Parcul Forestier Vanatori Neamt Si Rezervatia de Zimbri Dragos Voda Valorificare Turisticadocx

=== Parcul forestier Vanatori-Neamt si rezervatia de zimbri Dragos Voda – Valorificare turistica ===

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" IAȘI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE

DOMENIUL GEOGRAFIA TURISMULUI

PARCUL FORESTIER VÂNĂTORI-NEAMȚ ȘI REZERVAȚIA DE ZIMBRI DRAGOȘ VODĂ-VALORIFICARE TURISTICĂ

PROFESOR COORDONATOR, STUDENT,

IAȘI

2016

INTRODUCERE

Parcul Natural Vânători Neamț este o arie protejată constituită în anul 1999, cu statut de parc natural, destinată protejării moștenirii naturale, spirituale și culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor, conservării peisajului și tradițiilor locale, reintroducerii zimbrului în arealul său natural și încurajării turismului bazat pe aceste valori. Zona include o largă paletă de valori naturale, culturale și istorice; în consecință, obiectivele administrației parcului sunt diverse, legate de specificul local, în acord cu principiile general valabile ale managementului ariilor protejate.

Existenta tuturor acestor valori și importanta integrării armonioase a rezultatelor activității umane cu mediul înconjurător, necesită elaborarea și implementarea unui plan de management specific ariei luate în considerare. În acest mod se poate urmări îndeplinirea obiectivului major al parcului, respectiv conservarea biodiversității, în cadrul unei strategii adecvate, prin măsuri cu caracter unitar, care să permită cunoașterea cât mai detaliată a situației existente și stabilirea unor obiective realiste. Cadrul natural deosebit al zonei și liniștea așezămintelor monahale au constituit în decursul timpului, sursă de inspirație pentru însemnați oameni de cultură și artă. Amintiri și descrieri despre zonă sunt lăsate posterității de către Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță, Calistrat Hogaș, Veronica Micle. Toponimia locurilor este de asemenea încărcată de istorie (Săcălușești – după numele tunarilor din oastea lui Stefan, Vânători – după numele celor ce apărau cetatea și vânau pentru curtea domnească).

Un rol deosebit în istoria și cultura neamului au avut și comunitățile mânăstirești, între care M-rea Neamțului, (considerată de către specialiști ca cea mai elocventă expresie a stilului arhitectural gotic moldovenesc), adăpostind totodată o bibliotecă de cca. 15.000 volume, din care 549 manuscrise.

Biblioteca este considerată a fi cea mai veche din țară și „cea mai bogată” prin numărul volumelor și valoarea conținutului lor. În anul 1825, aici a fost tipărită pentru prima oară opera lui Dimitrie Cantemir „Descriptio Moldavia”. A nivel național, istoria, frumusețile naturale și semnificația religioasă și culturală a acestei zone au fost asociate cu miturile, legendele și tradițiile. Parcul Natural Vânători Neamț înseamnă un nivel ridicat de biodiversitate și reprezintă o combinație unică de elemente naturale, religioase și cultural-istorice.

Valoarea spirituală a zonei este legată de creștinismul ortodox. Un număr de 16 mănăstiri și schituri renumite se găsesc în raza Parcului, pentru ca, împreună cu cele aflate în imediata apropiere, numărul acestora să se ridice la aproximativ 40. Aceste monumente, având o triplă valență (religioasă, culturală, istorică) sunt bine conservate și se găsesc răspândite pe o zonă relativ restrânsă din suprafața Parcului.

În relativa apropiere a unei vechi mănăstiri s-au construit schituri care la rândul lor, cu timpul, au devenit mănăstiri de sine stătătoare. Astfel se explică aceasta concentrație nemaiîntâlnită de lăcașe de cult( pe plan mondial comparația se poate face cu Athos sau Meteora). Există mănăstiri fortificate precum Secu, dar și splendori în lemn ca „Biserica dintr-un brad”, Agapia Veche , Sihla.

JUDEȚUL NEAMȚ-DATE GENERALE

I.1. Scurt istoric

În Moldova de sub munte se țin lanț, de la miază-noapte către curbura Carpaților, micile, dar bine conturatele „țări”românești, ținuturi cu apreciabile condiții de populare bine adăpostite de înalțimi și, odinioară, de păduri masive dintre care ținutul Neamțului se distinge prin bogăția de dovezi ale continuității umanizării, gravitând în jurul așezării centrale.

Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe”, adică românești întocmită între ani 1387 și 1932, unde este înscris „Neamțul în munți”.Ulterior, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a folosit acest toponim „ante castrum Nempch” (înaintea Cetății-Neamț) într-un act emis în ziua de 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o luptă la Ghindăoani, unde a fost învins de Domnul Ștefan I. La 7 ianuarie 1403, toponimul de Neamț apare într-un document al cancelarie Moldovei, unde domnul țării, Alexandru cel Bun, menționa pe boierul “pan Șandru de la Neamț” ca făcând parte din sfatul domnesc. Apoi termenul apare din ce în ce mai des în documentele vremii. De la orașul Neamț și-a luat numele cetatea din apropiere -Cetatea Neamț , apoi Mănăstirea Neamț. Toponimul Neamț s-a extins asupra ocolului și ținutului care și-au avut centrul în oraș sau ăn cetate. În cele din urmă a intrat în componența numelui Piatra, care din “Piatra lui Crăciun”, cum se numea la început, a devenit “Piatra Neamț.

I.2. Așezare geografică

Județul Neamț este situat în partea central vestică a țării și ocupă o parte din bazinele râurilor Bistrița (peste 50% din supra.),Moldova și Siret. Coordonate: prin județ trec meridianele de 26⁰ și 27⁰ longitudine. E și paralela de 47⁰ latitudine N. Județele vecine sunt: Suceava, Iași, Vaslui, Bacău, Harghita. Altitudinea maximă (1907m) este consemnată de Vf. Toaca din Munții Ceahlău, iar cea minimă, 169m, în lunca Siretului, la vărsarea râului Valea Neagră în colectorul principal.Valea mijlocie a Bistriței, străbate în diagonală teritoriul județului, intrând prin nord-vest ,pe la Borca, și ieșind pe la sud-est, în zona de contact a Subcarpaților cu Podișul Moldovenesc. Teritoriul extramontan al Județului este străbătut în partea nord-estică de cursul inferior al rîului Moldova, iar la est, pe o distanță de peste 35km, de către rîul Siret.

În ansamblu , teritoriul județului Neamț are o dispunere de uriaș amfiteatru natural, cu o fațadă expusă către est; partea vestică se sprijină pe culmile înalte ale munților vechi, cristalini și sedimentari, după care relieful coboară treptat spre est, în ținutul culmilor joase de fliș, a dealurilor și depresiunilor subcarpatice, a colinelor și luncilor joase din Podișul Moldovenesc.

I.3 Economie

Preocupările si stilul de viață din zona Parcului Natural Vânători Neamț se desfășoară de sute de ani în strânsă legătură cu pădurea. Pădurea reprezintă un mod de viață pentru locuitorii din zonă care și-au făcut o tradiție din utilizarea lemnului sau a produselor nelemnoase ca sursă de venituri. De asemenea preocupări tradiționale pot fi considerate si cultivarea pământului, horticultura, creșterea animalelor si comercializarea produselor de natură animală sau vegetală în târgurile din zonă, precum și producerea si valorificarea obiectelor de artizanat. Multe din formele tradiționale de viată și muncă s-au menținut: caii folosiți într-un mod rudimentar pentru transport, lucrări la pădure sau la câmp. Casele, uneltele și multe din obiectele folosite în viața de zi cu zi sunt realizate din materiale locale folosind tehnici tradiționale. O caracteristică aparte o reprezintă arhitectura tradițională, casele din lemn, cu învelitori din draniță si ornamente din lemn, împrejmuiri din lemn cu stâlpi sculptați și porți ornamentate.

Zona are o bogată tradiție și în ceea ce privește obiectele confecționate manual: sculpturi în lemn si piatră, broderii, țesături, împletituri din nuiele, pielărie, asigurând valorificarea materiei prime locale. Țesutul manual în război de țesut orizontal sau vertical, pe suport de bumbac, cu lâna toarsă manual si vopsită vegetal (ceea ce conferă un plus de valoare), reprezintă o îndeletnicire veche a localnicilor.

Un alt specific al zonei îl reprezintă obiceiurile cu ocazia diverselor evenimente (sărbători, nunți, botezuri, înmormântări), manifestări cu specific local, târguri ale meșteșugarilor, care constituie adevarate parade ale portului popular tradițional. De asemenea, prezența apelor sărate și sulfuroase, în prezent insuficient exploatate, constituie o oportunitate pentru dezvoltarea economică si socială a zonei.

Conservarea valorilor istorice, spirituale și culturale a fost asigurată și de prezența numeroaselor mănăstiri, a căror stil de viață a influențat puternic zona, constituind un atribut cheie în păstrarea specificului local.

