PARADISURILE FISCALE ȘI ECONOMIA CONTEMPORANĂ [608098]

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
1

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Lector univ. dr. Ramona Ciobanu

Autor:
Muntean Liviu Radu

BRAȘOV
2019

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
2

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA:
DREPT FINANCIAR

TEMA:
PARADISURILE FISCALE ȘI ECONOMIA CONTEMPORANĂ

Subsemnatul ____________________ declar pe proprie răspundere,
sub inciden ța legii penale și a Legii dreptului de autor, că
lucrarea de licen ță/diserta ție prezentată este elaborată de mine
și am respectat normele deontologice de folo sire a bibliografiei.

Data predării lucrării, Semnătură

Titlul lucrării de licență/disertație Nume și prenume student: [anonimizat]
3
CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I ISTORICUL, DEFINIȚIA ȘI TRĂSĂTURILE
GENERALE ALE PARADISURILOR FISCALE
1.1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PARADISURILOR FISCALE
1.2 DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A PARADISURILOR FISCALE

CAPITOLUL II MODUL DE FUNCȚ IONARE AL
PARADISURILOR FISCALE
2.1 AVANTAJE PENTRU PERSOANE FIZICE Ș I JURIDICE
2.2 CRITERII GENERALE DE ALEGERE A PARADISURILOR FISCALE
2.3 ANALIZĂ FISCALĂ INTERNAȚIONALĂ

CAPITOLUL II I ASPTECTE LEGISLATIVE ALE ACTIVITĂȚII
INFRACȚIONALE
3.1 UTILIZAREA PARADISURILOR FISCALE ÎN CRIMINALITATEA
FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ
3.1.2 CAZURI DE UTILIZARE A JURISDICȚIILOR OFFSHORE ÎN
MONTAJELE FINANCIARE INTERNAȚIONALE
3.2 EVAZIUNEA FISCALĂ
3.3 SPĂLAREA BANILOR
3.4 MĂSURI LUATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL

CAPITOLUL IV ECONOMIA ÎN PARADISURILE
FISCALE
4.1 ECONOMIA ÎN PARADISURILE FISCALE
4.2 SITUAȚIA ECONOMICĂ A PARADISURILOR FISCALE
4.3 ASPECTE PRACTICE ȘI LEGISLATIVE PRIVIND PARADISURILE
FISCALE
4.4 IMPACTUL PARADISURILOR FISCALE ASUPRA ECONOMIEI
ROMÂNEȘTI

CONCLUZIILE
BIBLIOGRAFIE

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
4
INTRODUCERE
Prezenta lucrare este un subiect tratat ca urmare a modului în
care se desfășoară economia contemporană. Am ales această temă
datorită faptului că mereu am prezentat interes cu privire la acțiuni le
săvârșite de marile companii, în ceea ce privește modul lor de
fiscalitate. De asemenea în urma documentării atât individuale cât și la
facultate am ajuns la concluzia că unele companii folosesc anumite
metode pentru a se sustrage de la diferite plăți. Voi prezenta aceste
lucruri într -un mod înteles de mine.
Lumea în care trăim prezintă multiple fațete economice, din ce în
ce mai interdependente, nu sporesc doar posibilitățile de dezvoltare ci
și instabilitatea și incertitudinea. Creșterea instabilității are loc de
obicei pe termen scu rt, imediat după liberalizare. Atunci când o țară își
liberalizează pentru prima oară sistemul financiar, instabilitatea poate
crește și crizele pot apărea, mai ales dacă starea economiei este
proastă. Dacă sectorul financiar intern nu este pregătit să fac ă față
fluxurilor străine de capital și nu este reglementat și supravegheat,
liberalizarea financiară poate provoca crize interne. Conform anumitor
studii însă ciclurile pieței titlurilor se atenuează după trei ani de la
liberalizare.
Lumea a trecut prin cele mai dificile criz e economice și
financiare din istorie, care afectează grav st abilitatea pe termen lung,
riscând căderea î n extrema haosului și incertitudinii. Procesele de
globalizare și de liberalizare a comerțului, precum și libera circulație de
capital s -au dovedit a fi factori, deși nu putem spune că au provocat,
dar cel puțin au favorizat răspândirea necontrolată a instrumentelor
financiare derivate, inclusiv credite ipotecare neperformante garantate
cu titluri de valoare, care au devenit active "toxice". În absența unui
control adecvat asupra tranzacțiilo r financiare, precum și în absența
supravegherii și monitoriză rii riscurilor globale, sisteme de p rotecție la
nivel național au eșuat unul după altul, opunâ nd o rezistență scăzută
la forța de ex tindere și contaminare a crizei economice globale.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
5
CAPITOLUL I ISTORICUL, DEFINIȚIA ȘI TRĂSĂTURILE
GENERALE ALE PARADISURILOR FISCALE
1.1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PARADISURILOR FISCALE
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să găseasca diferite
mecanisme și să le folosească pentru a le oferi un refugiu din calea
autoritățiilor fiscale.
Denumite de literatura de s pecialitate a secolului XX “paradisuri
fiscale” sau “centre financiare offshore”, entitățile juridice cu un statut
special în materie fi scală nu reprezintă un fenomen characteristic epocii
contemporane1.
Așadar, înca din cele mai vechi timpuri, facilitățile fiscale au fost
învizorul lor, iar modalitățile d e eludare a taxelor fiscale abuz ive s -au aflat în
atenția negustorilor acelor vremuri2. Creșterea comerțului internațional ,
accentuat de fluxurile internaționale de capital a generat restricții și limitări
fiscale impuse de conducătorii acelei perioade ducând, astfel, la apariția și
concretizarea teritoriilor offshore. În Grecia antică, fi losofii antichității se
foloseau de companii non -profit specifice acelei perioade pentru a -și finanța
universitățile și pentru a ocoli taxele impuse pentru desfășurarea acestor
activități3. În comerțul cu mărfuri, negustorii aflați în insulele din vecinăta tea
Atenei evitau un impozit de 2% perceput de cetatea Greciei pentru importuri
și exporturi. P rimul teritoriu ”paradis fiscal” a fost Flandra care la începutul
secolelor XVI – XVII percepea pentru comertul efectua t prin porturile sale
un impozit foarte re dus4. În dezvoltarea paradisurilor fiscale, secolul XVII și –
a pus amprenta din punct de vedere economic, deoarece în această
perioadă infrastructura maritimă era cea mai utilizată cale de transport
pentru comercianți. Printre persoa nele care uzitau în anti chitate astfel de
oaze fiscale se regăseau inclusiv pirații acelor vremuri care își desfășurau
activitatea în zona oceanelor, găsind astfel insule unde își puteau depozita
toate bunurilor lor, rezultate î n urma jafurilor navale.
Alte metode folosite negust ori pentru a evita impunerea fiscalității din
acea perioadă, cuprind într -un context mai restrains chiar sensul denotativ
al termenului ”offshore”, care într -o traducere liberă înseamnă realizarea
tranzacțiilor comerciale în largul mărilor sau a oceanelor, departe de taxele
fiscale de pe țărm.5

1 C. Trandafir, Societățile off -shore între reglementare legală și ilicit, Ed. Universul Juridic, București,
2012, p. 120.
2 A. Beauchamp, Le guide mondial de paradis fiscaux, Bernard Grasset, nouv. E d. Entierement rev. Et
completee edition, Lyon, 1983, p. 224.
3 C. Dauphin, Le guide vraiment practique des paradis fiscaux, Ed. 1 -st, Paris, 2007, p. 332.
4 D. J. Cooper, L. Varadi, G. Kiss, Paradisuri fiscale și firme impozabile, Ed. Nevali, Cluj, 1998, p.112.
5 Offshore – cuvânt de origine anglo -saxon care în traducere liberă înseamnă dincolo de țărm.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
6
Tot în această perioadă, Anglia oferea privilegii fiscale pentru anumite
categorii de negustori flamanzi, iar mai târziu și Flandra a început să ofer e
aceleași privilegii comercianț ilor britanici. Ca o urmare a acestor privilegii,
domeniul bancar s -a dezvoltat tot mai mult în cadrul teritoriilor offshore din
acele vremuri, iar societăți bancare importante ale acelor vremuri și -au
deschis filia el în jurisdicții offshore. Astfel, la începutul anilor 1889, una
dintre cele mai importante instituții bancare canadiene, The Bank of New
Scotland și -a deschis una dintre filiale într -unul din paradisurile fiscale din
acea perioadă, Jamaica. În acest mod, clienții respectivei societăți bancare
beneficiau de diverse avantaje financiar -fiscale pentru operațiunile de
comerț internațional.1 Analizînd el ementele care stau la baza func ționării
perfecte a unui paradis fiscal, foarte multe dintre societățile bancare și -au
dezvoltat rețeaua fina nciară în state cu monedă stabilă, care, prin instituțiile
abilitate, exercitau un control scăzut asupra schimburilor sau poate nu îl
practicau deloc. Un alt element care prima în dezvoltarea tranzacțiilor
interbancare în sistem offshore, consta în fiabili tatea sistemului bancar, prin
promovare a unui secret bancar consolidat și încurajarea investițiilor străine
pe teritoriile lor de către autoritățile statului offshore2.
Apariția și evoluția paradisurilor fiscale este strâns legată de,
dezvoltarea sistemelo r fiscale care generează o impunere fiscal ă excesivă
pentru activitățile economice și tranzacțiile financiare derulate în interiorul
statului în cauză.
Nașterea sistemelor fiscale mai mult sau mai puțin favoriza nte s -a
realizat odată cu valul de reacți i împotriva taxelor, izbucnit la nivel mondial
dupa cel de -al II-lea Razboi Mondial, când economiile statelor afectate de
trauma războiului au intrat î n refacere generală. În Europa, creșterea
taxelor a fost determinată de costurile crescânde ale războiulu i, care a scos
la iveală conflictele dintre clasele sociale3. Fenomenul cunoscut ca offshore
financiar a început să apară ca o caracteristică semnificativă a
capitalismului contemporan în 1950, târziu după crearea pieței interbancare
Londaon Based4. În ani i 1970 dezvoltarea paradisurilor fiscale s -a datorat,
în mare parte, reglementărilor protecționiste și impozitelor înalte pe piețele
de bază5. În cadrul unui comerț internațional neuniform, paradisurile fiscale
compensau lacunele cauzate de unele măsuri na ționalist -perfecționiste.

