Paraschiva BĂDESCUCUM SE RAPORTEAZĂ FEDERAȚIA RUSĂ [618399]

Paraschiva BĂDESCUCUM SE RAPORTEAZĂ FEDERAȚIA RUSĂ
LA OCCIDENT ÎN PREZENTCUM SE RAPORTEAZĂ FEDERAȚIA RUSĂ
LA OCCIDENT ÎN PREZENT
POLICY BRIEF NR. 1

CUM SE RAPORTEAZĂ FEDERAȚIA RUSĂ
LA OCCIDENT ÎN PREZENT

AUTOR: Ambasador Paraschiva BĂDESCU

București, Aprilie 2016

Policy Brief Nr. 1

Institutul European din România

Bd. Regina Elisabeta nr. 7 – 9, București
Telefon: (4021) 314 26 96; Fax: (4021) 314 26 66
E-m
ail: [anonimizat] ; Website: www.ier.ro

Graphic Design & Layout: Monica Dumitrescu © Institutul Eur opean din România, 2016
Studiul exprimă opinia autorului și nu reprezintă poziția Insti tutului European din
România.
2

CUM SE RAPORTEAZĂ F EDERAȚIA RUSĂ
LA OCCIDENT ÎN PREZENT

Rezumat: De la sfârșitul Războiului Rece, Europa și Statele Unite ale Am ericii au
avut o poziție comună în strategia față de spațiul ex-sovietic. Odată cu anexarea
Crimeei, relațiile Occidentului c u Federația Rusă au devenit di n nou încordate, dovadă
stând și cei doi ani de când UE a impus Rusiei așa-numitele ”sa ncțiuni structurale”. Pe
de altă parte, Federația Rusă gândește și acționează în termeni i ”sferelor de influență”,
iar în același timp consideră că a cedat peste tot – în Europa Centrală, Țările Baltice,
Cuba, Africa și Orientul Apropiat. În lucrarea de față se urmăr ește prezentarea
intereselor și caracteristicilor Federației Ruse în relația cu Occidentul, precum și
evidențierea faptului că Moscova nu pare să urmărească dezlănțu irea unui conflict
major cu Occidentul, fie el militar sau economic, ci afirmarea sa pe planul politicii
externe.

Cuvinte cheie: Federația Rusă, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii,
NATO, cooperare euro-atlantic ă, sfere de influență, noua ordine de securitate.

Despre autor:
Doamna Paraschiva BĂDESCU este diplomat de carieră; a participat în calitate de
membru sau șef al Delegațiilor Române la diferite negocieri bil aterale sau
multilaterale cu privire la secur itate și cooperare în Europa ș i la nivel regional. A
ocupat poziția de Însărcinat cu Afaceri în cadrul Misiunii Perm anente a României la
organizațiile internaționale din Viena; a fost membru al task-f orce-ului Președinției
în exercițiu a României la OSCE (2001); Ambasador, Șef al preze nței OSCE în
Turkmenistan (2000-2004)și Muntenegru (2005-2010); a fost Șeful misiunii
OSCE/ODIHR de observare a alegerilor prezidențiale din Tadjikis tan, din noiembrie
2013. În 2004, a primit distincția d e Diplomat Român al Anului Activând într-o
Organizație Internațională, iar în 2012 a primit Medalia OSCE. Este autoare a
numeroase studii și articole.