Potențialul turistic natural al Județului Neamț

II.1. Relief

Județul Neamț este situat în partea central-estică a României și se suprapune parțial, Carpaților Orientali, Subcarpaților Moldovei și Podișului Moldovenesc. De la vest la est relieful coboară în trepte de la munte la dealurile subcarpatice, care se pierd în valea largă cu caracter de culoar a Siretului

Unități de relief predominante în județul Neamț sunt cea muntoasă, reprezentată de Carpații Orientali (prin munții Bistriței, masivul Ceahlău, munții Hășmaș, munții Tarcău și munții Stânișoarei), care ocupă 278.769 ha (51% din suprafața județului). Unitatea subcarpatică, este reprezentată de Subcarpații Moldovenești . și cea de dealuri, ale Podișului Central Moldovenesc.. O frumoasă extensiune o au dealurile subcarpatice, fiind marcate de culmi (Dealul Pleșului) ce ating peste 900 m înălțime și care flanchează depresiuni de tip subcarpatice, alungite nord sud Prezența calcarelor se înscrie prin ansamblul de forme carstice ale Cheilor Bicazului. Culoarul Siretului se lărgește prin terase bine dezvoltate în special în preajma confluenței cu râul Moldova. În zona municipiului Roman întâlnim un mic sector din Podișul Moldovenesc.

Ceahlău, considerat în vechime ”muntele sfânt”, domină întregul ținut al Moldovei. De pe piscurile sale înalte pot fi admirate cascada Duruitoarea și formațiunile geologice Toaca și Dochia . Ceahlăul tronează în mijlocul Carpaților Răsăriteni. Este delimitat de munții din jur prin văi largi: la nord valea Bistricioarei , spre nord – est, Valea Bistriței și lacul de acumulare Izvorul Muntelui–Bicaz , valea Bicazului face hotarul spre sud – est, către vest, Valea Bistra și Valea Pintecului.

Ceahlău este cel mai impunător din ansamblul muntos al Carpaților Orientali (Dacici, cum li se mai spunea odinioară), fiind situat în partea centrală a acestora, mai precis la intersecția paralelei de 470 N cu meridianul 260 E. Zona cea mai înaltă a muntelui este reprezentată de un platou central, cu o lățime de 1 km și o lungime de 6 km, dispus pe direcția N-S. Trecerea de la platoul superior spre zona periferică se face brusc, printr-o centură de abrupturi cu înălțimi de 300-500 m

Culmea centrală a masivului este dominată de câteva vârfuri: Ocolașul Mare (1907m ) , Toaca (1904 m), Panaghia (1845m ), Bâtca (1845 m ), Lespezi (1802 m ). Din depărtare , silueta vârfului Toaca și Panaghia seamănă cu acoperișul unei biserici cu turn.

Neîndoielnic, din întreg lanțul Carpaților Orientali, masivul Ceahlău este cel mai impresionant, atât prin frumusețea deosebită a peisajului oferit, cât și prin aspectul său impunător. Toate acestea l-a făcut unul dintre munții cei mai căutați de către turiștii din țară, dar și din străinătate. Prezență vie în folclorul local, înconjurat de o aureolă magico-mitologică, imaginea Ceahlăului se reflectă distinct în paginile de literatură sau în operele artiștilor plastici, ca de altfel întreg ținutul Neamțului.

La punctul de întâlnire dintre județul Neamț cu Harghita, întâlnim un spațiu magnific Cheile Bicazului, chei in Carpații Orientali, pe valea râului Bicaz, făcând legătura intre Transilvania și Moldova, care sunt străbătute de o șosea serpentină. Se află doar la 3 km. de stațiune. Pe parcurs se pot admira "Piatra Altarului" un masiv stâncos de 1120 m altitudine, impresionant prin verticalitatea sa, al cărui vârf este ținta alpiniștilor .

Unitatea subcarpatică, situată la est de aria montană, cuprinde, pe teritoriul județului, depresiunile Neamț, Cracău – Bistrița și o parte din depresiunea Tazlău.

Subcarpații Moldovei, cu o suprafață de 5000 km2, constituie o fâșie marginală a Carpaților Orientali și se întind între Valea Moldovei și Valea Trotușului, pe o distanță de 160 km. Caracteristica generală a reliefului este dată de un singur rând de depresiuni submontane mari, închise spre exterior de înălțimi cu structură cutată sau cu caracter piemontan..

Orașul Piatra-Neamț (altitudine 310 m) este situat la extremitatea de nord a depresiunii Cracău – Bistrița, fiind străjuit de culmile Munților Goșmanului și Stânișoarei.

Orașul Piatra Neamț este dominat de înălțimile Cozla (650 m alt.), Cârloman (617 m alt.), Cernegura (851 m alt.) și Pietricica (532 m alt.).

Orașul Târgu- Neamț este situat în cea mai nordică depresiune subcarpatică, numită depresiunea Ozana – Topolița (G. Davidescu, 1969), după râurile care o drenează, cunoscută și sub numele de Depresiunea Neamțului (M. David, 1932) sau Depresiunea Nemțișorului (N. Popp, 1936).

