Parcelarea Terenului
LUCRARE DE LICENȚĂ
Parcelarea terenului
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul 5 STUDIU DE CAZ
Memoriu de prezentare
Introducere
Stadiul actual al dezvoltării
Propuneri de dezvoltare urbanistică
Regulament local de urbanism aferent P.U.Z. elaborat
Dispoziții generale
Reguli de bază privind modul de ocupare al terenurilor
Zonificarea funcțională
Prevederi la nivelul unităților și subunităților funcționale
Descrierea lucrărilor topografice și geodezice
Fișă de măsurători prin metode clasice
Inventar de coordonate
Calculul suprafețelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE:
Cerere de solicitare informații
Cerere de recepție pemtru dezlipire/alipire
Declarație
Certificat de urbanism
Extras de Cartea Funciară
Plan de încadrare zonală
Plan de amplasament și delimitare a imobilului
Tabel de mișcare parcelară
Plan de amplasament și delimitare a imobilului cu propunere de dezlipire
P.U.Z. – încadrare în zonă
P.U.Z. – suprapunere topografică
P.U.Z. – situația existentă
P.U.Z. – circulația terenurilor
P.U.Z. – reglementări urbanistice
INRODUCERE
Pământul și construcțiile reprezintă niște valori economice fundamentale în satisfacerea nevoilor elementare de hrană și locuință; în același timp acestea alcătuiesc partea cea mai importantă a avuției naționale și o sursă sigură de venituri la bugetul statului, prin impozitare. Cunoașterea acestor bunuri imobiliare, sub aspect cantitativ și calitativ reprezintă obiectul cadastrului general care se realizează prin inventarierea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre pe hărți și planuri cadastrale, inclusiv bonitarea și evaluarea lor.
Lucrarea de față își propune să prezinte principala problematică cu privire la introducerea cadastrului general, în vederea parcelării unei suprafețe de teren, pe baze moderne; se parcurg toate fazele necesare, analizând aspecte de ordin teoretic dar și practic prin prisma utilizării aparaturii noi, electonice și a prevederilor actelor normative existente.
Lucrarea în sens larg, este organizată în cinci capitole. Primul capitol abordează o serie de probleme teoretice, legate de noțiuni generale de cadastru de părțile și domeniile componente precum și categoriile de terenuri și de folosințe. Al doilea capitol intitulat ''Partea Juridică'', prezintă partea juridică a cadastrului în care se regăsesc dreptul de proprietate, prevederile actelor normative și o descriere a cărții funciare. Capitolul al treilea cuprinde partea economică a cadastrului general prin prisma evaluării terenurilor. Cel de al patrulea capitol este dedicat părții tehnice care cuprinde noțiuni cu privire la elaborarea documentației topografice, a sistemului de proiecție utilizat în România, descrierea aparaturii utilizate, metode de ridicări topografice, determinarea suprafețelor și parcelarea acestora. Iar în ultimul capitol regăsim studiu de caz ce include punerea în aplicare a celor prezentate mai sus.
Datele în teren au fost culese cu ajutorul stației totale TRIMBLE 5503 DR, lucrarea fiind efectuată pe teritoriul comunei Nojorid, sat Apateu, cu scopul parcelării de teren și întocmirii P.U.Z. în vederea introducerii în intravilan. Îndesirea rețelei de sprijin s-a realizat prin intersecție înapoi (retrointersecție), ridicarea punctelor de detaliu făcându-se prin metoda radierii. Pe baza acestor puncte de detaliu s-a întocmit un plan de situație în zona lucrării pentru stabilirea limitelor imobilului care urmează să fie parcelat. Calculul coordonatelor punctelor și a suprafețelor s-a realizat prin intermediul softului de specialitate, Terramodel.
Capitolul 1. PARTEA TEORETICĂ
1.1. Noțiuni introductive
Prin natura sa, pământul este cel mai prețios bun economic și cel mai esențial mijloc de producție al omului. Este diferit de toate celelalte, fiind limitat ca întindere,de neînlocuit stabil și indestructibil. Întrucat nu poate spori după dorință, oamenii au transformat pământul într-un bun propriu a cărui valoare a crescut continuu. Ca obiect al proprietății private a devenit o posibilitate de acumulare de capital, sursă sigură de investiție și garant al creditului. Construcțiile la rândul lor s-au extins și s-au diversificat mai întai ca si locuințe, dar și ca edificii social-culturale, industriale, instalații de transport ș.a. ocupând o parte însemnată din cele mai bune terenuri. Ca mijloace de mare valoare, menite să satisfacă nevoile omenești tot mai pretențioase, sunt și ele limitate ca extindere, nemișcate dar supuse, din nefericire unor avarii sau distrugeri.
Ca bunuri imobile, terenurile și construcțiile, indiferent de mărime, natură sau proprietate în vederea stabilirii unor impozite și taxe s-a simțit nevoia inventarierii și înregistrării lor sub aspect tehnic, juridic și economic.
Realizarea unei asemenea evidențe pentru un anumit teritoriu administrativ presupune, în prezent, executarea a două categorii de lucrări complexe, legate organic între ele:
de cadastru, ce urmăresc atât determinări cantitative, prin măsurători specifice, cât și calitative asupra imobilelor, inclusiv evaluarea lor;
de publicitate imobiliară, respectiv înscrierea în registre publice a bunurilor imobiliare precum și a unor drepturi, acte și fapte juridice legate de construirea, transmiterea sau încetarea acestor drepturi.
Aceste evidențe tehnice, economice și juridice formează cadastrul.
1.2. Clasificarea cadastrului
După obiectul de studiu există: cadastru general și cadastru de specialitate.
Cadastru general are ca obiect de studiu bunurile imobile la nivelul întregii țări.
Cadastru de specialitate are ca obiect terenurile și construcțiile care au o destinație economică bine stabilită (cadastrul agricol, cadastrul forestier, cadastrul apelor etc.)
1.2.1.Obiectul cadastrului. Definiții.
Obiectul cadastrului general îl constituie imobilul, adică parcela cadastrală cu sau fără construcții, proprietarul și situarea administrativ- teritorială.
Cadastrul, sau mai corect spus sistemul cadastral, ca noțiune generală cuprinde un ansamblu de lucrări ce se excută pentru realizarea unor evidențe clare și evaluarea imobilelor (terenuri și construcții) din teritoriul nostru național, activitate care se desfășoară pentru menținerea ei la zi.
Se cunosc mai multe definiții pentru cadastru, mai mult sau mai puțin complete sau complexe, date de diferiți specialiști în cărțile de specialitate sau cuprinse în dicționare. Definițiile cadastrului, precum și comentariile care adesea însoțesc aceste definiții, sunt practic date în funcție de tipul cadastrului și de organizarea sa la un moment dat într-o țară. Astfel, în țara noastră, confonn Legii cadastrului și Publicității imobiliare (Legea nr.7/1996,) s-a adoptat următoarea definiție: Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre pe hărți și planuri cadastrale.
Conform Legii7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare republicată în M.O. 11.02.2013:
Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării.
Entitățile de bază ale acestui sistem sunt imobilul și proprietarul.
Prin imobile în sensul legii, se înțelege terenul, cu sau fără construcții de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.
1.3. Scurt istoric
1.3.1. Apariția și evoluția cadastrului în România
Un cadastru incipient a existat la noi din vremea ocupației romane, dovadă fiind grănițuirile făcute în toată Dacia, semnalate mai târziu în Dobrogea și în zona Sibiului (sec. II-III). În perioada statelor feudale au existat unele reglementări privind delimitarea moșiilor de către comisii obstești, stabilite prin ''hrisov domnesc''.
Primele legiuiri de hotărnicie au apărut în mod diferențiat, pe provincii aflate în administrații diferite, astfel:
în Țările Române a apărut Condica lui Al. Ipsilanti (1780), Codul lui Calimah (1817) și Legea lui Caragea (1818), prin care se impunea și măsurarea moșiei.
Conform Regulamentului organic (1831) se introduce în 1868 Regulamentul hotărniciilor care cerea, în plus, întocmirea hărților de către inginerii hotarnici, specialiști în domeniu, pregătiți la Academia din Iași de Gh. Asachi și la București de Gh. Lazăr, începând din anul 1815;
Transilvania, Banatul și Bucovina, inclusese vremelnic în Imperiul Austriac, au beneficiat de cadastru și cartea funciară, legiferate prin Decretul imperial din 1849.
Lucrările s-au executat pe etape până 1885 cu schițe concretuale sau/și planuri ridicate cu planșeta, continuate apoi până în 1918 cu tahimetrul.
Sub regimul comunist, dispariția practic a proprietății private prin confiscarea terenurilor a condus la un dezinteres total și haotic în evidențele cadastrale.Deși între anii 1982-1988 s-au executat lucrări de inventariere a fondului funciar ele n-au fost generalizate și cel puțin sub raport juridic, al proprietarilor, prezintă însemnate lacune.
După 1990, schimbările intervenite prin aplicarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) au afectat circa 8 milioane de hectare se teren arabil, prin noile parcelări efectuate cu ocazia punerii în posesie. Acest lucru anulează practic lucrările de cadastru efectuate deja pe aceste suprafețe și cere întocmirea de noi planuri cadastrale. De asemenea, schimbările menționate, precum și trecerea la economia de piață, au determinat schimbări de fond și în ceea ce privește organizarea și obiectul activității instituției cadastrului, concretizare prin apariția noii legi a cadastrului, care după lungi dezbateri s-a adoptat sub forma Legii cadastrului și a publicității imobiliare, nr. 7/1996. Prin această Lege s-au constituit instrumentele tehnice și juridice, care contribuie la dovedirea și apărarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.
Legea permite coordonarea și desfășurarea unitară a activităților de cadastru, geodezie și topografie, creează cadrul organizatoric și de subordonare tehnică, a unităților de cadastru general și de specialitate, și deschide posibilitatea realizării unui cadastru modern, multifuncțional, la care să se racordeze cărțile funciare.
1.4. Scopul și importanța cadastrului general
1.4.1. Scopul realizării cadastrului
Lucrările de cadastru se execută cu scopul de a pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date reale și complete referitoare la bunurile imobile, pentru a contribui la:
prezentarea în timp real al stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și pe țară;
reglementarea situației juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor în cartea funciară pentru stabilirea și garantarea dreptului de proprietate, protecția domeniului public și privat al statului, rezolvarea unor conflicte juridice;
crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;
elaborarea unor studii privind sistematizarea teritoriului, protecția mediului, stabilirea resurselor funciare, prognoze privind tendințele de evoluție a pieței imobiliare;
întocmirea documentației pentru scoaterea terenurilor din ciruitul agricol.
1.4.2. Importanța cadastrului general
Importanța cadastrului general constă în faptul că acesta furnizează date reale privitoare la bunurile imobile (poziție, mărime, folosință, proprietar), necesare în toate ramurile economiei naționale.
În același timp, cadastrul este, pentru economia de piață, un instrument deosebit de important, pentru că furnizează documentele care dau siguranță tranzacțiilor care au loc pe piața bunurilor imobile.
De asemenea, importanța lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informațiirea și garantarea dreptului de proprietate, protecția domeniului public și privat al statului, rezolvarea unor conflicte juridice;
crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;
elaborarea unor studii privind sistematizarea teritoriului, protecția mediului, stabilirea resurselor funciare, prognoze privind tendințele de evoluție a pieței imobiliare;
întocmirea documentației pentru scoaterea terenurilor din ciruitul agricol.
1.4.2. Importanța cadastrului general
Importanța cadastrului general constă în faptul că acesta furnizează date reale privitoare la bunurile imobile (poziție, mărime, folosință, proprietar), necesare în toate ramurile economiei naționale.
În același timp, cadastrul este, pentru economia de piață, un instrument deosebit de important, pentru că furnizează documentele care dau siguranță tranzacțiilor care au loc pe piața bunurilor imobile.
De asemenea, importanța lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale tuturor organismelor de gestionare și planificare a bunurilor imobile din sectoarele importante ale economiei naționale.
1.5. Componentele cadastrului general
1.5.1. Aspectele cadastrului
Cadastrul general pentru cunoașterea completă și sistematică efectuează evidența acestora după următoarele aspecte:
a) Aspectul cantitativ al cadastrului – (''Cât de mare este?'')
Acesta se referă la determinarea prin măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe categorii de folosință și pe proprietari, precum și la determinarea construcțiilor, în funcție de mărimea suprafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, de numărul de nivele și de proprietarii lor.
b) Aspectul calitativ al cadastrului – (''Ce fel este?'')
Latura calitativă realizează cunoașterea potențialului productiv al terenurilor, precum și a caracteristicilor calitative ale construcțiilor.
c) Aspectul juridic al cadastrului – (''Al cui este?'')
Aspectul juridic se referă la proprietari și la regimul juridic al construcțiilor cu diferite destinații și folosințe, la proprietari și la dreptul de proprietate funciară și la situația juridică a fondului funciar.
1.5.2. Funcțiile cadastrului general
Funcțiile cadastrului general sunt:
funcția tehnică, o funcție cantitativă în care imobilele, terenurile și construcțiile sunt definite prin amplasare, formă, dimensiuni și suprafață;
funcția economică, o funcție calitativă a cadastrului, prin care terenurile și construcțiile sunt apreciate calitativ după potențialul economic, stabilindu-se valorile economice cadastrale pe care aceste bunuri le pot produce și pe baza cărora să se stabilească valorile taxelor și impozitelor datorate de proprietari către stat, potrivit legislației fiscale în vigoare la o anumită dată;
funcția juridică, prin care este identificat proprietarul și titlul de drept de proprietate, folosință sau administrare asupra terenurilor și a construcțiilor.
1.6. Domenii ale cadastrului general
1.6.1. Domenii de bază sau de sprijin
Acestea sunt cele ce asigură în toate etapele de lucru ale cadastrului general, datele și piesele de plecare și de sprijin pe parcurs astfel:
domeniul geodeziei furnizează rețeaua de sprijin necesară pentru întocmirea sau actualizarea panurilor cadastrale, parcelării și rectificărilor de hotare;
domeniul fotogrametriei și topografiei asigură planurile topografice/cadastrale obținute prin ridicări noi sau prin actualizarea celor mai vechi folosind fotograme aeriene sau măsurători topografice clasice;
domeniul cartografiei urmărește reprezentarea unitară a teritoriilor asigurând cartoeditarea și cartoreproducerea planurilor și hărților cadastrale.
1.6.2. Domenii de colaborare
Domeniile de colaborare și complementare sunt cele ce contribuie doar la o parte din problematica vastă a cadastrului general astfel:
domeniul juridic (legislația de drept funciar) foarte important, asigură rezolvarea problemelor privind organizarea și ținerea la zi a sistemului de publicitate imobiliară și a părții juridice a cadastrului general;
domeniul informaticii inclusiv G.I.S. asigură efectuarea uneia dintre problemele specifice cadastrului și anume înlesnirea realizării volumelor mari de calcule în procesul de prelucrare a datelor primare de măsurăori precum și întocmirea automată a registrelor și planurilor cadastrale în sisitem informatizat;
domeniul pedologiei participă la partea economică a cadastrului funciar general prin bonitarea terenurilor agricole în scopul unei evaluări științifice;
domeniul teledetecției, mijloc modern de culegere pe suprafețe întinse a unor informații, prin înregistrări din spațiul cosmic/și aerian.
