebit de flora acestui teritoriu se numără J. Lerchenfeld și farmacistul sibian Peter Sigerus. Planșele lor de herbar se găsesc la Muzeul Bruckenthal din Sibiu.
Lucrarea lui J. C. Baumgarten din 1816 – „Enumeratio stirpium Magno transilvaniae Principatui” se numără printre primele publicații mai importante cu referire la flora Pietrei Craiului.
În anul 1851 se publică primele descrieri și citări de plante din Piatra Craiului de către Schott, 1851 a, b, c, d, e. Un eveniment foarte important, care merită menționat, îl reprezintă descrierea speciei Dianthus callizonus Schott & Kotschy, endemică pentru Piatra Craiului.
Din acest moment, un mare număr de botaniști renumiți se vor ocupa de studiul florei masivului: T. Kotschy în 1853, F. Schur în 1866, M. Fuss în 1866, Simonkai în 1886 cu lucrarea de sinteză „Enumeratio Florae Transilvaniae vesculosae critica”, J. Römer în 1898, 1904, D. Brandza în 1898, A. Beldie în 1952 și mulți alții. Mai aproape de zilele noastre, un număr mare de floriști și fitosociologi și-au îndreptat atenția asupra acestui teritoriu: N. Boșcaiu și F. Täuber în 1977, I. Morariu în 1978, 1980, I. Cristian-Comes și F. Täuber în 1977, J. Halda în 1976. V. Sanda și A. Popescu în 1976, 1977, 1980, aducând în continuare contribuții deosebite la cunoașterea florei și vegetației masivului.
Toate informațiile din ierbare și articolele științifice mai vechi sunt sintetizate în „Flora României” din 1952-1976, care menționează numeroși taxoni din Piatra Craiului.
Trei teze de doctorat vin să completeze cunoștințele referitoare la flora și vegetația parcului național: Drăghici în 1980 – „Flora și vegetația Văii Dâmbovicioarei și a versantului estic al Pietrei Craiului”, Alexiu în 1986 – „Studiu fitocenologic al vegetației din Masivul Iezer-Păpușa și cheile bazinului superior al Dâmboviței” și Mihăilescu în 1999 – „Flora și vegetația sectorului nordic al Masivului Piatra Craiului”.
O lucrare importantă o reprezintă „Vegetația Masivului Iezer – Păpușa” de Alexiu,1998 care aduce noi date referitoare la inventarul floristic al sectorului sudic al Parcului Național Piatra Craiului, ce include compexul Cheile Mari ale Dâmboviței, unitate intramontană de legătură între Piatra Craiului și Bucegi.
Ultima lucrare de sinteză, dedicată florei și vegetației unității geomorfologice Piatra Craiului, a fost publicată în anul 2001 – „Flora și vegetația Masivului Piatra Craiului” de Mihăilescu.
În anul 2000, Administrația Parcului Național Piatra Craiului a inițiat un program de inventariere și cartare a biodiversității, având drept scop completarea inventarului floristic și faunistic, stabilirea zonării interne a parcului și realizarea unei baze de date necesare managementului și monitorizării biodiversității. Studiile realizate, publicate în general în cele trei volume ale seriei „Research in Piatra Craiului National Park” din 2003 – 2006, au contribuit la completarea inventarului floristic al parcului și la obținerea unor informații valoroase referitoare la corologia diferiților taxoni: Ciocârlan & Pop, 2003 a, 2003 b; Constandt & al., 2003; Ududec & Pop, 2006; Ciocârlan & al. 2006; Danciu & al., 2006 .
Speciile endemice carpatice din Piatra Craiului au fost descrise și enumerate de numeroși autori: Ștefureac & Tăcină în 1978, Heltman în 1985, Dihoru & Pârvu în 1987, Negrean & Oltean în 1989, Mihăilescu, 2001.
De asemenea, au fost efectuate și o serie de determinări de cromozomi ale speciilor din Piatra Craiului: Anderson-Kottö & Gardiner în 1931, Tarnavsky în 1984, Tăcină în 1983 și M. Boșcaiu în 1986 care studiază interdisciplinar și unii taxoni ai genului Cerastium din Piatra Craiului ,Mihăilescu, 2001.
Studii corologice cu referire și la specii din Piatra Craiului au fost efectuate de: Slonovsky în 1977, 1979, V. Lupșa în 1977, Pop în 2001.
Contribuții importante la cunoașterea plantelor inferioare din Piatra Craiului le-au avut, pentru briofite – Ștefureac în 1951, Boros și Vajda în 1967, Dihoru & al. în 2003, Dihoru & Pop în 2006, Ștefănuț în 2006, Ștefănuț & Pop în 2006; pentru licheni – Marcoci în 2003, Marcoci în 2006; pentru ciuperci Richițeanu & Bontea în 1980, Chira & Chira în 2003, Jalbă în 2003.
Studiile referitoare la dinamica fitocenozelor de pe teritoriul parcului național sunt puține. Beldie, în 1952, face primele observații asupra succesiunii vegetației pe grohotișuri; Mihăilescu în 1995, 1996, 2001 face, de asemenea, unele observații cu privire la dinamica și evoluția vegetației din masiv; Alexiu & Stancu în 2006 publică câteva date referitoare la succesiunea florei și vegetației în urma tăierii rase a unui făget de pe Valea Dragoslovenilor.
Deși după anul 2000 există unele lucrări care se referă la monitorizarea biodiversității Parcului Național Piatra Craiului, lucrări realizate de Pop, 2003, 2004, 2005, 2006a, acestea conțin doar informații generale, legate de metodologia de monitorizare, protocoale de monitorizare. Studiile de monitorizare a vegetației pe termen îndelungat lipsesc, existând numai unele referiri la monitorizarea pe termen scurt a vegetației din pășunea Zănoaga și pădurea înconjurătoare, după Ioraș, 2003.
Cartarea fitocenozelor sau a diferitelor specii constituie un domeniu abordat destul de recent, excluzând primele hărți silvice care datează încă din 1886. Mihăilescu în 2001 realizează o primă hartă generală de vegetație, cu figurarea a nouă unități de cartare, iar în 2006 este publicată prima hartă a tipurilor principale de habitate de Pop & Vezeanu și o hartă a ariilor de importanță botanică de Pop, 2006 b. Primele hărți corologice ale unor specii de plante din Piatra Craiului au fost realizate pentru briofite de Ștefănuț & al. în 2006, pentru Dianthus callizonus de Onete & al. în 2006, pentru Ligularia sibirica, Eleocharis carniolica, Cypripedium calceolus, de Pop în 2007.
Cea mai nouă lucrare complexă o reprezintă teza de doctorat realizată de O. G. Pop – “Cercetări asupra diversității fitotaxonomice din Parcul National Piatra Craiului cu accent pe monitorizarea grohotișurilor calcaroase”, realizată în 2009. În această lucrare este realizată prima hartă a habitatelor din parc la scara 1:5000 și sunt elucidate probleme importante referitoare la succesiunea și dinamica habitatelor pornind de la grohotișurile mobile, lipsite de vegetație, până la instalarea pădurii.
Flora
Flora micologică. Până în prezent au fost identificate în această zonă peste 350 de specii de ciuperci, în marea lor majoritate parazite pe plantele superioare. Pe teritoriul parcului au fost descriși patru taxoni noi pentru știință: Niptera plicata, Stictis pachyspora, Trichopeziza leucostoma, Ramularia sambucina f. ebuli. De asemenea, s-a identificat un număr mare de combinații ciupercă parazită – plantă gazdă noi pentru știință sau pentru România. Cu toate că există un număr mare de ciuperci parazite, starea fitosanitară a masivului este echilibrată, nefiind depistate atacuri masive care să pună în pericol în special plantele endemice sau rare. Cercetările finanțate de APNPC au dus la identificarea unui număr de 184 specii de macromicete.
Grupul lichenilor este de asemenea bine reprezentat, înregistrându-se peste 214 de specii saxicole.
Mușchii/brioflora au fost cercetați de numeroși briologi încă de la sfârșitul secolului al XIX – lea, astfel încât sunt semnalate până în prezent peste 228 de specii, unele având un areal destul de restrâns pentru Carpații Românești – Bucegia romanica, Riccia sorocarpa, Grimaldia pilosa, altele fiind specii protejate de interes comunitar conform Directivei Habitate: Mannia triandra, Buxbaumia viridis, Sphagnum sp.
Flora cormofitică
Până în anul 2001, în lista floristică a Parcului Național Piatra Craiului s-au înregistrat 1092 de taxoni de plante vasculare – 991 specii, 98 subspecii și 25 de hibrizi. Acești taxoni aparțin la 91 de familii, cea mai mare pondere având-o familiile: Asteraceae – 137, Poaceae – 103, Rosaceae – 53, Caryophylaceae – 51, Brasicaceae – 50, Scrophulariaceae – 50, Ranununculaceae – 49, Lamiaceae – 48, Fabaceae – 45, Apiaceae – 38, Cyperaceae – 33 și Orchidaceae – 33. Aceste 12 familii reprezintă fondul de bază din conspectul floristic al masivului după Mihăilescu, 2001. La acestea, se mai adaugă încă 5 specii semnalate exclusiv din zona Cheile Mari ale Dâmboviței, incluse în sectorul sudic al parcului național după Alexiu, 1998.
Cercetările efectuate în perioada 2000-2009 au contribuit la completarea inventarului floristic al parcului național, prin semnalarea a 102 fitotaxoni, respectiv 80 de specii, 19 subspecii, 3 varietăți și 3 hibrizi, noi pentru flora vasculară a Pietrei Craiului. Ca urmare, inventarul floristic al Parcului Național Piatra Craiului cuprinde până în prezent 1199 taxoni, incluzînd cei 1097 taxoni identificați până în anul 2001 de pe întreg teritoriul parcului național după Pop, 2009.
Pe baza analizei literaturii de specialitate, au fost semnalați 9 taxoni care nu vegetează în România, introduși prin eroare în flora Pietrei Craiului după Pop, 2009.
Identificarea unui prim exemplar de Woodsia pulchella, respectiv W. glabella auct. Eur. Centr., non R.Br., în anul 2000 în zona Prăpăstiile Zărneștiului după Ciocârlan & Pop, 2003, a permis corectarea unei erori ce datează din 1916. Această specie mai fusese înregistrată în Bucegi, fiind confundată în literatura de specialitate cu Woodsia glabella R.Br. Datorită acestui fapt, putem considera W. pulchella Bertol, ca fiind o specie nouă pentru flora României, semnalată pentru prima dată de noi, în anul 2003.
Cunoștințele referitoare la răspândirea în masiv a speciilor de floră au fost completate, în perioada 2000-2009, prin semnalarea a 42 de specii de interes conservativ din „Lista roșie a plantelor superioare din România” de Oltean & al., 1994 și a 78 de plante sporadice până la frecvente. De asemenea, au fost identificate 7 asociații vegetale noi pentru Piatra Craiului după Pop, 2009.
Cunoscând faptul că în flora României s-au înregistrat 3136 de specii spontane după Ciocârlan, 2000, se poate afirma că Parcul Național Piatra Craiului găzduiește peste 30 % din speciile de plante superioare din România.
Dintre speciile rare, menționăm: tisa – Taxus baccata, zâmbrul – Pinus cembra, angelica – Angelica archangelica, sângele voinicului – Nigritella nigra și N. rubra și altele asemenea. Cele mai reprezentative specii endemice carpatice sunt: Achillea schurii, Primula wulfeniana ssp. baumgarteniana întâlnită numai în Postăvarul și Piatra Craiului, Festuca carpatica, Sesleria haynaldiana, Trisetum macrotrichum, Koeleria transsilvanica, Draba compacta, Hesperis moniliformis, macul galben – Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani. Endemite strict locale sunt garofița Pietrei Craiului – Dianthus callizonus, simbolul floristic al masivului și Aubrieta intermedia ssp. falcata. De asemenea, sunt prezente și specii de interes comunitar cum ar fi gălbenelele – Ligularia sibirica și Liparis loeselli care sunt specii protejate conform Directivei Habitate, fiind incluse și în Convenția de la Berna, precum și clopoțeii de munte – Campanula serrata, specie inclusă în anul 2003 în Anexa II a Directivei Habitate.
Lista speciilor endemice rare și protejate din Masivul Piatra Craiului, după Mihăilescu Simona, 2003, adaptată și completată, este prezentată în anexa nr. 8.
Este necesar un studiu mai aprofundat al speciilor prezente în PNPC pentru a stabili cu precizie statutul lor de conservare pe teritoriul Parcului.
Vegetația
În raport cu condițiile climatice și edafice, vegetația Pietrei Craiului se repartizează în trei etaje, vizibile sub forma unor benzi altitudinale după Beldie, 1952; Mihăilescu, 2001; Danciu & al, 2008:
a) etajul montan cu două subetaje:
i) subetajul montan mijlociu, care este cuprins între limite altitudinale 650 – 1200, cu extindere până la 1400 m, și corespunde etajului nemoral superior; se caracterizează prin prezența făgetelor Symphyto cordati – Fagetum, a pădurilor de povârnișuri umbrite și chei Phyllitidi – Fagetum, a făgeto-brădetelor Pulmonario rubrae – Fagetum și a pădurilor de fag cu molid Leucanthemo waldsteineii – Fagetum; vegetația de pajiști seminaturale a subetajului este constituită dintr-o bandă lată de fânețe, cu asociații ce aparțin în marea lor majoritate alianței Cynosurion;
ii) subetajul montan superior, care este încadrat între 1200/1400 – 1600/1700 m și corespunde etajului boreal, al molidișurilor, mai răspândite fiind molidișurile asociației Hieracio transsilvanici – Piceetum; în cuprinsul acestui subetaj se întâlnesc asociații de pajiști, incluzînd asociațiile din alianța Potentillo – Nardion, specifice pășunilor, buruienișuri de văi montane, vegetație saxicolă și vegetația colonizatoare a grohotișurilor;
b) etajul subalpin este încadrat între 1600/1700 – 2000 m și cuprinde asociații de tufărișuri: Rhododendro myrtifolii – Pinetum mugo, Campanulo abietinae – Juniperetum, Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum;
c) etajul alpin este reprezentat printr-o fâșie îngustă, începând de la 2000/2100 m până pe vârfurile cele mai înalte, la 2237 m, vegetația caracteristică fiind formată din asociații de stâncării Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis și asociații chionofile din alianța Salicion herbaceae.
Limita naturală a vegetației forestiere este mai ridicată pe versantul estic comparativ cu versantul vestic. Diferența între cei doi versanți este de cca. 200 m, fapt relevat de un transect de vegetație realizat de Mihăilescu în 2001, pe direcța NV-SE. Pe versantul vestic pădurea compactă urcă până la 1550 m altitudine, ultimele pâlcuri de molid fiind prezente până la 1650 m. Pe versantul estic, pădurea încheiată avansează până la 1800 m altitudine, exemplare izolate de molid fiind înregistrate până la 1870 m.
Pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului au fost identificate până în prezent un număr de 49 asociații vegetale, 3 subasociații și două faciesuri încadrate fitosociologic în 17 clase, 21 de ordine și 31 de alianțe după Mihăilescu, 2001. Vegetația acestui teritoriu cuprinde preponderent asociații vegetale cu caracter zonal, reprezentate de păduri și tufărișuri alpine și subalpine primare, adică jnepenișuri și pajiști alpine. Masivul Piatra Craiului aparține regiunii Euro-Siberiană, provincia Central europeană est carpatică, circumscripția Munților Bucegi și Bârsei.
Fauna
Fauna de nevertebrate este foarte bogată prezentând un deosebit interes științific.
Este de remarcat prezența a 35 de specii endemice și a 91 de taxoni descriși ca fiind noi pentru știință. Menționăm două specii endemice pentru Piatra Craiului: Nesticus constantinescui aparținând Arahnida și Rhagidia carpatica aparținând Arahnida, Acari. De asemenea menționăm prezența speciei rare Octodrilus exacystis aparținând Oligocheta, Lumbricidae, endemică în Transilvania și în zonele subcarpatice ale Munteniei și Moldovei și Sclerophaedon carpaticus aparținând Coleoptera, Chrysomelidae, endemism al Carpaților Orientali și Meridionali.
Până în prezent au fost identificate peste 216 de specii de fluturi, Lepidoptera, aparținând la 22 familii de micro- și macrolepidoptere din potențialul de 1200. Datele disponibile indică prezența unei faune remarcabile în zona alpină, incluzând câteva subspecii endemice ale genului Erebia, respectiv Erebia epiphron transsylvanica Rebel, 1908 și Erebia pronoe, precum și Apamea zeta sandorkovacsi și Pieris bryoniae carpathiensis. În partea sudică a masivului, insuficient explorată încă, a fost identificată specia Maculinea arion după Linnaeus, 1758, protejată în majoritatea țărilor europene.
Studiile efectuate în vara anului 2000 în cadrul programului de inventariere a biodiversității au dus la identificarea a peste 200 de specii de diptere. Specialiștii în domeniu consideră că pe teritoriul parcului ar trebui să existe cca. 4000-5000 de specii de diptere. S-au înregistrat peste 65 de specii de aranee, 141 specii de acarieni și altele asemenea.
În Piatra Craiului rețeaua hidrografică este mai redusă. Fauna acvatică este reprezentată printr-un mare număr de nevertebrate și 10 specii de pești oxifili și reofili specifici râurilor de munte: zglăvoaca – Cotus gobio, păstrăvul – Salmo trutta fario și altele asemenea.
Fauna de amfibieni și reptile din Piatra Craiului este ceva mai puțin studiată. Se întâlnesc: salamandra sau sălămâzdra – Salamandra salamandra; tritonul cu creastă – Triturus cristatus cristatus care este specie de interes comunitar conform Directivei Habitate; tritonul de munte – T. alpestris alpestris; broasca roșie de munte – Rana temporaria temporaria; buhaiul de baltă – Bombina variegata variegata care este specie de interes comunitar; broasca râioasă brună – Bufo bufo. Dintre reptile menționăm: vipera de munte – Vipera berus berus; șarpele de casă – Natrix natrix; șarpele de alun – Coronella austriaca austriaca; năpârca – Anguis fragilis; șopârla de munte – Lacerta vivipara; șopârla de câmp – L. agilis agilis; gușterul – L. viridis viridis; șopârla de ziduri – Podarcis muralis. De menționat că toate speciile de amfibieni și reptile de pe teritoriul României sunt protejate, fiind incluse în anexele nr. 2 și 3 din Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna, la 19 septembrie 1979.
În ceea ce privește ornitofauna, până în prezent au fost identificate 108 specii dintre care 50 sunt menționate ca specii strict protejate în Convenția de la Berna – Convenția pentru protejarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa ratificată prin Legea nr. 13/1993, iar șase specii în Convenția de la Bonn –Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice ratificată prin Legea nr. 13/1998.
Față de alte masive muntoase, Piatra Craiului și-a pierdut în mare măsură fauna de răpitoare mari pe care o deținea în trecut, în prezent existând un număr foarte mic de exemplare de acvilă de munte – Aquila chrysaetos, care cuibăresc probabil în M-ții Făgăraș. Alte specii de răpitoare diurne și nocturne întâlnite în Parc sunt: acvila țipătoare mică – Aquila pomarina; șorecarul comun –Buteo buteo; uliul porumbar – Accipiter gentilis; uliul păsărar – A. nisus; șoimul rândunelelor – Falco subbuteo; șoimul călător – F. peregrinus; vânturelul roșu – F. tinunculus; bufnița – Bubo bubo. Cheile și zonele stâncoase din Parc sunt populate de : fluturașul de stâncă – Tichodroma muraria, specie rară; brumărița de stâncă – Prunella collaris; drepneaua neagră – Apus apus; drepneaua mare – Apus melba; mierla de piatră – Monticola saxatilis. Pădurile de fag, rășinoase, tufișurile și fânețele sunt populate de: pițigoiul de brădet – Parus ater; pițigoiul de munte– P. montanus; pițigoiul moțat – P. cristatus; alunar – Nucifraga caryocatactes; ciocănitoarea neagră – Dryocopus martius; sfrânciocul roșiatic – Lanius collurio; ochiul boului – Troglodytes troglodytes; corb – Corvus corax; mierla gulerată – Turdus torquatus. Există și câteva specii de interes cinegetic: cocoșul de munte –Tetrao urogallus; ierunca – Bonasia bonasia. La marginea râurilor sunt întâlnite frecvent: codobatura albă – Motacilla alba; codobatura de munte – M. cinerea; mierla de apă – Cinclus cinclus .
Alte specii întâlnite la marginea Parcului sunt: cioara grivă – Corvus corone cornix; barza albă – Ciconia ciconia și o specie rară , barza neagra – Ciconia nigra.
Fauna de mamifere mici este bine reprezentată, fiind însă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate 21 specii de lilieci, care se adăpostesc în peșterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul Parcului. Dintre acestea 14 specii intră în categoria specii strict protejate conform Convenției de la Berna, iar 6 sunt specii de interes comunitar conform Directivei Habitate: Rhinolophus ferrumequinum, R. euriale, Myotis bechsteinii, M. blythii, M. myotys, Barbastella barbastellus, iar o specie -Vespertilio murinus – este inclusă în Convenția de la Bonn. De menționat că pe teritoriul României sunt protejate toate speciile de lilieci conform Legii nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991.
Parcul Național Piatra Craiului găzduiește o populație bogată de carnivore mari: urs – Ursus arctos; lup – Canis lupus; râs – Lynx lynx. Studiile realizate au arătat existența a trei culoare de circulație ale acestor specii între masivele Piatra Craiului și Bucegi, culoare care vor avea un regim special de protecție. Căpriorul – Capreolus capreolus și cerbul comun – Cervus elaphus sunt întâlniți în pădurile de la baza masivului. În prezent populația de capre negre – Rupicapra rupicapra care trăiește în zonele stăncoase ale masivului este de cca. 120 de exemplare. Numărul exemplarelor a scăzut dramatic în ultimii ani datorită vânătorii, braconajului și a distrugerii habitatului lor natural, adică tăierii tufărișurilor de jnepeni. Alte specii întâlnite în Parc sunt porcul mistreț – Sus scrofa; bursucul – Meles meles; jderul de copac – Martes martes; jderul de piatră – M. foina; pisica sălbatică – Felix silvestris , vidra – Lutra lutra.
Habitate
La nivel european au fost elaborate mai multe sisteme de clasificare ale habitatelor, care au încercat să cuprindă întreaga diversitate ecosistemică a continentului. Unele sisteme sunt mai detaliate: CORINE 1991, PALEARCTIC HABITATS 1996, 1999 și EUNIS 1997-2005, iar altele mai sumare, cuprinzând numai acele tipuri de habitate care necesită adoptarea unor măsuri speciale de conservare: Emerald 2000, Directiva Habitate, după Doniță & al. 2005.
Deoarece nivelul de detaliere al habitatelor este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul, am optat pentru crearea unor „habitate locale” care să poată funcționa pe viitor ca unități de cartare. Pentru ca acestea să fie cât mai exacte din punct de vedere științific, având totuși și o utilitate practică pentru managementul ariei protejate, unitățile de cartare au fost alese având la bază ideea că habitatul reprezintă, conform definiției din Doniță & al. din 2005, mediul abiotic în care trăiește un organism sau o biocenoză distinctă și biocenoza care ocupă acest mediu.
Fiecare unitate de cartare propusă/habitat, este prezentată cu menționarea tipului sau a tipurilor de habitate pe care le conține, conform clasificării habitatelor din România după Doniță & al, 2005, fiind prezentată și corespondența lor cu sistemele de clasificare PALEARCTIC HABITATS și NATURA 2000, pe care le-am considerat ca fiind cele mai relevante. De asemenea, au fost incluse și asociațiile din Piatra Craiului, caracteristice pentru unitatea de cartare respectivă. Se menționează, de asemenea, și suprafața aproximativă pentru fiecare unitate de cartare aleasă după Pop, 2009.
În vederea separării tipurilor de pădure, încadrate inițial conform clasificării habitatelor din România în același tip de habitat, a fost folosit drept criteriu de discriminare raportul dintre speciile componente ale stratului arborescent, informațiile fiind obținute din amenajamentul forestier.
1. Tufărișuri subalpine de jneapăn – Pinus mugo cu smirdar – Rhododendron myrtifolium
Cuprinde:
Rom. Hab.: Tufărișuri sud-est carpatice de jneapăn – Pinus mugo și smirdar – Rhododendron myrtifolium.
Asociații vegetale caracteristice: Rhododendro myrtifolii – Pinetum mugi Borza 1959, em.Coldea 1995.
Corespondențe:
Natura 2000: 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium/ Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium.
Pal. Hab.: 31.561 Subalpine mountain pine scrub; 31.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub.
Răspândire în România: habitatul este prezent în etajul subalpin al Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este puternic fragmentat, întâlnindu-se pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 1556 – 2225 m, ocupând cea mai mare suprafață la altitudinea de 1820 m. Cele mai însemnate suprafețe le ocupă în zona nordică și nord-estică a crestei.
Suprafață aproximativă: 200 ha.
2. Tufărișuri subalpine de smirdar – Rhododendron myrtifolium cu afin Vaccinium myrtillus și ienupăr pitic – Juniperus communis ssp. alpina
Cuprinde:
Rom. Hab.: R3104 Tufărișuri sud-est carpatice de smirdar – Rhododendron myrtifolium cu afin – Vaccinium myrtillus; R3617 Tufărișuri pitice de argințică – Dryas octopetala; R 3108 Tufărișuri sud-est carpatice de ienupăr pitic – Juniperus sibirica.
Asociații vegetale caracteristice: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza 1955, 1959 em. Boșcaiu 1971; Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926; Dryadetum octopetalae Br.-Bl. 1926; Campanulo abietinae-Juniperetum Simon 1966.
Corespondențe
Natura 2000: 4060 Tufărișuri scunde. Lande alpine și boreale (subalpine)/Alpine and Boreal heaths.
Pal. Hab.: 31.424 Carpathian Kotschy's alpenrose heaths; 31.49152 South-eastern Carpathian [Dryas] mats; 31.431 Mountain Juniperus nana scrub.
Răspândire în România: etajele subalpin și alpin ale Carpaților Orientali și Meridionali.
Răspândire în Piatra Craiului: această unitate de cartare, fiind formată din mai multe tipuri de habitate, deosebit de greu de separat, este puternic fragmentată, întâlnindu-se pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 1698 – 2228 m, cu suprafața cea mai mare la 2002 m altitudine. Cele mai reprezentative suprafețe ocupate de aceste tufărișuri se găsesc în zona nordică și nord-estică a crestei.
Suprafață aproximativă: 50 ha.
3. Pajiști calcifile subalpine
Cuprinde:
Rom. Hab.: R3605 Pajiști sud-est carpatice de păiuș cu colți – Festuca versicolor și Sesleria rigida ssp. haynaldiana; R3606 Pajiști sud-est carpatice de păiuș de stânci – Festuca rupicola ssp. saxatilis; R3611 Pajiști sud-est carpatice de coada iepurelui – Sesleria rigida ssp. haynaldiana și rogoz – Carex sempervirens; R3401 Pajiști sud-est carpatice de Asperula capitata și Sesleria rigida.
Asociații vegetale caracteristice: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967; Festucetum saxatilis Domin 1933; Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Pușcaru et al. 1956; Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae Zólyomi 1939, Coldea 1991.
Corespondențe:
Natura 2000: 6170 Pajiști alpine și subalpine pe substrat calcaros/Alpine and subalpine calcareous grasslands.
Pal. Hab.: 36.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands; 36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands; 36.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands; 36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands; 36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands.
Răspândire în România: în etajele subalpin și alpin ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este prezent pe ambii versanți ai crestei, între 1700 – 2237 m altitudine, cu suprafața cea mai mare la 1858 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 200 ha.
4. Pajiști cu comunități vegetale din al. Potentillo-Nardion, folosite drept pășuni
Cuprinde:
Rom. Hab.: R3608 Pajiști sud-est carpatice de Scorzonera rosea și Festuca nigrescens; R3609 Pajiști sud-est carpatice de țăpoșică – Nardus stricta și Viola declinata.
Asociații vegetale caracteristice: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis Pușcaru et al.1956, Coldea 1978 ; Violo declinatae – Nardetum Simon 1966.
Corespondențe:
Natura 2000: –
PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards
Răspândire în România: Carpații Orientali, Meridionali, Occidentali, Transilvania; în regiunea montană și etajele subalpin și alpin.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este prezent în special pe versantul estic, între 1928 – 2095 m altitudine, ocupând suprafața cea mai însemnată la 1500 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 600 ha.
5. Pajiști cu comunități vegetale din ord. Arrhenatheretalia, folosite drept fânețe
Cuprinde:
Rom. Hab.: R3803 Pajiști sud-est carpatice de Agrostis capillaris și Festuca rubra.
Asociații vegetale caracteristice: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951.
Corespondențe:
Natura 2000: –
PAL.HAB 1999: 38.2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows;
Răspândire în România: dealurile subcarpatice, podișuri, în etajele montan inferior și mijlociu.
Răspândire în Piatra Craiului: Valea Bârsei, Rucăr, Valea Dâmboviței, Dealul Măgura în satele Măgura și Peștera, la altitudini cuprinse între 724 – 1498 m, ocupând suprafața cea mai mare la 974 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 200 ha.
6. Tufărișuri de alun – Corylus avellana
Cuprinde :
Acestă unitate de cartare aparține tipului Rom. Hab. R3119 Tufărișuri de alun – Corylus avellana și asociației Coryletum avellanae Soó 1927, nesemnalată până în prezent din Piatra Craiului. Speciile edificatoare și cele caracteristice acestei asociații sunt larg răspândite în Piatra Craiului. Cunoscându-se localizarea acestui habitat în teren, se cere o verificare mai atentă a prezenței acestei asociații.
Corespondențe:
Natura 2000: –
Pal. Hab.: 31.8C4 Subcontinental hazel thickets
Răspândire în România: în toți Carpații României, în etajul nemoral, al pădurilor de gorun-fag.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 741 – 1419 m, ocupând cea mai mare suprafață la altitudinea de 968 m.
Suprafață aproximativă: 679,54 ha.
7. Tufărișuri cu cătină mică – Myricaria germanica
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4415 Tufărișuri dacice de cătină mică – Myricaria germanica.
Asociații vegetale caracteristice: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958.
Corespondențe:
Natura 2000: 3230 Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de pe malurile cursurilor de ape montane/ Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica.
Pal. Hab: 44.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush.
Răspândire în România: habitatul se întâlnește intrazonal, pe văi, etajul nemoral al gorunului și fagului, în Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali și Subcarpații Moldovei.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul apare sub formă de enclave, la marginea coridoarelor de Alnus incana, în Valea Bârsei și Valea Dâmboviței, la altitudini cuprinse între 752 – 789 m, cu suprafața cea mai mare la 764 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 3 ha.
8. Păduri de anin alb – Alnus incana /coridoare de anin
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4401 Păduri sud-est carpatice de anin alb – Alnus incana cu Telekia speciosa.
Asociații vegetale caracteristice: Telekio speciosae – Alnetum incanae, Coldea 1986, 1991.
Corespondențe:
Natura 2000: 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae/ Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior, Alno – Padion, Alnion incanae, Salicion albae
Pal. Hab.: 44.214 Eastern Carpathian grey alder galleries.
Răspândire în România: Habitatul este prezent în luncile montane din etajul boreal al Carpaților românești.
Răspândire în Piatra Craiului: este întâlnit în bazinele văilor Bârsa și Dâmbovița, la altitudini cuprinse între 733 și 869 m, cu suprafața cea mai mare la 804 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 30 ha.
9. Păduri de fag – Fagus sylvatica
Aici au fost incluse pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin peste 80% fag, în compoziția stratului arborescent.
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4104 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica și brad -Abies alba cu Pulmonaria rubra; R4116 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica cu Phyllitis scolopendrium; R4109 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica cu Symphytum cordatum.
Asociații vegetale caracteristice: Pulmonario rubrae – Fagetum Soó 1964, Täuber 1987; Phyllitidi – Fagetum Vida 1959, 1963; Symphyto – Fagetum Vida 1959.
Corespondențe:
Natura 2000: 91V0 Păduri dacice de fag Symphyto-Fagion/Dacian beech forest Symphyto-Fagion.
Pal. Hab.: 41.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest; 41.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest; 41.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest.
Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral, după Doniță & al. 2005.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 694 -1720 m, cu suprafața cea mai mare la 1130 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 3000 ha.
10. Păduri de fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba
Aici au fost incluse pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, în proporții variabile fag și brad, mai mult de 20% din fiecare specie și nu mai mult de 10% molid.
Cuprinde :
Rom. Hab.: R4103 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies, fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba cu Leucanthemum waldsteineii; R4104 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba cu Pulmonaria rubra.
Asociații vegetale caracteristice: Leuchanthemo waldsteineii – Fagetum Soó 1964, Täuber 1987; Pulmonario rubrae – Fagetum Soó 1964, Täuber 1987.
Corespondențe:
Natura 2000: 91V0 Păduri dacice de fag Symphyto – Fagion/Dacian beech forest Symphyto – Fagion.
Pal. Hab.: 41.1D213 Dacian Leucanthemum beech fir-beech forest; 41.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest.
Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se intâlnește pe ambii versanți ai masivului, la altitudini cuprinse între 761-1367 m, cu suprafața cea mai mare la 1038 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 500 ha.
11. Păduri de amestec molid – Picea abies, fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba
Cuprinde pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, în proporții variabile fag, brad și molid, fiecare specie aflându-se în proporție mai mare de 20%.
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4103 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies, fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba cu Leucanthemum waldsteineii; R4104 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba cu Pulmonaria rubra; R4213 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies cu Doronicum columnae.
Asociații vegetale caracteristice: Leuchanthemo waldsteineii – Fagetum Soó 1964, Täuber 1987; Pulmonario rubrae – Fagetum Soó 1964, Täuber 1987; Doronico columnae – Piceetum, Coldea 2002.
Corespondențe:
Natura 2000: 91V0 Păduri dacice de fag Symphyto – Fagion/Dacian beech forest Symphyto – Fagion; 9110 Luzulo – Fagetum beech forest.
Pal. Hab.: 41.1D213 Dacian Leucanthemum beech fir-beech forest; 42.1323; 41.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest.
Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit pe ambii versanți ai masivului, la altitudini de 692-1739 m, ocupând suprafața cea mai reprezentativă la 116 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 3000 ha.
12. Păduri de molid – Picea abies
În această unitate au fost incluse pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, molid în proporție de peste 80%.
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4210 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies cu Sphagnum sp.; R4205 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies cu Oxalis acetosella; R4207 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies și brad – Abies alba cu Hylocomium splendens; R4208 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies și brad – Abies alba cu Luzula sylvatica; R4213 Păduri sud-est carpatice de molid Picea abies cu Doronicum columnae.
Asociații vegetale caracteristice: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Bl. 1939; Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. et Br. Bl. 1939; Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1939; Sphagno-Piceetum Hartm.
Corespondențe:
Natura 2000: 9410 – Păduri acidofile montane de molid – Picea abies Vaccinio – Piceetea/Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels Vaccinio – Piceetea
Pal. Hab.: 42.21627 Carpathian Oxalis – spruce forest; 42.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest; 42.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest; 42.2131 Carpathian peat moss spruce forest.
Răspândire în România: în etajul boreal din toți Carpații românești.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți. la altitudini cuprinse între 742-2110 m, cu suprafața cea mai mare la 1392 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 3500 ha.
13. Păduri de molid – Picea abies și brad – Abies alba
Cuprinde pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, în proporții variabile molid și brad, fiecare specie aflându-se în proporție mai mare de 20% și cel mult 10% fag.
Cuprinde :
Rom. Hab.: R4206 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies și brad -Abies alba cu Hieracium rotundatum ; R4207 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies și brad – Abies alba cu Hylocomium splendens; R4208 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies și brad – Abies alba cu Luzula sylvatica.
Asociații vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1939; Hieracio rotundati – Piceetum Pawl et Br. Bl. 1939; Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. et Br. Bl. 1939.
Corespondențe:
NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels Vaccinio-Piceetea.
PAL.HAB: 42.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest; 42.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest.
Răspândire în România: în etajul boreal din toți Carpații românești.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 707-1567 m, cu suprafața cea mai mare la 1063 m.
Suprafață aproximativă: 400 ha.
14. Păduri de pin silvestru – Pinus sylvestris
Cuprinde pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, în proporție de peste 80% pin silvestru.
Cuprinde:
Rom. Hab.: R4215 Păduri sud-est carpatice de pin silvestru – Pinus sylvestris cu Sesleria rigida.
Asociații vegetale caracteristice: Seslerio rigidae – Pinetum sylvestris Csűrös et al. 1988.
Corespondențe:
Pal. Hab.: 42.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest
Natura 2000: –
Răspândire în România: în masivele calcaroase din Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali, în subetajul superior de făgete și amestecuri cu fag al etajului nemoral.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit între 1112 – 1731 m altitudine, ocupând suprafața cea mai reprezentativă la 1324 m altitudine, la Diana, Hornul Nisipos, Cheile Dâmboviței.
Suprafață aproximativă: 100 ha.
15. Păduri de molid – Picea abies și pin silvestru – Pinus sylvestris
Cuprinde pădurile care se încadrează în tipurile de habitate R4215 Păduri sud-est carpatice de pin silvestru – Pinus sylvestris cu Sesleria rigida sau R4205 Păduri sud-est carpatice de molid – Picea abies cu Oxalis acetosella și conțin în compoziția stratului arborescent, în proporții variabile molid și pin silvestru, fiecare specie aflându-se în proporție mai mare de 20%.
Răspândire în Piatra Craiului: pe suprafețe reduse în Cheile Dâmboviței, la altitudini cuprinse între 689 – 1037 m, ocupând suprafața cea mai mare la 848 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 60 ha.
16. Păduri de larice – Larix decidua
Habitatul a fost identificat pe harta din amenajamentul forestier, dar nu a fost verificat în teren.
Este posibil că acestă unitate de cartare să aparțină tipului R4204 Păduri și rariști de larice – Larix decidua cu Saxifraga cuneifolia și asociației Saxifrago cuneifolii – Laricetum după Beldie 1967, Coldea 1991, nesemnalată până în prezent din Piatra Craiului. Având însă în vedere că această asociație vegetală, respectiv acest tip de habitat, a fost semnalată în Bucegi de Sanda & al., 2008, este foarte probabil ca aceasta să existe și în Piatra Craiului. După Sanda & al. , 2008, în această asociație domină de obicei molidul, dar se pot întâlni situații în care laricele devine dominant, ceea ce reise și din amenajamentul forestier. De asemenea, prezența speciilor edificatoare și a celor caracteristice, larg răspândite în Piatra Craiului, vine în sprijinul acestei ipoteze. Cunoscându-se localizarea acestui habitat, se cere o verificare în teren a prezenței acestei asociații.
Suprafață aproximativă: 20 ha.
17. Grohotișuri calcaroase mobile și semi-mobile cu comunități vegetale din cl. Thlaspietea rotundifolii
Cuprinde:
Rom. Hab.: R6109 Comunități sud-est carpatice de grohotișuri calcaroase mobile și semi-mobile cu Papaver corona-sancti-stephani, Cerastium lerchenfeldianum și Cerastium transsilvanicum; R6110 Comunități sud-est carpatice de grohotișuri calcaroase mobile și semi-mobile cu Acinos alpinus și Galium anisophyllon.
Asociații vegetale caracteristice: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boșcaiu, Täuber et Coldea 1977; Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi, Boșcaiu M. et al. 1996; Acino – Galietum anisophylii, Beldie 1967.
Corespondențe:
Pal. Hab.: 61.2421 East Carpathian xerophile poppy screes; 61.2423 East Carpathian calamint screes.
Natura 2000: 8120 – Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin Thlaspietea rotundifolii/Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels Thlaspietea rotundifolii.
Răspândire în România: în regiunea montană și în etajul subalpin al Carpaților Orientali și Meridionali.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit între 1285 – 2196 m altitudine, cu suprafața cea mai mare la altitudinea de 1745 m, în zonele: Marele Grohotiș, La Zaplaz, Piatra Craiului Mică, Hornul Găinii, Padinile Frumoase, la baza Umerilor Pietrei Craiului, Vârfului Ascuțit, Vârfului Padina Popii .
Suprafață aproximativă: 80 ha.
18. Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică
Cuprinde:
Rom. Hab.: R6218 Comunități sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes și Asplenium ruta-muraria; R6206 Comunități sud-est carpatice ale fisurilor pereților stâncoși, calcaroși, cu Cystopteris fragilis, Campanula carpatica, Saxifraga cuneifolia și Valeriana sambucifolia; R6208 Comunități sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii și Campanula cochleariifolia; R6212 Comunități sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. demissa și Gypsophila petraea.
Asociații vegetale caracteristice: Asplenietum trichomano – rutae-murariae Kuhn 1937, Tx. 1937; Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. 1936, 1949; Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977; Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boșcaiu et Täber 1977.
Corespondențe:
Natura 2000: 8210 Versanți stâncoși cu vegetație casmofită pe roci calcaroase/ Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation, 6110* Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi/ Rupicolous calcareous or basophilic grasslands of the Alysso-Sedion albi.
Pal. Hab.: 62 Inland cliffs and exposed rocks.
Răspândire în România: habitatul este întâlnit din regiunea montană până în etajul subalpin în Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali.
Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit în Cheile Brusturetului, Dâmboviței, Dâmbovicioarei, Prăpăstiile Zărneștiului între 691 – 1000 m altitudine și pe versanții masivului, între 1000 – 2228 m altitudine. Cea mai mare suprafață ocupată de acest habitat se află la 1807 m altitudine.
Suprafață aproximativă: 300 ha.
19. Zone locuite
Unitate de cartare ce cuprinde zonele de intravilan ale localităților din interiorul limitelor parcului național și gospodăriile izolate, cuprinse între 750 – 1230 m altitudine, cu cea mai mare suprafață la altitudinea de 992 m.
Corespondențe:
Pal. Hab.: 84.4 Rural mosaics
Suprafață aproximativă: 400 ha.
Construcțiile care se vor realiza vor respecta certificatul de urbanism Regulamentul Parcului și normele sanitare în vigoare –Ordinul ministrului sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.
Relații și procese ecologice
Cu toate că pe teritoriul Parcului au fost efectuate numeroase studii floristice și faunistice, multe relații ecologice sunt încă puțin cunoscute.
Este nevoie de studii mai aprofundate privind succesiunea vegetației pe grohotișuri, evoluția vegetației în diferitele stadii de fixare a grohotișurilor, evoluția vegetației în pășuni, succesiunea vegetației în pădurile exploatate. De asemenea, sunt necesare studii privind relațiile existente între diversele componente ale ecosistemelor și factorii care pot crea dezechilibre ecologice în zonă.
Peisaj
Principalul peisaj din Piatra Craiului poate fi considerat masivul calcaros înconjurat de păduri și pajiști, în unele locuri apărând și o componentă umană, respectiv satele risipite și odăile.
Principalele unități peisagistice sunt:
a) creasta calcaroasă, impresionantă, cu altitudini de peste 2000 m, ce se desfășoară pe 25 km lungime;
b) pajiștile alpine, stâncoase, cu specii de plante calcifile, cu insule de jneapăn, adevărate bijuterii ale parcului. În timpul verii aici apare și elementul antropic, respectiv ciobani cu turme de oi;
c) grohotișurile calcaroase, de o mare frumusețe, caracteristice pentru Piatra Craiului;
d) pădurile, de fag, de amestec și de conifere, care urcă de multe ori până în stâncărie;
e) fânețele de la baza masivului;
f) peisaj antropic – satele Peștera și Măgura cu case risipite, și odăi, cu gospodării tradiționale.
Aspecte culturale, folosința terenului în trecut
Date arheologice și folosința în trecut a terenului
Prezența mărturiilor arheologice și istorice. Date istorice
Zărnești
Pe teritoriul Zărneștiului s-au găsit două pietre funerare și unele cărămizi pe suprafețele cărora se află imprimată ștampila legiunii a XIII-a Gemina. O altă descoperire importantă o reprezintă tezaurul monetar descoperit la Zărnești-Bran constând din monede mici de bronz datând din secolele III-IV e.n., având pe ele efigia mai multor împărați romani.
Legenda locală vorbește de existența unei „Villa Zernensis”, care se trăgea de la un baci pe nume „Zerne” și al cărui fiu ar fi închegat o așezare pe nume „satul lui Zerne” în memoria tatălui lui.
La începutul mileniului trecut, Transilvania, formată din mici voievodate, devine o pradă ușoară pentru invazia maghiară.
Secolele XIII-XIV cuprind perioada colonizărilor săsești în Transilvania, Banat, respectiv țara Bârsei și primele atestări documentare ale Tohanului din 1294, respectiv Zărnești din 1367 sub denumirile de „Tuhan” și „Zernehaza”. Tohanu nou este atestat documentar de abia în 1769 și apare ca rezultat al expulzării locuitorilor Tohanului din vechea vatră deoarece nu vroiau să-și schimbe religia strămoșească.
Epoca medie este marcată de o serie de năvăliri în Țara Bârsei care nu au ocolit localitățile Zărnești și Tohan. De asemenea, este semnalat interesul marilor latifundiari maghiari și sași de a intra în posesia așezărilor mai sus amintite până în secolul al XVI-lea, când intră sub administrația orașului Brașov.
Prima invazie turcească în Țara Bârsei are loc în 1421, când satele Tohan și Zărnești sunt incendiate. Populația se retrage în zona unde se află astăzi schitul de la „Colții Chiliilor”. Ulterior mai au loc și alte invazii, populația retrăgându-se în munți din calea năvălitorilor.
În 1660 locuitorii din zonă îl sprijină pe Gheorghe Rakoczi la cucerirea cetății Bran. Ultima incursiune turcească are loc în 1690 când are loc „Lupta de la Zărnești”.
La 1848 românii din Țara Bârsei se ridică și ei la luptă pentru drepturi egale cu celelalte minorități privilegiate. Revoluția a avut un efect benefic asupra românilor din Transilvania, prin desființarea iobăgiei din imperiul austriac.
Tinerii din Zărnești vor participa și ei la evenimentele din 1877-1878 împotriva Imperiului Otoman.
Primul război mondial și-a întins tentaculele distrugătoare și asupra acestei așezări. Acum cade martir dr. av. Ioan Senchea.
Perioada interbelică este caracterizată prin stabilitate, liniște și prosperitate economică, culminând cu anii 1938.
Al doilea război mondial răpește numeroși tineri din localitate, iar alții vor fi luați prizonieri.
Peștera și Măgura
Perioada Paleoliticulului mijlociu și superior: unelte de silex descoperite în peșterile de la Valea Coacăzei, Peștera Mare din satul Peștera și cea de la Gura Cheii Râșnov, la 15 km E de Zărnești. Eneoliticul este reprezentat de fragmente de silex din topor, vârf de lance la Drumul Carului din Moeciu de Jos.
Arealul ocupat în prezent de satele Peștera și Măgura erau ocupate de păduri. Specialiștii geografi au arătat că “în platformă se remarcă în mod deosebit intervenția de durată a omului, care a transformat pe suprafețe întregi vegetația primară forestieră într-o vegetație secundară ierboasă cu pajiști”. S-au produs defrișări masive în aceste areale pentru necesități de cultură și pășunat.
Prin migrația populației din Zărnești și Tohan care a crescut în decursul timpului, zona s-a populat. Mari suprafețe erau arendate de către Brașov locuitorilor pentru pășunat.
Muntele Vlădușca era pășunat de la 1650. Numele vine de la o persoană numită Vlădușcă, ce arendează muntele în 1701.
Rucăr și Dâmbovicioara
Cele mai vechi urme ale existenței umane pe teritoriul localității Rucăr datează din perioada stăpânirii romane în Dacia, la Rucăr fiind construit un „castellum” distrus în timpul evenimentelor din 117-118 d.Ch. Cea mai veche atestare documentară se consemnează, în cazul satului Rucăr, la 1377. Rucărul a fost martorul deselor treceri de oști înspre Transilvania, sau de aici spre Țara Românească : Vlad Țepeș în 1459 spre Transilvania, Ștefan Bathory în 1476 spre Țara Românească, Mihnea al III-lea la 1658. Pe teritoriul satului s-au dat luptele lui Radu de la Afumați cu turcii. Sigismund de Bathory a poposit la Rucăr cu oastea timp de o săptămână. Sunt binecunoscute în sat urmele răscoalei lui Tudor Vladimirescu din 1821. O parte din armata lui Ipsilanti și a lui Tudor a trăit o vreme pe teritoriul Rucărului. În 1848 se retrage guvernul provizoriu. Războiul de independență a cerut multe jertfe și din Rucăr. În timp de pace Rucărul dispunea de o formație grănicerească pentru paza frontierei și a trecătorii. În 1916 au venit la Rucăr mai multe formațiuni militare și s-au construit mai multe drumuri strategice înlesnindu-se transportul munițiilor și a echipamentului militar.
După îndârjite lupte de stradă, brigada a VII-a alpină a ocupat Rucărul la 1 octombrie 1916. În cursul zilei de 2 octombrie a intrat în Rucăr și divizia 76 germană. O parte însemnată a satului a fost distrusă de tunurile germane. Au ars și au fost distruse 148 de case. În memoria tinerilor căzuți în război satul a ridicat în centru, pe șoseaua națională Rucăr- Brașov un monument.
Încă înainte de venirea romanilor și așezarea lor în vechea Dacie, în partea superioară râului Dâmbovița, oamenii acestor locuri și-au organizat viața și munca în devălmășie.
Aici în partea de nord a județului Muscel, s-au înjghebat primele formațiuni politice numite cnezate, având în frunte un cneaz, rezultând din unirea mai multor obști. În zona Parcului obștile moșnenilor rucăreni dețineau următorii munți: Păltinetul, Valea Largă, Valea lui Ivan, Tămășelul, Tămașul Mare, Cascoe, Plaghia.
Stăpânită în devălmășie de către cnezi/moșneni rucăreni urmași ai moșilor și cetelor, averea obștească începe treptat să treacă în stăpânire domnească și apoi boierească.
Astfel, pe la anul 1421 este semnalat la Rucăr un țar numit Alexandru care se dă fiu al marelui voievod Mircea. În secolul al XV- lea și în primul deceniu al secolului al XVI- lea o parte din moșia obștească rucăreană devine domnească, iar în anul 1502 devine și boierească sub stăpânirea jupânului Neagoe.
În perioada următoare Rucărul cu toți munții trece în proprietatea voievodului Mihai Viteazul, iar după trecerea acestuia în neființă revine în stăpânirea doamnei Florica, fiica voievodului.
Prin hrisovul dat de voievodul Matei Basarab la 28 decembrie 1633, strămoșii rucărenilor de astăzi s-au răscumpărat din rumânie de la stăpânii lor, devenind iarăși stăpâni peste moșia obștească. Vremurile grele care s-au abătut asupra satului, dările din ce în ce mai mari, abuzurile vameșului conducător al vămii domnești, i-au determinat pe mulți rucăreni să ia drumul pribegiei. Ei au ajuns până în Moldova în ținutul Vrancei. Emigrarea în Moldova a continuat și în secolul al XVIII-lea.
În vederea stăpânirii părții ce a revenit moșnenilor în proprietatea obștească, obștea prin preoții și bătrânii sau “uncheșii” satului au elaborat Cărți de moș, act de proprietate recunoscut atât de moșneni cât și de autorități. În anul 1797 moșnenii s-au adunat în curtea bisericii și au hotărât ce parte revine fiecărui moș cu cetașii lui, eliberându-se 54 carâi de moși.
Ca urmare a răscoalei din 1911, potrivit Codului Silvic a avut loc întocmirea actelor necesare constituirii obștei.
Semnificație și interes pentru zonă
În 1873 – 10 alpiniști brașoveni hotărăsc pe creasta Pietrei Craiului, entuziasmați de frumusețea acestui munte, înființarea Clubului Alpin al Transilvaniei sau Siebenburgisher Alpinverein in Kronstadt, ce a intrat ulterior în componența unuia din cele mai importante cluburi alpine din Europa – Clubul Carpatin al Transilvaniei sau Siebenburgisher Karpaten Verein – S.K.V.. Scopul asociației era: “ cercetarea Carpaților Transilvaniei și regiunilor învecinate pentru efectuarea de excursii și înviorarea interesului pentru acești munți“.
Realizări – excursii colective, publicații, întreținerea potecilor, construirea de adăposturi și reglementarea profesiunii de călăuză. Anuarele S.K.V. apărute în 56 de volume din 1881 – 1944, sunt adevărate enciclopedii ce conțin date despre faună, floră din Carpați, inclusiv din Piatra Craiului.
Emmanuel de Martonne, care a trăit între 1873 – 1955, în lucrarea “ Lucrări geografice despre România”, descrie Piatra Craiului ca fiind “Un accident în geografia Carpaților Meridionali“.
Administrare în trecut
La 25 aprilie 1651, Gheorghe Rakoczi al II – lea, principele Transilvaniei, atribuie brașovenilor printr-o scrisoare “donațională și de schimb“ cetatea și domeniul Bran. Prin acest act Brașovul devine proprietar al cetății Bran și satelor aparținătoare.
În 1880 – se înființează Ocolul Silvic Zărnești sub administrație forestieră austro – ungară.
Majoritatea terenurilor care formează în prezent pășunile comunelor Moeciu și Dâmbovicioara incluse în Parc au fost la origine păduri. Ele au fost transformate în pășuni datorită creșterii populației din zonă. Pășunile actuale au fost obținute de comunele Moeciu și Dâmbovicoara prin împroprietărire în urma Reformei Agrare din 1921. În anul 1949, în urma deciziei 1918 a Consiliului de Stat, actualele pășuni au trecut în administrarea organelor agricole aparținând Ministerului Agriculturii. În anul 1983, prin Decretul prezidențial nr. 72/1983, toate pășunile montane au fost preluate de Ministerul Silviculturii; Zănoaga, Curmătura și Vlădușca la Ocolul Silvic Zărnești, iar Pietricica, Plaiul Mare, Funduri și Funduri Prelungi, la Ocolul Silvic Rucăr. Pentru aceste pășuni s-au întocmit amenajamente silvopastorale după care au fost gospodărite până în 1990. După aceasta cele 7 trupuri de pășune au trecut din nou în posesia și administrarea comunelor Moeciu și Dâmbovicioara, situație ce se menține și în prezent.
În 1948, prin constituție, toate pădurile sunt trecute în proprietatea statului român.
În 1938 are loc prima acțiune de protecție în Piatra Craiului când în Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 645 s-a înființat Rezervația Naturală Piatra Craiului, pe o suprafață de 440 ha.
Suprafața ocrotită crește succesiv până în anul 1990. Prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor și mediului înconjurător nr. 7/1990, Piatra Craiului este menționată drept Parc Național, statut susținut de Legea mediului nr. 137/1995, prin care 2 600 ha devin rezervație integrală și 5 500 ha zonă tampon.
În 1992 cu ocazia lucrărilor de reamenajare executate de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov se ține cont de prevederile Ordinului ministrului apelor, pădurilor și mediului înconjurător nr. 7/1990 privind constituirea rezervației integrale și zonei tampon.
Aspecte socio-economice, folosința terenului în prezent
Comunități locale
Geografic, în zona de nord a Pietrei Craiului este situat : orașul Zărnești, în est: comuna Bran, comuna Moeciu, comuna Fundata, iar în sud: comuna Dâmbovicioara și comuna Rucăr.
Populația după recensământul din 1999 pe comunitățile importante pentru Parc este: orașul Zărnești – 26616, satul Măgura din comuna Moeciu – 691, satul Peștera din comuna Moeciu – 682, comuna Fundata – 1005, comuna Dâmbovicioara – 1286, respectiv satul Dâmbovicioara – 476, satul Ciocanu – 189, satul Podu Dâmboviței – 621 și comuna Rucăr – 6513, respectiv satul Rucăr – 6356, satul Sătic – 157 locuitori.
Orașul Zărnești a constituit cea mai puternică forță industrială: Celohart –hârtie, UM Tohan – uzină mecanică, secție de exploatare și preindustrializare a lemnului. Industria se găsește în situație precară, datorită recesiunii. Localitățile Bran, Moeciu, Dâmbovicioara și Rucăr au dezvoltată zootehnia tradițională și activități legate de exploatarea forestieră. Activități de slabă intensitate sunt agricultura și pomicultura. Zootehnia, pomicultura și agricultura au un pronunțat caracter de subsidență. În ultimul deceniu s-a înregistrat dezvoltarea turismului rural în zona de est și sud a zonei. Aceasta este spectaculoasă în Bran și Moeciu și ponderată în Fundata, Dâmbovicioara și Rucăr. Exista un potențial turistic nevalorificat foarte mare.
Pădurile se află în prezent în procent de 19,3% în proprietatea statului, iar suprafața totală administrată este de 36,5%, restul categoriilor de proprietari fiind persoanele fizice cu 36,6%, primăriile cu 6,82%, obștile cu 2,42%, bisericile cu 0,7%, administrarea în cazul obștilor, bisericilor și primăriilor fiind realizată în mare parte de către ocoale silvice private. Pe raza județului Argeș datorită faptului că ponderea pădurilor aflate în proprietatea persoanelor fizice este mult mai mare comparativ cu situația din județul Brașov, există o presiune negativă deosebit de mare asupra acestor suprafețe, presiune exercitată de către proprietarii de păduri, care, animați de posibilitatea unor câștiguri materiale rapide, încalcă frecvent regimul silvic. APNPC depune eforturi continue de stopare a fenomenelor negative care apar pe aceste suprafețe, simțindu-se nevoia unui sprijin mult mai energic din partea instituțiilor cu abilități de control, în special Garda de Mediu și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare. Iminenta retrocedare în continuare a pădurilor către persoanele fizice va creea probleme și mai mari administrației parcului în controlarea efectelor nedorite mai sus amintite, simțindu-se tot mai acut necesitatea găsirii unor modalități de despăgubire sau acordare de plăți compensatorii proprietarilor de vegetație forestieră de pe raza PNPC.
Pășunile sunt deținute de comunitățile locale și de obști pe raza județului Argeș. Există fânețe particulare. Vetrele satelor din Parc, adică Peștera și Măgura sunt folosite ca terenuri agricole, casele fiind foarte împrăștiate.
Principalele surse de venit pentru localnici diferă în funcție de zonă. Astfel pentru locuitorii satelor de munte Măgura și Peștera ponderea veniturilor din zootehnie și mai puțin din cultivarea plantelor este mult mai mare comparativ cu restul localităților datorită poziției altitudinale pe care o au acestea și reliefului accidentat. Pășunile din interiorul Parcului de pe raza județului Brașov sunt preponderent deținute de comuna Moeciu, efectivele ridicate de ovine și bovine ale localnicilor conducând la apariția în trecut a suprapășunatului. De asemenea în aceste sate nu există proprietari de păduri pe suprafețe întinse după cum este cazul în zona de sud a Parcului în Rucăr și Dâmbovicioara. Prin urmare și veniturile rezultate din exploatarea masei lemnoase sunt reduse. O parte din populație este angajată în Zărnești la diferite firme din cadrul Parcului Industrial, precum și la alți agenți economici cu capital privat. De asemenea, mai există persoane angajate în localitățile mai îndepărtate și în Municipiul Brașov. În ultimii ani s-a constat un fenomen crescut de realizare de construcții în zonă, construcții aparținând persoanelor provenind din alte localități, și implicit vânzare de terenuri de către proprietari. Unele dintre aceste construcții nu se încadrează în stilul arhitectonic tradițional. Motivele unei dezvoltări mult reduse a turismului rural în zonă, comparativ cu zona Moeciu Bran, sunt reprezentate de lipsa infrastructurii, drumurile județene spre Măgura și Peștera prezentându-se într-o stare proastă, pe timpul iernii existând perioade în care sunt totalmente impracticabile, mai ales cele din interiorul localităților; de asemenea, există probleme legate de asigurarea necesarului de apă, majoritatea construcțiilor fiind situate pe vârful dealurilor, iar pânza freatică fiind la mare adâncime și neexistând decât pentru mici grupuri de case sisteme de alimentare centralizate; de asemenea, nu există sisteme de evacuare a apelor reziduale; dificilă este și evacuarea deșeurilor datorită condiției drumurilor, în localitate neexistând un sistem centralizat de colectare a acestora. Cu toate aceste dificultăți, există câteva pensiuni în zonă, APNPC sprijinând în ultimii ani dezvoltarea afacerilor în domeniul turismului rural prin finanțarea de proiecte în cadrul Programului de Granturi Mici. De asemenea, Administrația Parcului elaborează în prezent un catalog legat de respectarea caracterului tradițional al construcțiilor în zonă. Pe lângă cele mai sus menționate, nici accesul la informație nu este atât de facil precum în restul localităților.
Orașul Zărnești se confruntă cu o rată deosebit de ridicată a șomajului – peste 60%, datorată recesiunii sectorului industrial din localitate. Marea majoritate a șomerilor nu sunt localnici, ci provin din alte zone geografice ale țării, stabilindu-se în Zărnești înainte de 1989. Acest segment de populație locuiește în zona cartierelor muncitorești și nu deține prorietăți pe raza parcului sau în apropierea acestuia. Pentru deținătorii de terenuri, ponderea venituri din cultura plantelor, în special cartoful, este mai mare decât în cazul localităților Măgura și Peștera, efectivele de animale, în special ovine, fiind mai mici decât în cele două localități amintite. Efectele negative cauzate de către proprietarii de terenuri din Zărnești de pe raza parcului se referă mai mult la presiunea crescută de realizare de construcții în zona de pe Valea Bârsei Mari. De asemenea, ca și în cazul satelor Măgura și Peștera, ponderea deținătorilor de păduri persoane fizice este redusă pe zona parcului. În ultimii ani, în orașul Zărnești există o tendință în creștere de dezvoltare a turismului, numărul de pensiuni crescând simțitor, în viitor ponderea veniturilor din turism având un rol important. Desigur, fenomenul se resimte în zona de case din imediata apropiere a masivului și mai puțin în Tohanul Vechi. Probleme cu infrastructura există și în Zărnești, mai ales starea proastă a drumurilor, dar mare parte dintre locuințe beneficiază de sistem centralizat de alimentare cu apă și gaz, evacuare a apelor uzate, de colectare a deșeurilor, precum și de o mult mai mare accesibilitate datorată poziției geografice.
Satul Șirnea are un relief asemănător cu Măgura și Peștera, dar accesibilitatea este mult mai mare datorită drumurilor care se află într-o stare mai bună și a apropierii de DN 73 Brașov- Pitești. În ceea ce privește sursele de venituri ale localnicilor, acestea sunt asemănătoare cu cele ale locuitorilor din Peștera și Măgura, cu deosebirea că aici dezvoltarea turismului rural este mult mai importantă. Animalele localnicilor pășunează în zonele de islaz comunal, care sunt situate în afara limitei parcului, și prin urmare considerăm că această localitate are cele mai puține influențe negative asupra acestuia.
Comunele Dâmbovicioara și Rucăr se caracterizează prin faptul că locuitorii acestora dețin suprafețe mult mai întinse atât de pădure, cât și de pășune, ceea ce a generat numeroase aspecte negative enumerate anterior Populația locală obține venituri mai mult din zootehnie decât din cultivarea plantelor, suprafețele propice unor astfel de activități fiind reduse. În ultimii ani există o tendință crescută de dezvoltare a activităților legate de turismul rural și aici un rol important jucându-l finanțările din cadrul Programului de Granturi Mici. Accesibilitatea localităților este destul de bună, mai puțin în satul Ciocanu, probleme legate de colectarea deșeurilor apărând pe raza satului Dâmbovicioara. Populația locală lucrează în domeniul exploatării și prelucrării masei lemnoase, la diferite firme private, în special în Rucăr, precum și în Orașul Câmpulung, situat în apropiere. Veniturile obținute în urma exploatărilor de masă lemnoasă au contribuit la o dezvoltare dezechilibrată a construcțiilor în special pe raza comunei Rucăr.
Aspecte socio-culturale
Orașul Zărnești face pare din zona etnografică a Țării Bârsei, apropiată și foarte asemănătoare cu cea a Branului.
Referitor la gospodăriile din această zonă, ele posedau un teren de regulă mai mare decât strictul necesar pentru casa de locuit și dependințe. Pe acest teren se afla casa de locuit, un șopron deschis pentru păstrarea uneltelor agricole și o șură unde se afla un grajd pentru animale, o arie și un plevnicior pentru fân și paie. În spatele șurii era grădina de zarzavat și pomi, groapa pentru bălegarul de grajd și W.C. Gospodăria era înconjurată cu gard superficial, atât cât să nu poată pătrunde animalele.
Casa de locuit era ridicată din lemn, fiind așezată pe un postament de piatră. Avea acoperiș de șindrilă în patru ape. Camerele erau orientate cu fața spre curte. Casa avea de obicei trei camere: casa mare, tinda și căsuța. În spatele tindei se afla celarul, din care se urca în pod. Intrarea se făcea din curte direct în tindă, iar de aici în celelalte încăperi. În casa mare nu se prea dormea. Acesta era un mic muzeu de artă populară, unde pe pat sau în lada de zestre se păstrau adevărate comori ale portului popular, țoale și coverturi, ștergare, perne, iar pe pereții camerei aproape de tavan se înșirau polițe din lemn, superb zugrăvite în culori vii pe care erau așezate sau atârnate în cuie, căni, ulcele și blide din lut ars, frumos ornate în motive geometrice sau florale.
Portul popular zărneștean este simplu. Are în schimb multă originalitate și este reprezentativ. Componentele principale ale portului bărbătesc sunt: cioarecii foarte strâmți, cămașa lungă și largă, peste cămașă un pieptar viu colorat, pe cap căciulă neagră cu vârful îndoit spre dreapta, în picioare opinci sau ghete, iar mai recent cizme model ofițeresc. Când gerul se întețește se îmbracă un zecheoi din stofă groasă de pănură de culoare maro.
Portul femeiesc este la fel de simplu: ie scurtă strânsă în talie de o fustă cu danteluță la poale peste care se înfășoară fota, peste un brâuleț înflorat lucrat de mână, pui pe ie cusuți cu fir negru. Iarna femeile măritate poartă ghebă. Acesta era portul tradițional feminin local. Din păcate, în ultimele decenii a suferit influențe din alte zone folclorice, devenind ceva hibrid, în raport cu portul popular bărbătesc.
Dintre ocupațiile tradiționale amintim păstoritul care a fost practicat neîntrerupt de către înaintași. Agricultura a devenit o ocupație predominantă a locuitorilor din zonă, asigurându-le acestora un trai decent.
Arhitectura populară caracteristică zonei Muscel este relevantă pentru caracterizarea arhitecturii din Rucărul secolului al XVII-lea. Casele erau construite „după obiceiul valahilor” din trunchiuri suprapuse, cu acoperiș țuguiat de șindrilă „în scoc” prin care ieșea fumul, deoarece casele nu aveau coșuri.
Bârnele erau „îmbucate” și prinse între ele cu cuie de lemn de cătină. Acoperișul cu patru fețe era țuguiat sau turtit. Casele se tencuiau cu lut alb. Planul generalizat al locuințelor cuprindea: tinda, celarul, odaia de locuit.
La sfârșitul secolului XIX se generează tipul de casă cu două nivele: pivniță la parter și camerele de locuit la etaj. Organizarea interioarelor relevă existența unei industrii textile casnice în care erau antrenate majoritatea femeilor din localitate. Instalații tehnice populare funcționau în perioada interbelică pe râul Dâmbovița la Valea Cheii și pe Râușor.
La sfârșitul sec. al XIX- lea se confecționau în școala de meserii lăzi de zestre care concurau cu cele executate la Brașov. În târgul săptămânal de duminică se desfăceau produse ale industriei casnice textile: costume populare, covoare.
Portul popular din Rucăr a impresionat prin autenticitatea și frumusețea inegalabilă mari artiști ai penelului ca Nicolae Grigorescu, precum și pe Nicolae Iorga, care în „Priveliști din țară” consemna o imagine caracteristică Rucărului de la începutul secolului XX: „țărani cu sumane negre și cojocele cusute, țărănci ale căror bogăție de fluturi și podoabe e acoperită în parte de mantali cafenii, unele dintre ele poartă ștrengărește pe albul fin ce li se înfășură fața oacheșă, o pălăriuță bărbătească. Alexandru Vlahuță releva de asemenea în „România pitorească”: „portul rucărencelor adevărat românesc, țesut, lucrat și înflorit de mâna lor c-o măiestrie pe care nu știu singure de unde au învățat-o”.
Referitor la tipurile de case pe care le întâlnim în aceste localitățile Peștera și Măgura avem case cu două încăperi cu o singură intrare, cu tindă și casă, case cu trei încăperi cu tindă mediană, casă și casa mare, case cu patru și mai multe încăperi, precum și case pe două niveluri. Ca materiale de construcție este folosit preponderent lemnul, casele fiind construite din bârne orizontale, iar ca temelie având zidărie de piatră, la cele mai noi zid de ciment. Bârnele sunt cioplite cu barda pe două sau patru fețe. Mai târziu se va folosi pentru pereți și cărămida. Pentru acoperiș s-a folosit pe scară largă șindrila, iar mai nou se folosește țigla.
Dintre îndeletnicirile principale ale locuitorilor amintim: creșterea animalelor, prelucrarea principalelor produse pastorale, exploatarea lemnului și, mai nou, agro-turismul.
În toate comunele și orașele există școli generale I-VIII. În Zărnești, Bran și Rucăr sunt licee sau grupuri școlare industriale IX-XII sau școli profesionale sau postliceale.
Ca și un fenomen generalizat în toate localitățile din vecinătatea parcului putem aminti declinul tradițiilor și dispariția produselor tradiționale, cu o acutizare în zona satelor Peștera și Măgura datorită migrației populației spre alte zone. Tot în aceste sate se constată, datorită acelorași cauze, și tendința de îmbătrânire a populației.
De asemenea, nu există preocupări cu privire la realizarea unei strategii de dezvoltare durabilă a zonei.
Din aspectele menționate mai sus rezultă importanța deosebită a comunităților asupra implementării Planului de Management și mai ales aspectele negative care pot apărea în urma unei dezvoltări necontrolate și a lipsei unor strategii la nivel local care să aibă în vedere prezența parcului în imediata apropiere a comunităților amintite.
Alți factori de interes
Pădurile deținute de stat sunt administrate de Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA, prin Ocolul Silvic Brașov și Campulung, cele ale comunelor și ale obștilor sunt administrate pe bază de contract fie de ocoalele de stat, fie de cele private, Regia Publică Locală a Pădurilor Piatra Craiului – Zărnești, Ocolul Silvic Păpușa – Rucăr, Ocolul Silvic Bucegi–Piatra Craiului – Moeciu.
Pășunile sunt administrate de primării și obști, pe perioada verii sunt date spre exploatare/pășunat stăpânilor de munte, de obicei în urma unei licitații sau consultări a obștii.
Activitatea primăriilor e supervizată de Consiliile locale ale comunelor, iar a acestora de Consiliile Județene Brașov și Argeș
La nivel statal, ministerele cu atribuții sunt Ministerul Dezvoltǎrii Regionale și Administrației Publice, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Schimbǎrilor Climatice și Academia Română prin Comisia Monumentelor Naturii.
Fânețele și terenurile agricole sunt deținute de persoane particulare.
Fondurile de vânătoare sunt deținute de stat și administrate după cum urmează:
Există interese în privința conservării naturii: PNPC, Fundația Conservation Carpathia.
Există firme și asociații de turism rural: Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural Brașov și Argeș, Asociația de turism Plaiuri Zărneștene, Asociația pentru Promovarea Programelor pentru Tineret- Pitești.
ONG-uri: Clubul pentru Protecția Naturii și Turism- Brașov; Amicii SALVAMONT- Brașov; România Pitorească- Pitești, Liliecii Brașov, Asociația Renaturopa, Asociația Sport & Natură Piatra Craiului Zărnești, Asociația Alpin Club Brașov, Asociația Alpin Club Zărnești, Asociația Floare de Colț Brașov, Asociația Focul Viu București.
Formațiile SALVAMONT Zărnești și Câmpulung
Folosința actuală a terenurilor
Păduri: Pădurile din cadrul Parcului aparțin din punct de vedere administrativ Ocoalelor silvice: Brașov, Regia Publică Locală a Pădurilor Zărnești, Bucegi Piatra Craiului , Păpușa Rucăr și Dragoslavele. Pădurile sunt încadrate din punct de vedere amenajistic în grupa I funcțională cu rol de protecție și producție – 92% și în grupa a II-a funcțională cu rol de producție – 2%, restul fiind terenuri cu altă destinație decât cultura silvică. 43% din păduri sunt excluse de la tăieri, iar pe 24% se efectuează numai tăieri de conservare. Pentru aceste ocoale managementul pădurilor se realizează pe baza amenajamentelor silvice detaliate în tabelul de mai jos:
* Se va completa ulterior
Pășuni: Pășunile din Parc se află în administrația orașului Zărnești: Tămașul, comunelor Moeciu: Zănoaga, Curmătura și Vlădușca, și Dâmbovicioara: Pietricica, Plaiul Mare, Funduri Prelungi și Funduri, și sunt pășunate de animalele locuitorilor din comunele mai sus amintite, dar și din alte localități din vecinătatea Parcului.
Fânețe: Fânețele sunt folosite de către populația locală în scopul obținerii de furaj pentru animale, cu excepția fânețelor care sunt în administrația ocoalelor silvice și sunt folosite pentru hrana suplimentară a vânatului.
Mici ferme individuale/gospodării
Zone conservate: creastă, chei, păduri inaccesibile. Zona de creastă aflată în raza județului Brașov este în administrația primăriei Zărnești, iar cea din raza județului Argeș este în administrația OS Rucăr și este folosită numai în scopuri turistice. Cheile sunt incluse în amenajamentele silvice ca terenuri neproductive fiind folosite în scopuri turistice. Pădurile inaccesibile sunt incluse, de asemenea, în amenajamentele silvice, ele vegetând în stare naturală.
Relații: Populația locală folosește fânețele.
Populația locală administrează fermele.
Investitorii în turism schimbă folosința terenului din ferme în construcții.
Turiștii vizitează ariile conservate.
Turiștii vizitează gospodăriile.
Consiliul local închiriază pășunile, în conformitate cu hotărârile aprobate.
Stăpânii de munte exploatează pășunile.
Pădurea furnizează lemn și slujbe populației.
Stăpânii de munte pășunează ilegal în ariile conservate și păduri.
Starea actuală de conservare
Păduri: Sunt administrate conform amenajamentelor silvice. Zonarea funcțională permite conservarea parcelelor din zona de protecție integrală și tampon. Există zone în parc în OS Rucăr, unde retrocedarea pădurilor realizată prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, a dus la tăieri rase a unor suprafețe de pădure de către proprietari. În special în anii 2004-2005, și mai apoi sporadic până în 2007, ambii versanți împăduriți ai parcului din județul Argeș au fost supuși unor presiuni din partea noilor proprietari, rezultând o suprafață de aproximativ 290 ha tăieri rase în arboretele de molid. În prezent, aproximativ 50% din aceste suprafețe sunt regenerate, fie artificial, prin plantații, fie pe cale naturală. Administrația realizează un studiu privind starea acestor suprafețe, urmând sa fie apoi stabilit un plan de regenerare a acestora, fie pe cale naturală, fie prin plantații.
Pășuni: Actualul studiu de pășunat realizat în anul 2000, demonstrează că toate pășunile din Parcul Național șunt suprapășunate și că biodiversitatea lor este afectată de acest fenomen..
Fânețe: unele sunt împădurite, iar pe altele se practică și fermierit de scară mică. În fânețe se desfășoară activități tradiționale: cositul și pășunatul după cosit cu un număr foarte mic de animale de către proprietarii acestora. Se extrag mici cantități de material lemnos pentru activități gospodărești sub directa supraveghere a ocoalelor silvice. Nu se folosesc îngrășăminte chimice, iar fertilizarea se face cu îngrășăminte organice: gunoi de grajd. Aceste fânețe prezintă o stare bună de conservare și o biodiversitate ridicată.
Turism și facilități de turism
Cea mai dezvoltată formă de turism în zonele înconjurătoare Parcului este agroturismul care funcționează atât în cadrul unor asociații de turism la nivel regional și național, cât și la nivel individual. Pe teritoriul Parcului cele mai întâlnite activități turistice se leagă de drumeții și ascensiuni montane precum și de activitățile specifice de camping .
Evaluare
Cea mai la îndemână metodă de a cunoaște caracteristicile, structura activităților de vizitare în PNPC este monitorizarea vizitatorilor prin sondaje efectuate pe bază de chestionare. Chestionarele se adresează turiștilor întâlniți în parc, iar completarea, centralizarea și interpretarea rezultatelor duc la conturarea imaginii activităților și facilităților de vizitare din parc și din comunitățile locale.
Primele runde complete de monitorizare a activităților turistice s-au desfășurat în anii 2000 și respectiv 2003, când s-a urmărit obținerea aprecierii cantitative și calitative a fluxului turistic în zonă. Ulterior s-a realizat doar monitorizarea cantitativă a fluxului turistic în Parcul Național Piatra Craiului.
Aceste prime rezultate ne ajută la înțelegerea fenomenului de vizitare în Piatra Craiului și, de asemenea, la găsirea unor soluții de organizare a vizitării.
Pe parcursul implementării planului de management al vizitatorilor, “monitorizarea vizitării” devine un important instrument de control al eficacității acestuia și asigură feed-backul permanent necesar corectării din mers a strategiei. Desigur, monitorizarea vizitatorilor are în mod necesar un caracter permanent și devine un instrument necesar păstrării echilibrului fragil între scopul principal al existenței PNPC, conservarea biodiversității și dezvoltarea turismului în zonă.
Conform sondajului menționat mai sus, anual Parcul Național Piatra Craiului este vizitat de circa 110000 de vizitatori. Privind motivele venirii în Piatra Craiului acestea sunt în ordinea importanței după cum urmează: Muntele, Natura, Evadare din oraș, pentru a fi singur, pentru a fi cu familia, pentru a campa. Astfel, enumerarea relevă faptul că cele mai frecvente motive ale vizitării sunt legate de unicitatea reliefului și naturii în Piatra Craiului.
Din totalul turiștilor, circa 48% sunt tineri între 18-29 ani , 45% au vârste cuprinse între 30-49 ani, iar 6% sunt tineri sub 18 ani. Aceste procente arată ponderea ridicată a numărului de vizitatori tineri din totalul fluxului de vizitatori și indică necesitatea existenței unui sistem bine pus la punct de informare și educare a vizitatorilor, atât din punct de vedere al periculozității masivului muntos, cât și referitor la potențialul impact negativ al unor activități care nu se încadrează în standardele de vizitare a unui parc național. Oportunitatea deosebită a prezenței tinerilor în Parcul Național Piatra Craiului o contituie dorința acestora de a ajuta și de a se implica în acțiuni pozitive de voluntariat pentru protejarea naturii, fapt care sporește importanța activităților de educare care trebuie desfășurate de către administrația parcului.
Un aspect important al fenomenului de vizitare este durata vizitei în parc: circa 25% din turiști stau o zi sau mai puțin, 40% între două și trei zile, 25% stau între patru zile și o săptămâna. Numai 10% din turiști stau mai mult de o săptămână. Dintre vizitatorii care stau mai mult decât o zi în parc, 64% din turiști folosesc camparea la cort, iar dintre aceștia 24% nu folosesc zonele cvasiorganizate pentru campare din Plaiul Foii, Curmătura, Brusturet. Aproximativ jumătate dintre vizitatorii care stau mai mult de o zi desfășoară numai activități specifice campării: plimbări scurte, grătare, activități recreative în jurul cortului, în special în zonele de pe Valea Bârsei-Plaiul Foii, zona Văii Dâmbovicioarei-Brusturet. Un aspect special este reprezentat de zona de campare de la Curmătura unde anual campează peste 15000 de vizitatori și care datorită faptului că este o zonă sensibilă din punct de vedere al conservării biodiversității, necesită măsuri speciale de informare-îndrumare și educare a vizitatorilor.
Vizavi de cazările folosite, din totalul vizitatorilor Parcului Național, numai 20% folosesc pensiunile din comunitățile locale, iar 27% înnoptează la cabanele montane și refugiile alpine. Deși numărul pensiunilor din Parcul Național precum și din zonele adiacente a crescut la câteva sute în Măgura, Peștera Șirnea, Zărnești, Moieciu, Dâmbovicioara, Sătic, Ciocanu, dintre vizitatorii parcului național doar 20% folosesc aceste cazări. Mai mult de 60% din clienții pensiunilor nu întreprind practic excursii în masivul Piatra Craiului, ci se mulțumesc cu contemplarea peisajelor rurale și montane, cu experimentarea mâncărurilor și obiceiurilor tradiționale, se odihnesc în condiții de liniște și aer curat. Materiale informative precum și sprijin acordat de către echipele Salvamont și administrația parcului sunt necesare în zona refugiilor montane.