David M. considera Depresiunea Neamț” una din cele mai desăvârșite depresiuni subcarpatice din țara noastră” .Are forma unui trapez cu latura mare spre munte bine închisă din toate părțile, cu înălțimi proeminente, dar cu porți de legătură mai ales către răsărit spre valea Moldovei Limita dintre depresiune și munți se află în jurul altitudinii de 600 – 680 m. Lungimea depresiunii este de circa 28 km, iar lățimea de 3 – 14 km. Orașul Târgu- Neamț este situat la extremitatea nord-estică a depresiunii, între două porți care străjuiesc Valea Ozanei: Culmea Pleșului și dealul Boiștea.

Localitatea este extinsă în suprafață pe o vale largă, cu orientare aproape vest-est, la baza căreia este albia râului Ozana (Neamț), adesea despletită, limitată de o luncă largă, de zeci sau chiar de sute de metri, și de două terase în trepte distincte, pe care este situat satul Humulești. Către nord, o culme submontană falnică (Culmea Pleșului) domină orașul, iar spre sud valea este închisă de dealurile Movilelor, Humulești și Ocea.

La sud și sud-vest de orașul Târgu- Neamț, se găsesc dealurile Brădățel, Osoiului, Olarului și Carpeni . Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este situată la nord, și are înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est. în dreptul orașului Târgu -Neamț. Vârful Vânători are altitudinea de 623 m, dominând cu aproape 250 m albia râului Ozana, printr-un abrupt stâncos.

.În Culmea Pleșului apele de șiroire au săpat, în decursul timpului, văi cu versanți prăpăstioși.

Dealul Boiștea este situat pe latura sud-estică a orașului Târgu – Neamț, pe partea dreaptă a râului Ozana, la ieșirea din depresiunea subcarpatică. Are altitudinea maximă de 582 m.

Lunca râului Ozana (Neamț) reprezintă un relief de acumulare format din depozite aluvionare (pietriș, bolovăniș, nisip și argilă) cu o grosime maximă de 6 m,. Lunca este bine dezvoltată.

Depresiunea Cracău Bistrița are o lungime de 50 Km și o lățime de aproape 20 Km. Cu relieful ei puțin accidentat, cu văi largi, și terase netede, cu întinse terenuri cultivate agricol pare mai mult un ținut colinar ce pătrunde până în preajma munților. Dacă în partea apuseană munții alcătuiesc o limită clară în partea răsăriteană depresiunea este mai deschisă cu aparențe de continuitate cu zona deluroasă. Marginea dinspre munte este marcată de ramurile Culmii Stînișoarei la nord și de cele ale Culmii Goșmanu la sud despărțite de valea Bistriței..

II.2. Clima

Clima, în ansamblul județului, este temperat – continentală, cu particularitățile specifice părții de est a țării. Deosebirile sunt determinate de altitudine, de particularitățile circulației atmosferice impuse de formele și fragmentarea reliefului, cât și de suprafețele întinse de lacuri ale amenajărilor hidroenergetice ale râului Bistrița.

Clima este în general blândă, cu veri scurte dar plăcute și ierni domoale. Din datele statistice se cunoaște că temperatura maximă înregistrată până acum a fost de 38,6 C iar minima a fost de -32 C.

Temperatura medie anuală crește progresiv din zona montană spre est, spre regiunea dealurilor subcarpatice și de podiș. Valorile extreme absolute ale temperaturii aerului indică importanța factorilor locali în modificarea stării generale a vremii. Temperatura medie anuală a aerului este de 8,2 C. Luna cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie (-3,8C), iar luna cu temperatura cea mai ridicată este iulie (19,5C ). Amplitudinea termică anuală este de 23,3C. Iernile nu sunt prea reci, media fiind de –2,4C. Numărul zilelor cu îngheț este în medie de 115 pe an Primele zile cu îngheț apar de obicei în a doua decadă a lunii octombrie, iar ultimele zile de îngheț apar în a doua decadă a lunii aprilie.

Umiditatea relativă a aerului are o valoare medie anuală de 76%.

Dinamica atmosferei are caracteristici neregulate în frecvență durată ,intensitate ,direcție și manifestare prezentând un calm pronunțat. Vânturile dominante sunt cele de nord-vest urmate de cele de sud-vest. Vântul în sectorul montan are frecvența cea mai mare din sectorul vestic și nord-vestic, cu viteze medii de 6-7 m/s și intensități maxime ce pot depăși 40 m/s în perioada de iarnă. Regiunile de podiș sunt deschise spre circulația atmosferică din est. În zona Piatra Neamț, în sezonul cald, se manifestă pregnant vântul de munte-vale.

Precipitațiile medii multianuale înregistrează valori maxime in zona montană (Ceahlău-munte 684,9 mm; Ceahlău-sat 612,8 mm) scăzând spre est: 614,3 mm în Târgu Neamț, 607,5 mm în Piatra Neamț și 503,6 mm în Roman.