3

CUM SE RAPORTEAZĂ F EDERAȚIA RUSĂ
LA OCCIDENT ÎN PREZENT

1. În perioada care a trecut de la sfârșitul Războiului Rece, s trategia față de spațiul ex-
sovietic s-a caracterizat printr-un acord substanțial între Eur opa și S.U.A. În centrul
acestei strategii s-a aflat sprijinirea suveranității, independ enței și integrității
teritoriale a noilor state, a i ntegrării acestora în economia globală, a reformelor
democratice și economice. Occiden tul are interese majore în spa țiul ex-sovietic,
dezvoltarea pașnică în regiune fiind indispensabilă pentru cons olidarea securității,
economiei și legăturilo r culturale ale Occidentului. Federația Rusă reprezintă pentru
Occident un interes și o preocupare deosebită în calitate de po sesor al armamentului
nuclear și deținător de resurse energetice, precum și datorită inclinației sale de a
exercita presiuni asupra țărilo r vecine, cu o capacitate de „mare putere”, ce îi permite
să fie influentă și să joace un rol important în probleme globa le.
Relațiile Occidentului cu Federația Rusă sunt, în prezent, afec tate de încordarea
provocată de agresiunea Moscovei în Ucraina și urmările acestei a.
Anexarea rapidă, fără vărsare de sânge, a Crimeei de către Fede rația Rusă, în 2014, a
fost o mișcare tactică, pregătită pentru o ofensivă ulterioară a Rusiei în estul Ucrainei,
mizând pe aceeași lipsă de reacție din partea Occidentului ca ș i în cazul războiului
ruso-georgian din 2008. În Actul Fondator NATO-Rusia din 1997 este stipulat că
„NATO reiterează c ă în mediul de securitate actual și previzibil, Alian ța își va
îndeplini misiunea prin alte mijloace decât sta ționarea permanent ă a unor for țe de
luptă substanț iale”. Intervenția Rusiei în estul Ucrainei și anexarea Crimeei a
schimbat, însă, mediul de securita te la care s-a referit Actul din 19971 .
2 . A u t r e c u t d o i a n i d e c â n d U E a i m p u s F e d e r a ț i e i a ș a – n u m i t e l e „sancțiuni
structurale”. Pentru mulți, acest pas a constituit o surpriză î n ceea ce privește
unanimitatea și hotărârea de acțiune a UE, având în vedere ezit ările și atitudinea
„tolerantă” manifestată de Occident față de Federația Rusă în s ituații anterioare de
încălcare a principiilor dreptului internațional, precum invazi a în Georgia, în august
2008.
Reconfirmarea sancțiunilor și p relungirea acestora – care a tr ecut aproape neobservată
de către mass-media, preocupată de alte probleme precum situați a din Grecia, Siria,
fenomenul imigrației ș.a.- a demonstrat că Bruxelles-ul este fe rm în ceea ce privește
politica sa privind Ucraina și nu va face concesii pentru a asi gura cooperarea
Moscovei privind Siria. Totuși, problema privind eficiența sanc țiunilor, obiectivele și
așteptările implementării acestor a a continuat să preocupe Euro pa și nu numai. Pentru
o mai bună înțelegere a acestei probleme, ar trebui să începem de la o analiză a
problemelor dintre Occident și Federația Rusă, pentru a vedea c um și dacă acestea pot
fi eliminate, rezolvate sau, cel puțin, atenuate.
3. Federația Rusă gândește și acționează în termenii „sferelor de influență” și dorește
nu numai să emită pretenții în spațiile respective, ci însăși re-legitimizarea
conceptului sferelor de influență ca principiu de organizare a vieții internaționale.
Occidentul și Federația Rusă s-a u confruntat în privința reguli lor internaționale ale
acestui concept, care, într-o anumită măsură, decurge din perso nalitatea și viziunea

