Parc Eolian Vs. Natura 2000
CUPRINS
Introducere
Capitolul I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniu
1.1 – Parc eolian – elemente generale
1.1.1 Căutarea sitului
1.1.2 Conectarea la rețea
1.1.3 Resursa de vânt
1.1.4 Autorizații de construcție
1.1.5 Accesul
1.1.6 Disponibilitatea terenului
1.1.7 Planul parcului eolian
1.1.8 Aspectul designului preliminar
1.1.9 Specificații de anemometrie
1.1.10 Aspectul proiectării detaliate
1.1.11 Concluzie
1.2 Natura2000
1.3 Principii de proiectare a spațiilor verzi – caractere generale
1.3.1 Principii funcționale
1.3.2 Principii estetice – compoziționale
1.3.3 Principii ecologice
1.3.4 Principii tehnice
1.3.5 Principii economice
1.3.6 Principii cultural-istorice
1.4 Elemente componente ale peisajelor – caractere generale
Capitolul II – Materialul și metoda
2.1 Informații generale
2.2 Activitatea proiectată
2.3 Descrierea proiectului
2.3.1. Informații privind producția și indici urbanistici
2.3.2 Instalațiile și măsurile de protecție a mediului
2.3.3 Incertitudinea și disponibilitatea datelor
2.3.4 Prezentarea impactului asupra mediului pentru alternativele
luate în calcul
2.4 Situația actuală a factorilor de mediu din zona studiată
2.4.1 Flora și fauna
2.4.2 Prezentarea generală a zonei examinate din punct de vedere botanic
2.4.3. Metodele cartografierii botanice
2.4.4 Caracterizarea botanică a teritoriului investiției din punctul de vedere
al protejării mediului
2.4.5 Evaluarea investiției din punct de vedere botanic
2.4.6 Evaluare din punct de vedere ornitologic
2.5 Clima
2.6 Relief, caracteristici ale solului
2.6.1 Date privind relieful
2.6.2. Caracteristici geografice
2.6.3 Soluri
2.6.4. Hidrografie
2.6.4.1. Apele subterane
2.6.4.2. Apele de suprafață
2.6.5 Aer
2.6.6. Zgomot și vibrații
2.6.7 Mediul construit și peisajul
2.6.8 Gestionarea deșeurilor
2.7 Evaluarea impactului potențial asupra mediului
2.7.1 Flora și fauna
2.7.2 Mediul construit și peisajul
2.7.3. Mediul social
2.8 Măsuri de diminuare a impactului asupra mediului
Capitolul III Propuneri și concluzii
3.1 Propuneri
3.1.1 Pajiști
3.1.2 Teren arabil
3.1.3 Pepinieră
3.1.4 Masiv cu vegetație spontană – Rezervație de floră și faună
3.1.4.1 Rezervație botanică – caractere generale
3.2 Concluzii
3.2.1 Date tehnice
3.2.2 Elemente de maximizare a profitului
3.3 Concluzie
Anexe
Bibliografie
PARC EOLIAN vs NATURA2000
REZUMAT
Prin studiile și cercetările efectuate în cadrul prezentei lucrări s-a încercat să se evidențieze necesitatea abordării mai ample a elementului de peisaj creat în cadrul unui parc eolian. În urma unei lecturări ample a literaturii de specialitate, concluzia evidentă este că dezvoltatorii de astfel de proiecte ajung fară voie într-un conflict cu activiștii organizațiilor non guvernamentale de protecție a mediului – ex. Natura2000. Prezenta lucrare vine ca o soluție a acestei probleme, și prezintă variante optime de realizare a proiectelor în care primează energia verde și regenerabilă, dar în același timp și protecția mediului și crearea de noi habitate pentru multe specii protejate, dar și pentru cele care nu sunt în pericol, pentru a prospera. Se vor prezenta argumente forte de fiecare parte a problemei, lucrarea concluzionându-se cu ideea că în materie de tehnologie orice este posibil, dar la fel de importantă este îmbinarea acesteia cu protecția mediului spre a oferi rezultate excepționale de ambele părți.
CUVINTE CHEIE
Parc eolian, peisaj, energie, habitat, soluție
PARC EOLIAN vs NATURA2000
Petru SÂRB1, Adrian ZAHARIA1
1University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Mănăștur Street, 400372, Cluj-Napoca, Romania; [anonimizat]; [anonimizat]
ABSTRACT
Through studies and research, this paper attempts to highlight the need to address broader landscape elements created within a wind farm. Following an extensive literature lectures, the obvious conclusion is that the developers of such projects go unwillingly into a conflict with activists of non-governmental organizations to protect the environment – eg. Natura 2000. This paper comes as a solution to this problem, and presents options for achieving optimal prevailing green and renewable energy projects, but at the same time protecting the environment and creating new habitats for protected species, but also for those who are not threatening to thrive. Strong arguments are presented on either side of the issue. The work was concluded with the idea that in technology anything is possible, but equally important is its combination with environmental protection to provide exceptional results for both sides.
KEY WORDS
Wind farm, landscape, energy, habitat, solution
INTRODUCERE
Prezenta lucrare a fost realizată spre a constitui un suport și în același timp pentru a fi un model de urmat în relizarea viitoarelor proiecte energetice de orice fel care afecteaza mediul înconjurător, dar mai ales peisajul natural în favoarea spațiului construit.
Secolul XXI vine cu o dezvoltare rapidă a tehnicii, cu inovații majore în toate domeniile, dar în același timp cu un consum mare de resurse neregenerabile și regenerabile care afectează întreg echilibrul planetar și implicit populațiile de orice fel.
Cu pași mărunți umanitatea începe să conștientizeze faptul că este absolut important să găsim surse de energie care nu afectează negativ mediul înconjurător în care trăim cu toții, și în acest sens s-au dezvoltat numeroase proiecte menite să substituie necesarul de combustibili fosili.
Un alt punct de inters major al oricărui investitor în industrie este profitul.
De cele mai multe ori se trec cu vederea daunele care se produc asupra naturii, asupra vegetației și nu numai. Mediul înconjurător vine pe locul doi aproape de fiecare data când este vorba de a se implementa un proiect industrial de orice fel.
În situația de față, parcul eolian este un element industrial, dar există avantajul că spațiul utilizat reprezintă un procentaj inferior față de spațiul total alocat proiectului. De aici rezultă că rămâne un procent de aproximativ 80% din suprafața totală, care se poate amenaja în mai multe feluri. De la teren agricol, până la pepinieră sau masiv cu vegetație spontană, dar menținută în limitele acceptate de înălțime.
Ca și o soluție de suplimentare a profitului se propune utilizarea de specii arboricole sau arbustive, cu o dezvoltare rapidă, ale căror fructe pot fi recoltate cu succes și vândute la prețuri foarte bune. Un exemplu tratat în lucrarea de față este împrejmuirea întregului sit cu exemplare de cătină – Hippophaë rhamnoides. Astfel există o limită naturală a sitului care în același timp aduce profit suplimentar, iar în interior, nu este afectată dezvoltarea vegetației spontane, dar aceasta este ținută sub control.
Conflictul principal la implementarea proiectelor de acest fel apare atunci când diferite ONG-uri atrag atenția asupra daunelor care este posibil sa aibă loc asupra siturilor, în unele cazuri mobilizarea este atât de mare încât se ajunge la renunțarea realizării proiectelor. Deși aceste evenimente se întâmplă destul de rar, este important a se ține seama de măsurile pe care aceste organizații non-guvernamentale le promovează.
Interesul dezvoltatorului industrial este de a face profit, iar cel al ONG-urilor este de a proteja natura.
Conceptul tratat în prezenta lucrare este cel de parc eolian terestru – o alternativă de succes în producerea de energie pentru consumul larg în orice domeniu.
Turbinele eoliene pot fi amplasate în orice locație, cu condiția să aibă un flux de vânt satisfăcător pentru a funcționa în parametrii normali de producție a energiei electrice. Există o varietate foarte mare de modele de turbine care pot fi achiziționate în funcție de necesitățile clientului. Turbinele de dimensiuni mici și medii pot fi utilizate pentru a produce energie electrică pentru consum casnic sau de putere mică, iar turbinele de mari dimensiuni se folosesc pentru producere de energie pentru consum industrial.
Trebuie avută în vedere amplasarea turbinelor la distanțe satisfăcătoare față de cele mai apropieta așezări omenești. Eventualul discomfort care ar putea fi simțit fiind sunetul turbinelor și umbra acestora, care uneori sunt considerate deranjante.
Natura2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru menținerea acestor bogății naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice.
Dezvoltatorul, pe lângă dorința de a implementa acest proiect, dorește să amenajeze spațiul dintre turbine în armonie cu mediul înconjurător și după sugestiile Natura2000.
Prezenta lucrare este structurată în trei părți.
Prima parte prezintă stadiul actual al cunoașterii în domeniu. Se dezvoltă pe scurt conceptul de parc eolian și tot ceea ce ține de implementarea acestuia, se prezintă Natura2000, se prezintă principiile generale de proiectare a spațiilor verzi și elementele care alcătuiesc un peisaj.
A doua parte prezintă materialul și metoda. Se prezintă elementele care constituie implementarea proiectului de parc eolian, atât cele ce țin de tehnică, și mai pe larg cele care au în vedere analize de orice fel asupra mediului – sol, floră, faună, ape subterane și supraterane, precipitații, climă, rețele edilitare și căi de acces.
Cea de a treia și ultima parte, prezintă propuneri și sugestii; se vor evidenția soluțiile care vor fi adoptate pentru realizarea, conservarea și întreținerea sitului, în conformitate cu Natura2000.
Capitolul I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniu
1.1 – Parc eolian – elemente generale
Înființarea unui parc eolian este de obicei inițiată de un proprietar de teren sau de o persoană care este preocupată de dezvoltarea unei anumite zone care se pretează la un astfel de proiect. Indiferent de caz, procesul începe cu găsirea unui sit potrivit.
Figura 1.1 (sursa www.google.com/windfarm/pic83735)
1.1.1 Căutarea sit-ului
Găsirea unui sit pentru devoltarea unui parc eolian reprezintă un act de finețe și jonglare cu câteva chestiuni, care adesea sunt în conflict una cu alta, și găsirea unui echilibru între acestea, înaintea luării unei decizii finale asupra proiectului și amplasării acestuia. La nivelul cel mai de bază, după ce se stabilește forma sub care produsul unui parc eolian poate fi vândut la un preț acceptabil și satisfăcător, orice posibilă implementare ridică câteva întrebări-test foarte importante, și anume:
Este conectarea la rețea eficientă din punct de vedere financiar pentru proiectul în cauză și mărimea lui?
Este resursa de vânt adecvată?
În vederea implementării proiectului, va fi posibilă obținerea de autorizații necesare pentru ca acesta să fie realizat?
Accesul la sit și construirea parcului eolian se justifică din punct de vedere financiar?
Dreptul de proprietate sau concesiune asupra terenului poate fi asigurat?
Probabilitatea ca răspunsurile la aceste întrebări să fie pozitive și satisfăcătoare necesită un studiu realizat înainte de a se implementa proiectul, dar în același timp, există și factorul de risc deoarece, deciziile de la început trebuie luate pe informații incomplete.
Fiecare din problemele menționate mai sus vor fi dezvoltate în cele ce urmează:
1.1.2 Conectarea la rețea
Când se începe căutarea unui sit adecvat unui proiect de acest tip, trebuie avută în vedere vecinătatea față de o rețea de tensiune de voltaj mediu, pentru a se putea realiza o conexiune practică. Următorul pas este cel de a duce tratative cu autoritatea care administrează rețeaua respectivă în vederea realizării unui acord. Rezultatul acestor discuții duce de obicei la stabilireg cele care au în vedere analize de orice fel asupra mediului – sol, floră, faună, ape subterane și supraterane, precipitații, climă, rețele edilitare și căi de acces.
Cea de a treia și ultima parte, prezintă propuneri și sugestii; se vor evidenția soluțiile care vor fi adoptate pentru realizarea, conservarea și întreținerea sitului, în conformitate cu Natura2000.
Capitolul I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniu
1.1 – Parc eolian – elemente generale
Înființarea unui parc eolian este de obicei inițiată de un proprietar de teren sau de o persoană care este preocupată de dezvoltarea unei anumite zone care se pretează la un astfel de proiect. Indiferent de caz, procesul începe cu găsirea unui sit potrivit.
Figura 1.1 (sursa www.google.com/windfarm/pic83735)
1.1.1 Căutarea sit-ului
Găsirea unui sit pentru devoltarea unui parc eolian reprezintă un act de finețe și jonglare cu câteva chestiuni, care adesea sunt în conflict una cu alta, și găsirea unui echilibru între acestea, înaintea luării unei decizii finale asupra proiectului și amplasării acestuia. La nivelul cel mai de bază, după ce se stabilește forma sub care produsul unui parc eolian poate fi vândut la un preț acceptabil și satisfăcător, orice posibilă implementare ridică câteva întrebări-test foarte importante, și anume:
Este conectarea la rețea eficientă din punct de vedere financiar pentru proiectul în cauză și mărimea lui?
Este resursa de vânt adecvată?
În vederea implementării proiectului, va fi posibilă obținerea de autorizații necesare pentru ca acesta să fie realizat?
Accesul la sit și construirea parcului eolian se justifică din punct de vedere financiar?
Dreptul de proprietate sau concesiune asupra terenului poate fi asigurat?
Probabilitatea ca răspunsurile la aceste întrebări să fie pozitive și satisfăcătoare necesită un studiu realizat înainte de a se implementa proiectul, dar în același timp, există și factorul de risc deoarece, deciziile de la început trebuie luate pe informații incomplete.
Fiecare din problemele menționate mai sus vor fi dezvoltate în cele ce urmează:
1.1.2 Conectarea la rețea
Când se începe căutarea unui sit adecvat unui proiect de acest tip, trebuie avută în vedere vecinătatea față de o rețea de tensiune de voltaj mediu, pentru a se putea realiza o conexiune practică. Următorul pas este cel de a duce tratative cu autoritatea care administrează rețeaua respectivă în vederea realizării unui acord. Rezultatul acestor discuții duce de obicei la stabilirea unor date tehnice legate de tensiun, costuri și realizarea conexiunilor. Cu cât tensiunea este mai mare, cu atât vor crește costurile branșării la o potențială rețea. Înainte de apariția unor date fixe, este necesară o inspecție sau un studiu făcute de către reprezentanții autorității energetice în cauză, pe cheltuiala investitorului în proiect. Prezența unei singure linii de înaltă tensiune în vecinătatea unui parc eolian de dimensiuni mici sau medii poate să nu fie benefică deoarece costurile conectării la o astfel de rețea pot fi prohibitive.