1.6.3. Domenii auxiliare/ajutătoare
Domeniile ajutătoare sunt cele care intră în legătură cu cadastrul general prin furnizarea unor documentații oficiale pentru rezolvarea anumitor etape în lucrările cadastrale specifice și cărora la rândul său cadastrul le pune la dispoziție informațiile cadastrale:
domeniul sistematizării teritoriale precum și a localităților, asigură datele care conțin delimitarea localităților (a intravilanului și a perimetrului constructibil);
domeniul organizării teritoriului agricol, furnizează date despre comasarea terenurilor sau schimbări ale suprafețelor de teren în alte categorii de folosință;
amenajamentelor silvice și despre schimbările cu caracter cadastral dintre etapele amenajamentelor silvice;
administrația locală (primării), oferă documentații și date cu privire la vechile delimitări ale hotarelor administrative și ale marilor unități economice precum și documentații care pot servi la rezolvarea unor litigii de vecinătate, de patrimoniu ale domeniului public sau privat;
protecția mediului, furnizează informații, asigură asistența tehnică și avizarea în probleme de delimitare a terenurilor afectate de anumiți factori de poluare.
1.7. Clasificarea terenurilor după destinația economică
Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlurile pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte.
Terenurile de orice fel care aparțin persoanelor fizice și juridice, indiferent de titlurile pe baza cărora sunt deținute, se împart pe destinații economice, conform art.2 din Legea fondului funciar nr.18/1991, astfel:
1.7.1. Terenuri cu destinație agricolă (TDA)
Cuprind ansamblul suprafețelor angajate în procesul de producție, respectiv terenurile agricole direct productive (arabil, vii, livezi, pepiniere agricole, plantații de hamei și duzi, fânețe, pășuni, sere, solarii), precum și cele cu vegetație forestieră neintroduse în amenajamentele silvice, cele acoperite cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și îmbunătățirile funciare, drumuri tehnologice, depozite și platforme, terenurile neproductive ce urmează a fi incluse în cadastrul agricol.
1.7.2. Terenuri cu destinație forestieră (TDF)
Din categoria terenurilor cu destinație forestieră fac parte pădurile și terenurile afectate împăduririlor sau care servesc nevoilor de cultură, protecție ori administrare forestieră, iazurile, albiile pârâurilor precum și terenurile neproductive.
Cadastrul fondului forestier, are ca punct de plecare datele din aceste amenajamente, care cuprind: planuri și hărți amenajistice, descrierea stațiunii și arborelui în cadrul unui sistem de clasificare propriu (partea economică), descrierea hotarelor, dreptul de administrare operativa a Ocolului Silvic (partea juridică). Documentațiile se revizuiesc din 10 în 10 ani, când se reactualizează cea mai mare parte a elementelor componente. Cadastrul fondului funciar preia doar o parte din aceste date complexe și le pregătește în vederea furnizărilor cadastrului general.
1.7.3. Terenuri aflate permanent sub ape (TDH)
Cuprinde suprafețele acoperite, în permanență sau în cea mai mare parte a anului, de ape stătătoare (lacuri, bălți, marea teritorială) sau curgătoare (fluvii, râuri, pâraie). în Legea fondului funciar aceste terenuri, aflate permanent sub ape, sunt nominalizate prin albiile minore ale cursurilor de apă, cuvele lacurilor la nivelul maxim de retenție, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale.
Cadastrul apelor, organizat din 1958, are scopul de a da o imagine de ansamblu a cursurilor de apă privind caracteristicile de scurgere și a lucrărilor hidrotehnice executate. De peste patru decenii se urmărește inventarierea, sistematizarea și sinteza informațiilor privind caracteristicile cursurilor de apă precum și a lucrărilor de stăpânire, folosire și protecția calității apelor. Pe teren se se face o inventariere primară, se redă pe schițe și fișe iar apoi se ține evidența cadastrală cu înregistrarea noilor obiective și a modificărilor apărute în timp.Aceste informații se sintetizeză în tabele și hărți grupate pe obiective cadastrale în Atlasul apelor din România.
1.7.4. Terenuri aflate în intravilan (TDI)
Conform prevederilor legale în această categorie intră "toate terenurile indiferent de categoria de folosință situate în perimetrul localităților urbane și rurale ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislației în vigoare"
Terenurile cu construcții se referă la cele pe care se află locuințe și anexe gospodărești, dotări sociale și culturale de învățământ, sănătate, cultură, comerț, prestări de servicii, sport,
industriale, depozite, drumuri, străzi, căi ferate, gări, autogări, zone portuare, parcuri, păduri de agrement și de protecție, amenajări sportive, piețe, oboare de animale, cimitire etc.
Legea fondului funciar nr.18/1991 reglementează regimul construcțiilor, impunând reguli, restricții, taxe etc. Legea privind autorizarea construcțiilor nr. 50/1991 reglementează regimul autorizării construcțiilor noi, demolărilor etc. Ambele legi au prevederi cu privire la posibilitatea modificării intravilanului existent la un moment dat.
Cadastrul fondului imobiliar edilitar, din intravilan, se întocmește în aceleași condiții tehnice, prin metode numerice și cu mare precizie, stabilite de cadastrul general. Intravilanul comunelor sau satelor se consideră ca un sector cadastral și se numerotează întotdeauna la început. Orașele la rândul lor, care se extind pe suprafețe mari și au număr însemnat de unități elementare, se constituie ca teritorii cadastrale separate.
1.7.5. Terenuri cu destinație specială (TDS)
Includem în această categorie terenurile folosite pentru transporturi (rutiere, feroviare, navale și aeriene cu toate suprafețele aferente), pentru construcții și instalații (hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale, de telecomunicații),terenurile în exploatările miniere și petroliere (cu carierele și haldele de orice fel),cele pentru nevoile de apărare, precum și plajele, rezervațiile, monumente ale naturii, ansamblurile și siturile arheologice, și altele asemenea.
Terenurile folosite pentru transport sunt cele mai numeroase din această categorie și anume:
căi ferate – în această subcategorie se încadrează terenurile ocupate de căile ferate cu limitele lor de protecție, delimitate și marcate pe teren prin borne tip CFR.
transporturile rutiere – sunt terenurile ocupate de căile de de comunicație terestră, altele decât căile ferate.
transporturile aeriene – cuprind aeroporturile, aerodromurile cu instalațiile aferente de terenuri auxiliare, reglementate de Codul aerian al României.
Fig.1 Clasificarea terenurilor după destinații
1.8. Clasificarea terenurilor pe categorii de folosință
În cadastrul general există două grupe de folosințe, fiecare cu câte cinci categorii de folosințe, astfel:
Grupa folosințelor agricole cu categoriile de folosință: arabil, pășuni, fânețe, vii și livezi.
Grupa folosințelor neagricole cu categoriile de folosință: păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, terenuri cu ape și ape cu stuf, drumuri și căi ferate,terenuri cu construcții-curți și alte folosințe, terenuri neproductive.
Capitolul 2. PARTEA JURIDICĂ
Funcția juridică a cadastrului general este definită ca un complex de lucrări efectuate în vederea identificării bunurilor imobile și a proprietarilor acestor bunuri imobile, precum și înscrierii lor în documentele cadastrului general și în cartea funciară, în vederea publicității imobiliare.
Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină evidența bunurilor imobile, să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie, se transmit, se modifică sau dispar drepturile reale imobiliare, pentru a le face opozabile.
Bunul imobil este definit în conformitate cu prevederile Legii7/1996, ca fiind ''parcela de teren cu sau fără construcții, precis delimitată care are un singur proprietar sau mai mulți proprietari în indiviziune identificându-se printr-un număr cadastral unic''.
2.1. Dreptul de proprietate
Potrivit Codului Civil,''proprietatea este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și a dispune de un bun, în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege''.
După calitatea proprietarului dreptul de proprietate poate fi:
fizic/individual;
juridic;
Drepturile civile ale persoanelor fizice și juridice, în raport cu sfera persoanelor obligate și în funcție de conținutul obligațiilor corespunzătoare, sunt:
Drepturile absolute sunt acele drepturi cărora le corespunde obligația generală negativă a tuturor persoanelor de a se abține de la încălcarea lor.
Categoria drepturilor absolute cuprinde:
drepturile personale nepatrimoniale, cum sunt dreptul la nume,dreptul la integritatea persoanei, la onoare etc.;
drepturile de autor și inventator;
drepturile ce derivă din raporturile de familie;
drepturile de proprietate precum și alte drepturi reale;
Drepturile relative sunt acele drepturi cărora le corespunde obligația uneia sau unor persoane determinate, de a da, de a săvârși sau de a se abține de la anumite acte sau fapte juridice.
După conținutul economic se poate face o clasificare a drepturilor astfel:
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un conținut economic, cum sunt cele legate de persoana omului.
Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au un conținut economic, cum sunt cele legate de persoana omului.
Drepturile patrimoniale se împart în:
Drepturi reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercită direct asupra lucrurilor, fără concursul altor persoane.
Drepturi de creanță sunt acele drepturi patrimoniale în virtutea cărora creditorul, poate pretinde o anumită conduita debitorului, să dea, să facă sau să nu facă ceva, îndreptățindu-l pe titular la forța de constrângere în cazul opunerii.
Drepturile reale se împart la rândul lor:
drepturi reale principale;
drepturi reale accesorii;
În categoria drepturilor reale principale se încadrează:
dreptul de proprietate care cuprinde 3 atribute:
posesia, atributul dreptului de proprietate, care exprimă dreptul unei persoane fizice sau juridice de stăpânire asupra unui bun;
folosința, atributul dreptului de proprietate care conferă proprietarului dreptul de a utiliza din punct de vedere economic un bun;
dispoziția, atributul dreptului de proprietate care conferă proprietarului posibilitatea de a hotărî soarta bunului său prin vânzare, schimb, donație.
dreptul de servitute, drept real principal, impus asupra unui imobil, o anumită sarcină în favoarea unui alt bun imobil.
dreptul de uzufruct, drept real al unei persoane de a se bucura de lucrurile al cărui proprietar este altcineva, decât proprietarul însuși, cu condiția de a le restitui precum le-a primit.
drept de superficie, drept real de proprietate, pe care îl are o persoană (denumită superficiar), asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe terenul altei persoane, (denumită proprietar).
dreptul de uz, drept real al unei persoane de a folosi lucrul altuia, de-ai culege roadele naturale și industriale numai pentru nevoile lui și ale familiei.
dreptul de abitație, drept real care constă în dreptul de a locui în imobilul altcuiva, fiind limitat la propriile nevoi și ale familiei sale.
dreptul de administrare, drept real care aparține autorităților administrației publice centrale sau locale sau a altor instituții de interes național, județean sau local prin care titularul poate să folosească bunul imobil și să dispună de acesta în condițiile actului ptin care i-a fost fost dat bunul în administrare.
dreptul de concesiune, drept real temporar în care concesionarul are obligația de a exploata un bun în schimbul unei redevențe.
dreptul de folosință, drept real imobiliar, care conferă titularului posibilitatea de a poseda, folosi și dispune de un bun dat în folosință.
În categoria drepturilor reale accesorii se încadrează:
ipoteca;
privilegiile imobiliare;
Ipoteca reprezintă o garanție reală imobiliară prin care un bun imobil est afectat la executarea unei obligații, fără a deposeda pe titularul dreptului ipotecat.
Privilegiile imobiliare reprezintă un drept format din împrumuturi făcute în mod direct numai cu bunul imobil, care dă unui creditor calitatea de a fi preferat celorlalți creditori, fie chiar și ipotecari.
2.1.1. Identificarea proprietarilor și a situației juridice a bunurilor imobile
Operațiunea de identificare a proprietarilor și a situației juridice constă în înregistrarea persoanelor fizice sau juridice deținătoare de bunuri imobile.
Identificarea proprietarilor se face în două etape astfel:
culegerea datelor legate de proprietari și a situației juridice a bunurilor imobile;
verificarea titlurilor de proprietate și a actelor juridice.
Proprietar este o persoană fizică sau juridică, titulară în exclusivitate sau în indiviziune a dreptului real asupra unui bun imobil supus pentru a fi înscris în cartea funciară.
Posesor este o persoană fizică sau juridică, care are rolul de a deține numai posesiunea și folosința din prerogativele dreptului de proprietate.
Datele cu privire la identitatea proprietarului se iau din cartea de identitate a proprietarului și se înscriu în fișa corpului de proprietate (numele, prenumele proprietarului și codul numeric personal).
Datele cu privire la situația juridică de bunuri imobile sunt: denumirea actului de proprietate cu numărul și data eliberării, cota din coproprietate, suprafața înscrisă în acte pentru fiecare parcelă, corp proprietate și construcție.
2.2 Prevederile actelor normative
2.2.1. Prevederile actelor normative cu caracter juridic
Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare prevede ca lucrările de cadastru general să se organizeze la nivelul fiecărei unități administrativ- teritoriale: comună, oraș, municpiu, județ și la nivelul întreg al țării.
Primele lucrări incipiente care sunt necesare la introducerea cadastrului general într-un teritoriu administrativ sunt delimitarea și marcarea hotarelor acestor unități teritoriale administrative.
Prin delimitarea unui teritoriu administrativ, fie oraș sau fie comună înțelegem identificarea, măsurarea terenului și oficializarea punctelor de frântură și a traseului hotarului dintre teritoriile administrative vecine și a limitelor intravilanelor din teritoriul respectiv.
Documentele tehnice principale ale cadastrului care se întocmesc la nivelul unităților administrativ teritoriale sunt următoarele după cum urmează:
a) Planul cadastral conține reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr-o unitate adiministrativ teritorială, care se înscriu în cartea funciară precum și numele cadastrale ale acestora.
b) Registrul cadastral al imobilelor conține situația tuturor imobilelor și ale parcelelor componente ale imobilului din cuprinsul unei activități administral teritoriale în ordinea numerotării cadastrale, întocmindu-se separat pentru intravilan și extravilan.
c) Opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate, al posesorilor și a altor deținători conține date necesare pentru identificarea fiecărui proprietar.
Instituția statului care se ocupă de lucrările de cadastru general și de specialitate la nivel național este A.N.C.P.I., Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar la nivel local sunt O.C.P.I., Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobilară care organizează, conduce, îndrumă, controlează executarea lucrărilor și asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară.
2.2.2. Prevederile actelor normative cu caracter tehnic
Documentațiile cadastrale care stau la baza înscrierii în cartea funciară a actelor și a faptelor juridice sunt referitoare la:
imobile care necesită documentație pemtru prima înscriere;
imobile care necesită documentație pentru dezlipire/alipire;
imobile care necesită documentație pentru înscrierea unei construcții definitive, pe un teren înscris în cartea funciară;
imobile care necesită documentație pentru modificarea limitei de proprietate;
imobile care necesită documentație pentru modificarea suprafeței;
imobile care necesită documentație pentru descrierea dezmembrărilor dreptului de proprietate;
imobile care necesită documentație pentru reconstituirea cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase.