1 J. Hodges, Offshore Tax Havens in Spotlight After 2000 – Year History
(http://www.bloomberg.com/news/2013 -05-03/offshore -tax-havens -in-spotlight -after-200-year-history.html)
2 D.D. Șaguna, Tratat de drept f inanciar -fiscal, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 977.
3 G. Mulgan, R. Murray, Reconnecting Taxation, Ed. Demos, Londra, 1993, p. 34.
4 R. Palan, R. Murphy, C. Chanvagneux, Tax havens: How globalization really works. Ithaca, Cornell
University P ress, 2010
5 S. Gaftoniuc, Finanțe internaționale, ed. 3, Ed. Economică, București, 2000, p. 387.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
7
Politica fiscală a unui stat generează, într -un context economic
financiar mai mult sau mai puțin favorizat pentru cetățeni, un ansamblu de
replici ale acestora în fața presiunii fiscale și implicita taxării veniturilor
obțiunute din diverse activități. Acest fapt determină ca tot mai multe
persoane fizice si persoane juridice să se îndrepte către paradisuri fiscale
cu scopul plasării investițiilor și a profiturilor câștigate pentru evitarea
fiscalității din statul de rezidență și aplicarea unui regim fiscal mult mai
avantajos1.
Fiind un instrument important al suveranității naționale, impozitarea
permite autoritățiilor publice centrale să pună în aplicare politicele fiscale
sau economico -financiare, în scopul formării bugetelor a ferente. Politica în
domeniul impozitării este esențială pentru toate statele care urmează
anumite standarde internaționale în domeniu. Astfel, acțiunile contrare ale
unui stat la nivel de fiscalitate, afectează, inevitabil, și relațile comerciale cu
alte state. Din acest motiv nevoia unei strategii fiscale aplicate la nivelul mai
multor state a generat lupta împotriva teritoriilor offshore, care contravin
regulilor comune și conforme de impozitare. Strategia fiscală a unui stat
rămâne în zona de autonomie națională în elaborarea politicii
macroeconomice2.
Chiar dacă paradisurile fiscale oferă o multitudine de facilități celor
care le aleg pentru a -și plasa veniturile, există totuși o serie de deosebiri
între aceste teritorii care le fac mai atractive pentru anumite categorii de
investitori. Alegerea unui paradis fiscal depinde de obiectul de bază al
persoanei în ceea ce privește utilizarea unei jurisdicții a secretarului bancar
situată în afara țării de rezidență fiscală.3
Într-o eră a globalizării, afaceril e legale si cele ilegale sunt din ce în ce
mai mult ăntr -o strânsă conexiune; astfel crima organizată investește în
afaceri legale apoi analizează resursele financiare obținute și redirecționate
către economia neagră (ilegală) prin controlarea băncilor și a societățiilor
implicate în spălarea banilor murdari. I nstituțiile bancare au fost
dintotdeauna un pilon al lanțului furnizării de capital către paradisurile
fiscale, pretinzând faptul că tranzițiile desfășurate au caracter legal și sunt
efectuate cu bună -credință. Mai mult decât atât, băncile sunt cele care
finanțează prin acordarea de credit cu dobânzi ridic ate acitivitățile criminale ,
în scopul unor comisioane uriașe, în detrimentul unor investiții productive
legale în industrie sau agricultură4.

1 C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dăncău, Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune fiscală și fraudă
fiscală, Ed. BMT Publishing House, București, 2005, p. 26.
2 P. Brezeanu, I. Simon, S. Celea, Fiscalitate europeană, Ed. Economică București, 2005, p. 216.
3 Ș.Popa, A. Cucu, Economia subternă și spălarea banilor, Ed. Expert, București, 2000, p.50 .
4 C. Voicu, Spălarea banilor murdari, Ed. Sylvi, Bu curești, 1999, p. 174.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
8
Activi tatea de a crea o aparență de leg alitate pentru sumele rezultate
ca urmare a comiterii faptelor de evaziune fiscală este de natură a
preocupa pe autorii lor în vederea asigurării folosirii liniștite a produsului
infracțiunii1. În privința evoluției sectoarelor offshore, comunitatea
internațională își manifestă constant îngrijorarea față de amploarea fără
precendent a acestor teritorii și mai ales a criminalității susținute prin
fluxurile de capital generate înspre și dinspre ținuturi2.
Existența paradisurilor fiscale ș i financiare este strâns legată de
istoria capitalismului, revoluția franceză și cea industrială reprezentând un
moment marcant al accelerării apariției și dezvoltării lor. Însă, după cel de –
al II-lea Război Mondial, fenomenul a căpătat proporții uriașe, răspândindu –
se în toate colțurile lumii: în Pacific, în zona Caraibelor și în insulele din
Oceanul Atlantic, dar și în țări europene mici și foarte mici.

1.2 DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A PARADISURILOR FISCALE

Dezvoltarea continuă a activităț ilor economice la nivel mondial și-a
pus amprenta mai ales începând cu anii 90 și asupra evoluției sectorului
offshore accelerând în mod simțitor dezvoltarea acestor teritorii, nu doar din
punct de vedere economic. Totodată elanul global al investiților străine a
condus la o cerere din ce în ce mai ridicată pentru operațiunile care includ
transferul de capital în state de tip offshore, în scopul evitării sau diminuării
taxelor. Având în vedere acest aspect economico -financiar, paradisurile
fiscale au avut o creștere economică explozivă a trăgând valori
disproporționate din volumul investițiilor străine la nivel mondial3.
La nivel european, adoptarea monedei euro, în principal de
stateledezvoltate a contribuit la creșterea competiției fiscale eliminându -se
riscul de schimb valutar și limitâ ndu-se diferențierea dobânzilor pe teritoriul
european. Sfârșitul anilor 90 a î nsemnat pentru unele state din E uropa
introducerea unor impozite de 10% pe veniturile din dobânzi generâand
astfel o migrare masivă de capital bănesc către teritorii offshore ap roapiate
acestor state. O caracteristică generală a paradisurilor fiscale este aceea
că facilitează optimizarea fiscală în sensul că permit contribuabililor să
realoce veniturile din jurisdicții cu impunere mare în jurisdicții cu impunere
redusă4.

1 D.A.P Florescu, D. Bucur, Th. Mrejeru, M. Pantea, A. Martinescu, V. Manea, Evaziunea fiscală, Ed.
Juridic, București, 2013, p. 266.
2 C. Bogdan, Spălarea banilor. Aspecte teoretice și de practică judiciară, Ed. Universul Juridic, București,
2010, p.29.
3 J.R. Hines Jr., Prosperă paradisurile fiscale?, Ed. University of Michigan & NBER, Michigan, 2004, p.15.
4 Listele cu paradisuri fiscale publicate după Summitul G20, 6 aprilie 2009
(http://www.ft.com./intl/cms/s/0/39e2eeb4 -030a -11e6 -afld-c47326021344.html#axzz4AKIPZWHy)

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
9
Deși nu există date precise în acest scop sau nu pot fi făcute publice
s-a evaluat de diverse organizații de specialitate că există la nivel mondial
73 de paradisuri fiscale. Totodată nu se cunosc cu exactitate su mele care
se tranzitează în aceste state. Deoarece sunt considerate atât de persoane
fizice cât și de mari agenții economice ”raiuri ale finanțelor”, paradisurile
fiscale oferă o satisfacție fiscală investitorilor, asigurându -se că instituțiile
financiare ce își au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite. În acest
caz, societățile bancare au proceduri foarte stricte pentru identificarea
clienților chiar și în cazurile conturilor anonime1.
Totodată, la nivelul european, este considerat că scopul urmărit prin
finanțarea sectorului offshore constă, pe de o parte, în promovarea și
externalizarea fluxurilor de capital, iar pe de altă parte, atragerea fondurilor
de pe piața externă prin participarea la acțiun i de finanțare în cadrul
aceleiași piețe și stimularea relațiilor financiar -bancare internaționale.
Echilibrul financiar -fiscal este influențat, astfel, prin absorbția de fonduri
externe, mărindu -se astfel volumul reusrselor interne. Așadar în activitatea
financiar -fiscală internațională, fluxurile de valută, de fonduri, de mijloace de
plată internaționale, circulă de la un stat la altul, fiind atrase de piața
financiară mondială. Cadrul economic actual se caracterizează prin
globalizarea schimburilor de bu nuri și de servicii, de liberă circulație a
capitalurilor și de folosirea extinsă a noilor aplicații tehnologice ce se
utilizeaza în domeniul tranzacțiilor financiare internaționale și comerciale.
În ciuda faptului că în majoritatea instituțiilor financiar e există cel puțin
câte un departament de verificar e a conformității, normele care
reglementează numărul uriaș de tranzacții desfășurate zilnic sunt
insuficiente, necesitând suplimentarea acestor departamente2.

1 France seeks G20 tax haven blacklist, EU sanctions on evaders (http://www.reuters.com/art icle/us –
panama -tax-france -idUSKCN0X81Y1)
2 Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema ” Paradisurile fiscale și financiare, o
amenințare pentru piața internă a UE”, Bruxelles, 24 mai 2012 (http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CE LEX:52012IE1289)

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
10
CAPITOLUL II MODUL DE FUNCȚIONARE AL PARADISURILOR
FISCALE

Printre principalele fundamente ale jurisprudenței se evidențiază
faptul că autoritățile puterii cent rale ale unui stat au jurisdicț ie asupra
persoanelor și propietăților din interiorul frontierelor sale. De aceea
considerăm că aplicarea corectă a principiilor de drept ale statului de
rezidență a investitorilor nu aduce atingere fenomenului offshore1. Totodată
există și state, precum: Andorra, Insulele Bermude, Principatul Monaco și
Cayman, care nu au perceput nicio dată impozit pe profit, iar alte state sau
teritorii, precum Algeria, Casablanca, Danzig (Germania), care percep doar
temporar un astfel de impozit.
Baza instituirii impozitelor o constituie necesitatea statului de a atrage
resurse în scopul acoperirii cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea politicii
financiar -fiscale. În unele paradisuri fiscale , legea generală a impozitului
prevede faptul că societățile nou înființate sunt scutite de la plata
impozitului, indiferent de valoarea profitului, a cifrei de afaceri sau a
capitalului social2. Un lucru foarte interesant, este de observat faptul că deși
majoritatea statelor luptă împotriva funcționării paradisurilor fiscale, tot
aceste state sunt chiar cele care întrețin economi a jurisdicțiilor offshore în
zona lor monetară prin ridicarea cotelor de impozitare.
La nivelul Fondului Monetar Internațional se apreciază faptul că
liberalizarea conturilor de capital și creșterea încrederii în bursa de valori,
crește receptivitatea la oportunitățile și riscurile unui grup mai mare de
regiuni și țări considerate paradisuri fiscale, iar investițiile de portofoliu
devenind tot mai receptive strategiilor fiscale3. Efectele competiției fiscale
asupra fluxului de investiții se observă cel mai bine în țările Uniunii
Europene. Țările în care taxele sunt mai ridicate precum Germania și
Suedia, au pierdut depozite bancare importante ale rezidenților lor în
favoarea altor țări din UE unde se percep taxe mai scăzute asupra
dobânzilor generate de ase menea depozite.
Comparativ cu obiectivele europene pentru combaterea evaziunii
fiscale, constatăm că prin măsurile legislative adoptate de România până în
prezent, țara noastră este doar la un nivel declarativ de măsuri anti –
offshore4. Recent, tot mai mult e insule din largul mărilor și oceanelor devin

1 G. L. Kiss, L. Varadi, D.J. Cooper, op. cit., p56.
2 British Virgin Island Tax Guide 2013
(http://www.pkf.com/media/1954323/british%20virgin%20islands%20pkf%20tax%20guide%202013.pdf)
3 International Standards: Strengthening Surveillance, Domestic Institutions, and International Markets
(www.imf.org)
4 Report from the Government Comission on Capital Flight from Poor Countries. Appointed by Royal
Decrease of 27 June 2008.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
11
teritorii care implementează politici pentru a dezvolta un sector comercial
offshore, în care se desfășoară activități economice, în principal, cu
nerezidenții, ca o strategie pentru a stimula creșterea econom ică. Obiectivul
politicii de această strategie este de a atrage companiile străine pentru
creșterea forței de muncă, creșterea venituri lor și a averii naționale .
Facilitatea activităților comerciale offshore a condus la acordarea a
peste 100.000 de licențe internaționale de afaceri pentru companiile ce se
regăsesc în acest sector financiar. Această politică adoptată de jurisdicțiile
offshore nu a trecut neobservată de companiile internaționale, iar
cercetarea economică a fost efectuată pentru a evalua impac tul offshore
asupra creșterii economice în teritoriile gazdă.