Dintre vizitatorii parcului, circa 65% menționează zona de creastă, împărțită în două sectoare, ca fiind destinația principală a vizitei, trecerea prin această zonă având un caracter pasager în timp ce zonele unde se înregistrează durate mai lungi de ședere sunt cele tradiționale pentru campări: Plaiul Foii, Brusturet, Curmătura.
La capitolul cheltuieli pe perioada vizitei, turiștii, în mare majoritate, își permit să cheltuiască numai 50-80 lei pe zi.
Un aspect important al structurii populației care vizitează Piatra Craiului îl constituie proporția relativ scăzută a turiștilor străini care vizitează PNPC, respectiv 4%. Din cauza acestui procent mic, evaluarea fenomenului de vizitare este semnificativă numai pentru turiștii români. În ultimii ani, însă, s-a constatat un aflux mai mare al turiștilor străini, estimările fiind că acest procent se situează în prezent în jurul valorii de 10%.
Numărul de vizitatori în parc este în creștere și implicit impactul potențial asupra zonelor naturale ale parcului va crește în următorii ani dacă nu se implementează măsuri coerente de informare – educare a vizitatorilor și dirijare a fluxului turistic
Facilități
Conform datelor obținute de la Ministerul Economiei în Bran, Zărnești, Predeluț, Moeciu, Peștera, Măgura, Fundata, Șirnea existǎ circa 200 pensiuni autorizate oficial. Un număr destul de mare de pensiuni nu sunt încă autorizate sau sunt în curs de autorizare. Clasarea pensiunilor este de la una la trei ”margarete”, cu media la două “margarete”. Dintre asociațiile la nivel național, cea mai reprezentativă este Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural cu un număr de 120 de pensiuni acreditate în zona Bran, Moeciu,Predeluț, Șirnea și un număr de 30 de pensiuni pe raza comunei Rucăr. Sistemul de clasare a pensiunilor ANTREC este similar celui oficial, în loc de stele sunt clasate simbolic cu margarete. Categoria medie este cea două „margarete” cu grup sanitar, apă caldă, încălzire cu lemne în sobe de teracotă. O parte din pensiuni sunt încadrate la trei „margarete”, având condiții mai deosebite de cazare.
Din datele sumare de mai sus se poate concluziona că există un mare număr de facilități de cazare în zona adiacentă PNPC. Desigur, ar fi necesară o categorisire a facilităților de cazare în funcție de apropierea de PNPC, de statutul comunităților față de Parc, de confortul pensiunilor. Din punct de vedere teoretic, oricare din facilitățile de cazare existente ar putea deservi turiști care vizitează Parcul, distanțele față de acesta fiind relativ mici: 2-15 km.
Comunitățile locale care au influență asupra Parcului datorită poziției, activităților tradiționale desfășurate, proprietăților pe care le au în Parc sunt: Măgura, Peștera, Zărnești, Rucăr, Dâmbovicioara. Conform datelor de la Ministerul Economiei pensiunile autorizate din aceste localități sunt în număr de 15 în Peștera, 12 în Măgura, 20 în Zărnești, 30 pensiuni pe raza comunelor Rucăr și Dâmbovicioara.
O categorie aparte de facilități de cazare este constituită de cabanele montane din Parc sau aflate în imediata vecinătate a acestuia. Aceste cabane sunt în zona nordică: Gura Râului cu o capacitate de circa 50 locuri, Plaiul Foii cu o capacitate de 50 locuri, Curmătura cu o capacitate de 55 turiști, Cabana de vânătoare Gura Bârsei, iar în zona sudică: cabana Brusturet cu o capacitate de 40 locuri, cabana Garofița Pietrei Craiului cu 50 locuri, cabana Valea lui Ivan cu 10 locuri, ultima fiind retrocedată vechiului proprietar.
Campingurile reprezintă, de asemenea, o categorie importantă de facilități turistice, acualmente existând campinguri semiorganizate la Plaiul Foii, Curmătura, Brusturet, Fântâna lui Botorog. Lipsa facilităților necesare face ca aceste acomodări să nu se ridice la standardele unui camping modern.
În zona montană a Parcului există un număr de refugii montane destinate adăpostirii turiștilor pe perioadă scurtă: Ref. Vf. Ascuțit, Ref. Grind, Ref. Spirlea, Ref. Saua Funduri, Ref. Șaua Grind, Cabana Ascunsă, Ref. Diana. Până la această dată nu există un sistem informațional coerent care să asigure turiștilor toate informațiile necesare la sosirea în zonele adiacente Parcului, adică puncte de informare cu ghizi și dotate cu toate materialele necesare. De asemenea, se resimte lipsa totală sau prezența unor materiale incomplete ca broșuri cu hărți și descrieri de trasee incomplete, fără informații detaliate privind modul de a ajunge în localitățile adiacente Parcului și fără prezentarea facilităților de cazare existente, contacte cu ghizi locali. În ultimii ani Administrația Parcului a reușit să editeze o hartă turistică completă, aflată în anul 2010 la cea de-a treia ediție.
Pe suprafața parcului există 31 de trasee turistice marcate și omologate, cu diverse grade de dificultate, conform anexei nr. 9.
Serviciile de ghizi sunt într-o fază incipientă, există un număr restrâns de ghizi calificați pentru zona montană, lipsește sistemul informațional care să facă legătura între doritorii de excursii și ghizi. Singura organizație abilitată de Ministerul Economiei să califice ghizi montani este „Asociația Ghizilor Montani din România”.
Administrația parcului este în curs de realizare a unui protocol de colaborare cu Asociația Ghizilor Montani.
Există o pagină WEB a parcului – www.pcrai.ro .
Drumuri: 90 % din limita Parcului este accesibilă din drum auto.
SALVAMONT- Un rol important în Piatra Craiului îl joacă echipele de intervenție SALVAMONT care asigură salvarea în condiții de urgență a turiștilor accidentați sau aflați în situații dificile în zona montană. Este vorba despre două echipe: una în partea nordică și una în partea sudică a masivului, care funcționează în cadrul primăriilor Zărnești și respectiv Câmpulung Muscel.
ONG-uri: Clubul pentru Protecția Naturii și Turism- Brașov; Amicii SALVAMONT- Brașov; România Pitorească- Pitești, Liliecii Brașov, Asociația Renaturopa, Asociația Sport & Natură Piatra Craiului Zărnești, Asociația Alpin Club Brașov, Asociația Alpin Club Zărnești, Asociația Floare de Colț Brașov, Asociația Focul Viu București.
Asociații de turism: Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural; Asociația de turism Plaiuri Zărneștene; Asociația pentru Promovarea Programelor pentru Tineret, Agenția Carpathian Natural Tours organizează ture tematice cu ghid pentru turiști străini, Fundația Carpathia, care deține suprafețe importante în partea de sud al parcului, achiziționate în scopul conservării.
Atracțiile turistice din zona adiacentă parcului se pot clasifica în:
a) Atracții cultural istorice și atracții legate de obiceiuri, tradiții și produse locale
Din această categorie, un punct important este constituit de nucleele de turism rural din zona culoarului Bran Rucăr și mai nou de nucleul de ecoturism din Zărnești. Tot din această categorie un punct important este constituit de Castelul Bran situat în comuna Bran, la o distanță de 300 metri de limita Parcului Național Piatra Craiului. Legenda “Dracula”, țesută în jurul castelului Bran, are aspecte pozitive legate de prezența unui număr mare de vizitatori străini și aspecte negative legate de crearea unei imagini negative unor specii de animale din fauna spontană: lup, lilieci și crearea imaginii conform căreia în natura din zonă sunt elemente supranaturale periculoase.
b) Atracții strict legate de natură
Existența în apropierea Parcului a punctelor de hrănire-observare a urșilor de pe raza localităților Zărnești și Rucăr, tot mai solicitate de turiștii străini care doresc să observe animale sălbatice în natură și pe bază cărora se pot dezvolta programe turistice.
c) Stațiuni turistice:
Prezența la 30 de km depărtare de Parc a celei mai mari stațiuni de schi din România – Poiana Brașov este, desigur, importantă, o parte din turiștii veniți în această stațiune putând fi angrenați în programe de vizitare a PNPC.
Educație și facilități de educație
În zonă, majoritatea populației este educată la nivel de liceu, școală profesională sau școală generală.
Tendință actuală: nivelul redus de trai determină scăderea continuă a nivelului de educație la clasele I-VIII.
Bugetele de învățământ ale școlilor din zonă sunt reduse, cadrele didactice calificate preferă zone urbane.
Date statistice referitoare la unitățile de învățământ:
Brașovul– centru universitar– se află la 30 km de Zărnești.
Există o strategie din partea Parcului privind activitatea educațională cu specific ecologic, strategie care se centrează în jurul manualului educativ ecologic „Piatra Craiului”.
Manualul educativ ecologic referitor la Parcul Național Piatra Craiului se predă în toate școlile din comunitățile locale, respectiv 11 școli generale, și a fost introdus în alte 25 de școli generale din județele Brașov și Argeș.
Copiii care parcurg materialul sunt incluși într-un program de activități practico-educative care implică excursii, concursuri, tabere.
În cadrul activității de conștientizare publică, cel mai important grup țintă ales îl constituie copiii de vârstă școlară. Țelurile programului pe termen lung se leagă de formarea în rândul copiilor din comunitățile locale și nu numai, a unui comportament responsabil față de natură în general și față de PNPC în particular. Pe termen scurt, programul mizează pe influența puternică pe care o au copiii asupra părinților și asupra comunităților locale în general.
Dintre rezultatele programului menționăm apropierea continuă de membrii comunităților locale, participarea din ce în ce mai largă a copiilor la acțiuni de ecologizare în Parc, solicitările din partea inspectoratelor școlare de a lărgi pe cât posibil programul educațional și în zone situate la distanță de Parc, reducerea cantităților de deșeuri depozitate necorespunzător de membrii comunităților locale în zona PNPC, îmbunătățirea imaginii Parcului în comunitățile locale.
Cercetare și facilități de cercetare
Administrația dispune de o încăpere amenajată ca laborator, de un microscop performant la care se poate atașa o cameră foto, de informații detaliate topografice cu zona parcului și a sitului ROSCI0194 Piatra Craiului, de o bibliotecă cu peste 200 de volume editate în România și în strainătate, axate pe activități de conservarea naturii și a biodiversității și conexe, diverse determinatoare.
Consiliul Științific al parcului este alcătuit din specialiști reputați, specializați pe majoritatea domeniilor relevante pentru activitatea de conservare din parc, și care pot să îndrume și să sprijine activitatea de cercetare.
EVALUĂRI ȘI AMENINȚĂRI
Evaluare pentru mediul fizic și biodiversitate
Unicitatea masivului Piatra Craiului – relieful și componentele biodiversității, a impus crearea parcului național ca formă de protecție și conservare a acestor valori.
Evaluarea cadrului fizico-geografic
Cadrul fizico-geografic prin componentele sale justifică crearea Parcului. Creasta calcaroasă, impresionează prin lungimea sa de cca. 25 km, fiind cea mai lungă din România. Masivul apare ca un imens martor de eroziune calcaros, fiind în același timp un accident tectonic pozitiv. Relieful carstic prin cele două componente ale sale, exocarstul și endocarstul, amplifică importanța geologică și geomorfologică a masivului – cheile: Prăpăstiile Zărneștiului, cheile Dâmbovicioarei, numărul mare de peșteri de dimensiuni mici, avenele: Avenul de sub Vârful Grind este golul subteran cu cea mai mare adâncime din România, peste –540 m, după informațiile deținute până în prezent.
Formele unice ale reliefului stâncos, create prin modelarea calcarului de către apă, creează un peisaj impresionant cu o mare valoare estetică.
Pereții cheilor și celelalte formațiuni exocarstice se autoconservă în general, datorită poziționării și a inaccesibilității lor.
Peșterile sunt afectate de prezența antropică, turiștii și localnici aruncând deșeuri, făcând focul în aceste cavități.
Cursurile de apă subterană sunt în general bine protejate prin însăși poziționarea lor în formațiunile carstice, dar există pericolul de poluare directă sau indirectă.
Evaluare pentru biodiversitate și habitate
Există unele informații cu privire la biodiversitatea Parcului, dar se constată numeroase goluri de informație, care trebuie completate. Sunt necesare unele studii de inventariere și cartare a biodiversității pentru a identifica grupurile și zonele în care biodiversitatea necesită măsuri mai speciale de protecție.
Habitatele reprezentative pentru Piatra Craiului sunt pajiștile alpine, grohotișurile calcaroase, stâncăriile care adăpostesc cele mai mari aglomerări de specii endemice din masiv. Aceste habitate se găsesc în general într-o stare bună de conservare.
Starea de conservare a pășunilor este în continuă înrăutățire. Administrația parcului a început să pună în practică măsuri de management adecvate pentru a evita degradarea totală a covorului vegetal și apariția unui fenomen puternic de eroziune a solului.
Pentru ca măsurile de management să fie eficiente este necesară o bună cunoaștere a amenințărilor la adresa biodiversității, iar mecanismele de acțiune să fie fundamentate științific.
De o mare importanță sunt molidișurile de limită altitudinală pe calcare, unice în România. Din suprafața totală a pădurilor, 43% sunt excluse de la tăiere, iar pe 24 % din suprafață, se practică tăieri de conservare.
Starea de conservare actuală a fânețelor este bună, aici practicându-se un cosit tradițional de sute de ani. Cositul se efectuează pe porțiuni mici, vara târziu, începând cu luna iunie, continuându-se până în august după fructificarea speciilor protejate de plante care se găsesc aici. Acest mod de cosire târzie permite plantelor să fructifice și realizează totodată și o împrăștiere a semințelor pe fâneață. Cositul efectuat în acest mod permite o bună dezvoltare și menținere a unor populații bogate de specii de floră protejate ca Trollius europaeus – bulbuci, diferite specii de orhidaceae și altele asemenea.
Starea de conservare a grohotișurilor calcaroase este bună. Singura amenințare în prezent vine partea turiștilor care circulă pe trasee nemarcate, favorizând deplasarea grohotișurilor și distrugerea vegetației destul de fragilă în aceste zone.
Grohotișurile din Piatra Craiului au o mare importanță pentru conservarea biodiversității, fiind incluse ca tip de habitat în anexa I a Directivei Habitate .
Cursurile importante de apă: Bârsele, Dâmbovița, Dâmbovicioara sunt în general într-o stare bună biodiversitatea nefiind amenințată în mod vizibil de poluarea apei. Excepția o constituie zonele în care se remarcă prezența gunoiului menajer provenit de la cabane și gospodării particulare ca valea Brusturetului.
Biodiversitatea este bogată având în vedere situarea masivului în zona temperat-continentală a Europei.
Parcul Național Piatra Craiului este renumit în mod special pentru diversitatea sa floristică, din totalul de 1108 specii, 200 fiind incluse în “Lista Roșie a Plantelor Superioare din România” ca specii rare, endemice, vulnerabile sau periclitate. Se remarcă prezența unui număr de 43 de specii endemice carpatice și a două endemisme locale, cel mai important fiind garofița Pietrei Craiului, aleasă ca emblemă a Parcului. Cele mai mari aglomerări din flora endemică se întâlnesc în zona pajiștilor alpine, grohotișurilor și stâncăriilor calcaroase. De asemenea fânețele de la baza masivului adăpostesc populații bogate de specii protejate.
O specie de importanță comunitară o reprezintă gălbenelele – Ligularia sibirica întâlnită pe valea Brusturetului.
Fauna este bogată, dar încă insuficient cunoscută. Se remarcă prezența a 35 de specii de nevertebrate endemice. Aici au fost descrise 91 de specii de nevertebrate noi pentru știință. Menționăm existența a două specii endemice pentru Piatra Craiului: Nesticus constantinescui aparținând Arahnida și Rhagidia carpatica aparținând Arahnida, Acari, care au fost semnalate din Peștera Mare a lui Prepeleac și din Peștera Mică a lui Prepeleac, situate în Prăpăstiile Zărneștilor. Aceste specii au o mare importanță științifică, habitatul lor fiind amenințat de influența antropică.
Din cele 108 de specii de păsări identificate până în prezent, 50 se regăsesc în convențiile internaționale ca fiind specii importante și protejate ca atare. Sunt caracteristice și importante în special speciile caracteristice zonelor stâncoase din Parc ca fluturașul de stâncă – Trichodroma muraria. S-a înregistrat un număr extrem de mic de exemplare de acvilă de munte Aquila chrysaetos, existând pericolul dispariției acestora din masiv datorită antropizării și a intensificării turismului în zonele de cuibărit, dar probabil nu mai cuibăresc deja aici, ci numai în Făgăraș.
În parc s-a înregistrat un număr mare de specii de lilieci, respectiv 21 specii. Aceștia au un rol ecologic important. Prezența unor specii vulnerabile la nivel mondial impune stabilirea unor măsuri adecvate de protejare a lor.
Piatra Craiului adăpostește efective bogate de carnivore și erbivore mari, aflate într-o bună stare de conservare. Populațiile de capră neagră se află însă în declin, în ultima vreme fiind observate tot mai puține exemplare.
Evaluarea peisajului
Peisajul specific PN Piatra Craiului rezultat din interacțiunea factorilor fizici, biologici și antropici se afla în prezent într-o bună stare de conservare. Peisajul este însă alterat în unele zone de rezultatele activităților antropice: cariera dezafectată dinspre Prăpăstiile Zărneștiului, construcțiile haotice din Valea Dâmboviței și Dâmbovicioarei, mai puțin din Valea Bârsei; depozitările necontrolate de deșeuri menajere.
Amenințări
Actuala suprafață a Parcului Național Piatra Craiului a constituit încă din cele mai vechi timpuri o sursă de existență și de venituri pentru comunitățile locale și începând cu secolul al XIX-lea a devenit și o atracție turistică. Ca urmare, biodiversitatea este supusă unei presiuni continue, care se accentuează tot mai mult în ultima perioadă. În lipsa unor măsuri adecvate, care să reducă presiunea exercitată asupra biodiversității, se poate ajunge la reducerea acesteia, la pierderea sau reducerea populațiilor unor specii endemice sau importante din diferite puncte de vedere.
Amenințări datorate activităților antropice
Suprapășunatul și activitățile asociate acestuia constituie o amenințare majoră. Deși în aceste zone pășunatul a constituit o îndeletnicire străveche, pășunile au fost menținute într-o stare de conservare destul de bună de-a lungul timpului. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere masivă a numărului de vite. Studiile efectuate în vara anului 2000 au demonstrat că încărcarea cu animale a pășunilor este, în medie, de 2,2 ori mai mare decât capacitatea de pășunat. Acest suprapășunat are numeroase efecte negative:
aa) reducerea drastică a biodiversității pășunilor și invazia unor specii care nu sunt consumate de animale ca părul porcului -Nardus stricta;
bb) ca urmare a supratârlirii, se ajunge la apariția unor specii de plante nitrofile ca Urtica dioica, Rumex alpinus, tasarea solului, poluarea solului cu substanțe organice provenite din dejecții care pot pătrunde în pânza freatică ducând la poluarea organică a pânzei freatice;
cc) ca urmare a reducerii speciilor furajere din pajiști, vitele flămânde pătrund în pădure și chiar pe stâncării distrugând speciile endemice, concurând pentru hrană cu speciile sălbatice, disturbând activitatea faunei sălbatice;
dd) distrugerea jneapănului care este tăiat în unele zone de ciobani, fiind folosit ca lemn de foc;
ee) câinii de la stâne, aflați într-un număr mare, precum și lipsa jujeelor constituie o amenințare pentru fauna sălbatică, în special pentru mamiferele de talie mică și iezii de capră neagră și căpriori.
Comportamentul unor vizitatori constituie, de asemenea, una din amenințările importante:
aa) cantități mari de deșeuri menajere și chiar toxice lăsate de turiști în Parc duc la poluarea solului, apei și la poluarea estetică;
bb) eventuala creștere necontrolată a numărului de vizitatori poate duce la dereglarea ecosistemelor naturale, eroziunea traseelor turistice, creșterea cantităților de deșeuri;
cc) circulația turiștilor pe trasee nemarcate și în zone nepermise cauzează deteriorarea unor habitate fragile ca grohotișurile. De asemenea, apare eroziunea de-a lungul unor trasee turistice: Funduri-Crucea Grănicerului, Curmătura- Șaua Crăpăturii, Botorog-Curmătura datorită folosirii extinse;
dd) culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră și faună;
ee) distrugerea jneapănului care este tăiat în unele zone de turiști, fiind folosit ca lemn de foc;
ff) camparea și crearea de vetre de foc în locuri neamenajate din Valea Bârsei, Valea Dâmbovicioarei;
gg) deșeurile de la cabanele turistice poluează apele. În prezent acest fenomen este accentuat în zona cabanei Brusturet;
hh) poluarea aerului, în special în zona cheilor, din cauza gazelor de eșapament și a prafului produs de autovehicule care afectează flora și fauna;
ii) circulația turiștilor în zone nepermise, zgomotele produse de aceștia deranjează animalele sălbatice, în special în sezonul de împerechere;
jj) traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase și afectează flora din aceste zone.
Alte amenințări:
aa) construcțiile ilegale de pe teritoriul Parcului și acelea aflate la limita exterioară a acestuia care nu mențin linia arhitecturală a zonei modifică și afectează peisajul specific al Pietrei Craiului, fiind totodată și o sursă de poluare a zonei;
bb) amenajările hidrotehnice existente la barajul de la Pecineagu și Sătic produc modificări dramatice în structura habitatelor, a compoziției în specii și peisajului datorită reducerii puternice a debitului râului Dâmbovița și a modificării nivelului pânzei freatice;
cc) poluarea apelor subterane;
dd) utilizarea nedurabilă a resurselor naturale.
Amenințări naturale
a) Procesele geomorfologice actuale
Procesele de modelare geomorfologică ale Pietrei Craiului sunt încă în plină desfășurare, fiind favorizate de existența unei diferențe de nivel remarcabilă între 735 m și 2238 m, influențând într-o măsură importantă distribuția și dinamica fitocenozelor și, deci, a diversității fitotaxonomice.
Aceste procese reprezintă schimbări fizice sau chimice, cu rol hotărâtor în geneza formelor de relief, apărând pe suprafețe variate, diferențiate litologic pe calcare/conglomerate. Pantele cu valori ridicate, cu stâncărie la zi sau acoperite cu vegetație forestieră și pajiști, creează condiții favorabile manifestării unei game diverse de procese geomorfologice.
Principalele procese geomorfologice actuale cu influență importantă asupra fitocenozelor sunt: meteorizarea fizică și chimică, procesele gravitaționale, periglaciaciare și crionivale, cele datorate condițiilor litologice și structurale, spălarea în suprafață sau pluviodenudarea, șiroirea, ravenarea, torențialitatea, erozionale, acumulative, după Munteanu, 2008.
aa) Meteorizarea, prin acțiunea ei complexă exercitată de agenții care interacționează la contactul substrat – aer, reprezintă o asociere de procese morfodinamice, care duc, în timp, la dezmembrarea mecanică și transformarea chimică a rocilor și au ca efect realizarea unor depozite și forme reziduale. Dintre acestea, în Masivul Piatra Craiului, se detașază drept unul dintre cele mai importante, dezagregarea, prin cuplul gelifracție – carstificare, cu acțiuni de eroziune – disoluție, care determină accelerarea procesului general de denudare. Rezultatul este vizibil prin cantitatea impresionantă de grohotișuri și multitudinea țancurilor, muchiilor, turnurilor, după Constantinescu, 1980.
Produsele de dezagregare și alterare rămase pe loc formează mantaua de grohotiș care acoperă roca. Ca urmare, există în permananță grohotișuri mobile, care vor favoriza instalarea și dezvoltarea fitotaxonilor adaptați la aceste condiții: Linaria alpina, Cardaminopsis arenosa ssp. borbasii, Rumex scutatus.
bb) Procesele gravitaționale: prăbușiri, alunecări reprezintă deplasări ale unor volume variabile de materiale, care se produc cu viteză diferită, sub efectul gravitației. Și acestea contribuie la modelarea permanantă a reliefului, favorizând instalarea și perpetuarea taxonilor specifici fitocenozelor pioniere.
cc) Nivația definește acțiunea complexă exercitată de către zăpadă, pe suprafețele pe care se acumulează, pe un interval de timp mai îndelungat. Acționează prin presiunea asupra terenului, eroziunea exercitată în timpul deplasării pe pante și protecție față de îngheț.
Din această categorie se remarcă avalanșele, procese complexe, determinate de gravitație, reprezentând deplasări ale zăpezii și gheții care alunecă sau se rostogolesc la vale, mărindu-și în aval volumul, greutatea și viteza. Acestea se produc pe pante înclinate de 20ș- 50ș.
În Piatra Craiului, frecvența avalanșelor este mare, așa cum reiese din studiile de specialitate realizate de Munteanu, 2008; Moțoiu, 2008. În peisaj se păstrează ca mărturie urmele de pe culoarele de avalanșă, care sunt bine evidențiate. Acestea au o acțiune morfologică deosebit de importantă, ce se reflectă în aspectul reliefului.
În zonele cu periodicitate ridicată, avalanșele împiedică instalarea molidișului, adică a fitocenozelor caracteristice stadiului de climax, menținînd habitatele deschise de tipul pajiștilor și grohotișurilor mobile și semimobile. Existența culoarelor de avalanșe în pădure, mai ales pe versantul estic, favorizează coborârea pe altitudine a fitocenozelor caracteristice pajiștilor, Ordinul Seslerietalia, sau grohotișurilor semimobile, Ordinul Thlaspetea rotundifolii, conducând la creșterea heterogenității fitocenozelor și deci a diversității fitotaxonomice din etajul montan superior.
În urma observațiilor efectuate, se poate concluziona că avalanșele din Parcul Național Piatra Craiului au un rol favorabil deosebit de important în menținerera mozaicului de habitate/fitocenoze și deci a unei diversități fitotaxonomice ridicate.
b) Schimbările climatice
La nivel internațional au fost realizate numeroase studii referitoare la influența modificărilor climatice asupra florei, vegetației și faunei. Rezultatele acestor studii au arătat fără echivoc că, prin diferite mecanisme, habitatele nivale, alpine și subalpine vor fi primele afectate, în ordinea enumerării, eventualele măsuri de management realizate la scară locală sau regională neavând nici un efect notabil în situația dată, după Pop & Florescu, 2008.
Ca urmare a lărgirii intervalului cu temperaturi ridicate care avantajează speciile arborescente, vegetația caracteristică zonelor alpine și subalpine se va reduce datorită migrării pe verticală a speciilor de arbori, în principal a molidului. Se preconizează că în câteva secole de invazie a pădurii în zona alpină, suprafața ocupată de habitatele actuale se va reduce cu mai mult de 40 – 60%, conform unor studii realizate in Scandinavia de Holten, 1990; Holten & Carey, 1992.
În Piatra Craiului se poate observa evoluția pe altitudine a molidișurilor și tendința acestora de a elimina fitocenozele cu Pinus mugo. Faptul că acest proces a început cu mult timp în urmă este demonstrat de prezența a numeroase trunchiuri uscate de P. mugo, în pădurile de Picea abies de la baza Pietrei Mici sau de pe Brâna Caprelor, după Pop, 2009.
Schimbările climatice vor afecta în primul rând speciile ierboase, speciile lemnoase arătând o stabilitate mai mare în timp. Unii cercetători consideră că, pentru ca speciile lemnoase să evolueze pe verticală, este necesară o încălzire semnificativă a climatului pentru o perioada de cel puțin 100 de ani, după Holtmeier, 1994. Se preconizează că, în Alpi, o încălzire a climatului cu o medie anuală de 1-2°C nu va duce la o evoluție pe altitudine a limitei pădurii cu mai mult de 100 – 200 m.
Studiile realizate de Dullinger & al. în 2004 arată că habitatele cu Pinus mugo vor fi afectate mai lent de schimbările climatice preconizate decât habitatele de pajiște.
Așa cum consideră unii autori, o creștere de 1 – 2°C este posibil să se încadreze în limitele toleranței majorității speciilor alpine și nivale după Körner, 1995; Theurillat, 1995, în timp ce o creștere mai mare de 3 – 4°C poate să nu se încadreze în aceste limite de toleranță, după Theurillat, 1995; Lischke et al., 1998.
Evaluarea conservării moștenirii culturale
Unul din motivele primelor acțiuni de protecție în zona Parcului Național Piatra Craiului îl constituie frumusețea peisajului.
Creasta calcaroasă impunătoare și sălbatică, întreruptă de jnepenișuri și pășuni alpine înconjurate de păduri de molid și de amestec, creează un peisaj unic în România. Diversitatea peisajului este sporită de pășunile izolate care creează spații deschise în interiorul pădurii. Acestea sunt ocupate pe timpul verii de turme de oi și vite, potrivit tradițiilor zonei.
Un element caracteristic pentru Parcul Național Piatra Craiului este faptul că se întinde pe 2 județe, Brașov și Argeș, care în trecut au fost incluse în 2 regiuni istorice ale României, care au suferit influențe diferite, Țara Românească și Transilvania. Din acest motiv este interesant de văzut cum cele 2 culturi au evoluat în condiții de mediu asemănătoare. Satele risipite și izolate de la poalele masivului se integrează cu toate aceste elemente naturale, creând o atmosferă de libertate și spațiu. Prelungirea mediului natural în modul de construcție a caselor, apariția unor elemente asemănătoare cum ar fi lemnul și piatra, forma acoperișurilor creează impresia de contopire între natural și uman. Un element important în evoluția nivelului de trai în satele din vecinătatea Pietrei Craiului a fost faptul că nu a fost posibilă aplicarea colectivizării în agricultură, fapt care a permis oamenilor să își genereze și să își păstreze veniturile obținute. De asemenea, nici pășunatul nu a fost afectat în perioada comunistă. Parte din aceste venituri se regăsesc în dezvoltarea actuală a infrastructurii, care a permis o creștere rapidă a turismului rural.
Industrializarea în Zărnești a dus la crearea de locuri de muncă și de venituri pentru populația locală, dar în ultimii 10 ani, din cauza prăbușirii industriei locale, nivelul de trai a scăzut odată cu creșterea șomajului. Colectivizarea asociată industrializării nu a permis dezvoltarea unei infrastructuri care să fie folosită în prezent pentru turism.
Gradul redus de accesibilitate, fragmentarea terenului, clima aspră, dar și condițiile grele de viață au menținut obiceiurile și activitățile tradiționale de folosire a resurselor naturale și a terenurilor, schimbarea acestora necesitând eforturi financiare care depășesc veniturile din zonă. Comunitățile reduse ca număr au trebuit să fie unite pentru a face față condițiilor grele de viață, întrajutorarea dintre membrii comunităților ducând la păstrarea obiceiurilor și tradițiilor locale.
Printre obiceiurile tradiționale care caracterizează zona se pot aminti dansurile care au un repertoriu foarte bogat, cuprinzând: ardeleana, breaza, brâul, polca, sârba, hora, șapte taine. Ciclul celor șapte taine este un caz aleatoriu, legat de unele credințe în ritualul de nuntă. Este un dans de rezistență în doi, pe care tinerii necăsătoriți îl abordează cu entuziasm, fiindcă se spune că el unește fata și băiatul precum se leagă între ele jocurile celor Șapte taine, de la primul până la ultimul fără întrerupere. Obiceiurile familiale, ca și cele calendaristice, acumulate de-a lungul secolelor exprimă o imensă gamă de valori ale culturii populare tradiționale, izvor de inspirație în creațiile literare, în artele vizuale, cât și în cele muzicale. Obiceiul legat de naștere se desfășoară în cadrul familiei, la care participă uneori și persoane apropiate acesteia. Obiceiurile de nuntă au devenit extrem de orășenești în ultima perioadă. Ceremonialul funerar respectă în esență ritualurile creștine, care diferă însă de la o așezare la alta. Mai există de asemenea și obiceiuri calendaristice cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Un alt factor care a contribuit la pierderea acestor tradiții a fost faptul că pentru o lungă perioadă, majoritatea tinerilor părăseau aceste zone, pentru a se muta în alte localități cu condiții mai ușoare de trai, acest fenomen afectând în special satele mici și greu accesibile. În ultimul timp însa, se poate vedea o încetinire a acestui proces, datorită lipsei de locuri de muncă în zonele înconjurătoare.
Dezvoltarea haotică și necontrolată a construcțiilor, însoțită de apariția în zonă a oamenilor veniți din alte părți ale țării, care au posibilități financiare mult mai mari, fapt ce le-a permis cumpărarea de terenuri sau imobile în zonă, și care nu respectă tradițiile și dezvoltarea de până acum, pot afecta și schimba obiceiurile și peisajul rural rezultat din întrepătrunderea mediului natural cu cel antropic.
Oamenii din zonă trebuie conștientizați de valorile care există aici, precum și de interesul pentru modul în care sunt păstrate tradițiile și valorile locale, pentru că tocmai acestea pot fi folosite pentru îmbunătățirea condițiilor lor de viață.
Punctele de atracție ale turiștilor în zonă trebuie să fie atât tradițiile locale, cât și frumusețea și bogăția naturală a arealului, iar veniturile provenite din practicarea ecoturismului trebuie să rămână în cadrul comunităților locale pentru a duce atât la creșterea nivelului de trai, cât și la un interes sporit pentru păstrarea valorilor naturale și respectarea și conservarea tradițiilor.
O altă activitate care însoțește ecoturismul este comercializarea de produse locale tradiționale și de artizanat, pentru care, o dată cu apariția turiștilor în zonă, se creează o piață de desfacere.
Evaluarea utilizării terenurilor și a resurselor naturale
Principalele tipuri de folosire a resurselor din arealul Parcului sunt:
a) suprafețele adecvate cultivării, din jurul gospodăriilor țărănești, pe care se practică o agricultură la scară redusă, proprietarii particulari fiind beneficiarii recoltelor obținute de pe aceste terenuri;
b) fânețele, sunt folosite pentru producerea de furaje uscate necesare hrănirii animalelor pe timpul iernii, beneficiarii fiind tot proprietarii particulari;
c) pășunile, aparțin comunităților, localnicii folosindu-le pe timpul verii pentru pășunatul animalelor proprii;
d) pășunile împădurite și pădurile particulare, aparțin comunităților și proprietarilor particulari, pe acestea efectuându-se tăieri la scară redusă pentru satisfacerea nevoilor locale de lemn, în același timp fiind folosite și pentru pășunat;
e) pădurile, administrate de structuri silvice de stat sau private, sunt gospodărite în concordanță cu prevederile amenajamentelor silvice. Există însă, în special în zona de sud a parcului, în județul Argeș, mulți proprietari persoane fizice care nu au amenajamente întocmite, acest fapt dând naștere la o situație conflictuală cu autoritățile silvice și cu administrația parcului, din cauza imposibilității realizării de exploatări forestiere;
f) produse accesorii ca fructe de pădure, plante medicinale, mușchi, ciuperci, dar în cantități reduse
Localnicii care trăiesc în jurul Pietrei Craiului nu au căutat să subjuge natura, ci au practicat o agricultură la scară mică, fără a epuiza resursele solului, au folosit îngrășăminte organice pentru fertilizare, păstoritul a avut legătura cu ciclurile vegetației, târlirea și transhumanța au contribuit la menținerea resurselor naturale, au folosit resursele numai pentru nevoile proprii, integrându-se mediului natural de care depindea viața lor. În ultimul timp însă, datorita condițiilor foarte grele de trai, se constată o schimbare a mentalității populației din zonă, care mărește presiunea asupra utilizării resurselor naturale.
Prima acțiune de protecție a Pietrei Craiului datează din 28 martie 1938, când Consiliul de Miniștri a declarat aceasta zonă rezervație naturală, datorită “caracterului unic al masivului, unde se întâlnesc specii rare ca Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuartia trassilvanica, Leontopodium alpinum, și frumuseții deosebite a peisajului. În acel an au fost cuprinse într-o rezervație o suprafață de numai 440 de ha.
Gospodărirea în regim silvic a pădurilor de pe suprafața Parcului, care a ținut cont și de valoarea ecologică deosebită și de biodiversitatea ridicată din zonă, a fost poate singura acțiune reală de protecție realizată în trecut și care a dus la existența unor însemnate suprafețe de păduri naturale. Amenajamentele silvice elaborate în trecut au ținut cont de valoarea biodiversității existente în această zonă și au inclus majoritatea arboretelor în grupa I funcțională și au exclus unele arborete de la tăieri și, respectiv, au prevăzut executarea doar de lucrări de conservare, ceea ce a condus la o mai bună conservare a biodiversității.
În ultima perioadă se constată o creștere a numărului de animale din zonă, care depășește posibilitățile pe care le oferă pășunile, ducând la o degradare a acestora, precum și la influențe negative în zona de pădure și stâncărie înconjurătoare. Acest lucru s-a produs datorită scăderii nivelului de trai și creșterii șomajului în rândul populației locale, lucru care a condus la folosirea resurselor naturale pentru generarea de venituri suplimentare sau pentru schimbarea unor produse locale contra altora, care lipsesc din zonă.
Totodată, în urma retrocedării pădurilor către foștii proprietari și în cazul nerespectării regimului silvic de către aceștia, se produce o exploatare irațională a acestor păduri, cu efecte negative asupra biodiversității, solului și a peisajului.
Fondurile cinegetice de pe cuprinsul Parcului aparțin statului și sunt gestionate de către asociații de vânătoare care asigură paza și liniștea vânatului, realizează evaluări anuale, vânătoarea fiind însă interzisă la toate speciile pe suprafața parcului.
Activități tradiționale, cum ar fi pășunatul, cositul și chiar exploatarea pădurilor, dacă sunt făcute în mod rațional și nu deteriorează mediul natural, trebuiesc menținute, pentru că o parte a mediului natural a evoluat de-a lungul anilor sub influența acestora, iar încetarea bruscă a lor poate duce la modificări ale peisajului și chiar la scăderea bogăției de specii.
Alte activități cu impact negativ ar fi și colectarea de materiale de construcție disponibile în zonă ca pietre, pietriș și nisip, precum și recoltarea de arbuști în scopul folosirii acestora pentru garduri vii.
Pentru a reduce impacturile negative ale acestor activități, trebuie găsite surse alternative generatoare de venituri, care să ducă la scăderea presiunii asupra resurselor naturale. Una din aceste resurse o reprezintă ecoturismul.
Evaluarea potențialului turistic și de recreere
Piatra Craiului constituie o atracție turistică majoră în România, iar valoarea ei turistică va crește probabil în viitor, atât pe plan național cât și internațional.
Turiștii care vizitează zona sunt în număr de circa 110000/ an.
Pe teritoriul rezervației științifice accesul turiștilor este reglementat și supravegheat, făcându-se numai pe traseele marcate.
Obiectivele de interes turistic sunt grupate în două categorii: peisaj și recreere.
Peisaj: Creasta stâncoasă, Cheile: Prăpăstiile Zărneștilor, Dâmbovicioarei și Dâmboviței, Pădurile naturale, Fânețele din V. Bârsei, Pășunile, Satele Peștera, Măgura, Șirnea.
Recreere: Drumeție pe traseele existente și întreținute, alpinism pe diverse trasee de alpinism, de diferite grade de dificultate, vizitarea peșterilor, fotografiere pentru vânători de poze, turism specializat pe domenii ca geologie, speologie, botanică, ornitologie, faună, excursii în proiect, schi fond și de tură, campare la Brusturet, Plaiu Foii, Curmătura, Picnic pe V. Bârsei, V Prăpăstiilor, V. Dâmbovicioarei, V. Dâmboviței, închirieri de camere în gospodării și pensiuni, case de vacanță construite de persoane din afara zonei.
Evaluarea facilităților existente:
a) drumuri publice și forestiere ce permit accesul în Parc;
b) cabane turistice și ale RNP-Romsilva accesibile pe drum auto și poteci;
c) pensiuni în toate localitățile din zona Parcului sau în zona adiacentă;
d) refugii funcționale în câteva puncte din Parc atât în nord cât și în sud;
e) camparea se face în zone accesibile pe drum auto dar și numai pe jos; zone care deocamdată nu oferă anumite utilități;
f) rețeaua traseelor turistice marcate este mai deasă în partea de nord; traseele au grade de dificultate diferite, fiind accesibile tuturor categoriilor de turiști.