Cu ajutorul documentațiilor se realizează identificarea, măsurarea și descrierea imobilelor, la data întocmirii lor precum și asigurarea înregistrării actelor și faptelor juridice referitoare la acestea, care presupun parcurgerea următoarelor etape după cum urmează:
stabilirea amplasamentului imobilului;
realizarea lucrării de către persoana autorizată;
depunerea documentațiilor la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și înregistrarea în registre;
recepția documentațiilor;
înscrierea în cartea funciară.
2.3. Cartea funciară și organizarea ei
Cartea funciară este un registru public din România, care cuprinde documente referitoare la evidența juridică integrală și exactă a bunurilor imobile, la proprietatea persoanelor fizice și juridice din cuprinsul fiecărui teritoriu adiministrativ.
Cartea funciară este alcatuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți astfel:
A. Partea I sau foaia de avere referitoare la descrierea imobilelor cuprinde:
numărul de ordine și numărul cadastral al fiecărui imobil;
suprafața imobilului;
categoria de folosință și după caz și construcțiile;
amplasamentul și vecinătățile;
valoarea impozabilă;
B. Partea a-II-a sau foaia de proprietate referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate și alte drepturi reale cuprinde:
numele proprietarului;
actul sau faptul juridic care constituie dreptul de proprietate precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;
strămutările proprietății;
servituțiile constituite în folosul imobilului;
fapte juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;
interdicții de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare și amenajare;
orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau partea a-II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.
C. Partea a-III-a sau foaia de sarcini referitoare la înscrierile privind dezmembrările dreptului de proprietate, drepturile reale de garanție și sarcini cuprinde:
dreptul de superficie, uz, folosință, abitație servituțiile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobilare, precum și locațiunea și cestiunea de creanță;
fapte juridice, drepturi personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;
orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-ar face cu privire la înscrierile făcute la această parte.
În cartea funciară se fac trei feluri de înscrieri :
intabulare;
înscrierea provizorie;
notare.
Cadastru și intabularea în cartea funciară sunt realizate de experți-autorizați de cadastru ANCPI, care pot fi contactați în funcție de teritoriul administrativ al imobilului.
Capitolul 3. PARTEA ECONOMICĂ
Partea economică a cadastrului constă în cunoașterea, evidența și inventarierea fondului agricol, silvic, al apelor, al căilor de comunicație ș.a. sub aspectul lor calitativ.
Prin latura calitativă a cadastrului se realizează partea economică a acestuia care urmărește stabilirea valorii economice a terenurilor și a construcțiilor.
Valoarea economică a terenurilor și a construcțiilor este componenta cadastrului general care se obține în urma parcurgerii unor etape ce vizează următoarele: bonitarea, estimația cadastrală și evaluarea propriu- zisă a trenurilor și construcțiilor.
Cuvântul ''bonitare'' provine din limba latină ''bonitas'' și reprezintă o metodologie complexă de evaluare sau prețuire, așadar prin bonitarea terenurilor și construcțiilor înțelegem aprecierea calitativă a acestora, din punct de vedere economic.
Prin estimație cadastrală înțelegem clasificarea terenurilor și construcțiilor după capacitatea de producție și venitul net al acestora.
Evaluarea propriu-zisă a terenurilor și a construcțiilor reprezintă modul prin care se deduce valoarea economică a lor.
3.1. Evaluarea terenurilor
3.1.1. Rolul evaluărilor
Rolul evaluărilor sau a ''estimațiilor cadastrale'' care sunt considerate ca fiind componente de bază ale cadastrului, rezultă din faptul că acestea permit stabilirea:
expresiei bănești a terenurilor și construcțiilor care este necesară la întocmirea unor acte, documente, convenții și tranzacții;
venitului net care reprezintă diferența între cheltuielile de realizare a producției vegetale și valoarea nou creată a produselor;
bazei cele mai sigure, necesare pentru repartizarea impozitelor, a calculării despagubirilor în cazul unor exproprieri, comasări etc.;
măsurilor economico-financiare, necesare pentru impozitele progresive, pentru lucrările de regularizări, indiguiri, desecări ș.a.
3.1.2. Scopul evaluărilor terenurilor
Valoarea terenurilor cea mai apropiată de cea reală este valoarea de circulație a terenurilor, care se stabilește în condiții de piață. Evaluarea terenurilor trebuie să fie făcută într-un regim administrativ în așa fel încât să asigure pentru întreaga țară un sistem unitar.
Pentru stabilirea valoii terenurilor din domeniul privat nu există reglementări unitare destinate acestui scop, de aceea s-au făcut diferite metodologii de evaluare a terenurilor în mod special pentru terenurile din intravilan care au la bază unele precizări inserate din diverse legi, normative care se referă la problemele colaterale.
Aceste metodologii nu pot fi considerate principii fundamentale pe baza cărora să se facă evaluarea terenurilor deoarece nu au un caracter unitar. De aceea este necesară întocmirea unei metodologii cu caracter unitar pentru stabilirea criteriilor de evaluare a terenurilor având ca scop pentru furnizarea de date necesare calculelor taxelor și impozitelor sau pentru scoaterea la vânzare a acestora.
3.1.3. Importanța economică a evaluării terenurilor
Evaluarea terenului liber sau a terenului cu construcții pe acesta reprezintă o problemă economică. Problemele legate de evaluarea terenului au fost excluse înainte de 1989, deoarece pământul nu era considerat ca obiect de vânzare-cumpărare, rezultând și inutilitatea evaluărilor și a evaluatorilor. Mancia= eval imob pg 38.
Importanța economică a terenului rezultă și este întărită dacă este privit prin această prismă ca:
sursă de venituri ale statului, fiind cea mai însemnată și mai sigură și are în vedere valoarea și permanența ei;
bogăție, ce satisface cerințele esențiale de hrană și locuință ale oamenilor;
bun cu funcții economice vitale, fiind un mijloc de producție și obiect al muncii în domeniul agricol și în cel forestier, o sursă de materii prime pentru industrii și ca bază de amplasare pentru toate construcțiile de orice fel.
3.2.1. Criterii de evaluare a terenurilor
Se evaluează terenurile a căror situație presupune că sunt în proprietatea societăților comerciale de evaluat, iar dreptul de proprietate este transferabil integral la data tranzacției. Evaluarea terenurilor în exploatare se va face ținând cont că valoarea lor este diferită față de valoarea de piață. Evaluările în zonele respective vor avea în vedere pe lângă valoarea de piață, faptul că vor fi imobilizate cu încă un număr de ani egal cu durata de viață rămasă a obiectivului. Tipul de valoare obținut nu reprezintă valoarea de piață.
Valoarea de piață este prețul cel mai probabil pe care îl poate susține piața și care prin urmare restabilește echilibrul între chirie, preț și valoarea terenului către un anumit cumpărător sau vânzător.
.Prețul este o sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu.
Costul este prețul plătit pentru bunuri și servicii sau suma necesară de a crea sau produce un bun material.
Când terenurile sunt evaluate sparat față de construcțiile de pe ele, pricipiile economice cer ca și construcțiile să fie evaluate ca o contribuție a lor la valoarea totală a proprietății. Ca prin urmare, valoarea de piață a terenurilor, bazată pe conceptul de cea mai bună utilizare reflectă utilitatea și permanența terenurilor față de construcțiile de pe acestea.
3.2.1. Clasificarea terenurilor după fertilitatea lor
Fertilitatea este cea mai importantă proprietate a solului și este definită ca și o capacitate a pământului care pune la dispoziția plantelor, în perioada de vegetație, cantitățile de substanțe nutritive pentru dezvoltarea lor armonioasă și la adevărata lor valoare.
Fertilitatea este de două feluri:
naturală;
artificială;
Potrivit criteriului de împărțire a solurilor în cinci clase, după gradul de fertilitate acestea sunt:
terenuri din clasa I-a de fertilitate foarte bună;
terenuri din clasa a-II-a de fertilitate bună;
terenuri din clasa a-III-a de fertilitate mijlocie;
terenuri din clasa a-IV-a de fertilitate slabă;
terenuri din clasa a-V-a de fertilitate foarte slabă;
3.2.2. Tehnici de evaluare a terenurilor
Se utilizează șase procedee de evaluare a terenului și anume :
comparația directă;
proporția;
extracția;
tehnica valorii reziduale;
capitalizarea chiriei de bază.
3.2.3. Evaluarea terenurilor din intravilan
Evaluarea terenurilor din intravilan pleacă de la o valoare de bază a terenului tarif/mp care va fi stabilită diferențiat în funcție de categoria localității și de zonarea în cadrul acesteia. Pentru stabilirea tarifului/mp a terenului se pot folosi două variante, urmănd stabilirea variantei cea mai apropiate de valoarea reală:
stabilirea tarifului în baza reglementărilor în vigoare privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole;
stabilirea tarifului de către consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale;
Această valoare va fi corectată cu un coeficient de aducere la zi în funcție de indicele de inflație comunicat de Comisia Națională pentru Statistică pentru perioada în care se va face evaluarea. Valoarea obținută va fi corectată cu niște coeficienți obținuți în urma stabilirii unor criterii de individualizare. Aceste criterii diferă în funcție de cadastrul de specialitate și se stabilesc de către persoane specializate din fiecare domeniu.
3.2.3. Evaluarea terenurilor din extravilan
Pentru evaluarea terenurilor din extravilanul localităților nu există până în momentul de față reglementări în acest sens. S-au utilizat diferite metode de evaluare de către unii experți tehnici de specialitate, dar care nu acoperă toate necesitățile deci, este necesară apariția unor reglementări unitar valabile pentru toate situațiile și având scopul evaluării terenurilor pentru impozitarea acestora. În acest scop s-a propus o metodă de evaluare a terenului în funcție de productivitatea acestuia, pornind de la valoarea de patrimoniu a terenului.
Această valoare de patrimoniu a terenului stabilită conform Hotărârii de Guvern nr.59/10.02.1994 s-a organizat pe clase de calitate a terenului și reprezintă valoarea de bază de la care pornește evaluarea terenului. Valoarea de referință stabilită va fi actualizată cu un coeficient în funcție de inflație și corectată cu alți coeficienți de individualizare stabiliți pe baza unor criterii de evaluare.
3.2.4. Concluzii privind evaluarea terenurilor
Cadastrul general în vederea stabilirii unor impozite drepte și echitabile trebuie să evalueze toate terenurile pentru a-i estima valoarea la un moment dat. În afară de acest scop, terenurile se mai evaluează și pentru depagubiri în caz de expropiere.
Evaluarea terenurilor trebuie să se facă după o anumită metologie bazată pe bonitare, scop în care sunt necesare studii asupra sistemelor de cartare pedologică. Pe baza acestora se poate calcula venitul net cadastral și valoarea economică a terenurilor.
Pentru a evita unele situații greșite este necesară compararea evaluării terenurilor cu prețurile de vânzare actuale de pe piața liberă.
Capitolul 4. PARTEA TEHNICĂ
Funcția tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea limitelor dintre imobilele învecinate pe bază de măsurători prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinații ale acestora.
Partea tehnică a cadastrului general conține toate operațiunile tehnice topografice, geodezice, cartografice și fotogrammetrice care participă la realizarea măsurătorilor de teren a calculelor finalizate cu determinarea spațială a punctelor care definesc suprafețele imobilelor, a corpurilor de proprietate și a unităților teritorial-adiministrative.
Obiectul propriu-zis al părții tehnice al cadastrului general îl constituie un ansamblu de lucrări care în final duc la obținerea planurilor, hărților și registrelor cadastrale.
Cadastrul tehnic recurge la tehnologii moderne ce sunt bazate pe metode matematice, pe aparatura electronică sofisticată asigurând lucrărilor o precizie și un grad ridicat de automatizare.
4.1. Documentația topografică
4.1.1. Condiții generale
Documentația topografică trebuie să respecte condițiile tehnice, de execuție și recepție a lucrărilor topografice, geodezice și fotogrammetrice pentru întocmirea planurilor topografice ale localităților prevăzute în normative.
Planurile topografice trebuie să:
redea situația planimetrică a incintei iar în zonele cu panta peste 10% să conțină și relieful prin curbe de nivel, cu echidistanța de 2,5m sau 5m.
se vor realiza la scara 1/500 până la 1/2000 în funcție de mărimea și complexitatea activității societății comrciale.
să cuprindă neapărat împrejurimile incintei și natura lor, construcțiile și instalațiilor existente, rețele edilitare și căile de transport, terenurile libere etc.
să fie încadrate în rețeaua geodezică astfel încât coordonatele punctelor ridicate să rezulte în sistemele de referință adoptate la noi.
4.1.2. Întocmirea planurilor
Planurile se clasifică după cum urmează:
1.Planul topografic ca piesă de bază, se realizează având la dispoziție coordonatele punctelor ce definesc detaliile topografice și schițele din teren.
2. Planul cadastral este o piesă derivată din planul topografic, întocmit la aceeași scară dar cu un conținut mult mai simplu.
3. Planul de situație și planul cadastral se redactează și se predă în copie sub formă grafică, analogică dar și digitală, analitică înregistrat pe suporturi magnetice.
4. Alte piese desenate, componentele documentației sunt:
planul de încadrare în zonă, redactat la o scară mică;
schema rețelei de sprijin, conține punctele vechi, pe cele noi de îndesire și ridicare proiectate și cu posibilitățile de determinare;
planul de vecinătăți, punctele hotarelor comune ajută la întocmirea proceselor verbale de delimitare;
descrierea topografică a punctelor noi din rețea cu schițele de reperaj corespunzătoare pentru identificare;
4.1.3. Măsurători și calcule topografice
Operațiunile topografice necesare în etapa pregătitoare sunt următoarele:
documentarea în ce privește existența bazei geo-topografice în zona imobilului care face obiectul măsurătorilor;
hărți, planuri existente privind lucrări geodezice exectutate anterior;
inventare de coordonate ale punctelor geodezice și ale reperelor de nivelment.
Operațiunile topografice de birou presupun următoarele calcule:
prelucrarea măsurătorilor unghiulare și liniare (compensarea în stație, media citirilor, reducerea la orizont);
calculul coordonatelor punctelor de sprijin și a punctelor radiate;
calculul suprafețelor.
4.1.4. Numerotarea cadastrală
Numerotarea cadastrală este o lucrare de birou care constă în a acorda și nota pe planul cadastral câte un număr de ordine pentru fiecare tarla (cvartal – intravilan) și fiecare parcelă (corp de proprietate – intravilan).
Unitățile adiministrativ – teritoriale se identifică prin codul SIRUTA din registrul permanent al acestora publicat de Institutul de Statistică și Studii Economice.
Un bun imobil se individualizează prin numărul cadastral, care asigură corespondența dintre plan, registre și înscrierile în cartea funciară. Acesta devine un identificator de legătură între baza de date grafice si baza de date alfanumerice a sistemului informațional al cadastrului.
Numerotarea provizorie a bunurilor imobile pe un teritoriu administrativ se face cu cifre arabe de la 1-n, acordate în ordinea solicitării lor prvind următoarele reguli generale:
la parcelele componente ale corpului de proprietate după numărul de ordine se înscrie și categoria de folosință începând cu curți-construcții;
construcțiile permanente, aparținând unui imobil vor purta simbolul corespunzător urmat de un indice, respectiv C1, C2, C3..;
suprafețele mai mici de 150 mp în intravilan și 500 mp în extravilan nu se numerotează ci se încadrează în parcele de aceeași categorie de folosință aparținând aceluiași imobil.