2.1 AVANTAJELE PARADISURILOR FISCALE PENTRU
PERSOANE FIZICE Ș I JURIDICE

Între granițele sale, un paradis fiscal acordă utilizatorilor o serie de
facilități pentru sporirea atractivității în al egerea lui ca centru de derulare a
activităților economice. Astfel, în timp ce unele paradisuri fiscale nu percep
taxe sau impozite pe veniturile din activitățile desfășurate pe teritoriul lor,
altele au o impozitare redusă în funcție de tipul de activitat e desfășurată
sau de persoana fizică sau juridică ce o desfășoară (rezidenți sau
nerezidenți, holdinguri, trusturi, societăți captive etc.).
Persoanele fizice utilizează folosirea unui paradis fiscal, pe de o parte
pentru a profita de politicile guvernam entale în dezvoltarea unor activități
comerciale, iar pe de altă parte pentru a beneficia de impozitare scăzută
sau nulă pentru câstigurile obținute. Paradisurile fiscale fiind, de regulă,
regiuni mic i ca suprafață geografică, ele o fera cele mai bune condi ții pentru
înființarea societăților offshore, aceste regiuni fiind dependente politic și
independente economic de un stat cu ambele politici foarte dezvoltate.
Investitorii, persoane fizice, care aleg ca țintă precisă un teritoriu
offshore au întotdeauna un scop bine delimitat: scutirea de o gamă largă de
reglementări fiscale impuse în mod normal de statul onshore. Sistemul
financiar -fiscal mondial oferă terenul necesar dezvoltării comerțului și
investițiilor pe plan internațional, globalizarea serviciilor financiare devenind
una dintre cele mai importante dimensiuni ale procesului general de
globalizare și internaționalizare.
Marile corporații beneficiază de pe urma instituirii de centre offshore
prin intermediul băncilor offshore, bănci aflate de obicei î n jurisdicții cu
fiscalitate redusă, în afara țării de rezidență a deponentului. Avantajele de
care beneficiază acești deponenți sunt: menținerea secretului bancar,
impozitare redusă sau nulă, acces facil la depozite și protecție împotriva

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
12
instabilității p olitice și financiare. De regulă, paradisurile fiscale sunt
asociate cu stabilitatea politică și financiară. În general, paradisurile fiscale
au un sistem de control monetar dublu care distinge atât între rezidenți și
non-rezidenți, cât și între monedele l ocale și monedele străine. Rezidenții
sunt, de obicei, subiectul controalelor monetare, iar non -rezidenții nu.
Formarea și consolidarea rețelelor globale de producție și în general
activitatea economică a companiilor multinaționale pot fi explicate cu
ajutorul unor teorii ale comerțului internațional, conform cărora în condițiile
actuale, comerțul internațional este organic legat de organizarea industrială,
tratarea lor separată fiind practic imposibilă1.
Rolul companiilor multinaționale în sistemul offshor e este strâns legat
de rolul acestora în dezvoltarea comerțului internațional. Astfel, globalizarea
financiar -economică oferă acestor structuri posibilități sporite de a utiliza
piața internațională a capitalului în scopul minimizării costurilor finanțării și
asigurării accesului la capital2.

2.2 CRITERII GENERALE DE ALEGERE A PARADISURILOR
FISCAL E

a) Existența unui conse ns politic ajută la urmărirea stabilității
legislației în ceea ce privește capitalul străin. Așadar, statele care limitează
participarea capitalului străin și în care se deține în întregime controlul
asupra unor domenii prin stimularea investițiilor naționale, sunt evitate
pentru dezvoltarea unei companii offshore. Ținând cont de îndeplinirea
acestui criteriu, trebuie evitate statele în ca re legislația față de capitalul
străin nu este constantă, putându -se schimba brusc, în orice moment,
având ca o consecință limitarea scoietății la un moment dat.
b) Stabilitatea economică ș i politică sunt de asemenea f actori
importanți în dezvoltarea unui paradis fiscal. Jurisdicțiile offshore au un
mediu politic stabil, acorduri cu țările mari pentru a evita dubla impozitare,
un sector de comunicare dezvoltat și o infrastructură corespunzătoare. În
literatura de specialitate3 se apreciază faptul că în statele mici offshore
există o independentă economico -financiară care oferă servicii fiscale
favorabile statelor mari. Niciun investitor nu dorește să -și plaseze banii într –
un stat în care nu există stabilitate economică și politi că, într -un mediu
riscant în care îi poate pierde, sau odată investiți să nu producă profit.
Nimeni nu își dorește ca investiția făcută să fie pierdută din cauza

1 S. Burnete, Elemente de economie mondială, Ed. Uni versității ”Lucian Blaga” din Sibiu, 2010, p. 120.
2 J.R. Markusen, The Bounderies of Multinational Enterprises and Theory of International Trade, în
Journal of Economic Perspectives, vol. 9, nr. 2/1995.
3 M.P. Hampton, J. Christensen, Offshore paraiahs? Small island economies, tax havens,and the re –
configuration of global finance. Word Development, vol. 30, 2002, p. 1657 – 1673.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
13
schimbării guvernelor și a instabilității economice în statul de rezidență al
societății respe ctive1. Astfel, putem trage concluzia că o bună guvernare
este un factor instituțional extrem de important care afectează oportunitatea
de a deveni sau nu un paradis fiscal.
c) O monedă stabilă și realizarea unui schimb flexibil reprezintă factori
determin anți în alegerea unui paradis fiscal pentru dezvoltarea unei
activități economice profitabile. Desfășurearea operațiunilor economice este
influențată de transferul liber al profiturilor în devize convertibile.
d) O situație convenabilă geografic reprezintă un mare interes în
alegerea unui paradis fiscal pentru dezvoltarea unei eventuale afaceri,
deoarece existența unui sistem de comunicații prin telefon sau fax este
esențial în desfășurarea optimă și productivă a unei afaceri. Desfășurarea
propriu -zisă a ob iectului de activitate a societății respective este strâns
legată și de existența unui transport comod și rapid, aerian, terestru și
maritim, ceea ce implică o infrastructură bine dezvoltată, deoarece mărimea
distanț elor influențează costul operaț iunilor ș i eficiența afacerilor2.
Dimensiunea geografică este recunoscută ca fiind un factor important în
atribuirea statutului de paradis fiscal. Aceasta operează prin intermediul
metodelor fiscale pentru a contribui la potențialul de creștere economică din
țările mici. Cota de impozitare se dovedește a fi avantajoasă pentru țările
mici și deschiderea economică este relevantă pentru statutul de paradis
fiscal.

2.3 ANALIZĂ FISCAL Ă INTERNAȚIONALĂ
La nivel mondial, statele folosesc, în general, două metode de a
reduce sau elimina dubla impunere internațională a veniturilor obținute în
străinătate de către companiie multinaționale, astfel:
1) metoda impozitării universale;
2) metoda impozitării teritoriale.
Conform metodei teritoriale, veniturile obținute în străinătate de către
filialele străine sunt în întregime sau parțial scutite de impozit în țara de
origine, fiind supus impozitării în statul în care s -a realizat. În conformitate
cu abordarea teritorială , o țară colectează impozit numai pe veniturile
realizate în cadrul granițelor sale. Acest lucru este de obicei realizat prin
scutirea de la baza de impozitare internă a dividendelor primite de la filialele
străine. Metoda impozitării teritoriale egalizeaz ă astfel costurile fiscale între

1 Gh. Caraiani, L. Pricină, C. Ardelean, C.G. Buzan, A. Gearâp, R. Dinu, B. Minoiu, Managementul
companiilor Offshore din zonel e libere, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 56 – 57.
2 C. Corduneanu, op. cit., p. 355.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
14
concurenții internaționali care operează în aceeasi jurisdicție, astfel încât
toate companiile p ot concura pe piața economică în condiții de egalitate1.
Prin urmare, nu este o coincidență faptul că sistemul teritorial a
câștigat atât de mulți ade renți; oferă avantaje economice reale față de
omologul său la nivel mondial. În cazu l Statelor Unite, se folosește metoda
universală de impozitare.Conform studiilor de specialitate, o tranziție către
impozitarea teritorială, ar e libera 1,7 miliarde de dolari blo cate în prezent în
economia SUA2.
În Panama, stat offshore , la 30 decembrie 2013 a intrat în vigoare
legea nr. 120/2013 care a inclus un amendament la art. 694 C.fisc. al
ascestui stat, înlocuind sistemul teritorial de impo zitare a veniturilor cu un
sistem de impozitare la nivel mondial. Modificarea legislativă a generat
îngrijorare și critici din diverse ramuri economice. Imediat, mai mulți
reprezentanți ai guvernului, inclusiv Ministerul Economiei și Finanțelor și
administ ratorul Autorității Naționale de Venituri Publice (ANIP –
Administrația fiscală a Republicii Panama), au asigurat mediul economic ca
un nou proiect de lege de abrogare a legii nr. 120/2013 va fi prezentat
puterii legislative, în scopul de a readopta sistem ul teritorial de impozitare a
veniturilor3.
Legislația fiscală a fiecărui stat diferențiază rezidența și / sau
nerezidența fiscală în funcție de anumite criterii.
Persoană fizică nerezidentă este orice persoană fizică care nu este
persoană fizică rezidentă.
Persoană fizică rezidentă este orice persoană fizică ce îndeplinește
cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este pre zentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce
depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcțion ar sau
angajat al României într -un stat străin.
Prin excepție de la prevederile lit. a) – d), nu este persoană fizică
rezidentă un cetățean străin cu statut diplomatic sau consular în România,
un cetățean străin care este funcționar ori angajat al unui org anism

1 P. Dittmer, U.S. Corporations Suffer High Effective Tax Rates by International Standards, în Tax
Foundation Special Report nr. 195/2011 (http://taxfoundation.org/article/us -corporations -suffer -high-
effective -tax-rates -international -standards).
2 K.A. Clausing, A Challenging Time for International Tax Policy, 136 Tax Notes 281, 16 iulie 2012
(http://taxprof.typepad.com/files/136tn0281.pdf) .
3 The 2012 worldwide corporate tax guide, aprilie 2012, p. 897
(http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/Worldwide_corporate_tax_guide_2012/$FILE/WCTG_2012_
Worldwide_Corporate_Tax_Guide.pdf).