Efecte ale activităților:
a. asupra peisajului
b. în relația dintre vizitatori și populația locală
Impactul turiștilor asupra biodiversității este prezentat la evaluarea stării biodiversității.
Dacă vizitatorii vin cu câini, aceștia pot deranja animalele sălbatice.
De asemenea, este posibil ca unele arii să fie protejate prin închiderea accesului public, dacă monitoringul relevă că aria poate fi deranjată radical prin turismul din zona respectivă.
PNPC are un mare potențial turistic, dar dacă dezvoltarea turismului în Parc se va face necontrolat și haotic, fără a ține cont de valorile existente, există pericolul ca acestea să fie afectate în mod ireversibil.
Evaluare pentru educație și conștientizare
Populația locală nu are încă o imagine clară asupra activităților și scopurilor Parcului și confundă obiectivele acestuia cu cele ale altor proiecte ce se desfășoară în zonă, în special legate de conservarea carnivorelor mari. Se poate menționa că nivelul de conștientizare este mai ridicat în cadrul școlilor și liceelor din localitățile din zonă; o parte din vizitatori au cunoștințe despre existența Parcului și obiectivele sale.
Caracteristicile zonei:
Există școli de nivele diferite în toate localitățile și licee în Zărnești și Rucăr. Școlile sunt deschise pentru parteneriat cu parcul, fie datorită nevoilor de suport material și inovator, fie datorită conștientizării necesității unei educații ecologice în școli.
Există școli cu preocupări în acest sens ca Școala nr. 1 Zărnești, Grupul Școlar Forestier Rucăr, Școala Dâmbovicioara, Școala nr. 3 Zărnești, Liceul teoretic Zărnești, Școala Generală Șirnea, Școala Generală Măgura, Școala Generală Peștera, Școala Generală 1 Rucăr, Școala Generală Podu Dâmboviței.
Există un contact nemijlocit al comunităților cu Parcul, prin activitățile lor mai mult sau mai puțin tradiționale, precum: creșterea vitelor și pășunatul, activități meșteșugărești.
Există ONG-uri cu activități educative, de conștientizare, de refacere și marcare a traseelor turistice.
Comunitățile au un acces mai mult sau mai puțin limitat la mass – media și informare, de exemplu Zărnești și Măgura se află la poli diametral opuși.
Topografia locului ajută la direcționarea turiștilor și facilitarea transmiterii mesajului.
Beneficii ale conștientizării:
Printre membrii populației locale se pot identifica persoane/ organizații/ finanțatori care să devină purtătorii informației dintre administrația parcului, populația locală și vizitatori.
Comportamentul civilizat contribuie la reducerea impactului asupra PNPC și a mediului în general.
Creșterea numărului de vizitatori. Aceștia vor trebui să fie abordați ca 2 categorii:
Vizitatori care se concentrează în zonele de agrement ușor accesibile – acest fapt permite o conștientizare masivă și încurajarea acestora de a rămâne în aceste zone ce au un nivel de conștientizare, în general, mai ridicat ;
Vizitatori care preferă parcurgerea traseelor mai dificile din masiv.
Atragerea și încurajarea copiilor pentru realizarea de activități în domeniul protecției mediului.
Educația ecologică a copiilor are un efect social educativ mai larg asupra familiei și comunității.
Beneficiile conștientizării sunt promovarea utilizării durabile a resurselor, conservarea biodiversității, creșterea numărului de turiști în zonă, turiștii având mai multe cunoștințe despre valorile existente în zonă și care se transformă în “ambasadori” ai Parcului.
Pentru programele de conștientizare trebuie avute în vedere următoarele grupuri țintă:
a) proprietari de terenuri, crescători de animale, stăpâni de munte;
b) copii, în special elevi;
c) profesori;
d) vizitatori;
e) administrație publică locală;
f) mass-media;
g) agenți economici;
h) sponsori;
i) ONG-uri;
j) Organizații regionale, naționale;
k) Preoți, grupuri religioase.
Pentru realizarea conștientizării în funcție de grupurile țintă trebuie folosite următoarele mesaje cheie:
a) păstrarea unicității peisajului;
b) nevoia conservării și protejării biodiversității;
c) dezvoltare durabilă a zonei;
d) implicarea comunităților în activitățile Parcului;
e) promovarea imaginii Parcului.
Ca parc național, Piatra Craiului reprezintă o bună oportunitate pentru a conduce cercetări. Această arie poate susține proiecte de cercetări sociologice și științifice în medii academice și de conservare. Exemple de cercetări efectuate recent sunt supravegherea speciilor de plante și animale în parc și studiul tendințelor turiștilor în și în jurul PNPC.
Viitoarele cercetări trebuie să includă un inventar complet, multisezonal al numărului de turiști în zonă. Datele curente sunt valabile numai vara care este vârf de sezon și toamna și sunt reprezentative pentru un singur an. O serie de date multianuale vor permite administrației parcului să urmărească tendințele turismului și impacturile pozitive sau negative ale acestuia în zonă.
Situația actuală a managementului Parcului
În anul 2009 APNPC a devenit structură cu personalitate juridică, aflată în subordinea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, înființată în urma Hotărârii Guvernului nr. 229/2009.
Parcul funcționează în baza contractului de administrare, bugetul pentru funcționare fiind asigurat de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva. De asemenea, obținerea personalității juridice conferă administrației parcului dreptul de a participa la diverse programe de finanțare în domeniu, în special POS Mediu.
Îndeplinindu-și atribuțiile, Administrația Parcului Național Piatra Craiului a obținut o dotare satisfăcătoare cu echipamente de birou și de calcul, datorită proiectului finanțat de GEF prin Banca Mondială, de către Guvernul României și Regia Națională a Pădurilor Romsilva încheiat în anul 2006, pentru o bună desfășurare a activităților, precum și în urma derulării proiectului Life Natura Situri Natura 2000 în Parcul Național Piatra Craiului, încheiat în anul 2007. Aceste echipamente însă, în special tehnica de calcul, sunt uzate fizic și moral, multe dintre ele fiind casate sau în curs de casare. De asemenea, autovehiculele aflate în dotarea administrației sunt învechite, iar întreținerea lor este foarte costisitoare.
Recent, în urma unui proiect PHARE implementat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, administrația a fost dotată cu 11 GPS-uri, 10 stații radio portabile, un calculator desktop performant pentru GIS cu softul aferent, Adobe Photoshop, Corel Draw, un scanner cartografic.
Echipamentul de teren, respectiv saci de dormit, corturi, achiziționat în urma acestor finanțări este uzat și depreciat din cauza folosinței îndelungate.
Prin proiectul GEF a fost construit Centrul de Vizitare Zărnești, care este în prezent finalizat în proporție de 60%, ca urmare a insuficientei finanțări din cauza devalorizării dolarului, în perioada de timp de la proiectare la execuție.
Administrația parcului intenționează să depună o propunere de finanțare POS Mediu Axa 4, în vederea finalizării Centrului de Vizitare și construirii unui punct de informare în zona Curmătura.
Personalul angajat are un nivel înalt de educație, respectiv studii superioare, este tânăr și entuziast. De asemenea, faptul că administrația Parcului este o subunitate a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva îi conferă o anumită prestanță, dar în același timp și obligații.
Sunt înființate consiliile științific și consultativ ale Parcului, care îndeplinesc rolurile de îndrumare și consultare asupra activităților desfășurate, componența acestora fiind reactualizată prin ordine ale ministrului mediului și pădurilor în anul 2010.
În viitor, însă, este necesară acoperirea unei părți mai mari din cheltuieli cu mijloace proprii de finanțare, cât și găsirea unor alte surse de finanțare. Astfel, PNPC este una din zonele pilot ale unui proiect GEF finanțat prin UNDP România și implementat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, care vizează Îmbunătățirea Managementului Financiar al Rețelei de Parcuri din Carpați.
Administrația beneficiază de suportul ONG-urilor cu specific de mediu care acționează în zonă, de cel al instituțiilor descentralizate ale statului din domeniul protecției mediului, precum și de cel al autorităților locale și județene.
Totuși, toate acțiunile care se desfășoară în Parc de către diferite organizații necesită o mai bună coordonare, iar faptul că PNPC este situat pe raza a 2 județe, Brașov și Argeș, nu contribuie la ușurarea activităților.
Restituirea pădurilor de pe suprafața parcului către foștii proprietari creează pericolul degradării acestora, dacă nu vor fi gospodărite în regim silvic.
ACȚIUNI
Acțiunile prevăzute in
REGULAMENTUL PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI ȘI AL SITULUI ROSCI 0194 PIATRA CRAIULUI
CAPITOLUL I
ÎNFIINȚAREA, SCOPUL, LIMITELE, ZONAREA ȘI MANAGEMENTUL PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI ȘI SITULUI ROSCI 0194 PIATRA CRAIULUI
Art. 1 – (1) Parcul Național PIATRA CRAIULUI, înființat prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor și mediului înconjurător nr. 7/1990 și confirmat prin Legea nr. 5/2000 privind planul de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III a- arii protejate, este arie protejată de interes național.
(2) Termenul care denumește în textul prezentului regulament Administrația Parcului Național Piatra Craiului este APNPC.
(3) Termenul care denumește în textul prezentului regulament Parcul Național Piatra Craiului este PNPC.
Art. 2 – (1) PNPC face parte din categoria parcurilor naționale, ce au drept scop protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative de ecosisteme pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico – geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.
(2) PNPC corespunde categoriei II IUCN – „Parc național: arie protejată gestionată în principal pentru protecția ecosistemelor și recreere”.
Art. 3 – (1) Limitele Parcului Național Piatra Craiului, conform suprafeței stabilite în Legea nr. 5/2000, sunt cele prezentate aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 și descrise în anexa nr. 10. Suprafața Parcului este de 14766 ha.
(2) Prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 a fost înființat ROSCI 0194 Piatra Craiului, constituit pe suprafața parcului și parțial în afara acestuia.
Art. 4 – Responsabilitatea managementului PNPC și a sitului ROSCI0194 Piatra Craiului revine APNPC, filială cu personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, creată prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009. APNPC asigură coordonarea unitară a tuturor activităților de pe raza sa, în vederea conservării diversității biologice și a utilizării durabile a resurselor naturale în conformitate cu planul de management și zonarea internă a parcului.
Art. 5 – Activitățile APNPC legate de conservarea biodiversității sunt aprobate și coordonate de Consiliul Științific al PNPC.
Art. 6 – Participarea factorilor interesați la gospodărirea Parcului și a sitului ROSCI0194 Piatra Craiului se asigură prin Consiliul Consultativ de Administrare, care are un rol consultativ în planificarea și realizarea activităților legate de gospodărirea acestora.
Art. 7 – Regulamentul PNPC cuprinde regulile specifice care trebuie aplicate în PNPC pentru atingerea măsurilor de management specifice pentru parcul național și pentru situl Natura 2000 ROSCI0194 Piatra Craiului, constituit pe suprafața parcului și parțial în afara acestuia.
Art. 8 – (1) Activitățile care se desfășoară pe suprafața PNPC și a ROSCI0194 se supun avizării APNPC. Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activități în PNPC și, după caz, în vecinătatea acestora se realizează numai cu avizul APNPC.
(2) Activitățile/planurile/proiectele care pot genera un impact negativ asupra mediului în aria protejată și asupra sănătății populației din zona învecinată se supun procedurii de evaluare de mediu sau, respectiv, de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv evaluare asupra stării de sănătate a populației.
(3) Avizele APNPC pentru activitățile/planurile/proiectele care pot genera un impact negativ asupra mediului în aria protejată, respectiv asupra sănătății populației din zona învecinată se emit în baza Hotărârilor de Consiliu Științific, date în urma analizării solicitărilor de către membrii Consiliului Științific și vor fi comunicate și reprezentanților Direcțiilor de Sănătate Publică locale.
Art. 9 – (1) În vederea avizării activităților/planurilor/proiectelor care urmează să se desfășoare pe suprafața PNPC, solicitanții depun o cerere scrisă la APNPC însoțită de următoarele:
a) prezentarea/descrierea solicitantului, date de contact;
b) localizarea activităților/planurilor/proiectelor pentru care se solicită avizul;
c) descrierea activităților/planurilor/proiectelor pentru care se solicită avizul, inclusiv perioada propusă de desfășurare și modalitățile/tehnologiile propuse de executare;
d) documentația tehnică aferentă, după caz;
e) alte avize, studii și autorizații obținute, după caz;
(2) În funcție de solicitare, APNPC solicită informații și documentații suplimentare relevante.
(3) În avizele eliberate APNPC poate insera condiții privind desfășurarea activităților/planurilor/proiectelor.
(4) Valabilitatea unui aviz eliberat de APNPC este de 1 an de la data eliberării.
(5) Avizele negative eliberate de APNPC vor fi însoțite de o motivație a respingerii solicitării respective
(6) Pe parcursul desfășurării activităților/planurilor/proiectelor avizate, APNPC verifică respectarea condițiilor impuse în avizele eliberate precum și respectarea documentațiilor, modalităților și tehnologiilor propuse de solicitanți. În caz de nerespectare a acestora, APNPC solicită remedierea aspectelor sesizate și, în cazuri motivate, poate retrage avizul dat. În cazul retragerii avizelor APNPC, lucrările respective în derulare se sistează, iar APNPC informează autoritățile de mediu cu privire la retragerea avizului dat. Nu se acceptă reavizarea unui solicitant care nu a respectat condițiile impuse prin avizul dat de către APNPC.
Art. 10 –Din punct de vedere al zonării, PNPC cuprinde:
(1) Zona de protecție strictă, în suprafață de 6292 ha, cu limitele descrise în anexa nr. 11.
În Zonele cu Protecție Strictă sunt permise doar activitățile de cercetare, educație și ecoturism,cu următoarele limitări:
a)activitățile de cercetare se supun prevederilor articolului 24 din prezentul regulament;
b)activitățile educative se desfășoară cu avizul și în organizarea APNPC;
c)activitățile de ecoturism se desfășoară numai pe traseele turistice marcate și omologate și deschise circulației turistice în funcție de sezon, precum și pe trasee omologate de alpinism și escaladă, cu respectarea regulilor generale de vizitare și comportament prevăzute în prezentul regulament.
d)în arboretele cuprinse în zona de protecție strictă nu se admit nici un fel de intervenții sau derogări de la regimul de protecție al tipului funcțional TI, fiind permise doar intervențiile pentru stingerea operativă a incendiilor.
(2) Zona de Protecție integrală este în suprafață de 104 ha, iar limitele sunt descrise în anexa nr. 11. În această zonă intră și Peștera Liliecilor, cu o suprafață de 1ha.
Conform art. 22 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, în zona de protecție integrală sunt interzise:
a)orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare;
b)activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
În zona de protecție integrală, în afara perimetrului rezervației științifice, se pot desfășura următoarele activități:
a)științifice și educative;
b)activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
c)utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d)localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e)intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, și aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
f) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, și cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
g)acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, și acțiunile de monitorizare a acestora;
h)acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire, cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
(3) Zona de conservare durabilă are o suprafață de 7034 ha, iar limitele acesteia sunt descrise în anexa nr. 11.
În zonele de conservare durabilă se pot desfășura următoarele activități:
a)științifice și educative;
b)activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
c)utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de APNPC, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d)localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, a planului de acțiune provizoriu, elaborat și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
h) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
i)activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai cu acordul administrației ariei naturale protejate;
j)lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale și fără extragerea lemnului mort, cu excepția cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricții, conform celor menționate la CAPITOLUL II „OBLIGAȚII LEGATE DE DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN PNPC” al prezentului regulament.
k) activități tradiționale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
În zonele de conservare durabilă este interzisă realizarea de construcții noi, cu excepția celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
(4) Zona de dezvoltare durabilă are o suprafață de 1336 ha, limitele zonei de dezvoltare durabilă sunt descrise în anexa nr. 11.
În zona de dezvoltare durabilă sunt permise :
a) toate activitățile corespunzătoare zonei de conservare durabilă,
b) activități de construcții investiții, cu respectarea legislației în vigoare și a prevederilor articolului 23 din prezentul regulament
c) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor;
d) activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creșterea animalelor, în conformitate cu legislația specifică din sistemul de agricultură ecologică;
e) alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale.
(5) Zona situată în cadrul ROSCI 0194 Piatra Craiului în afara limitei PNPC are o suprafață de 3102,5 ha.
În această zonă se pot desfășura următoarele activități:
a) științifice și educative;
b) activități de ecoturism;
c) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea planului de acțiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
h) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
i) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai cu aprobarea administrației ariei naturale protejate;
j) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor, precum și alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale;
k) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare;
l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete și în zăvoaie de plop și salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica și tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha;
m) activități de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă și a acțiunilor de vânătoare de către APNPC. Avizarea cotelor de recoltă de APNPC se face în baza hotărârii Consiliului Științific;
n) activități de pescuit sportiv;
o) în afara activităților descrise anterior, în această zonă sunt permise și alte activități/planuri/proiecte dacă, în urma parcurgerii procedurii de evaluare adecvată, se constată că nu au impact semnificativ asupra speciilor și habitatelor pentru care situl a fost desemnat.
Art. 11 – Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, se face cu respectarea prevederilor legale in vigoare si numai cu acordul administratorului emis în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului și a autorității publice centrale în domeniul agriculturii și/sau silviculturii.
CAPITOLUL II
OBLIGAȚII LEGATE DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚILOR
ÎN PNPC
Silvicultură
Art. 12 – (1) Fondul Forestier Național de pe suprafața PNPC se supune reglementărilor Codului Silvic – Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pe terenurile care fac parte din fondul forestier național inclus în PNPC se execută numai activități silvice prevăzute în amenajamentele silvice atât pentru pădurile de stat cât și pentru pădurile private, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea funcțională a pădurilor și a PNPC și a prevederilor din prezentul regulament.
(3) Se interzic orice fel de intervenții în pădurile din zonele de protecție strictă sau de protecție integrală. Se interzice cu desăvârșire tăierea jnepenilor sau incendierea lor.
(4) În zonele cu protecție strictă nu se execută lucrări de exploatare a pădurilor, nu se acceptă intervenții în cazul apariției unor calamități naturale provocate de factori abiotici sau biotici, personalul silvic execută paza acestor păduri și după caz, stingerea incendiilor.
(5) În zonele de protecție integrală nu se execută lucrări de exploatare a pădurilor, cu excepția celor permise de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare și menționate la art. 10 alin (2) al prezentului regulament.
(6) În zona de conservare durabilă se pot desfășura activități silvice conform art. 10 alin. (3) al prezentului regulament.
(7) Pe terenurile cu vegetație forestieră situate în afara fondului forestier național din PNPC se respectă, conform Codului Silvic, normele tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase, reglementările privind circulația materialelor lemnoase, se asigură îngrijirea și protecția vegetației forestiere.
(8) Se interzice tăierea rasă și defrișarea vegetației forestiere din afara fondului forestier din PNPC.
(9) Tăierile în vegetația forestieră din afara fondului forestier național se fac cu avizul APNPC.
(10) În vegetația forestieră din afara fondului forestier național se interzice executarea de tăieri a căror amplasare și/sau volum de extras pot afecta habitatele ce fac obiectul protecției în situl NATURA 2000 ROSCI0194 Piatra Craiului.
(11) La avizarea lucrărilor silvice, APNPC va urmări realizarea prevederilor ghidului practic de gospodărire a pădurilor în arii naturale protejate și încadrarea în fișa de evaluare a lucrărilor silvice, prezentate în anexele nr. 12 și nr. 13.
(12) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, indiferent de forma de proprietate sunt interzise.
(13) Realizarea de drumuri forestiere noi, precum și realizarea de noi căi de colectare – apropiere a lemnului sunt activități care pot avea impact negativ asupra ariei naturale protejate și se pot executa numai cu avizul APNPC
(14) Amenajamentele silvice, atât pentru fondul forestier de stat, pentru cel proprietate a unităților administrativ teritoriale cât și pentru fondul forestier privat de pe raza PNPC, în scopul punerii în concordanță cu Planul de Management al Parcului, vor fi avizate de APNPC cu Hotărârea Consiliului Științific al Parcului. Pentru aceasta, beneficiarul/firma care efectuează lucrările de amenajare invită la Conferința I de amenajare un reprezentant al APNPC și depune la Administrația parcului o copie a carnetului de teren în vederea efectuării verificării lucrărilor de teren. De asemenea, beneficiarul/firma care efectuează lucrările de amenajare va solicita participarea unui membru al APNPC la aceste verificări la o dată ulterioară, stabilită de comun acord. După verificarea în teren depune la APNPC o copie a listelor pentru conferința a II-a de amenajare cu cel puțin o lună înainte. Autoritatea competentă pentru aprobarea amenajamentelor și a studiilor sumare de amenajare invită un reprezentant al APNPC la conferințele de amenajare și la comisiile de avizare.
(15) La încadrarea pădurilor în grupe, subgrupe și tipuri funcționale se va ține cont și de prevederile ghidului de amenajare și gospodărire a pădurilor în arii naturale protejate prevăzut în anexa nr. 12.
(16) APNPC avizează aplicarea în practică a tipului, intensității și volumului tratamentelor/tăierilor aplicate în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național de pe raza PNPC, urmând a sesiza Direcțiile Silvice Brașov și Pitești și Serviciul de Arii Protejate din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în cazul constatării unor nereguli în fond forestier național de stat și respectiv Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare în cazul constatării unor nereguli în fond forestier național privat, sau proprietate a unităților administrativ teritoriale sau în cazul vegetației forestiere din afara fondului forestier național.
În acest sens vor fi parcurse următoarele etape:
a) proprietarii de pădure vor înainta APNPC, prin intermediul ocoalelor silvice care le administrează pădurea, o cerere de aprobare a marcării. Aceasta trebuie să conțină obligatoriu următoarele elemente: numele proprietarului și adresa, unitatea de producție și unitatea amenajistică unde se află proprietatea, o copie a actelor doveditoare a propietății, o copie după descriererea parcelară a unităților amenajistice în care se află proprietatea respectivă, precum și o copie după Avizul Comisiei de Avizare – Silvicultură a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare în cazul Studiilor Sumare de Amenajament avizate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările și completările ulterioare;
b) după aprobarea cererii de marcare de către APNPC, la o dată stabilită de comun acord de administrația parcului și ocolul silvic, se execută în prezența unui reprezentant al APNPC marcarea în teren a arborilor ce urmează să fie extrași;
c) se transmite la APNPC spre avizare o copie a Actului de Punere în Valoare;
d) se transmite ocolului silvic avizul Actului de Punere în Valoare;
e) înainte de începerea lucrărilor de exploatare, ocolul silvic va trimite la APNPC autorizația de exploatare în vederea avizării. Avizul dat de către APNPC se transmite oficial către Agenția pentru Protecția Mediului Brașov, respectiv Argeș.
(17) Structurile de administrare silvică sunt obligate să înainteze APNPC, în vederea avizării, înainte de începerea noului an forestier, borderoul/planul de amplasare a tăierilor de masă lemnoasă pe suprafața PNPC.
(18) Structurile de administrare ale fondului forestier național de pe raza PNPC, sunt obligate să transmită anual către APNPC situația aplicării amenajamentelor silvice pe aceste terenuri.
Regimul speciilor de plante și animale sălbatice
Art. 13 – (1) Conform dispozitiilor Legii nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, pe porțiunile de fonduri cinegetice de pe suprafața parcului vânătoarea este interzisă, cu următoarele excepții: în fonduri cinegetice, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică admise la vânătoare și a câinilor fără stăpân se realizează, în condițiile legii, de gestionarul fondului cinegetic respectiv, cu acordul administratorului, la solicitarea administrației parcului, avizată de consiliul științific, în interesul protejării faunei și florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătății și securității publice sau pentru alte rațiuni de interes public major.
(2) Acțiunile de evaluare a populațiilor speciilor din fauna sălbatică și de interpretare a rezultatelor se fac de către gestionarii fondurilor cinegetice și APNPC în fiecare an. Organizațiile care doresc să participe la aceaste acțiuni vor solicita acest lucru în scris în timp util.
(3) Pentru situații de excepție, respectiv pagube produse de animale din speciile de faună, control populațional necesar în caz de creștere anormală a populațiilor, APNPC poate solicita derogări în conformitate cu legislația în vigoare de la Autoritatea Publică Centrală care răspunde de Silvicultură.
(4) Accesul persoanelor înarmate cu arme de vânătoare în interiorul parcului se face cu respectarea prevederilor legale in vigoare. Orice persoană care din motive obiective trebuie să fie înarmată cu arme de vânătoare pe suprafața parcului va anunța în scris cu minim trei zile înainte administrația parcului asupra acestui fapt, specificând motivul, perioada de timp în care se va afla în parc precum și traseul pe care îl va parcurge în parc cu intervalele orare corespunzătoare.
(5) Este interzisă :
a) deținerea neautorizată în captivitate a exemplarelor din fauna sălbatică;
b) tulburarea liniștii în perioadele de înmulțire și de creștere a puilor;
c) accesul pe teritoriul parcului cu câini neținuți în lesă, excepție făcând câinii însoțitori de turme sau cirezi sau cei utilitari;
d) lăsarea liberă a câinilor însoțitori de turme sau cirezi pe teritoriul parcului, altfel decât vaccinați, dehelmitizați și cu jujeu de dimensiuni și materiale legale;
(6) Pentru speciile de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane, care se află sub regim strict de protecție, inclusiv cele prevăzute în anexele nr. 4A și 4B din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și speciile incluse în lista roșie națională sunt interzise:
a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
b) perturbarea intenționată în cursul perioadei de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație;
c) distrugerea bârlogurilor, vizuinelor sau culcușurilor;
d) deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a cuiburilor și/sau ouălor din natură;
e) deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă;
f) recoltarea florilor și a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
g) deținerea, transportul, comerțul sau schimburile în orice scop ale exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.
(7) Colectarea/recoltarea de specii de floră și faună se poate face doar în scop științific și numai cu acordul scris al APNPC, cu excepția speciilor comune de plante folosite în scop medicinal care urmează regimul prevăzut la alin (8) pe baza recomandării Consiliului Științific, numai după obținerea avizului autorității centrale pentru protecția mediului.
(8) Colectarea speciilor de plante medicinale comune se poate face numai în suprafețele situate în afara zonelor cu protecție strictă și a zonelor de protecție integrală, de către membrii comunităților locale și în limita capacității de suport a ecosistemelor, în cantități mici, necesare uzului familial și nu în scop comercial.
Pescuit
Art. 14 – (1) Se interzice pescuitul în apele situate în interiorul PNPC .
(2) Este permis pescuitul în apele situate în ROSCI 0194 Piatra Craiului, din afara limitelor PNPC, numai cu avizul Administrației Parcului.
Forță majoră
Art. 15 – În cazul producerii de fenomene de forță majoră ca incendii, calamități naturale, instituțiile abilitate intervin pentru eliminarea sau limitarea efectelor acestor fenomene conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003, cu obligativitatea înștiințării de urgență a APNPC.
Pășunat și cosit
Art. 16 – (1) Responsabilitatea gospodăririi pășunilor și fânețelor din PNPC și a celor din ROSCI0194 Piatra Craiului revine proprietarilor acestora: persoane fizice, asociații de proprietari sau comunități.
(2) Proprietarii au obligația să le utilizeze în continuare cu menținerea categoriei de folosință tradițională existentă în prezent. Este interzisă abandonarea sau schimbarea modului de folosință tradițional al acestora.
(3) Se interzice pășunatul fânețelor pe timpul verii.
(4) În cazurile când anumite porțiuni de pajiște se degradează sau sunt afectate accidental se pot face însămânțări numai cu specii din flora locală, cu avizul APNPC.
Art. 17 – (1) Pe teritoriul PNPC și al sitului ROSCI0194 Piatra Craiului nu este permis accesul animalelor domestice aparținând comunităților, asociațiilor, firmelor sau persoanelor fizice care nu au sediul sau respectiv domiciliul în localitățile Zărnești, Măgura, Peștera, Șirnea, Rucăr, Sătic, Dâmbovicioara, Ciocanu, Podu Dâmboviței și Dragoslavele.
(2) APNPC avizează studiile pastorale ce se întocmesc pe raza PNPC.
(3) Este obligatorie respectarea numărului maxim de animale domestice pe specii și categorii care intră pe pășuni, număr prevăzut în studiile silvopastorale ale fiecărei pășuni și a duratei optime de pășunat.
(4) Este obligatoriu ca la solicitarea APNPC stăpânii de munte să scoată în termen de 10 zile animalele care încalcă alin. (3) al acestui articol.
Art. 18 – Pășunatul se supune următoarelor reglementări:
a) pășunatul animalelor domestice pe terenurile din fondul forestier de pe suprafața PNPC este reglementat prin Codul Silvic și Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, rectificată;
b) pe pășunile situate în PNPC, pășunatul animalelor domestice se desfășoară în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvo-pastorale și a studiilor de pășunat. Deținătorii legali ai pășunilor aduc la cunoștința APNPC conținutul caietelor de sarcini privind închirierea pășunilor. Administrația PNPC are dreptul de a verifica în teren ca numărul de animale domestice pe pășuni să fie conform capacității de suport pentru animale a acestor pășuni, conform bonității pășunilor prevăzute în studiile mai sus amintite;
c) sunt excluse de la pășunat pajiștile primare, situate deasupra limitei naturale a pădurii. Această limită este prezentată și descrisă la punctul 2.1.6.3 din Planul de Management, precum și în harta anexată. Marcarea acestei limite se va materializa în teren printr-un pătrat galben cu marginile albe;
d) amplasarea de stâne și adăposturi pastorale, adaptate specificului montan și încadrate în peisaj, este permisă numai cu aprobarea APNPC;
e) este interzisă amplasarea locurilor de târlire în apropierea cursurilor de apă la mai puțin de 50 m;
f) respectarea intensității și duratei optime de târlire care este de 2-3 nopți o oaie/m2 sau o vacă/6 m2 pe pășunile cu covor ierbos valoros și 4-6 nopți pe pășunile de țepoșică Nardus stricta;
g) numărul admis de câini se stabilește în limitele prevăzute de legislația în vigoare: Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare. Câinii vor avea obligatoriu jujee. Pentru fiecare câine este obligatoriu să se prezinte adeverința de vaccinare. Se interzice ciobanilor să aibă câini fără jujeu. Câinii care nu au jujeu și se află la o distanță mai mare de 50 m de turmă sau de stână vor fi considerați câini hoinari;
h) trecerea prin fond forestier și trecerea la apă se face cu respectarea reglementărilor în vigoare, în baza contractului încheiat cu administratorii/ proprietarii de pădure;
i) cosirea fânețelor se va efectua la momentul optim, când are loc înflorirea gramineelor și leguminoaselor perene.
Art. 19 – Este interzis pășunatul în păduri și în zona exceptată la pășunat.
Art. 20 – PNPC poate iniția periodic studii pentru reevaluarea capacității de suport a pășunilor pe care le aduce la cunoștință proprietarilor în vederea reglementării corespunzătoare a pășunatului.
Utilizarea altor resurse
Art. 21 – (1) Sunt interzise exploatarea resurselor minerale, a solului, litierei în scopuri comerciale și industriale, pe întreaga suprafață a parcului.
(2) Este interzisă realizarea captărilor de apă în scopuri comerciale și industriale, pe întreaga suprafață a parcului și a sitului ROSCI0194 Piatra Craiului fără acordul APNPC.
(3) Realizarea oricăror lucrări de investiții pe teritoriul PNPC sau al sitului ROSCI0194 Piatra Craiului se face numai după obținerea avizului favorabil al APNPC.
Construcții
Art. 22 – În PNPC, în afara zonelor de intravilan, există următoarele construcții:
a)cabana Curmătura în proprietate privată;
b)cabana Brusturet în proprietate privată;
c)refugiile din Vf. Ascuțit sau Refugiul C. Lehman, Șaua Funduri, Șpirlea, Șaua Grind, Diana, Cabana Ascunsă, refugiul Grind în administrarea APNPC;
d)refugiile SALVAMONT Curmătura și Prăpăstii în proprietatea Serviciului Public SALVAMONT Zărnești;
e)cabana Garofița Pietrei Craiului, în proprietate privată;
f)cabana Valea lui Ivan în proprietate privată;
g)cabana de vânătoare de la Brusturet în proprietatea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, în administrarea Asociației de vânătoare HUNTER Club Pitești;
h)cabana Pietricica, în proprietate privată;
i)saivan+casă în proprietate privată în zona Văii Crăpăturii;
j)saivan proprietate privată în zona Podu lui Venghel;
k)imobil proprietate privată în zona Podu lui Călineț;
l)2 imobile proprietate privată în zona Valea Tămașului;
m)imobil în proprietate privată în zona Văii Crăpăturii;
n)imobil în proprietate privată în zona Peșterii Dâmbovicioara;
o)biserică+2 case în proprietate privată la Colții Chiliilor.
Stâne:
a)Zănoaga;
b)Curmătura – 2;
c)Vladușca – 2;
d)Coja – 2;
e)Pietrele – 2;
f)Grind;
g)Curmătura Groapelor;
h)Plai – 2;
i)Tămășel;
j)Funduri;
k)Pietricica;
Art. 23 PROCEDURA DE AVIZARE pentru construcții,
DRUMURI, AMENAJĂRI FORESTIERE ȘI PÂRTII DE SCHI
Pe teritoriul Parcului, realizarea oricăror construcții noi, permanente sau temporare, se poate face numai în zona de dezvoltare durabilă, cu avizul APNPC, cu consultarea Consiliului Științific acolo unde este cazul, precum și cu avizul Direcției de Sănătate Publică locale, în urma analizării:
a) proiectului;
b) fotomontajelor, 2 sau 3, reprezentând integrarea în peisaj a construcțiilor;
c) listei măsurilor prevăzute pentru o mai bună integrare în peisaj: plantații, împrejmuiri, materiale folosite, poziționate pe un plan de amenajare a terenului;
d) după caz, a documentației din care să reiasa că investiția nu generează un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice și habitatelor naturale.
Demolarea oricărei construcții existente, respectiv extinderea oricărei construcții existente, trebuie avizată de APNPC. Se va încuraja renovarea clădirilor vechi în detrimentul construirii altor clădiri noi, în spiritul păstrării memoriei locului și al conservării peisajului conform cu „Convenția Europeana a Peisajului, Florența 2000”.
Construcția de drumuri publice este permisă numai în zonele de dezvoltare durabilă, în baza evaluării de mediu, iar actele de reglementare de mediu se emit numai în baza avizului APNPC.
APNPC are obligația să sesizeze instituțiile abilitate la demararea de noi construcții în vederea verificării legalității.
Consiliul Științific al PNPC poate face recomandări și poate acorda asistență tehnică gratuită pentru proiectanții care acționează pe teritoriul parcului, în limita posibilităților.
Înaintea obținerii avizului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, la construcția drumurilor forestiere este necesar avizul APNPC. Pentru avizarea construcției drumurilor, solicitanții vor parcurge următoarele etape:
a) Depunerea unei cereri la sediul APNPC care să cuprindă: datele solicitantului, unitatea de producție și unitatea amenajistică, respectiv denumirea zonei în care se dorește construirea drumului, o justificare a necesității realizării drumului în cauză, copie a contractului de administrare cu o structură silvică dacă e cazul, schița drumului propus;
b) APNPC, în cazul eliberării unui aviz de principiu favorabil, va trece în acesta condițiile necesare și obligatorii care vor fi incluse în tema de proiectare a drumului forestier.
c) Dacă proiectul de execuție a drumului este deja existent, APNPC poate condiționa în cazul unui aviz favorabil eliberat, modificarea proiectului de execuție în vederea minimizării impactului asupra ariei naturale protejate.
d) Orice proiect de drum nou va prevedea fonduri pentru reamenajarea/consolidarea terenului din imediata vecinătate a drumului, intervenindu-se obligatoriu peste tot unde este posibil cu însămânțări și plantații pentru grăbirea încheierii covorului vegetal, în scopul fixării taluzelor. Sunt interzise șanțurile din beton. Sunt admise gabioane. Comisia de avizare a APNPC va ține cont de metodele de refacerea a mediului și de integrare a drumului în peisaj, folosind materiale locale și ecologice.
e) Jalonarea în teren a drumului se va face obligatoriu în prezența unui reprezentat al APNPC.
În cazul în care un administrator de teren aflat în parc blochează prin bariere accesul pe drumurile forestiere aflate în proprietatea sa din parc este obligat, ca în termen de trei zile, să asigure accesul permanent al personalului APNPC și serviciului SALVAMONT responsabil pe respectiva arie. În caz contrar se consideră că nu se permite accesul personalului cu atribuții de control din cadrul APNPC.
Datorită impactului major asupra mediului și peisajului nu se pot amenaja pârtii de schi pe teritoriul PNPC și nici instalații cu cablu.
Planurile de urbanism de pe teritoriul PNPC și orice modificare a acestora vor fi avizate de APNPC. Pentru elaborarea planurilor de urbanism, administrațiile locale vor consulta APNPC. În vedera avizării, planurile de urbanism vor fi însoțite de studii de impact, cu accent deosebit asupra conservării biodiversității și respectarea cadrului peisagistic al zonei din PNPC. Vor fi încurajate studiile și schimbul de informații cu zonele învecinate, astfel ca regulamentele și prevederile urbanistice din ariile limitrofe să se armonizeze și să asigure coerență la nivel de ansamblu.
Dezvoltarea zonală: în cazul satelor din zona PNPC se va păstra specificul de sat răsfirat de munte.
Pe teritoriul Parcului, în intravilan, construcțiile vor respecta tradițiile arhitectonice locale, prin folosirea unor materiale de construcție tradiționale și a elementor de limbaj arhitectural din tradiția locală, pe baza Ghidului de Construire prevăzut în anexa nr. 14 APNPC, prin care CȘ poate oferi consultanță gratuită, în limita posibilităților.
Regimul de înălțime al construcțiilor este specificat în Ghid pentru fiecare zonă.
Construcțiile vor fi adaptate la teren, respectiv culme, vale, versant în pantă, cu modificarea minimă a suprafeței topografice, adică a suprafeței terenului. Nu se admit nivelări-terasări ample pentru amplasarea construcțiilor pe teren plan. Avizarea de către APNPC va ține cont de modificările/agresiunile asupra reliefului natural și integrarea construcției pe teren, adică în pantă și de integrarea construcției în peisajul zonei. În anexa nr. 14 este prezentat „Ghid de construire – zona de dezvoltare durabilă Parcul Național Piatra Craiului”, ghid ce stă la baza realizării construcțiilor de pe teritoriul PNPC și din vecinătatea acestuia.
Cercetare științifică
Art. 24 – (1) Cercetarea științifică în PNPC având ca scop conservarea patrimoniului floristic, faunistic, geologic, geomorfologic, speologic și peisagistic al PNPC este promovată de APNPC.
(2) Recoltarea de probe și eșantioane pentru temele de cercetare științifică, analize sau ca material educativ se face conform protocoalelor stabilite cu APNPC.
(3) Activitățile de cercetare științifică pe teritoriul PNPC se desfășoară cu avizul APNPC, care sprijină logistic și financiar, în limita posibilităților, aceste activități.
(4) Activitatea de cercetare în PNPC efectuată de către colaboratori externi ai APNPC se va desfășura pe baza unui contract de cercetare încheiat cu APNPC. În termen de 30 zile, sau într-un termen stabilit de comun acord, de la încheierea activității de cercetare autorizate, solicitantul va înainta către APNPC un raport asupra activităților desfășurate, raport care va fi însoțit de copii ale materialelor relevante obținute pe parcursul desfășurării activității, acestea urmând a fi utilizate în condițiile stabilite de ambele părți. APNPC poate solicita detalierea unor aspecte ale raportului prezentat.
(5) APNPC elaborează un plan anual de cercetare științifică, care se supune spre aprobare Consiliului Științific.
(6) Activitățile de cercetare științifică în PNPC efectuate de colaboratori externi se vor desfășura pe bază de contracte de cercetare cu APNPC. APNPC va acționa permanent pentru includerea PNPC în programe de cercetare națională și internațională.
APNPC va iniția, atunci când este cazul, acțiuni de repopulare cu specii de plante și animale dispărute pe baza unor studii avizate de Consiliul Științific și Comisia pentru Monumentele Naturii.
(7) Introducerea de specii alohtone, adică de specii care nu apar și care nu au existat nici în trecut în mod natural pe suprafața PNPC, este interzisă.