4.2. Proiecția Stereografică 1970
4.2.1.Caracteristici de bază
Sistemul de proiecție stereografic 1970 a fost oficializat și introdus pe teritoriul țării noastre încă de acum patru decenii, aceasta înlocuinnd vechea proiecție Gauss- Kruger. Toate lucrările topo-geodezice, (hărți și planuri topografice sau cadastrale) efecutate în România sunt executate în sistem de proiecție Stereo 70 și sistem de cote referite la Marea Neagră.
Sistemul de proiecție Stereo 70 face parte din categoria proiecțiilor cartografice conforme, care nu deformează unghiurile permințând ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție dar deformează lungimile și ariile în funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.
Polul proiecției este un punct fictiv, nu este materializat pe teren și este situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș.
Fig.2 Polul proiecției Stereo 70
Polul proiecției Q0 mai este denumit și "centrul proiecției" și are coordonatele geografice :
latitudinea ᵠ = 46º N;
longitudinea ᵡ = 25º E Greenwich;
Adâncimea planului de proiecție este de 3.2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central. Ca urmare a intersecției dintre acest plan și sfera terestră de rază medie a rezultat un cerc al deformațiilor nule cu raza de 201.7 km.
4.2.2. Deformațiile în proiecția Stereo 70
http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie
Deformația relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al proiecției este egală cu -25 cm/km și crește odată cu mărirea distanței față de acesta pană la valoarea zero pentru o distanță de aproximativ 202 km. După această distanță valorile deformației relative pe unitatea de lungime devin pozitive și ating valoarea de 63,7 cm/km la o departare de centrul proiecției de aproximativ 385 km.
Adoptarea proiecției Stereo70 a urmărit o serie de principii care satisfac cerințele de precizie și cateva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim:
teritoriul României are o formă aproximativ rotundă și poate fi încadrat într-un cerc cu raza de 400 km;
limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte ( 90 %), de un cerc de rază 280 km și centru în polul proiecției;
proiecția este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat);
deformațiile areolare negative și pozitive sunt relativ egale, ceea ce permite o compensare a lor, adică prin reprezentarea in planul Proiecției Stereo70 este menținută suprafața totală a teritoriului.
Deformația liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu ajutorul formulei:
D sec = D 0 + L 2 / 4R 2 +L 4 / 24R 4 + …[km/km], unde:
D sec este deformația regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime (1km) în plan secant;
D 0 = -0.000 250 000 km / km este deformația din punctul central al proiecției în plan secant;
L este distanța de la punctul central al proiecției stereografice 1970 la punctul din mijlocul laturii trapezului sau a distanței măsurate pe suprafața terestră;
R = 6 378, 956 681 km este raza medie de curbură a sferei terestre pentru punctul central al proiecției.
Fig. 3 Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970
r – raza cercului a deformațiilor nule (aprox. 202 km);
H – adâncimea planului de proiecție (aprox. 3.2 km);
1, 2, 3, …,9 – puncte de pe suprafața terestră;
1’,2’,3’,…,9’ – puncte de pe suprafața planului de proiecție Stereografic 1970.
4.2.3. Împărțirea hărțiilor în foi
Harta generală ce cuprinde întreg teritoriul României este întocmită la scări diferite în scopul servirii necesităților a mai multor solicitatori. Harta țării se împarte în secțiuni intitulate ''foi'' sau ''trapeze'' de dimensiuni rezonabile, corespunzătoare scărilor uzulae după o anumită nomenclatură caracteristică sisitemului de proiecție adoptat.
Foile de plan precum și hărțile sau planurile au cadrul geografic dat de imaginile plane ale unor arce de meridian și de paralele ce delimitează niște trapeze, deoarece meridianele se îndreaptă spre pol.
4.2.4. Nomenclatura și dimensiunile foilor de plan pentru proiecția Stereo 70
Deoarece nomenclatura și dimensiunile trapezelor sunt în legătură strânsă cu scara, a fost necesară standartizarea valorilor scărilor, având următoarele scări de reprezentare:
1: 1000000, 1: 500000, 1:200000, 1: 100000, 1:50000, 1:25000, 1:10000, 1:5000, 1: 2000.
Pentru dimensiunile trapezelor vom folosi notațiile:
– diferența de latitudine dintre arcele de paralele care delimitează un trapez;
Δχ – diferența de longitudine dintre arcele de meridian care delimitează un trapez.
Scara 1:50000 este dată de o literă majusculă A, B, C sau D alături de cele ce individualizeaza scara 1:100000 :
pentru harta la scara 1: 100000 L-35-73;
pentru harta la scara 1: 50000 L-35-73-B;
pentru harta la scara 1: 25000 L-35-73-C-C;
pentru planul la scara 1: 10000 L-35-73-D-b-4
pentru planul la scara 1: 5000 L-35-73-D-d-2-IV;
pentru planul la scara 1: 2000 L-35-73-A-c-3-III-a;
(9 litere minuscule – între 'a' și 'i')
În ceea ce privește dimensiunile foilor de plan, acestea diferă în mod sensibil, ca și, suprafața de teren cuprinsă în interiorul lor, în funcție de latitudinea geografică. Astfel, dimensiunile și suprafața maximă, cuprinsă de un plan, este în sudul Romaniei, iar cele minime sunt în nord.
Fig.4 Nomenclatura împărțirii foilor de hărți și planuri topografice în sistemul de proiecție Stereo 70
4.3 Stații totale
Stația totală este un instrument optic utilizat în măsurătorile topografice reprezentând o combinație între teodolitul clasic și un instrument electronic de măsurare a distanțelor. Aceasta mai poate include și un mic calculator care pe lângă capacitatea de stocare poate oferi și calcule extrem de precise. Utilizarea stațiilor totale în măsurătorile topo-geodezice asigură obținerea datelor de teren în formă digitală și automatizarea procesului de prelucrare, arhivare și editare a bazei de date.
Caracteristica principală a stațiilor totale o reprezintă citirea automată a cercului vertical și orizontal precum și determinarea automată a distanței înclinate. Operatorul are sarcina de a pune aparatul în stație, de a centra pe punct, de a asigura verticalitatea aparatului, să observe prisma, după care urmează declanșarea procesului automatizat de măsurare.
Componentele principale ale unei stații totale sunt:
teodolitul electronic;
unitatea de măsurare a distanțelor ;
unitatea de înregistrare a datelor;
tastatura;
ecranul.
Din punct de vedere al posibilităților de utilizare a aparatelor este foarte important să clarificăm setarea unităților de măsurare a unghiurilor și a distanțelor dar și a unității de calcul.
În cazul în care folosim aparate optice tradiționale, erorile sistematice de fabricație și de ansamblare ale acestora se elimină prin procedeul măsurării în ambele poziții ale lunetei. Acestea sunt eroarea de colimație, eroarea de excentricitate a axei de vizare, eroarea axei orizontale și eroarea axei orizontale.
Sistemele performante de măsurare ale unghiurilor conduse de microprocesoare, în urma executării măsurătorilor de control calculează și stochează până ce urmează o nouă măsurare de control erorile sistematice de fabricație și de ansamblare iar microcalculatorul cu aceste valori înregistrate corectează pe moment citirile efectuate în poziția I a lunetei. Din această cauză este suficient să măsurăm cu aceste aparate doar în poziția I a lunetei.
Culegerea datelor în teren pentru partea practică s-a făcut cu ajutorul stației totale (tahimetrul electronic) Trimble 5503 DR.
Fig.5 Trimble 5503 DR
Cea mai importantă caracteristică a stației totale Trimble 5503 DR o constituie numărul mare de programe ce oferă specialistului o libertate deplină de operare.
Trimble 5503 este dotat cu o memorie internă de aproximativ 100000 de puncte, aparatul pe lângă programele uzuale dispune și de programe speciale ce permit realizarea de măsurători automatizate ce nu necesită intervenția permanentă a operatorului.
Spre deosebire de stațiile totale mecanice, modelul 5503 DR are încorporat sistemul servo cu 4 viteze motorizat care mărește productivitatea cu peste 30%.
Instrumentul funcționează pe baza unei baterii externe care se conectează la acesta printr-un cablu. Acest cablu se atașează la conectorul instrumentului respectiv.
Unitatea centrală poate fi configurată cu o baterie internă sau cu o unitate de trasare cu spot luminos. Bateria internă poate fi înlocuită de către operator cu unitatea de trasare cu spot luminos. Unitatea de trasare cu spot luminos ajută la trasarea punctelor în teren. Bateria internă a instrumentului poate funcționa continuu aproximativ trei ore.
Stația totală Trimble 5503 este dotată în configurația standart cu un sistem de măsurare standart laser, astfel obiectivele ce sunt greu sau imposibil de măsurat cu prismă folosind acest sistem pot fi determinate într-un interval de timp foarte scurt.
Instrumentul Trimble 5503 funcționează cu o unitate de control alfanumerică. Tastatura alfanumerică simplifică operațiile de editare ce necesită folosirea caracterelor alfa, acestea având corespondente pe taste diferite. Unitățile de control sunt ușor de folosit având o structură logică de parcurgere a pașilor în cadrul măsurătorilor. Tastatura alfanumerică are 33 de taste cu diferite funcții pentru introducerea numerelor, caracterelor alfa precum și alte optiuni de control al aparatului. În total cuprinde 126 de funcții pentru alegerea meniurilor, programelor, opțiunilor de efectuare a măsurătorilor precum și funcțiile de editare. Unitatea de control numerică are doar 22 de taste.
Unitatea de control nu este doar o tastatură, aceasta având memorie internă în care sunt înregistrate datele colectate din teren precum și programele folosite pe parcursul măsurătorilor. Tastatura se poate detașa, utilizatorul având posibilitatea de a transfera datele fără ajutorul instrumentului. Tastatura poate fi detașabilă, poate fi transportată cu ușurință la birou în urma efectuării măsurătorilor. Unitatea de control se leagă de un calculator folosind un cablu multifuncțional iar apoi cu ajutorul programului 54 sau al softului Geotool se poate realiza transferul datelor măsurate.
În cazul a mai multor utilizatori al unui instrument, este posibil ca fiecare operator să aibă propria sa unitate de control cu propriile setări, programe și memorie internă. Astfel fiecare utilizator are posibilitatea să-și personalizeze tastatura cu programele UDS în funcție de cerințe și specificul lucrărilor.
4.4. Ridicări topografice
4.4.1. Obiectul ridicărilor topografice și felul lor
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/RIDICARI-TOPOGRAFICE15477.php
Obiectul ridicărilor topografice l constituie ntocmirea hrților și planurilor pentru o anumită suprafață de teren și presupune un ansamblu de lucrări de proiectare, măsurători, calcule și raportare.
Dup conținutul planurilor ridicările topografice pot fi:
ridicări planimetrice ce cuprind totalitatea lucrărilor topografice pentru obținerea unui plan cu reprezentarea planimetrică a detaliilor naturale și artificiale de pe suprafața terenului;
ridicri altimetrice ce cuprind totalitatea lucrărilor topografice pentru determinarea nlțimii unor puncte de pe suprafața terestră, n scopul reprezentării reliefului unei suprafețe prin linii de nivel (nivelment de suprafață) sau pe anumite direcții, prin profile;
ridicări combinate ce au ca rezultat o reprezentare completă, cu detalii de planimetrie și relif. Aceste reprezentări constituie piesa de bază pentru proiectarea și executarea lucrărilor inginerești și de cercetare, la baza cărora trebuie să stea un studiu atent al terenului.
Orice ridicare topografică indiferent de suprafață, scară sau precizia urmărită se execută în cadrul unei rețele de sprijin. Punctele acestei rețele geometrice se obțin, de regulă, prin îndesirea progresivă a rețelelor de stat existente de ordinul I-IV cu puncte de ordinul V.
Fig. 6 Rețea de triangulație geodezică
4.4.2.Tipuri de rețele topografice
La noi, ridicările topografice se încadrează în rețele de stat existente (geodezică și de nivelment). Pe baza rețelei geodezice, operatorul determină prin îndesire succesivă rețeaua de sprijin și apoi rețeaua de ridicare pe principiul căreia se poate trece la ridicarea detaliilor.
Rețeaua de sprijin rezultă prin îndesirea rețelei geodezice de ordinul I-IV cu puncte noi ce alcătuiesc triangulația de ordinul V. Punctele de ordinul V se determină pe cale clasică prin intersecții sau prin drumuiri poligonometrice, cu laturi lungi și măsurarea distanțelor prin unde. Aceste puncte ale rețeleor de sprijin se aleg numai în funcție de condițiile terenului, pentru a se putea măsura elementele necesare și pentru a asigura omogenitatea și densitatea rețelei.
Rețeaua de ridicare este constituită din puncte ce servesc la ridicarea detaliilor, se realizează prin drumuiri, dezvoltate de regulă, între punctele rețelei de sprijin. Traseele și punctele drumuirii se aleg astfel încât să permită ridicarea tuturor detaliilor de la distanțe cât mai scurte.
4.4.3. Marcarea și semnalizarea punctelor topografice
Marcarea este operația de fixare a mărcilor topografice la suprafața solului sau zidăria
construcțiilor, în scopul materializării permanente a punctelor topografice.
Prin marcare se materializează la sol punctele topografice, prin țăruși de lemn, de fier, borne de beton. Țărușii se folosesc în extravilan și în intravilan, când se fac marcări cu caracter temporar, iar bornele din beton se utilizează în cazul marcării permanente.
Fig. 7 Țăruși din lemn/fier și bornă de beton
Semnalizarea punctelor topografice este operațiunea prin care se urmărește punerea în evidență a unui punct topografic astfel ca acesta să fie vizibil de la distanță mare.
Pentru semnalizarea temporară a punctelor se folosesc jaloane, iar semnalizarea de durată se face prin construcții permanente, rigide, din lemn sau elemente prefabricate și au ca piesă principală un pop de 20 – 30 cm liber și care reprezintă capul negru al semnalului.
Jaloanele sunt confecționate din lemn sau metal ușor, de secțiuni variabile, cu diametrul de circa 4 cm și lungimi de 2 m, vopsite n intervale de 20 cm n roșu și alb.
Fig. 8 Jaloane topografice
Semnalul piramidă la sol sau cu poduri, se folosește cu precădere pentru semnalizarea punctelor din rețeaua geodezică de stat, iar în cazul în care vizele între puncte străbat trasee ce întâlnesc obstacole, se impune realizarea unor construcții mai înalte, cu poduri.
Fig. 9 Semnalizare cu piramidă la sol
Balize în arbore se folosește înălțimea unui arbore situat în apropierea bornei. Din acest motiv, este posibil ca baliza în pom să fie centrică sau excentrică. Fixarea se face pe ramurile arborelui, iar adierile de vânt pot constitui prilej de instabilitate a semnalului.
Fig. 10 Semnalizare cu baliză în arbore
4.4.4. Îndesirea rețelei geodezice de sprijin prin intersecții
4.4.4.1 Metoda intersecției înainte
Intersecția înainte este una din metodele de îndesire a rețelei geodezice de sprijin pentru realizarea căreia trebuie ca punctele de triangulație cunoscute să fie staționabile și din fiecare punct cunoscut să se poată măsura valorile unghiulare spre celelalte puncte cunoscute și spre punctul necunoscut.