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
15
internațional și interguvernamental înregistrat în România, un cetățean
străin care este funcționar sau angajat al unui stat străin în România și n ici
membrii familiilor acestora.
Persoană juridică română este orice persoană juridică care a fost
înființată în conformitate cu legislația României .
Persoană juridică înființată potrivit legislației europene este orice
persoană juridică constituită în condițiile și prin mecanismele prevă zute de
reglementările europene.
Persoană juridică străină este orice persoană juridică care nu este
persoană juridică română și orice persoană juridică înființată potrivit
legislației europene care nu are sediul social în România.1
Spre exemplu, în Elveția au calitate de rezidenți cei care petrec cel
puțin 30 de zile în ac eastă țară, exercitând o activitate lucrativă, precum și
cei care rămân pe teritoriul statului Elvețian cel puțin 90 de zile, fără însă a
desfășura vreo activitate lucrativă. Totodată, sunt considerați nerezidenți în
vederea stabilirii în Elveția a obligaț iilor financiar -bugetare, toți cei care își
fac sejurul sau au domiciliul în străinătate, iar în această categorie intră:
persoanele care sunt proprietare , uzufructuare sau creditoare ale unor
bunuri mobile sau imobile și toate în interiorul Confederației, persoanele
fizice străine care primesc de la instituțiile publice elvețiene pensii sau
rente, sub orice formă2.
Rezidența fictivă are un rol bine determinat în funcționarea unui
paradis fiscal, astfel, în biroul unui jurist, contabil, bănci sau unei instituții
specializate dintr -un paradis fiscal, se pot înființa societăți fictive utilizate ca
societăți releu de tip ”cutie de scrisori”, acestea servesc la fixarea
beneficilor realizate în țări unde impunerea nu există sau este redusă
obligativitatea re patrierii veniturilor încasate în străinătate.
O societate releu nu este eficientă în cazul în care există restricții sau
obstacole legate de primirea si transformarea fondurilor. Sub aspect fiscal
utilizarea societăților de tip releu determină diminuarea veniturilor sau
profiturilor, deoarece impozitul este reținut la sursă. La nivelul fiecărui stat,
persoana fizică rezidentă este persoana care îndeplinește cel puțin una din
condițile prevăzute de legea fiscală națională, dar în mod obligatoriu
îndeplineș te criterile generale potrivit cărora persoana fizică își are
domiciliul pe teritoriul statului în cauză și își desfășoară interesele vitale pe
teritoriul acelui stat3.

1 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Definitii.htm
2 M.Ș. Minea, Drept Financiar Internațional, Ed. Accent, Cluj -Napoca, 2011, p. 118.
3 M. Boulescu, Regimul fiscal intracomunitar și internațion al, Ed. Tribuna Economică, București, 2013, p.
43.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
16
Per a contrario, nerezident este orice persoană fizică ce nu
îndeplinește criteriile ne rezidenței fiscale. În doctrina fiscală1, dublă
impunere este definită ca fiind fenomenul prin care aceeași entitate
impozitabilă aparținând aceluiași subiect este supusă în același timp la mai
multe impozite. Fenomenul de dublă impunere apare ca urmare a unor
criterii de impozitare diferite în interiorul unui stat2.
La baza dublei impuneri se află acțiunea a două sau mai multe entități
fiscale sau chiar concurența dintre mai multe competențe fiscale. Deoarece
dubla impunere nu are decât efecte negative as upra societății în general,
acest fenomen afectează atât eficiența exportului cât și competivitatea
externă a mărfurilor, sarcina fiscală fiind în acest mod mult mai mare decât
dacă venitul sau averea ar fi supuse impozitării dintr -un singur stat3.
În Uniunea Europeană trebuie subliniat faptul că politica fiscală este
aplicată diferit de către statele membre . În acest sens, obiectivul general al
Uniunii de a uniformiza politica economică și monetară , dar și piața internă
comună a statelor membre se află în strânsă legătură cu inițiativa statelor
membre de a promova investițiile în infrastructură și mediul social4. În
același timp, creșterea integrării în economia mondială și globalizarea
afectează concurența în privința impozitării.
Aceasta împiedică fa ctorul de decizie politică să mărească obligțiile
fiscale ale contribuabililor și are un impact pozitiv deoarece un sistem de
impozitare eficace permite statului să pu nă la dispoziție bunuri publice , să
protejeze resurse și să redistribuie venitul5, în pra ctica fiscală
internațională, pentru evitarea fenomenului dublei impuneri, se folosesc
două metode:
1) Metoda exonerării6 – potrivit căreia statul de rezidență al unui
subiect nu impozitează veniturile care sunt supuse impozitării într -un alt
stat (statul în care se află averea impozitabilă sau în care se află un
sediu sau un punct fix). Această metodă se aplică la rândul ei în două
forme: exone rarea totală – metoda prin care veniturile realizate de
rezidentul unei țări într -o țară străină și supus impunerii î n respectiva țară
se deduc din venitul impozabil global în care țara de reședință are în
vedere totalitatea veniturilor obținute de contribuabili; exonerarea
progresivă – presupune o impunere separată a veniturilor, în fiecare din
țările semnatare ale conv enției.

1 I. Văcărel, Relații financiare internționale, Ed. Academiei Române, București, 1995, p. 46.
2 R. Buziernescu, op. Cit., p. 150.
3 D.D. Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. Eminescu, București, 2000, p. 648.
4 R. Bufan, M. Minea, Codul fiscal comentat, Ed. Wolters Kluwer, București, 2008, p. 60.
5 C. Lefer, S. Chirică, Evitarea dublei impuneri internaționale (Reglementări legale interne și convenții
fiscale încheiate de România), Economie teoretică și aplicatș, vol. XVII (2010), nr. 9 (550), p. 38 – 51.
6 C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dăncău, op. cit., p. 177.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
17
2) Metoda imputării sau deducerii1 – aceasta presupune deducerea
de către statul de rezidență a impozitului calculat pe baza tuturor
veniturilor realizate de către subiectul impozabil (venituri interne și
venituri externe) a impozitului plătit în stră inătate. Și această metodă
cunoaște două forme de aplicare: imputarea totală conform căreia
impozitul plătit în străinătate se deduce integral din impozitul total
calculat în țara de reședință, indiferent de mărimea acestuia2 și
imputarea ordinară care constă în aceea că impozitul plătit țării străine
pentru venitul realizat pe teritoriul acesteia de către rezidentul altei țări
se deduce direct din impozitul total calculat în țara de reședință. Acest
impozit se calculează luân d în considerare venitul impozabil global,
obținut prin însumarea veniturilor impozitabile realizate în ambele țări
(potrivit metodei precedente). Astfel, actele juridice bilaterale
internaționale care au drept scop evitarea dublei impuneri, în scopul
eliminării fraudei fiscale, sunt benefice statelor semnatare, în sensul în
care se aplică sarcini fiscale mai atractive, decât în cazul în care
impozitarea s -ar fi realizat într -una din țările implicate .
În tabelul următor este prezentată lista paradisurilor f iscale care au
încheiat acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal și
convenții pentru evitarea dublei impuneri.

1 N.A. Hansen, A.S. Kessler, Financial Management Analysis of Tax H(e)avens and Tax Hells: Focus on
Residence Princip le of Taxation, în Journal of Financial Management & Analysis, iulie – decembrie 1999.
2 Butterworths UK Tax Guide 1993 – 1994, 12 -th ed., Ed. Butterworths – Heinemann, Londra, p. 1897.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
18
Nr.
Crt. Paradisuri fiscale Acorduri privind
schimburi de
informații
fiscale Convenții pentru evitarea
dublei impuneri
1. Andorra 19 0
2. Anguilla 17 0
3. Antigua și Bermuda 19 0
4. Aruba 21 0
5. Bahamas 28 0
6. Bahrain 8 15
7. Barbados 3 9
8. Belize 15 0
9. Insulele Bermude 27 1
10. Insulele Cayman 25 1
11. Insulele Cook 15 0
12. Cipru 0 6
13. Republica Dominicană 16 0
14. Gibraltar 18 0
15. Grenada 15 0
16. Guernesey 33 0
17. Hong Kong 0 15
18. Insula Man 25 4
19. Jersey 26 3
20. Luxemburg 0 11
21. Maldive 0 0
22. Monaco 19 3
23. Panama 1 10
24. Singapore 0 10

Tabel nr. 1

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
19
Sistemele financiare trebuie să respecte confidențialitatea comercială,
dar acest lucru nu ar trebui să permită stimularea activității ilicite. Lipsa
accesului de informație în domeniul fiscal are efecte negative majore.
Acesta permite anumitor persoane fi zice sau juridice să scape de
impozitare, lucru nedrept față de cetățenii care respectă legile fiscale1.
Sarcina impozitabilă intervine, de regulă asupra veniturilor din dobânzi,
dividente și redevențe; în acest context, legislația mai multor state permite
ca în cazul în care impozitul este plătit în străinătate acest lucru să se
realizeze înainte ca venitul supus impozitării să fie transferat în afara țării.
Dacă totuși există un acord pentr u evitarea dublei impozitări și
acordul prevede o rată mai scăzută de impozitare pentru venitul respectiv,
atunci această rată mai scazută v -a prevala întrucât acordul internațional
este o formă superioară de reglementare juridică față de legea fiscală dintr –
o anumită țară2.
În aplicarea condițiilor prevăzute în acordurile privind evitarea dublei
impuneri trebuie luate în considerare mai multe aspecte de ordin financiar și
fiscal care stau la baza aplicării politicii fiscale pe teritoriul unui stat.