1.1.3 Resursa de vânt
Este dificil să generalizăm sau să presupunem care este resursa de vânt la un parc eolian când nu avem date precise asupra sitului unde se vrea implementarea proiectului, mai ales că diferite țări au diferite regimuri de vânt. Câteva reguli generale, pentru care sunt multe excepții notabile, sunt menționate mai jos:
Expoziția bună, în special pe direcția de batere a vântului principal, va îmbunătăți substanțial resursa pe situl respectiv
Rata cu care viteza vântului scade odată cu îndepărtarea față de zonele sitului cu cea mai bună expunere nu trebuie subestimată
Un deal ideal va avea pante line cu o înclinație de aproximativ 170. Pantele mai abrupte nu adaugă un plus substanțial de putere fluxului de vânt, dar pot cauza separarea acestuia, ceea ce complică condițiile de vânt pe un sit.
Vegetația joasă pe și lângă un sit afecetaza fluxul de vânt mult mai puțin decât vegetația înaltă. Totuși, un sit cu o expoziție bună și arbori de dimensiuni mici și medii este cel mai probabil să aibă rezultate mult mai bune față de un sit cu expunere slabă și arbori lipsă.
1.1.4 Autorizații de construcție
Problemele cheie vor varia de la regiune al regiune și de la țară la țară, dar bunul simț indică faptul că zonele cu destinații precise de altă natură nu vor fi luate în considerare. Se dorește de asemenea o vizibilitate redusă asupra parcului eolian din zone locuite sau de recreație. Dacă există locuințe în imediata apropiere a sit-ului, zgomotul și umbrele palelor în mișcare pot fi considerate elemente problematice în unele țări. Turbinele pot interfera cu undele electromagnetice de semnal ale rețelelor de telecomunicație. Prezența unei antene de telecomunicații pe un sit sau în apropierea acestuia poate complica obținerea unei autorizații de construcție.
1.1.5 Accesul
Distanța până la cea mai apropiată cale de acces rutier și complexitatea terenului vor influența substanțial costul de capital al proiectului.
1.1.6 Disponibilitatea terenului
Disponibilitatea terenurilor variază de la țară la țară, dar un potențial sit unde există relativ puțini proprietari de terenuri care pot da drepturi exclusive de dezvoltator este situația ideală.
Problema găsirii sit-ului adecvat se pretează la un sistem detaliat de informare geografică (GIS), care se bazează pe o abordare minuțioasă a atlaselor eoliene, o hartă a rețelei electrice, o hartă a drumurilori, destinației mediului sau terenurilor respective plus încă multe alte criterii. Cu toate acestea, în practică, o abordare mai pragmatică s-ar putea dovedi mai potrivită.
1.1.7 Planul parcului eolian
Planul unui parc eolian este de obicei realizat cu ajutorul unui pachet de programe profesionale create special pentru această activitate.
1.1.8 Aspectul designului preliminar
Odată ce un sit a fost identificat și decizia de a se investi în proiectul respectiv a fost luată, începe procedura de design a parcului eolian. Acest lucru este în mod inevitabil un proces iteractiv. Prima sarcină este definirea constrângerilor privind dezvoltarea:
Capacitate maximă instalată (ca urmare a înțelegerilor în ceea ce privește contractul de achiziție, conectarea la rețea sau puterea dezvoltată)
Limite (granițe) sit
Impedimente legate de drumuri, locuințe, linii aeriene, limite de proprietate, etc
Constrângeri în ceea ce privește mediul înconjurător
Locația locuințelor sensibile la zgomotul și umbra palelor, dacă este cazul, și criterii de evaluare
Locul de amplasare a punctelor de vedere vizual sensibile, dacă este cazul, și criteriile de evaluare
Distanța minimă dintre turbine, după cum a fost specificată de către producător/furnizor
Constrângerile asociate cu semnale de comunicare, cum ar fi coridoarele de legătură cu microunde, dacă este cazul.
Reglementări locale care limitează tipul de turbina admisă pentru proiect
Aceste constrângeri se pot schimba în urma unor discuții și negocieri între diferite părți.
În scopul definirii aspectului preliminar al proiectului este necesară prezentarea aproximativă a dimensiunilor turbinelor avute în vedere pentru proiect, deoarece capacitatea instalată poate fi realizată cu turbine a căror dimensiuni pot varia considerabil. Selecția unui anumit model de turbină este adesea lăsată într-o fază de proiectare mai detaliată, atunci când sunt cunoscute condițiile comerciale ale diferiților furnizori.
1.1.9 Specificații de anemometrie
Resursa de vânt a sitului este parametrul esențial în determinarea viabilității sale economice. Pentru a evalua energia pentru un proiect este necesară obținerea de date cu privire la regimul local de vânt. De obicei acest lucru înseamnă instalarea de echipamente anemometrice pe situl în cauză. Layout-ul preliminar permite ca măsurătorile de vânt să fie făcute în locuri adecvate. Ca o regulă generală înălțimea la care se instalează aceste echipamente trebuie să fie de cel puțin două treimi din înălțimea turbinelor. O regulă utilă în teren este faptul că nici o turbină nu trebuie sa se aflela o distanță mai mare de 1 km față de cel mai apropiat stâlp echipat cu aparatură anemometrică. Uneori în terenurile foarte accidentate, apropierea turbinelor de aparatura respectivă poate fi de până la 500 m, dar pentru fermele eoliene situate în teren relativ normal, este adecvată o densitate mult mai mică de stâlpi amplasați pe sit. După ce se confirmă faptul că resursa eoliană este rezonabilă, alți piloni pot fi instalțit pentru a confirma variația în viteza vântului în zona sitului. Cu condiția că pilonul original rămâne ca referință constantă, ceialți stâlpi pot fi mutați după o perioadă de aproximativ șase luni de funcționare, pentru a se reduce numărul total de stâlpi utilizați pe sit.
Figura 1.2 (sursa www.google.com/wind_farm_how_to/pic387584375)
1.1.10 Aspectul proiectării detaliate
Un element cheie al realizării planului este distanța minimă dintre turbinele utilizate. Pentru a se asigura că turbinele nu sunt utilizate înafara condițiilor de proiectare, distanța minimă acceptabilă dintre turbinei trebuie obținută de la furnizor și trebuie respectată. Distanța potrivită dintre turbine este puternic influențată de natura terenului și regimul de vânt de la un site. Dacă turbinele sunt distanțate la mai puțin de cinci ori diametrul rotorului într-o direcție a vântului frecventă, este probabil ca pierderile să fie ridicate, ceea ce este inaceptabil. Pentru zonele cu vânt predominant uni-direcțional, cum ar fi Pass San Gorgonio în California, distanțele mai mari dintre turbine în direcția predominantă a vântului și distanțele mai stricte perpendicular pe direcția vântului dominant se vor dovedi a fi mai productive. Daca la un sit apar modificări diferite asupra distanțelor de amplasare a turbinelor, acestea se vor face doar cu acordul furnizorului sau producătorului, și doar dacă acesta oferă garanție în continuare asupra aparaturii.
Cu constrângerile eoliene definite, structura parcului eolian poate fi optimizată. Acest proces este, de asemenea, numit în termeni eolieni "micrositing". Scopul unui astfel de proces este de a maximiza producția de energie a parcului eolian în același timp minimizând costurile cu infrastructura, funcționarea și satisfacerea tuturor constrângerilor. Pentru cele mai multe proiecte eoliene, elementele economice sunt mult mai sensibile la schimbările din producția de energie decât costurile cu infrastructura. Prin urmare, este oportun să se utilizeze producția de energie ca parametru dominant în realizarea proiectului.
Proiectarea detaliată a parcului eolian este facilitată prin utilizarea de instrumente de proiectare eoliene disponibile comercial. Odată ce o analiză corespunzătoare a regimului eolian pe sit-ul în cauză a fost efectuată, un model este creat, care poate fi folosit pentru a proiecta aspectul, pentru a prezice producția de energie a parcului eolian, precum și pentru a aborda problemele economice și de planificare.
Pentru parcuri eoliene de mari dimensiuni, de multe ori este dificil a se obține manual aspectul cel mai productiv. Pentru astfel de sit-uri este nevoie de o optimizare de calcul folosind un instrument de proiectare a unui parc eolian care poate identifica mult mai ușor și mai rapid un aspect pentru care se realizează câștiguri substanțiale în producția de energie. Chiar și o creștere de 1% a producției de energie de la îmbunătățirea micrositing-ului ar putea reprezenta cu ușurință o creștere a veniturilor anuale de 50.000 de dolari la 100.000 de dolari pentru un parc eolian de 50 MW. În procesul de calcul al optimizării se vor implica, de obicei, mai multe mii de iterații și se pot include zgomotul și constrângerile vizuale. Instrumentele de proiectare eoliene permit convenabil de multe permutări privind dimensiunea parcului eolian, tipul de turbină, înălțimea butucului și alte aspecte ce pot fi luate în considerare rapid și eficient crescând probabilitatea ca rezultatele proiectului să fie optime. Modelele financiare pot fi legate de programul de proiectare, astfel încât să existe posibiliatea de modificare a diferitelor opțiuni de calcul direct, raționalizându-se în continuare procesul de luare a deciziilor de dezvoltare.
În multe țări influența vizuală a unui parc eolian asupra peisajului este o problemă importantă. Utilizarea de instrumente de proiectare și de calcul permite o posibilă vedere asupra zonei de influență vizuală (ZIV), sau amprenta de vizibilitate. Acest aspect poate să fie calculat pentru a se identifica punctele de unde parcul eolian va fi vizibil. Instrumentele pot fi de asemenea folosite pentru a oferi vizualizări, pentru a facilita producerea de fotomontaje și a prezice intensitatea zgomotului și proiecțiile de umbră care rezultă dintr-o dezvoltare propusă. Acestea sunt de multe ori aspecte cheie ale evaluării de mediu pentru un proiect.
1.1.11 Concluzie
Designul unei ferme eoliene este un compromis între randamentul ridicat de energie, un acces facil și viabilitatea comercială. O analiză atentă a unui număr foarte mare de factori, este de obicei necesară pentru a ajunge la cele mai bune modele și, prin urmare, instrumente software dedicate sunt utilizate de majoritatea dezvoltatorilor de parcuri eoliene
.
Figura 1.3 (sursa www.google.com/wind_farm/pic938)
1.2 Natura20001
Rețeaua Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru menținerea acestor bogății naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice.
Figura 1.4 (sursa https://www.google.ro/)
Din 1992 Uniunea Europeana promovează ca instrument principal dezvoltarea rețelei de arii de conservare a naturii Natura 2000, care să acopere țările membre UE, dar și țările candidate, rețea planificată inițial a fi desemnată până în anul 2000. Realizarea Rețelei Natura 2000 se bazează pe două directive ale Uniunii Europene: Directiva Habitate și Directiva Păsări , ce reglementează modul de selectare și desemnare a siturilor și protecția acestora, iar Statele Membre au dreptul de a reglementa modalitățile de realizare practică și de implementare a prevederilor din Directive.
__________________________________________________________________________ 1 http://www.natura2000.ro/reteaua/ce-este/
După aderare, în legislația românească aceste două Directive sunt transpuse prin Ordonanța de Urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice , cu modificările ulterioare.
Natura 2000 este o rețea ecologică constituită din situri Natura 2000 de două tipuri: Arii Speciale de Conservare (SAC – Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate și Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas), constituite conform Directivei Păsări.
Aceste situri sunt identificate și declarate pe baze științifice (conform procedurilor celor două Directive) cu scopul de a menține într-o stare de conservare favorabilă o suprafață reprezentativă a celor mai importante tipuri de habitate și populații reprezentative de specii ale Europei.
La definirea acestor situri nu s-a plecat de la ideea unei protecții stricte, care să interzică activitatea umană. Dimpotrivă, se consideră că în foarte multe situații activitățile umane de gospodărire a resurselor naturale pot continua. În multe cazuri prezența habitatelor și a speciilor din siturile Natura 2000 se datorează în special modului în care de sute de ani sunt gospodărite durabil pădurile, pășunile sau fânațele.
În multe situații, speciile și habitatele protejate din siturile Natura 2000 au apărut și s-au menținut ca urmare a activităților umane de exploatare durabilă a resurselor naturale. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor menține activitățile economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor și habitatelor pentru care au fost declarate. Managementul acestor zone va trebui să țină cont de faptul ca Natura 2000 este, în primul rând, un instrument de conservare a biodiversității. Planurile de management vor include acele activități economice care ajută la menținerea și protejarea naturii și a mediului.
În siturile Natura 2000 vor fi permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea și obținerea produselor ecologice – legume, fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activățati de vânătoare și pescuit, cu condiția ca siturile Natura 2000 să își păstreze obiectul conservării.
Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însa la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale de interes comunitar, pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.
Aceste activități vor respecta măsurile minime de management pentru speciile de interes comunitar, de exemplu:
respectarea perioadelor de reproducere, cuibărit, popas și iernat;
exploatarea masei lemnoase – în funcție de habitatul / specia pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000;
construcții din materiale tradiționale, în acord cu arhitectura zonei;
activități de promovare și dezvoltare a turismului durabil, cu accent pe ecoturism.
Nu vor fi permise în zonele protejate construcții și lucrări de infrastructură care afectează habitatele/ speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000. Excepție fac acele lucrări care sunt importante pentru siguranța oamenilor sau de importanță națională. Conform legislației în vigoare, activitățile din siturile Natura 2000 se vor supune procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afecteaza habitatele și/ sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.
Evaluarea impactului asupra mediului nu va fi însă necesară pentru activitățile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu va afecta dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care vor exista activități care trebuie stopate, datorită declararii unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii și concesionarii de terenuri vor primi plăți compensatorii.
Pe lângă conservarea capitalului natural, rețeaua Natura 2000 oferă oportunități importante pentru dezvoltare economică durabilă, atât prin posibilitatea atragerii de fonduri, cât și printr-un management economic eficient în beneficiul oamenilor și al naturii.
IMPORTANT: Coaliția ONG Natura 2000 este o coaliție de asociații non-profit și oferă informații despre rețeaua Natura 2000. NU ARE PERSONALITATE JURIDICĂ, NU REPREZINTĂ NICIO AUTORITATE ȘI NU POATE ELIBERA AVIZE NATURA 2000 SAU ALTE AUTORIZAȚII 1
__________________________________________________________________________ 1 http://www.natura2000.ro/reteaua/ce-este/
1.3 Principii de proiectare a spațiilor verzi – caractere generale
1.3.1 Principii funcționale
Atât proiectele de ansamblu, cât și cele pe obiective au ca scop, în primul rând, crearea unor peisaje care să răspundă bine funcțiunilor atribuite. O condiție necesară este stabilirea folosințelor adecvate, compatibilitatea funcțiunilor proiectate cu trăsăturile sitului. De exemplu, amenajarea unui parc, destinat relaxării și odihnei, nu este compatibilă cu vecinătatea unei uzine generatoare de zgomot și poluare. Concordanța organizării cu funcțiile trebuie elaborată în raport cu trăirea umană, în scopul realizării unui maximum de relații armonioase, în acord cu cerințele și așteptările oamenilor, dar și frumusețe și un mediu biologic favorabil.