Pentru realizarea unei intersecții înainte se au în vedere următorii pași:
se aleg punctele vechi ce vor fi folosite și se obține inventarul de coordonate;
se stabilește numărul de serii în tur de orizont ce vor fi executate în teren;
în teren se execută măsurarea punctului nou;
se masoară în tur de orizont toate valorile unghiulare orizontale necesare determinării unghiurilor și .
Fig. 11 Metoda intersecției înainte
Pentru faza de calcul vom proceda astfel:
se face compensarea valorilor unghiulare ale turului de orizont;
se calculează din coordonate orientarile între punctele cunoscute;
Se calculează apoi orientările către punctul nou:
AP = AB + 1;
BP = BC + 2;
CP = CA + 3.
Apoi din scrierea ecuatiilor dreptelor AP, BP, CP, se pot considera două câte două ecuații și se obțin ca soluțiile coordonatelor x si y, ale punctului nou P.
Pentru verificare se aleg două câte două, toate ecuațiile dreptelor și se calculează x și y.
4.4.4.2 Metoda intersecției înapoi sau retrointersecția
Intersecția înapoi este metoda de îndesire a rețelei de sprijin care se folosește în cazurile în care punctul care trebuie determinat nu poate fi vizat din trei direcții (din trei puncte cunoscute, punctele vechi nu sunt staționabile) dar din punctul nou există vizibilitate către aceste puncte.
Pentru realizarea intersecției se staționează pe punctul vechi și se vizează în tur de orizont cel puțin trei puncte de coordonate cunoscute.
Dupa compensarea și reducerea la 0 a valorilor unghiulare măsurate între punctul P și punctele cunoscute ABC, se trece la calculul coordonatelor.
Pentru calculul coordonatelor este necesara calcularea orientarilor A-P, B-P, C-P.
Metoda Delambre dupa orientarea primei direcții
Se folosește pentru cazul când unghiurile sunt cuprinse între următoarele valori = 40-160g și = 70-160g sau = 240 -360g,
Se observă că CP = AP + și BP = AP + .
Pentru determinarea orientarii AP se scriu ecuațiile dreptelor P-A, P-B, -P-C, și se rezolvă sistemul.
Dupa obținerea orientarilor A-P, B-P, C-P, se trece la calculul coordonatelor punctului nou prin intersecție înainte.
Metoda Delambre dupa orientarea celei de a doua direcții (direcției de mijloc)
Se folosește în cazul când este apropiat de 100g iar de o valoare apropiată de 200g.
În acest caz unghiurile se vor măsura în teren astfel:
AP = BP –
CP = BP +
Fig. 12 Metoda intersecției înapoi
Din sistemul de ecuații format din ecuațiile dreptelor AP, BP, CP, se va obține orientarea BP.
După obținerea orientărilor se trece la calculul coordonatelor punctului nou prin intersecție înainte.
4.4.5. Îndesirea rețelei geodezice de sprijin prin drumuiri
4.4.5.1. Metoda drumuirii
Drumuirea este o linie poligonală frântă în care poziția reciprocă a punctelor este determinată prin măsuratori de distanțe între punctele de frângere și măsurători unghiulare în punctele de frângere a traseului poligonal.
Metoda drumuirii, asigură îndesirea punctelor pentru suprafețele ce urmează să fie reprezentate pe un plan de situație.
O primă operație în drumuire constă în alegerea și marcarea punctelor de drumuire. Marcarea se face prin țăruși de lemn (în extravilan) și de fier (în intravilan). Punctele de drumuire importante se bornează.
Se măsoară apoi lungimile laturilor de drumuire, dus și întors, unghiurile de pantă de la A la B și de la B la A și unghiurile orizontale. Atât unghiurile de pantă, cât și cele orizontale se vor măsura în pozițiile I și II ale lunetei.
În cazul în care drumuirea este independentă, se va determina pe teren și orientarea magnetică a unei laturi.
Se continuă cu valorile medii pentru distanțe, unghiuri de pantă și unghiuri orizontale.Deoarece distanțele măsurate sunt înclinate, în cele mai multe cazuri trebuie să se reducă la orizont cu formula: d = l cos α.
Apoi, se calculează orientările laturilor de drumuire, iar cu distanțele reduse la orizont se calculează coordonatele relative δx și δy și coordonatele absolute X și Y ale punctelor de drumuire.
Dintre diferitele cazuri de drumuiri planimetrice, se vor trata drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute și drumuirea închisă pe punctul de plecare.
Metoda drumuirii sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute
Continuă îndesirea rețelei de puncte de sprijin realizată fie prin triangulație, fie prin intersecție și prezintă avantajul că rezultatele calculelor se pot verifica prin intermediul punctelor de sprijin care sunt determinate, în ce privește precizia, prin metode superioare drumuirii.
Operații pe teren
Se consideră drumuirea 101-102-103 din figura 12, care se sprijină pe punctul de triangulație 2 și pe punctul de intersecție 52, puncte de coordonate cunoscute. Pe teren, se măsoară lungimile laturilor 2-101,101-102, 102-103 și 103-52, dus și întors.
Se face stație în punctul 2 și se vizează spre punctul 1, rezultând citirea . Apoi se vizează spre punctul 101 și se face citirea. Unghiul = -. Se măsoară și unghiul de pantă de la 2 la 101. Apoi se face stație în punctul 101 și se vizează spre punctul 2 considerat înapoi și rezultă citirea , după care se vizează spre punctul 102 considerat înainte și se obține citirea .
Unghiul = -citiri efectuate în stația a doua). De asemenea, se măsoară unghiurile de pantă de la 101 la 2 și de la 101 la 102.
Se continuă în felul acesta, în vederea obținerii unghiurilor orizontale și verticale, ultimul punct de stație fiind 52, din care se vizează înapoi spre 103 și înainte spre 2.
Operații în birou
O primă operație este aceea a calculului valorilor medii ale măsurătorilor efectuate pe teren.
Unghiurile verticale sunt necesare la reducerea distanțelor înclinate la orizont, iar cele orizontale la calculul orientărilor laturilor de drumuire, pornind de la o orientare de sprijin. În figura 14, orientarea de sprijin este , adică orientarea laturii de triangulație 2-1. Dacă nu se cunoaște orientarea de sprijin, aceasta se poate calcula din coordonatele acestor puncte care sunt cunoscute.
Orientarea primei laturi de drumuire din fig. 14 este: – .
Fig. 13 Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute
Celelalte laturi se vor calcula astfel:
± +
± +
± +
± +
Generalizând:
± +.
În aceste relații apare termenul ± 200g. Se adaugă 200g când orientarea anterioară este mai micădecât 200g și se scad când orientarea anterioară este mai mare.
Orientarea se calculează pentru verificare, deoareceea este cunoscută din calculul coordonatelor punctelor 52 și 2 și se numește orientare de control.
Dacă se notează orientarea rezultată din calculele efectuate pe baza măsurătorilor de pe teren cu θ, iar orientarea determinată din coordonate cu θ' și se compară amândouă, se observă că θ ≠ θ', deci prima este afectată de erorile produse în timpul măsurătorilor de unghiuri și trebuie corectată. Condiția de egalitate este satisfăcută de relația θ + Cu = θ', în care este corecția unghiulară și ≤ , iar = , n – numărul laturilor.
Dacă este îndeplinită această condiție, se trece la repartiția corecției unghiulare, în progresie aritmetică, după ce în prealabil s-a calculat un coeficient de corecție ,,” după formula: =, în care n – numărul laturilor.
Notând orientările corectate cu θ' și pe celelalte cu θ, rezultă:
=+
=+
=+
=+
=+
În continuare, se trece la calculul coordonatelor relative δx și δy și al coordonatelor absolute (X și Y) ale punctelor de drumuire.
Să considerăm o drumuire sprijinită pe punctele A și B (fig. 14). Se observă că orientările laturilor 101-102, 102-103 și 103-B depășesc un unghi drept, fiind în cadranele II, III și IV.
Deoarece în tabelele cu valori naturale nu sunt decât unghiuri până la , se face reducerea la primul cadran.
Pe baza relațiilor în triunghiurile dreptunghice, se pot calcula coordonatele relative δx și δy:
= =
==
==
==
Fig.14 Calculul coordonatelor relative δx și δy și al coordonatelor absolute ( X și Y ) ale punctelor de drumuire
Proiectând poligonul închis A-101-102-103-B fie pe abscisă, fie pe ordonată, va trebui ca suma proiecțiilor laturilor să fie egală cu zero, adică:
ΔX + Σ(δx) = 0 și ΔY + Σ(δy) = 0.
Această condiție geometrică nu este îndeplinită din cauza erorilor produse în timpul măsurătorilor și ca atare va trebui să adăugăm corecțiile de rigoare și relațiile de mai sus satisfac condiția în forma: ΔX + Σ(δx) + Cx = 0 și ΔY + Σ(δy) + Cy = 0.
din care se scot corecțiile Cx și Cy:
Cx = –ΔX – Σ(δx) Cy = –ΔY – Σ(δy)
Cx = (XB – XA) – Σ(δx) Cy = (YB – YA) – Σ(δy)
Pentru a putea repartiza aceste corecții, trebuie respectată condiția ca: C≤Tc.
Valoarea corecției C se calculează cu formula:
C =
iar toleranța este dată de relația: 0,003 , în care D este lungimea totală a drumuirii.
Dacă este îndeplinită condiția de închidere adică C≤T trece la repartizarea corecțiilor sau la compensarea drumuirii prin corectarea coordonatelor relative δx și δy.
Compensarea se poate face atât în funcție de distanțe, cât și în funcție de coordonatele relative.
Prin orice metodă s-ar face, este necesar să se calculeze un coeficient de repartiție K.
În primul caz: ,
iar în al doilea caz:
,
Cu ajutorul acestor coeficienți se calculează corecțiile qx și qy:
qxi = Kx· di; qy i = Ky · di sau q'xi = K'x · δxi; q'yi = K'y · δyi;
și pentru verificare:
Σqx = Cx și Σqy = Cy
Σq'x = Cx Σq'y = Cy
Corecțiile se aplică coordonatelor relative eronate și rezultă coordonatele relative compensate:
δ'x = δx + qx δ'x = δx + q'x
δ'y = δy + qy δ'y = δy + q'y
Ultima operație constă în calcularea coordonatelor absolute X și Y ale punctelor de drumuire.
Întrucât drumuirea aceasta este sprijinită pe puncte de coordonate cunoscute, în calculul coordonatelor X și Y ale punctelor de drumuire 101,102, 103 se va porni de la coordonatele X și Y ale punctului A:
= + = +
= =
= =
= += +
…………………………………………… ………………………………………….
=±= ±
Coordonatele calculate ale punctului B trebuie să fie egale cu coordonatele lui din rețeaua de sprijin (în cazul de față din rețeaua de triangulație).
Metoda drumuirii închisă la capete pe punctele de plecare
Este utilizată în scopul realizării unei rețele de puncte de sprijin independentă și se aplică pentru suprafețe mai mici de 200 ha în cazul când în regiunea în care se execută ridicările nu există nici un punct din rețeaua de sprijin realizată prin metode superioare.
La o astfel de drumuire se măsoară: distanțele înclinate, unghiurile verticale ,,α“ și unghiurile orizontale ,,ω“ din interiorul poligonului, precum și orientarea unei laturi de drumuire, de exemplu latura 101-102 (fig. 15). Spre deosebire de drumuirea sprijinită pe două puncte cunoscute, unde compensarea unghiulară se aplică orientărilor, în drumuirea aceasta, compensarea se aplică unghiurilor orizontale interioare, pornind de la condiția geometrică după care: Σω = (n-2), în care n reprezintă numărul laturilor poligonului.
Din cauza erorilor produse în timpul măsurătorilor, condiția aceasta nu este îndeplinită. Este necesar să se aplice corecția , care se stabilește cu relația:
= (n-2)
= (n-2) –
Această corecție se împarte în mod egal fiecărui unghi interior:
, n – numărul laturilor
Fig. 15 Drumuirea închisă la capete pe punctele de plecare
Cu aceste unghiuri compensate se calculează orientările laturilor de drumuire pornind de la orientarea determinată pe teren după cum urmează:
= cunoscută,
………………………………………………………
Coordonatele relative δx și δy se calculează la fel ca la drumuirea sprijinită pe două puncte cunoscute, însă trebuie să se îndeplinească condiția ca:
Σδx = 0
Σδy = 0
Din cauza erorilor, coordonatelor relative li se aplică corecțiile Cx și Cy, iar relațiile de mai sus devin: Σδx + Cx = 0
Σδy + Cy = 0
de unde
Cx = –Σ(δx)
Cy = –Σ(δy)
Restul calculelor se aseamănă cu cele de la drumuirea sprijinită pe puncte cunoscute.
Coordonatele absolute X și Y ale punctelor de drumuire 102, 103, 104 și 105 se vor calcula în funcție de coordonatele X101 și Y101, care sunt arbitrare și de coordonatele relative compensate:
= +=
= +=
= +=
= +=
= +=
…………………………………………… …………………………………………..
=± =±
Coordonatele X și Y ale punctului 101 se calculează pentru verificare și ele trebuie să fie egale cu coordonatele atribuite punctului.
Metoda radierii sau metoda coordonatelor polare
Odată realizată rețeaua de puncte de sprijin, se continuă măsurătorile pe teren pentru ridicarea punctelor de detaliu, puncte ce definesc, de fapt, perimetre, obiecte etc. de pe suprafața topografică.
Una din metodele prin care se determină poziția în plan a punctelor de detaliu este metoda radierii sau metoda coordonatelor polare.
Punctele cele mai apropiate de punctele de detaliu sunt punctele de drumuire. Ca urmare a acestui fapt, pentru efectuarea măsurătorilor de unghiuri, în radiere, se face stație într-un punct de drumuire, ca de exemplu 101 (fig. 16). Din acesta, se vizează, cu zero în aparat, către punctul de drumuire 102 (latura de drumuire 101-102 constituind latură de sprijin), apoi către punctele de radiere 501, 502, 503 și 504 și se măsoară astfel unghiurile , , și Se măsoară, de asemenea, și distanțele 101-501 (), 101- 502 (), 101-503 (), și 101-504 (), direct în valoarea lor orizontală. Pentru control, se măsoară și distanțele 501–502, 502–503, 503–504.
Fig. 16 Metoda radierii
Poziția punctelor de radiere este astfel determinată prin coordonatele lor polare: 501 prin și, 502 prin și , 503 prin și , 504 prin și .
Însă, punctelor de radiere li se pot calcula și coordonatele rectangulare. Pentru aceasta sunt necesare unghiurile ,,ω“ și orientările θ.
Unghiurile ω se pot măsura cumulat, având originea comună pe direcția laturii de drumuire 101–102. Însă, ele pot fi măsurate și separat, de exemplu unghiul ω1 este unghiul format de laturile 101–102 și 101–501, ω2, de laturile 101–501 și 101–502 ș.a.m.d. În urma măsurătorilor executate, dispunem de suficiente elemente pentru a putea calcula și coordonatele X și Y ale punctelor de radiere.
Pentru aceasta sunt necesare și orientările care pot fi calculate în funcție de orientarea a laturii de drumuire 101–102 care este cunoscută (ea a fost calculată la metoda drumuirii).