1 G. Rawlings, Taxes and transnational treaties: responsive regulation and the reassertion of offshore
sovereignty, în Law & Policy, vol. 29, nr. 1/2007, p. 51 – 66.
2 De ce nu sunt benefice convențiile pentru evitarea dublei impuneri?
(http://ro.laveco.com/intrebari_frecvente ).

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
20
CAPITOLUL III ASPECTE LEGISLATIVE A LE ACTIVITĂȚII
INFRACȚIONALE
Având în vedere existența și grav itatea fenomenelor infracționale
prezentate, legăturile și tendințele lor, instituțiile abilitate în contracararea
crimei organizate vor trebui să coopereze cu cele specializate în
antiterorism, î ntrucât orice rețea criminală care a fost identificată va trebui
să fie evaluată și din punct de vedere al posibilității ca aceasta să fie o
structură internă a unei grupări teroriste1. Evoluțiile dintre rețelele crimei
organizate transnaționale și grupările teroriste, în contextul accelerării
procesului de globalizare, demonstrează faptul că amenințările identificate
la adresa securității statelor democractice nu trebuie privite drept fenomene
de sine stătătoare, aceste aflându -se într -o continuă sc himbare și că
trăsăturile entităților din afara legii, motivațiilor lor și tacticile aplicate se
schimbă în timp, acestea comodându -se la evoluțiile vieții internaționale țin
toate sferele de activitate2. Chiar dacă paradisurile fiscale oferă o
multitudine de facilități celor care le aleg pentru a -și plasa veniturile, există
totuți o serie de deosebiri între aceste teritorii care le fac mai atractive
pentru anumite categorii de investitori. Alegerea unui paradis fiscal depinde
de obiectul de bază al persoan ei în ceea ce privește utilizarea unei
jurisdicții a secretului bancar situată în afara țării de rezidență fiscală3. Din
acest punct de vedere, considerăm că nu există paradis fiscal perfect,
pentru că într -o astfel de situație toți investitorii vor alege acel teritoriu, iar
toate celălalte paradisuri fiscale vor dispărea . Într-o eră a globalizării,
afacerile legale și cele ilegale sunt din ce în ce mai mult într -o strânsă
conexiune; astfel, crima organizată investește în afaceri legale apoi
analizează resu rsele financiare obținute și redirecționate către economia
neagră prin controlarea băncilor și a societăților implicate în spălarea
banilor murdari.
Activitatea de a crea o aparență de legalitate pentru sumele rezultate
ca urmare a comiterii faptelor de e vaziune fiscală este de natură a
preocupa pe autorii lor în vederea asigurării folosirii liniștite a produsului
infracțiunii4.
În privința evoluției sectoarelor offshore comunitatea internațională își
manifestă constant îngrijorarea față de amploarea fără precedent a acestor

1 E. Hedeșiu, Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Ed. Universității Naționale de Apărare,
București, 2005, p. 196.
2 N. Ghinea, A. Moraru, F. Rusanu, C.M. Ghinea, Combatere a criminalității din sistemul bancar, Ed.
Sitech, Craiova, 2009, p. 133.
3 Ș. Popa, A. Cucu, op. cit., p. 50.
4 D.A.P Florescu, D. Bucur, Th. Mrejeru, M. Pantea, A. Martinescu, V. Manea, op. cit., p. 266.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
21
teritorii și mai ales a criminalității susținute prin fluxurile de capital generate
înspre și dinspre aceste ținuturi1.

3.1 UTILIZAREA PARADISURILOR FISCALE ÎN CRIMINALITATEA
FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ

Paradisurile fiscale au fost deja asociate cu partea întunecată a
globalizării în tim pul sumit -ului G7 de la Lyon: ”G lobalizarea este crearea de
noi provocări în domeniul politicii fiscale. Schemele fiscale care vizează
atragerea de activități mobile fina nciare pot crea o concurență fiscală
dăunătoare între state, care transportă riscul de denaturare a comerțului și
a investițiilor”. O modalitate importantă prin care companiile pot deplasa
profiturile în jurisdicții offshore este reprezentată de stabilirea prețurilor de
transfer2 a bunurilor și serviciilor vândute între filiale. Pentru a reflecta în
mod adecvat veniturile companiei, prețurile bunurilor și serviciilor vândute
de societăți afiliate ar trebui să fie la fel ca prețurile care vor fi plătite de
părțile neafiliate.
Frauda fiscală, evaziunea fiscală legală și scurgerile de capital au
devenit o problemă globală cu repercursiuni care se extind în întreaga
economie a lumii. Modalitățile de evitare a taxelor fiscale, multe dintre ele
reglementate chiar de legea fiscală implică deseori exploatarea abuzivă a
lacunelor din legile naționale și internaționale. Acestea permit corporațiilor
multinaționale să deplaseze profiturile de la țară la țară, de multe ori către
sau prin paradisurile fiscale, având intenț ia de a reduce cantitatea de
impozite plătite. Odată cu prăbușirea Enron s -a arătat faptul că, corporațiile
multinaționale pot avea mii de filiale ascunse în întreaga lume3.
Persoanele juridice folosesc adesea structuri, cum ar fi trusturile sau
societăți -paravan, pentru a transfera profiturile în străinătate în scopul de a
reduce obligația fiscală. Este extrem de dificil a calcula suma de bani care
trece prin sau este ascunsă în paradisurile fiscale. Jurisdicțiile ce fac parte
din sistemul offshore sunt ca racterizate printr -o tipologie variată a entităților
posibil de înmatriculat în aceste locații4. Secretul bancar este o tradiție
pentru dezvoltarea și funcționarea unui teritoriu offshore.

1 C. Bogdan, op. cit., p. 29.
2 Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile între companiile care sunt părți ale
aceluiași grup (numite și părți afiliate ).
3 K. Danaher, Ce facem după prăbușirea ENRON, în En finir avec la criminalite economique et finaciere,
Ed. 1001 Nopți , Paris, 2002, p.221 ( dev.quabook.com/view?filename=En -Finir-Avec -La-Criminalité –
économique -Et-
Financière.zip&q=En+finir+avec+la+criminalité+économique+et+financière&group=frb72z2&source=fr –
nolinks -add-url-7&t=435883 )
4 C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dănăcău, op. cit., p.92

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
22
În absența unei cooperări în ceea ce privește schimbul de informații
fiscale, în scopul evaziunii fiscale, în special, jurisdicțiilor offshore le este
reproșat faptul că legislația fiscală permisivă, și nu numai, nu este la acelasi
nivel cu sistemul normativ internațional, sistem prin care se poate evita
tehnica evaziunii fiscale sau cea a spălării banilor1.
Concurența fiscală dintre companiile transnaționale, ritmul accelerat
al progresului tehnic, precum și fluctuațiile monetare sporesc riscul și
incertitudinea funcționării unui paradis fisc al2. Fie că este vorba despre
țările suverane (Elveția, Irlanda, Luxembourg, Monaco, Andorra, San
Marino etc.), fie de teritorii mai mult sau mai puțin autonome (Insulele
Cayman, Insulele Virgine Britanice, Bahamas, Bermude, Panama,
Barbados, Belize etc.), opacitatea sectorului financiar -bancar permite
introducerea în eroare simultană a fiscului și a justiției naționale în cazul
celor nerezidenți care consideră evaziunea fiscală o crimă, pedepsită sever
de către legislația țărilor lor, de la amenzi până la închisoare3.
Slaba fiscalitate sau inexistența, stabilitatea politică și economică
incită societățile financiar -bancare, respectiv întreprinderile competitive să
se instaleze în teritoriile offshore. Liberalizarea schimbului de devize în
cash, ca de altfel secretul comercial și bancar sunt alte avantaje
considerabile care atrag marile av eri în teritorii. Un sector financiar deosebit
de dezvoltat în comparație cu dimensiunile unei țări, respectiv, cu ponderea
economică, cu o infrastructură de comunicații și transport, reprezintă o
garanție pentru investițiile efectuate. Banii rătăciți de c ătre diferiți agenți
economici prin mecanismele evaziunii fiscale lovesc direct în proiectele
sociale pe care țările fraudate nu le mai pot dezvolta la nivelul la care ar
impune nevoile societății, având în vedere că majoritatea lor sunt finanțate
din taxe și impozite.
Statele cooperează în general în domeniul combaterii spălării banilor,
și multe dintre ele au adoptat norme stricte în acest domeniu, însă
neridicarea secretului bancar sub masca ”confidențialității” face extrem de
dificilă comunicarea ăntre diverse jurisdicții străine și cele din teritorii, având
în vedere că legislția fiscală este foarte diferită în țările fraude față de cele
din statele paradis fiscal4.

1 B. McLean, P. Elking, The Smartest Guys in the room the amazing rise and scandalous fall of
ENRON,New York, 2003.
2 R. Buziernescu, op. cit., p. 129.
3 V. Baur, loc. cit.
4 D. I. Radu, The use of offshore jurisdictions in international financial fittings (
http://cks.univnt.ro/uploads/cks_2012_articles/index.php?dir=01_legal_sciences %2F&download=cks_201
2_legal_sciences_art_100.pdf )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
23
3.1.2 Cazuri de utilizare a jurisdicțiilor offshore în montajele
financiare internațio nale

Cazul Enron

Frauda fiscală, evaziunea fiscală legală și scurgerile de capital au
devenit o problemă globală cu repercusiuni care se extind în întreaga
eonomie a lumii.
Modalitățile de evitare a taxelor fiscale, multe dintre ele reglementate
chiar d e legea fiscală. Implicată deseori exploatarea abuzivă a lacunelor din
legile naționale și internaționale, care permit corporațiilor multinaționale să
deplaseze profiturile de la țară la țară, de multe ori către sau prin
intermediul paradisurilor fiscale, cu intenția de a reduce cantitatea de
impozite plătite. Prăbușirea Enron a arătat corporațiilor multinaționale că
pot avea mii de filiale ascunse în întreaga lume1. Persoanele juridice
folosesc adesea structuri, cum ar fi trusturile sau societăți -paravan, pentru a
transfera profiturile în străinătate, în scopul de a reduce obligația fiscală.
Este extrem de dificil a calcula suma de bani care trece prin sau este
ascunsă în paradisurile fiscale.
Jurisdicțiile ce fac parte din sistemul offshore sunt caracterizate printr –
o tipologie variată a entităților posibil de înmatriculat în aceste locații2.
Secretul bancar este o tradiție pentru dezvoltarea și funcționarea unui
teritoriu offshore. În absența unei cooperări în ceea ce privește schimbul de
informț ii fiscale cu țările străine, în general, și cu cele ai caror cetățeni sunt
susceptibili să aibă conturi bancare în țara de rezidență fiscală, în scopul
evaziunii fiscale, în special, jurisdicțiilor offshore le este reproșat faptul că
legislația fiscalăper misivă și nu numai, nu este la același nivel cu sistemul
normativ internațional, sistem prin care se poate evita tehnica evaziunii
fiscale sau cea a spălării banilor3.
Concurența fiscală dintre companiile transnaționale, ritmul accelerat
al progresului teh nic, precum și fluctuațiile monetare sporesc riscul și
incertitudinea functționării unui stat paradis fiscal4. Fie că este vorba de
țările suverane (Lichtenstein, Elveția, Irlanda, Luxembourg, Monaco,
Andorra, San Marino etc.), fie de teritorii mai mult sa u mai puțin autonome