(8) Reconstrucția naturală a habitatelor deteriorate se va face pe baza unui studiu științific avizat de Consiliul Științific și ulterior de Academia Română prin Comisia pentru Monumentele Naturii.
(9) În cazul apariției unor specii invazive de plante și animale care periclitează integritatea ecosistemelor se vor lua măsuri de stopare și eliminare a acestora pe baza unei documentații avizate de Consiliul Științific.
Turism, reguli de vizitare
Art. 25 – (1) Accesul turiștilor în PNPC este permis numai pe traseele turistice omologate, marcate pe harta turistică editată de APNPC, declarate oficial deschise.
(2) Următoarele categorii de persoane nu sunt considerate turiști și accesul lor în parc este permis și în afara traseelor marcate:
a) persoanele domiciliate în localitățile enumerate la art. 25 alin (3) al prezentului regulament care au proprietăți în Parc sau împuterniciții asociațiilor și autorităților locale cu sediile în localitățile enumerate la art. 25, aliniatul (3) care au proprietăți în PNPC precum și agenții economici/persoanele fizice care au relații contractuale cu deținătorii de terenuri în baza unui permis de acces eliberat de către APNPC;
b)echipele SALVAMONT Zărnești și Câmpulung;
c)membrii Administrației Parcului sau persoanele împuternicite de către APNPC;
d)administrațiileocoalelor silvice care administrează fondul forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier național sau împuterniciți ai acestora;
e)instituțiile abilitate să efectueze controale specifice pe raza APNPC;
f)grupurile organizate însoțite de membri ai APNPC.
(3) Localitățile limitrofe PNPC sunt considerate următoarele: Zărnești, Predeluț, Tohănița, Bran, Moeciu, Măgura Peștera, Șirnea, Ciocanu, Podu Dâmboviței, Dâmbovicioara, Rucăr, Sătic și Dragoslavele.
Art. 26 – (1) Este interzis accesul turiștilor pe traseele nemarcate, adică pe traseele neincluse în anexa nr. 9.
(2) Practicarea escaladei și a alpinismului în PNPC este reglementată prin „Regulamentul pentru practicarea escaladei și alpinismului în Parcul Național Piatra Craiului” , prevăzut în anexa nr. 15.
Art. 27 – (1) Vizitarea se face în baza achitării tarifului de vizitare al PNPC. Tariful de vizitare a Parcului Național Piatra Craiului se percepe la punctele de acces și control marcate sau pe teritoriul Parcului de către persoane autorizate de APNPC. Tariful poate fi modificat, la propunerea APNPC, prin Hotărâre a Consiliului Științific al PNPC, cu toate aprobările prevăzute de lege.
(2) Persoanele cu domiciliul sau resedinta în Zărnești, Predeluț, Tohănița, Bran, Moeciu, Măgura, Peștera, Șirnea, Ciocanu, Podu Dâmboviței, Dâmbovicioara, Rucăr, Sătic și Dragoslavele nu plătesc tariful de intrare în Parc.
(3) Alte categorii de persoane care au dreptul să intre în parc fără să achite tariful de vizitare a parcului sunt:
a)echipele SALVAMONT Zărnești și Câmpulung;
b)membrii Administrației Parcului sau persoanele împuternicite de APNPC;
c)administrațiile ocoalelor silvice care administrează fondul forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier național sau împuterniciți ai acestora;
d)instituții abilitate să efectueze controale specifice pe raza APNPC.
(4) Circulația în/și din satele care se află în interiorul Parcului se face fără achitarea tarifului de intrare, vizitatorii lăcașurilor de cult de pe raza PNPC sunt scutiți de tariful de intrare în Parc.
(5) Copiii sub 14 ani însoțiți de părinți și cei care participă la excursii organizate de școli și licee în colaborare cu administrația parcului sau din cadrul programului educațional al PNPC nu plătesc tarif de intrare în Parc.
Art. 28 – Comercializarea de produse alimentare în zonele de extravilan din PNPC în alte locuri decât campingurile sau cabanele autorizate este permisă numai cu acordul scris al APNPC și cu respectarea legislației în vigoare privind comercializarea produselor alimentare și evacuarea deșeurilor.
Art. 29 – Deschiderea de noi trasee și amplasarea panourilor indicatoare și informative se face numai cu aprobarea APNPC. Editarea, tipărirea și comercializarea de hărți turistice pentru Piatra Craiului care menționează sau care încurajează circulația pe trasee nemarcate este interzisă.
Art. 30 – Camparea și folosirea refugiilor pe teritoriul PNPC se reglementează astfel:
a) camparea este permisă numai în locuri de campare special amenajate, cu excepția celor menționate la lit.. g) și în alte locuri desemnate și semnalizate de Administrația Parcului;
b) folosirea locului de campare se face cu respectarea regulamentului intern privind locul de campare, afișat la intrarea în camping;
c) pe suprafața PNPC sunt următoarele locuri de campare amenajate: la vechea pepinieră situată pe drumul de acces dinspre Zărnești spre Fântâna Botorog, în interiorul curții cabanei Curmătura, în zona cabanei Brusturet, în interiorul curții cabanei Garofița Pietrei Craiului, în zona pășunii Tămaș de la intersecția Bârsei Groșetului cu Bârsa Tămașului până la pârâul Boșii;
d) refugiul montan este folosit pentru supraviețuire, pe timpul nopții sau pentru adăpostire în cazul unor probleme de sănătate, în cazul condițiilor atmosferice neprielnice continuării drumului.
e) vizitatorii trebuie să elibereze refugiile la cererea persoanelor împuternicite de Administrația Parcului dacă acestea sunt folosite în alte scopuri decât cele desemnate la lit. d);
f) săparea de șanțuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor este interzisă;
g) în cazuri de urgență se permite rămânerea peste noapte în „bivuac”, fără aprinderea focului în vetre.
Art. 31 – Aprinderea focului pe teritoriul PNPC se reglementează astfel:
a)aprinderea și folosirea focului este permisă doar în vetrele special amenajate în acest scop din locurile de campare;
b)la refugiile de pe suprafața PNPC este interzis focul deschis în vederea prevenirii incendiilor; pentru încălzit se vor folosi numai instalații tip Primus;
Art. 32 – (1) Regimul deșeurilor pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului se reglementează astfel:
a)este interzisă abandonarea deșeurilor de orice fel pe teritoriul PNPC;
b)turiștii au obligația de a evacua deșeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului. Deșeurile vor fi evacuate în afara Parcului, în locuri special amenajate pentru colectare sau în containerele special amplasate la intrările în Parc;
c)responsabilitatea depozitării temporare a deșeurilor la cabane, cu respectarea condițiilor legale, revine gestionarilor cabanelor în cauză;
d)cel puțin o dată pe lună, administratorii cabanelor, campingurilor sau caselor din extravilanul PNPC evacuează deșeurile menajere adunate. De asemenea, administratorii iau toate măsurile pentru împiedicarea răspândirii gunoaielor în afara containerelor.
(2) Sunt considerate deșeuri orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca. Se consideră deșeuri atât pământul excavat din altă zonă, componente al mașinilor, PET-uri de plastic, cât și resturi menajere sau alimentare și altele asemenea.
Art. 33 – Folosirea aparatelor audio și a altor instrumente muzicale precum și a vocilor personale într-o manieră care provoacă deranjarea liniștii naturii și deranjarea celorlalți turiști este interzisă în PNPC. Pentru organizarea de festivaluri, jocuri, concursuri sportive, tabere, cei interesați vor cere aprobarea APNPC.
Art. 34 – (1) Circulația bicicletelor pe alte drumuri decât cele prevăzute acestui scop, cât și circulația acestora într-o manieră ce deranjează publicul, nu este permisă.
(2) Traseele de mountain bike sunt:
a)Plaiul Foii – Valea Tămașului;
b)Cabana Garofița Pietrei Craiului – Valea Dragoslovenilor – Sătic;
c)Podul Dâmboviței – Dâmbovicioara – Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – La Table –Valea Vlădușca – Prăpăstiile Zărneștiului – Zărnești;
d)Prăpăstiile Zărneștiului – Cabana Curmătura;
e)Podul Dâmboviței – Dâmbovicioara – Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Curmătura Groapelor – Șirnea;
f)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Măgura – Zărnești;
g)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Poiana Pietrele – Șirnea;
h)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Poiana Pietrele – Poiana Vlădușca – Valea Seacă a Pietrelor – Brusturet – Dâmbovicioara – Podul Dâmboviței;
i)Zărnești – Colții Chiliilor;
j)Șirnea – Ciocanu – Dâmbovicioara – Podul Dâmboviței;
k)Bran – Tohăniță – Zărnești;
l)Moeciu – Măgura;
m)Moeciu – Zbârcioara – Peștera.
Art. 35 – Aterizarea elicopterelor în PNPC fără autorizație prealabilă scrisă nu este permisă decât în cazuri de extremă urgență. Spațiul aerian de deasupra PNPC este considerat spațiu aerian închis pentru aeronavele civile în limita a 100 m peste inălțimea maximă.
Art. 36 – (1) Circulația autovehiculelor, autoturismelor, autoturismelor de teren , motoretelor, motocicletelor, ATV-urilor și a altor cu mijloace motorizate este permisă numai pe drumurile publice, cu excepția drumului comunal Frunteș (Trans-Pleașa) cu plecare din Șirnea, derivat din DJ 730B, unde accesul autovehiculelor, autoturismelor, autoturismelor de teren, motoretelor, motocicletelor, ATV-urilor și a altor cu mijloace motorizate nu este permis, fiind reglementat prin semne de circulație specifice.
(2) Pe drumurile forestiere accesul este reglementat prin bariere și semne de circulație specifice.
(3) Prin excepție de la alin (1), utilajele și echipamentele de lucru cu specific forestier au acces la parchetele de exploatare conform proceselor tehnologice avizate de APNPC.
Art. 37 – Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative și indicatoare, precum și a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
Art. 38 – Este interzisă intrarea în incinta oricărui stabiliment al APNPC, loc îngrădit, piețe de monitoring și altele asemenea, unde un panou informativ notifică intrarea interzisă.
Art. 39 – Este interzisă degradarea refugiilor, adăposturilor, podețelor, sau a oricărei alte construcții sau amenajări de pe teritoriul Parcului.
Art. 40 – Turismul ecvestru este permis în Parc numai pe drumurile forestiere și potecile turistice marcate, desemnate în acest scop, respectiv pe:
a)Plaiul Foii – Valea Tămașului;
b)Cabana Garofița Pietrei Craiului – Valea Dragoslovenilor – Sătic;
c)Podul Dâmboviței – Dâmbovicioara – Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – La Table –Valea Vlădușca – Prăpăstiile Zărneștiului – Zărnești;
d)Prăpăstiile Zărneștiului – Cab. Curmătura
e)Podul Dâmboviței – Dâmbovicioara – Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Curmătura Groapelor – Șirnea;
f)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Măgura – Zărnești;
g)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Poiana Pietrele – Șirnea;
h)Zărnești – Măgura – Peștera – casa Folea – Poiana Pietrele – Poiana Vlădușca – Valea Seacă a Pietrelor – Brusturet – Dâmbovicioara – Podul Dâmboviței;
i)Zărnești – Colții Chiliilor;
j)Șirnea – Ciocanu – Dâmbovicioara – Podul Dâmboviței;
k)Bran – Tohăniță – Zărnești;
l)Moeciu – Măgura;
m)Moeciu – Zbârcioara – Peștera.
Art. 41 – Fotografierea sau filmarea în scop comercial fără aprobare nu este permisă în PNPC. Cei interesați pot obține permis de la APNPC, contra plății tarifului aprobat.
Art. 42 – Spălarea autovehiculelor pe teritoriul PNPC în afara zonelor special desemnate din intravilan nu este permisă.
Art. 43 – Folosirea oricăror substanțe chimice, inclusiv substanțe pe bază de detergenți, în extravilan pe teritoriul PNPC nu este permisă.
Art. 44 – Peștera Dâmbovicioara poate fi vizitată pe baza achitării unui bilet de intrare și numai pe traseele amenajate în acest scop.
Art. 45 – În scopul evitării efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului speologic se interzic:
a)colectările de faună, fosile sau de obiecte de interes arheologic din peșteri, în scopul cercetării, fără avizul APNPC;
b)utilizarea neautorizată a peșterilor și desfășurarea unor activități ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al peșterilor;
c)dislocarea, vânzarea, cumpărarea, colecționarea speleotemelor sau altor resurse ale peșterilor;
d)degradarea prin inscripționare sau poluarea peșterilor prin depozitarea în interiorul lor ori în elementele de relief, cu care acestea comunică în mod direct, de obiecte, deșeuri de orice fel, cadavre, substanțe toxice și periculoase, combustibili de orice natură;
e)distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau din interiorul peșterilor;
f)efectuarea neautorizată, în perimetrul de la suprafață sau în apropierea intrării unei peșteri protejate, a unor lucrări cum ar fi: derocări, defrișări, baraje, explozii, construcții;
g)îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peșterilor;
h) vizitarea peșterilor sau avenelor care nu sunt deschise circulației turistice fără avizul APNPC. Peșterile deschise circulației turistice sunt semnalizate explicit în acest scop la intrare de către APNPC.
Art. 46 – Activitățile permise pe o rază de 100 m de la intrarea în peșteri se reglementează conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Serviciul SALVAMONT
Art. 47 – Pe teritoriul PNPC funcționează formații SALVAMONT organizate conform legislației și standardelor în vigoare.
CAPITOLUL III
SANCȚIUNI
Art. 48 – Încălcarea altor prevederi ale Planului de Management se sancționează potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Art. 50 – (1) Verificarea respectării prezentului Regulament se face de către personalul APNPC, structurile de specialiști-montani din cadrul Jandarmeriei Române, competente teritorial, precum și de către împuterniciți ai Administrației Parcului: Membri ai serviciilor SALVAMONT, rangeri voluntari.
(2) Personalul împuternicit să verifice respectarea Regulamentului își va dovedi identitatea cu legitimații al căror format va fi popularizat în mass-media și pe panourile informative de la intrările în Parc.
Art. 51 – Constatarea și sancționarea abaterilor de la prezentul Regulament se face de către personalul APNPC, de către Garda Națională de Mediu, personal împuternicit al autorității publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului și pădurilor, cu responsabilități în domeniul protecției mediului și, respectiv, silviculturii, gestionarii fondurilor cinegetice , pe domeniul lor de competență, autoritatea națională sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor pe domeniul său de competență.
Art. 52 – APNPC are obligativitatea de a sesiza instituțiile abilitate despre toate încălcările prezentului Regulament a căror soluționare nu ține de competența administrației parcului.
Art. 53 – Prezentul Regulament poate fi modificat, in conditiile legii, la propunerea APNPC si cu acordul Consiliului Științific.
Art. 54 – Creșterea suprafețelor ariilor protejate și a potențialelor arii Natura 2000, prezentate în „Planul de Management al Parcului Național Piatra Craiului”, poate avea un impact pozitiv din punct de vedere socio-economic și administrativ în zonă, iar eventualul impact negativ asupra sănătății populației poate fi evitat prin respectarea condițiilor enumerate în Plan.
MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE MANAGEMENT
ANEXE
Anexa nr. 1
FORMULARUL STANDARD AL SITULUI NATURA 2000 ROSCI0194 Piatra Craiului
Anexa nr. 2
Hotărâre Consiliu Științific
Anexa nr. 3
Hotărâre Consiliu Consultativ
Anexa nr. 4
Documente consultări urbanism
Anexa nr. 5
Resurse financiare ,comparație între nivelul actual și nivelul optim, necesare pentru implementarea acțiunilor din planul de management
Anexa nr. 6
Lista speciilor de plante din rezervația științifică incluse în „Lista Roșie a Plantelor Superioare din România”, neincluse în criteriile I.P.A.
Anexa nr. 7
Hărți
Anexa nr. 8
Lista speciilor protejate de plante din Parcul Național Piatra Craiului, după Mihăilescu S., 2003, adaptată și completată
Legenda: Convenția de la Berna (B), Anexa 2 a Directivei Habitate 92/43/EEC (DH2), Anexa 5 a Directivei Habitate 92/43/EEC (DH5), A = endemic, E = periclitat, V = vulnerabil, R = rar, K = insuficient cunoscut, Nt = neamenințat, CR – critic periclitat, EN – periclitat, VU – vulnerabil, DD – date insuficiente, NE – neevaluat, LC – interes ultim.
Anexa nr. 9
Traseele turistice de pe raza Parcului Național Piatra Craiului
TRASEE ÎNCHISE IARNA
De asemenea, sunt interzise toate traseele nemarcate din cadrul PNPC pe toată durata anului.
Anexa nr. 10
Limitele Parcului Național Piatra Craiului
Limita nordică. În partea nord – estică a Parcului limita pornește de la baza Culmii Măgura de la borna 1 UP V, OS Zărnești și urmărește limita fondului forestier de pe fața nordică a acesteia până în valea Prăpăstiilor VIII-1.50.3, borna silvică 4 UP V, OS Zărnești, trecând prin borna 36 din valea Tohănița VIII-1.50.4.5. În continuare limita se îndreaptă prin pășune spre NNE până la locul numit Hora cu Brazi la borna silvică 2 UP V, OS Zărnești, ocolește pe la E și N acest loc, după care se îndreaptă spre NV, aproximativ în linie dreaptă, pe limita dintre fânețe și terenul arabil, trecând prin locul numit Topliță, până la intersecția dintre valea Crăpăturii și drumul forestier Zărnești – Plaiu Foii. În continuare urmează drumul forestier până la podul peste Bârsa Mare VIII-1.50 din apropierea confluenței acesteia cu Bârsa Fierului VIII-1.50.2. Apoi urmărește malul stâng al Bârsei Mari, spre vest, până la podul peste Bârsa lui Bucur VIII-1.50.1, de unde continuă pe drumul forestier până la podețul peste Valea Coțofenei. Urmează valea în amonte până la limita fondului forestier pe care se continuă până pe Muchia Coțofenei la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești.
Limita vestică. Din Muchia Coțofenei de la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești, limita se îndreaptă spre sud, pe marginea fondului forestier, aproximativ 300 m pentru a ocoli perimetrul construit, de pe malul drept al Bârsei Tămașului, coboară în Bârsa Tămașului, la bazinetul de captare pentru microcentrala electrică, apoi urmează amonte malul stâng al Bârsei Tămașului, până la confluența cu Valea lui Sbârneci. De aici limita parcului urmărește liziera pășunii împădurite de pe versantul stâng al văii pentru a include poiana din lungul Bârsei Tămașului, până la confluența dintre Bârsa Tămașului și valea Borșa sau v. Boșii. De aici urcă pe interfluviul secundar dintre cele două văi până ajunge în Culmea Tămașului. Apoi urmează spre sud-est pe Culmea Tămașului interfluviul dintre bazinul hidrografic al râului Bârsa VIII-1.50 și bazinul hidrografic al râului Dâmbovița X-1.25, trecând prin Curmătura Oțețelea -1484 m, până în borna silvică 224 UP III Cascoe, OS Rucăr, de sub vârful Tămășel. De aici limita urmărește culmea Tămășel, prin Vf. Muntele Tămășel -1347 m și coboară spre sud, până la confluența Dâmbovița/Dragosloveni. În continuare urmează spre sud malul drept al Dâmboviței, până la confluența cu valea Mira, de unde ocolește pe la est localitatea Sătic și revine pe râu în dreptul bornei 383 UP III, OS Rucăr. Limita urmărește aval malul drept al Dâmboviței până în apropiere de intrarea în Cheile Dâmboviței la borna silvică 382 UP III, OS Rucăr și urmează culmea secundară din dreapta Dâmboviței, urcând prin Gruiul Raței -1083,4 m, apoi se îndreaptă spre sud-est pe culmea Piscul cu Colți, până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 39 UP VI, OS Rucăr. De aici limita urmează din nou malul drept al Dâmboviței trecând prin satul Podu Dâmboviței, până în apropierea intrării în chei, la linia de înaltă tensiune la borna silvică 6 UP III, OS Rucăr. În continuare se îndreaptă spre vest, urcând pe versant în lungul liniei de înaltă tensiune până la limita fondului forestier la borna silvică 5 UP III, OS Rucăr, pe care o urmează prin Vf. Crucii -987,7 m, până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr.
Limita sudică. De la ieșirea râului Dâmbovița din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr, urmărește limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeț și prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor -1412,5 m. Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmărește în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia la cota 1132 m. Din acest punct limita coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Ghimbav X-1.25.5 și apoi urcă pe aceasta până la confluența cu pârâul Bechet.
Limita estică. De la confluența Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează spre est prin Muntele Ghimbav -1335,5 m, Vf. Colții Ghimbav -1406,6 m, până la limita fondului forestier borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmbovița la borna silvică 385 din UP VIII, OS Rucăr. Apoi se îndreaptă spre nord urmând malul stâng al Dâmboviței până la confluența cu Dâmbovicioara X-1.25.3, de unde urcă în amonte pe aceasta până la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei la borna silvică l UP VI, OS Rucăr, urcă limita superioară a versantului stâng al cheilor, urmărind limita dintre fânețe și fondul forestier până la borna 279 UP VI, OS Rucăr, traversează pădurea la borna silvică 280 UP VI, OS Rucăr și urmărește limita fondului forestier până în râul Dâmbovicioara aval de satul Dâmbovicioara la borna silvică 213 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita traversează râul Dâmbovicioara pe malul drept, urmează limita fondului forestier pe marginea satului Dâmbovicioara, revine pe malul stâng amonte de sat la borna silvică 151 UP VI, OS Rucăr, continuă pe limita fondului forestier ce include stâncăriile împădurite și Peștera Dâmbovicioarei, traversează apoi Dâmbovicioara aval de construcțiile din Valea Rea la borna silvică 255 UP VI, OS Rucăr, pe care le ocolește la borna silvică 25 UP VI, OS Rucăr, revenind pe stânga văii la ieșirea Dâmbovicioarei din Cheile Brusturetului la borna silvică 142 UP VI, OS Rucăr pe care le include în parc. Amonte de Cheile Brusturetului la borna silvică 133 UP VI, OS Rucăr, limita urcă pe versantul stâng la limita superioară a fondului forestier în Colțul Păltinișului -1232 m prin borna 134 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita ajunge în culmea Pleșei pe limita pădurii, respectiv bornele 132, 241, 165 UP VI, OS Rucăr, urmărind culmea până în cota 1488 m la borna silvică 64 UP VII, OS Râșnov, trecând prin Vf. Gâlma Pleșei -1471,8 m. Limita parcului urmărește marginea fondului forestier ajunge în Vârful lui Stavrăț -1216,6 m, urmează apoi interfluviul Valea lui Nen/Valea Seacă până la confluența celor două la borna silvică 126 UP VII, OS Râșnov, coboară pe Valea lui Nen până la primul afluent pe dreapta pe care îl urmează până la obârșia acestuia, la intersecția de drumuri din satul Peștera. De aici coboară pe pârâul Rudărița până la confluența cu valea Sbârcioara VIII-1.50.4.2, urmează aval valea Sbârcioarei și mai jos valea Turcu VIII-1.50.4 până la borna 212 din UP VII, OS Râșnov, situată la extremitatea estică a Colților Măgurii, în apropierea localității Bran.
Limitele ROSCI 0194 Piatra Craiului
Limitele ROSCI 0194 Piatra Craiului sunt conform Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007.
Anexa nr. 11
Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului și activitățile permise în fiecare zonă și în suprafața din situl ROSCI 0194 Piatra Craiului din afara parcului
(1) Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003 cu următoarele modificări:
Zonarea internă a Parcului Național Piatra Craiului este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003 și include parcelele și subparcelele: 23 A, 23 B, 24-26, 27, 28 A, 34, 36 B, 36 C, 36 D, 36 E, 36 F, 36 G, 40, 41, 43 C, 43 D, 43 E, 44-46, 49, 50 52, 55 C, 55 D, 56 C, 57 D, 59 D, 62 E, 62 F, 63, 66, 67 A, 67 C, 69 A, 69N, 70, 74 A, 74 C, 74N, 75, 77 din UP V Fața Pietrei Craiului; 2 B, 3, 6-8, 10, 13, 15, 16, 18, 21, 25, 26, 29, 31-58, 61 A, 63, 64, 129 B, 129 D, 132 B, 132 D din UP VI Bârsa Groșet; 1, 2, 18, 123 C, 124 B, 125 D, 126 B, 126V, 127N, 128 B, 128V, 132, 135 B, 136 B, 139 B, 140 B, 142 C, 143 C, 144N, 145 G, 152 C, 153 D, 154 C, 155N, 156 E, 165 C, 166 B, 173 G, 174 E, 175N, 176 E, 179 B, 180 C, 181 B, 181 D, 184 B, 186 B, 187 D, 188 A, 188 C, 188V, 189 din UP III Cascoe, 1N, 6N, 16 A, 16N1, 16N2, 22 D, 23 E, 24 F, 27N, 30 C, 31 C, 32 C, 33 C, 35 C, 36 D, 37 C, 37N, 38 C, 38 D, 38N, 39 B, 40 D, 41 C, 45, 46 C, 50 C, 51 B, 52 B, 53 B, 54 C, 55 B, 56 B, 63N, 64N, 65 A, 65N, 67 A, 70N, 71N, 75N, 108 A, 108N, 110N din UP VI Dâmbovicioara, 1, 2, 82-84, 91-94 din UP VII , 114, 180 A, 180 B, 180 C, 180 D din UP VIII Cheile Ghimbavului, enclavele aflate în interiorul acestor grupuri de parcele, precum și golul alpin al Pietrei Craiului, cu următoarele modificări:
Se introduc în Zona cu protecție strictă subparcelele: 188 E din UP III Cascoe, 27 din UP VI Bârsa Groșet, 51 A, 51 B din UP V Fața Pietrei Craiului;
De asemenea, în ZPS se introduc următoarele suprafețe de fond forestier, achiziționate în scopul conservării de către Fundația Conservation Carpathia:
119 A, 119 B, 120 A, 120 C, 120 D, 120 E, 121 A, 121 B, 121 D, 122 A, 122 B, 123 A, 123 B, 124 A, 125 A, 125 C, 126 A, 128 A, 129 A, 129 B, 130 A, 131 A, 132, 151 A 151 B, 152 A, 157 C, 158 A, 158 B, 158 C, 159 A, 159 B, 159 C, 160 B, 160 C, 160 D, 160 E, 161 C, 169 C, 169 D, 169 G, 170 A, 170 B, 171 A, 171 B, 171 C, 171 D, 172 A, 172 B, 172 C, 173 A, 173 B, 173 C, 173 D, 173 E, 173 F, 174 A, 174 B, 174 C, 174 D, 174V, 176 A, 176 B, 176 D, 177 B, 177 C, E 14 din UP III Cascoe din care 123 A, 123 B, 124 A, 125 A, 126 A, 128 A, 129 A, 129 B, 173 A, 173 B, 173 C, 173 D, 173 E, 173 F, 174 A, 174 B, 174 C, 174 D, 174V, 176 A, 176 B, 176 D, 177 B, 177 C aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală; 29 B, 30 A, 30 B, 31 A, 31 B, 32 A, 32 B, 33 A, 33 B, 36 B, 38 A, 38 B, 39 A, 39 C, 40 A, 40 B, 46A, 46 A, 61 A, 61 B, 61 C, 61 E, 64 A din UP VI Dâmbovicioara, din care 30 A, 30 B, 31 A, 31 B, 32 A, 32 B, 33 A, 33 B, 36 B, 38 A, 38 B, 39 A, 39 C, 40 A, 40 B, 46A, 46 A, 61 A, 61 B, 61 C, 61 E, 64 A aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală; 180 A LG 18, 180 B, 180 C, 180 D din UP VIII Cheile Ghimbavului din care 180 A LG 18, 180 B, 180 C, 180 D aparțin primului rând de parcele întregi din jurul Zonei cu protecție strictă/integrală.
De asemenea, se introduc tot la solicitarea fundației Conservation Carpathia părți din subparcele aparținătoare Zonei cu conservare durabilă în Zona cu protecție strictă conform cu tabelul de mai jos:
Notă: PRPI=primul rând cu parcele întregi din jurul ZPS/ZPI; ZCD = zona cu conservare durabilă.
(2) În conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, zonarea interioară a PNPC cuprinde următoarele:
a) Zona cu protecție strictă, denumită în continuare ZPS – corespunzând categoriei I b a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, denumită în continuare IUCN – cuprinde Rezervația Științifică și fosta zonă de conservare specială, cu unele mici excepții care vor fi detaliate în continuare. Această zonă are o mare importanță științifică și cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. În această zonă este interzisă desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și ecoturism, cu limitări descrise prin Planul de Management.
Zona de protecție strictă cuprinde:
i) Zona Centrală include zona Peretele Vestic, respectiv rezervația științifică și zonele forestiere strict protejate prin amenajamentele silvice de pe versanții estic și vestic ai Pietrei Craiului, golurile alpine de pe versantul estic, zona exceptată de la pășunat precum și zona forestieră strict protejată din Piatra Craiului.
Limita acestei zone este descrisă în felul următor:
Spre exterior, în partea de nord, limita pornește de la borna 4 UP VI Ocolul Silvic Zărnești, în zona Râului Zărneștilor. Urcă spre vest, pe limita unității amenajistice 2A până la borna 13. Urmează limita dintre parcelele 5 și 6, până la borna 12, apoi coboară spre nord, până la bornele 24 și 11. Se îndreaptă spre vest, pe limita inferioară a pădurii, până la borna 14, de unde urcă din nou spre sud, pe limita dintre unitățile amenajistice 9 A și 7 A, până la borna 19. Schimbă direcția spre vest, urmând limitele forestiere și trecând prin bornele 26, 31, 32, traversează traseul turistic care urcă pe Valea Crăpăturii, la borna 34 pe același traseu. Urmează limita dintre unitățile amenajistice 18 și 19, la borna 38, traversează muchia Crăpăturii și ajunge la borna 39. Coboară pe Muchia Chicera, până la borna 40, după care urmează limita sinuoasă a pădurii, traversând traseul turistic care merge de la Zărnești la Ref. Diana și ajunge la borna 54. Urmează limita sinuoasă a fondului forestier, trecând prin următoarele borne: 53, 61 când trece Padina Șindrilăriei, 62 bis, 62 pe Muchia Padinii Șindrilăriei, 65, 71, 66, 76. Părăsește limita fondului forestier, ocolind pe la sud unitatea amenajistică 36 A. Ajunge în traseul Padina Popii, în borna 80. Urmează din nou limita sinuoasă a fondului forestier, trecând prin următoarele borne: 81, 81 bis, 85, 87, 84, 88, 91, 95, 101, 103, 104, 108, 107, 106, 118, 97. Intră în fond forestier și parcurge un traseu care trece prin bornele 119, 121, 102, 126. Include unitatea amenajistică 61 A, trecând prin bornele 128 și 113. Urcă printre parcelele 62 și 56 până la borna 112. Merge spre sud vest, paralel cu creasta, trecând prin bornele 129, 132 pe pr. Vlădușca, 130 pe Muchia Vlădușca, trece în linie dreaptă pășunea împădurită și reintră în fond forestier la limita dintre unitățile amenajistice 129A și 129 B și D. Continuă pe limita dintre 132A și 132 B, după care traversează din nou o pășune împădurită, ajungând la limita cu județul Argeș. Din borna 224 UP III OS Rucăr, coboară pe culmea Tămășelul trecând prin bornele 249, 227, 229, 231, 234, 245, 240 , 242 și 269. Urcă pe limita dintre parcela 132 și 133 până în borna 270. Urcă în continuare spre nord-est trecând prin bornele 267, 272, 265, 263 și 261 ajungând până la limita dintre suparcele 128A și 128B. Continuă spre sud – vest pe limita dintre 135 A cu B, 136A cu B, 138A și 136 B, ajunge în borna 276. În continuare trece printre ua 139 A și B, 140 A și B, 142 B și C, 143 B și C, 145 E și G până la borna 291. În zonă mai sunt parcele 146 și 147 incluse în zona de protecție integrală, a căror limită începe din borna 292, coboară pe Culmea Bengii trecând prin bornele 293, 283, urcă pe limita dintre parcelele 146 și 147 pâna la limita dintre subparcelele 147A și 147E. Coboară spre vest printre subparcelele 147 A și E, 147 A și C până în Valea lui Ivan. Urmează Valea lui Ivan până în borna 298, lasă în afară subparcela 147B și urcă pe Plaiul Satului până la borna 295. Urcă spre sud – est pe limita dintre parcelele 146 și 149 până în borna 294. Urcă apoi pe Culmea Lungă trecând prin borna 299 până în borna 292. Din borna 291 continuă pe limita dintre 152 B și C, 153 A și D, 154 B și C, 156 B, C, D și E, 165 D și C , 166 A și B. De aici coboară spre sud – vest pe Culmea Speriată trecând prin bornele 333, 346, 335, 344, 339, 343, 342 incluzând subparcela 170D. În zonă mai sunt parcelele 158 – 162 și enclavele E 13 și E14 incluse în zona de protecție integrală, a căror limită începe din borna 316 și se continuă în direcția sud urmând liziera pădurii , exceptând suprafețele retrocedate conform Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, respectiv unitățile amenajistice 159, 160, 161, 161, 162, 162, și trecând prin bornele 454, 318, 455, 456, 324, 457, 458, 459, 325. Urcă pe culmea Păltineț prin bornele 323, 320, 317, 313, 314. Coboară pe liziera pădurii până în borna 316. De la borna 342 urcă pe Valea Speriată până la limita dintre 177A și 177B , urmează limita dintre aceste două subparcele până în culmea Gruiul Mirii. Urcă pe Gruiul Mirii printre parcelele 177 și 178 până în borna 353. Urcă în continuare până în borna 354, iar de la intersecția subparcelelor 179A cu 179 B urmează limita dintre acestea spre sud trecând printre subparcelele 180 A și 180 C, până în pârâul Mirii. Coboară pe acesta printre parcelele 180 și 181 prin bornele 359 și 362 până în borna 361. Urmează limita sinuoasă a pădurii trecând prin bornele 364, 363, 370, 369 și 368. În zonă este parcela 183 cu bornele 365 și 374 inclusă în zona de protecție integrală. Continuă pe limita dintre 184 B cu C. Parcurge în continuare limita dintre 184 B cu C , 186 A cu B, 187 C cu D, 187 C cu 188 A până în borna 380, o cotește spre est, pe limita sudică a unității amenajistice 188 A, și ajunge în creastă, la borna 7/VI. Urmează spre nord Culmea Pietricica, trecând prin bornele 9, 28, 31, 32, 33, 35,46, incluzând ua 15 D și borna 47. Coboară pe Valea Ursului până în borna 48 și revine spre creastă pe limita dintre parcelele 20 și 21, trecând prin borna 49, până la punctul de intersecție dintre subparcelele 22 C și 22 D. În zonă mai sunt subparcelele 2A cu bornele 228 și 229 și 15 A cu bornele 36, 38 incluse în zona de protecție integrală. Urmează limita între 22 C și D, coboara pe pârâul Ghica Mare până în borna 54. Urcă pe Culmea Dogarilor până la intersecția unităților amenajistice 23 B cu 23 E, urmează limita dintre subparcelele 24 E și 24 F, coboară pe limita dintre parcelele 24 și 30 până la limita dintre 24 B, E și G, urmând limita dintre acestea până în Valea Ghica Mare, pe care o coboară până în borna 57. Urmează Valea Peșterii până în borna 43, urcă pe limita dintre subparcelele 25 A și 25 B, urmează limita dintre parcelele 25 și 29 trecând prin borna 62, urmează limita dintre subparcelele 29 A și 29 B, coboară până în borna 67. Urcă pe limita dintre parcelele 34 și 44 până în borna 86. Urcă în continuare pe pârâul Canalului trecând prin bornele 86, 70, 76 și 77. Urmează limita dintre parcelele 41 și 42 până în borna 82, se îndreaptă spre creastă urmând marginea sinuasă a pădurii prin bornele 81 și 80, exceptând subparcela 39 C. Intră în fond forestier, pe limitele 46 B cu C pe pr. Steghiei, 50 B cu C la Podu Vițeilor, 51 B cu C, 52 A cu B, 53 A cu B, 54 B cu C, 55 A cu B și 56 A cu B. Intră pe teritoriul OS Zărnești, UP V și trece Culmea Șaua Vlădușca, borna 104. Urmează limita dintre pădure și pășunea Vlădușca, trece prin borna 108, traversează în linie dreaptă pășunea până în borna 109, după care reintră în pădure. Urmează limita dintre unitățile amenajistice 36 A cu B, 36 C și D cu 35 A, 36 E și F cu 37 C, B, V prin borna 112. Continuă prin borna 121 pe limita dintre 43 B cu C, 43 B cu 44 A la borna 122-pr. Mărtoiu, 47 B cu 46 la borna 128, 48 A cu 49 la borna 129, 48 A cu 50 A la borna 131-pârâul Pișătoarea, spre borna 134 și urcă între 52 A și B cu 55 B, 55 B cu C, 55 B cu 56 C la pr. Ciocrac, 56 C cu 56 B și D, 57 C cu D, 59 C cu D la borna 144, traversează pășunea împădurită Curmătura, intră pe limita dintre 62 E și F cu A, coboară pe pârâul Curmăturii până în borna 152 de unde urmează limita de sud a parcelei 63 la borna 154. Urmează limita dintre parcelele 63 și 64 până în borna 155. Trece printre 65 și 66 până în borna 157. Urmează liziera pădurii spre nord până în borna 158, apoi limita dintre 67A cu B, 67A cu Zănoaga la borna 165, ocolește Zănoaga pe la est trecând prin bornele 164 și 170. Coboară pe pârâul Dănișor pe limita dintre parcelele 73 și 74 până în borna 171. Coboară pe Valea Prăpăstiilor până la borna 4/VI OS Zărnești, deasupra cabanei Gura Râului, care e punctul de plecare. Din zona de protecție specială sunt excluse pășunile: Pietricica integral, Pășunea Funduri Prelungi parțial, Pășunea Baciu parțial, Pășunea Șesul Mărtoiu parțial și Pășunea Padinile Frumoase, limitele acestora fiind detaliate la Zona de Dezvoltarea Durabilă.
Rezervația științifică cuprinde gol alpin, respectiv jnepenișuri, pășuni alpine și stâncării situate pe versantul vestic al Pietrii Craiului, în județele Brașov și Argeș, fiind limitate de creasta Pietrii Craiului și limita superioară a pădurii.
În nord, limita rezervației științifice pornește de la Valea Crăpăturii de la borna silvică 250, se îndreaptă spre vest și apoi spre sud vest, urmând limita pădurii și trecând prin bornele 249, traversează Padina Șindrilăriei prin bornele 248, 247, traversează Padina Popii prin bornele 246, 245, 244, 243, 242, 241, 238, 237, 230, 258, la borna 231 traversează traseul turistic “La Lanțuri”. În continuare, trece prin borna 210, după care traversează limita dintre Brașov și Argeș. Toate bornele sunt în UP VI OS Zărnești.
În județul Argeș, intră la borna 251 și se îndreaptă spre sud, urmând limita superioară a pădurii din UP III, OS Rucăr, prin bornele 252, 253, 255, 256, 260, 275, 281, 282, 286, 288, 290, 303, 305, 307, 310, 331, 332, 348, 349, 352, după care urcă spre est până în creastă, la borna 35. De aici se îndreaptă din nou către nord, urmând culmea Piatra Craiului, trecând prin formațiunile Vf. Pietricica, Șaua Funduri, Vf. Funduri, Vf. Pietrei, Vf. Lespezi, Vf. Coama Lungă, Umerii Pietrei Craiului, Colții Grindului, Șaua Grindului, Piscul Baciului, punct în care reintră în județul Brașov, Vf. Căldarea Ocolită, Vf. Sbirii, Țimbalul Mic, Vf. Dintre Țimbale, Țimbalul Mare, Vf. Ascuțit, Vf. Padina Popii, Șaua Padina Închisă, Vf. Padina Închisă, Vf. Turnu, Șaua Curmăturii și Șaua Crăpăturii. Se întoarce pe valea Crăpăturii până la borna 250, care a fost punctul de plecare.
ii) Zona Prăpăstiile Zărneștiului Începe de la borna 167, merge printre parcelele 69 A cu 69 B și D, apoi 69 A cu 65 A, până la borna 160 din Valea Râului. Coboară pe râu până la borna 83, se îndreaptă spre nord-vest, pe limita dintre 40 A și D cu 41 A, 41 A cu N, iar 41N e înconjurat pe la nord și ajunge la borna 135. Urmărește pârâul Brusturetului, până la borna 118, schimbă direcția spre sud, trecând prin bornele 119, 117, 116 și 86, traversând drumul forestier Valea Vlădușca. Din borna 86 trece printre parcelele 28 și 40, urmează limita dintre 28 A și B, 27 și 28 până la borna 82, urmează culmea Prăpăstiilor până în borna 80. Urmează spre nord – est limita fondului forestier trecând prin bornele 78, 77, 73, 75, 76, 72, intră în pădure pe limita dintre 23 B și C, coboară în Valea Prăpăstiilor la borna 68, urmează valea în amonte până la borna 168 și urcă pe culme la borna 167, care este punctul de plecare.
iii) Zona Cheile Brusturetului. Această zonă include 3 sectoare de chei, respectiv cheile din zona Peșterii Dâmbovicioara, Cheile Brusturetului propriu-zise și cheile Văii Seci, precum și zona de vegetație a speciei Ligularia sibirica de la Brusturet.