Dacă unghiurile ω sunt măsurate cumulat (fig. 17), orientările se vor calcula astfel:
În cazul în care unghiurile ω sunt măsurate separat (fig. 16), orientările vor rezulta din următoarele relații:
Coordonatele relative se vor calcula după formulele de principiu:
δy = d sin θ și δx = d cos θ
și în funcție de cadranul în care se găsește orientarea, se va acorda și semnul corespunzător.
Coordonatele absolute X și Y ale punctelor de radiere se calculează în funcție de coordonatele absolute X și Y ale punctului 101 și de coordonatele relative δx și δy astfel:
= + = +
= = −
= −= −
= −= −
4.5. Determinarea suprafețelor
4.5.1. Generalități
N,BOS C.GEN. PAG 80
În cadastru, suprafața, reprezintă un element de identificare a unui teren sau parcele, alături de număr și proprietar. Stabilirea mărimii suprafeței constituie o problemă topografică curentă și uneori reprezintă obiectul principal al ridicării.
Determinarea acestora se poate face diferit prin mai multe metode precum:
metode numerice, aplicabile doar pentru suprafețe cu un contur regulat, se diferențiază între ele ca precizie și randament;
metode grafice, folosite foarte rar, nu sunt foarte precise, ce presupun planul redactat, pe care ariile se deduc în funcție de măsurători specifice și scara planului;
metode mecanice, fiind folosite în mod curent, accesibile și rapide, aplicabile pentru orice contur al suprafeței, conduce în general la rezultate bune.
4.5.2. Metode numerice
Aceste metode utilizează procedee analitice, geometrice sau trigonometrice.
Procedeul analitic se aplică în situația în care sunt cunoscute coordonatele rectangulare ale tuturor punctelor ce definesc conturul a cărui suprafață se cere determinată.
Din punct de vedere practic, procedeul analitic asigură precizia cea mai mare, comparativ cu celelalte procedee și metode folosite, iar calculul propriu-zis se poate efectua în sistem automatizat cu ajutorul calculatoarelor electronice.
Pentru stabilirea formulelor generale de calcul analitic a suprafețelor, se consideră suprafața unui triunghi definit prin vârfurile 1( ), 2( ) și 3 ) care se proiectează, mai întâi, pe axa ordonatelor.
Prin proiecția punctelor 1, 2 și 3 pe axa ordonatelor, se formează trapezele: 1-2-2’-1’; 2-3-3’-2’ și 1-3-3’-1’.
Fig.17 Calculul suprafețelor prin procedeul analitic
Aria triunghiului 1-2-3 este egală cu diferența dintre suma suprafețelor celor două trapeze formate de laturile exterioare și suprafața trapezului determinat de latura interioară:
S = +
în care, suprafețele trapezelor considerate, se obțin cu ajutorul coordonatelor rectangulare (X,Y) ale punctelor ce delimitează fiecare trapez, după cum urmează:
= =
=
=
Procedeul geometric se aplică în situația în care conturul poligonal 1-2-3-4-5-6-7 de suprafață S se poate împărți în 5 triunghiuri ale căror laturi , se măsoară cu panglica de oțel de 50 m pentru terenurile plane. În cazul în care se cunosc numai laturile, relația de calcul a suprafeței unui triunghi este:
S =
unde a, b și c sunt laturile triunghiului iar p este semiperimetrul, care se obține cu formula:
p =
Fig. 18 Calculul suprafețelor prin procedeul grafic
Deci, în cazul considerat, se calculează mai întâi suprafețele parțiale ale celor cinci triunghiuri: și apoi suprafața totală:
S =
Relațiile trigonometrice se folosesc în situația în care în urma descompunerii conturului în triunghiuri, pentru acestea se cunosc atât elemente liniare cât și elemente unghiulare. Suprafața unui triunghi se va calcula în acest caz cu relații de tipul:
S = = = S =
iar suprafața conturului va rezulta ca suma suprafețelor triunghiurilor componente.
4.5.3. Metode grafice
Suprafețele de contur poligonal, se determină prin împărțirea lor în figuri geometrice, de regulă triunghiuri sau trapeze. Bazele, de recomandat comune și înălțimile corespunzătoare, se măsoară grafic, pe plan.
Fig. 19 Descompunerea în figuri geometrice
Metoda liniilor paralele echidistante se aplică pentru suprafețe alungite (fig.20). Pe o foaie de hârtie transparentă se trasează o rețea de linii paralele și echidistante. Se recomandă ca pentru o mai ușoara folosire, să se traseze și paralelele situate la jumatatea distanțelor determinate de primele paralele. Aceasta rețea se suprapune peste conturul de pe plan (fig. 20).
În urma acestei operațiuni, conturul de pe plan a fost descompus într-o succesiune de trapeze care vor avea toate înalțimile egale între ele, iar baza mare a unui trapez devine baza mică în trapezul alăturat. Suprafața totală se obține însumând suprafețele trapezelor, adică:
S = + +…+
Metoda patrătelor module, folosită la determinarea suprafețelor cu contur neregulat.Pe o foaie de hârtie transparentă se construiește o rețea de pătrate cu latura "a" (fig. 21). Se suprapune rețeaua de pătrate peste suprafața cu contur neregulat ți se numără pătratele întregi, , apoi, prin aproximare, se determina , numărul pătratelor incomplete. Suprafața totală va fi deci :
S = a2 (),
în care a2 este suprafața unui patrat.
Fig. 20 Determinarea grafică a suprafețelor Fig. 21 Determinarea grafică a
cu linii paralele suprafețelor cu pătrate module
4.5.4. Metoda mecanică
Ca și metodele grafice, metoda mecanică se folosește în situația în care nu dispunem de coordonatele punctelor de pe contur. Se folosește în acest caz un instrument denumit planimetru. Funcție de construcție, acesta poate fi polar, cu disc, liniar sau digital. Principiul metodei este arătat în figura 22.
Fig. 22 Planimetru polar
Se poate vedea astfel ca polul planimetrului este, în cazul descris, în afara suprafeței de măsurat; se poate însă ca acest pol să fie situat și în interiorul suprafeței S.
Planimetrul polar se compune din brațul polar P și brațul trasor T sau brațul căruciorului, articulate între ele în punctul O. Brațul trasor T, de lungime reglabilă, urmărește, cu un capat prevazut cu un varf, conturul suprafeței S, iar la celalalt capăt se înregistrează mișcarea stiletului pe conturul suprafeței prin intermediul unui contor.
Există mai multe tipuri de planimetre digitale, dintre care:
planimetrul digitalizat, asemănător ca înfățișare și funcționare cu cel clasic;
planimetrul rectiliniu digitalizat, ceva mai nou, la care mecanismul integrator se sprijină pe un cadru montat pe două role legate solidar, astfel încât rotațiile lor sunt egale și în același sens;
planimetru rectiliniu complex, este cel mai nou și are funcții multiple;
Pentru ca planimetrarea să fie corectă, se impune respectarea următoarelor reguli:
planul sau harta se fixează pe o planșetă orizontală și netedă;
brațele planimetrului să formeze unghiuri cuprinse între 30° și 150° pe tot conturul planimetrat;
ruleta se va deplasa pe o suprafață suficient de rugoasă pentru a asigura o aderență optimă;
deplasarea stiletului în sens orar pe conturul suprafeței conduce la obținerea de valori pozitive ale suprafețelor determinate, în timp ce deplasarea în sens antiorar conduce la valori negative.
4.6. Detașări de suprafețe și parcelări
Din categoria importantă a lucrărilor de cadastru general și de specialitate fac parte parcelarea și detașarea. Acestea sunt operațiuni prin care un teren urmează să fie împarțit în două sau mai multe loturi egale sau de suprafețe diferite, fie în vederea schimbării categoriei de folosință a terenului sau în vederea înstrăinării dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din terenul inițial.
Pentru executarea și aplicarea lucrărilor de parcelare sau detașare a terenurilor este necesar să fie studiate în prealabil planurile cadastrale existente, precum și să fie efectuate măsurători topografice de determinare sau de verificare a limitelor imobilului ce urmează a fi parcelat sau detașat. Pe baza acestui studiu se întocmește proiectul de parcelare și se calculează elementele care apoi vor fi aplicate pe teren (coordonate planimetrice rectangulare x, y sau coordonate polare – distanțe d, orientări θ, sau unghiuri α).
Parcelarea sau detașarea terenurilor se efectuează pe planul cadastral și, în raport de datele de care se dispune și de precizia cerută pentru detașare, se aplică fie o metodă grafică, numerică sau o metodă automată.
Detașarea prin metoda numerică
Pentru detașări și parcelări pe cale numerică sunt necesare coordonatele rectangulare ale punctelor caracteristice ale situației imobilului din care se urmează să se facă parcelarea sau detașarea. Prin aplicarea acestei metode numerice nu mai sunt necesare planurile de situație, fiind suficientă doar o schiță care să dea imaginea suprafeței respective și porțiunea ce trebuie detașată.
Trasarea de paralele
Se dă o dreaptă AB cu coordonatele punctelor A și B cunoscute și un punct exterior de coordonate cunoscute.
Se cere ca prin punctul C să se ducă la dreapta AB, paralela definită de punctul C și M conform figurii de mai jos:
Procedeul analitic presupune ca paralela căutată C-M să fie egală cu A-M, având în acest fel un paralelogram, BACM, cu punctul O, punct de intersecție a diagonalelor, definit de coordonatele:
XO sau XO
YO sau YO
Din aceste relații se deduc formulele pentru calculul coordonatelor punctului M.
Laturile A-B și C-M nu trebuie să fie egale, rezolvarea trigonometrică presupune ca orientarea să fie egală cu .
Relațiile pentru calcul sunt:
Coordonatele punctului M vor fi:
4.6.1. Detașarea suprafețelor printr-o dreaptă care trebuie sa treacă printr-un punct obligat
Punctul obligat este un vârf al conturului suprafeței.
a)Procedeul analitic
Se dă triunghiul ABC prin coordonatele vârfurilor, fig.23 și se cere să se detașeze din suprafața S a acestuia, o suprafață s, astfel încât dreapta de detașare să treacă prin vârful B al triunghiului.
Fig.23 Detașarea prin procedeul analitic Fig.24 Detașarea prin procedeul grafic
Se cere să se determine coordonatele unui punct M astfel ca aria suprafeței ABM să fie egală cu s. Coordonatele punctului M se vor determina cu formulele de la punct pe segment particularizate la cazul din fig.23, deci:
)
).
Aria triunghiului ABC,se obține prin coordonate, iar s este impusă.
Verificarea determinării punctului M se face calculând aria suprafeței ABM din coordonate care trebuie să fie egală cu s..
b) Procedeul grafic
Pentru rezolvarea acestui caz de detașare, prin procedeul grafic, se procedează astfel: se determină grafic distanța , pe plan și apoi se determină prin calcul înațimea h a suprafeței s ,Fig.24 cu formula d = se aplică valoarea h ,redusă la scară, pe o perpendiculară ridicată pe dreapta într-un punct oarecare, se duce prin extremitatea lui h, o paralelă la latura a triunghiului ,care va intersecta chiar în punctul M căutat, se unește punctul M cu vârful B triunghiului ABC ,și se va obține dreapta care separă suprafața s, care s-a cerut să fie detașata din triunghiul ABC.
Capitolul 5. STUDIU DE CAZ
5.1.Memoriu de prezentare
5.1.1.Introducere
Date de recunoaștere a documentației:
LUCRARE: PLAN URBANISTIC ZONAL CU REGULAMENT AFERENT PENTRU PARCELARE, SAT APATEU, COMUNA NOJORID
BENEFICIAR: BAN ADRIAN, NR.CAD 1785, SAT APATEU, COMUNA NOJORID
AMPLASAMENT: EXTRAVILAN, SAT APATEU, COMUNA NOJORID
Obiectul P.U.Z:
P.U.Z se întocmește pentru a răspunde cerințelor în domeniul investițiilor într-o anumită zonă a localității și pentru a se încadra în fondurile reduse avute la dispoziție de beneficiar.
Acest P.U.Z a fost elaborat la comanda beneficiarului (Ban Adrian) și în baza Certificatului de Urbanism, eliberat de Consiliul Județean Bihor cu avizul Primăriei Comunei Nojorid, cu scopul de a stabili condițiile de parcelare a terenului și întroducere în intravilan.
Conform ordinului Nr. 176/N/16 August 2000, emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, prin care se aprobă reglementarea tehnică ''Ghid privind metodologia de elaborare și conținutul – cadru al planului urbanistic zonal'', Planul Urbanistic Zonal trebuie să răspundă următoarelor probleme:
organizarea rețelei stradale;
zonificarea funcțională a suprafețelor de teren;
organizarea urbanistic -arhitecturală în funcție de caracteristicile structurii urbane;
indici și indicatori urbanistici (regim de aliniere, regim de înălțime, P.O.T., C.U.T. etc.);
dezvoltarea infrastructurii edilitare;
statutul juridic și circulația terenurilor;
stabilirea amplasamentului și a funcțiunilor pentru care se pot elibera autorizații de construire;
memoriu de prezentare;
situația existentă, cu prezentare în medalion a încadrării în localitate (sau separat);
reglementări urbanistice și de zonificare, cu marcarea amplasamentelor și funcțiunilor pentru care se permite autorizarea de construcție;
regulament cu accent asupra condițiilor de amplasare și conformare a construcțiilor pe amplasamentele permise pentru autorizare.
Surse documentare:
P.U.G Nojorid
baza legală – Legea nr. 50/1991 republicată privind autorizarea executării construcțiior și unele măsuri pentru realizarea locuințelor.
Amplasamentul studiat pentru parcelarea terenurilor a fost supus unui studiu topografic, pentru a stabili din timp condițiile tehnice de abordare a obiectivului.
Adâncimea de îngheț/dezgheț este la -0,80m.
Zona seismică după Normativul P100/92 este de F, coeficientul de calcul seismic Ks =0,008 și perioada de colț este de Tc =0,7sec.
Stadiul actual al dezvoltării
Evoluția zonei:
Zona luată în studiu se găsește în extravilanul satului Apateu, Comuna Nojorid. Actualmente terenul este arabil și poate fi folosit în procesul de dezvoltare al satului Apateu pentru funcțiuni locuire, în zonă existând și alte studii pentru parcelare terenuri în vederea construirii de locuințe.
Prezentare generală a satului Apateu, Comuna Nojorid, din punct de vedere economic:
activitatea de locuire este preponderent dominantă în această parte a satului Apateu, după cum rezultă din P.U.G. comuna Nojorid;
parcela studiată este în extravilan.
Principalele funcții ale satului Apateu sunt caracterizate prin următoarele activități:
industriale;
agricole;
comerciale;
transport de călători și mărfuri etc.
Principalele elemente potențiale de dezvoltare (premise):
posibilitate de amenajare zonă liberă;
zonă de cooperare pentru amenajări și dezvoltări între regiuni de graniță;
zonă aflată în zona metropolitană Oradea.
b) Încadrarea în localitate:
Satul Apateu este situat foarte aproape de municipiul Oradea și anume în partea de sud a orașului.Satul Apateu are condiții favorabile de acces, în sat se poate ajunge direct din Nojorid.