1 K. Danaher, Ce facem după prăbușirea ENRON, în En finir avec la criminalite economique et financiere,
Ed. 1001 Nopți, Paris, 2002, p. 221 ( dev.quabook.com/view?filename=En -Finir-Avec -La-Criminalite –
econ omique -Et-
Financiere.zip&q=En+finir+avec+la+criminalite+economique+et+financiere&group=frb72z2&source=fr –
nolinks -add-url-7&t=435883 ).
2 C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dăncău, op. Cit., p. 92
3 B. McLean, P. Elking, The Smartest Guys in the room the ama zing rise and scandalous fall of ENRON,
New York, 2003.
4 R. Buziernescu, op. Cit., p. 129

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
24
(Jersey, Insulele Cayman, Insulele Virgine Britanice, Bahamas, Bermude,
Barbados, Panama, Belize etc.), opacitatea sectorului financiar -bancar
permite inducerea în eroare simulată a fiscului și a justiției naționale în
cazul celor nere zidenți, care consideră evaziunea fiscală o crimă, pedepsită
sever de către legislția țărilor (de la amenzi mari până la închisoare)1.
Slaba fiscalitate sau inexistența, stabilitatea politică și economică
incită societățile financiar -bancare, respectiv înt reprinderile competitive să
se instaleze în teritoriile offshore. Liberalizarea schimbului de devize în
cash, ce de altfel secretul comercial și bancar, sunt alte avantaje
considerabile care atrag marile averi în teritorii. Un sector financiar deosebit
de dezvoltat în comparație cu dimensiunile unei țări, respectiv, cu ponderea
sa economică, cu o infrastructură de comunicații și transport, reprezintă o
garanție pentru investițiile efectuate.
Banii rătăciți de către diferiți agenți economici prin mecanismele
evaziunii fiscale (a spălării banilor) lovesc direct în proiectele sociale pe
care țările fraudate nu le mai pot dezvolta la nivelul la care ar impune
nevoile societății, având în vedere că majoritatea lor sunt finanțate din taxe
și impozite. Statele coop erează, în general, în domeniul combaterii spălării
banilor și multe dintre ele au adoptat norme stricte în acest domeniu, însă
neridicarea secretului bancar de sub masca ”confidențialității” face extrem
de dificilă comunicarea între diverse jurisdicții st răine și cele din teritorii,
având în vedere că legislația fiscală este foarte diferită în țările fraudate față
de cele din statele paradis fiscal2.
Un caz clasic de utilizare a unor jurisdicții offshore, este faimosul caz
Enron care a făcut mare zarvă în anii 2001 – 2001. Compania Enron a fost
înființată în anul 1986 în Houston, Texas, SUA, prin fuziunea a două
companii producătoare de gaze naturale. Societatea a profitat de scoaterea
de sub controlul guvernului a sectorului de gaze naturale, ce a avut loc în
anii 80 . Transformarea dintr -un producător de gaze naturale, într -un
intermediar în afacerile cu energie, a făcut ca într -o perioadă de nu mai
mult decât 15 ani, compania să se poziționeze pe locul 7 în topul celor mai
mari 500 de companii din întreaga lume3, având o cotă de 25% din piața
mondială a energiei electrice și a gazelor naturale.
În data de 3 decembrie 2001 valoarea bursieră a Enron se
prăbușește de la aproximativ 80 de miliarde dolar, la 220 de milioane astfel,
compania și -a declarat brusc f alimentul, deși cu un an înainte anunța
profituri de 100 miliarde de dolari. Specialiștii companiei Enron făceau

1 V. Baur, loc. cit.
2 D. I. Radu, The use of offshore jurisdictions in international financial fittings
(http://cks.univnt.ro/uploads/cks_2012_articles/index.php?dir=01_legal_sciences%2F&download=cks_201
2_legal_sciences_ art_100.pdf )
3 Fortun `s 50, 2001 ( http://money.cnn.com/2006/01/13/news/companies/enronoriginal_fortune/index.htm )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
25
publice niște situații financiare eronate, bazate pe niște cifre ireale, toate
aceste metode cu scopul de a aplica taxe ridicate consumatorilor prin
supraevaluarea costurilor operațiunilor de obținere a energiei electrice.
În anul 1985, prin fuziunea Houston Natural Gas cu InterNorth, o
companie de gaze naturale din Omaha, Nebraska, ia naștere compania
Enron, un furnizor de gaze naturale deținăto r a, aproximativ 60.000km de
gazoducte. În anul 1989 Enron a început să tranzacționeze gaze naturale,
devenind astfel în următorii ani cel mai mare comerciant de gaze naturale
din America de Nord. În doar 15 ani, Enron devenise una dintre cele mai
mari com panii energetice din SUA, având aproximativ 21.000 de angajați în
peste 40 de țări. Pe data de 3 decembrie 2001, corporația a declarat brusc
faliment, deși înainte anunțase un profit de peste 100 miliarde de dolari1.
Scandalul Enron a început din momentul în care compania și -a
supraestimat beneficiul, și -a subestimat datoriile și a anunțat o pierdere
trimestrială de 618 milioane de dolari. Autoritățile americane s -au sesizat
imediat, demarând o anchetă asupra parteneriatelor și investițiilor
intrumentate de directorul financiar al grupului energetic. În decembrie 2001
Enron a fost plasat sub protecția legii falimentului, devenind cel mai mare
faliment din istoria SUA. Kenneth Lay, fondatorul și fostul președinte
director general al grupului Enron si Jeffrey Skilling, și el fost director al
companiei, au fost acuzați în principal pentru fraudă bursieră și complot.
Enron nu a plătit nicio taxă pe venit în patru din ultimii cinci ani în care
a funcționat pe piață, folosind aproape 900 de filiale în țările paradi s fiscal și
alte tehnici. Compania aflată în colaps financiar a creat peste 800 de filiale
în străinătate, inclusiv în Insulele Cayman, în Insulele Turks și Caicos, în
Mauritius și în Bermude.
Falimentul Enron este unul din cele mai mari și mai dramatice
colapsuri financiare din istorie. Enron a fost printre celel mai de succes
companii din lume. Figura în topul Fortune 500 între primii 10, având
vânzări anuale de circa 100 miliarde dolari. O acțiune Enron era cotată la
circa 90 dolari, ceea ce dădea compan iei o valoare de piață de aproximativ
80 miliarde de dolari. Profiturile fiind obținute ca urmare a parteneriatelor
încheiate cu alte firme, Comisia de valori mibiliare și burse a declanșat o
investigație amanunțită, iar la sfârșitul anului 2001 Enron și -a reevaluat
profiturile obținute în ultimii 4 ani anunțând o diminuare a acestora cu peste
500 miliare dolari față de cele anterioare.
Rezultatele anchetelor au scos la iveală escrocheriile realizate de
conducerea companiei Enron, fiind implicați 140 de manageri având salarii
exorbitante atingând cumulativ 680 milioade dolari, iar doi dintre manageri
au primit sentințe de câte 160 de ani de închisoare. Ca urmare a acestui

1 P. M. Healy, K. G. Palepu, The Fall of En ron, în Journal of Economic Perspectives, vol. 17, nr. 2/2003

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
26
scandal au fost promulgate noi legi în SUA prin care s -a încercat o
corectare a deficiențelor legislative din sistem, iar controlul exercitat de
Comisia de valori mobiliare și Guvern a fost sporit asupra raportărilor
financiare.
Concluzia principa lă a acestui caz extrem în care a ajuns compania
este aceea că întocmirea completă și corectă a situaț iilor financiare este
crucială1.

3.2 EVAZIUNEA FISCALĂ

Evaziunea fiscală este un fenomen econom ic și social complex,
prezent în toate statele lumii. Aceste fenomen este greu de eradicat, dar
trebuie găsite soluții măcar pentru limitarea și micșorarea urmărilor lui.
Evaziunea are un efect imediat și direct asupre nivelului încasărilor fiscale,
ceea c e conduce automat la un dezechilibru în mecanismele piaței și
afectează statul și până la urma pe fiecare contribuabil care respectă
regulile fiscale.Evaziunea fiscală nu poate fi ușor definită din cauza mai
multor accepțiuni existente, dar s -ar putea exp lica prin sustragerea
contribuabililor de la plata impozitelor, taxelor sau a oricărei sume datorate
bugetului statului. Chiar dacă este vorba de sustragerea unei anumite parți
sau de întreaga obligație , fapta este gravă . Există totuși așa -numita
“evaziune fiscală legală”, destul de întâlnită în practică, care apare atunci
când norm ele legale nu sunt foarte clare sau au anumite lipsuri. În acest
caz contribuabilul poat e ocoli prevederile legale și recurge la anumite acte
care nu sunt interzise în mod concret. În acest caz existenței acestor lipsuri
contribuabilul poate găsi o situație favorabilă lui în raport cu legislația fiscală
pentru a reuși să se sustragă de la impunere într -o măsura mai mare sau
mai mică. Acest lucru e posibil din cauza modului în care reglementările
fiscale dispun stabilirea obiectului impozabil .
Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994, publicată în Monitorul Oficial
nr.299 din 24.10.1994, în primul său articol, consideră evaziunea fisca lă ca
fiind “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului asigurărilor sociale de
stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și
persoanele juridice române sau străine…”
Evaziunea fiscală internațională este legată de extinderea producției
unor companii în țări cu legislații fiscale și sociale mult mai favorabile, așa
numitele oaze fiscale sau paradisuri fiscale. Aici poate fi vorba despre
procesul de globalizare al economiei, comerțul global și orice este rapid și
simplu de mutat în străinătate. Pentru a -și crește profitul , investitorii se

1 N. Tabără, E. Horomnea, M. -C. Mircea, Contabilitate Internațională, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2010, p. 193

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
27
mută în țări unde forța de muncă este mai ieftină, iar legislația fiscală le
oferă condiții favorabile și facilit ăți.În țările mem bre UE, evaziunea fiscală
este observată din perspectiv a directivelor care defines c metodele integrate
în colectarea fondurilor propri i ce rezultă din TVA, respectiv impozitele
legate de producție și import. Sustragerea de la plata impozitelor sau a
primelor de asigurare socială include prezentarea către autoritățile fiscale
de cifre care conțin omisiuni sau sunt falsificate, precum și neplata
impozitelor și cotizații lor.
Este reglementată scutirea obligativității prezentării de informații
autorităților fiscale în cazul nedepășirii unui plafon minim pentru anu mite
activități sau tranzacții.
Legislația UE în domeniu este reprezentată de mai multe Directive,
Regulamente , Decizii și Rezoluții:

 Directiva Consiliului 77/799/CEE din 19. Dec. 1977 privind asistența
bilaterală, în domeniul impozitării directe
 Directiva Consiliului 89/1070/CEE privind armonizarea alcătuirii PIB,
conform prețurilor de piață
 Directiva Consiliulu i 89/1553/CEE privind normele integrate pentru
colectarea fondurilor proprii rezultate din TVA
 Directiva Consiliului 93/454/CE privind definirea impozitelor la
producție și import
 Reglementul Consiliului 218/92/CEE privind cooperarea
administrativă în dome niul impozitării directe (TVA)
 Decizia Comisiei nr. 98/527/CE privind tratamentul fraudei TVA în
scopuri naționale de înregistrări contabile
 Rezoluția Consiliului din 10 februarie 1975 asupra măsurilor ce
trebuie luate de comunitate pentru lupta împotriva evaziunii și
sustragerii fiscale
 Rezoluția Consiliului și a reprezentanților Guvernelor statelor
Membre, întâlnirea în cadrul Consiliului din 13 noiembrie 1001 pe
tema protecției intereselor financiare comunitare

Legislația UE consider ă prevenirea evaziu nii fiscale și sustrager ea
fiscală drept o secțiune distinctă a capitolului de impozitare, separate de
principiile generale, impozitarea direct ă, impozitare indirect ă și alte
impozite. Prevenirea este unul din obiectivele principale ale politicii fiscale a
UE, pentru care s -a înființat o structur ă specializată a C omisiei Europene și
anume Oficiul European Anti -Fraudă (OLAF). Principalele eforturi în
domeniul prevenirii s -au concentrate pe integrarea sistemului TVA pentru a
lupta împotriva evaziunii și sustr agerii fiscale.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
28
În Luxemburg frauda fiscală are două accepțiuni : fraudă simplă și
frauda interna țională. Frauda simplă are un c aracter involuntar și este
comisă prin neglijență de oricine are calitatea de contribuabil. Ac eastă
infracțiune se poate pedepsi doar cu o amnedă care variază în funcție de
gravitate. Frauda internațională se pedepsește prin amenzi a căror sumă
depinde de aprecierea discreționară a administrației și nu sunt limita te prin
lege, se poate pedepsi ș i cu închisoarea care are un maxim fixat de do i ani
și are caracter facultative precum și cu privarea de drepturi civile și politice
în cazul în care cel în cauză a fost închis cel puțin trei luni.
În Irlanda, frauda fiscal ă se poate defini ca orice activita te de la
evitarea legislației fiscale realizată intenționat , activitate de sustragere de la
impozit . Sancțiunile sunt mai mari în cazul în care delictele fiscale sunt
comune tuturor impozitelor și taxelor percepute de administrația fiscală.
Este cazul infr acțiunilor considerate foarte grave și pasibile de sancțiuni
severe. Spre exemplu , stabilirea unei declarații inexacte sau comunicarea
de documente inexacte, opunerea controlului fiscal, refuzul de a păstra sau
de a furniza documentele prescrise de lege.
Delimitarea între evaziunea legală de cea ilegală este greu de
realizat , intervenind subiectivitatea. Operațiunea de delimitare este incertă
și incertitudinea provine din interpretarea legalului și a ilegalului și
contradicțiile soluțiilor dreptului comparat. În teorie lucrurile sunt foarte
simple, deoarece cetățenii ori respect legea ori nu, ori își plătesc impozitele
ori nu. În practică aceste lucruri nu c orespund realității fiscale și este ușor
să treci de pe tărâmul legalului în zona de nelegalita te.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
29
Grade de ilegalitate1

Zona ilegală Fraudă

Zona gri Abuz de drept

Abilitate fiscală

Zona legală Abstinență
Aplicarea regimurilor
fiscale de favoare

Eroare
Respectarea legii

Conform schemei, contr ibuabilul trece de la eroare și de la abstinență
la utilizarea opțiunilor fiscale și la manipularea textelor de lege și la abuz
față de legile fiscale și la fraudă calificată. Este foarte greu să descoperi
diferența dintre o greșală neintenționată și un a făcută deliberat. Linia dintre
formele evaziunii fiscale legitime și ilegitime nu poate fi trasată decât de la
caz la caz. Există unele criterii care pot face delim itarea între fraudă și
evaziune.
Delimitarea fraudei propriu -zise: Legea 241/2005 pentru prevenirea
și combaterea evaziunii fiscale prevede ca activitățile de sustragere de la
plata obligațiilor să fie pedepsite cu închisoare de la 2 la 8 ani. Aceasta
definește frauda drept stabilirea cu reacredință de către contribuabili a
impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea, fără drept,
a unor sume cu titlu de rambursări datorate acestuia.
Sub unghiul fiscal și cel penal delictul fraudei fiscale prezintă trei
element e constitutive clasice: legal, material și intențional.
Elementul legal: Princi piul legalității incriminatoare oferă
contribuabilului o garanție împotriva abuzurilor posibile ale statului.

1 Hoanță Nicolae, Evaziunea fiscală , Ed. C H Beck, București, 2010, p. 191.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
30
Condamnarea pentru fraudă fiscală nu este posibilă decât pe baza
unui text legislative corespunzător. În acest caz sunt clare faptele care
constituie infracțiuni și a pedepselor aplicabile pentru fiecare caz în parte.
Elementul material: fapta de evaziune trebuie să fie dovedit ă. În
legislație chiar și tentative fraudei sunt pedepsite . Această extensie pune
problema frontierei dintre tentativă și faptă consumată. Fapta consumată se
manifestă prin omisiune și prin acțiune care implică ascunderea materiei
impozabile.
Elem entul intențional: este elementu l cel mai delicat al fraudei fiscale.
Pentru a dovedi intenția , contribuabilul trebuie să fi avut cunoștință de
iregularitatea pe care o face, apoi că a acționat voluntar și neconstrâns, în
cunoștin ță de cauză. Trebuie demonstrat deci că fapta de evaziune a fost
făcută liber .
Delimitarea eva ziunii fiscale se poate face în funcție de trei criterii:
motivația fiscală a contribuabilului, utilizarea forțată a legislației civile și
profitul fiscal tras din operația respectivă.
În Olanda, frauda se poate identifica în cazul în car e sunt îndepline ite
patru condiții: acțiunea realizată de contribuabil trebuie să fie ilegală ,
acțiunea să fie săvârșită cu intenția de a eluda legea, rezultatul economic
să fie identic celui produs printr -un act legal , generator de impozite și în
ultimul rând este nevoie ca legea să permită impozitarea.
Una din cauzele evaziunii este excesivitatea sarcinilor fiscale, care se
măresc tocmai din cauza aces tui fenomen. Este un cerc vicios: cu cât
evaziunea fiscală crește, cu atât presiunea fiscală este mai m are.
Cauzele politice: constau în folosirea neadecvată a politicii fiscale.
Factorul politic printr -o manevrare inabilă a fiscalității cu scopul de a
favoriza excesiv de mult anumite categorii d e cetățeni și a împovăra prea
mult pe alții poate determina la încercări de evaziune fiscală în scop de
protecție și justiție. Dincolo de principiul echității fiscale se ascunde în
realit ate, discriminare a fiscală și existența privilegilor fiscale, indi ferent de
orientarea politică a celor aflați la putere. Acestea se explică prin faptul că
din cela mai vechi timpuri cei aflați la baza sociatății și care o susțin prin
muncă, sunt obligați să suporte toate poverile venite pe cale natural ă sau
impuse de cei de la putere. Cei care nu se împacă cu aceste realități, fac
din fiscalitate un inamic și găsesc evaziunea ca un instrument de
supraviețuire sau îmbogățire.
Cauzele economice: se referă la stadiul de dezvoltare și situația
economic ă a unei țări precum și la bunăstarea contribuabili lor. Aceste
cause pot alimenta și ele înclinația sustregerii de la plata obligațiilor
fiscale. În țările în curs de dezvoltare sunt mai ridicate decât în țările
dezvoltate atât potențialul de evaziune fiscală, cât și evaziunea în fapt,

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
31
chiar dacă nivelul ei individual și național este tributar stadiului slab al
dezvoltării economice.

3.3 SPĂLAREA BANILOR
Spălarea banilor este partea financiară de facto a tuturor infracțiunilor
prin care se obține profit. Este procesul prin care infractorii încearcă să
ascun dă originea și posesia reală a veniturilor provenind din activitățile lor
criminale. Spălarea de bani este o problemă comună la nivelul grupărilor
economice și la nivel internațional. Această problemă a luat amploare
odată cu dezvoltarea tehn ologiei, apari ției internetului și introducerii
sistemului bancar și a tranzacțiilor online.
Fondul Monetar Internațional a stabilit că dimensiunea fenomenului
spălării banilor în lume se înscrie undeva între 2 si 5 procente din PIB -ul
mondial. Potrivit unui raport din 2005 al FMI, spălarea banilor prin sistemele
financiare internaționale a ajuns la ordinul trilioanelor de dolari, adică la
aproximativ 10% din Produsul Intern Brut global. În perioada 2000 -2008,
din România au ieșit, sub formă de fluxuri financiare ilicite , 32,4 miliarde de
dolari. După media anuală, de 3,6 miliarde de dolari, țara noastră se
clasează pe locul 28 în lume, conform unui studiu al think tank -ului
american Global Financial Integrity.
Primele cinci locuri ale clasamentului sunt ocupate, în ordin e, de
China (241,7 miliarde de dolari), Federația Rusă (47,47 miliarde de dolari),
Mexic (46,23 miliarde de dolari), Arabia Saudită (33,5 mld. dolari) și
Malaezia (32,6 mld. dolari).
În ciuda varietății metodelor folosite, procesul de spălare a banilor se
realizează în trei etape care pot cuprinde numeroase tranzacții efectuate de
spălătorii de bani, tranzacții care sunt de natură să alerteze instituțiile
financiare asupra activităților infracționale,respectiv:

1. Plasarea:
Reprezintă „scăparea”, la propri u, de numerar obținut din activitatea
ilegală, pentru separarea fondurilor provenite din surse ilicite, care ar putea
fi supravegheate de organele de aplicare a legii.
În etapa inițială sau de plasare în spălarea banilor, infractorul
introduce profitul său ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin
împărțirea sumelor mari de numerar în sume mai mici și mai puțin suspecte
care sunt apoi depozitate direct într -un cont bancar sau prin cumpărarea
unui numar de instrumente financiare (cecuri, bilet e la ordin etc.) care sunt
apoi colectate și depozitate în conturi dintr -o altă locație.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
32
2. Stratificarea:
După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapă –
stratificarea. Reprezintă procesul de mișcare a banilor între diferite conturi
pentru a le ascunde originea.
În această etapă, spălătorul de bani între prinde o serie de
preschimbări sau mișcări ale fondurilor pentru a le îndepărta de sursa din
care provin. Fondurile pot fi îndreptate către cumpărarea și vânzar ea de
instrument e de investiții sau spălătorul poate, pur și simplu, să trimită
fondurile prin transfer electronic într -o serie de conturi din diverse bănci de
pe întreg globul. Utilizarea a mai multor conturi îndepărtate din punct de
vedere geografic, în scopul spălării banilor, este, în special, folosită în acele
jurisdicții care nu cooperează în anchetele pentru combaterea spălării
banilor. În anumite situații, spălătorii de bani pot deghiza transferurile ca
fiind plăti pentru bunuri și servicii, în acest fel dându -le o aparență
legitimă.Separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi
complexe de tranzacții financiare proiectate pentru a însela organele de
control si pentru a asigura anonimatul.