1.3.2 Principii estetice – compoziționale
Se realizează prin stabilirea unor proporții armonioase în plan și în spațiu ale principalelor componente, subordonarea importanței unor spații, suprafețe și volume față de altele, modul general de organizare simetrică sau asimetrică, geometrică sau liberă și concordanța stilistică a elementelor de construcție a peisajului, armonia și contrastul formelor, volumelor și culorilor, toate conducând la o calitate esențială – unitatea compozițională.
1.3.3 Principii ecologice
Proiectarea ambianței naturale a omului este în mod firesc o proiectare ecologică: se adresează vieții și operează cu elemente naturale, dintre care, cele mai importante posedă viață – plantele. În amenajările nou create, efectul peisagistic și exercitarea funcțiilor de protecție ale plantațiilor se dezvoltă în timp, de aceea proiectarea trebuie să asigure din start condițiile pentru realizarea potențialului biologic al plantelor.
1.3.4 Principii tehnice
Proiectarea peisagistică ridică o serie de probleme tehnice specifice, ale căror rezolvări trebuie să fie adecvate compoziției (vizual și funcțional) și în același timp să fie corecte din punct de vedere ecologic. Acest principiu se are în vedere atât în aspectele majore ale concepției peisajului, cât și în cele de detaliu. Astfel, modelarea reliefului, crearea lacurilor, bararea sau devierea unui curs de apă reclamă soluții tehnice compatibile cu caracterul peisajului și cu condițiile naturale. Aceste aspecte se întrepătrund cu cele vizuale. În proiectarea componentelor circulației din parcuri sau spații rezidențiale se adoptă soluții tehnice care satisfac din punct de vedere al siguranței și confortului deplasării. Un alt exemplu îl constituie instalațiile tehnice. Ele se realizează astfel încât să nu deranjeze vizual, să nu incomodeze fizic, să nu fie surse de zgomot în zone dorit mai calme. O implicație ecologică a instalațiilor subterane este influența asupra sistemului radicular al arborilor și arbuștilor, cu precădere prin limitarea volumului edafic, dar și prin prejudiciile cauzate de unele defecțiuni; rădăcinile, la rândul lor pot deteriora canalizarea apelor pluviale și a celor uzate. De aceea, poziția și adâncimea conductelor se stabilește în corelație cu planul de plantare sau invers, în situații obligate, alegerea și amplasarea vegetației se adaptează în funcție de rețelele subterane.
1.3.5 Principii economice
Chiar de la începutul proiectării peisagistice se are în vedere valorificarea maximă a posibilităților oferite de teren și adaptarea funcțiunilor și stabilirea dotărilor în raport cu acestea, aspecte care se întrepătrund cu organizarea compozițională și cu rezolvările tehnice. O compoziție arhitecturală, chiar dacă răspunde bine anumitor funcții, este adesea costisitoare, necesitând o modelare riguroasă a terenului, construcții ornamentale mai numeroase, realizate din materiale adecvate și cu finisaje superioare, vegetație condusă în forme geometrice etc. Soluțiile peisagistice, în foarte multe cazuri, sunt alese în funcție de posibilitățile financiare ale beneficiarului; limitarea fodurilor determină alegerea de variante mai puțin costisitoare pentru diferitele aspecte ale proiectării. În proiectarea tuturor componentelor peisajului se pot alege soluții de diminuare a cheltuielilor. Principiul economic trebuie însă echilibrat cu dezideratul realizării unor compoziții frumoase, care să valorifice superior fondurile de investiție alocate de beneficiar.
1.3.6 Principii cultural-istorice
În siturile cu importanță istorică, fie că sunt de mult recunoscute, fie sunt recent descoperite și introduse în patrimoniul național (și universal) de cultură și civilizație, realizarea ambianței peisagistice trebuie să respecte și să conserve aceste valori. Acest deziderat implică atât abordarea compozițională cât și soluții tehnice adecvate. Trebuie menționat că în cadrul Comisiei Naționale pentru Protecția Monumentelor și Siturilor Istorice există subcomisia Parcuri și Grădini Istorice, care are atribuții în acest domeniu. Este intersant că omul modern dorește să-și pună amprenta asupra unor situri istorice exprimând puternic concepțiile și atributele anumitor epoci de civilizație; mai mult sau mai puțin controversate, au apărut mai ales în peisajul urban astfel de intervenții, fie pentru introducerea unor noi funcțiuni, fie din dorința schimbării.
1.4 Elemente componente ale peisajelor – caractere generale
Peisajele create de om sunt alcătuite din elemente naturale și elemente artificiale din ale căror relații de asociere rezultă aspectele vizuale și funcționale ale terenului amenajat.
Dintre elementele naturale unele nu se pot schimba sub intervenția directă a omului; ele impun anumite aspecte care condiționează adaptarea soluțiilor de proiectare.
Un element natural cu rol particular este lumina astrală – în primul rând a soarelui, dar și a lunii. Ea reprezintă un factor compozițional pe care arhitecții peisagiști îl folosesc în creațiile lor. În toate artele vizuale, observarea în plină lumină, în penumbră și în umbră a diferitelor părți ale compoziției influențează perceperea spațiilor și volumelor.
Alături de componentele naturale, amenajările peisagistice cuprind și elemente artificiale, construite, funcționale și ornamentale: alei și drumuri, pavilioane cu diferite destinații, terenuri de joacă și sport, instalații, fântâni, bazine, pergole etc.
Principalele elemente materiale pe care le mânuiește proiectantul peisagist în mod diferențiat, în funcție de programul proiectării și caracteristicile teritoriului sunt:
terenul;
rocile;
apele;
vegetația;
căile de circulație;
construcțiile și obiectele decorative;
construcțiile și amenajările utilitare;
mobilierul de exterior;
instalații și echipamente tehnico-edilitare.
În programele specifice de arhitectură peisageră (parcuri, grădini, zone rezidențiale, zone indistriale) proiectantul operează cu întregul complex de elemente enumerate și cu condițiile și relațiile pe care acestea le impun sau le creează.
Proiectarea de ansamblu urmărește reunirea lor într-un tot unitar și armonios căruia i se subordonează proiectarea fiecărei componente în parte.
Un aspect deosebit de important în amenajarea de spații verzi este constituit de vegetație.
Plantele sunt componente esențiale ale ambianței naturale. Ele constituie materialul viu și predominant verde, de o infinită diversitate, care îmbracă solul, formele de relief, se asociază cu rocile, apele, elementele construite. Alcătuind suprafețe și volume vegetale, ele dau viață și dinamism peisajelor prin variația sezonieră și evoluția în timp a acestora, datorată, în principal, modificării dimensiunilor și habitusului plantelor lemnoase.
Pentru proiectantul și amenajistul peisagist vegetația reprezintă elementul cel mai manevrabil prin folosirea diferențiată a taliilor, formelor, culorilor și texturii plantelor și a adaptabilității diferitelor specii la variatele condiții ale mediului, prin multitudinea posibilităților de combinare și grupare a lor în plan și spațiu.
Compunerea peisajelor cu vegetație se bazează pe efectele dominante ale arborilor și arbuștilor, cărora li se asociază subarbuștii și plantele erbacee (anuale, bienale și perene – flori, ierburi, gazon, plante de apă – utilizate în funcție de situație).
Realizarea unui peisaj vegetal armonios, bine închegat și durabil, impune cunoaștera calităților peisagistice ale plantelor și, în egală măsură, a caracterelor biologice și a cerințelor ecologice ale acestora.
Figura 1.5 (sursa www.google.com/betula125)
Vegetația lemnoasă – în plantațiile unei amenajări peisagistice, rolul primordial revine arborilor prin dimensiuni și longevitate; alături de ei, un loc important îl au arbuștii, care, de cele mai multe ori, completează ansamblul vegetal creat de arbori; subarbuștii participă, uneori, în componența plantațiilor, fiind utilizați în anumite situații și detalii ale amenajărilor.
Figura 1.6 (sursa www.google.com/grass3254)
Vegetația erbacee – sensibilitatea oamenilor față de frumusețea plantelor întâlnite în natură, a făcut ca din cele mai vechi timpuri să fie cultivate în grădină, alături de plantele medicinale și aromatice, nenumărate specii de flori și diferite ierburi. Acestora li s-a adăugat mai târziu covorul verde al pajiștilor, care a legat între ele diferitele componente ale peisajului grădinii. În prezent, grație permanentei preocupări a amelioratorilor de a îmbogăți sortimentul de plante de exterior, există o mare varietate de posibilități de alegere și folosire a acestora, în funcție de diverse considerente și criterii. Vegetație erbacee specifică amenajărilor peisagistice cuprinde plantele floricole de grădină, gramineele ornamentale, ferigile, plantele de apă, gazonul; utilizate în mod diferențiat în amenajarea peisajelor, ele constituie complementarele cadrului creat de arbori și arbuști. În majoritatea categoriilor de spații verzi, vegetația erbacee este reprezentată numai de plantele floricole și de gazon.
Capitolul II – Materialul și metoda
2.1 Informații generale
Utilizarea surselor regenerabile de energie este una din cele mai importante probleme ale zilelor noastre, deoarece folosirea energiei bazate pe combustibilii fosili a provocat deja
daune ireparabile mediului înconjurător.
Utilizarea energiei eoliene nu este doar unul din eventualele moduri de producere a energiei, cu rol hotărâtor prin potențialul de producere a energiei și durata de recuperare a investițiilor, ci înseamnă mult mai mult. Reprezintă un mijloc care, dincolo de a produce o energie care protejează mediul înconjurător, prin prezența sa contribuie în mare măsură la acceptarea utilizării surselor regenerabile de energie.
La formarea concepției politicii energetice au fost avuți în vedere numeroși factori.
Dintre aceștia, cei mai importanți sunt:
evoluția probabilă a necesarului de energie;
rezervele de purtători de energie ai țării;
mărimea capitalului intern și străin disponibil pentru investiții, căruia îi sunt aferente
atât evoluția prețului fiecărui purtător de energie, precum și cuantumul dobânzilor importante din punctul de vedere al recuperării cheltuielilor;
direcțiile prezente și viitoare ale dezvoltării tehnice;
siguranța aprovizionării cu energie.
2.2 Activitatea proiectată
În sud-sudestul localității Kiszombor, în extravilan, se proiectează înființarea unui parc cu 21 bucăți centrale eoliene, prin amplasarea de turbine cu o capacitate totală de cel mult 37,8MW.
Activitatea proiectată este reglementată de ordinul KKÖT numărul 16/2011 (X.26) al
administrației locale, referitor la normele urbanistice ale localității Kiszombor. Conform paragrafului 3 al Decretului Guvernamental 314/2005. (XII. 25.) exploatatorul mediului este obligat să inițieze un studiu de impact la inspectoratul competent teritorial.
Conform legislației în vigoare, parcul de centrale eoliene proiectat a fi realizat în extravilanul localității Kiszombor se califică drept centrală electrică de importanță regională, care trebuie să figureze și în planul de sistematizare al județului. Modificarea planului de sistematizare al județului Csongrád este în prezent în curs iar proiectul modificat include deja însemnul de mică centrală al parcului eolian planificat pentru localitatea Kiszombor.
Realizarea Parcului Eolian de la Kiszombor, Ungaria, este considerată o investiție de interes public major, cu efecte pozitive de ordin social și economic, prin utilizarea unei energii curate, regenerabilă și nepoluantă. Acest tip de „energie verde” nu afectează sănătatea publică și comportă consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu. Va fi realizată în condiții strict controlate, permanent supravegheate.
Conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de floră și faună se realizează înambele țări – România și Ungaria – parcul fiind amplasat aproape de graniță, prin declararea unor situri de importanță comunitară (SCI) și arii speciale de conservare (SPA).
Din această cauză terenul ales pentru realizarea Parcului Eolian de la Kiszombor,
Ungaria, este agrocenoză, iar în imediata vecinătate nu se află bunuri de patrimoniu natural, habitate naturale prioritare, situri de protecție integrală sau situri de Natura 2000.
Totodată, s-a avut în vedere ca prin amenajarea centralelor eoliene impactul să fie redus la minim, la nivel suportabil.
Impactul prognozat asupra mediului se împarte în:
-impact în perioada de implementare a planului (etapa de construcție cu o durată de circa doi ani, care va include, în principal, pregătirea amplasamentelor obiectivelor, reabilitarea infrastructurii, montarea echipamentelor și a instalațiilor);
-impact în perioada exploatării obiectivului (etapa de operare și funcționare a parcului eolian estimată la o perioadă pe termen lung, aproximativ 50 ani, cu activități specifice de întreținere și exploatare);
-impact în perioada de dezafectare sau înlocuire a turbinelor eoliene este asemănător cu cel prognozat pentru etapa de construcție.
Prima fază este limitată la perioada de implementare și va exercita impact negativ în principal asupra aerului, solului și biodiversității. Efectele însă nu vor fi semnificative și vor avea caracter temporar, manifestându-se strict pe perioada realizării lucrărilor. Pentru perioada de exploatare efectele principale pe termen mediu și lung se vor încadra în limitele impuse conform normativelor în vigoare, pentru fiecare factor de mediu. Astfel, zgomotul generat în perioada de funcționare, singurul impact transfrontalier, se va încadra în limitele admise de normativele în vigoare.
Implementarea planului nu prespune desfășurarea unor activități care ar putea genera
poluanți de natură să pericliteze sănătatea populației. Prin urmare, realizarea investiției nu
va afecta semnificativ sănătatea populației din zona adiacentă și va avea un impact pozitiv din
punct de vedere al mediului social și economic din zonă.
În cazul impactului potențial pentru sectorul agricol, se estimează întreruperea și perturbarea
activităților uzuale (lucrări agricole) pe parcelele unde se vor desfășura lucrări de instalare a
turbinelor. Acest impact va fi temporar, limitat în timp la perioada de șantier. În plus, se poate
adăuga impactul produs de scoaterea din circuitul agricol al suprafețelor pe care vor fi instalate turbinele, stația de transformare și platformele de montaj. Acest impact va fi definitiv.
La stabilirea fazelor de lucru se va avea în vedere, ca în timpul construcției și ulterior în perioada funcționării, să nu fie ucise, capturate, recoltate, distruse sau vătămate speciile aflate în habitatul natural, în oricare dintre stadiile ciclului biologic.
În cazul florei sălbatice și vegetației, evitarea recoltării florilor, fructelor, culegerea și tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție a plantelor în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor de viață.