Din sudul municipiului Oradea se poate merge spre Arad trecând prin Nojorid, iar din Nojorid se merge înspre satul Apateu.Înainte de a ajunge la satul Apateu cu aproximativ 1 Km înainte, pe dreappta sensului de mers spre sat, se află amplasamentul studiat, în extravilan. Terenul este liber de construcții – arabil în extravilan și este înscris în cartea funciară C.F. 2738, cu Nr. Cad. 1785, în suprafața totală de 17264mp.
Obiectivul investiției este "parcelare teren și introducere în intravilan" în vederea amplasării de locuințe și zonă de comerț/servicii.
c) Elemente ale cadrului natural:
Parcelarea terenului se va face într -o zonă din extravilan.Zona din intravilan cea mai apropiată are funcția de locuire potrivit încadrăii în zona U.T.R. Apateu, conform P.U.G. Comuna Nojorid – zonă destinată locuințelor.
d) Echiparea edilitară:
Amplasamentul fiind în extravilan, înt-o zonă în curs de dezvoltare, infrastructura și rețelele nu există în zonă. Canalizarea menajeră nu există, ca urmare se vor realiza rezervoare vidanjabile individuale.Referitor la canalizarea apelor din ploaie acestea se scurg natural spere canalul colector.Există doar rețeaua de energie electrică.
e) Problemele de mediu:
Fiind vorbba despre o parcelare de terenuri în vederea amplasării de case familiale nu există probleme speciale de mediu.
Propuneri de dezvoltare urbanistică
Evoluția posibilă. Priorități:
Reglementările din P.U.G. Nojorid ne detaliază posibilitățile de dezvoltare și propunerile pentru schimbarea destinației terenurilor agricole în intravilan. Rezolvarea rețelei de alimentare cu apă, canalizare, rețele electrice.
Optimizarea relațiilor în teritoriu:
Satul Apateu fiind situat la sud de comuna Nojorid, care de asemenea se află la sud de municipiul Oradea, transportul se face pe cale rutieră. În localitate se poate ajunge și cu autobuzul.
Intravilan propus. Zonificare funcțională. Reglementări. Bilanț teritorial propus.
În ceea ce privește intravilanul localităților, în raport cu cerințele actuale conform P.U.G. se propun următoarele:
parcelarea terenului în vederea amplasării de case familiale și zona de comerț/sevicii;
prin P.U.Z. se vor crea 29 de parcele: 26 pentru locuințe, 2 pentru comerț/sevicii și una pentru căi de comunicații.
Principala funcție propusă prin P.U.Z. este casa familială și comerț/sevicii.
BILANȚ TERITORIAL EXISTENT:
P.O.T. =0,0%
C.U.T. =0,0
BILANȚ TERITORIAL PROPUS:
pentru locuințe:
= max. 175,00mp
= max. 400,00mp
pentru comerț/sevicii:
= max. 550,00mp
= max. 2200,00mp
: 28 de parcele cu suprafețe cuprinse îmtre 500mp și 2434mp și o parcelă de 2538mp care va fi drum privat pentru căi de comunicații – drumuri
pentru locuințe:
P.O.T. propus = 35,00%
C.U.T.= 0,80
pentru comerț/servicii:
P.O.T. = 50,00%
C.U.T.= max. 2,00
Zona verde = 20% din suprafața terenului
Suprafața alei și acces platforme pavate =2538mp
Principalii indici urbanistici ai P.U.Z. propuși pe funcțiuni și categorii de intervenție sunt:
Procentul de Ocupare al Terenului (P.O.T. – care este raportul dintre aria construită la sol și suprafața terenului considerat);
Coeficientul de Utilizare al Terenului (C.U.T – raportul dintre aria desfășurată a construcțiilor și suprafața terenului considerat).
Pentru terenul luat în studiu conform Planșei 6U Reglementări Urbanistice:
pentru locuințe:
P.O.T. propus = 35,00%
C.U.T.= 0,80
pentru comerț/servicii:
P.O.T. = 50,00%
C.U.T.= max. 2,00
S-a prevăzut în R.L.U. al comunei Nojorid, sat Apateu, această amenajare și dezvoltare urbanistică propusă.
Categorii principale de intervenție și priorități de intervenție care să susțină materializarea programului de dezvoltare ar fi:
suportul topo adus la zi și studii geo;
stabilirea amplasamentului și funcțiunilor pentru care se poate elibera autorizații de construire;
realizarea și modernizarea circulației de acces în zonă;
dezvoltarea echipării edilitare practic inexistentă în zonă.
Conținutul minim al etapei, ce ar putea constitui și suportul pentru consultarea populației și consiliul local, se constituie din:
încadrarea în teritoriu;
situația existentă
reglementări urbanistice;
regulament P.U.Z.
Elaborarea Planului Urbanistic Zonal s-a efectuat în concordanță cu cadrul conținut al documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, apobat prin Ordinul 91/1991 și Ordinul NR.176/N/16 August 2000, emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
La baza stabilirii categoriilor de intervenție, reglementări și a eventualelor restricții au stat următoarele obiective principale:
încadrarea în P.U.G. al Municipiului Oradea;
asigurarea amplasamentului și amenajărilor necesare pentru obiective, în conformitate cu normativele existente în vigoare.
5.2. Regulament local de urbanism aferent P.U.Z. elaborat
5.2.1. Dispoziții generale
a) Rolul Regulamentului local de urbanism aferent P.U.Z.:
Reprezintă o piesă de bază în aplicarea P.U.Z., el întărind și detaliind reglementările din P.U.G. și este o documentație de urbanism cu caracter de reglementare, referitoare la utilizare și constructibilitate a terenului.
Prescripțiile cuprinse în R.L.U. (permisiuni și restricții) sunt obligatorii pe întregul teritoriu ce face obiectul P.U.Z.
b) Baza legală a elaborării:
La baza elaborării R.L.U. aferent P.U.Z. stau:
Legea 50/1991 republicată privind autorizarea executării construcțiilor;
R.G.U. aprobat prin H.G.R. NR. 525/1996 și Ghidul de aplicare al R.G.U. aprobat prin Ordinul MLPAT NR. 21/N/10.04.2000;
Reglementările cuprinse în P.U.G. și prescripțiile regulamentului local de urbanism aferente P.U.G., pentru zona care face obiectul P.U.Z. preliminar.
c) Domeniul de aplicare:
Regulamentul preliminar aferent P.U.Z. se elaborează cu scopul de a profunda și completa regula
mentul ce însoțește P.U.G. al localității. El explică și detaliază, sub forma unor prescripții și recomandări, P.U.Z. preliminar în vederea urmăririi aplicării acestuia.
Odată aprobat împreună cu P.U.Z., R.L.U. aferent acestuia constituie act de autoritate al adiministrației publice locale pe baza cărora se eliberează certificatul de urbanism și autorizații de construire în perimetrul zonei studiate.
Reguli de bază privind modul de ocupare al terenurilor
Autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor pe terenurile agricole din extravilan se face conform Art.3 din R.G.U.
Prin P.U.G. s-au propus parcelare teren în extravilan pentru localitatea Apateu. Prin această modifocare, se impune schimbarea destinației unor terenuri agricole (în cazul nostru teren arabil) în intravilan în vederea autorizării construcțiilor.Desinația acestor terenuri apare în planșa de Regulament cât și ocuparea terenului într-un mod rațional și folosirea pentru o altă destinație se face cu respectarea normelor stabilite de consiliul local.
Conform avizului NR.3/81/2000 emis de Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol al județului Bihor, pentru terenurile care se vor scoate din circuitul agricol, în zonele de extindere a intravilanelor față de cel existent la 01.01.1990, nu se vor elibera autorizațiile de construire fără aprobarea organelor agricole județene și plata taxelor pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol în conformitate cu Legra 18/1991 republicată, Art. 92, alineat 4 și 5. Pentru modificarea intravilanelor se vor întocmi procese verbale de delimitare și se vor forma noile limite ale intravilanelor.
Reguli cu privire la siguranța construcțiilor și la apărarea interesului public.
Pentru terenul la care se referă P.U.Z. preliminar este necesar studiu geotehnic separat pentru autorizarea construcțiilor.
Problema depozitării reziduurilor menajere și a deșeurilor va fi rezolvată de beneficiarul parcelei propuse prin amenajarea unor locuri de colectare a gunoiului și prin grija beneficiarului va fi asigurat și transportul lui către groapa de gunoi a localității.
Potrivit cerințelor Inspectoratul de Protecție Civilă Județean Bihor, se va deține cont de următoarelor:
pentru realizarea realizarea prevederii populației despre pericolul atacului aerian sau al producerii unor dezastre, dacă perimetrul construibil este extins în afara razei de audibilitate a semnalului sonor (sirenă) se vor prevedera din grija Consiliului Local, sirenă de alarmare, astfel încât semnalul să poată fi recepționat în toată zona construibilăa P.U.Z.;
conform Art. 33 din Legea Protecției Civile Nr. 106/1996, proprietarul parcelei din P.U.Z. are obligația să prevadă la noile investiții adăposturi de protecție civilă(dacă este cazul). La eliberarea autorizației de construire, se obține obligatoriu avizul Inspectoratului de Protecție Civilă Județean.
La proiectarea rețelelor de alimentare cu apă sau la puțuri forate individual se va lua în considerare și proiectarea instalațiilor pentru alimentarea cu apă în caz de incendiu.
Conform avizului Nr. 324922/2000 a Brigăzii de Pompieri ''Crișana'', documentațiile vor respecta prevederile STAS 4163 și Normativul pentru proiectarea și executarea instalațiilor sanitare indicativ I9/94.
Pe rețelele cu alimentare cu apă se vor prevedea hidranți supraterani de incendiu. Avizul solicită, de asemenea, necesitatea realizării căilor de acces pentru intervenție în caz de urgență publică de incendiu la toate obiectivele de construit, care să se poată utiliza în orice anotimp al anului, ca și realizarea sistemelor de anunțare a incendiilor și alarmare (telefonie).
Reguli de amplasare și retrageri minime obligatorii:
Construcțiile se consideră în general pe subsol, parter și etaj dar și acolo unde este necesar se poate construi subsol, parter și mansardă – mărimea ariei construite de etaj, mansardă nu trebuie să depășească 1,2 x aria desfășurată construită a parterului.
Reguli cu privire la asigurarea acceselor obligatorii:
Acest acces este dispus în frontul stradal și asigură accesul carosabil în incintă având lățimea suficientă pentru a se putea intra.
Reguli cu privire la echiparea edilitară:
Pe terenul P.U.Z. există actualmente rețea de energie electrică, pentru care se propune zona de protecție a acestei linii. Se va proceva la respectarea articolului referitor la acest aspect R.G.U.
Reguli cu privire la amplasarea se spații verzi și împrejurimi:
În P.U.Z. s-a prevăzut realizarea unei străzi (drum privat) care să asigure accesul la toate parcelele propuse. Se va respecta articolul din R.G.U. referitoare la spații verzi plantate și articolul referitor la împrejurimi.
5.2.3. Zonificarea funcțională
Unități și subunități funcționale:
Se vor crea 29 de parcele noi după cum urmează: 26 de parcele pentru locuințe, 2 pentru comerț/servicii și una pentru căi de comunicație.
Zonarea este cel mai eficace instrument de control al utilizării terenului. Ea reflectă separarea spațială a funcțiunilor și totodată scoate în evidență incompatibilitățile zonelor învecinate.
5.2.4. Prevederi la nivelul unităților și subunităților funcționale
a) Utilizarea funcțională a terenurilor în cadrul zonei:
Utilizări permise:
construcție case și comerț/servicii.
Utilizări permise cu condiții:
unități comerciale și servicii – doar pe bază de P.U.D. – care prin studii urbanistice necesită obținerea unor avize de mediu, studii de impact, aprobări de la autoritățile competente.
Utizlizări interzise:
unități care prezintă pericol de poluare, peste limitele admise, pentru sol, aer și apă;
unități care prezintă pericol de risc tehnologic.
b) Înălțimea construcțiilor
Regimul de înălțime maxim propus este S+P+1 pentru locuințe și S+P+2 pentru comerț/servicii.
c) Procentul de ocupare al terenului
Conform P.U.Z. în zona de locuințe sunt prevăzute unele condiții generale impuse:
mărimea minimă a lotului – 500mp
front la stradă – 18m minim
P.O.T. maxim – 35%
C.U.T. maxim – 0,80
parcaj obligatoriu pe lot – minim 1 loc/locuință
înălțime gard perimetral – 2,5m maxi
Iar pentru comerț/servicii
mărimea minimă a lotului 1000mp
front la stradă – 18m minim
P.O.T. maxim – 50%
C.U.T. maxim – 2,00
Zonele verzi și spațiile plantate, conform anexei din R.G.U, trebuie să fie de minim 20% din suprafața totală a terenului.
5.3. Descrierea lucrării topografice
În vederea soluționării problemei s-au executat lucrările de teren și de birou necesare :
Lucrări de teren :
recunoașterea zonei de lucru;
în zona de interes există vizibilitate către puncte de coordonate cunoscute din rețeaya geodezică de stat a României;
culegerea datelor s-a efectuat prin metode convenționale folosind stația totală TRIMBLE 5503 DR.
Performanțele tehnice ale aparatului :
precizia de măsurare a unghiurilor 3'';
precizia standart de măsurare a distanței ±(2mm+ppm).
Lucrările de birou :
prelucrarea măsurătorilor;
calculul coordonatelor punctelor măsurate prin programe destinate acestei lucrări;
coordonatele punctelor măsurate au fost determinate în Sistemul Stereografic 1970, prin intersecție înapoi.
Puncte folosite în calcul pentru determinarea coordonatelor punctelor de detaliu în sistemul de proiecție stereografică 1970:
1001 612264.316 266249.411 Bis. Apateu
1002 612402.940 263548.573 Bis. Cișirid
1003 615165.298 262974.828 Bis. Nojorid
1004 615485.929 268399.406 Bis. Cihei
Descrierea punctului de stație
desen………….
5.4. Fișă de măsurători prin metode clasice
Măsurătorile au fost efectuate cu stația totală TRIMBLE 5503 DR.
Performanțele tehnice ale aparatului:
precizia de măsurare unghiuri 3'';
precizia standart de măsurare a distanței ±(2mm+ppm) ;
memorie internă 10000 puncte, spot laser pentru punctare;
compensator biaxial (domeniul de compensare ±6 m' );
În zona de lucru există vizibilitate către punctele geodezice de ordinul V (turle de biserici), coordoonatele punctelor rețelei de ridicare au fost determinate prin intersecție înapoi. Punctul de stație a fost materializat la teren printr-un țăruș de lemn.