Din punctul de vedere al condițiilor climatice, Masivul Ceahlău se situează în cadrul unui climat temperat – moderat continental, în care se disting două etaje determinate de altitudine:

ținutul climatic al munților înalți;

ținutul climatic al munților mijlocii.

Condițiile sunt destul de vitrege mai ales în perioada rece a anului care ține 6-8 luni.

Datele înregistrate indică temperatura medie anuală de 0,7 C pe vârful Toaca și 7,2 C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie pe vârful Toaca se situează în jurul valorii de 18 C și respectiv în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -30 C. În zona platoului înalt numărul zilelor cu îngheț din timpul anului este în jur de 200, acest fenomen putând apărea și în anotimpul de vară.

Nebulozitatea înregistrează valori ridicate datorate apropierii vârfului Toaca (1900 m alt.) de nivelul de formare a norilor. Astfel, nebulozitatea atinge maximum în anotimpul rece și primăvara, iar în intervalul iulie-octombrie numărul zilelor senine crește, având maximul în luna octombrie. Media anuală a precipitațiilor în Masivul Ceahlău este de peste 700 mm, din care 60-75% se înregistrează în perioada de primăvară și vară. Precipitațiile sub formă de zăpadă pot să cadă în orice lună a anului. Un fenomen deosebit de frecvent este ceața, care se produce în 70% din zilele anului.

II.3. Hidrografie

Lungimea totală a râurilor ce traversează județul Neamț este de peste 2000 km.

Principalele cursuri de apă în județul Neamț

Tabel 3

Sursa:Breviar Statistic 2004

Din punct de vedere al debitelor, cele mai importante râuri ale județului sunt Siret, Moldova și Bistrița.

Principalul râu este Bistrița, având o lungime pe teritoriul județului de 118,0 km, urmat de râul Moldova (70,0 km), Cracău (58,0 km), Ozana (54,0 km), Siret (42,1 km). În regimul de alimentare, apele subterane au o pondere de 15-30%, iar cele din topirea zăpezii între 30-40%.Ceahlăul se bucură de o bogată rețea de ape subterane provenite din precipitații care alimentează izvoare cu debite variabile dar permanente

Alexandru Vlahuță în cartea “România Pitorească„ scrie „Multe râuri s-aruncă din strâmtorile Carpaților în roditoarele noastre câmpii, nici unul nu deschide în bătăliștea munților o vale mai luminoasă și mai fermecătoare ca Bistrița Moldovei.”

Bistrița își are izvorul în munții Rodnei dintr-un lac mic de unde pornește un fir de apă numit Bistricioara

Bistrița are următorii afluenți : Bicaz Tarcău, Cracău. Cuejdi afluent al Bistriței .străbate municipiul Piatra Neamț. Printre pârâiașele cu debite variabile mai pot fi amintite: Doamna, Sărata, Cărbunoasa, Valea Viei,

Lacurile existente pe teritoriul județului sunt artificiale: Izvorul Muntelui, Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei.

Lacurile existente pe teritoriul județului Neamț

Tabel 4

Sursa:Breviar Statistic 2004

Zona orașului Târgu Neamț este bogată în ape subterane de stratificație și în strate acvifere freatice. Rețeaua hidrografică de suprafață aparține bazinului râului Ozana, afluent pe dreapta al Moldovei. Acesta izvorăște din zona montană de sub vârful Hălăuca și străbate depresiunea intramontană Pipirig după care pătrunde în depresiunea subcarpatică Ozana – Topolița (Neamțului) , pe care o străbate de la vest la est, traversează orașul Târgu Neamț și se varsă în Moldova în aval de localitatea Timișești, având o lungime de 57,2 Km.

Elementele hidrografice din Masivul Ceahlău reflectă gradul de umiditate determinat de condițiile climatice, în strânsă legătură cu apele subterane și cu vegetația.

Apele de suprafață aparțin în întregime bazinului hidrografic al Bistriței, fiind reprezentate de o rețea deasă de râuri cu dispunere divergentă. Afluenții direcți ai râului Bistrița, de pe versantul estic al muntelui, sunt: Coșușna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Țiflicul, Răpciunița și Schitul. Bistricioara colectează pâraiele de pe versantul nord-vestic, cel mai important fiind Pinticul.

De pe versantul sudic și sud-vestic, Bicazul colectează pâraiele Chișirig, Neagra, Hamzoaia, Jidanului. Izvoarele principalelor pâraie din Ceahlău se află la baza abrupturilor conglomeratice, fiind rezultatul apelor subterane cantonate în acumulările de grohotiș. Obârșiile acestor izvoare se află la 1000-1300 m altitudine peste acestea, pâraiele având caracter torențial.

Râurile mici devin semipermanente în zona de deal, ceea ce a dus la construirea de iazuri

II.4. Flora

“Când a apărut omul, floarea mândră sau modestă, superbă sau delicată, plină de miresme, cucerise toate locurile de pe pământ, unde vegetația era posibilă”.