În ceea ce privește impactul transfrontalier, trebuie să avem în vedere că, pe baza cercetărilor efectuate și pe baza analizelor posibilităților interrelaționale, la mare distanță, între habitate de rang diferit, nu s-a identificat nicio legătură organică bazată pe explicații științifice.
Absenta unei migrații intense a păsărilor pe teritoriul și în imediata vecinatate a Parcului Eolian de la Kiszombor constituie un element de siguranță pentru avifaună în condițiile dezvoltării obiectivului de investiție. Există un comportament de evitare a obstacolelor în calea de zbor, întalnit la păsări, în special pentru speciile care zboară la înalțimi mari, pe durata migrației (martie-mai, respectiv, septembrie- octombrie) prin care se reduce riscul de coliziune cu turbinele eoliene (în special pentru speciile de păsări Ciconiiforme, Anseriforme, Falconiforme). Prin alegerea locației în zonă agricolă (monoculturi) se reduce semnificativ posibilitatea vizitelor din partea unor păsări care nu sunt rezidente.
Siturile de importanță comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și a speciilor de interes comunitar.
Pentru realizarea Parcului Eolian de la Kiszombor, Ungaria, se prognozează un impact local moderat și cu caracter temporar, care se va manifesta în principal în perioada de
implementare a proiectului. Realizarea investiției în zona Kiszombor poate contribui la dezvoltarea economică a zonei. Investițiile în exploatarea potențialului natural regenerabil pot susține dezvoltarea durabilă a turismului local, precum și creșterea condițiilor de trai ale populației din zonă, în paralel cu utilizarea în scop industrial a potențialului eolian. Din cercetările efectuate și actualizarea datelor din teren a rezultat că alternativa energetică propusă nu va afecta ariile naturale protejate de interes comunitar din România. Impactul direct sau cumulativ asupra speciilor și habitatelor pentru care au fost desemnate siturile Natura 2000 nu s-a putut dovedi. Condiția respectării prevederilor din proiect și a măsurilor prevăzute pentru protecția și monitorizarea biodiversității, în special a populațiilor de păsări, sunt garanții în acest sens.
Figura 2.1: Habitatele potențiale de pe teritoriul investiției și din apropierea acestuia, respectiv amplasarea clădirilor
2.3 Descrierea proiectului
2.3.1. Informații privind producția și indici urbanistici
Se propune amplasarea pe teritoriul localității Kiszombor a 21 bucăți centrale eoliene, cu o capacitate totală instalată de cel mult 37,8 MW. Necesarul de spațiu al unei centrale eoliene este de circa 300-400 m2, suprafața aceasta fiind necesară fundației turbinei. Desigur, în afara acesteia mai trebuie avut în vedere și spațiul necesitat de macarale și pentru diverse activități de deservire, împreună cu care poate fi stabilit necesarul indirect de suprafață al turbinei eoliene, care în general înseamnă 1600-1700 m2 pentru fiecare turbină. Este deci vizibil că în majoritatea cazurilor utilizarea nu implică întreaga suprafață de teren agricol, din circuitul agricol ieșind doar circa 2000 m2 pentru fiecare turbină. Necesarul complet de suprafață al parcului eolian planificat, împreună cu toate amplasamentele conexe (stație de transformare și noi drumuri de legătură) este de circa 54000 m2.
În legătură cu amplasarea turbinelor eoliene, investitorul dispune de acordul proprietarilor.
2.3.2 Instalațiile și măsurile de protecție a mediului
Parcul eolian planificat este și o investiție de protecție a mediului înconjurător. Instalarea centralelor eoliene își trăiește renașterea în întreaga lume, deoarece alături de numeroase avantaje are și cel mai mic impact din punct de vedere al protecției mediului și naturii. Acesta este un avantaj din punctul de vedere al protejării mediului.
Exploatarea energiei eoliene este lipsită de emisii de substanțe poluante. În cursul exploatării energiei eoliene nu se produc emisii dăunătoare, apă poluată, deșeuri radioactive, cenușă sau praf. Fiecare kWh de energie electrică obținut din energia eoliană permite o economie însemnată de emisie de bioxid de carbon, contribuind astfel la reducerea cantității de bioxid de carbon care produce modificările climatice (încălzirea globală) și la frânarea anomaliilor mediului, cu efecte benefice și din punctul de vedere al protecției terenurilor agricole (împiedicarea apei de infiltrație).
Punctele de vedere privind protecția solului, naturii și mediului înconjurător din parcul eolian proiectat în extravilanul localității Kiszombor au fost următoarele:
„cea mai apropiată” turbină să se afle cât mai departe de zonele desemnate ca fiind
locuite, de odihnă sau recreere în planurile urbanistice și de sistematizare existente;
liniile de transport utilizate în cursul construcției să atingă în cea mai mică măsură
posibilă zonele locuite;
solicitarea terenului să implice, în măsura posibilităților, teren agricol de o calitate mai redusă și cu suprafața justificată cea mai mică;
să aducă atingere în cât mai mică măsură zonelor protejate, zonelor din rețeaua ecologică Natura 2000, habitatelor naturale și din apropierea naturii care nu sunt protejate;
să asigure păstrarea și protejarea monumentelor, valorilor artistice locale protejate, zonelor și siturilor arheologice;
aspectul peisagistic al investiției și racordului indispensabil la rețea să fie favorabil sau acceptabil;
investiția să se integreze în programul de exploatare stabilit în planul de sistematizare al localității Kiszombor.
Conform experienței generale, centralele eoliene sunt foarte fiabile, se defectează rar și dacă totuși apare un defect care presupune oprirea exploatării, acesta nu va avea nici un efect asupra mediului înconjurător. După remedierea eventualului defect turbina eoliană pornește din nou. Deci, din acest punct de vedere localnicii din împrejurimi pot fi liniștiți, deoarece mediul înconjurător nu va fi afectat în urma eventualelor defecțiuni.
2.3.3 Incertitudinea și disponibilitatea datelor
În faza preliminară a investiției, pot fi indicați cu precizie parametrii principali ai tipurilor de echipamente proiectate. Alegerea finală a mașinilor și echipamentelor depinde în
mare parte de rezultatele măsurătorilor de lungă durată ale vântului, respectiv de echipamentele care vor fi comercializate în perioada execuției investiției. Datorită dezvoltării rapide a industriei eoliene (fabricanților de turbine) se poate întâmpla cu ușurință ca într-un interval de doi ani de zile unele tipuri de turbine să fie deja „depășite” și să nu mai poată fi procurate cu parametrii indicați în cererea de avizare.
2.3.4 Prezentarea impactului asupra mediului pentru alternativele luate în calcul
Pe baza celor studiate, în prezenta documentație de proiect nu au fost incluse și alte
variante (desemnarea altor terenuri). Așadar, terenul definitiv și numărul turnurilor care vor fi instalate au fost stabilite ca rezultat final al multiplelor consultări preliminare cu factorii interesați. Consultările preliminare au fost realizate cu autorități din domeniul protecției naturii și mediului înconjurător, urbanisticii și sistematizării, tehnic și economic.
2.4 Situația actuală a factorilor de mediu din zona studiată
2.4.1 Flora și fauna
Asociațiile vegetale potențiale mai importante sunt stejărișul de câmpie (Quercetum roboris), asociațiile de păiuș (Festuco pseudovinae-Querce roboris), arțar tătăresc (Acer tataricum-Quercetum pubescenti-Roboris), precum și pădurici de stejari – frasini – ulmi (Querco-Ulmetum). Majoritatea zonei este ocupată de pajiști pe loess (Salvio- Festucetum sulcatae tibiscense) și pajiști sărăturate (Agrosti-Alopecuretum pratensis, Agrosti-Beckmannietum, Agrosti-Alopecuretum geniculatum) etc. În mod caracteristic, sunt întâlnite specii de trifoi (Trifolium resupinatum, Ornithopodioides), vanilie de câmp (Heliotropium supinum), astragal răsucit (Astragalus contortuplicatus), etc.
În zonele supuse lucrărilor de silvicultură pot fi întâlnite în special păduri tinere de foioase și brad.
2.4.2 Prezentarea generală a zonei examinate din punct de vedere botanic
Parcul eolian proiectat se află în sud-estul Ungariei, la marginea zonei administrative a localității Kiszombor, în apropierea graniței româno-maghiare, pe depozitul de loess Békés-
Csanádi. Din punct de vedere geobiologic, zona fitogeografică Alföld (Eupannonicum) aparține regiunii Tiszántúl (Crisicum). Zona cartografiată poate fi văzută în figura următoare.
Figura 2.2 (sursa – Google Earth)
Caracteristicile solului teritoriului sunt determinate de caracterul de bazin. Suprafața
teritoriului a fost formată de depunerile mării Panonice și lacului Panonic, respectiv aluviunile râurilor. Caracteristicile sedimentelor Pannoniei inferioare sunt reprezentate de straturile practic izolate, închise, de reținere a apei, iar cele mai mari sedimente ale Pannoniei superioare sunt nisipul cu granule fine și medii, precum și nisipurile argiloase. De-asupra acestora alternează straturi de nisip, argilă gri-albăstruie și marnă argiloasă, apoi secvențe de argilă nisipoasă cu benzi de lignit, care semnalează evoluția spre înmlăștinire a terenului. În unele locuri putem găsi aluviuni fluviale, devenite generale în perioada Pleistocenului.
În privința climatului, acesta face parte din zona tipică a Alföld-ului, cea mai continentală.
Precipitațiile anuale sunt pe alocuri peste 400 mm, cantitate care abia este suficientă pentru formarea vegetației arboricole.
Flora întregului teritoriu aparține zonei de stepă cu păduri. Dintre fitocenozele potențiale de pădure pot fi întâlnite stejărișul de nisip (Festuco pseudovinae – Quercetum roboris), dar numai pe suprafețe mai mici. Teritorii însemnate sunt ocupate de solurile soloneț.
Flora teritoriului s-a schimbat, a sărăcit mult în ultimul secol, datorită lucrărilor de desecare, a pășunatului excesiv și defrișărilor. În ciuda proceselor dăunătoare, numeroase specii caracteristice zonei, care trebuie protejate, încă mai păstrează o populație însemnată.
Pășunile de stepă pe loess dau adăpost majorității speciilor valoroase de plante.
2.4.3. Metodele cartografierii botanice
Pe data de 07 mai 2013 s-a parcurs întreg teritoriul. În cursul acestei operații s-au căutat habitatele naturale și din apropierea naturii, caracterizate la modul general. Mai
mult, s-a evaluat și modul în care sunt implicate clădirile și diferitele obiective din teritoriu.
2.4.4 Caracterizarea botanică a teritoriului investiției din punctul de vedere al protejării mediului
Mare parte din teritoriul investiției constă din teren arabil cultivat. O parte mai mică o
constituie drumurile, fâșii de pădure pentru protecția câmpului, respectiv plantații de copaci.
Pe teritoriul investiției nu se află nicio clădire mai mare, numai sonde de petrol și gaz și clădirile mai mici care le deservesc.
Vegetația naturală (habitate potențiale) poate fi găsită numai în urme, îndeosebi sub formă de vegetație de mâl și de mocirlă, însoțind canalele. Teritoriul nu se află sub protecție din punctul de vedere al mediului. Cel mai apropiat teritoriu protejat este rezervația specială de pe Mureș (HUKM20008). Acesta se află la aproximativ 2500 m de limita marcată a investiției,adică de turnul cel mai de nord.
Vegetația naturală este prezentă pe teritoriu sub forma fâșiilor de pădure pentru protecția câmpului, și plantații de copaci. Fâșiile de pădure au luat ființă, în mod caracteristic, din una sau doar câteva specii de copaci, arbuștii și vegetația erbacee existând doar cu un număr redus de specii. Dintre copaci, au fost folosite în primul rând specii cu creștere rapidă și mai puțin pretențioase față de habitat. Între ele pot fi întâlnite în măsură însemnată specii care nu sunt autohtone (cum ar fi salcâmul, arțarul verde, frasinul american), respectiv specii ameliorate (plopul negru, plopul chinezesc). Dintre speciile autohtone se întâlnește plopul alb, salcia albă, frasinul înalt și maghiar, stejarul. Majoritatea pădurilor și fâșiilor de pădure sunt însă de salcâmi, care reprezintă specia cea mai frecvent întâlnită la astfel de fâșii de pădure care protejează câmpurile. Populațiile sale, care sunt în mod specific sărace în specii, pot fi întâlnite pe teren oriunde. Pe solurile de cultură lucrate de om, care au un echilibru hidrologic mai bun și sunt mai umede, sunt frecvente buruienile nitrofile (Bromus sterilis, Anthriscus cerefolium subsp. trichosperma, Galium aparine, Veronica hederifolia, Chelidonium majus, Stellaria media, Lamium purpureum, Geranium robertianum), respectiv specii perene, în special geofite (Ficaria verna, Muscari comosum, Ornithogalum boucheanum, Gagea pratensis, Allium scorodoprasum).
Figura 2.3 Bromus sterilis Figura 2.4 Lamium purpureum
(sursa http://www.ruhr-uni-bochum.de/boga Sursa(www.google.com/lamium4545)
/html/Bromus_sterilis_Foto.html)
Dintre populațiile de arbori pot fi întâlnite șiruri de plopi și plantații de salcâmi. Acestea din urmă pot fi întâlnite îndeosebi în jurul fermelor de odinioară sau încă existente.
Alți reprezentanți ai vegetațiilor naturale sunt algele și plantele de mlaștină, care însoțesc canalele.
Întregul teritoriu este străbătut de canale, care servesc la irigarea pământurilor arabile și evacuarea apelor de infiltrație. Alimentarea lor cu apă este aproape permanentă, astfel încât
constituie habitate potențiale pentru alge și plantele de mlaștină. Printre acestea pot fi întâlnite stufărișuri omogene (Phagmitetum communis), papura cu frunze late și înguste (Typhetum angustifoliae și Typhetum latifoliae). Suprafața liberă a apei printre plantele de mlaștină este acoperită de alge plutitoare (mătasea broaștei) și alge fixate (cosorul și limba apei). Printre alte tipuri de habitate naturale se mai află și plantele de mâl anuale, care se stabilesc în apele de infiltrație de pe pământurile arabile. O parte însemnată a acestora sunt soiuri mărunte de pipirig (Cyperus fuscus, Dichostylis micheliana) sau rogoz (Juncus articulatus, J. bufonius, J. effusus). Specii caracteristice mai sunt și dicotiledonatele mici, precum canarul bălții (Limosella aquatica), răchitanul (Lythrum hyssopifolia).
Aspectul caracteristic al teritoriului este ilustrat de următoarele două fotografii.