1 NATO-Russia Pact Mired in Mistrust Amid Ukraine Fallout, 15 iunie 2015,
http://www.rferl,.org/content/nato-russia .
4

actua
lului președinte al Rusiei, privind lumea ca fiind dominat ă de câteva centre de
putere, iar celelalte state având rolul de „pioni”. Mișcările de reformă în spațiul post-
sovietic sunt considerate de Moscova ca fiind inspirate de Occi dent, având drept
obiectiv slăbirea influenței Fed erației Ruse. Această concepție contravine viziunii
unei Europe post-moderniste privind relațiile internaționale în tre state suverane și
egale în drepturi, așa cum este stipulat în documente internați onale importante,
inclusiv Carta ONU, Actul F inal de la Helsinki, ș.a.
Moscova consideră că a cedat peste tot – în Europa Centrală, ț ările Baltice, Cuba,
Africa și Orientul Apropiat,– iar acum Occidentul pare să atent eze la mai mult, ceea
ce face ca relațiile Fe derației Ruse cu Occidentul să fie tensi onate, cu puternic impact
psihologic și emoțional2.
4. Cooperarea Euro-atlantică priv ind criza din Ucraina și intervenția militară a Rusiei
în Siria este încurajatoare. În perioada sovietică și de după Războiul Rece, Moscova a
încercat să separe Europa de America, dar nu a reușit totdeauna . În criza din Ucraina,
rolul principal a fost pentru prima dată asumat de țările vest- europene în negocierile
cu Moscova asupra unei probleme majore de securitate. Germania, îndeosebi
cancelarul A. Merkel, și Franța a u fost interlocutorii principali ai Rusiei în formatul de
negocieri „Normandia”, care s-a finalizat cu acordurile de înce tare a focului de la
Minsk (I și II).
În ianuarie 2016, Ministrul Rus al Apărării Serghei Șoigu a declarat că Federația Rusă
planifică să creeze trei noi divizii militare în Districtul Mil itar din vestul Rusiei, ceea
ce a provocat îngrijorări în Ucraina, țările baltice și alte st ate membre ale NATO
privind securitatea lor. În opi nia unor analiști, refuzul Occidentului de a furniza
armament letal Ucrainei, combinat cu ezitarea permanentă de a a mplasa forțe pe
teritoriul unor state estice membre NATO poate să-i facă pe lid erii Rusiei să
subestimeze voința Occidentului.3
5. După obținerea neașteptată a independenței în 1991, țările din vecinătatea
apropiată a Rusiei au fost domin ate de elitele corupte. În prez ent, societățile din aceste
țări au evoluat și cer o mai bună guvernare, instaurarea domnie i legii și asigurarea
libertății de opinie asupra viito rului țărilor respective. Este un proces în evoluție,
nefiind lansat sau controlat de Occident, pe care acesta nu poa te decât să-l susțină. Pe
de altă parte, Moscova sprijină elitele aflate sub controlul să u, care se opun acestui
proces. Este o ciocnire sistemică, care se pare că va continua atâta timp cât baza
concepțiilor va rămâne neschimbată.
Experiența negocierilor cu Moscova arată că progresul este posi bil atunci când există
un echilibru de putere și de interese. Acorduri privind control ul armamentelor
strategice au fost posibile pentru că ambele părți au acceptat echilibrul general al
capabilităților. Întrucât atât Fe derația Rusă, cât și Occidentu l se confruntă cu riscurile
proliferării nucleare și a terorismului, cooperarea în acest do meniu a fost relevantă (de
exemplu, activitățile de cooperare în vederea reducerii amenințărilor – Nunn-Lugar,
Aranjamentul nuclear privind Ira nul, Inițiativa de Proliferare a Securității). Acolo
unde există dezechilibre sau capacitățile de verificare sunt neadecvate, realizarea unor acorduri este mai puțin posibilă.

2 Kadri Liik, Rusia și Occidentul, Wider Europe, august 2015.
3 Steven Pifer, Strobe Talbott ș.a. Preserving Ukraine’s Independence, Resisting Russian Aggression:
What the United States and NATO Must Do, The Atlantic Council, februarie 2015.
http://www.brookings.edu/-media /resea rch/files/reports/2015/02 .