În nord, pe Valea Seacă a Pietrelor, din borna 126, limita pleacă spre nord-vest, ocolește pe la est, nord și vest parcela 45, trecând prin bornele 88, 89, 84, 85, 87. Coboară pe vale, până la borna 59, după care ocolește pe la vest, unitățile amenajistice 27 N, 26N, 16 A , N1 și N2, exceptând parcela 16 B, trecând în bornele 26 și 25, lângă Valea Dâmbovicioarei. Coboară pe vale, până la borna 18, ocolește pe la vest unitatea amenajistică 6N și se întoarce în partea de sud, trecând prin borna 17, traversează valea și ajunge în borna 151.
Urcă pe limita parcului până la borna 132, trecând prin bornele 256, 255, 142, 143, 139, 140, 136, 134, 244, 243 și 242, după care intră în pădure între unitățile amenajistice 65 A și B, merge pe marginea vestică a unităților amenajistice 65 A, 65N, 64N, 63N pe care le ocolește și pe la nord, ajungând în borna 126, care e și punctul de plecare.
iv) Zona Cheile Dâmbovicioarei – Cheile Dâmboviței. Această rezervație include 2 sectoare și anume Cheile Dâmbovicioarei și Cheia Mică de sus a Dâmboviței.
Punctul de plecare este punctul în care limita parcului părăsește Valea Dâmboviței, în zona unității amenajistice 18 C UP III și urmează limita parcului până pe Piscul cu Colți, trecând prin bornele 42, 41 și 30 unde coboară în Valea Dâmboviței, la borna 39, apoi coboară la vale până la intersecția cu limita sudică a unității amenajistice 189 C.
Limita intră pe teritoriul UP VI OS Rucăr, la borna 2/VI. Limita coboară la borna 1, în vale, de unde urmărește spre est și nord limita parcului, exceptând subparcela 110 A până la borna 213, în aval de localitatea Dâmbovicioara. Această limită trece prin bornele 216, 279, 280 și 213. Până înainte de borna 212, limita merge pe vale, pe care o părăsește urcând pe o culme care e limita estică a unității amenajistice 1N, după care intră în teritoriul UP III pe la borna 7/VI.
Limita ocolește subparcela 188 C pe la nord și vest, până la borna 385, traversează valea și urcă până la punctul de plecare. Din această zonă este exclusă unitatea amenajistică 188 E.
v) Zona Cheile Mari ale Dâmboviței. Aceasta include 2 sectoare și anume Cheia Dâmboviței și Cheia Ghimbavului.
Punctul cel mai nordic de plecare este borna 6/III, de unde limita urmărește spre sud pe Plaiul Mare limitele unităților amenajistice 2 și 1 din UP III, trecând prin borna 1 și 2, până la borna 163/ VII, după care urmărește limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeț și prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor trecând prin bornele 158, 157 și 159. Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmărește în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia, coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Ghimbav și apoi urcă pe aceasta până la confluența cu pârâul Bechet, trecând prin bornele 142, 136, 135, 132, 133, 138, 140, 139, 124 și 5/VII. De la confluența Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează prin Muntele Ghimbav și Vf. Colții Ghimbav, până la limita fondului forestier la borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmbovița la borna silvică 6 din UP III, OS Rucăr.
În ceea ce privește pășunatul, acesta este interzis în zona parcului având valoare mare conservativă.
Această zonă se suprapune pe versantul vestic cu rezervația științifică, iar pe versantul estic este cuprinsă între creasta principală și limita naturală superioară a pădurii.
Limitele acestei zone sunt următoarele:
Pe versantul vestic urmărește limita rezervației științifice, așa cum au fost ele descrise mai sus.
Pe versantul estic limita pornește de la borna 156, unitatea amenajistică 62F, urmărește limita superioară a parcelei 62 până la capătul subparcelei 62E, de unde traversează pășunea împădurită, intersectând traseul turistic Padinile Frumoase până la borna 138. De aici urmărește limita superioară a parcelarului prin bornele 137, 123 , 111, 107, iar de la intersecția ua 36B cu pârâul Vlădușca traversează pășunea la borna 106 și continuă până la borna 105. De aici intră în UP VI Dâmbovicioara și trece prin bornele 109 și 108 din unitatea amenajistică 56B, după care traversează pășunea pe deasupra refugiului Grind pâna la capătul grohotișului de pe Valea Cheia de Sub Grind, coborând apoi pe firul văii până la borna 105 din unitatea amenajistică 54C, urmărește limita superioară a parcelarului apoi prin borna 99 până la extremitatea superioară a subparcelei 51B de unde traversează pășunea pe curba de nivel până la marginea subparcelei 46C. De aici urmărește limita subparcelei 46C, pâna la intersecția limitei subparcelei 46C cu valea Steghiei, urcă până la capătul superior al subparcelei 46C, de unde coboară peste culmea Funduri și traseul ce duce la șaua Funduri până la borna 79 din unitatea amenajistică 40D. Limita urcă apoi spre șaua Funduri pe limita fondului forestier, trecând prin bornele 78, 75 și 74. De aici limita se suprapune cu cea a rezervației științifice.
Total suprafață ZPS = 6292 ha.
b) Zona de protecție integrală ,denumită în continuare ZPI – corespunzând categoriei II a IUCN – cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcului.
(1) În ZPI sunt interzise:
aa)orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare;
bb)activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în zonele de protecție integrală, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție, se pot desfășura următoarele activități:
aa)științifice și educative;
bb)activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
cc)utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
dd)localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
ee)intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, și aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
ff) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, și cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
gg)acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, și acțiunile de monitorizare a acestora;
hh) acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire, cu avizul administrației, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
Zona de protecție integrală cuprinde:
Pășunile Pietricica integral, Pășunea Funduri Prelungi parțial, respectiv din pășunea Funduri pe limita pădurii urcă prin borna 80 până la capătul superior al subparcelei 46C, coboară peste culmea Funduri și traseul ce duce la șaua Funduri până la borna 79 din unitatea amenajistică 40D, continuă pe limita pădurii prin borna 81 până în pășunea Funduri, Pășunea Funduri Prelungi parțial situată desupra fostului canton silvic Lespezi, limitată după cum urmează: de la extremitatea superioară a subparcelei 51B traversează pășunea pe curba de nivel până la marginea subparcelei 46C și coboară pe limita fondului forestier prin borna 90 până în borna 97 de unde urcă la punctul de plecare, Pășunea Baciu parțial, în interiorul limitelor: de la borna 108 din unitatea amenajistică 56B traversează pășunea pe deasupra refugiului Grind pâna la capătul grohotișului de pe Valea Cheia de Sub Grind, coborând apoi pe firul văii până la borna 105 din unitatea amenajistică 54C, urmărește limita fondului forestier prin borna 107 până la punctul de plecare borna 108, Pășunea Șesul Mărtoiu parțial, de la 123 urmărește limita pădurii prin borna 111 până la intersecția subparcelelor 36D cu 36 C și se întoarce pe curba de nivel la punctul de plecare, Pășunea Padinile Frumoase care pornește de la capătul subparcelei 62E, traversează pășunea împădurită, intersectând traseul turistic Padinile Frumoase până la borna 138, iar apoi urmărește liziera pădurii prin bornele 139, 144 limita pășunii Curmătura, borna 152 și se întoarce la punctul de plecare.
De asemenea, în ea este inclusă și Peștera Liliecilor din satul Peștera, comuna Moieciu, cu o suprafață de 1,5ha, aceasta fiind inclusă în rețeaua Natura 2000 și se încadrează în clasa de tip B. În aceasta se instalează periodic una dintre coloniile importante de gestație de lilieci din Carpații Meridionali. Șapte dintre speciile de lilieci se află înscrise în lista roșie.
Suprafața acestei zone totalizează: ZPI = 104 ha.
c) Zona de conservare durabilă, denumită în continuare ZCD – constituie în Parcul Național Piatra Craiului o zonă cu o suprafață totală de 7034ha.
În această categorie se încadrează restul suprafeței care este limitată spre exterior de limitele parcului național și ale zonei de dezvoltare durabilă, iar spre interior de limitele ZPS și ZPI.
Această zonă este administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere.
În ZCD se pot desfășura următoarele activități:
aa) științifice și educative;
bb) activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
cc) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului național, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
dd) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
ee)intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, a planului de acțiune provizoriu, elaborat și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
ff) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
gg) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
hh) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
ii) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai de către persoanele fizice sau juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu acordul administrației ariei naturale protejate;
jj) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale și fără extragerea lemnului mort, cu excepția cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricții impuse de planurile de management al parcurilor și de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
kk) activități tradiționale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
Unitățile amenajistice cuprinse în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală în PNPC sunt :
Datele din tabelul de mai sus sunt conform informațiilor existente la APNPC la sfârșitul anului 2010, iar subparcelele care au în terminație indicele % sunt parțial trecute la ZPS, suprafețele în cauză aparținând Fundației Conservation Carpathia.
d) Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane, denumită în continuare ZDD – cuprinde zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. În PNPC această zonă este reprezentată de o parte a intravilanului localităților Zărnești, Măgura și Peștera, Dâmbovicioara, Dragoslavele și de suprafața lacului de acumulare de la Sătic, conform anexei nr.7 – Harta Zonării Interne.
Zona de dezvoltare durabilă din PNPC totalizează: ZDD = 1336 ha.
În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naționale se pot desfășura următoarele activități, cu respectarea prevederilor din planurile de management:
aa) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor;
bb) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare;
cc) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinarite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete și zăvoaie de plop și salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naționale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid, pe suprafețe de maxim 1 ha, precum și tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euroamerican;
dd) activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creștere a animalelor, în conformitate cu legislația specifică din sistemul de agricultură ecologică;
ee) alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale;
ff) activități de construcții/investiții, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.
La descrierea limitelor zonelor interne ale Parcului Național Piatra Craiului s-au folosit hărțile amenajistice ale UP III Cascoe, VI Dâmbovicioara, VII Valea Cheii și VIII Ghimbav din OS Rucăr, elaborate în anul 1996 și ale UP V Fața Pietrei Craiului și UP VI Bârsa Groșet din OS Zărnești, elaborate în anul 1994.
3) Zonarea suprafeței din situl ROSCI 0194 Piatra Craiului situată în afara limitei PNPC
Suprafața de 3102,5 ha ține cont de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Zona constituită în ROSCI0194 Piatra Craiului, în afara limitei Parcului Național Piatra Craiului, are o suprafață totală de 3102,5ha.
În această zonă se pot desfășura următoarele activități:
a) științifice și educative;
b) activități de ecoturism;
c) utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
d) localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
e) intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, cu aprobarea planului de acțiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
g) acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor;
h) activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului științific și, ulterior, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor;
i) activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai de persoanele fizice și juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu aprobarea administrației ariei naturale protejate;
j) activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor, precum și alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale;
k) lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare;
l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete și în zăvoaie de plop și salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica și tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha;
m) activități de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă și a acțiunilor de vânătoare de către administratorul PNPC. Avizarea cotelor de recoltă de către administratorul PNPC se face în baza hotărârii Consiliului Științific;
n) activități de pescuit sportiv;
o) în afara activităților descrise anterior, în această zonă sunt permise și alte activități/planuri/proiecte dacă, în urma parcurgerii procedurii de evaluare adecvată, se constată că nu au impact semnificativ asupra speciilor și habitatelor pentru care situl a fost desemnat.
Anexa nr. 12
GHID PRACTIC PENTRU APLICAREA UNOR MĂSURI DE GOSPODĂRIRE ÎN PĂDURILE DIN ARIILE NATURALE PROTEJATE
1.Aspecte de ordin general
În lucrarea de amplă sinteză privind tipurile de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea lor ca Arii Speciale de Conservare conform Directivei Habitate, anexa I, sunt menționate 80 de tipuri de habitate naturale componente ale fondului forestier național care ar trebui cuprinse în arii protejate. În cadrul procesului de constituire a rețelei de arii naturale protejate Natura 2000 se propune instituirea de arii speciale de conservare în care să fie inclus un anumit procent din toate aceste habitate forestiere, considerat acoperitor pentru zona biogeografică respectivă .
Este acceptat faptul că ariile naturale protejate constituite au incontestabilă valoare patrimonială națională și internațională, iar conservarea este o condiție pentru păstrarea lor în viitor. Acestea prezintă însă o foarte pronunțată diversitate fizionomică, structurală, sistematică și funcțională care impune reglementări și strategii de management și gestiune conforme cu starea lor actuală și scopurile pentru care s-au constituit ca arii protejate. În același timp măsurile care se vor adopta și aplica trebuie să fie armonizate cu cele consacrate pe plan internațional, dar să corespundă naturii și stării fiecărui arboret component.
Pentru transformarea unor păduri cultivate naturale rare în rezervații științifice autoritatea publică centrală care răspunde de păduri trebuie să elaboreze un studiu aprofundat ce va avea ca finalitate instituirea de arii naturale protejate suplimentare. În aceste arii protejate se va studia evoluția în timp a ecosistemelor puternic afectate antropic și pe cale de dispariție, spre ecosisteme cvasivirgine prin ocrotire integral. În lucrarea de sinteză „Habitatele din România” 2006 în anexa 3 sunt desemnate tipurile de habitate naturale de pădure, păduri și rariști, de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea ca arii speciale de conservare. Se poate constata:
Larga cuprindere a tipurilor naturale de pădure din România, mare diversitate;
Necesitatea identificării tipurilor de habitate care nu sunt cuprinse în arii protejate;
Se impune o pronunțată diversitate de măsuri amenajistice și silvotehnice în funcție și de starea lor actuală și funcțiile fixate;
Ideal ar fi ca pentru fiecare tip de pădure să se constituie o suprafață de minim 3 hectare cu regim de conservare totală, care să constituie obiect de cercetare de durată pentru a se urmări evoluția viitoare.
Având în vedere importanța actuală și viitoare a ariilor protejate se consideră de mare importanță organizarea și aplicarea unui program de cercetare de durată și eficient care să permită cunoașterea evoluției în timp a pădurilor din arii protejate, modificările survenite în organizarea lor structurală și ecoprotectivă, influențele exercitate prin măsurile de management, de amenajare, de dotare, de aplicare a unor măsuri tehnice.
Va fi necesară elaborarea și apoi punerea în aplicare a unei metodologii diferențiate de cercetare științifică de lungă durată, pentru fiecare dintre zonele constituite în cadrul ariilor naturale protejate, dar și de stocare a informațiilor înregistrate în vederea asigurării condițiilor riguroase de analiză a evoluției pe termen lung a acestor zone. În acest scop, este necesar să se elaboreze și aprobe un sistem permanent de monitorizare în toate ariile protejate și să se constituie fondurile necesare și colective de specialiști capabili să execute cercetări de durată, multidisciplinare și asigurătoare pentru analize comparative diferențiate în spațiu și timp.
Pentru studiul biodiversității vegetale și chiar și animale, se vor amplasa suprafețe permanente și de mărimi adecvate, pentru inventarieri statistic asigurate. Ele vor fi materializate cât mai evident pentru a permite ca viitoarele inventarieri succesive, urmărind fluctuațiile de specii sau de indivizi, să fie cât mai puțin influențate de factorii aleatori, cum ar fi, spre exemplu, schimbarea metodei de lucru, a suprafețelor de inventariere de la o perioadă la alta.
Pădurile incluse în zonele cu protecție strictă – ZPS sunt supuse regimului de ocrotire integrală, corespunzător tipului funcțional I. În cadrul subzonei a), care cuprinde numai păduri constituite ca rezervații științifice, sunt admise numai activități de cercetare științifică; in subzona b) – incluzând păduri/ecosisteme de pădure destinate conservării resurselor genetice, declarate monumente ale naturii și alte păduri cu valori mediogene și protective deosebite – sunt admise, în plus, și activități de educație și ecoturistice. In pădurile din ZPS nu sunt permise derogări pentru activități de valorificare a resurselor naturale sau pentru alte intervenții silviculturale, cu excepția localizării și stingerii operative a incendiilor.
Pentru pădurile din zona de conservare specială – ZCS, supuse și ele prin amenajament regimului de ocrotire integrală, pot fi admise – numai cu aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și a autorității publice centrale responsabilă cu protecția mediului – unele intervenții pentru protecția și menținerea unor ecosisteme naturale și pentru prevenirea și înlăturarea efectelor unor calamități. De asemenea, sunt obligatorii intervențiile pentru localizarea și stingerea operativă a incendiilor. In pădurile din categoria 1.5.a., cu aprobări speciale pot fi executate lucrări de conservare sau de reconstrucție ecologică, în raport cu starea și structura arboretelor.
În pădurile din ariile naturale protejate neincluse în zonele de protecție strictă și în cele de conservare specială, respectiv în pădurile din așa numitele „zone tampon”, încadrate în tipurile funcționale II – IV, se pot executa după caz, lucrări silvotehnice de genul lucrărilor speciale de conservare, lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor: degajări, depresaje, curățiri, rărituri, pregătirea marginii de masiv, dar nu și elagaj artificial, lucrări de regenerare, precum și lucrări de ameliorare, si de reconstrucție ecologică, dacă sunt necesare, respectându-se precizările de la punctele 1 si 3. Pe toată perioada, intervențiile silvotehnice vor fi însoțite de cercetări susținute, care să permită adaptarea pe parcurs a dinamicii, naturii, caracterului și intensității intervențiilor, sau renunțarea la unele intervenții, dacă nu mai sunt necesare pentru dirijarea structurii reale spre cea naturală, considerată ca țel.
Pentru valorificarea masei lemnoase rezultate din aplicarea lucrărilor de igienă, a lucrărilor speciale de conservare sau a tratamentelor, se vor adopta și aplica tehnologii și procedee de exploatare ecologice, urmărindu-se evitarea și/sau reducerea la maximum posibil a vătămărilor asupra solului, asupra arborilor remanenți și asupra semințișurilor, păturii erbacee și subarboretului. Se va studia posibilitatea executării lucrărilor de exploatare prin subvenționarea unei părți din costurile de exploatare în scopul utilizării unei tehnologii nepoluante. Dacă nu se poate recolta masa lemnoasă în condiții de securitate ecologică, se va accepta ca lemnul doborât să fie lăsat pe loc sau să se utilizeze la blocarea unor ravene sau șiroiri existente în păduri.
În situațiile în care prin amenajament și prin planurile de management sunt permise activități de ecoturism se pot executa lucrări de amplasare a unor căi de vizitare pentru turiști: alei pietonale, drumuri de acces, bănci pentru odihnă, panouri instructiv – educative. În plus, zonele tampon vor fi amenajate pentru accesul controlat al turiștilor, cu organizarea de locuri de parcare pentru mijloacele de transport, în zone fără impact semnificativ asupra mediului.
În cazul când se produc eroziuni sau alunecări de teren, inundații, înmlăștinări, lucrări specifice de ameliorare se pot executa, pe baza unor documentații bine fundamentate și aprobate de autoritățile responsabile ale respectivelor arii protejate.
În caz de incendii, se va interveni urgent și cu forțe eficiente pentru localizarea și stingerea incendiilor de litieră și/sau de coronament, urmărind reducerea la minimum posibil a degradării și modificărilor de esență în fizionomia și funcționalitatea ecosistemului afectat. După stingerea incendiului, se vor executa observații și cercetări de durată, privind natura și caracterul efectelor provocate de incendiile produse: cauze, întindere, consecințe imediate și de durată medie sau lungă, măsuri de prevenire și diminuare a acestor consecințe.
În ariile protejate, se va organiza un sistem eficient de control și pază, în vederea prevenirii și reducerii la maximum posibil a oricăror activități antropice neprevăzute în managementul și amenajamentele aprobate ca extrageri de plante și/sau animale protejate, degradarea unor situri aflate în conservare, pășunatul, recoltarea de plante, de produse accesorii vegetale și animale.
În prezent situația proprietarilor de fond forestier din arii protejate indică faptul că pe lîngă pădurile proprietate a statului, există proprietăți publice ale autorităților locale, proprietăți asociative: obști, composesorate, alte asociații și proprietăți ale persoanelor fizice. Având în vedere că în toate ariile naturale protejate, funcțiile de ocrotire și conservare a naturii fixate prin planurile de management sunt prioritare, precum și faptul că sunt necesare unele măsuri restrictive în ceea ce privește exploatarea masei lemnoase, în cazul proprietăților de pădure mici, mai ales cele deținute de persoane fizice, există și vor exista conflicte în respectarea regimului de arie protejată. Din aceste motive, pentru compensarea proprietarilor de pădure persoane fizice s-a emis și trebuie aplicat Ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului finanțelor publice nr. 625/22507/2006 privind metodologia de calcul al sumelor cuvenite drept compensații proprietarilor persoane fizice și juridice care dețin păduri cu funcții speciale de protecție, încadrate la tipurile funcționale T1 și T2., respectiv tipurile funcționale pentru care nu se reglementează procesul de producție. Desigur că în mod ideal pentru realizarea practică a unei gospodăriri unitare a pădurilor din ariile protejate ar trebui ca acestea să se afle în proprietatea statului. Conform legilor proprietății, respectiv Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, persoanele care solicită retrocedarea unor suprafețe de pădure care se află în arii protejate pot opta și beneficia de schimbarea amplasamentului acestora. În afara măsurilor prezentate mai sus, măsuri ce sunt operaționale deja, considerăm oportună existența unui program național de cumpărare de terenuri forestiere din arii protejate de către statul român, program ce trebuie susținut de alocații bugetare corespunzătoare. Gospodărirea ariilor protejate se realizează în conformitate cu amenajamentele elaborate și nu trebuie să fie dependentă de natura proprietății.
2. Precizări suplimentare cu privire la aplicarea tratamentelor și tehnologiile de exploatare
Aceste prevederi se referă cu precădere la pădurile aflate în afara zonei de protecție strictă și a zonei de protecție integrală, respectiv numai la pădurile din zonele de conservare durabilă și zonele de dezvoltare durabilă. Ele au în vedere menținerea și ameliorarea condițiilor de mediu și exercitarea în condiții optime în special a funcțiilor ecologice și sociale ale pădurilor în cauză.
2.1 Cu referire la aplicarea tratamentelor
În pădurile din ariile naturale protejate pentru care amenajamentele prevăd, în vederea regenerării și conservării lor, aplicarea de tratamente silviculturale și a unor lucrări de conservare, această aplicare se va face cu multă rigurozitate, pe lângă prevederile oficiale ale normelor tehnice avându-se în vedere precizările de ordin special care urmează.
Tratamentul tăierilor rase nu se va aplica decât în situații foarte bine motivate și numai în zonele de dezvoltare durabilă. După exploatare, se vor adopta și aplica măsuri eficiente de regenerare naturală, mixtă sau chiar artificială, dar numai cu material de împădurire de proveniență locală. În cazul împăduririlor sau a completărilor, se va urmări realizarea, pe cît posibil, a compoziției anterioare a arboretului natural.
În molidișuri se pot aplica numai tăieri rase pe parchete cu suprafețe de până la 1 hectar. La liziera pădurii de molid se va lăsa o bandă de protecție lată de 1,5-2 H, unde H este înălțimea arborilor, care se va înlătura numai după constituirea stării de masiv în interiorul pădurii. Tăierile rase se vor realiza numai în anii de fructificație cel puțin mijlocie sau dacă există semințiș utilizabil viabil și valoros asigurator. Nu se va admite alăturarea unui nou parchet de exploatare decât după ce în parchetul anterior s-a constituit starea de masiv a noului arboret instalat. Amplasarea tăierilor va ține obligatoriu seama de acțiunea factorilor perturbanți care acționează diferit în funcție de configurația reliefului.
Tăierile rase de crâng simplu se vor adopta doar în cazul unor arii protejate în care sunt cuprinse sălcete, plopișuri naturale, zăvoaie, arinișuri, culturi de salcâm, suprafața parchetelor de exploatare nu va putea depăși 2 ha, iar forma și orientarea parchetelor vor ține seama de configurația terenului, de obiectivele care au stat la baza constituirii ariei protejate și de natura și intensitatea acțiunii unor factori de risc ecologic: inundații, eroziune de suprafață sau de adâncime. Și în acest caz, amplasarea unui nou parchet alăturat nu va fi aprobată decât după constituirea masivului în parchetul/banda anterior exploatat, chiar dacă prin aceasta nu se pot asigura recolte anuale de masă lemnoasă constante și continue.
Tratamentul tăierilor progresive se va putea adopta și aplica în formații forestiere diverse: amestecuri de MO, BR, FA, în molideto-făgete, brădeto-făgete, făgete pure și amestecate, goruneto-făgete, cvercinee pure si amestecate, atât în varianta cu perioadă normală de regenerare mai mică sau egală cu 20 de ani, cât și în varianta cu perioadă mai lungă de regenerare de 20 – 30 de ani, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice, elaborate și aprobate de autoritatea publică abilitată pentru ariile protejate.
În aplicarea tratamentului, tăierile se vor adapta naturii și stării de fapt a pădurii în care se acționează, corelându-se obligatoriu punerea în valoare a masei lemnoase, cu mersul fructificației speciilor/speciei principale, sau cu creșterea și dezvoltarea semințișului utilizabil și valoros. La nevoie, în ochiurile deschise și neregenerate natural corespunzător, se va interveni cu completări sau împăduriri, numai cu material de proveniență locală. În ariile protejate, punerea în valoare se va subordona funcțiilor fixate: continuitate, ameliorarea stabilității, conservarea biodiversității, creșterea eficienței ecoprotective și, în niciun caz mărimii posibilității sau recoltării anuale a acesteia, în condiții cât mai avantajoase economic. Fiecare ochi deschis va fi urmărit până la regenerarea integrală, iar lucrările de îngrijire a semințișurilor, de ajutorare a regenerării naturale, de îngrijire și conducere a arboretelor nou create, mai puțin elagajul artificial, se vor executa obligatoriu cu respectarea tehnicii de lucru specifice fiecărui gen de intervenție.
Tratamentul tăierilor progresive în margine de masiv se poate adopta în aceleași tipuri de pădure, în care sunt recomandate progresivele și chiar în formația molidișurilor și în care este mai pronunțat riscul producerii unor rupturi și doborâturi de vânt, sau al alunecărilor de profunzime. În acest caz, în aplicare se va ține seama de bazele tehnice ale tratamentului tăierilor progresive privind natura, momentul executării, caracterul și intensitatea tăierii, conducerea procesului de regenerare, dar lucrările se vor localiza pe benzi înguste de 1 – 1,5 H, care vor începe dintr-o margine a înșiruirii de tăieri avantajată în regenerare și va înainta în interiorul acesteia și împotriva factorilor perturbanți periculoși, care acționează în zonă: vânt, sensibilitate la eroziune, evitarea colectării lemnului prin benzile regenerate. Numărul tăierilor și succesiunea acestora în fiecare bandă vor fi diferite și vor ține seama de exigențele și mersul regenerării speciilor locale principale.
Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în margine de masiv va fi însoțită, în mod obligatoriu, de experimentări de lungă durată, având în vedere că silvotehnica românească nu dispune de experimentări și experiențe proprii.
Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite sau jardinatorii poate fi adoptat și aplicat în toate pădurile de codru din ariile protejate, cu excepția pădurilor pure și echiene de molid. Perioada generală de exploatare – regenerare variază între 40 și 60 de ani. Punerea în valoare a masei lemnoase se va localiza în ochiuri, ca și în cazul progresivelor, iar amplasarea ochiurilor se poate împrăștia pe suprafețe mari, cuprinzând arborete exploatabile.
Poate fi adoptat și aplicat și ca un sistem tranzitoriu de transformare structurală a unor arborete cu structuri + echiene, spre cele pluriene de tip grădinărit.
La conducerea procesului de regenerare în ochiurile deschise se va ține seama de exigențele ecologice ale semințișurilor speciilor principale și nu de lungimea perioadei generale de exploatare – regenerare.
Tratamentul tăierilor grădinărite debutează de regulă cu lucrările de transformare spre grădinărit, în fiecare din cupoanele constituite. În pădurile incluse în arii protejate, mărimea rotației va fi de 7 – 8 ani, iar componența cupoanelor, ordinea de parcurgere a acestora și intensitatea tăierilor în arboretele componente ale cupoanelor, vor fi stabilite prin amenajament. Se va urmări însă, ca intensitatea tăierilor în cupon să nu depășească 12 – 14 % în primele 3 – 4 rotații. În aplicare, se va ține seama de bazele teoretice ale tratamentului, dar și de starea momentană a fiecărui arboret de parcurs și tipul de structură spre care urmează a fi dirijat.
În toate arboretele incluse în subunități de cadru de grădinărit, se vor adopta măsuri tehnice și financiare necesare pentru realizarea accesibilității necesare la și în interiorul fiecărui cupon scadent în perioada primei rotații. Dacă acest deziderat nu poate fi realizat, se va renunța la aplicarea grădinăritului, aplicându-se, in mod tranzitoriu, lucrări de conservare.
În operațiunile de exploatare, respectiv doborâre și colectare se va evita vătămarea arborilor remanenți și mai ales a celor cu diametrul mai mic sau egal cu 30 de cm, dar și a tineretului utilizabil preexistent și a solului. Va fi preferată aplicarea variantei cu tăieri pe grupe mici de până la 3 – 5 arbori cu diametrul mai mare sau egal cu 40 de cm într-un ochi, iar distanța dintre ochiuri să nu fie mai mică de 2 – 3 H. Ochiurile deschise și însămânțate se vor lărgi, numai pe considerente de ordin ecologic, în interiorul lor aplicându-se obligatoriu măsurile silvotehnice necesare de îngrijire a semințișurilor și a tinereturilor cu un ritm impus de starea acestora și nu de mărimea rotației adoptate.
Tratamentul crângului simplu va fi adoptat și aplicat numai în arboretele de salcâm, în zăvoaie de plopi și salcie, în aninișuri încadrate în zonele de dezvoltare durabilă. Mărimea parchetelor nu va depăși 2 ha, iar tăierea într-un parchet alăturat, va fi admisă numai după ce parchetul anterior exploatat este integral regenerat. Forma și orientarea parchetelor vor ține seama de configurația terenului, precum și de intensitatea unor factori de risc ecologic: inundații, eroziune, înmlăștinari. În plus, după 2 – 3 tăieri, în fiecare parchet este obligatorie reînnoirea arboretului prin extragerea cioatelor și plantarea de puieți/butași produși din ecotipurile locale. În cazul în care arboretele au funcții de protecție a malurilor sau contra inundațiilor, forma parchetelor se va apropia de tăierile rase în benzi cu regenerare vegetativă.
Prin aplicarea tratamentelor și a altor lucrări se vor asigura, simultan cu menținerea obiectivelor tehnico-economice, condiții de regenerare atât a speciilor lemnoase, cât și a celor nelemnoase existente în mod natural în componența pădurii. Acolo unde nu există informații certe privind procentul de regenerare sau creștere la speciile comerciale, se vor lua măsuri pentru ca aceste informații să fie determinate și incluse în planurile de management. Mărimea parchetelor va fi corelată cu dinamica naturală a tipului de pădure.
Lucrările speciale de conservare se vor adopta și aplica în arboretele cuprinse în tipul II de categorie funcțională din ariile protejate, exceptate de la recoltarea de produse lemnoase principale. În aplicare, se vor constitui cupoane, iar în fiecare dintre acestea, se va urmări ca intensitatea extragerii să nu depășească 4 – 6 % și să vizeze extrageri ale arborilor groși ca si regenerarea ochiurilor deschise sau a celor existente și nu înlăturarea arborilor necorespunzători: uscați, dezrădăcinați, rupți, bătrâni, grav vătămați care vor deveni lemn mort oricum și nu mai încurcă dinamica dezvoltării arboretului. Se va urmări promovarea regenerării continue prin favorizarea instalării și dezvoltării semințișurilor naturale în toate ochiurile existente sau nou create. Dacă extragerea arborilor din arboret nu se poate face fără prejudicii semnificative se poate decide păstrarea lor în arboret sau acoperirea unor formațiuni erozive în dezvoltare: șiroiri, ravene, ogașe.
De asemenea ca o recomandare generală, cu excepția degajărilor și curățirilor, din cadrul lucrărilor de îngrijire a pădurilor, precum și în cazul apariției unor calamități naturale, nu se vor accepta intervenții în arborete cu o frecvență mai mare decât cel mult două intervenții pe deceniu.
2.2. Cu referire la tehnologiile de exploatare
Tehnologiile de exploatare avute în vedere în ariile protejate se vor axa pe diminuarea impactului asupra mediului: eroziunea solului, afectarea cursurilor de apă, a elementelor biodiversității. Propunerile de lucrări vor urmări asigurarea condițiilor favorabile implementării acestor tehnologii cu impact redus.
În suprafețele propuse pentru lucrări și amplasări de noi căi de acces: drumuri forestiere, drumuri de tractor din cuprinsul ariilor protejate, se vor analiza toate variantele de evitare a traversării cursurilor de apă. În situația în care acest lucru nu este posibil, traversarea se va face perpendicular pe cursul de apă și se vor prevedea podețe sau tuburi. De asemenea, căile de acces nu vor cuprinde porțiuni lungi cu pantă mare, care favorizează șiroirea apelor din precipitații și apariția eroziunii. Proiectarea se va face astfel încât alterarea caracteristicilor naturale să fie minimă. Se vor avea în vedere următoarele:
a)ori de câte ori este posibil, amplasarea drumurilor și căilor de scos-apropiat se va face pe terase naturale, culmi, sau pe pante domoale ;
b)se va evita construcția drumurilor și căilor de scos-apropiat pe văi abrupte sau zone instabile, canalele de drenaj naturale sau pe pâraie ;
c)drumurile nu vor fi amplasate în suprafețe sensibile din punct de vedere al mediului; pentru evitarea eroziunii se vor prevedea drenuri și rigole;
d)rigolele nu trebuie să împiedice migrația peștelui sau să accelereze cursul apei .
Nu se admite amplasarea drumurilor de tractor în albiile pâraielor din lungul văilor. Căile de acces care nu respectă aceste cerințe minimale vor fi inventariate, pentru a se renunța gradual la utilizarea acestora.
Este interzis de asemenea corhănitul sălbatic, iar distanțele de colectare cu tractoare forestiere nu trebuie să depășească 200m; în cazul distanțelor de colectare mai mari sau a pantelor peste 25 de grade se vor folosi funiculare. Lățimea benzilor de funicular nu va depăși 6 m, iar distanța dintre liniile de funicular va fi minim 100m.
3. Reconstrucția ecologică a unor păduri din ariile naturale protejate
Pădurile incluse în ariile protejate au în cele mai multe cazuri un caracter natural sau apropiat de cel natural.
Dar în ariile protejate pentru a avea suprafețe neîntrerupte s-au inclus, fortuit, și păduri în care, din diferite cauze, compoziția și structura arboretelor diferă uneori substanțial de cele naturale. În asemenea păduri, mai ales în cele artificiale, create cu alte specii decât cele stațional indicate, a scăzut biodiversitatea, s-au pierdut elemente biocenotice importante pentru diversitatea și stabilitatea ecosistemelor.
În asemenea cazuri devine necesară reconstrucția ecologică a arboretelor având ca scop readucerea acestora, pe cât posibil, la compoziții și structuri aproape de cele naturale, corespunzătoare stațiunii și, prin aceasta refacerea și stabilizarea biocenozelor forestiere respective.
În acțiunea de reconstrucție ecologică a pădurilor din ariile protejate trebuie deosebite câteva situații distincte:
a)Păduri cu arborete având compoziții și structuri naturale sau apropiate de cele naturale și stabilitate ecologică pronunțate. Este vorba de păduri demult incluse și conservate în arii protejate, de regulă în rezervațiile „naturale” și „științifice” în accepție veche, sau de păduri virgine și cvasivirgine. În această situație nu sunt necesare intervenții reconstructive.
b)Păduri cu arborete necorespunzătoare sub raportul compoziției și a altor caracteristici structurale, adică cu arborete mai mult sau mai puțin derivate, cu arborete rărite, inerbate, în curs de uscare sau subproductive din cauza extragerii de arbori pe alese, cu arborete din lăstari, cu arborete compuse din alte specii decât cele stațional indicate. În această situație devin necesare intervenții reconstructive specifice, care vor fi detaliate în cele ce urmează. Dacă pădurile cu arborete necorespunzătoare din punct de vedere ecologic sunt cuprinse în zona specială de conservare, se va analiza pe bază de cercetări, dacă arboretele necorespunzătoare pot evolua, într-un timp previzibil spre arborete cu compoziții și structuri stațional indicate. Este de exemplu cazul făgeto-brădetelor sau a molideto-făgeto-brădetelor din care au fost extrase rășinoasele, dar în care regenerarea acestora sub masiv se produce sau se estimează că se poate produce.
Dacă, se apreciază că reconstrucția pe cale naturală nu este posibilă, se va putea interveni cu lucrările necesare, pe bază de derogare și în conformitate cu prevederile planului de management și ale amenajamentelor silvice aprobate.
Dacă pădurile cu arborete necorespunzătoare din punct de vedere ecologic se află în aria protejată, dar în afara zonei speciale de conservare, se va prevedea prin amenajament reconstrucția necesară.
Principial, în reconstrucția ecologică a pădurilor din ariile protejate se impune revenirea la compoziții și structuri ale arboretelor indicate stațional, prin procedee cât mai apropiate de cele naturale.
În acest scop este necesară o cartare stațională amănunțită și stabilirea, pe bază de similitudini cu arboretele naturale, a compoziției arboretelor ce urmează a fi create prin reconstrucție.
În cazul arboretelor derivate: carpinete, teișuri, acerete, frăsinete, dacă există încă seminceri din speciile de Quercus, se va încerca obținerea regenerării lor naturale prin deschidere de ochiuri în jurul acestor seminceri, iar în restul suprafeței se vor introduce aceste specii, cât și alte specii de amestec indicate stațional prin semănături în ochiuri sau prin puieți crescuți sau replicați în pungi pentru a evita șocul transplantării datorită vătămării rădăcinilor. Dacă semincerii lipsesc se vor introduce speciile de Quercus și alte specii de amestec dacă este cazul prin semănături sau plantații deschizând în arboret un număr de ochiuri astfel ca transformarea acestuia să se facă în timp mai indelungat, fără modificări bruște de structură. Prin tăieri pe marginea ochiurilor se va asigura lumina necesară culturilor.
În cazul arboretelor artificiale se va proceda diferit, după specia din care sunt compuse.
Culturile de plopi euroamericani. După exploatare, terenul se va mobiliza în preajma sezonului de diseminare a plopilor și sălciilor pentru a se produce însămânțarea lor naturală.
Culturile de salcâm se vor desființa cu ajutorul arboricidelor sistemice și în locul lor se vor înființa arborete stațional indicate prin semănături și plantații.
Culturile de rășinoase alohtone: duglas, pin negru, pin silvestru, pin se vor înlocui prin specii stațional indicate prin semănături sau plantații în ochiuri sub adăpost, cu puieți crescuți sau repicați în pungi. Se vor lăsa numai suprafețe demonstrative cu arborete de elită, ca surse semincere.
Culturile de foioase alohtone: stejar roșu, nuc negru se vor înlocui cu specii stațional indicate prin semănături sau plantații sub adăpost. Se vor lăsa, de asemenea, suprafețe demonstrative cu arborete de elită, cu surse semincere.