Flora prezentă în județul -Neamț este destul de bogată și variată. În pădurile din jur se întâlnesc în general conifere (brad, molid și pin) și foioase (fag, mesteacăn, carpen, stejar, cireș, măr, plop) dar și arbuști (corn, măceș, alun etc.), alături de numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei.

Gorunii seculari de lângă Văratic sunt cuprinși în rezervația naturală Codrii de Aramă, iar mestecenii seculari din aceeași zonă aparțin rezervației Pădurea de argint. Rezervația naturală Braniștea de la Nemțișor cuprinde stejari seculari.

Întâlnim păduri de fag și carpen între satul Nemțisor și Târgul Neamț și păduri de fag și rășinoase în jurul Mănăstirii Neamț. În pădurile de fag sau fag și carpen se întâlnesc arbori izolați de brad alb, paltin de munte, plop tremurător și tei argintiu.

Primăvara înaintea înfrunzirii arborilor apar câteva plante: trei răi, brebenei, păștița, horști. Primăvara apar brândușele de primăvară Ghiocelul măseaua ciutei viorelele ciuboțica cucului păștița galbenă. și floarea paștelui

După închiderea coroanelor au condiții de dezvoltare doar plantele iubitoare de umbră .Cele mai întâlnite sunt : vinarița și breiul. Pe lângă aceste plante mai apar și ferigi, colțișori, , măcrișul iepurelui, ciocul berzei . lăcrămiță, perișor, vulturică, alior, sănișoară, fragi

Vara pădurile de fag sunt monotone pentru că plantele ierboase dispar. Toamna după căderea frunzelor unele plante își intensifică creșterea dând pădurii un aspect mai viu

Pe versanții montani dintre Mănăstirea Agapia și Văratic sunt păduri de fag și conifere. Fagul este însoțit de bradul alb și, uneori, de exemplare izolate de paltin, molid, mesteacăn și carpen. Subarboretul lipsește aproape complet și în mod cu totul întâmplător apar exemplare de păducel ,alun , soc și zmeură.

Flora prezentă în împrejurimile orașului Piatra-Neamț este destul de bogată și variată. În pădurile din jur se întâlnesc în general conifere (brad, molid și pin) și foioase (fag, mesteacăn, carpen, stejar, cireș, măr, plop) dar și arbuști (corn, măceș, alun etc.), alături de numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei.

În rezervațiile naturale ale județului au fost identificați peste 3.000 taxoni, plante inferioare și superioare, dintre care peste 60 taxoni endemici

In vegetația masivului Ceahlău se întâlnesc relicve terțiare și cuaternare, precum și endemisme carpatice, în acest masiv existând 33,2% din speciile floristice ale țării.

Munții Ceahlău adăpostesc cinci specii dintre florile declarate monumente ale naturii și aici au fost identificate 30 de specii de plante endemisme carpatice dintre care 10 sunt endemisme locale.

Ceahlăul adăpostește, după cercetătorul Dr. Valeriu Zanoschi, 344 specii euroasiatice, 129 specii europene, 117 specii circumpolare, 112 specii central europene, 125 specii alpine, 65 specii cosmopolite, 45 specii continentale, 38 specii mediteraneene, 26 specii daco-balcanice și altele.

În Ceahlău, cercetătorii semnalează o serie de asemenea relicve, care înnobilează peisajul floristic al muntelui.

Opaița de stâncă

Coada iepurelui

Iarba surzilor

Mixandra sălbatică de munte

Unele plante au trecut prin glaciațiuni, iar după încălzirea climei s-au retras în regiunea alpină, devenind relicve glaciare.

În Ceahlău găsim astăzi

argințica

gâscarița de munte

Foaia grasă

Toporașul galben de munte

Floarea reginei sau albumița)

În jgheaburile și vâlcelele ce străbat pădurile, mulțimea de flori se îndreaptă spre lumină: degetăruțul cu delicații clopoței violeți cu marginile franjurate, gălbenelele de munte și sisinei de munte sau flori de nu-mă-uita de un albastru intens primule , violete albe sau albastre, ghințura de primăvară , untul vacii papucul doamnei saxifraga roșie primula aurie

"Ceahlăul este o insula cu flori cum rar se găsește . Toate se aduna astfel pentru ca urcușul Ceahlăului să reprezinte scara raiului, timp prețuit pentru trup, pentru minte, dar mai ales pentru suflet"

Vara apar sânzienele orhideele, care își împrăștie parfumul lor cu dărnicie, margaretele, gladiolele sălbatice , săbiuțe, stupinițele, bulbucii cujda arnică, vârtejul pământului iarba roșioară , capul șarpelui, degetăruții, barba ungurului ,garofîțele., ochiul-boului de munte , sângele voinicului .