5

6.
Moscova a declarat Tratatul privind Forțele Armate Convențio nale în Europa
(Tratatul CFE) drept „anacronic” și „depășind realitățile actua le”4. Negocierea acestui
Tratat a început la Viena, în 1973, între statele pe atunci mem bre ale celor două
blocuri militare și a fost semnat după încheierea Războiului R ece, în 1990, la Paris,
conținând proceduri transparente de verificare a armamentului ș i personalului militar.
Intrarea în vigoare a acestuia, în 1992, a determinat retragerea masivă a forțelor și
armamentelor sovietice, iar după dezintegrarea URSS și desființ area Tratatului de la
Varșovia, toate trupele și armame ntul sovietic au fost retrase din Europa
Centrală.Totodată, noua situație impunea adaptarea Tratatului C FE la noua realitate,
ceea ce s-a produs în contextul Summit-ului OSCE de la Istanbul (19 noiembrie
1999), când Statele Părți la Tratat au semnat Acordul privind A daptarea Tratatului
CFE , menit să înlocuiască vechiul sistem bazat pe existența a două blocuri militare,
cu un nou sistem de plafoane naționale și teritoriale pentru țările parte la Tratat.Tratatul CFE a impus limite maxime privind numărul de ar mamente și forțe
militare în Europa.
Implementarea acordurilor privind retragerea trupelor ruse din Republica Moldova și
Georgia a constituit un punct de dezacord între Federația Rusă și celelalte țări parte la
Tratat, care insistau pentru retragerea completă a acestora. Ne reușind să ajungă la un
acord în această problemă, la 12 decembrie 2007 Rusia a declara t moratoriu pe
implementarea acestuia. Țările NATO au încercat, fără succes, să identifice unele
soluții de compromis pentru a determina Federația Rusă să renunțe la hotărârea sa de
a-și suspenda participarea la CFE. În opinia unui înalt repreze ntant militar al Rusiei,
„Tratatul CFE permite SUA să monitorizeze constant trupele ruse ști și amplasarea
acestora în zona europeană a Rusiei”
5. Federația Rusă și-a suspendat participarea la
CFE cu mai puțin de nouă luni înainte de invazia masivă în Geor gia, în august 2008.
Inspecțiile prevăzute în Tratatul CFE ar fi permis notificarea prealabilă a pregătirilor
Rusiei. Invazia Georgiei a fost urmată, în 2014, de anexarea Cr imeei și războiul
inspirat de Federația Rus ă în estul Ucrainei.
7. Asistăm la o discordie sistemică și se pare că aceasta va co ntinua atâta timp cât
fundamentul concepțiilor între cele două părți va rămâne nesch imbat.
În dorința sa de a domina „vecinătatea apropiată”, Moscova nu p are să urmărească
obiectivul dezlănțuirii unui conflict major cu Occidentul. Dimp otrivă, în mod repetat,
oficialii Moscovei au evocat dorința unui „acord” (deal) cu Occ identul, care să se
bazeze pe „recunoașterea” sferelor noi de influență și a reguli lor de conduită,
numindu-le „ noua ordine de securitate”. În discursul său la Conf erința de securitate
de la Munchen, în februarie 2007, președintele Putin i-a surpr ins pe demnitarii
occidentali, cerând o nouă ordine mondială care ar asigura inte resele Rusiei6 .
Evident, Occidentul nu poate accepta o asemenea propunere, într ucât aceasta ar
însemna anularea tuturor documentelor care reglementează atitud inea internațională a
statelor – Actul Final și Carta OSCE, principiile Consiliului E uropei, documentele de
bază ale UE și NATO etc. Totodată, un asemenea acord ar fi pur și simplu imposibil:
sferele de influență în prezent nu pot fi menținute, cum a fost cazul în perioada
Războiului Rece, prin coerciție, dacă apartenența la acestea n u este acceptată de
societățile țărilor respective.

4 Russia Completes CFE Treaty Suspension, Arms Control Today, aprilie 2015,
http://www.armscontrol.org/ACT/2015/04/News-Brief .
5 RIA Novosti, 7 noiembrie 2007.
6 Kremlin.ru, 10 februarie 2007.
6