Figura 2.5 Aspectul caracteristic al zonei examinate
Figura 2.6 Aspectul caracteristic al zonei examinate
2.4.5 Evaluarea investiției din punct de vedere botanic
Pe baza cartografierii botanice a zonei, din punct de vedere al protecției mediului înconjurător investiția nu pune în pericol specii de plante sau habitate deosebit de valoroase. Mare parte a zonei constă din teren arabil cultivat, respectiv se poate considera drept zonă afectată de activitatea umană.
2.4.6 Evaluare din punct de vedere ornitologic
Parcurgerea de scanare a zonei a avut loc pe data de 07 mai 2013. În general, la fiecare 500 de metri a avut loc o oprire. În aceste locuri au fost înregistrate 10 date ornitologice sesizate vizual și acustic. Pentru observația vizuală a fost folosită o lunetă de mână de 10 x 40 și un telescop cu puterea de 30 x 70. În scopul cartografierii în primul rând a păsărilor mari în tranzit prin zonă, teritoriul a fost parcurs pe data de 11 octombrie 2013 și 27 octombrie 2013. În general, la fiecare 500 de metri a avut loc o oprire. În aceste locuri au fost înregistrate date ornitologice sesizate vizual și acustic. Pentru observația vizuală a fost folosită o lunetă de mână de 10 x 50 și un telescop cu puterea de 20-60 x 70. Alături de speciile de păsări mari au fost înregistrate și speciile mici sesizate.
Zona nu reprezintă un teritoriu protejat de importanță națională și nu face parte din rețeaua Natura 2000, respectiv din Rețeaua Ecologică Națională.
2.5 Clima
Microregiune cu climă caldă, uscată, dar în zona localității Makó este moderat uscată.
Timpul însorit este de aproape 2100 de ore, din care vara cca 850 de ore și cca 200 de ore iarna.
Temperatura medie anuală este de 10,5 – 10,6 0C, și de 17,4-17,5 0C în perioada de vegetație.
Anual, timp de 195-196 de zile temperatura nu scade sub punctul de îngheț, iar perioada fără îngheț durează de la începutul lui aprilie până la mijlocul lui octombrie. Media multianuală a valorilor maxime ale temperaturilor medii absolute vara este de 34,70 C, iar a valorilor minime absolute iarna este între -16,8 și -17,00C.
Precipitațiile anuale sunt de cca 580 mm, dar în zonele din vecinătatea Tisei nu ating nici 550 mm. În regiunea Makó ele depășesc cu puțin 600 mm. În perioada vegetativă sunt probabile ploi de 320-340 mm, însă în vecinătatea Tisei de numai 300-310 mm, iar în regiunea Makó cu puțin peste 350 mm. Numărul mediu anual al zilelor cu acoperire de zăpadă este 31, cu o grosime medie de maximum 20 cm.
Indexul de ariditate al zonei este 1,21 dar în vest este în jur de 1,3 și de 1,16 în regiunea Makó.
Cel mai adesea, vântul suflă din direcția nord, sud și sud-est; viteza media a vântului este între 2,5 și 3,0 m/s.
Clima este favorabilă speciilor care necesită multă căldură și mai puțină apă.
2.6 Relief, caracteristici ale solului
2.6.1 Date privind relieful
Teritoriul administrativ al localității Kiszombor este de 65,83 km2, care din punctul de vedere al geografiei fizice aparține regiunii Tisa Inferioară, și în interiorul acesteia, cotului Mureșului. Acest ținut al Tisei Inferioare se extinde însă și dincolo de granița de stat, spre
sud, până la linia uneia dintre cele mai cunoscute ramificații a Mureșului, Aranka (Harangod).
Microregiunea are o înălțime între 78 și 88 de metri deasupra nivelului mării, cu relief relativ mic (valoarea medie de 0,5 m/km2), un platou inundabil perfect, împestrițat de insule mici care nu sunt inundabile. Majoritatea formelor de suprafață își datorează originea râului. Suprafața sa este acoperită de urmele apelor stătătoare și brațele moarte umplute în diferite
proporții ale Mureșului. La Deszk s-au format generații bogate de bancuri protectoare.
Solurile care nu sunt inundabile, acoperite cu mâl de loess, sunt cu 2-3 metri mai înalte decât
cele înconjurătoare. Pe alocuri s-au produs depuneri eoliene.
2.6.2. Caracteristici geografice
Peste depunerile panonice cu o grosime foarte mare (pe alocuri chiar depășesc 3 km) s-au așezat straturi Pleistocene în grosime de 200-400 de metri, majoritatea datorându-și originile apelor curgătoare. Înălțimile alcătuite din loess de infuzie, la Szőreg acoperite cu loess „tipic” (stoc de argilă pentru cărămizi 0,7 m3) și preparate de eroziunea apelor curgătoare, la sud de Deszk pot fi întâlnite și la suprafață. De altfel, suprafața este acoperită de sedimente din holocen, groase de 8-15 metri. Sunt caracteristice pudra de nisip, mâlul de teren inundabil, argila, lutul de mlaștină în partea de vest și sud, iar pe șirul de bancuri protectoare nisipul . Granulele mereu mai fine din jos în sus ale sedimentelor din
holocen ilustrează reducerea gradată a forței motrice a apelor curgătoare. Seismicitatea
potențială este sub 6o MS.
2.6.3 Soluri
35% din teritoriu este acoperit de soluri de compoziție mecanică, grele, de luncă (argilă, chirpici lutos), formate pe aluviuni, având o capacitate redusă de a conduce apa și crescută de a o reține, nu conțin var carbonic și pe alocuri sunt puternic acide. Din punct de vedere al fertilității sunt clasificate în categoria VI de calitate a solului. Compoziția mecanică a umpluturilor brute, aflate pe mari suprafețe, este mai ușoară decât a solurilor de luncă (chirpici), gospodăresc mai bine apa și nu conțin var carbonic. Deoarece sunt sărace în humus
(0,5 – 1%), din punctul de vedere al fertilității sunt clasificate doar în categoria VIII de
calitate a solului. Solurile mai fertile (II și IV) ale microregiunii sunt cernoziomuri de luncă
formate pe straturile de loess, precum și sărate în adâncime. Ponderea lor teritorială este de 8
și 2%. Compoziția lor mecanică fiind chirpici și gospodărind bine apa, fertilitatea lor depinde
de cantitatea de humus; variantele cu un conținut organic mai mare de 3-4 % sunt clasificate
în categoria II, cele conținând 2-3% materiale organice sunt clasificate în categoria IV de
calitate a solurilor.
Tipuri de soluri saline sunt solonețul de luncă aflat în proces de transformare în stepă, cu o pondere teritorială de 6%. Au o compoziție mecanică de chirpici lutos, format pe sedimente aluviale sau de loess. Ca urmare a compoziției mecanice grele și a salinizării, dispune de un echilibru hidrologic nefavorabil, și implicit de o slabă fertilitate (IX). Atât la suprafață cât și în adâncime pot fi întâlnite și în variante carbonatice.
Pe teritoriul examinat pot fi întâlnite următoarele tipuri de soluri:
Tipul genetic principal de sol: sol de luncă (VI)
Din tipul principal al solurilor de luncă fac parte acele soluri, în a căror formare supraumidificarea periodică a avut un rol primordial. Lipsa de aer survenită sub efectul apei
conduce la formarea unor substanțe organice caracteristice, provocând reducerea componentelor minerale.
La clasificarea acestor soluri trebuie avute în vedere toate acele circumstanțe, care le
influențează formarea. Așa sunt originea aluvială, condițiile de prea multă umiditate, apariția
solonceacului și solonețului datorită apelor freatice și de suprafață, formarea stepei ca efect al
cultivării și ameliorării, etc.
Tipul genetic al solului: sol hipohistic de luncă de umplutură (310)
În secționările de sol poate fi observată formarea și acumularea humusului caracteristic solurilor de luncă, precum și stratificarea materialului aluvionar de umplutură din trecut.
Straturile și structurile de humus sunt mai puțin formate decât în cazul solurilor de luncă. Din secțiuni cel mai adesea lipsesc nivelurile de acumulare a calcarului, aglomerările de calciu și fier. Reacțiile chimice, condiția calciului, calitatea solului depinde de materialul de umplutură. Majoritatea o constituie straturile fertile din adâncime, cu un bun echilibru
hidrologic al apei.
Tipul genetic principal de sol: sol sedimentar din depunerile apelor curgătoare, lacurilor și pantelor (IX).
Au apărut pe sedimentele apelor curgătoare sau lacurilor. Ca urmare a umplerilor permanent reluate, procesul de formare a solului este împiedicat sau efectul inundării a încetat, dar proprietățile rocilor de formare a solului, de proveniență sedimentară, au influențat puternic proprietățile solului în formare.
Tipul genetic al solului: Sol regradat cu humus (390).
S-a format pe terenurile aluviale care nu au mai fost inundate de apă și nu s-a mai depus mâl o lungă perioadă de timp. În profilul solurilor pot fi observate deja semnele primare ale formării solului (apariția stratului de humus, modificări structurale).
Reacțiile chimice, condiția calciului, structura profilului, calitatea solului depinde de
materialul adus de inundații. Modul în care gospodăresc apa, starea substanțelor nutritive și,
în mod corespunzător, fertilitatea lor este foarte variată. Aici pot fi enumerate solurile
inundate care conțin mai mult de 1% humus.
2.6.4. Hidrografie
2.6.4.1. Apele subterane
Conform ordinului 27/2004. (XII.25) al Ministerului Apelor și Protecției Mediului, modificat cu ordinul 7/2005. (III. 1.) al Ministerului Apelor și Protecției Mediului, terenul construcției aparține categoriei mai puțin sensibile.
Cantitatea apelor freatice în zonă este sub 1 l/s.km2, doar la vest fiind deasupra acestei valori.
Adâncimea medie a numărului foarte mare de fântâni arteziene este de 200 de metri, dar debitul de apă este însemnat numai în fântânile mai adânci. Apa termală din zonă are 860C.
Exploatarea apelor de suprafață a fost de aproape 100% încă din 1984, iar a celor subterane de circa 20%. 65% din debitul Mureșului este utilizat în străinătate.
Nivelul apei freatice este influențat în mare măsură de activitatea omului, epurarea prin desecare a apelor uzate, irigarea grădinilor. Datorită degradării calității apelor subterane
survenită în ultimele decenii, apa din fântânile tradițional săpate nu mai poate fi folosită pentru consum uman.
Amplasamentele proiectate nu afectează apele subterane.
2.6.4.2. Apele de suprafață
Mureșul curge pe două din laturile sale, până la vărsarea în Tisa. Din lungimea de 754 km și un bazin de colectare a apei de 30332 km2, în Ungaria Mureșul curge pe 49 km lungime și are un bazin de 1885 km2. Pe această porțiune râul primește canalul Élővíz și canalul Sámson-Apátfalvi dinspre nord, iar dinspre sud canalul principal Kiszombor-Ladány,
canalul Deszk-Fehértói și canalul Szőreg-Deszk-Kübekházi. Canalul principal Ószentiváni curge direct în Tisa. Este un teritoriu uscat, sărac în apă.
Inundațiile sunt cele mai frecvente primăvara iar etiajele toamna.
Apele staționare sunt neînsemnate. Suprafața a două brațe moarte ale Mureșului este de 3 ha, care împreună cu cele 4 lacuri naturale mici ating 5 ha, lacul de acumulare neavând nici el mai mult de 1 ha.
Pe terenul examinat se află canalul principal Porgány-éri și mai multe din brațele sale.
Înființarea obiectivului proiectat nu afectează apele curgătoare de suprafață, nu are legătură cu apele curgătoare de suprafață nici prin apele de scurgere.
2.6.5 Aer
Situația aerului în zona examinată este determinată în primul rând de emisiile provenind de la mijloacele de circulație.
Pe baza ordinului 4/2002. (X. 7.) al Ministerului Apelor și Protecției Mediului, teritoriul administrativ al localității Kiszombor este clasificat în zona 10 – „celelalte teritorii ale țării” – astfel încât în privința calității aerului dispune de rezerve corespunzătoare.
Figura 2.7 Harta eoliană a Ungariei (Sursa: Catedra de meteorologie a Universității ELTE TTK)
2.6.6 Zgomot și vibrații
Din punctul de vedere al protecției împotriva zgomotelor terenul este clasificat drept
extravilan, iar pe baza activității poate fi considerat teren economic funcțional. În prezent pe teren nu se desfășoară activități care să producă poluare sonoră sau cu vibrații. Pe o rază de 1000 de metri în jurul zonei de construcție nu se află locuințe. Fără nici un calcul special al zgomotului se poate aprecia că la marginea zonei locuite din intravilan zgomotul prilejuit de lucrările de dezafectare va fi sesizabil (la un nivel de cca 30-35 dBA), dar nu va putea fi distins de zgomotul de fond.
Valorile limită de referință ale poluării sonore sunt indicate în ordinul comun 8/2002 (III. 22.)
al Ministerului Protecției Mediului și Ministerului Sănătății.
2.6.7 Mediul construit și peisajul
În vecinătatea directă a terenului examinat (în interiorul a 1000 de metri) nu există zone locuite. De asemenea, pe teren nu se află obiective protejate, cum ar fi cele de peisaj, sau monumente de artă.
Astfel, se poate stabili că atât din punct de vedere al protecției peisajului cât și al protecției naturii terenul corespunde realizării investiției proiectate. Majoritatea copleșitoare a localităților din această microregiune pot fi accesate doar prin intermediul unor drumuri publice de ordin mai redus, respectiv al unor drumuri de acces. Construirea parcului eolian, precum și amplasarea cablurilor de-a lungul drumurilor de întreținere, vor conduce la deranjarea solului, de aceea la execuția investiției este necesară aprobarea prealabilă a Biroului de Protejare a Moștenirii Culturale.
2.6.8 Gestionarea deșeurilor
Pe amplasamentul studiat în prezent se desfășoară activitatea de producție agricolă. În timpul activității nu apar deșeuri. După recoltare, resturile vegetale servesc, sub formă de compost, la recompletarea rezervei de substanțe nutritive a terenului agricol. Din acest motiv, în situația actuală nu putem vorbi de necesitatea gestionării deșeurilor.
2.7 Evaluarea impactului potențial asupra mediului
Factorii de influență ai activității (construire, execuție, desființare) care vor acționa asupra mediului sunt emisiile, respectiv utilizările de substanțe și energie, afectate fiind elementele de mediu (aerul, apa, solul, fauna și flora, mediul artificial și oamenii) și habitatele (ecosistemele, mediul locuit, peisajul). Din punct de vedere al lumii viețuitoarelor, factori de influență sunt considerate efectele survenite ca urmare a utilizării elementelor tehnologice (construire, exploatare, desființare) care fie direct, fie în mod indirect influențează agenții afectați amintiți anterior. Influențele directe își exercită efectele imediat, în timp ce influențele indirecte vor acționa prin intermediul altor elemente ale mediului.