În toate situațiile se recomandă înființarea sau reînființarea noilor arborete prin procedee cât mai naturale. Se recomandă, în consecință, folosirea cu precădere a semănăturilor directe cu sămânță locală sau indicată de regulile de transfer stabilite de ICAS! Numai în cazul lipsei sau insuficienței seminței se vor utiliza plantații, dar cu puieți produși sau repicați în pungi, pentru a se evita stresul de replantare și întârzierea dezvoltării.
În toate situațiile de reconstrucție ecologică se vor executa toate lucrările specifice de ajutorare a regenerării, de descopleșire și degajare. După construirea stării de masiv, în arboretele reconstruite din zona specială de conservare, categoria funcțională 1.5.a, nu se va interveni cu alte lucrări, urmând ca acestea să evolueze după legile naturale.
În arboretele din arealul protejat aflat în afara acestei zone, se vor executa lucrările de conducere necesare, prevăzute prin amenajamente; se va acorda însă atenție conservării întregii diversități specifice, păstrând în compoziție toți arborii și arbuștii care participă în mod natural la formarea biocenozei stațional indicate și deci a ecosistemului respectiv.
Lucrările de reconstrucție ecologică sunt necesare în ariile protejate chiar în zona specială de conservare, dar și în afara acesteia pentru a restabili diversitatea biocenotică, dar și diversitatea speciilor care compun, în mod natural, aceste biocenoze. În final, prin aceste lucrări, în ariile protejate vor fi conservate atât biocenozele, cât și speciile caracteristice spațiului geografic al României și a fiecărei subdiviziuni regionale a acestui spațiu.
4. Măsuri pentru conservarea unor grupe principale de păsări specifice pădurilor din ariile naturale protejate.
Păsările sunt o componentă a ecosistemelor forestiere și reprezintă o măsură a stării de sănătate a acestora. Pentru că păsările oferă informații referitoare la structura și funcțiile unui ecosistem forestier, ele pot reprezenta indicatori ai stării de sănătate ai acestuia, în condițiile în care programe de monitoring și cercetare se derulează pe termen mediu și lung.
Directiva Consiliului Europei nr. 79/409 EEC privind conservarea păsărilor sălbatice adoptată la 2 aprilie 1979, denumită în continuare Directiva Păsări, este un instrument major pentru conservarea ecosistemelor forestiere. Pentru toate speciile listate în Anexa 1 a directivei menționate, trebuie întreprinse eforturi ca populațiile să rămână stabile, iar distribuția teritorială să nu scadă datorită activităților umane. În pădurile României cuibăresc, iernează sau sunt în pasaj 49 de specii de păsări listate în Anexa 1 a Directivei Păsări, prezentate în anexa A. Cele mai multe dintre aceste specii sunt grupate în câteva categorii sistematice: stârci și berze, răpitoare de zi, răpitoare de noapte, ciocănitori, cocoșul de munte, dumbrăveanca, caprimulgul și căteva specii de păsări cântătoare.
Este cunoscut că, pe lângă numeroasele servicii pe care le aduc pădurii: contribuții la regenerare, influență asupra diverșilor dăunători, sporirea efectelor recreative, păsările, potrivit unor cercetări recente, contribuie și la sporirea substanțială a valorii ecosistemelor forestiere.
Ținând seama de aceste avantaje, în cele ce urmează se fac unele recomandări specifice pentru fiecare din principalele grupuri de păsări, prezente în zone împădurite, inclusiv în arii naturale protejate.
Răpitoarele de zi au nevoie de teritorii largi și condiții bune de cuibărit după Ehrlich et al., 1988; Kirk and Hyslop, 1998 și sunt vulnerabile în special în timpul sezonului de cuibărit. Activitățile umane pot determina părăsirea ouălor sau a puilor de către adulți după Fraser et al., 1985; Holthuijzen et al., 1990. Principiile generale care asigură condiții necesare pentru protejarea răpitoarelor sunt următoarele:
a)cuiburile existente nu trebuie distruse, indiferent dacă sunt active sau nu
b)trebuie identificate toate cuiburile răpitoarelor; acestea sunt alcătuite din crengi uscate și au dimensiuni considerabile. În pădurile de foioase sunt ușor de identificat în perioada fără frunziș
c)activitățile umane trebuie desfășurate în apropierea cuiburilor doar în afara sezonului de cuibărit : amenajarea de drumuri și altele asemenea
d)în perioada de cuibărit este necesară stabilirea unei zone tampon în jurul cuibului în care activitățile umane să fie restricționate conform biologiei fiecărei specii; cel mai adesea această distanță variază între 150 – 1000 m
e)amplasarea de platforme artificiale; ex. codalb
f)recoltarea masei lemnoase trebuie să asigure un mozaic cu suprafețe de vârste diferite astfel încât 20 % să conțină copaci bătrâni, 40 % să fie pădure matură, iar 20 % să fie pădure tânără.
Răpitoarele de noapte folosesc pentru cuibărit scorburi existente în copacii bătrâni, însă pot ocupa și cuiburile altor specii ca șorecar comun, barză neagră, uliu porumbar. Pentru protejarea lor se vor urmări următoarele:
a)în perioada de cuibărit este necesară stabilirea unei zone tampon în jurul cuibului în care activitățile umane să fie restricționate conform biologiei fiecărei specii ; cel mai adesea această distanță variază între 150 – 1000 m
b)păstrarea de arbori scorburoși la o valoare de 20 – 30 m3/ha
c)pentru unele specii ca huhurez mare se pot amplasa cuiburi artificiale, în special cînd nu există suficienți arbori cu scorburi.
Ciocănitorile cuibăresc în arbori maturi și scorburoși. Păstrarea arborilor uscați pe picior asigură atât spații necesare cuibăritului, dar și resurse de hrană. Studii efectuate în unele țări au arătat că numărul ciocănitorilor de munte Picoides tridactylus depinde de volumul de lemn uscat rămas în picioare după Butler et.al., 2004. Pentru protejarea lor se recomandă:
a)păstrarea la ha a 5 % din arborii uscați în picioare, respectiv 15 m3/ha în pădurile care au o suprafață de minimum 100 ha.
b)evitarea tratamentelor severe contra insectelor
c)evitarea amplasării de drumuri și a altor obiective cu potențial mare de deranj
Ciocănitorile pot fi folosite ca specii umbrelă, indicator al abundenței altor specii de păsări. O corelație pozitivă a fost găsită în Polonia între abundența ciocănitorilor și cea a altor specii de pădure după Mikusiński et.al.2001.
Păsările cântătoare preferă pădurile cu luminișuri; pentru realizarea unor structuri de acest gen se va urmări în special în pădurile cu funcții de recreere incluse in ariile protejate, precum și în zonele de interes special din punct de vedere social, cultural, istoric, arheologic, religios.
În general, pentru toate speciile de păsări sunt de evitat modificările de habitat precum și deranjul, în special în perioadele de cuibărit.
5. Precizări cu privire la evaluarea și avizarea activităților silviculturale în arii protejate:
În scopul avizării lucrărilor silviculturale în arii naturale protejate, administratorii sau respectiv custozii acestora vor face, în baza reglementărilor generale din planurile de management și amenajamentele silvice precum și în baza precizărilor din prezenta lucrare, o evaluare în teren a lucrărilor proiectate în fiecare caz în parte.
În arii naturale protejate funcțiile de protecție ale pădurilor au rol prioritar, funcțiile economice fiind subordonate scopului principal. Pe termen lung se urmărește să se realizeze o structură de ansamblu și de detaliu optimă a pădurii, structură care să se apropie de cea naturală. Recoltarea produselor principale ale pădurii se va face în condiții de siguranță ecologică.
În cadrul unei fișe standard se vor evalua de către administratori și respectiv custozi, la avizarea oricărui tip de lucrări, cel puțin următoarele:
1. Încadrarea prevederilor amenajamentelor silvice în planul de management al ariei naturale protejate;
2. Identificarea în teren și evaluarea factorilor de risc care pot afecta capitalul natural: biodiversitate, peisaj, habitate, specii floră, faună;
3. Amplasarea lucrărilor, etapelor de lucru în teren cu urmărirea următoarelor aspecte:
a)eliminarea pe cât posibil a factorilor de risc identificați;
b)minimizarea impactului negativ asupra mediului, condiție prioritară la avizarea lucrărilor în arii naturale protejate;
c)promovarea continuității pădurii în general și a speciilor și a habitatelor protejate și prioritare în special.
4. Analiza influențelor pozitive și negative a măsurilor aplicate asupra stării, structurii, funcționalității și eficacității ariei protejate.
5. La aplicarea practică a tratamentelor silvice se vor urmări cel puțin următoarele:
a)Deschiderea de ochiuri cu intensitate moderată, respectiv ritmul în care se instalează regenerarea naturală, nu trebuie să devanseze ritmul planificat al tăierilor în suprafața unităților amenajistice și să fie corespunzător amplasate pentru minimizarea inclusiv a prejudiciilor de exploatare ulterioare
b)Executarea tăierilor de produse principale se va face numai în ani de fructificație, tăierile urmând să se efectueze după diseminare și în afara perioadelor de restricție legale.
c)Revenirea cu noi tăieri în ochiurile regenerate se va corela cu ritmul de creștere și dezvoltare a semințișului speciilor principale
d)Pe tot parcursul conducerii regenerării se vor adopta și aplica, anual, lucrările de îngrijire a semințișurilor, reclamate de mersul regenerării în fiecare ochi
e)În ochiurile în care s-a realizat închiderea stării de masiv se va trece la aplicarea primelor degajări/depresaje, fără a se aștepta regenerarea integrală a arboretului.
6. Evaluarea impactului asupra mediului a tehnologiilor de exploatare propuse/ aplicate.
7. Evaluarea impactului măsurilor gospodărești asupra populațiilor de păsări din pădurile incluse în arii naturale protejate.
Modelul de fișă va fi prezentat in anexa nr. 13.
Fișele propuse vor fi folosite pentru evaluarea și avizarea proiectelor de execuție a lucrărilor silvice ce se vor desfășura pe suprafața ariilor naturale protejate:
Anexa nr. 13
PROCES-VERBAL DE AVIZARE A MARCĂRII – TIPIZAT
Pentru avizarea lucrărilor silvotehnice propuse a se executa în ariile naturale protejate este nevoie de îndeplinirea tuturor condițiilor enumerate mai jos.
Lucrare propusă, localizare , descriere:
Semnături
Anexa nr. 14
GHID DE CONSTRUIRE ÎN ZONA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A PARCULUI NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI
Problematica
Prezentarea teritoriului /diagnostic
Principii de dezvoltare
Peisaj cultural
Caracteristicile așezărilor/relația cu peisajul
Modul de dezvoltare a localităților: lotizări, coeficienți de utilizare a terenului, densitate
Funcțiuni
Infrastructură
Principii și reguli pentru construire
Principii și reguli pentru renovare/restaurare. Principii și reguli pentru demolare
Principii și reguli pentru amenajări exterioare: curți, grădini, drumuri, alei, garduri, spații publice, parcări
***
Problematica zonei de dezvoltare durabilă în Parcul National
Se urmărește realizarea unui echilibru între conservarea specificului și peisajului – motiv pentru care zona este deosebit de atractivă – și tendințele noi de dezvoltare intensivă pentru turism.
Datorită faptului că Parcul este de interes național, conservarea specificului și peisajului este prioritară. Este important pentru peisaj definirea ariei de protecție a Parcului, dincolo de limitele acestuia, în care se va acorda atenție conservării peisajului.
Prezentarea teritoriului /diagnostic – în planul de management
Dezvoltarea prezentă prezintă caracteristica agresivității și dominării peisajului. Pentru corectarea acestei tendințe este necesară o analiza locală a diferitelor zone afectate, precum și identificarea și corectarea la timp a tendințelor deviante de dezvoltare.
Principii de dezvoltare
i)Păstrarea parcelarului existent: format istoric;
ii)Păstrarea elementelor vegetale existente: arbori izolati, hotare;
iii)Încurajarea menținerii și reconversiei fondului construit existent;
iv)Încurajarea folosirii tipologiilor de locuire dezvoltate istoric, adaptate nevoilor moderne;
v)Încadrarea optimă în condițiile locale de relief și climă: corectă așezare pe pantă, bună orientare în raport cu punctele cardinale și vânturile dominante;
vi)Încadrarea armonioasă în peisaj;
vii)Vocabularul de forme adecvat zonei și materialelor locale de construcții.
Peisaj cultural
i)Valorificarea memoriei locului;
ii)Atenție pentru reperele și dominantele formații istorice. Dezvoltarea se va subordona acestora și le va pune în valoare;
iii)Valorizarea produselor locale și instalarea unui standard de calitate al produselor marca Parc.
Caracteristicile așezărilor
Modul de dezvoltare a localităților: lotizări, coeficienți de utilizare a terenului, densitate
Așezările umane se află în zonele cu altitudine mai mică și sunt structurate pe succesiuni de culmi separate de văi adânci. În localități densitatea de locuire a fost specifică satului răsfirat de munte, cu gospodării situate central pe loturi de suprafață mare.
În aria Parcului se definesc 5 zone de intravilan astfel:
zona 1 Z1 – zona de dezvoltare durabilă de pe Valea Bârsei din intravilanul orașului Zărnești;
zona 2 Z2 – satele Măgura și Peștera din intravilanul comunei Moeciu;
zona 3 Z3 – satul Dâmbovicioara din intravilanul comunei Dâmbovicioara;
zona 4 Z4 – satul Sătic din intravilanul comunei Rucăr;
zona 5 Z5 – Cheile Ghimbavului din intravilanul comunei Dragoslavele.
2.1. Lotul minim construibil:
Pentru a împiedica densificarea localităților loturile mai mici decât cele prevăzute prin acest regulament nu vor putea fi construite.
Z1 – 2000 mp cu lățime la stradă minim 20 m:
Z2 – 1000 mp cu lățime la stradă de minim 15 m pentru locuințe permanente sau de vacanță, respectiv 2000 mp cu lățime de minum 20 m pentru funcțiuni turistice: pensiuni, hoteluri:
Z3 – 600 mp cu lățime la stradă de minim 12 m;
Z4 – 1000 mp cu lățime la stradă de minim 15 m pentru locuințe permanente; sau de vacanță, respectiv 3000 mp cu lățime de minum 30 m pentru funcțiuni turistice: pensiuni, hoteluri;
Z5 – zona 5: 3000 mp cu lățime la stradă de minim 30m.
2.2. Distanța minimă între clădiri va fi:
Z1 – 30 m între clădiri, 5 m față de limita de proprietate;
Z2 – înălțimea celei mai înalte clădiri, dar nu mai puțin de 10 m între clădiri, respectiv 5 m față de limita de proprietate;
Z3 – înălțimea celei mai înalte clădiri, dar nu mai puțin de 10 m între clădiri, respectiv 5 m față de limita de proprietate;
Z4 – 20 m între clădiri, 5 m față de limita de proprietate;
Z5 – înălțimea celei mai înalte clădiri, dar nu mai puțin de 10 m între clădiri, respectiv 5 m față de limita de proprietate.
Distanța se consideră între clădirile cele mai apropiate, indiferent dacă sunt pe același lot sau de pe loturi cu regim juridic diferit.
Excepție fac anexele gospodărești : grajduri, fânare, depozit lemne care se pot amplasa față de clădirea principală la minim 5m distanță.
2.3. Procentul de ocupare al terenului POT maxim admisibil este de:
Z1, Z2, Z4, Z5 – 10%
Z3 – 20%
2.4. Coeficientul de utilizare a terenului CUT maxim admisibil este de:
Z1, Z2, Z4 pentru locuințe – 0,27 pentru zonele 1, 2 și 4;
Z3 – 0,6 pentru zona 3;
Z4 pensiuni, Z5 – 0,3.
2.5. Regim maxim de înălțime este:
Z1, Z2, Z3, Z4 locuințe – D+P+M, H=10 m
Z4 pensiuni, Z5 – D+P+Emansardat, H=10 m
Înălțimea maximă se calculează de la cota cea mai coborâtă a trotuarului până la punctul cel mai ridicat al coamei.
* L = locuințe permanente sau temporare
**P= dotări turistice: pensiuni, hoteluri
Construcțiile declarate monument vor respecta legislația în vigoare pentru orice lucrări de întreținere și reparații.
Funcțiuni
Se permit următoarele funcțiuni:
i)Locuințe: regim permanent sau sezonier;
ii)dotări pentru turism: turism rural -pensiuni, mic comerț, servicii de alimentație publică: restaurante, baruri, mici dotări pentru prestări servicii și cultură;
iii)birouri: mici dotări administrative, pentru finanțe-bănci;
iv)mici ateliere artizanale, meșteșuguri locale;
v)construcții cu funcțiuni pentru producția agricolă tradițională, specifică zonei.
Se interzic următoarele funcțiuni:
i)construcții industriale, chiar dacă nu produc nocivități incompatibile pentru parcelele vecine;
ii)construcții sau extinderi de depozitare care nu sunt legate de activitatea comercială sau artizanală exercitată în limitele zonei;
iii)construcții destinate creșterii intensive de animalelor mari; se permite în limitele agriculturii tradiționale;
iv)orice fel de construcții adosate zidurilor de incintă, a bastioanelor și turnurilor vechilor fortificații.
Infrastructură
Accese și străzi
i)Accesele existente se pot îmbunătăți în sensul satisfacerii regulilor de deservire și respectării normelor de prevenireși stingere a incendiilor în vigoare;
ii)Se păstrează rețeaua stradală existentă și profilul transversal al străzilor;
iii)Amenajările publice sau private circulației vehiculelor sau pietonale vor trebui să facă obiectul unei autorizații, cu precizarea dispozitivelor de amenajare, îmbrăcăminți, mobilier urban, semnalizare;
iv)Îmbrăcămintea căilor de circulație pietonală se va executa din materiale naturale pavaje din piatră cioplită de râu, calupuri de granit sau de calcar, tradițional sunt folosite pietrele de calcar, de diferite culori, elemente lineare sau de suprafață, cărămidă cu forme geometrice simple.
Rețele tehnico – edilitare
i)Toate clădirile din zonă vor fi în mod obligatoriu racordate la toate tipurile de rețele publice tehnico-edilitare existente și vor avea posibilitatea de racordare la viitoarele rețele publice proiectate;
ii)În lipsa rețelelor de canalizare se vor aplica soluții locale de epurare a apei individual pe parcelă sau colectiv pentru mai multe parcele. Apele epurate se vor folosi pentru irigații – conform cu recomandările avizului de mediu și al Apelor Române;
iii)În lipsa rețelelor de alimentare cu apă se admite captarea izvoarelor existente pe teren – conform cu recomandările avizului de mediu și al Apelor Române;
iv)Toate lucrările de infrastructură vor fi asistate de arheologi acolo unde este cazul;
v)Rețelele electrice, de telefonizare și racordurile la clădiri cât și iluminatul public se vor face în subteran. Se vor încuraja soluțiile care utilizează surse complementare, nepoluante de energie ; solară, eoliană, geotermală;
vi)Aparatele de măsurare: contoare apă, electricitate nu se vor amplasa vizibil pe fațada spre stradă și nici în garduri. Pentru acestea se vor utiliza firide încastrate în pereții exteriori;
vii)Cu ocazia modificărilor sau refacerilor de rețele sau lucrări de fațadă se vor înlătura toate elementele parazitare sau rețelele inutile și suporturile lor;
viii)Antenele individuale folosite pentru stațiile de radio și televiziune cât și a antenelor parabolice pentru satelit se vor face cât mai discret pentru a limita impactul vizual;
ix)Mobilierul urban, cofrete publice, posturi de transformare și reglare vor fi astfel proiectate astfel încât să se integreze în peisaj si arhitectura locală. Nu se acceptă proiecte tipizate, ci doar soluții particulare adaptate locului;
x)Se admit captatoare solare, pentru încălzire și prepararea apei calde menajere, celule fotovoltaice pentru locuințe. Amplasarea acestora va fi atent studiată pentru a se integra în peisaj.
Principii și reguli pentru construcții noi
Clădirile noi trebuie să se integreze în coerența generală a zonei – în ceea ce privește integrarea în peisaj, volumul, regimul de înălțime, alinierea la stradă.
Extinderile noi trebuie să se integreze în volumetria generală – să se păstreze înălțimea la cornișă, cât și la coama acoperișurilor. Diferențele admise sunt : ±0,50 m la cornișe și cu ±1,00 m la acoperiș.
Se interzice imitarea stilurilor arhitecturale sau folosirea materialelor străine zonei.
Se interzice folosirea de materiale care imită materialele naturale sau simulări de paramente.
Orientarea optimă a clădirilor este cu fațada lungă spre S–E , axul perpendicular pe aceasta formând un unghi de 18ș cu axa N–S spre E. Se va ține seama de condițiile de climă specifice: vânt dominant din NE și precipitații abundente.
Pentru clădirile noi se admit structuri din lemn sau zidărie portantă. Se admite folosirea betonului pentru fundații, centuri, sâmburi și planșee.
Acoperișul trebuie să fie în două sau patru ape cu pante caracteristice pentru zonă: 40ș-50ș cu posibiltateaca pe zona expusă vântului dominant acestapantăsă se prelungeascăpână la nivelulsolului. Se acceptă și acoperiri cu pantă mică de minim 10%, doar cu învelitoare din strat înierbat cu vegetație local, acolo unde sunt necesare soluții speciale de așezare pe sit și integrare în peisaj. Nu se admit jocurile de pante în mai multe ape pentru acoperiș.
Învelitorile vor fi fie din țiglă ceramică,fie din lemn: șiță sau șindrilă. Pentru zona de dezvoltare durabilă de pe Valea Bârsei a orașului Zărnești se vor realiza învelitori exclusiv din lemn: șiță, șindrilă. Nu se admit învelitori din tablă: ondulată, tip țiglă, plană, carton asfaltat, azbest, alte materiale sintetice.
Proporția golurilor va respecta specificul zonei: predomină plinul, golurile maxim 15% din fațade. Se admit ca și accente compoziționale justificate panourile vitrate de dimensiuni mai mari: deschidere către peisaj, folosire pasivă a energiei solare. Golurile de fereastră vor avea forme și proporții tradiționale, fie dreptunghiulare orientate pe verticală, fie pătrate.
Se admite utilizarea ferestrelor de mansardă tip Velux cu ramă de lemn pe o suprafață de maxim 20% din suprafața învelitorii, pentru luminarea și ventilarea mansardelor. Acestea nu vor fi dispuse dispersat pe acoperiș.
Forma lucarnelor va respecta proporțiile și formele tradiționale. Acesta nu vor depăși 20% din suprafața învelitorii.
Tâmplăriile se vor realiza din lemn masiv sau lemn stratificat, băițuit sau vopsit, cu geam termoizolant.
Vitrinele spațiilor comerciale se vor realiza din tâmplărie cu rama de lemn cu suprafețe mai mici de 30% din suprafața fațadei pe care sunt amplasate.
Pentru realizarea finisajelor exterioare se vor folosi materiale naturale locale puse în operă în tehnici tradiționale – lemn, tencuieli din var și zugrăveli în tente naturale conform paletar de culori.
Accesoriile: coșuri, antene vor fi realizate din materiale specifice în sisteme particulare pentru fiecare caz în parte urmărind integrarea în peisaj.
Se admit reclame, firme doar pentru dotările de turism și comerț. Acestea se vor amplasa pe poarta de intrare sau pe fațada principală în zona intrării. Vor fi discrete, din materiale care se armonizează cu specificul local. Nu se admit firme iluminate cu tuburi fluorescente, cu jocuri de culori și intensități luminoase. Iluminatul nocturn va asigura strictul necesar pentru citirea firmei și pentru asigurarea vizibilității accesului. Nu se admit reclame pentru produse și firme comerciale amplasate pe domeniul public sau în incintele private.
Se vor respecta normativele de eficiență energetică a clădirilor, încurajându-se sistemele sustenabile, care folosesc materiale naturale, tehnologii de energie alternativă.
Principii și reguli pentru renovare/restaurare
Construcțiile cu statut de monument și cele cu valoare ambientală trebuie păstrate ca volum general.
La clădirile fără valoare de monument sau ambientală, care pot fi conservate, ameliorate sau înlocuite, modificarea înălțimii trebuie justificată prin documentații: drum, machete, fotomontaje care să permită reprezentarea investiției în sit, cât și relația cu clădirile învecinate.
Restaurarea vizează consolidarea, punerea în valoare a construcției, restituirea formei și aspectului inițial, alterate prin modificări în timp care afectează armonia întregului: supraînălțări, străpungeri, blocări sau modificări de goluri, demolări, dar și realizarea unor condiții normale de locuire și viață. În cazul în care adăugirile au valoare istorică sau arhitecturală, acestea se vor restaura în același regim cu clădirea.
Pentru lucrările de restaurare sau modificare a clădirilor, chiar parțiale, se va întocmi o documentație în conformitate cu legislația în vigoare, însoțită de releveul clădirii de studiile istorice, istoria artei și arheologice, fotografii sau fotomontaje cu situația existentă, desfășurări ale ambelor fronturi stradale.
Dacă în timpul lucrărilor de reparații se vor descoperi fragmente de arhitectură veche: arce, basoreliefuri, muluri, elemente de lemn, pictură, inscripții, elemente arheologice necunoscute se vor anunța imediat forurile autorizate pentru a decide menținerea și restaurarea lor. Lucrarea nu va continua până la stabilirea destinației elementelor
Materialele folosite pentru renovări și/sau restaurări vor fi compatibile cu materialele tradiționale. Se recomandă folosirea materialelor naturale, locale puse în operă în tehnici tradiționale.
Tencuielile pe bază de ciment sunt excluse. Ele se vor executa din mortar de var și nisip, cu culori asemănătoare cu cele vechi conservate sau restaurate de specialiști.
Zugrăvelile vor fi în tente naturale sau colorate, inspirate din cele vechi colorate.
Elementele de piatră de talie – placaje la socluri, elemente de structură, de modenatură deteriorate vor fi înlocuite cu elemente de aceeași culoare, profil și mărime cu cele originale.
Golurile de uși, ferestre și a porților de intrare în ganguri vor fi păstrate în forma și dimensiunea lor originală. În cazul în care este necesară deschiderea unor noi goluri, acestea vor fi dimensionate și proporționate cu cele existente la aceeași clădire sau la cele vechi, urmărind logica statică a construcției.
La clădirile cu valoare de monumente, care pot fi incluse în lista monumentelor și cu caracter ambiental, refacerea tâmplăriei se va face identic cu cea existentă și din același material în care acesta a fost complet distrusă, refacerea se va face după un model relevat pe o construcție de același tip și din aceeași epocă.
Obloanele exterioare tradiționale din lemn se vor executa tot din lemn, asemănătoare cu cele originale sau cu modelele comparabile.
Ușile exterioare și porțile de acces în ganguri se vor executa din lemn, cu proporțiile și modelul original sau cu modele comparabile. Lemnul va fi tratat sau vopsit. Nu se admit uși prefabricate sau cu alte stiluri.
Elementele de lemn ca: scări, galerii de legătură, balcoane vor fi protejate prin tratament ignifug, insecticid și fungicid, iar culoarea va fi supusă aprobării specialiștilor.
Acoperișurile trebuie să-și mențină forma originală – șarpante din lemn cu învelitori de țiglă cu coamele realizate cu țigle speciale prinse cu mortar de var, sau din lemn: șiță, șindrilă. Se interzic următoarele materiale: azbociment, materiale plastice, carton asfaltat, tablă. Se interzice înlocuirea acoperișurilor existente cu acoperișuri în terase.
Lucarne: Se vor păstra în forma inițială, tratate cu insecticide și fungicide și se vor vopsi. Se interzice înlocuirea lor cu lucarne netradiționale.
Crearea de noi lucarne se va face identic cu cele existente de pe acoperișul clădirii sau de pe imobile comparabile însă cu avizul serviciului de urbanism al primăriei.
Pentru părțile metalice ale acoperișului: elemente pentru scurgerea apelor pluviale se recomandă folosirea tablei de cupru sau arămite. Dacă se folosește tabla zincată, aceasta va fi vopsită în tente închise de culoare. În cazul proiectelor de modificare pentru elementele verticale metalice de scurgere a apelor se va căuta poziționarea cât mai adecvată a acestora. Se interzic coturi sau coborâri oblice pe planul fațadei.
Coșurile de fum și ventilații se vor restaura, iar cele noi se vor realiza după modelele existente. Se interzic: coșurile din beton aparent, metalice și cu diverse sisteme de ventilație mecanică amplasate aparent.
Elemente secundare: Lucrările vechi de feronerie se vor conserva și restaura: grilaje, balcoane, parapeți metalici, decorații, iar cele noi se vor face cât mai apropiate ca formă și dimensiuni cu cele existente. Se interzice confecționarea acestor elemente din metal cromat sau strălucitor.
La imobilele existente nu se admite crearea de balcoane care avansează în spațiul public.
Curțile interioare ale clădirilor cu statut de monument și ale celor care pot fi trecute pe lista monumentelor vor fi readuse la forma lor inițială prin eliminarea construcțiilor ulterioare și a celor parazitare. Pavajele acestora vor fi refăcute din materiale și cu modelele inițiale.
Împrejmuirile tradiționale și cu rol deosebit în decorul urban se vor conserva și proteja.
Principii și reguli pentru demolare
Se va descuraja degradarea intenționată a unei clădiri în scopul demolării acesteia.
Demolarea clădirilor se va face prin demontarea atentă a elementelor de construcție, pentru recondiționarea si refolosirea acestora, în măsura în care este posibil acest lucru: învelitoare, tâmplărie, bârne de planșeu, stâlpi lemn.
Molozul și deșeurile care nu pot fi reciclate vor fi evacuate de către firmă de salubritate certificată.
Pe locul rămas în urma demolării se va încuraja refacerea mediului natural, dacă nu se construiește altceva în loc
Principii și reguli pentru amenajări exterioare: curți, grădini, drumuri, alei, garduri, spații publice, parcări
Curți – grădini/împrejmuiri
Împrejmuirile noi sau transformate se vor construi din lemn. Împrejmuirea se va realiza sub formă de traverse sau pe verticală; excepții sunt împrejmuirile de pe raza comunei Dâmbovicioara, sat Podu Dâmboviței care pot avea la bază și soclu din zidărie conform cu specificul locului. Înălțimea maximă este de h=1,50m. Se interzic împrejmuirile, în special cele spre stradă, din elemente din beton, prefabricate, tablă, plasă de sârmă, plăci aglomerate din lemn.
Amenajările trebuie să respecte caracterul rural local; de evitat grădini de tip urban cu materiale heteroclite importate de tip pavele colorate.
Suprafetele de circulație vor rămâne cât mai permeabile, folosind caldarâmul de piatra, pietrișul de calcar, se va evita folosirea betonului și a pavelelor din beton.
Suprafețele înierbate vor fi compuse de speciile existente în pajistile locale. Se interzice înierbarea cu gazon englezesc monospecific.
Se va evita crearea gardului viu de tip „beton vegetal”: gard viu monospecific de tuia.
Se vor încuraja plantațiile noi cu specii autohtone foioase: frasin, fag, mesteacăn, carpen.
Drumuri, alei
Peisajele văzute dinspre drum trebuie să fie îngrijite de către autoritățile competente: curate, fără înmulțirea panourilor de publicitate, a stâlpilor.
Se vor realiza studii pentru integrarea cu ajutorul vegetației a zonelor problematice / degradate existente.
Drumurile vor fi realizate ținând cont de elementele anexe drumurilor: taluzuri, șanțuri. Aceste elemente vor favoriza utilizarea tehnicilor specifice mediului rural montan unde prezența pietrei este un avantaj în folosirea gabioanelor, a zidăriei de piatră.
Trotuarele de tip urban sunt interzise și vor fi realizate circulații pietonale la nivelul drumului. Proiectanții vor imagina soluții adaptate condițiilor locale, rurale. Se interzice folosirea pavelelor prefabricate din beton sau a betonului amprentat.
Spații publice, parcări
Spațiile libere plantate se conservă sau se reamenajează ca spații verzi publice. Amenajarea se va face astfel încât să nu contrazică specificul peisajului local și va face obiectul unei analize și aprobări de către specialiști. Arborii izolați sau de aliniament fac parte din peisajul specific zonei și din patrimoniul care trebuie valorificat.
Orice amenajare de spații publice va ține cont de păstrarea caracterului rural al zonei, favorizând amenajările simple, în care elementele vegetale sunt importante, dar și mixitatea funcțiunilor. Spațiul public rural trebuie să rămână polivalent. Sunt interzise proiectele de tip urban cu pavele de beton prefabricate, trotuare. Zonele de parcări vor fi integrate în vegetație și nu vor fi materializate ca în mediul urban cu ajutorul marcajelor vopsite
Definiții și precizări
Demisol = etaj cu nivelul de călcare îngropat pe tot perimetrul nivelului minim 1/3 din înălțimea liberă a nivelului și maxim 1/2 din înălțimea de nivelului. Demisolul se consideră nivel suprateran al clădirii și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT. O clădire poate avea un singur demisol.
Distanța minimă între clădiri = reprezintă distanța între cele mai apropiate două construcții, indiferent că sunt pe același lot (același proprietar) sau pe loturi diferite (proprietari diferiți). Distanța minimă între clădiri este o măsură de prevenire și protecție contra raspândirii incendiilor (zona fiind greu accesibilă pentru utilajele de intervenție) dar și pentru păstrarea caracterului rarefiat al satului de munte.
Subsol = etaj complet îngropat pe tot perimetrul nivelului mai mult de 2/3 din înălțimea liberă a nivelului. Se consideră nivel subteran și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT în cazul construcțiilor independente complet îngropate, indiferent de funcțiunea acestora.
Mansardă = Spațiu locuibil cuprins între învelitoare și ultimul nivel al unei clădiri, care asigură respectarea cerințelor de siguranță, protecție și confort corespunzătoare utilizării specifice de locuire cu înălțimea liberă minim 1,20m și cu suprafața construită maxim 70% din suprafața ultimului nivel. Se consideră nivel suprateran al clădirii și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT. O clădire poate avea amenajate mai multe niveluri locuibile în mansardă, fiecare nivel fiind considerat nivel suprateran și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT
Etaj mansardat = spatiul locuibil sub acoperișul de tip șarpantă care asigură respectarea cerințelor de siguranță, protecție și confort corespunzătoare utilizării specifice de locuire cu înălțimea liberă minim 1,80m, cu suprafața construită egală cu suprafața etajului de mai jos. Se consideră nivel suprateran al clădirii și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT. O clădire poate avea un singur etaj mansardat.
Lucarnă = Fereastră prevăzută la nivelul acoperișului, dispusă în plan vertical, cu structură și învelitoare proprie, având funcțiunea de iluminare și ventilare a încăperilor mansardei / etajului mansardat.
Fereastră de mansardă = Fereastră înclinată, dispusă în planul acoperișului, având funcțiunea de iluminare și ventilare a încăperilor mansardei / etajului mansardat.
Etajele unei clădiri pe teren în pantă parțial îngropate / parțial libere se consideră etaj suprateran complet și se include în calcularea indicatorilor urbanistici POT, CUT.
Înălțimea maximă a construcției se calculează de la punctul cel mai coborât al trotuarului perimetral până la punctul cel mai înalt al acoperișului.
Paletar de culori pentru elementele de construcție
Paletarul prezintă nuanțele recomandate pentru elementele de construcție: învelitoare, tencuieli, tâmplărie, placaje de lemn.
Indicativele culorilor s-au făcut conform codului RGB. Investitorii vor căuta nuanța cea mai apropiată de codul indicat în acest paletar în funcție de furnizorul de vopseluri sau pigmenți, după cum urmează:
Învelitoare:
a) țiglă ceramică culoare natur de la roșcat la maro-roșcat
R203 G109 B81
R162 G92 B66
b) șiță / șindrilă
R144 G108 B46
R123 G120 B102
Elemente lemn: balustrade, gard, balcoane, grinzi, streșini.
a) lemn natur – cu protecție incoloră mată.
b) baițuri și vopsele colorate mate de la maro deschis la maro închis:
R192 G166 B79 similar stejar
R144 G108 B46 similar nuc
R78 G61 B41 recomandat pentru tâmplării exterioare
R109 G144 B94 exclusiv pentru placaje de fațadă cu șiță
R166 G38 B1 maro-roșcat, pentru elemente decorative,
în proporție de maxim 15% pe fațadă.
Se interzic lacurile lucioase
Tencuieli exterioare
R239 G237 B216 alb
R241 G233 B197 crem
R236 G218 B144 ocru
R226 G209 B174 beige
Se admit tencuielile texturate. Se recomandă tencuieli tradiționale de var. Sunt interzise nuanțele saturate.
Elemente piatră naturală
a) piatră calcaroasă, bolovani culoare și aspect natural
Sunt interzise placările cu granit, marmură sau alte pietre nespecifice zonei.
Anexa nr. 15
Regulament pentru practicarea escaladei și alpinismului în Parcul Național Piatra Craiului
Parte integrantă din prezentul regulament: Declarația din Tirol
1. Definiții, termeni
Arie naturală protejată – zona terestră, acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale.
Parc național – acea arie naturală protejată ale cărei scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.
Bun al patrimoniului natural – componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecție, conservare și utilizare durabilă în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.
Specii protejate – speciile periclitate, vulnerabile, rare sau endemice, care beneficiază de un statut legal de protecție.
Cățărare, traseu de cățărare – Cățărarea este forma de mișcare, activitatea, sportul la care progresia se face cu ajutorul mâinilor. Traseul de cățărare este o linie într-un areal stâncos care poate fi parcursă folosind tehnici de cățărare. Traseele de cățărare pot fi de mai multe tipuri în funcție de echipamentele amplasate pe linia acestora.
Traseu de escaladă sportivă – traseu de cățărare echipat la distanțe regulate cu puncte de asigurare nedemontabile, montate prin forarea stâncii, denumite în continuare “ancore”. În traseele de escaladă sportivă nu este nevoie ca pentru asigurare să se folosească materiale suplimentare în afara ancorelor montate pe traseu.
Zonă de escaladă sportivă – zona strict delimitată în care este permisă echiparea de trasee de escaladă sportivă. Echiparea acestor trasee este permisă și pe coardă fixă sau din rapel, generic spus “de sus în jos”. Deasupra topului, la stânga și la dreapta zonei de escaladă sportivă începe zona în teren de aventură.
Traseu în teren de aventură – traseu de cățărare echipat sau neechipat, pentru a cărui parcurgere este nevoie de o tehnică de asigurare mai complexă și un echipament diferențiat în funcție de condițiile de teren, de anotimp și/sau de pregătire. Parcurgerea sau deschiderea acestor trasee necesită folosirea unui spectru larg de mijloace de asigurare și progresie precum: mijloace mobile de asigurare ca nuci, frienduri, hexentrice, pitoane, cliffuri, anouri, ancore, șuruburi de ghiață. Echipamentele amplasate în traseu nu trebuie să corespundă unor norme. Cel care parcurge un traseu în teren de aventură este responsabil pentru propria siguranță, trebuie să verifice calitatea amplasamentului materialelor găsite pe traseu, respectiv trebuie să folosească mijloace suplimentare de asigurare/progresie. Traseu în teren de aventură este sinonim cu ceea ce este denumit în mod curent traseu de alpinism. Practica parcurgerii de trasee în teren de aventură este denumită generic și Alpinism.
Zona teren de aventură este totalitatea zonelor stâncoase care dpdv sportiv nu sunt declarate prin convenție zone de escaladă sportivă.
Premieră, deschidere de traseu – parcurgerea de jos în sus și pentru prima dată a unei linii într-un areal stâncos. Premierele în PNPC sunt permise a fi efectuate în condițiile prezentului regulament.
Echipare – amplasarea de ancore în trasee de cățărare. Echiparea se poate face în zonele desemnate de escaladă sportivă și de “sus în jos”. Echiparea de trasee în PNPC este permisă a fi efectuată în condițiile prezentului regulament și cu materiale care îndeplinesc normele EN 959, respectiv material inoxidabil, rezistența la tracțiune axială 15 kN, rezistența la tracțiune transversală 25 kN.
Reechipare, reamenajare – recondiționarea integrală sau parțială a unui traseu de cățărare cu ancore care îndeplinesc normele EN 959.
2. Regulament privind practicarea escaladei și a alpinismului în Parcul Național Piatra Craiului.
Art. 1 – Practicarea escaladei sportive și a alpinismului în PNPC se face în condițiile prezentului regulament, în conformitate cu Planul de Management al PNPC și legislația în vigoare în domeniul ariilor naturale protejate.