Din
cele de mai sus rezultă că pr oblema ameliorării relațiilor dintre Federația Rusă și
Occident este complexă, de durată și trebuie abordată pragmatic . O atmosferă de lipsă
de înțelegere și încredere recip rocă, încercări grăbite de cont urare a acesteia pot
compromite eforturile, întrucât pot genera speranțe false și pr ovoca noi dezamăgiri
dureroase. Este, însă, necesar și de dorit ca Federația Rusă să reconsidere modalitățile
și obiectivele atitudinii sale pe plan internațional, ceea ce presupune anumite
modificări de abordare din partea acesteia – O Rusie care res pectă valorile și
interesele celorlalte țări, care se bazează pe propria sa atrac ție și nu pe coerciție pentru
a-și coopta aliați și a-și spori influența, bazată pe respect ș i nu pe frică.
8. Moscova a depus eforturi pentru a convinge anumite țări occi dentale că este timpul
pentru reluarea dialogului și cooperări i, îndeosebi în contextul evenimentelor din
Siria și a fenomenului migrației. Poziția oficială a UE este de e x c l u d e r e a o r i c ă r e i
„târguieli” în sensul că Bruxelles-ul nu va renunța la politica sa privind Ucraina
pentru a asigura cooperarea Rusi ei în Siria. La 20 ianuarie 2016 , U E a e x t i n s
sancțiunile pentru următoarele 6 luni (până la 31 iulie), iar c eea ce va urma după
această dată rămâne o întrebare deschisă.
Revelator este faptul că vizita Secretarului de Stat al SUA, Jo hn Kerry, la Moscova, în
decembrie 2015, a fost caracteriza tă prin declarații cordiale ș i prudente ale ambelor
părți. Întâlnirea dintre Asistentul Secretarului de Stat americ an, Victoria Nuland, cu
Vladimir Surkov, un apropiat al Kremlinului, la 15 ianuarie 201 6, la Kaliningrad, a
dat apă la moară speculațiilor în legătură cu o posibilă înțele gere ruso-americană. Se
pare, însă, că este foarte dificil pentru Kremlin să convingă O ccidentul că poate fi un
partener credibil în solu ționarea crizei din Siria7. Operațiunile Moscovei în Siria
trebuie văzute ca o intenție de a distrage atenția de la situaț ia din Ucraina, care rămâne
principalul obiectiv al ambițiilor Rusiei de mare putere. Inter venind în Siria, care este
de primă importanță pentru Occident, dar un teatru secundar pen tru Federația Rusă,
Kremlinul spera să capete o pârghi e de influență asupra partene rilor occidentali, cu
implicații potențiale pentru situ ația din Ucraina și alte zone de interes prioritar8.
În opinia prof. rus Serghei Karaganov, Decanul Facultății de Ec onomie și Politică
Mondială, „ conlucrarea privind Siria a contribuit la reducerea tensiunii pe termen
lung a confrunt ării dezavantajoase cu Occidentul, consolidarea în rela țiile cu acesta
a elementelor de interac ționare. Însă, confruntarea nu a disp ărut și nu va disp ărea în
viitorul apropiat, inclusiv datorit ă unor motive interne: o parte din elit ă, îndeosebi în
Europa, consideră necesar să aib ă un duș man extern pentru consolidarea intern ă. O
altă parte tinde să î și ia revan șa pentru e șecurile ultimelor decenii. O a treia parte
încearcă să salveze vechea ordine mondial ă aflată în destr ămare, ale că rei reguli, în
mare măsură, erau dictate de Occident dup ă cum îi conveneau. În 2015, aproape
toată elita Rusiei a în țeles că actuala confruntare cu Occide ntul este pe termen lung,
iar Federa ția va trebui să tr ăiască într-o altă realitate decât s-a presupus în visele
minunate privind integrarea cu Occidentul, prin men ținerea independen ței și
suveranității. Acestea au predom inat în clasa politic ă rusă aproape pân ă la s fârșitul
anilor 2000”.9
9. În discursul rostit la Conferința de securitate de la Munche n (12-14 febr uarie 2016),
premierul D. Medvedev a spus că „în Ucraina este un război civi l”, iar pentru