La altitudinea de 1750-1850 m întâlnim plante pitice, rezistente la asprimea climei jneapănul, ienupărul, afinul, merișorul, bujorul de munte

Toamna întâlnim omagul, campanulele, clopoțeii de munte , sita sau turta zânelor

II.5. Fauna

Fauna beneficiază de adăpostul pădurilor de foioase și conifere, clima și relieful variat asigurând condiții prielnice de trai.

Caracteristica faunistică a zonei subcarpatice este dată de eterogenitatea taxonomică și ecologică a elementelor constitutive, datorită posibilităților de pătrundere și de deplasare, în ambele sensuri, ale unor elemente montane sau de podiș. Numeroase sunt speciile de interes cinegetic: căprioara , mistrețul ,jderul, vulpea și iepurele . Ursul a coborât din zona montană, extinzându-și arealul în dealurile subcarpatice, ca urmare a măsurilor de protecție. în apropierea Mănăstirii- Neamț, În pădurea Dumbrava, există o rezervație de creștere a zimbrilor. În păduri și livezi pot fi văzute veverița șoarecele-gulerat, pârșul-mare șoimulețul- de-seară, ciocănitoarea-verzuie , sturzul-cântător porumbelul-gulerat etc.

Dintre reptile, se întâlnesc șopârla-de- munte , gușterul șerpi iar dintre amfibii, broasca-brună, brotăcelul broasca-de- pădure și salamandra .

Râul Ozana și afluenții săi sunt populați de boișteni și scobari

În lacul de acumulare Izvorul Muntelui există 13 specii din fauna piscicolă a țării.

În masivul Ceahlău există aproximativ. 30 de specii de mamifere din cele aproape 100 care trăiesc in România, aproximativ. 60 de specii de păsări din cele 350 și 12 specii de reptile și batracieni din cele 40 de specii cunoscute in țară. Munții Ceahlău adăpostesc 2 mamifere din cele 32 de specii ocrotite prin lege pe teritoriul României și câteva din cele 26 de specii de păsări ocrotite.

Mamiferele constituie elementul de podoabă al muntelui. Capra neagră , ciuta și cerbul , ursul, mistrețul , lupul vulpea , veverița, pisica sălbatecă, râsul, jderul sunt o parte din mamiferele întâlnite în județul Neamț

Cele 60 de feluri de păsări semnalate în Ceahlău, reprezintă 17% din totalul speciilor din țară și amintesc doar câteva: Brumărița de stâncă, codobatura de munte, alunarul sau gaița de munte, pițigoiul de brădet și pițigoiul moțat, mierla gulerată, privighetoarea , gaița, forfecuța mugurarul , ciocănitoarea, , cilihoiul .

II.6. Solurile

Condițiile pedogenetice din, zona Neamț, au determinat formarea cernoziomurilor . Dealurile subcarpatice au soluri brune și luvisoluri albice. în locuri drenate, pe un substrat de roci argiloase, sărace în carbonați, în alternanță cu nisipuri și, uneori, cu pietrișuri, se găsesc soluri brune și brune luvice. Luncile și glacisurile de acumulare au avut condiții favorabile formării solurilor brune luvice pseudogleizate până la pseudogleice. Versanții nordici ai unor dealuri și versanții estici ai culmilor montane, care mărginesc depresiunea subcarpatică Ozana – Topolița, au soluri brune acide, formate în condițiile acoperirii cu pădure de fag sau de gorun, cu afin. Pe marne, s-au format soluri intrazonale, determinate de rocă (pseudorendzine) sau de excesul de umezeală (soluri humicogleice). în lungul pârâiașelor cu conținut bogat în săruri sau în jurul izvoarelor de sare apar soluri halomorfe (sărături). Aluviunile recente au evoluat spre soluri aluviale, în diferite stadii de evoluție, de la protosoluri la soluri gleice sau humicogleice.

Caracteristicile pedologice ale zonei au determinat modul de folosință al terenurilor, contribuind la diversificarea peisajului

II.7. Arii protejate în județul Neamț

Datorită prezentei în județ a unor așezăminte culturale și naționale de o deosebită importanță au fost declarate zone protejate dintre care :

10 rezervații forestiere (“Pădurea de argint” , “Codrii de aramă” etc);

3 rezervații paleontologice (Munții Cozla, Pietricica și Cernegura din Piatra Neamț);

5 rezervații geologice (Cheile Șugăului, Cascada Duruitoarea etc);

3 parcuri dendrologice cu arbori seculari;

12 rezervații floristice, faunistice, acvatice, peisagistice și mixte;

5 monumente ale naturii: 4 stejari seculari și un ulm secular.

Din suprafața județului 8396 ha sunt ocupate de Parcul National Ceahlău, 30818 ha de Parcul Natural Vânători Neamț și o mică parte de Parcul National Cheile Bicazului Hășmaș.