În timpul amplasării, exploatării și desființării parcului eolian proiectat se vor face simțite diferite influențe, care vor afecta diferiți agenți. Repararea drumurilor agricole, rezolvarea alimentării cu energie, construirea și montajul tehnologic vor conduce la poluarea cu praf a mediului imediat înconjurător, poluarea probabilă a solului, precum și la apariția zgomotului și deșeurilor. Pe durata lucrărilor de construcții circulația crescută de autovehicule poate provoca poluarea aerului și poluarea fonică a zonelor locuite implicate și a altor zone. Odată cu finalizarea lucrărilor de construcții și montaj tehnologic, aceste efecte dispar. După dezafectarea parcului eolian vor urma lucrări de demolare și recultivare, caz în care vom examina efectele și agenții afectați avuți în vedere și pe durata construcției. Conform informațiilor aflate în prezent la dispoziție despre amplasamentul proiectat, execuția parcului eolian produce efecte primare abia sesizabile, astfel încât probabil mediul înconjurător nu va suferi daune. Ca urmare a unor influențe atât de slabe nu se poate conta pe apariția unor procese de impact.
2.7.1 Flora și fauna
În cursul lucrărilor de terasament trebuie luate în calcul îndepărtarea unei părți a vegetației, deteriorarea în mică măsură și temporară a vegetației, deranjarea zonei rădăcinilor, precum tulburarea insectelor și animalelor. Aceste influențe deranjante sunt însă minime, deoarece locația investiției este un teren nelocuit și supus cultivării agricole intensive, unde influența antropogenă este foarte însemnată. Zona de construcții se află în vecinătatea directă a liniei de circulație. Din acest motiv numărul speciilor expuse este foarte limitat. Habitatul, locurile de cuibărire sau ascunzătoare al vreunor specii protejate nu sunt atinse. Nu se prognozează apariția unor influențe nefavorabile din punct de vedere al protecției mediului înconjurător sau a peisajului.
În timpul activității nu sunt proiectate defrișări. Influențele deranjante sunt de scurtă durată, limitate la o mică suprafață și nu sunt semnificative.
2.7.2 Mediul construit și peisajul
La amplasarea parcurilor eoliene trebuie avută în vedere vecinătatea zonelor locuite.
Investitorul are obligația de a informa detaliat locuitorii încă în faza de început a proiectului.
Pe o rază de 1000 de metri de la terenul examinat nu există zone locuite. Parcul eolian are o prezență marcantă în peisaj, pe care îl determină în mod hotărâtor prin prezența sa vizuală puternică, verticală. Prin mișcarea dinamică de rotație atrage atenția asupra sa. Terenul arabil ales ca amplasament al investiției nu poate fi denumit ca peisaj apropiat naturii. În acest peisaj poate fi observat un puternic impact antropogen. Dintre influențele exercitate de centralele eoliene asupra mediului, impactul asupra peisajului este cel mai vizibil pentru om, deoarece echipamentele trebuie amplasate în „spații libere”, ca să poată funcționa economic, fiind astfel bine vizibile.
Poate că acesta este efectul asupra mediului cel mai greu de acceptat de către iubitorii naturii, însă nu numai în vecinătate, ci în toată țara. Atât pe teritoriile parcurilor naționale cât și ale celor de protejare a naturii, energia electrică este transportată pe stâlpi înalți din structuri de oțel. Pe cei mai frumoși munți se află emițătoare de radio. Aici este neapărat necesară consultarea repetată cu autoritățile de resort, iar în interesul unui mediu mai sănătos în viitor trebuie făcute compromisuri. La proiectarea repartizării utilajelor s-a avut în vedere o așezare cât mai puțin deranjantă. Nici în cazul turbinelor cu înălțimea de aprox. 100 m nu se poate vorbi de integrare în peisaj, nu se poate decât remedia situația care afectează peisajul. Tocmai de aceea trebuie avute în vedere toate posibilitățile, impactul vizual trebuie gândit în cerc de 360o, pentru ca prezența turbinelor să fie cât mai puțin deranjantă în peisaj. Turnurile centralelor eoliene, care împreună cu rotorul ating cca 150 m înălțime, sunt elemente verticale cu impact puternic asupra peisajului, astfel încât trebuie acordată o atenție deosebită alegerii locului de amplasare a obiectivului, unde conflictele vizuale peisagistice pot fi măcar în parte evitate.
Mulți oameni le privesc drept simboluri, salutând energia curată, în timp ce alții le consideră o anexă neprietenoasă a peisajului.
Interpretarea avantajelor asupra mediului într-un înțeles mai larg prezintă o tendință de ameliorare a reacției locuitorilor față de construirea parcurilor eoliene. Industria a făcut eforturi însemnate ca să integreze în peisaj mijloacele create. Montajele fotografice computerizate, animațiile și chiar și zborurile efectuate deasupra zonei, împreună cu zonele cartografiate ale impactului vizual oferă pronosticuri obiective asupra modului cum va arăta
obiectivul.
Este bine documentat faptul că asupra majorității vizitatorilor parcurile eoliene creează o impresie plăcută. Sondaje de opinie independente, bazate pe chestionări întâmplătoare, au confirmat faptul că majoritatea temerilor câtorva locuitori din faza de proiectare s-au transformat în sprijin, după montare. Sondajele din celelalte țări din Europa au arătat o foarte asemănătoare sprijinire.
Numeroși fabricanți de centrale eoliene angajează proiectanți specialiști pentru a face mai plăcut aspectul echipamentelor. De obicei, în evaluarea vizuală a noilor proiecte sunt cooptați arhitecți și ingineri din domeniul peisagisticii.
Integrarea obiectivului în peisaj nu este importantă numai în cursul proiectării și construcției noilor investiții, ci sunt avute în vedere și lucrările de întreținere și renovare. De exemplu, la înlocuirea izolațiilor este preferată utilizarea izolațiilor compozite, mai ușoare, iar la renovarea vopselelor de protecție împotriva coroziunii sunt utilizate culori compatibile cu
mediul.
La proiectarea formei celor mai noi tipuri de centrale eoliene este importantă armonia, astfel încât au ajuns în prim-plan formele rotunjite și vopsirea care să contribuie la integrarea lor în peisaj. Culoarea albă mată conduce la o mai bună integrare în peisaj a turnurilor care se înalță deasupra liniei orizontului.
Contează mult și cât se integrează în caracteristicile geografice ale peisajului ritmul rândului de centrale eoliene. În ce privește ecologia, în afara impactului amintit mai sus legat de păsări, nu sunt de așteptat alte modificări.
Pe teren plan astfel de echipamente înalte sunt bine vizibile chiar și de la 10-15 km. Toate acestea depind de condițiile climaterice, de efectul luminii, de suprafața terenului, etc. O parte a conflictelor vizual-estetice poate fi înlăturată prin aspectul turnurilor (de ex.: vopsirea mată a turnurilor și palelor, culoare armonizată cu peisajul), însă cea mai importantă parte a aspectului este orientarea centralei eoliene. În privința orientării, alături de aspectul parcului de centrale eoliene trebuie ținut cont și de umbra turbinelor. Umbra turnurilor proiectată pe pământ poate fi de opt ori mai lungă decât acestea, motiv pentru care în timpul proiectării trebuie avută în vedere și mișcarea soarelui. Locul umbrit trebuie calculat cu precizie în fiecare loc, deoarece când soarele este chiar deasupra orizontului umbra turbinei eoliene este foarte lungă.
În concluzie, se poate spune că parcurile eoliene pot transforma în mare măsură peisajul zonei respective, și tocmai de aceea proiectarea acestora are o importanță deosebită. Este important profesionalismul chibzuit al muncii, în cursul căreia sunt examinate valorile naturale și arheologice ale localității, legăturile dintre structurile peisajului, iar în final, având în vedere toate acestea, este ales locul optim pentru turnurile eoliene – prin reducerea în măsură corespunzătoare a perturbării aduse peisajului și priveliștii.
2.7.3. Mediul social
Centralele eoliene, în calitate de producători de energie, dispun de o serioasă valoare economică, însă acceptarea lor socială nu este unanimă. În multe țări centralele eoliene sunt încă privite drept noutăți, deci trebuie luată serios în considerație execuția corespunzătoare a proiectului, astfel încât ridicarea turbinelor eoliene să nu provoace ecouri negative din partea locuitorilor din împrejurimi. Ca parte a acesteia este mare nevoie să fie avute în vedere punctele de vedere ale structurilor și esteticii peisajului, precum și orientarea corectă a turbinelor.
Parcul eolian nu ia ființă într-un mediu natural valoros și nu are impact în mod direct asupra localnicilor localității, deoarece a fost indicată o distanță protectoare corespunzătoare față de zona locuită. De aici rezultă că centrala eoliană nu are influențe deranjante asupra locuitorilor din Kiszombor, și nu va afecta în mod negativ nici sănătatea acestora.
2.8 Măsuri de diminuare a impactului asupra mediului
Cea mai mare solicitare a mediului în timpul lucrărilor de construcție o reprezintă deplasarea pe teren a utilajelor grele și a mijloacelor de transport. La organizarea construcției trebuie avută o deosebită grijă ca în cursul lucrărilor utilajele să se deplaseze pe o zonă cât mai mică. Stratul de pământ fertil excavat va trebui tratat conform planului de recuperare a humusului. Pe vreme ploioasă, când solul este moale, lucrul trebuie interzis. Scurgerile de lubrifianți din utilajele de lucru și poluarea solului datorată acestora trebuie evitate, deșeurile produse și substanțele poluante trebuie transportate de pe teren. Se recomandă ca activitățile de construcție să fie executate în perioadele când deranjează cel mai puțin locuitorii din împrejurimi. Efectele asupra mediului apărute în timpul fazei de investiție pot fi limitate prin următoarele măsuri:
utilizarea unor mașini de lucru și autovehicule moderne
umidificarea după nevoie a cantității de pământ deplasate
efectuarea operațiunilor de construire în condiții meteorologice favorabile (pe cât posibil)
organizarea ritmică a transporturilor și în afara perioadelor de vârf
evitarea ridicării prafului în perioadele uscate, prin stropirea traseelor de transport
utilizarea unor structuri și materiale prietenoase față de mediul înconjurător
acolo unde este posibil, drumurile de acces care conduc la locul de desfășurare a lucrărilor să fie potrivite cu drumurile de pământ,
să fie protejate habitatele cu o altă structură a vegetației decât cea a terenurilor agricole (cum ar fi șirurile de copaci, asociațiile de pe marginea șanțurilor),
pentru a evita deranjarea păsărilor care cuibăresc, pentru amplasarea turbinelor se recomandă lunile dintre perioadele de cuibărire (din august până în aprilie)
la finalizarea lucrărilor de constructie vor fi prevăzute activități de refacere a mediului în suprafetele ocupate temporar prin lucrările de implementare a proiectului respectiv platformele tehnologice ale organizării de șantier și de înierbare în zonele din afara platformelor și a drumului pentru uz intern afectate de șantier. Se vor folosi plante specifice habitatului din zonă.
Efectele asupra mediului apărute în timpul fazei de exploatare pot fi limitate prin următoarele măsuri:
la iluminarea turbinelor trebuie să se procedeze conform prescripțiilor autorităților de navigație aeriană (conform experienței din străinătate se recomandă utilizarea luminii roșii sau albe, astfel încât numărul sclipirilor să nu fie mai mare de 24 de sclipiri/minut).
se recomandă utilizarea de sperietori de păsări prevăzute cu folie fluorescentă și care protejează mediul înconjurător
interzicerea circulației vehiculelor neautorizate pe drumurile interioare, măsură necesară pentru protecția biodiversității
efectuarea lucrărilor de mentenanță în mod profesional, cu îndepărtarea imediată prin valorificare a pieselor sau echipamentelor uzate
intervenții cât mai reduse și mai controlate pentru a nu deranja avifauna din zonă
în lipsa datelor experimentale, se recomandă monitorizarea populațiilor care cuibăresc, se hrănesc și iernează în zona parcului eolian (și transmiterea datelor autorităților din domeniu) cu scopul de a obține o imagine mai precisă privind efectele turbinelor asupra mediului, și după caz, în vederea stabilirii necesității adoptării unor măsuri suplimentare pentru protejarea acestora.
Gestionarea deșeurilor (periculoase și nepericuloase) – într-un mod care să prevină poluarea mediului – trebuie rezolvată cu respectarea cerințelor legislației în domeniu.
Măsuri pentru prevenirea și reducerea efectelor asupra mediului apărute în timpul fazei de dezafectare:
Dezafectarea, prevăzută după încheierea perioadei de funcționare, se va efectua în baza unui
proiect de dezafectare care cuprinde următoarele măsuri:
echipamentele turbinelor eoliene se vor demonta și evacua, prin valorificare
se vor efectua dezmembrarea rotorului, cu cele trei pale, a nacelei, cutiei de viteze și sistemului de comandă, a turnului și a fundației, cu recuperarea și valorificarea metalelor și în general a materialelor refolosibile, se vor demola fundațiile și se va utiliza betonul concasat pentru diferite amenajări (platformele drumurilor, diverse umpluturi etc.)
deșeurile rezultate din demolare se vor îndepărta/elimina
groapa fundației se va umple/nivela și se va reface covorul vegetal cu speciile existente în zonele adiacente.
Impactul în perioada de dezafectare va fi redus în condițiile unor lucrări îngrijite. Refacerea mediului natural va avea o durată redusă, dacă se adoptă soluțiile de intervenție corespunzătoare.
Capitolul III Propuneri și concluzii
Suprafața totală pe care va fi amplasat parcul eolian este de 24 ha. Suprafața necesară amplasarii efective a turbinelor, a centrului de comandă, a rețelei de căi de acces și altele este de 5,4 ha. Având în vedere că se vor amplasa 21 de turbine, acestea vor fi distribuite pe întreaga suprafață a parcului, după specificațiile producătorului legate de distanțe, raze de acțiune etc…În urma unor calcule simple rezultă următoarele date:
baza fiecărei turbine necesită o suprafață de 300-400 m2 – 21×400=8.400 m2
pentru montarea fiecărei turbine este necesară o suprafață de 1600-1700 m2. Pe această suprafață vor fi amplaste temporar macaralele pentru ridicarea turbinei și alte utilaje necesare 21×1700=35.700 m2
înafară de spațiul necesar pentru bază, la suprafața construită se adaugă și căile de acces, respectiv drumuri de la și până la fiecare turbină, mai exact o medie de 1500- 1600 m2/turbină – 21×1600=33.600 m2
rezultă că din totalul de 24 ha, la finalul proiectului rămân cel puțin 18 ha de teren care poate fi utilizat în diferite moduri.
Figura 3.1 (sursa www.google.com/windfarm/pic28764)
3.1 Propuneri
Suprafața de aproximativ 18 ha rămasă spre utilizare se poate folosi în mai multe feluri. Câteva posibilități ar fi amenajarea terenului sub formă de pajiște, teren arabil, pepinieră sau masiv cu vegetație spontană care poate deveni microrezervație de floră și faună.