7 GIS Global Trends, 27 ianuarie 2016.
8 Eurasia Daily Monitor, 10 decembrie 2015.
9 Serghei Karaganov, Este încă prea devreme s ă sărbătorim –
http://rg.ru/printable/2016/1201/karaganov.html .
7

rezolv
area acestui conflict, Kiev trebuie să amendeze Constituț ia, să acorde un „statut
special” regiunilor Donețk și L uhansk (controlate de Moscova) ș i să organizeze
alegeri locale, în acord cu liderii acestor provincii. D. Medve dev a acuzat Occidentul
de dificultățile istorice ale Ru siei, prevenind de iminența unu i „Nou Război Rece ”.10
Posibilitatea revenirii la o formă de „Război Rece” între Occid ent și o Rusie hotărâtă
să-și apere statutul de mare putere mondială a fost menționată și de James Clapper,
Coordonatorul serviciilor americane de informații. „ Multe dintre ac țiunile agresive
ale Rusiei din acest moment pentru a- și apăra statutul de mare putere mondial ă ar
putea continua, iar noi ne vom putea trezi într-o spiral ă asemănătoare cu R ăzboiul
Rece”, a d e c l a r a t e l î n c a d r u l C o m i s i e i p e n t r u f o r ț e a r m a t e d i n S e n a tul american.
„Rușii sunt paranoici în privin ța NATO… Sunt foarte preocupa ți în privin ța apărării
occidentale antirachet ă și dacă aceasta poate afecta arsenalu l lor nuclear, piatra de
temelie a statutului lor de mare putere mondial ă”11.
10. Pentru Occident, reluarea dialogului și cooperării implică o strategie vizând
consolidarea securității țărilor vulnerabile membre ale UE și N ATO, asigurarea
independenței și suveranității țărilor din Parteneriatul Estic și menținerea sancțiunilor
până când vor fi întrunite condițiile pentru renunțarea la aces tea, respectiv realizarea
acordurilor de la Minsk și soluț ionarea problemei Crimeei. Sanc țiunile sunt legate de
aceste cerințe concrete, ceea ce constituie o condiționalitate clară pe care Occidentul
trebuie s-o respecte. Pentru a evita viitoarele confruntări cu Federația Rusă în spațiul
post-sovietic, Occidentul trebuie să aibă o interpretare unanim ă internă a acordurilor
de la Minsk și a stadiului de îndeplinire a acestora12 .
Este important de subliniat opinia prevalentă a analiștilor, co nform căreia
credibilitatea Occidentului este legată de menținerea sancțiuni lor. În februarie 2014,
după căderea regimului lui Ianukovi ci, Moscova a fost asaltată de intervenții
telefonice din capitalele occidentale, cerându-i-se să nu inter vină în Ucraina. Ele nu
au fost, însă, ascultate, în mar e măsură și din cauza atitudini i pasive a Occidentului în
legătură cu invazia Rusiei în Ge orgia, din 2008. Moscova a sper at că la fel se va
întâmpla și în cazul Ucrainei.
Decizia Occidentului privind anularea sancțiunilor aplicate Rusiei ar trebui adoptată
doar atunci când nu vor mai exista motive pentru asemenea măsuri. Totodată, Occidentul trebuie să încurajeze integrarea Rusiei în economia globală și să evite
acțiuni care ar putea dura mult sau ar afecta ireversibil economia acestei țări, luând în considerare, totodată, potențiale efecte negative pentru țările vecine sau parteneri de
afaceri
13 .
Eficiența și impactul direct al sancțiunilor rezidă în consolid area credibilității
Occidentului și prevenirea unor noi acte de agresiune. Guvernul rus acționează prin
oamenii de afaceri, politicieni sau societatea civilă, în direc ția eliminării sancțiunilor.
Moscova speră să înlocuiască Occidentul cu China, drept partene r economic major.
Deși China s-a declarat interesată și, desigur, capabilă să inv estească în Federația
Rusă, până acum s-a rezumat doar la declarații neangajante, făr ă investiții sau
împrumuturi tangibile. Explicațiile pot fi diferite: China aște aptă să vadă evoluția