Art. 2 – Practicarea escaladei în PNPC se face în spiritul legii, al respectului față de natură, a conservării valorilor pentru care zona a fost declarată parc național, a conservării din punct de vedere etic alpin, a oportunităților viitorului. În PNPC cățărărea se practică în concordanță cu “Declarația din Tirol privind cele mai bune practici în sporturile montane”.
Art. 3 – Accesul la trasee de cățărare este permis celor care sunt echipați corespunzător, care știu să folosească materialele din dotare și care dețin abilitățile corespunzătore.
Art. 4 – Practicarea escaladei sportive și a alpinismului se face pe proprie răspundere, sportivii fiind în permanență conștienți că practică sporturi de risc. Practicanții acestor activități au obligația să verifice pentru propria siguranță calitatea punctelor de asigurare indiferent de tipul traseului. În caz de nesiguranță se va întrerupe ascensiunea. Purtarea unei căști de protecție este obligatorie indiferent de tipul traseului.
Art. 5 – Parcurgerea traseelor de cățărare este în general permisă, excepție făcând zonele cu trasee sau traseele declarate ca fiind “închise” și menționate ca atare în prezentul Regulament. Pentru parcurgerea traseelor de cățărare din PNPC nu este nevoie de înștiințarea sau aprobarea administrației parcului, cu excepția activităților colective organizate: tabere de alpinism sau escaladă, concursuri de alpinism sau escaladă, activități lucrative de genul cursurilor de inițiere, rapeluri comerciale, team building-uri și a traseelor declarate ca fiind închise.
Art. 6 – Deschiderea de trasee în teren de aventură/efectuarea de premiere și echiparea de trasee de escaladă se reglementează prin prezentul regulament.
Art. 7 – Practicarea cățărării pe stâncă cu ajutorul sculelor de cățărare pe gheață, adică dry tooling, este permisă numai pe trasee special amenajate pentru practicarea acestei discipline, respectiv pe trasee de cățărare existente în PNPC în care practicarea dry toolingului este explicit permisă.
Art. 8 – Accesul la și dinspre zonele de cățărare se va face numai pe potecile balizate/marcate. În absența acestora, accesul se va face pe potecile cele mai evidente, evitând pe cât posibil avansarea pe zone de vegetație. Pentru a preîntâmpina eroziunea, atât la urcare cât și la coborâre, se vor evita scurtăturile la serpentinele potecilor. Se vor evita coborârile în trombă care angrenează mari mase de pământ, grohotiș, pietriș sau frunze.
Art. 9 – Se interzice ruperea plantelor, crengilor copacilor sau deteriorarea acestora. Se interzice deranjarea animalelor.
Art. 10 – În zonele de cățărare se va menține un nivel sonor decent, adecvat situației. Se vor evita discuțiile cu glas tare, se vor evita strigăturile, fluierăturile și chiotele care nu sunt strict necesare, ca de exemplu strigăte de bucurie la finalizarea unui traseu. Necesare sunt considerate comenzile de coardă și cele care avertizează asupra unui pericol iminent, de exemplu “atenție… piatră!!!!”.
Art. 11 – Se interzice folosirea echipamentelor din traseele de alpinism și escaladă în alte scopuri decât cele pentru care au fost amplasate, ca de exemplu blocarea unor regrupări cu corzi fixe destinate unor activități lucrative.
Art. 12 – Organizatorii de activități colective au obligația să verifice calitatea punctelor fixe de asigurare din trasee înainte de a desfășura activități pe acestea.
Art. 13 – La organizarea activităților colective, organizatorul are obligația de a obține avizul Administrației PNPC și al Serviciului Public SALVAMONT local.
Art. 14 – Orice activitate colectivă organizată nu are voie să blocheze pe o perioadă de timp nejustificat de lungă un sector dintr-o zonă de cățărare. Accesul la traseele pe timpul desfășurării unor activități de acest gen trebuie să fie posibil în același timp și cățărătorilor care nu țin de grupul respectiv.
Art. 15 – Cățărătorii care vizitează parcul au obligația să se informeze în mod corespunzător asupra particularităților practicării cățărării în PNPC. Prezentul Regulament va fi disponibil, împreună cu alte materiale informative, ca de exemplu topo ghiduri de cățărare, atât pe site-ul administrației PNPC, cât și în mediile specifice practicanților acestor activități.
Art. 16 – Cățărătorii au obligația de a nu lăsa nici un fel de deșeuri/gunoaie în zona în care s-au cățărat.
3. Partener la administrarea zonelor de cățărare din PNPC
Art. 17 – APNPC poate să semneze contracte de administrare a zonelor de cățărare din PNPC cu diverși Parteneri, persoane juridice sau fizice, care au atribuțiile și îndatoririle specificate în protocol și în prezentul regulament, precum urmează:
a)întreține zonele de cățărare: trasee + igienizare arii;
b)pune în aplicare cele convenite cu Administrația PNPC prin protocol;
c)face cunoscut în rândul cățărătorilor regulamentul general al parcului cât și reglementările specifice privind practicarea escaladei sportive și a alpinismului;
d)reprezintă în fața Administrației PNPC interesele comunității de cățărători;
e)este acceptat de către administrație ca expert consultant pe linie de escaladă sportivă și alpinism în zonă;
f)participă în calitate de expert pe linie de alpinism și escaladă la ședințele consiliului consultativ al PNPC;
g)sprijină administrația, în măsura posibilului, la efectuarea unor lucrări care au ca scop securizarea traficului turistic în zonă;
h)inscripționarea traseelor la bază intră numai în atribuțiile partenerului. Aceasta se va face decent, cu litere de maximum 5 cm înălțime;
i)întreține panourile informative cu hărțile traseelor de alpinism/escaladă instalate deja de APNPC;
j)sprijină administrația la efectuarea unor cercetări și observații asupra speciilor de plante și animale din habitatele stâncoase ale PNPC;
k)are obligația de a face la sfârșitul anului o dare de seamnă privind activitatea din parc pe linie de cățărare ;
l)prezintă anual un plan de acțiuni pentru sezonul de cățărare care urmează și cere spre aprobare, dacă este cazul, noi contingente pentru echiparea de trasee de escaladă sportivă;
m)are sarcina, în urma prezentării planului de acțiuni, să ceară aprobarea actualizării anuale a anexei la convenție;
n)se obligă să semnaleze administrației nereguli constatate atât în ceea ce privește activitatea de cățărare cât și care țin de regulamentul general de funcționare al PNPC;
o)prezentul regulament nu permite custodelui încasarea de tarife pentru accesul cățărătorilor la zonele de cățărare din PNPC;
p)nu poate întocmi procese verbale de contravenție, cu excepția cazului în care prin alte atribuții decât cel de custode de zonă de cățărare ar avea acest drept. Are în schimb obligația să semnaleze eventuale infracțiuni Administrației PNPC și organelor de urmărire penală.
r)conduce și supraveghează în numele Administrației PNPC echipările și reechipările de trasee de alpinism și escaladă.
În lipsa unui Partener desemnat prin protocol, atribuțiile acestuia sunt exercitate de Administrația PNPC.
4. Deschiderea și echiparea de trasee
Art. 18 – Deschiderea și echiparea de noi trasee are ca imperativ dezvoltarea durabilă a activităților de alpinism și escaladă pe teritoriul PNPC, în concordanță cu scopul pentru care a fost înființat PNPC.
Art. 19 – Asigurararea pluralismului formelor de practicare pentru generațiile viitoare de cățărăratori, respectiv asigurarea pe termen lung a terenurilor de joc aferent fiecărei forme de practicare în parte, au prioritate față de eventuale interese de moment.
Art. 20 – Echiparea de trasee de escaladă sportivă este permisă numai în zonele desemnate ca zone de escaladă sportivă și numai cu avizul Administrației PNPC și sub îndrumarea partenerului.
Art. 21 – Desemnarea zonelor de escaladă sportivă este un instrument prin care se urmărește controlul acestei activități pe teritoriul PNPC. Prin desemnarea acestor zone se realizează canalizarea fluxului de cățăratori spre zone mai putin sensibile din puct de vedere ecologic, respectiv areale stâncoase curate, fără vegetație abundentă, care nu găzduiesc specii de plante și animale care necesită măsuri de protecție speciale.
Art. 22 – În zonele desemnate pentru escaladă sportivă unde este sau va deveni cunoscută existența punctuală a unor specii de plante și animale care necesită măsuri de protecție speciale se pot institui, în jurul acestor puncte, zone tampon în care cățărarea nu va mai fi permisă, respectiv se pot dezechipa trasee existente.
Art. 23 – Desemnarea zonelor în care se poate practica escalada sportivă se face de către Administrația PNPC, conform legislației și procedurilor în vigoare, la cererea partenerului, în funcție de zonarea interioară a PNPC, de prevederile planului de management al parcului, de politica privind activitățile recreativ-sportive pe teritoriul parcului și de caracteristicile specifice ce țin de interesul științific pentru arealul respectiv. Protecția habitatelor respective are prioritate față de interesul educativ, sportiv, recreativ, turistic al unui areal.
Art. 24 – Cei interesați să echipeze trasee de escaladă sportivă sunt obligați să contacteze partenerul la administrarea zonei de cățărare și să înainteze o cerere scrisă privind intențiile concrete pe care le au. O aprobare pozitivă se acordă numai de comun acord între Administrația PNPC și partenerul la administrarea zonei de cățărare, respectiv numai pentru linii de trasee in zone unde acest lucru este posibil, conform anexei.
Art. 25 – În cazul unor suprapuneri de interese, prioritate are comunitatea locală de cățărători.
Art. 26 – Liniile logice din zone desemnate ca zone de escaladă sportivă, care se pretează la deschiderea de jos în sus, vor fi rezervate pentru deschiderea de jos în sus. Aceste linii pot fi echipate ulterior sau direct la premieră pentru practicarea escaladei sportive.
Art. 27 – Sugestii și dorințe pentru deschiderea de noi zone/sectoare pentru care nu există încă aprobări din partea Administrației PNPC, se aduc la cunoștință partenerului în vederea negocierii a noi contingente cu Administrația PNPC.
Art. 28 – Echipările de trasee de escaladă sportivă se fac numai cu echipamente care îndeplinesc normele EN 959.
Art. 29 – În cazul ancorelor mecanice se impune executarea perforației cu 3 cm mai profundă decât lungimea activă a ancorei folosite. Acest lucru va permite la o reechipare ulterioară o reutilizare a aceluiași amplasament, fără a fi nevoie de o nouă perforație, reducându-se astfel pe termen lung impactul asupra mediului.
Art. 30 – Echiparea de trasee de escaladă sportivă este limitată numai la o lungime de cel mult o lungime de coardă. Dacă derocările necesare pentru a asigura securitatea cățărătorilor în traseu depășesc o limită rezonabilă și dacă acestea ar antrena și mase relevante de vegetație, se va renunța la echiparea traseului.
Art. 31 – Reechipările traseelor de escaladă sportivă și a traseelor în teren de aventură, dacă este cazul, se fac numai cu echipamente care îndeplinesc norma EN 959 de cățărare, sub coordonarea custodelui.
Art. 32 – Deschiderea de trasee în zonele teren de aventură este permisă numai de jos în sus.
Art. 33 – Deschiderea de trasee în teren de aventură nu este permisă fără a cere permisiunea partenerului. Se va face o adresa în doua exemplare către partener, care va cuprinde localizarea proiectului pe o fotografie, numele celor care vor face premiera, stilul în care se va face premiera și materialele care vor fi folosite. Partenerul va înmâna Administrației PNPC un exemplar al adresei și un referat tehnic asupra propunerii. Partenerul nu poate acorda o permisiune fără avizul Administrației PNPC.
Art. 34 – În functie de localizarea proiectului în raport cu zonarea interioară a parcului și a interesului științific specific al arealului, respectiv cu istoria alpină a arealului, avizul poate cuprinde limitări în ceea ce privește perioada în care se va face premiera, a materialelor care vor fi folosite la premieră și asupra stilului în care se va face premiera.
Art. 35 – Eventuale reechipări sau ajustări ale liniei noi deschise care se intenționează a fi făcute de către premierist și care eventual depășesc cele convenite prin permisiunea acordată, sunt obiectul unei noi adrese către custode și administrație.
Art. 36 – Deschiderea de trasee în teren de aventură nu este permisă în zonele închise.
Art. 37 – Este recomandat ca la deschiderea de trasee în teren de aventură să rămână cât mai puține materiale permanent amplasate, în felul acesta realizându-se atât premiere mai valoroase din punct de vedere etic și sportiv, dar se limitează și impactul factorul antropic asupra habitatului stâncă.
Art. 38 – Custodele are obligația de a semnala Administrației PNPC nerespectarea prevederilor privind deschiderea și echiparea de trasee de cățărare în PNPC.
Art. 39 A- dministrația PNPC nu poate acorda direct sau indirect acordul pentru echiparea unui traseu de escaladă sportivă sau a unui traseu în teren de aventură fără a avea și acordul partenerului, reprezentantul comunității de cățărători.
Art. 40 – Cei care efectuează echipări sau realizează premiere au obligația de a pune la dispoziție partenerului și Administrației PNPC topo-ul și descrierea traseelor.
Art. 41 – Nerespectarea prevederilor prezentul regulament privind deschiderea de trasee în teren de aventură, respectiv echiparea de trasee de escaladă, aduce cu sine retragerea permisiunii de a mai deschide și echipa trasee de cățărare în PNPC.
Art. 42 – Ancorele amplasate fără a respecta prezentul regulament vor fi, la indicația Administrației PNPC, scoase de către partenerul la administrarea zonei de cățărare.
Art. 43 – Efectuarea de echipări și de premiere care nu sunt conforme cu prezentul regulament vor fi considerate încălcări ale Planului de Management al PNPC și vor fi sancționate de către Administrația PNPC conform legislației în vigoare.
5. Drepturi de autor, patrimoniu turistic și sportiv, reechipări
Art. 44 – Realizarea unei premiere în teren de aventură este considerată ca fiind un act de creație și ca fiind un act sportiv. Autorul premierei hotărăște asupra caracterului pe care îl va avea traseul, în măsura în care a respectat regulamentul pentru efectuarea de premiere în PNPC.
Art. 45 – Echipările de trasee de escaladă sunt considerate amenajări de infrastructură turistic-sportivă. Acestea nu sunt considerate acte de creație și nici acte sportive.
Art. 46 – Materialele din traseele de escaladă sportivă și din traseele în teren de aventură, odată cu amplasarea acestora în teren, intră în patrimoniul turistic-sportiv al PNPC.
Art. 47 – Reechipările traseelor de alpinism se vor face cu respectarea caracterului inițial al traseului și pe cât posibil cu acordul autorului premierei. În cazul unui traseu des frecventat, chiar dacă autorul nu este de acord, partenerul la administrarea zonelor de cățărare poate dispune efectuarea unor reechipării minime, în speță a regrupărilor, când măsurile de siguranță o cer.
Art. 48 – Reechipările se fac cu acordul Administrației PNPC de către partenerul zonei de cățărare sau sub îndrumarea acestuia. Reechipările care se intenționează a fi făcute se includ în planul de acțiune anual al partenerului spre a fi aprobate de către Administrația PNPC.
Art. 49 – Pentru a îndeplini standardele de siguranță care sunt cerute pentru astfel de trasee de escaladă sportivă, reamenajarea acestora poate fi făcută de către partener sau sub supravegherea acestuia și fără acordul celui care le-a echipat la origine.
Art. 50 – În cazul vandalizării și/sau a furtului materialelor din trasee, Administrația PNPC, la semnalarea custodelui, se obligă să anunțe organele în drept în vederea găsirii și sancționării făptașilor.
Art. 51 – Cățărătorii au obligația să semnaleze partenerului eventualele furturi, vandalizări sau deteriorări ale echipamentelor din trasee.
Anexa nr. 16
Bibliografia științifică
ALEXIU V. & STANCU D., 2003, Carici remotae-Calthetum laethae Coldea (1972) 1978 ligularietosum sibiricae nova subass. in the Brusturet Gorges (Piatra Craiului), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 94-97, Ed. Phoenix, Brașov.
ALEXIU V., 1998: Les Gorges de calcaire comme refuge de la flore preglaciaire des Carpates roumaines: importance scientifique et conservation. Guide de la deuxieme excursion internationale de phytosociologie en Roumanie (5-10 iulie 1998), Pitești.
ALEXIU V., 1998: Vegetația Masivului Iezer-Păpușa. Studiu fitocenologic. Ed.Cultura, Pitești.
ALEXIU V., 2003, Characterisation of the flora and vegetation of the upper stream of Dâmbovița, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 100-118, Ed. Phoenix, Brașov.
ALEXIU, V., 1998: Rezervații și monumente ale naturii din județul Argeș. Editura Cultura, Pitești.
BAUMGARTEN, J.G.G., 1864: Enumeratio stirpium magno Transilvaniae Principatui, 1-3(4), Vindobonae: Libraria Comensinae.
BELDIE, A. & CRETZOIU, P., 1937: Câteva plante interesante din flora Muntilor Bucegi și Piatra Craiului, Acta pro Fauna et Flora Univ., seria II, 2: 14-16.
BELDIE, A., 1952: Vegetatia Masivului Piatra Craiului, Bul. șt. biol., agron., geol., geogr., 4(4): 999-1029, Ed. Acad. Române, București..
BOROS, Á. & VAJDA, L. 1967: Bryologische Beiträge zur Kenntnis der Flora Transsilvaniensis. Rev. Bryol. Liche nol. 35(1-4): 216-253.
BOȘCAIU, N, & al, 1994: Lista Rosie a plantelor vasculare disparute, periclitate, vulnerabile și rare din flora Romaniei, Ocrot. Nat. med. Inconj., t. 38, nr. 1, 45-56, Bucuresti.
BOȘCAIU, N. & TAUBER F., 1977: Asociații vegetale petrofile și rupicole din Munții Piatra Craiului,(I), Stud. com.oOcrot. nat., 265-271, Suceava.
BRĂDESCU V., 2003, An enthomological synthesis (Family Syrphydae) for Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 178-180, Ed. Phoenix, Brașov.
BRĂDESCU, V., 1991: Les Syrphides de Roumanie (Diptera, Syrphidae). Clés de détermination et répartition. Travaux du Muséum d’Histoire naturelle “Grigore Antipa”, 31: 7-83, Bucharest.
BRĂDESCU, VL., 1991: Les Syrphides de Roumanie (Diptera: Syrphidae). Clés de détermination et répartition. Trav. Mus. Hist. Nat. “Grigore Antipa”, 31: 7 – 83, București.
BRANDZA, D, 1898: Contribuțiuni noue la Flora României, Analele Acad. Române, seria 2, 11: 1-34, București.
CHIRA D. & CHIRA F., 2003, Wood fungi influence in a Norway spruce stand affected by windfall in Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 50-53, Ed. Phoenix, Brașov.
CIOCÂRLAN V. & POP O., 2003, Annotations on the Piatra Craiului Massif Flora, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 98-99, Ed. Phoenix, Brașov.
CIOCÂRLAN V. & POP O., 2003, Woodsia pulchella Bertol. in Romanian Flora, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 84-86, Ed. Phoenix, Brașov.
CIOCÂRLAN, V., 1961: O specie nouă pentru flora R.P.R.: Aubrieta intermedia Heldr. & Orph., Lucr. Șt. Inst. Agronomic București, Seria B, 5: 399-403.
Coca, S., 1997: Avenul de sub Colții Grindului (-540 m)- deepest cave in Romania, Proceding of the 12th International Congres of the Speleology. 87-90, Switzerland.
COCA, S., 2001: Avenul de sub Colții Grindului. EcoCarst, 1, 20-21.
COCA, S.,1997: Avenul de sub Coltii Grindului (-540 m) – deepest cave in Romania. Proceedings of the 12 th International Congress of the Speology, Switzerland, 4, 87-90,
CONSTANDT K., POP O. & SARAZIN A., 2003, New pteridophyte records for Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 87-93, Ed. Phoenix, Brașov.
Constantinescu, T, 1980: Le karst de Piatra Craiului. Note I, Trav. Inst.Spéol.„Emile Racovitza“, XIX, Edit. Academiei, 203-217, București.
Constantinescu, T., 1973: Considérations géomorphologiques et spéologiques sur la partie septentrionale du Massif de Piatra Craiului. Trav. Inst. Spéol."Emile Racovitza“, XII, Ed. .Academiei, 297-302, București.
Constantinescu, T., 1976: Le karst de Pietricica (Massif de Piatra Craiului-Carpates Méridionales). Trav. Inst. Spéol.“Emile Racovitza“, XV, Edit. Academiei, 233-245, București.
Constantinescu, T., 1977: Évolution du réseau hydrographique de la zone karstique Prăpăstiile Zărneștilor, Trav. Inst. Spéol. “Emile Racovitza“, XVI, Edit. Academiei, 217-228, București.
Constantinescu, T., 1984, b: Carte de la circulation des eaux souterraines dans Le Massif de Piatra Craiului, Trav. Inst. Spéol. “Emile Racovitza“, XXIII, Edit. Acdemiei, 75-79, București.
Constantinescu, T., 1984,a: Le Massif de Piatra Craiului. Genèse et l'évolution des torrents des versants nord-ouest et nord; glaciation pléistocene,Theoret. and Appl.Karst., 1, Ed. Academiei, 99-106, București.
CONSTANTINESCU, T., 1984: Le Massif de Piatra Craiului. Genèse et évolution des torrents des versants nord-ouest et nord ; Glaciation Pléistocène. Theor.and Appl.Karst., 1, 99-106.
Constantinescu, T., 1985: Évolution du réseau hydrographique du Couloir de Dâmbovicioara.Genèse et l' évolution de la Vallée de Dâmbovicioara,Theoret.and Appl. Karst., 2, Ed. Academiei, 55-64, București.
Constantinescu, T., 1987: Évolution du réseau hydrographique du Couloir de Dâmbovicioara. Note 2. Genèse et l" évolution de la Vallée Dâmbovița. Theoret.and Appl. Karst.,4, Ed. Academiei, 117-126, București.
Constantinescu, T., 1992: Évolution du réseau hydrographique du Couloir de Dâmbovicioara.Note 3, Theoret. and Appl. Karst., 5, Edit. Academiei, 67-81, București.
Constantinescu, T., 1992: Massif de Piatra Craiului. Particularités morphogénetiques. Sous-unités karstiques, Trav. Inst. Spéol."Emile Racovitza",XXXI, Ed. Academiei, 139-150, Bucuresti.
Constantinescu, T., 1994: Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfoloic, the abstract of Phd thesis,. București Univ,. de Geogrphy Fac, 1-26, Bucuresti.
CONSTANTINESCU, T., 1994: Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic. The abstract of Phd thesis, 18-19.
CONSTANTINESCU, T., 1994: Masivul Piatra Craiului-studiu geomorphologic (teză de doctorat), Facultatea de Geografie, București.
CONSTANTINESCU, T., 1996: Le karst de Piatra Craiului (1). Particularités des composants géosyatémiques. Trav. Inst. Spéol. "Emile Racovitza", XXXV, 201-220.
Constantinescu, T., 1996: Le Karst de Piatra Craiului. Particularités des composants géosystémiques (1)., Trav.Inst.Spéol, “Emile Racovitza“, XXXV, Edit.Academiei, 201-220, București.
Constantinescu, T., 1996: Masivul Piatra Craiului. Particularitățile reliefului, Ocrot. Nat. și Med. Înconj., Edit. Acad. Rom., 35-46, București.
CONSTANTINESCU, T., 1997: Le karst de Piatra Craiului (2). L'Exokarst. Trav. Inst.Spéol. "Emile Racovitza", XXXVI, 208-222.
CONSTANTINESCU, T., 1997: Le karst de Pietricica (Massif de Piatra Craiului, Carpates Méridionales), Trav. Inst. Spéol. "Émile Racovitza", XV, 233-245, 1976.
CONSTANTINESCU, T., 1998-1999: Le karst de Piatra Craiului (3). L'Endokarst. Trav. Inst. Spéol. "Emile Racovitza", XXXVII-XXXVIII, 45-59.
CONSTANTINESCU, T., 2000: Masivul Piatra Craiului – harta carstului, EcoCarst, 1: 16-19, Soc. Română de Speologie și Carstologie, București.
Constantinescu, T., 2000: Masivul Piatra Craiului. Relieful periglaciar, Comunicări de Geografie, 4, 35-38, București.
Constsntinescu, T., 1997: Masivul Piatra Craiului. Relieful structural, Comunicări de Geografie, 1, 27-30, București.
CONSTANTINESCU T. & PIȚIGOI R., 2003, The main types of relief of Piatra Craiului Ridge, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 13-34, Ed. Phoenix, Brașov.
CONSTANTINESCU T., 2003, The Pleistocene glaciation and the avens of Piatra Craiului Ridge, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 35-42, Ed. Phoenix, Brașov.
Cristea, E., 1971: Piatra Craiului. Turism-Alpinism, Ed. Sport-Turism, 232, 323-331.
CRISTIAN-COMES, I. & TAUBER, F., 1976: Ceno-corologia tisei (Taxus baccata L.) in Piatra Craiului, Ocrot. nat. și med. inconj., t. 21, nr. 1: 27-32, Bucuresti.
DEACONU S., 2003, Observation on rodent species in the northern side of Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1,315-319, Ed. Phoenix, Brașov.
DIHORU G., ȘTEFĂNUȚ S., WALFISH R & POP O., 2003, Bryophites Flora of the Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 68-83, Ed. Phoenix, Brașov.
DRĂGHICI, B., 1979: Flora și vegetatia vaii Dambovicioarei și a versantului estic al Pietrei Craiului , Teza de doctorat, Bucuresti.
DRĂGHICI, B., 1980, Analiza florei vasculare din Valea Dambovicioarei și a versantului estic al Pietrei Craiului , Bul. șt. Al Facultății de Învățământ Pedagogic, 467-474, Pitești.
FENERU F., GHIURCĂ D., LENGYEL P., FENERU M. & MUNTEANU A., 2003, A pilot bird survey in Piatra Craiului National Park, 2001-2002, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 277-288, Ed. Phoenix, Brașov.
FUSS, M., 1966: Flora Transilvaniae excursoria, Cibinii, G. de Closius.
GHEORGHIU V., GIURGINCA A., CAPAC C. & NISTOR V., 2003, Preliminary data on the presence of Myotys myotis and Myotys blythii in Avenul de sub Colții Grindului 2020 m altitude – Romania (Chiroptera, Vespertilionidae), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 307-314, Ed. Phoenix, Brașov.
GHIURCĂ D., MUNTEANU A. & FENERU F., 2003, Some herpetological observations in Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 273-274, Ed. Phoenix, Brașov.
GUȘĂ D.N., 2003, Some systematic and ecological data regarding snout beetles fauna (Coleoptera, Curculionidae) of Piatra Craiului National Park (Brașov County), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 262-266, Ed. Phoenix, Brașov.
GUTT, W.F, 2002: Piatra Craiului. Repere în cunoașterea unui masiv cartstic, EcoCarst, 3: 24-25, Soc. Română de Speologie și Carstologie, București.
HAUER, F.B., 1863:Geologie Siebenbürgens Herausgegeben von dem vereine für Siebenbürgishen Landeskunde, Wilhelm Braumüller, Wien.
HONCIUC V., & STĂNESCU M., 2003, Acarian fauna (Mesostigmata, Prostigmata, Oribatida) of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 159-169, Ed. Phoenix, Brașov.
IFTIME A., 2003, Contribution to the knowledge of the ichtiofauna and herpetofauna of Piatra Craiului National Park and its surrounding areas, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 267-272, Ed. Phoenix, Brașov.
IONESCU D.T. & DRĂGHICI M., 2003, Some ornithological observations in Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 275-276, Ed. Phoenix, Brașov.
IONESCU O., PREDOIU G. & IONESCU G., 2003, Large carnivores movement corridors between Piatra Craiului and Bucegi Mountains, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 301-306, Ed. Phoenix, Brașov.
IORAȘ F.I., 2003, The implications of domestic grazing on ground vegetation in high altitude Norway spruce forest in the Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 142-149, Ed. Phoenix, Brașov.
IORAȘ, F., 2002: The implication of domestic grazing on ground vegetation in high altitude Norway spruce forest in the Piatra Craiului Massif, Research in Piatra Craiului National Park, 1, (în curs de publicare).
IORAȘ, F., RENDER, M., VOICULEȚ, M. & VERGHELEȚ, M. 2000: Analize și soluti provind reducerea efectelor pașunatului in pașunile și arboretele de altitudine din Piatra Craiului (Community Forestry, a viable management solution to reduce the ecological impact of livestock grazing at high altitude in Romania). Revista de Silvicultura, Anul V, Nr. 1-2 (11-12) Brasov.
JALBĂ A, 2003, The species composition, phenology and trophic structure of Macromycetes of Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 54-62, Ed. Phoenix, Brașov.
KOTSCHY, T., 1853: Beitrage zur Kenntniss des Alpenlandes in Sibenbürgen, 1-32, Wien.
LEPĂDATU I., 1998, Vechile așezări bârsene, Brașov.
LIPAN D., 2003, A method of exploiting existing descriptive data about the forests and integrating them in the GIS, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 324-329, Ed. Phoenix, Brașov.
LIPAN D., 2003, Adoption of the base map for the Geographical Informational System of Piatra Craiului National Park Administration, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 320-323, Ed. Phoenix, Brașov.
MARCOCI C.N., 2003, New systematic and ecological data regarding the lichens of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 63-67, Ed. Phoenix, Brașov.
MARTONNE, EMM, DE, 1981: Cercetări asupra evoluției morfologice a Alpilor Transilvaniei (Carpatii Meridionali ) – translation Ed. Academiei R.S.R..
MARUȘCA T., POP O., VODĂ A & VERGHELEȚ M., 2003, Evaluation of grazing pressure on the Piatra Craiului National Park’s pastures and management issues, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 130-141, Ed. Phoenix, Brașov.
Micalevich-Velcea, V., 1961: Masivul Piatra Craiului. Considerații geomorfologice, Anal.Univ.Buc. Sr. Științele Naturii, Anul 27, 145-152, București.
MIHĂILESCU, S., 1994, Dynamic of vegetation of calcareous screes on the Piatra Craiului Mică Mountains, Ocrot. nat. , 38( 2,): 135-141, Bucuresti.
MIHĂILESCU, S., 1995, Indicii de diversitate ai unor asociatii vegetale din Muntii Piatra Craiului, Ocrot. nat., 39 (1-2): 71-77, București.
MIHĂILESCU, S., 1996, Structura unui profil transversal de vegetatie in Masivul Piatra Craiului, Asociatia Muzeografilor Naturalisti din Romania Naturalia. Studii și cercetari, t. I-II.
MIHĂILESCU, S., 2001, Flora și vegetația Masivului Piatra Craiului, 400 pp, Ed. Vergiliu, București.
MIHĂILESCU S., 2003, Protected plant species and fragile habitats of Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 119-129, Ed. Phoenix, Brașov.
MORARIU, I. & DRĂGHICI, B., 1980, Contributii la flora Masivului Piatra Craiului, St. și cerc. biol., seria biol. veget., 32 (1): 3-8, Bucuresti.
MORARIU, I., 1978: Primula baumgarteniana nu a dispărut din flora Carpaților Românești, Ocrot. nat, 22(1): 78, Ed. Academiei Române, București.
MUNTEANU A.V & CONSTANTINESCU T., 2003, Geomorphological researches in the hydrogeographic basin of Valea Cheii de sub Grind, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 43-49, Ed. Phoenix, Brașov.
MURARIU D., 2003, The faunal state and the estimation of the preservation categories of the mammal species of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 289-300, Ed. Phoenix, Brașov.
OLTEAN, M., & al., 1994: Lista roșie a plantelor superioare din România, Inst. De Biologie. Studii sinteze, documentații de ecologie, 1:1-52, București.
ONCESCU N.; Region de Piatra Craiului –Bucegi. Etude geologique; An. Inst. Geol. Rom; XXII; 1943; București.
Oncescu, N., 1943: Région de Piatra Craiului-Bucegi. Étude géologique, Analele Inst.Geol. .Rom., XXII, 1-124, București
OrăȘeanu, I.GaȘpar, E, Bulgăr, Al., Terteleac, N., 1984: Hydrological study of Dâmbovicioara Pasage, Theoret. and Appl. Karst.,1, 153-164, București.
ORCHIDAN N.; Branul (considerații morfologice); Bul. Soc. Rom. LIV; 1936; București.
PÂRVU C., 2003, Dolichopodidae (Diptera) of Piatra Craiului National Park, Romania – with the identification of some valuable wet habitats, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 188-194, Ed. Phoenix, Brașov.
PÂRVU C., 2003, Faunistical data on some dipterans (Insecta: Diptera) of Piatra Craiului National Park, Romania, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 181-187, Ed. Phoenix, Brașov.
PÂRVU, C., 2001: Some dipterans (Diptera: Brachycera) collected with Barber traps in the National Park Piatra Craiului, Romania. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 43: 271-276, Bucahrest.
PATRULIUS D.; Schiță stratigrafică a seriei neocomiene de Dâmbovicioarei; Hauterivian, Barremian și Bedoulien de facies pelagic și recifal; Asoc. Geol. Carpato-Balc.; Congr. V; București 1961;III,1;1963; București.
PATRULIUS D: Geologia masivului Bucegi și a culoarului Dâmbovicioarei. Edit. Acad.; R.S.R.; 1969; București.
Patrulius, D.,1969, Geologia Masivului Bucegi și a Culoarului Dâmbovicioara, Ed. Academiei R.S.R., 244-250, București.
PETRESCU, ANGELA, 1995: Preliminary list of the avifauna of Piatra Craiului massive (Romania). Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa” XXXV, 527 – 548, București.
POP O., 2003, Ethnobotanical note of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 150-158, Ed. Phoenix, Brașov.
POP, O., 20001 Distribution of Asplenium lepidum and Asplenium ruta-muraria in Romania, Acta. Horti. Bot. Bucurestensis, 29:139-147 București
POPESCU, A., SANDA, V. & DRĂGHICI, B., 1980, Aspecte ale vegetatiei lemnoase din Masivul Piatra Craiului, Contrib. bot. Cluj, 1949-160.
POPESCU, G., 1988: Avenul de sub Vârful Grind, Bul. al Cercului Speologic "Hades"- Ploiești, 103-109.
Popescu, I., 1967: Contribuții la cunoașterea stratigrafiei și structurii geologice a Masivului Piatra Craiului, D.S. LII, 2, 157-176, București.
POPESCU, I., 1967:Contribuții la cunoașterea stratigrafiei și structurii geologice a Masivului Piatra Craiului, Com. Inst. Geol. (1964-1965), 52(2), București.
POPOVICI B., 2001, Demografia istorică a Branului de Jos, referat București.
PRAOVEANU I, 1998, Așezările brănene: satul, gospodăria, locuința, Brașov.
PURICE D., 2003, The structure of ground beetles communities (Ord. Coleoptera, Fam. Carabidae) in some forest ecosystems of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 243-249, Ed. Phoenix, Brașov.
RÖMER, J., 1898: Aus der Pflanzenvelt der Burzenlander Berge in Siebenbürgen, Verlag von Carl Graser, Viena.
RÖMER, J., 1904: Durch der Krepatura auf den Kleinen Konigstein, Jahrb. der Siebenbürgen Karp. Ver., 4:86-95.
SANDA, V. & POPESCU, A., 1976: Contribuții la cunoașterea vegetației de stâncarii din Masivul Piatra Craiului, Contrib. Bot., Cluj.
SANDA, V., POPESCU, A. & DOLTU, M.I., 1977, Vegetatia Masivului Piatra Craiului, St. și comunic. șt. nat. , 21: 115-212.
SCHOTT, H.W., 1851a: Ein neues euopisches Rhododendron, Bot. Ztg., 9(2):17, Berlin.
SCHOTT, H.W., 1851b: Ein neue Saxifraga, Bot. Ztg., 9(4):65-66, Berlin.
SCHOTT, H.W., 1851c: Ein neue Gentiana aus Siebenbürgen, Bot. Ztg., 9(7):151-152, Berlin.
SCHOTT, H.W., 1851d: Dianthus callizonus n. sp. und Hepatica angulosa D.C., Bot. Ztg., 9(10):192-194, Berlin.
SCHOTT, H.W., 1851e: Zwei für die Flora Oesterreichs neue Pflanzen, Bot. Ztg., 9(15): 281-285, Berlin.
SCHUR, F., 1866: Enumeratio Plantarum Transsilvaniae, G. Braummüller, Vindobonae.
SERAFIM R. & MAICAN S., 2003, Preliminary data on the Cerambicides and Coccinelides (Coleoptera: Cerambycidae, Coccinellidae) of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 250-261, Ed. Phoenix, Brașov.
SIMONKAI, L., 1886: Enumeratio Florae Transsilvanicae Vesculosae critica, Magzar Természettudományi Társulat, Budapest.
SLONOVSKY, V., 1977: Cartarea speciei Blechnum spicant (l.) Roth. din Carpații Românești, 29(1): 33-38, București.
SPENCER, C., 2000: În adâncurile Piatrei Craiului. Avenul de sub Colții Grindului, EcoCarst, 1, 20-21, Soc. Română de Speologie și Carstologie, București.
STAN M., 2003, Preliminary data regarding the Staphylinids of Piatra Craiului Mountain (Coleoptera: Staphylinidae), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 240-242, Ed. Phoenix, Brașov.
STANESCU A., 2003, Preliminary study regarding the Hemipterous fauna of Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1,232-239, Ed. Phoenix, Brașov.
STĂNESCU M., 2003, Preliminary data regarding Lepidoptera Fauna of Piatra Craiului Mountains, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 195-212, Ed. Phoenix, Brașov.
ȘTEFUREAC, T., 1951: Consideratiuni briologice asupra rezervatiei naturale “Piatra Craiului Mare”, Bul. șt. biol., agr., geol., geogr, 3,(2): 249-270.
STERGHIU C & DOBRE A., 2003, Researches on spider fauna of Piatra Craiului Massif, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 170-177, Ed. Phoenix, Brașov.
SZÉKELY (L.), 1996 – Lepidopterele din sud-estul Transilvaniei, “Disz. Tipo”, Săcele: 1-78
TATOLE V., 2003, Researches on aquatic invertebrate fauna of Piatra Craiului National Park (I), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 217-231, Ed. Phoenix, Brașov.
TEODOREANU, E, 1980: Culoarul Rucăr-Bran. Studiu climatic și topoclimatic, Ed. Acad., București.
THOMAS, Fr., MUNTHIU, L., 1968: Avenele din Piatra Craiului. Cumidava II, 123-135.
VASILIU-OROMULU L., 2003, The Thrips species of Piatra Craiului National Park (Insecta, Thysanoptera), in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 213-216, Ed. Phoenix, Brașov.
VERGHELEȚ M., 2003, Biodiversity Conservation Management in the Piatra Craiului National Park, in POP O. & VERGHELEȚ M., Research in Piatra Craiului National Park, vol. 1, 9-12, Ed. Phoenix, Brașov.
***Arhivele Statului Brașov, Acte judecătorești 20/1753.
***Arhivele Statului Brașov, Actele Magistratului 302/1787.
*** Institutul de Biologie al Academiei Române, 1993: Elaborarea Studiului de Fundamentare pentru Parcul Național Piatra Craiului
Anexa nr. 17
Listǎ de abrevieri
APNPC-Administrația Parcului Național Piatra Craiului
ONG-Organizații Non-Guvernamentale
APM-Agenția pentru Protecția Mediului
AL-Autoritǎți ale Administrației Publice Locale
CJ-Consilii Județene
OS-Ocoale Silvice
ICAS-Institutul de Cercetǎri și Amenajǎri Silvice
MMSC-Ministerul Mediului și Schimbǎrilor Climatice
MADR-Ministerul Agriculturii și Dezvoltǎrii Rurale
CMN-Comisia Monumentelor Naturii
ITRSV-Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânǎtoare
AJVPS-Asociația Județeanǎ a Vânǎtorilor și Pescarilor Sportivi
ANRM-Agenția Naționalǎ pentru Resurse Minerale
DAAV-Direcția Apelor „Argeș-Vedea”
RNP-Regia Naționalǎ a Pǎdurilor-Romsilva
DS-Direcții Silvice
UE-Uniunea Europeanǎ
GEF-Facilitatorul Global de Mediu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parcul Național Piatra Craiului, denumit în continuare PNPC, are statutul de parc național și este o arie protejată înființată în 1990, cu, pentru… [311139] (ID: 311139)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.