Dintre acestea, poate cele mai impresionante sunt:

Parcul Național Ceahlău, cu o suprafață de 8396 ha

Punctele de acces in Parcul Național Ceahlau sunt:

Poarta 1: Durau, com. Ceahlau – este situată în zona de V-NV a Parcului și deservește un număr de trei trasee turistice, cât și accesul la cabanele Dochia și Fântânele;

Poarta 2: Izvorul Muntelui – este situată în zona de est a P.N.C. și deservește un număr de trei trasee turistice și accesul la cabana Dochia.

Parcul Național "Cheile Bicazului", cu 3.315 ha. Cheile Bicazului au o lungime de 8 km (de la Lacu Roșu până la satul Bicazul Ardelean). Cheile Bicazului atrag prin frumusețea lor numeroși turiști.

Parcul Natural Vânători Neamț cu o suprafață de 30818 ha

Parcul Natural Vânători Neamț, constituit în anul 1999, este arie protejată încadrată în categoria a V-a conform clasificării Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii – "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreare". Parcul Natural Vânători Neamț se află situat în Nordul județului Neamț, la granița cu Suceava, în raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători Neamț, a orașului Tg. Neamț, și a stațiunilor Bălțătești și Oglinzi.

Accesul către Parcul Natural Vânători Neamț se face dinspre Tg. Neamț, Piatra Neamț, Vatra Dornei- Poiana Largului, Pașcani, Fălticeni, pe drumuri naționale:

Dinspre Vatra Dornei pe DN 17 B până la Poiana Largului

Dinspre Borsec pe DN 15 până la Poiana Largului

Dinspre Poiana Largului pe DN 15 B Poiana Largului – Vânători – Târgu Neamț.

Dinspre Piatra Neamț pe DN 15 C Piatra Neamț – Târgu Neamț.

Dinspre Suceava pe DN 2 până la Cristești și apoi pe DN 15 B până la Târgu Neamț.

Dinspre București pe E 85 București – Roman – Cristești și apoi pe DN 15 B până la Târgu Neamț.

În localitatea Văratec se află Centrul de Informare Turistică, unde se găsesc informații legate de accesul în aria protejată, capacități de cazare (hoteluri, moteluri, pensiuni agroturistice), atracțiile turistice din zonă etc.

Pe aceste meleaguri și-au purtat pașii mari oameni de cultură ai României (Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Calistrat Hogaș, Nicolae Grigorescu), care ne-au lăsat moștenire opere lor nepieritoare izvorâte din liniștea și frumusețea acestor meleaguri.

Turiștii sunt atrași și de valorile naturale, cu implicare în istorie și cultură, cum ar fi „Pădurea de argint”, „Codrii de aramă”, „Rezervația de Zimbri –Dragoș Vodă”, sau de vizitarea stațiunilor de tratament Oglinzi și Băltățești.

Rezervația „Codrii de Aramă”

Este o rezervație naturală – peisagistică, cu suprafața de 9 hectare, .Cuprinde păduri de gorun, care în perioada de toamnă capătă un colorit arămiu. Rezervația este în principal cunoscută datorită creațiilor marelui poet al românilor Mihai Eminescu, care a inclus în versurile sale această zonă pitorească.

Pădurea de argint

"Pădurea de argint", este o rezervație forestieră de o mare frumusețe. De aici se vede și Filiorul, cu ai lui "Codri de aramă",

Rezervația naturală Braniștea de la Nemțișor cuprinde stejari seculari.

Braniștea reprezintă o rezervație științifică de stejar, cu o suprafață de 55 ha, situată pe terasa de confluență a Nemțișorului cu Ozana, la o altitudine de 460 – 550 m. Stejarii bătrâni sunt o mărturie a codrilor seculari care acopereau odinioară aceste locuri, având vârsta de 150 – 200 ani, înălțimea de 25 – 30 m și trunchiuri cu grosime de 0,8 – 1,5 m. Rezervația mai înglobează alte specii de foioase, arbuști și plante ierboase, unele rare pentru zonă. Un popas turistic și un camping, situate la marginea șoselei, în rariște de codru, oferă posibilități de staționare și de cazare confortabile.

În cadrul rezervației se pot petrece ceasuri plăcute pe malurile celor trei iazuri destinate pescuitului sportiv (iazurile Zimbrilor, Cerbilor și Căprioarelor).

La acestea se adaugă Rezervațiile Naturale Dobreni, Goșman, Brateș, Borca, Lacul Cuiejdel și Secu, Rezervația "Codrul Secular Runc", ariile naturale protejate Pietricia, Cozla și Agîrcia (din zona Piatra-Neamț), ariile speciale avifaunistice Lacurile Pângărați și Vaduri.