3.1.1 Pajiști
O pajiște este un habitat alcătuit din iarbă și de alte plante non-lemnoase (pășune).
Pajiștile au o importanță ecologică, deoarece domeniile lor deschise, însorite atrag exemplare diverse de floră și faună, care nu ar putea prospera în alte condiții. Pajiștile pot fi naturale sau artificiale. Ele găzduiesc de multe ori o mulțime de animale sălbatice, oferind zone de cuibărit, colectarea de alimente sau, uneori, adăpostirea în cazul în care vegetația este destul de mare. Multe pajiști sprijină o gamă largă de flori salbatice, ceea ce le face extrem de important pentru insecte, cum ar fi albinele, polenizare, și, prin urmare, întregul ecosistem.
În agricultură, o pajiște este o pășune pe care nu pasc în mod regulat animale domestice, ci mai degrabă este adoptată o dezvoltare necontrolată, în scopul de a se produce fân.
Figura 3.2 (sursa http://wallpoper.com/wallpaper/meadow-374155)
Suprafața în cauză, de care dispune dezvoltatorul se pretează cu succes la această posibilă amenajare. Necesarul pentru înființare nu necesită cheltuieli extraordinare de resurse materiale sau financiare. De asemena, cheltuielile de întreținere nu sunt semnificative.
Pentru a se aduce un profit zonei, spațiul destinat pentru pajiște poate fi dat în folosință crescătorilor de animale din localitatea Kiszombor. Animalele nu vor pășuna permanent, astfel încât vegetația se va putea regenera în mod natural.
3.1.2 Teren arabil
Teren arabil – teren cultivat pentru producție sau teren lăsat necultivat în mod deliberat menținut în bune condiții agricole și de mediu în conformitate cu art. 5 din Regulamentul 1782/2003, incluzând și terenurile de sub sere sau solarii (Art. 1 Reglementarea 239/2005). (sursa http://gazetadeagricultura.info/fonduri-europene/619-Definitii_(1).html)
Figura 3.3 (sursa http://www.badpolitics.ro/terenurile-agricole /)
O altă variantă pentru maximizarea profitului este cea de a folosi terenul rămas în circuitul agricol. Dezovoltatorul poate administra terenul în regim propriu, sau terenul poate fi dat în arendă localnicilor.
Fiind un teren la câmpie, alcătuit din soluri aluvionare ( lunca Mureșului), este un teren fertil. Această caracteristică oferă posibilitatea de a fi folosit pentru o varietate foarte mare de culturi agricole – cereale, legume, plante furajere etc…
3.1.3 Pepinieră
Pepinierele sunt unități de producție private, sau subunități de producție ale ocoalelor și direcțiilor silvice. Destinația acestora este de a produce puieți forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafețelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere, precum și împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverși deținători. Înafară de producția destinată instituțiilor silvice, pepinierele cu caracter privat și nu numai, facilitează accesul publicului larg și inginerilor peisagiști spre a achiziționa puieți pentru amenajări de orice fel. În ultima vreme, producerea de material săditor și înființarea de pepiniere au luat amploare, acestea fiind niște idei de afaceri cu rezultate satisfăcătoare din punct de vedere financiar și nu numai.
Figura 3.4 ( sursa httpwww.southbarlowberries.com)
În pepiniere se produc o gamă variată de arbori și arbuști ornamentali din diverse specii de rășinoase și foioase. O pepinieră medie are o suprafață aproximativă 18-24 ha, din care teren efectiv destinat culturilor silvice 12-16 ha, terenuri administrative (inclusiv clădiri) 1-1,5 ha. De obicei pepiniera este împărțită în două secții, una pentru producera puieților forestieri, aproximativ un milion de bucăti anual și una pentru producerea și formarea puieților ornamentali. Pentru înrădăcinarea butașilor și forțarea portaltoilor de rășinoase pepiniera trebuie dotată cu sere semiîngropate cu acoperiă din sticlă cu suprafața totală de aproximativ 150 m2 și o seră moderna de aproximativ 480 m2 . (sursa Pepiniera Mihai Viteazul Turda Cluj)
Figura 3.5 ( sursa http://www.aquamat2000.com/en/products/)
Specialiștii pepinierei altoiesc cu succes molidul argintiu, un mare număr de soiuri de trandafiri pitici, urcători și de parc precum și numeroase cultivaruri de arbori și arbuști ornamentali.
Figura 3.6 (sursa www.google.com/pepiniere/pic345436)
3.1.4 Masiv cu vegetație spontană – Rezervație de floră și faună
Rezervația naturală este o arie în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice, faunistice sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice de interes științific sau peisagistic. (sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Rezervație_naturală)
Figura 3.7 (sursa http://www.moldovenii.md/md/section/539/content/7234 )
În primul rând se dorește ca spațiul să devină o rezervație botanică, în care plantele să nu fie afectate în niciun fel de exploatări agricole. De asemenea, în urma dezvoltării plantelor se va crea un habitat pentru diferite specii de animale, protejate sau nu, care vor avea la dispoziție toată suprafața parcului eolian pentru a prospera.
3.1.4.1 Rezervație botanică – caractere generale
Botanica este știința plantelor – o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia și virologia, cât și de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia și biomatematica.
Până în prezent au fost descrise peste 500.000 de specii de plante, care, atât pentru studiile specialiștilor, cât și pentru informarea marelui public, au trebuit sa fie clasificate și denumite. Clasificarea organismelor s-a făcut în 5 unități sistematice mari, denumite regnuri, și anume: Monera, Protozoa, Fungi, Plantae și Animalia. Plantele, bineînțeles, fac parte din regnul Plantae. Regnurile, la rândul lor, au fost împărțite în unități din ce în ce mai mici ca: încrengătura,clasa, ordinul, familia, genul, specia. Pe lângă acestea au mai fost introduse în unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-senomenclatura binară.
Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale.
Figura 3.7 (sursa http://www.ars.usda.gov/is/graphics/photos/k7577-1.htm)
Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.–287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante. Cele mai importante sunt Cauzele plantelor și Cercetarea plantelor în nouă cărți. Teofrast elaborează un sistem de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII. Un rol deosebit în dezvoltarea acestei științe au avut pe plan mondial cercetători ca Nehemiah Grew (1628–1711), fondatorul anatomiei plantelor, John Ray (1626–1704), fondatorul taxonomiei plantelor, Rudolf Camerer(1665–1721), descoperitorul organelor sexuale la plante și Carl von Linné (1707–1778), genial botanist al secolului XVIII.
Contribuții în cunoasterea plantelor le-au adus și învățați români precum stolnicul Constantin Cantacuzino (1650–1716), care a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi, Dimitrie Brândză (1846–1895) fondatorul botanicii românești, Florian Porcius (1816–1906) unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice românesti, Iuliu Prodan (1875–1959), marele ctitor al Florei României, Emanoil C. Teodorescu (1866–1949) întemeietorul școlii de algologie din România și Traian Săvulescu (1889–1963), fondatorul școlii românești defitopatologie. (sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Botanică )
Flora reprezintă totalitatea plantelor (regnului vegetal) care cresc într-o anumită regiune sau areal geografic. Pe când fauna este termenul care se referă la totalitatea animalelor (regnul animal) care trăiește în regiune.
Termenul „Flora” provine din latină zeița romană a florilor și tinereții. Vegetația poate diferi după altitudine, sau regiune climatică, cantitatea de precipitații temperatură. Astfel există:
Floră alpină
Floră tropicală
Floră ecuatorială
Floră mediteraneană
Floră polară
Figura 3.8 Reprezentarea vegetației pe altitudine ( sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/ Vegetatie_repartizare.jpg)
În cele aproximativ 18 ha rămase spre a fi amenajate, se vor realiza și trei ochiuri de apă care vor fi populate cu pești și care vor permite și dezvoltarea altor specii de plante și animale în perimetrul stabilit. După plantarea arbuștilor de cătină pe linia de delimitare a proprietății – perimetrul este de aproximativ 18 km – și după realizarea rețelei de căi de acces la și de la turbine, se vor planta puieți din diferite specii arboricole și arbustive (prezentate mai sus) care vor avea o dezvoltare naturală, singurele intervenții ale omului fiind în cazul în care se depășește o limită de creștere în înălțime sau când căile de acces trebuie degajate.
3.2 Concluzii
3.2.1 Date tehnice
Indiferent de varianta care va fi aleasă pentru a fi implementată pe terenul parcului eolian, există un numar de elemente tehnice care vor fi realizate obligatoriu.
Rețelele electrice care interconectează turbinele sunt amplasate subteran pe marginea
drumurilor existente, respectiv de-a lungul eventualelor noi tronsoane de drumuri care vor
trebui create pentru facilitarea accesului la turbine. Cablarea va avea loc în șanțuri cu lățimea de 0,6-1,6 m și adâncimea de 1,2 m (în acostamentul drumului).
În legătură cu investiția planificată este proiectată realizarea / reamenajarea, respectiv
reabilitarea următoarelor obiective:
21 buc. turbine eoliene
1. buc. stație de transformare
25.010 m cabluri subterane, care, pe măsura posibilităților, vor fi amplasate sub rețeaua de drumuri existentă
reabilitarea respectiv amenajarea pe o lungime de 19,3 km a rețelei de drumuri
existente.
Construirea unui nou drum de pământ nu a devenit necesară, drumuri noi se vor construi numai în interiorul terenului.
Lungimile drumurilor care vor fi reabilitate și amenajate sunt următoarele:
4,0 m lățime, 5.975 m.l.
4,5 m lățime, 8.384 m.l.
5,0 m lățime, 1.965 m.l.
6,0 m lățime, 967 m.l.
lungimea totală a drumurilor: 17.291 m.l.
lungimea bordurilor în intersecții 2.041 m.
în total: 19,33 km
La o linie de cabluri sunt legate mai multe turbine. Rețeaua de cabluri de 22 kV are formă radială, astfel încât este permisă reducerea secțiunii cablurilor către vârful razelor.
Datele cablurilor subterane:
cca. 13.700 m NA2XS(FL)2Y 3×1×150/25 mm²,
cca. 1.150 m NA2XS(FL)2Y 3×1×240/25 mm²,
cca. 500 m NA2XS(FL)2Y 3×1×300/25 mm²,
cca. 3900 m NA2XS(FL)2Y 3×1×400/25 mm²,
cca. 6800 m NA2XS(FL)2Y 3×1×500/25 mm².
Drumul de explorare al zonei este drumul public 431, administrat de Direcția Județeană. Racordul la drumul public asfaltat trebuie efectuat pe baza prevederilor ÚT 2- 201 și ÚT 2-1.214. Autorizarea este în curs.
Lățimea pavajului drumului în punctul de racord este de min. 5,50 m. Razele curburilor marginilor drumului sunt R = 8,0 m; R = 12,0 m. Raza curburilor marginilor drumului care merge spre Kiszombor este de 12,0 m, deoarece transportul va avea loc în acea direcție.
Drumurile de accesare a turbinelor au fost trasate pe baza normelor ÚT 03.01.13. „Prescrierile proiectării drumurilor agricole”. Formarea infrastructurii și grosimea terasamentului acestor drumuri va depinde de conținutul expertizei geotehnice a terenului.
Drumurile colectoare interioare proiectate au fost prevăzute cu un pavaj de 30-35 cm grosime din criblură. Lățimea drumurilor este de 3,50 m. Lățimea acostamentului: 1,0-1,0 m.
Pavajul este realizat cu o înclinație laterală, respectiv cu două înclinări laterale, a căror pantă
va fi I=2%.
Înclinația laterală a acostamentului va fi de I = 4%.
Figura 3.9 (sursa http://www.dsclex.ro/legislatie/2011/martie2011/mo2011_210.htm )
3.2.2 Elemente de maximizare a profitului
Orice dezvoltator industrial are ca și prim obiectiv maximizarea profitului.
În sens general, profitul este un venit, câștig, realizat din desfășurarea unei activități. În sens restrâns, profitul este un venit destinat recompensării posesorului de capital pentru utilizarea acestuia în calitate de factor de producție. Profitul se determină ca diferența între veniturile și cheltuielile ce rezultă din activitatea unui agent economic. Rolul profitului este deosebit de important atât pentru societăți cât și pentru întreprinzător; orice activitate sau agent economic nu poate progresa daca nu obține un profit. Acesta este scopul și rațiunea oricărei activități economice, mobilul principal al investirii capitalului. Profitul constituie principalul indicator calitativ de performanță care sintetizează rezultatele întregii activități a firmei și care dovedește utilitatea respectivei activități; de mărimea și dinamica profitului depinde situația economică și socială a firmei. Prin natura sa, profitul are un caracter aleator, obținerea lui depinzând de succesul în afaceri și de norocul întreprinzătorului de a nu întâlni o concurență distrugătoare, disturbări politice, financiare sau de altă natură. Obținerea profitului are efecte benefice sintetizate de funcțiile pe care acest venit le îndeplinește în societate. Dintre acestea, cele mai importante sunt prezentate în continuare:
Orientarea generală a activităților economice
Profitul incită la luarea deciziilor de creare de noi întreprinderi, de dezvoltare a activităților existente. Dacă se speră ca într-o anumită activitate să se obțină câștig, forța de muncă și capitalurile sunt dirijate către respectiva activitate. Orientarea producției pentru satisfacerea cerințelor consumatorilor condiționează extinderea producției.
Sursa principală de autofinanțare
Profitul reprezintă sursa principala a acumulărilor pe baza cărora se constituie investițiile. Între resursele proprii și deciziile de investiții este o strânsă legatură. Folosirea unei părți din profitul obținut pentru autofinanțare este o condiție fundamentala a dezvoltării firmelor.
Mijloc de stimulare economică
După efectuarea prelevărilor prioritare asupra profitului brut
(impozitul pe profit, dobânzile bancare, etc.), partea care ramâne este destinata autofinanțării firmei, acordării de stimulente materiale și pentru satisfacerea unor nevoi social-culturale. În condițiile unei vieți economice dinamice, a unui viitor imprevizibil, desfășurarea producției de bunuri economice pe baza unei cereri anticipate implică diverse riscuri generate de schimbările din condițiile pieței, din metodele de producție, etc. Obținerea profitului stimulează inițiativa întreprinzătorilor și îi determină să își asume riscurile pe care le implică o afacere. ( sursa http://www.scribd.com/doc/58461780/Maximizarea-profitului)
În eventuala amenajare a terenului rămas în urma amplasării turbinelor eoliene sub formă de rezervație botanică cu dezvoltare spontană se propun un număr de elemente acceptate de dezvoltator.