10 Eurasian Daily Monitor, vol. 13, issue 31, Munich Security Conference Debates. Russia’s War in
Ukraine, ( part one), Feb. 18, 2016; Euronews, 19 februarie 2016.
11 France Presse, 16 februarie 2016.
12 Kadri Liik, Wider Europe, august 2015.
13 William Courtney, Western Strategy towards Russia and the Post-Soviet Space, Center for
Transatlantic Relations , 13 ianuarie 2015.
8

situației
Rusiei; rela țiile Beijingului cu SUA și Occidentul, î n general, sunt mai
importante decât cu Federația Rusă; evitarea experienței pe car e a avut-o prin
violarea sancțiunilor occident ale; agenda inter nă privind lupt a împotriva corupției.
Oricare ar fi rațiunile, până acum speranțele Rusiei bazate pe China nu s-au
materializat. Volumul comercial între cele două țări s-a diminu at, ceea ce este
explicabil prin scăderea prețului petrolului și slăbirea rublei .
O altă temă care preocupă Occidentul este legată de necesitatea de a avea o abordare
prudentă în ceea ce privește Ucraina, evitând provocarea Rusiei . Experiența arată,
însă, că Occidentul ar trebui să elaboreze o strategie privind relațiile cu Federația
Rusă pe termen scurt și lung, care să fie însoțită de argument e clare adresate atât
guvernului, cât și populației ruse14.
11. O serie de politicieni și an aliști politici evocă necesitat ea depășirii dificultăților
actuale fără precedent și crearea condițiilor pentru reluarea dialogului și cooperării
într-o lume multipolară, în care Federația Rusă să fie perceput ă ca un element
important al echilibrului global și mai puțin ca o amenințare. Realizarea acestui
obiectiv implică respectarea, de către ambele părți, a valorilo r și intereselor vitale ale
fiecăreia.15
Interesul Occidentului16 pentru reluarea cooperării cu Federația Rusă are la bază
următoarele:
– Federația Rusă este membru permanent al Consiliului de Securita te al ONU,
iar un veto al acesteia poate blo ca unele acțiuni cu efecte pro funde pentru
pacea și securitatea europeană și internațională;
– Federația Rusă este un furnizor gl obal important de resurse energetice;
– Este o putere nucleară și un exportator important de armament convențional.
Deși creșterea puterii militare a Rusiei provoacă îngrijorare, orice acord în
acest domeniu nu este posibil fără participarea acesteia;
– Ambiția Rusiei pentru dezvoltarea unui sistem internațional de guvernare ne-
occidental – BRICS, Organizația de Cooperare Economică – Shangh ai,
Uniunea Economică Euroasiatică, Banca Asiatică pentru Infrastru ctură și
Investiții ș.a. nu poate fi neglijată.
Sunt urmărite cu atenție evoluțiile Rusiei și dificultățile cu care aceasta se confruntă.
Răcirea sau chiar sistarea rela țiilor și cooperării cu Occident ul în ajunul izbucnirii
crizei din Ucraina au determinat Federația Rusă să adopte unele decizii tactice,
preferând înlocuirea „Europei lă rgite” cu „Asia lărgită” de la Petersburg la Shanghai.
Această orientare se poate, însă , confrunta cu unele incertitu dini, cum ar fi: cum se va
acomoda Federația Rusă cu influența crescândă a Chinei în Asia Centrală, care este,
conform concepției Moscovei, tot „sfera sa de influență”. O alt ă problemă este legată
de avantajele Rusiei de a se integra în Asia, având în vedere e xistența unor tensiuni
politice și decalaje de dezvoltare economică în regiune. Cea ma i importantă chestiune
este, însă, cum își va putea reorienta Federația Rusă economia sa spre Asia. Lipsa de

14 Serghei Guriev, Western Strategy towards Russia and the Post-Soviet Space, Center for Transatlantic
Relations, 13 ianuarie 2015.
15 Henry A. Kissinger, Vision for US-Russia relations. The National Interest , 6 februarie 2016.
16 Joseph Dobbs, Why the West, especially Europe, needs Russia, European Leadership Network, 26
ianuarie 2016.
9