5.4.1. Inventar de coordonate
Județul Bihor, Unitatea administrativ – teritorială Nojorid
106 613545.206 264687.791
103 613533.103 264711.699
119 613532.411 264715.576
102 613528.610 264736.867
120 613534.590 264708.690
104 613541.097 264695.520
145 613588.328 264690.283
147 613565.081 264688.940
146 613587.091 264711.719
148 613563.844 264710.377
167 613586.681 264718.706
168 613585.444 264740.140
169 613563.432 264717.365
170 613562.195 264738.801
143 613611.578 264691.627
139 613658.086 264694.315
140 613656.850 264715.743
141 613634.831 264692.971
142 613633.594 264714.401
144 613610.342 264713.060
161 613656.443 264722.731
162 613655.207 264744.158
163 613633.186 264721.389
164 613631.950 264742.819
165 613609.932 264720.048
166 613608.696 264741.479
133 613727.867 264698.348
134 613726.631 264719.769
135 613704.604 264697.004
136 613703.368 264718.427
137 613681.344 264695.659
138 613680.108 264717.085
155 613726.227 264726.757
156 613724.991 264748.177
157 613702.963 264725.415
158 613701.727 264746.838
159 613679.702 264724.073
160 613678.465 264745.498
127 613797.672 264702.382
128 613796.436 264723.796
129 613774.401 264701.037
130 613773.165 264722.454
131 613751.133 264699.693
132 613749.897 264721.111
149 613796.033 264730.784
150 613794.797 264752.198
151 613772.762 264729.442
152 613771.526 264750.858
153 613749.493 264728.099
154 613748.257 264749.517
121 613844.473 264705.087
122 613843.238 264726.496
123 613819.306 264732.127
124 613818.071 264753.538
125 613819.710 264725.139
126 613820.945 264703.727
100 613880.596 264731.774
105 613898.021 264708.182
117 613882.808 264728.779
118 613877.752 264735.499
101 613862.047 264756.071
5.4.2. Calculul suprafețelor
NRCAD: Lot 1
SUPRAFAȚA: 1000mp
PERIMETRUL: 140m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
122 121 303.6687 21.44 613843.238 264726.496
121 105 3.6752 53.64 613844.473 264705.087
105 117 140.5000 25.61 613898.021 264708.182
117 122 203.6687 39.64 613882.808 264728.779
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 2
SUPRAFAȚA: 505mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
121 122 103.6687 21.44 613844.473 264705.087
122 125 203.6687 23.57 613843.238 264726.496
125 126 303.6687 21.45 613819.710 264725.139
126 121 3.6752 23.57 613820.945 264703.727
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 3
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
126 125 103.6687 21.45 613820.945 264703.727
125 128 203.6687 23.31 613819.710 264725.139
128 127 303.6687 21.45 613796.436 264723.796
127 126 3.6752 23.31 613797.672 264702.382
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 4
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
127 128 103.6687 21.45 613797.672 264702.382
128 130 203.6687 23.31 613796.436 264723.796
130 129 303.6687 21.45 613773.165 264722.454
129 127 3.6752 23.31 613774.401 264701.037
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 5
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
129 130 103.6687 21.45 613774.401 264701.037
130 132 203.6687 23.31 613773.165 264722.454
132 131 303.6687 21.45 613749.897 264721.111
131 129 3.6752 23.31 613751.133 264699.693
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 6
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
131 132 103.6687 21.45 613751.133 264699.693
132 134 203.6687 23.30 613749.897 264721.111
134 133 303.6687 21.46 613726.631 264719.769
133 131 3.6752 23.30 613727.867 264698.348
……………………………………………………………………………………………………………………………………. NRCAD : Lot 7
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
133 134 103.6687 21.46 613727.867 264698.348
134 136 203.6687 23.30 613726.631 264719.348
136 135 303.6687 21.46 613703.368 264718.769
135 133 3.6752 23.30 613704.604 264697.004
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 8
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
135 136 103.6687 21.46 613704.604 264697.004
136 138 203.6687 23.30 613703.368 264718.427
138 137 303.6687 21.46 613680.108 264717.085
137 135 3.6752 23.30 613681.344 264695.659
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 9
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
137 138 103.6687 21.46 613681.344 264695.659
138 140 203.6687 23.30 613680.108 264715.085
140 139 303.6687 21.46 613656.850 264714.743
139 137 3.6752 23.30 613658.086 264692.315
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 10
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
139 140 103.6687 21.46 613658.086 264694.315
140 142 203.6687 23.29 613656.850 264715.743
142 141 303.6687 21.47 613633.594 264714.401
141 139 3.6752 23.29 613634.831 264692.971
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 11
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
141 140 103.6687 21.46 613634.831 264692.971
142 142 203.6687 23.29 613633.594 264714.401
144 131 303.6687 21.47 613610.342 264713.060
143 139 3.6752 23.29 613611.578 264691.627
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 12
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
143 144 103.6687 21.47 613611.578 264691.627
144 146 203.6687 23.29 613610.342 264713.060
146 145 303.6687 21.47 613587.091 264711.719
145 143 3.6752 23.29 613588.328 264690.283
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 13
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
145 146 103.6687 21.47 613588.328 264691.283
146 148 203.6687 23.29 613587.091 264711.719
148 147 303.6687 21.47 613563.844 264710.377
147 145 3.6752 23.29 613565.081 264688.940
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 14
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
147 148 103.6687 21.47 613565.081 264688.940
148 120 203.6687 29.30 613563.844 264710.377
120 104 329.2154 14.69 613534.590 264708.690
104 106 331.1112 8.75 613541.097 264695.520
106 147 3.6752 19.91 613545.206 264687.791
……………………………………………………………………………………………………………………………………
NRCAD : Lot 15
SUPRAFAȚA: 2433mp
PERIMETRUL: 710m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
100 118 141.5101 4.69 613880.596 264731.774
118 123 203.6687 58.54 613877.752 264735.499
123 149 203.6687 23.31 613819.306 264732.127
149 151 203.6687 23.31 613796.033 264730.784
151 153 203.6687 23.31 613772.762 264729.442
153 155 203.6687 23.30 613749.493 264728.099
155 157 203.6687 23.30 613726.227 264726.757
157 159 203.6687 23.30 613702.963 264725.415
159 161 203.6687 23.30 613679.702 264724.073
161 163 203.6687 23.30 613656.443 264722.731
163 165 203.6687 23.29 613633.186 264721.389
165 167 203.6687 23.29 613609.932 264720.048
167 169 203.6687 23.29 613686.681 264718.706
169 119 203.6687 31.07 613563.432 264717.365
119 103 311.2465 3.94 613532.411 264715.576
103 120 3292154 3.36 613533.103 254711.699
120 148 3.6687 29.30 613534.590 264708.690
148 146 3.6687 23.29 613563.844 264710.377
146 144 3.6687 23.29 613587.091 264711.719
144 142 3.6687 23.29 613610.342 264713.060
142 140 3.6687 23.29 613633.594 264714.401
140 138 3.6687 23.30 613656.850 264715.743
138 136 3.6687 23.30 613680.108 264717.085
136 134 3.6687 23.30 613703.368 264718.427
134 132 3.6687 23.30 613726.631 264719.769
132 130 3.6687 23.31 613749.897 264721.111
130 128 3.6687 23.31 613773.165 264722.454
128 125 3.6687 23.31 613796.436 264723.796
125 122 3.6687 23.57 613819.710 264725.139
122 117 3.6687 39.64 613843.238 264726.496
117 100 140.5000 3.72 613882.808 264728.779
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 16
SUPRAFAȚA: 1100mp
PERIMETRUL: 150m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
118 101 141.5101 25.88 613877.752 264735.499
101 124 203.6625 44.05 613862.047 264756.071
124 123 303.6687 21.45 613818.071 264753.538
123 118 3.6687 58.54 613819.306 264732.127
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 17
SUPRAFAȚA: 1100mp
PERIMETRUL: 150m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
123 124 103.6687 21.45 613819.306 264732.127
124 150 203.6625 23.31 613818.071 264753.538
150 149 303.6687 21.45 613794.797 264752.198
149 123 3.6687 23.31 613796.033 264730.784
………………………………………………………………………………………………………………………………….
NRCAD : Lot 18
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
149 150 103.6687 21.45 613796.306 264730.784
150 152 203.6625 23.31 613794.071 264752.198
152 151 303.6687 21.45 613771.797 264750.858
151 123 3.6687 23.31 613772.033 264729.442
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 19
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
151 152 103.6687 21.45 613772.762 264729.442
150 152 203.6625 23.31 613771.526 264750.858
152 151 303.6687 21.45 613748.257 264749.517
151 123 3.6687 23.31 613749.493 264728.099
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 20
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
153 154 103.6687 21.45 613749.493 264728.099
154 156 203.6625 23.30 613748.257 264749.517
156 155 303.6687 21.46 613724.991 264748.117
155 153 3.6687 23.30 613726.227 264726.757
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 21
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
155 156 103.6687 21.46 613726.227 264726.757
156 158 203.6625 23.30 613724.991 264748.177
158 157 303.6687 21.46 613701.727 264746.838
157 155 3.6687 23.30 613702.963 264725.415
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 22
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
157 158 103.6687 21.46 613702.963 264725.415
158 160 203.6625 23.30 613701.727 264746.838
160 159 303.6687 21.46 613678.465 264745.498
159 157 3.6687 23.30 613679.702 264724.073
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 23
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
159 160 103.6687 21.46 613679.702 264724.073
160 162 203.6625 23.30 613678.465 264745.498
162 161 303.6687 21.46 613655.207 264744.158
161 159 3.6687 23.30 613656.443 264722.731
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 24
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
161 162 103.6687 21.46 613656.443 264722.731
162 164 203.6625 23.30 613655.207 264744.158
164 163 303.6687 21.46 613631.950 264742.819
163 161 3.6687 23.30 613633.186 264721.389
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 25
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
163 164 103.6687 21.46 613633.186 264721.389
164 166 203.6625 23.29 613631.950 264742.819
166 165 303.6687 21.47 613608.696 264741.479
165 163 3.6687 23.29 613609.933 264720.078
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 26
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
165 166 103.6687 21.47 613609.932 264720.048
166 168 203.6625 23.29 613608.257 264741.479
168 167 303.6687 21.47 613585.444 264740.140
167 165 3.6687 23.29 613586.681 264718.706
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 27
SUPRAFAȚA: 500mp
PERIMETRUL: 90m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
167 166 103.6687 21.47 613586.681 264718.706
168 168 203.6625 23.29 613585.444 264740.140
170 169 303.6687 21.47 613562.195 264738.801
169 167 3.6687 23.29 613563.432 264717.365
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
NRCAD : Lot 28
SUPRAFAȚA: 695mp
PERIMETRUL: 108m
Nr.pct 1 Nr. pct 2 Orientare Distanța X Y
169 170 103.6687 21.47 613563.432 264717.365
170 102 203.6625 33.64 613562.195 264738.801
102 119 311.2465 21.63 613528.610 264736.867
119 169 3.6687 31.07 613532.411 264715.576
………………………………………………………………………………………………………………………………….
CONCLUZII
Parcelarea și detașarea reprezintă o importantă categorie de lucrări de cadastru general dar și de specialitate.
Deosebirea dintre parcelare și detașare este următoarea:
parcelarea cuprinde operațiunile de măsurători și calcule prin care se execută împărțirea, adică divizarea unei suprafețe de teren (tarla, cvartal, parcelă), în mai multe parcele;
detașarea este operațiunea de măsurători și calcule prin care o anumită parte dintr-o suprafață de teren este detașată(extrasă) dar nu este supusă parcelării.
Pentru executarea unor lucrări de parcelare se impune în prealabil, studiul planurilor cadastrale, topografice, executarea unor măsurători de verificare și actualizare conform situației din teren. Pe baza acestui studiu se întocmește proiectul de parcelare și se efectuează calculele preliminare ale elementelor care trebuie aplicate pe teren.
Proiectul de parcelare se întocmește pe o copie a planului cadastral actualizat, pe care se înscriu datele ce trebuie aplicate pe teren.
Proiectarea parcelării presupune cunoașterea și respectarea obiectivelor stabilite (scopul parcelării, numărul și mărimea parcelelor etc.), precum și a normelor de parcelare (accesul la un drum public sau la un drum de exploatare, parcelare paralelă, pe cât posibil perpendicularitatea parcelei pe drum, asigurarea unor forme regulate care să permită o exploatare eficientă și folosirea ca limite a unor detalii naturale și artificiale bine stabilite – culmi, văi, drumuri etc.).
Parcelarea se poate executa prin mai multe metode: pe cale grafică sau pe cale numerică.
Metodele de parcelare pe cale grafică se aplică atunci când, pentru suprafețele de teren respective există planuri cadastrale la scări suficient de mari pentru a asigura precizia necesară.
Pentru rezolvarea parcelării prin procedeele grafice necesită un timp mai scurt de rezolvare, comparativ cu procedeele numerice, mai puține calcule, însă precizia rezultatelor depinde de scara planurilor cadastrale, și de măsurătorile grafice. Parcelarea de suprafețe pe cale numerică presupune cunoașterea coordonatelor rectangulare ale punctelor caracteristice ale suprafeței din care urmează a se face parcelarea. Cu ajutorul coordonatelor se pot face schițe simple care să dea imaginea de ansamblu a suprafeței respective și porțiunea care trebuie să fie parcelată. Rezultatele obținute din această metodă nu mai sunt dependente de scara planului sau de corecta de executare a unor construcții grafice și oferă o precizie sporită comparativ cu metoda pe cale grafică.
BIBLIOGRAFIE
Boș Nicolae, Cadastru general, Ed. All Beck, București, 2003
Boș Nicolae, Topografie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993
Costăchel A., Cristescu N., Mihail D., Topografie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1970
Cristescu Nicolae, Ursea Vasile, Neamțu Mircea, Sebastian- Taub Margareta, Topografie, Ed. Didactică și Pedagigică, București, 1980
Mancia Carmen Aurora, Bonitarea și evaluarea terenurilor, Ed. Treira, Oradea, 2001
Miclea Mircea, Cadastrul și cartea funciară, Ed. All S.R.L., București , 1995
Năstase Anton, Osaci- Costache, Topografie, Cartografie, Ed. a 2-a, rev., Ed. Fundației România de Mâine, București 2005
Șuba Ștefan, Cadastru funciar general. Note de curs, Oradea
Manual de utilizare a stației toatale Trimble 5503 DR
Grigore Mircea, Curs Cadastru, http://www.fifim.ro/Biblioteca_electronica/Cursuri
*** Codul Civil al României
*** Codul Silvic
*** Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare
*** Ordin nr. 534 privind norma tehnică di 01.10.2001 pentru introducerea cadastrului general
*** Ordin nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
BIBLIOGRAFIE
Boș Nicolae, Cadastru general, Ed. All Beck, București, 2003
Boș Nicolae, Topografie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993
Costăchel A., Cristescu N., Mihail D., Topografie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1970
Cristescu Nicolae, Ursea Vasile, Neamțu Mircea, Sebastian- Taub Margareta, Topografie, Ed. Didactică și Pedagigică, București, 1980
Mancia Carmen Aurora, Bonitarea și evaluarea terenurilor, Ed. Treira, Oradea, 2001
Miclea Mircea, Cadastrul și cartea funciară, Ed. All S.R.L., București , 1995
Năstase Anton, Osaci- Costache, Topografie, Cartografie, Ed. a 2-a, rev., Ed. Fundației România de Mâine, București 2005
Șuba Ștefan, Cadastru funciar general. Note de curs, Oradea
Manual de utilizare a stației toatale Trimble 5503 DR
Grigore Mircea, Curs Cadastru, http://www.fifim.ro/Biblioteca_electronica/Cursuri
*** Codul Civil al României
*** Codul Silvic
*** Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare
*** Ordin nr. 534 privind norma tehnică di 01.10.2001 pentru introducerea cadastrului general
*** Ordin nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parcelarea Terenului (ID: 162960)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.