Elementul de maximă importanță, care va aduce și cel mai mare profit suplimentar este împrejmuirea întregului sit cu arbuști de cătină. Perimetrul vizat este de aproximativ 18 km.
Cătina1 este un arbust fructifer ale cărui beneficii se cunosc încă din antichitate. Se pare ca ar fi originară din Asia de Sud, iar chinezii o folosesc de peste 2.000 de ani în medicina tradițională. În România, cătina crește în mod natural în zona subcarpatică din Moldova și Muntenia, din bazinul Siretului și până la Olt.
Denumirea științifică a Cătinei este Tamarix ramosissima Alba – Hippophae rhamnoides. Cătina roșie este Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae.
Figura 3.10 (sursa – http://www.apropo.ro/news/util/catina)
Pe lângă faptul că este un bun vaccin antigripal, cătina este un dușman pentru boli precum cele de piele, stres, anemie, hepatită și întărește inima.
Fructele de cătină pot fi consumate ca atare, în starea lor naturală, pot fi preparate cu miere sau sucul lor poate fi diluat cu apă. Cătina are atâtea proprietăți încât poate face cât o mie de medicamente la un loc.
___________________________________________________________________________
1http://www.apropo.ro/news/util/catina
Dintre toate fructele, cătina conține cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decât măceșul și de aproape zece ori mai mult decât citricele. La noi în țară întâlnim cătina albă și roșie, ambele cu un puternic efect antoxidant pentru organism. De la cătină nu se folosesc doar fructele, ci și mugurii, frunzele și scoarța. Pe vremuri, roadele pământului, precum această minunăție de plantă, țineau loc de medicamente care să hrănească trupul cu vitalitate și sanatate.
Cătina și proprietățile sale – fructul de cătină conține vitamina A, C, complexul B, E, P, K, F și microelemente precum fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu. Cătina este bogată și în beta-caroten (mai mult decât conține morcovul), dar și pectine, zaharuri, aminoacizi esențiali și acizi grași esențiali. Fructele de cătină se recoltează din august până la sfarșitul lui octombrie. Cătina sub formă de ulei (uleiul de cătină) este benefică în afecțiuni precum ulcerul gastric și duodenal, diaree, reumatism, afecțiuni neuroendocrinologice, circulatorii și hepatice. Mai este folosită și în tratarea alcoolismului, stresului, asteniei, anemiei, coronarienei, hipertensiunii, gingivitei. Un efect demn de luat în seamă îl are și asupra depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor, afecțiunilor bucale, faringitei, răgușelii, gripei, răcelii, intoxicațiilor și leucemiei.
Cătina este considerată un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent, anticancerigen. Ea este indicată și pentru tratarea afecțiunilor ficatului, splinei și rinichilor.
Figura 3.11 Arbust cătină (sursa http://www.apropo.ro/news/util/catina)
Cătina este folosita sub formă de ulei și pentru afectiuni oftalmologice (miopie, hipermetropie, glaucom, cataracta), urticarie, alergii, dermatoze, imunitate scăzută, ulcere cutanate, eczeme, acnee, escare, hemoroizi, psoriazis și arsuri solare. Cătina este un bun sudorific și mai este folosită și în tratarea anumitor afecțiuni ginecologice. Poate fi folosită în curele de slăbire deoarece inhibă pofta de mâncare, dar în același timp vitaminizează organismul. Uleiul de cătină ține sub control nivelul colesterolului. Trebuie știut că proprietațile antiinflamatoare, cicatrizante și antibiotice sunt deținute și de scoarța arbustului de cătină.
Cătina sau mai bine zis, mugurii de cătină sub formă de tinctură sunt un excelent remediu împotriva procesului de îmbătrânire. Mugurii de cătină au, se pare, și un efect afrodisiac.
Figura 3.12 Cătina (sursa http://www.apropo.ro/news/util/catina)
Cătina este folosită nu doar în industria alimentară ci și în cea non-alimentara. Cătina, cu fruct dulce-acrișor, poate fi consumată în stare pură sau în amestec cu miere, în principal. Mai poate fi folosită la prepararea ceaiului, prăjiturilor, etc. Dimineața pe stomacul gol o linguriță de cătina cu miere va face minuni pentru organism. Dacă prețul unui kilogram de cătină pare mare, acesta se justifică datorită procesului de recoltare destul de dificil. Fructele de cătină pot fi consumate sub formă de suc, gem, sirop sau cidru.
Costurile care vin cu această propunere nu sunt foarte ridicate, constă în achiziționarea arbuștilor, plantarea acestora, realizarea unui sistem de irigație în aventuala suplimentare a necesarului de apă, și de asemenea costurile de recoltare.
Această soluție nu este una invazivă pentru speciile de plante și animale care se vor dezvolta în interiorul sitului, deoarece intervențiile vor fi minore.
Alte specii de plante care se vor regăsi pe sit sunt stejărișul de câmpie (Quercetum roboris), asociațiile de păiuș (Festuco pseudovinae-Querce roboris), arțar tătăresc (Acer tataricum-Quercetum pubescenti-roboris), precum și pâlcuri de stejari – frasini – ulmi (Querco-Ulmetum). Majoritatea zonei va fi ocupată de pajiști pe loess (Salvio- Festucetum sulcatae tibiscense) și pajiști sărăturate (Agrosti-Alopecuretum pratensis, Agrosti-Beckmannietum, Agrosti-Alopecuretum geniculatum). În mod caracteristic, vor fi întâlnite specii de trifoi (Trifolium resupinatum, ornithopodioides), vanilie de câmp (Heliotropium supinum), astragal răsucit (Astragalus contortuplicatus), etc.
Figura 3.13 Acer tataricum Figura 3.14 Ulmus minor Variegata
(http://de.wikipedia.org/wiki/Tatarischer_Steppen) http://google.com/File:Ulmus_minor_Variegata.
3.3 Concluzie
În dezvoltarea oricărui proiect industrial, după cum este și prezentul parc eolian, este foarte important să ținem cont de natură și de conservarea acesteia.
Lucrarea de față vine ca un tratat în care sunt sintetizate idei care îmbină progresul tehnologic cu conservarea naturii. Lucrarea poate fi adaptată oricărui proiect industrial, elementele aplicabile fiind universale în marea lor majoritate.
Este important să se realizeze studii ample asupra elementelor de orice natură din situl pe care se va implementa un anumit proiect. Se va ține cont de biofizica locului, de pedologie, de rețelele hidrografice, de floră, de faună, de rețelele de telecomunicații, de rețeaua de drumuri și căi de acces și nu în ultimul rând de componenta socială. Cu cât industria se integrează mai bine în peisajul natural, cu atât aceasta nu va fi considerată un element distructiv sau inestetic.
Se caută în continuu soluții de integrare sau de mascare a proiectelor industriale în peisaj. Antenele rețelelor de telecomunicații sunt mascate în diferite moduri – arbori; până și turbinele eoliene pe viitor vor avea un aspect diferit decât cel cu care suntem obișnuiți.
Figura3.15(sursawww.google.com/pic8475)
Figura 3.16 (sursa www.google.com/pic38947)
Figura 3.17 (sursa www.google.com/pic 385438) Figura 3.18 (sursa www.google.com/pic4875)
Anexe
Figura3.19 Zona marcată pentru parcul eolian Kiszombor – fotografie aeriană
Anexa 1 – Design preliminar Parc eolian
Anexa 2 – Randare parc eolian
Anexa 3 – Randare parc eolian Anexa 4 – Randare parc eolian
Bibliografie
Tănăsescu, Ioana – Drumuri și teresamente -Editura Risoprint Cluj-Napoca – 2006
Agachi, Ioana – Estetica mediului ambiant – note de curs – 2009
Zaharia, Adrian ; Valentin, Dan – Proiectare spații verzi – note de curs – 2009
Dumitraș, Adelina – Raport științific de cercetare – ANCS București
Iliescu, Ana-Felicia – Arhitectură Peisageră – Editura Ceres – București – 2008
Iliescu, Ana-Felicia – Arboricultura Ornamentală – Editura Ceres – București -1998
Assunto, Rosario – Peisajul și Estetica vol.1 și vol.2 – Editura Meridiane -1986
Botnariuc N. – Biologie generală – Editia a II-a Editura Didactică și pedagogică, București 1979
Ceaușescu I., Mohan Gh., – Din viața si opera marilor biologi – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
Crăciun T., Crăciun L.L. – Dictionar de Biologie – Editura Albatros, 1989, pag. 52;
Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. – Rezervații și monumente ale naturii din România – Editura "Scaiul", București, 1993
Mohan G., Gavrilă L., Ardelan A., Pârvu C. – Istoria biologiei în date – Editura All, 1996
Vaczy C. – Dicționar botanic poliglot – Editura Științifică si Enciclopedică, București, 1980
Dicționar Encilopedc vol. 1 – Editura Enciclopedică, București, 1993
Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii – Dicționar, Editura Științifică si Enclopedică, București, 1982
Catedra de meteorologie a Universității ELTE TTK
www.google.com/windfarm/pic83735
www.google.com/wind_farm_how_to/pic387584375
www.google.com/wind_farm/pic938
https://www.google.ro/
http://www.natura2000.ro/reteaua/ce-este/
www.google.com/betula125
www.google.com/grass3254
Google Earth
http://www.ruhr-uni-bochum.de/boga/html/Bromus_sterilis_Foto.html)
www.google.com/lamium4545
www.google.com/windfarm/pic28764
http://wallpoper.com/wallpaper/meadow-374155
http://gazetadeagricultura.info/fonduri-europene/619-Definitii_(1).html
http://www.badpolitics.ro/terenurile-agricole
httpwww.southbarlowberries.com
http://www.aquamat2000.com/en/products/)
www.google.com/pepiniere/pic345436
http://www.moldovenii.md/md/section/539/content/7234
http://www.ars.usda.gov/is/graphics/photos/k7577-1.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vegetatie_repartizare.jpg
http://www.dsclex.ro/legislatie/2011/martie2011/mo2011_210.
– http://www.apropo.ro/news/util/catina
http://de.wikipedia.org/wiki/Tatarischer_Steppen)
http://google.com/File:Ulmus_minor_Variegata.
www.google.com/pic8475
www.google.com/pic38947
www.google.com/pic 385438
www.google.com/pic4875
Bibliografie
Tănăsescu, Ioana – Drumuri și teresamente -Editura Risoprint Cluj-Napoca – 2006
Agachi, Ioana – Estetica mediului ambiant – note de curs – 2009
Zaharia, Adrian ; Valentin, Dan – Proiectare spații verzi – note de curs – 2009
Dumitraș, Adelina – Raport științific de cercetare – ANCS București
Iliescu, Ana-Felicia – Arhitectură Peisageră – Editura Ceres – București – 2008
Iliescu, Ana-Felicia – Arboricultura Ornamentală – Editura Ceres – București -1998
Assunto, Rosario – Peisajul și Estetica vol.1 și vol.2 – Editura Meridiane -1986
Botnariuc N. – Biologie generală – Editia a II-a Editura Didactică și pedagogică, București 1979
Ceaușescu I., Mohan Gh., – Din viața si opera marilor biologi – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
Crăciun T., Crăciun L.L. – Dictionar de Biologie – Editura Albatros, 1989, pag. 52;
Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. – Rezervații și monumente ale naturii din România – Editura "Scaiul", București, 1993
Mohan G., Gavrilă L., Ardelan A., Pârvu C. – Istoria biologiei în date – Editura All, 1996
Vaczy C. – Dicționar botanic poliglot – Editura Științifică si Enciclopedică, București, 1980
Dicționar Encilopedc vol. 1 – Editura Enciclopedică, București, 1993
Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii – Dicționar, Editura Științifică si Enclopedică, București, 1982
Catedra de meteorologie a Universității ELTE TTK
www.google.com/windfarm/pic83735
www.google.com/wind_farm_how_to/pic387584375
www.google.com/wind_farm/pic938
https://www.google.ro/
http://www.natura2000.ro/reteaua/ce-este/
www.google.com/betula125
www.google.com/grass3254
Google Earth
http://www.ruhr-uni-bochum.de/boga/html/Bromus_sterilis_Foto.html)
www.google.com/lamium4545
www.google.com/windfarm/pic28764
http://wallpoper.com/wallpaper/meadow-374155
http://gazetadeagricultura.info/fonduri-europene/619-Definitii_(1).html
http://www.badpolitics.ro/terenurile-agricole
httpwww.southbarlowberries.com
http://www.aquamat2000.com/en/products/)
www.google.com/pepiniere/pic345436
http://www.moldovenii.md/md/section/539/content/7234
http://www.ars.usda.gov/is/graphics/photos/k7577-1.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vegetatie_repartizare.jpg
http://www.dsclex.ro/legislatie/2011/martie2011/mo2011_210.
– http://www.apropo.ro/news/util/catina
http://de.wikipedia.org/wiki/Tatarischer_Steppen)
http://google.com/File:Ulmus_minor_Variegata.
www.google.com/pic8475
www.google.com/pic38947
www.google.com/pic 385438
www.google.com/pic4875
DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE
Subsemnatul/a……………………………………. identificat(ă) cu actul de identitate seria………………, nr……………………, eliberat de Pol. ………………………………….. la data de …………………. CNP ……….…………………………………, cu domiciliul în localitatea ……………………., str. ………………………….., nr. ……… bl. ……., sc. ……, ap. ……, județul ………………………………………………., în calitate de autor al
Proiectului de Diplomă / Dizertație cu titlul:
…………………………………………………………………………………………………..
elaborat și depus pentru susținere publică în sesiunea de licență / dizertație (luna, anul)
………………………………………………………………………………………………………………..
în cadrul USAMV Cluj-Napoca, Facultatea de Horticultură, specializarea……..……………….
Declar pe propria răspundere că Proiectul de Diplomă / Dizertație respectă dreptul de autor și drepturile proprietății intelectuale, conform Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial, nr. 60/26 martie 1996 și a Cartei USAMV Cluj-Napoca, știind că sub incidența plagiatului intră:
– realizarea lucrării de către o altă persoană;
– copierea sau preluarea, parțială sau totală, a unui text, a unei lucrări sau proiect de cercetare, proiect de diplomă, lucrare de licență, de doctorat etc.;
– preluarea de texte de pe internet, fără ghilimele și trimitere la pagina de web;
– preluarea unor surse bibliografice fără citarea acestora sau menționarea în referințele bibliografice;
– însușirea rezultatelor muncii științifice a altor autori, texte/fragmente/idei din opera acestora, fără consemnarea surselor bibliografice.
Notă: Înțeleg că orice omisiune sau incorectitudine în prezentarea informațiilor este pedepsită conform legii (art. 292 privind falsul în declarații din Codul Penal).
Declar pe propria răspundere că datele și informațiile din prezenta declarație corespund realității.
Data: …………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Parc Eolian Vs. Natura 2000 (ID: 122754)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.