capital
a dus deja la întârzier i în dezvoltarea conductelor sal e în regiune, iar în
perioada următoare nu se prevede scăderea prețur ilor la petrol și gaze.
Toate acestea duc la concluzia că Federația Rusă nu ar putea în locui Occidentul cu un
parteneriat non-occidental, iar China este un exemplu în acest sens, ale cărei relații
comerciale bilaterale cu Federația Rusă s-au diminuat ca urmare a impactului
sancțiunilor și scăderii prețului petrolului. Preocupări simila re sunt și în ceea ce
privește BRICS.
Federația Rusă se confruntă cu preocupări economice severe, pe termen scurt și lung.
Acestea nu sunt integral datorate sancțiunilor, colapsul global al prețului petrolului
fiind una din cauze.
În ceea ce privește securitatea națională, Occidentul exercită o influență semnificativă
în trei regiuni de importanță cr itică pentru securitatea Rusiei . Deși, în prezent, există
abordări divergente, cele două p ărți vor trebui să evite antag onizarea reciprocă. Este
vorba de Orientul Mijlociu, Europa de Est și Caucazul de Sud. Î n Nord, Arctica este
privită de Moscova drept o zonă care poate oferi mari oportunități economice.
Stabilitatea în această regiune va fi asigurată de cooperarea î n cadrul Consiliului
Arctic, din care fac parte 5 membri ai UE și NATO.17 Foarte importantă este evitarea
creșterii confruntării cu Turcia. Deși este greu de prevăzut în cetarea acestei
confruntări, Ankara și Moscova sunt capabile să evite o nouă cr iză.
Se preconizează că Federația Rus ă va căuta să-și mențină pozițiile privind spațiul ex-
sovietic, fără a introduce elemente sau strategii noi, identifi când căi pentru a face față
eventualelor noi provocări. Tensiunile atotcuprinzătoare, strategice între Rusia și Occident nu pot fi rezolvate pest e noapte. Este nevoie de o abo rdare realistă și
răbdătoare, care să se finalizeze cu înțelegeri privind diferen țele fundamentale pe baza
consolidării dialogului, încrede rii și securității în regiune.

17 Joseph Dobbs, Why Russia Needs Europe. European Leadership Netwo rk, 22 ianuarie 2016.
10

11Bibliografie:
 Eurasia Daily Monitor, 10 decembrie 2015
 Eurasian Daily Monitor, vol.13, issue 31, Munich Security Conference
Debates. Russia’s War in Ukraine, ( part one), Feb. 18, 2016; Euronews, 19
februarie 2016.
 France Presse, 16 februarie 2016
 GIS Global Trends, 27 ianuarie 2016
 Henry A. Kissinger, Vision for US-Russia relations , The National Interest, 6
februarie 2016
 Joseph Dobbs, Why Russia Needs Europe , European Leadership Network, 22
ianuarie 2016
 Joseph Dobbs, Why the West, especially Europe, needs Russia , European
Leadership Network, 26 ianuarie 2016
 Kadri Liik, Wider Europe, august 2015
 Kadri Liik, Rusia ș i Occidentul, Wider Europe, august 2015
 Kremlin.ru , 10 februarie 2007
 NATO-Russia Pact Mired in Mistrust Amid Ukraine Fallout, 15 iunie 2015,
http://www.rferl,.org/content/nato-russia .
 RIA Novosti, 7 noiembrie 2007
 Russia Completes CFE Treaty Suspension, Arms Control Today, aprilie 2015,
http://www.armscontrol.org/ACT/2015/04/News-Brief .
 Serghei Guriev, Western Strategy towards Russia and the Post-Soviet Space,
Center for Transatlantic Relations, 13 ianuarie 2015
 Serghei Karaganov, Este încă prea devreme s ă sărbătorim –
http://rg.ru/printabl e/2016/1201/karaganov.htm l.
 Steven Pifer, Strobe Talbott ș.a., Preserving Ukraine’s Independence,
Resisting Russian Aggression: What th e United States and NATO Must Do,
The Atlantic Council, februarie 2015
http://www.brookings.edu/-media/r esearch/files/reports/2015/02 .
 William Courtney, Western Strategy towards Russia and the Post-Soviet
Space, Center for Transatlantic Relations, 13 ianuarie 2015