3. Integrarea:
După ce a trecut cu succes produsele i nfracțiunii prin primele două
etape ale procesului de spălare a banilor, spălătorul de bani trece apoi în a
treia etapă – integrarea – în care fondurile reintră în circuitul economic
legal. Spălătorul poate alege apoi să investească fondurile pe piața
imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor.
Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor
trimite din nou rezultatele spălării în circuitul economic, în așa fel încât ele
vor reintra în sistemul financiar apărând ca fonduri norma le și „curate”
obținute din activități comerciale.
Cei trei pași de bază se pot constitui în faze separate și distincte. Ei
pot apărea însă și simultan sau, mai obișnuit, se pot suprapune. Felul în
care sunt folosiți pașii de bază depinde de mecanismele de spălare
disponibile și de cerințele organizațiilor criminale.
În cadrul procesului de spălare a banilor s -au identificat anumite
puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de catre spălătorul de bani și, în
consecință, ușor de recunoscut, respectiv:
 plasarea numerarului în sistemul financiar;
 trecerea numerarului peste frontiere;
 transferarea numerarului în și dinspre sistemul financiar.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
33
Sisteme utilizate în spălarea banilor:

a) Destinațiile offshore
Paradisurile offshore sunt țări sau teritorii, adesea insule sau grup de
insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii
poștale, zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare
și mari libertăți privind impozitele și care oferă, în același timp, apr oape fără
excepție, un secret bancar impenetrabil și multe drepturi în acest sens
companiilor private.
În momentul în care banii sunt transformați într -o formă care poate fi
transferată sau cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceștia
iau calea unui centru offshore.
Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infract orii le
cunosc. În p rimul rând fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate
de jurisdicții ce nu admit influența jurisdicțiilor în care s -a obținut profitul.
Prin i mplicarea unei alte jurisdicții apar mai multe bariere legale și
financiare în calea organelor de inves tigație, atât sub aspectul obținerii, cât
și al conservării ori valorificării probei care să poată fi admisă în instanță. În
al doilea rând, sunt încă multe țări care facilitează primirea banilor din
exterior indiferent de sursa acestora sau a modului de t ransmitere, bani ce
pot intra direct și discret în sistemul bancar convențional, întrucât nu există
nicio obligație de plată a taxelor, nu există o dovadă a capitalului social,
niciun acord de dublă impunere, nicio obligație de a ține registre contabile,
nu există administratori sau acționari înregistrați, nu se cunosc persoanele
care dețin puterea de decizie în companie, nu se cunoaște identitatea
adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii companiilor nu au
reședința în țăr ile unde și -au înfiin țat societăț ile, aceste persoane fiind
reprezentate prin împuterniciți care primesc dispoziții prin mijloace
codificate convenite anterior.
Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune și utilizate
proceduri pentru fraudă și evaziune fiscală la nivel internațional.

b) Companiile scoică
În esență, companiile scoică sunt acelea care există doar pe hârtie.
Documentele de înființare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid
și ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului care se
ocupă cu înființarea companiei, împuternicit și poate câțiva acționari.
Sunt acele companii care nu au active independente sau operațiuni
comerciale proprii si care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a -și
desfășura afacerile sau pentru a me nține controlul asupra altor co mpanii. O
companie scoică este înregistrată în țara în care este înființată, dar nu este

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
34
tranzacționată pe piața de capital și nu operează de sine stătător. Întrucât
companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evaz ioniștii și
finanțatorii terorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentru
ascunderea provenienței ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt ușor de
înființat și pot fi conectate cu alte companii scoică din lume. Dacă o
companie scoică este înf iințată într -o jurisdicție cu o legislație strictă sub
aspectul protejării secretului bancar, este aproape imp osibil să se identifice
adevăraț ii proprietari sau administratori ai societății și, de aceea, este
imposibil să se urmărească fondurile ilicite c are sunt returnate către
beneficiarul real.
O tehnică folosită cu succes de infractori este înființarea de companii
scoică pentru a le putea vinde acțiunile „investitorilor externi”. Acești
„investitori externi” sunt de fapt intermediari folosiți de spă lătorii de bani.
Achiziționarea acțiunilor se face cu documentația legală necesară și banii
intră astfel în mod legal în posesia infractorilor.
De obicei, înființarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci
de agenți care selectează jurisdicțiile ce oferă avantajele unei înființări
rapide, costuri mici de înmatriculare, clauze minime sau care caută acele
zone geografice care facilitează ap ariția companiilor „pe țeavă”, state unde
nu se solicită informații despre proprietari sau care interzic dezvăl uirea unor
astfel de informații.

c) Folosirea liber -profesioniștilor
Avocații, notarii, contabilii și alți liber -profesioniști realizează un număr
semnifica tiv de activități în sprijinul clienților lor , organizând și administrând
afacerile financiare și comerciale ale acestora . Înainte de toate, ei acordă
asistență persoanelor fizice și juridice în domenii precum investițiile,
înființări de companii, administrare, management, optimizarea situației lor
fiscale și alte operațiuni le gale. În plus, consultanții legali pregătesc și, dacă
este necesar, strâng documentația necesară pentru înființarea de societăți
comerciale. În multe situatii, pentru beneficiile materiale substanțiale, astfel
de profesioniști pot fi direct implicați în d esfășurarea tipurilor specifice de
tranzacții financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata prețului de
achiziționare sau vânzarea de bunuri imobiliare. Unii din tre acești liber –
profesioniști ajung să se specializeze în identificarea unor societă ți
comerciale sau state offshore pentru utilizarea lor în scheme de spălare a
banilor, producând toată documentația de specialitate necesară, ce oferă o
aparență de legalitate afacerilor.
În esență, liber -profesioniștii folosiți ca intermediari dețin cunoștințe și
competențe ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor
ilegale în venituri legale.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
35
d) Sistemele alter native de transmitere a banilor
Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca
banii sã circul e în jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT
poate fi utilizat în scopuri legale și ilegale și poate exista în forme diverse.
De obicei sunt păstrate evidențe ale tuturor tranzacțiilor, dar acestea pot fi
fãcute în dialect, prescurtate sau printr -un limbaj nefamiliar investigatorilor
și de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat.
Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv și folosit pe scarã
largă de către rețelele crimei organizate și infractorii periculoși. SAT este
utilizat nu numai pentru a spăla veniturile obținute din infracțiuni, dar și
pentru a evita taxele fiscale și obligațiile vamale. Există și o îngrijorare la
nivel internațional asupra faptului că SAT poate fi folosit usor în finanțarea
terorismului. Se es timează faptul că există în Europa mii de bancheri SAT,
majoritatea aparținând comunităților asiatice, iar clienții lor sunt persoane
fizice obișnuite și nu infractori.
Deși este o afacere discretã, bancherii din economia subterană sunt
probabil cunoscuți în cadrul comunității și respectați pentru serviciile pe
care le oferă în transmiterea banilor care au fost câștigați în străinătate
către familiile de acasă, adesea la o rată de schimb mai bună și cu un
comision mai scăzut decât cel aplicat de bănci sau d e sistemele oficiale de
transmitere rapidă de bani.
Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de către persoane care
nu păstrează o relație tradițională cu banca și care vor să transfere banii în
țara lor de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite
și de către spălătorii de bani. Prin intermediul unei rețele internaționale de
agenții localizate peste tot în lume, o persoană poate transfera electronic
bani rapid (de obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil și la
prețuri atractive unor alte persoane aflate în una din cele peste 150 de țări.

e) Cazinourile și Internetul
Un cazino este un club comercial de jocuri care oferă mai multe tipuri
de jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicită monezi sau jetoane
pentru a fi activat.
Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de către spălătorii de
bani datorită vitezei și naturii intensive a jocurilor cu numerar și datorită
faptului că într -un număr mare de țări cazinourile furnizează clienților lor o
gamă largă de servicii financiare. Acestea servicii disponibile la cazinouri
sunt similare, în multe cazuri , cu cele furnizate de bănci și pot include
conturi de debit sau credit, facilități pentru transmiterea sau primirea de
fonduri direct de la alte instituții, pr ecum și servicii de schimb valutar și de
încasare în numerar a cecurilor.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
36
Cazinourile din România încă nu aplică servicii formale financiare, dar
nu putem exclude că acestea ar putea fi interesate în serviciile respective
într-o scurtă perioadă de timp.
Riscul spălării banilor este foarte mare datorită faptului că Internetul
folosit în aceste cluburi oferă accesul ușor și aproape universal, elimină
contactul față -în-față și este extrem de rapid și eficient în eliminarea
frontierelor. Există trei caracteris tici ale Internetului care împreună tind să
agraveze anumite riscuri convenționale de spălare a banilor:
– accesul ușor la fonduri;
– contactul dintre client și instituție este unul depersonalizat;
– rapiditatea tranzacțiilor electronice.

3.4 MĂSURI LUATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL

În doctrina Europeană1 se afirmă că teritoriile cunoscute drept
”paradisuri fiscale” sunt locuri în care înalții funcționari a celor mai mari
corporații financiare și industriale din lume, membrii protipendadei artistice
sau sociale, precum și multimilionarii care combină aface rile cu plăcerea se
amestecă cu personaje mai mult sau mai puțin dubioase, care utilizează
aceleași resurse financiare prin care pot spăla și utiliza bani obținuți nu doar
prin simpla încălcare a legislației în vigoare, ci și prin delicte economice și
alte infracțiuni care merg de la cele mai grave, precum omuciderea până la
extorcarea de fonduri, traficul de droguri si de arme, contrafacere, frauda,
escrocheria, traficul cu ființe umane și jocurile de noroc ”2.
Piața internă europeană, funcționarea corectă a piețelor financiare și
comerciale, precum și dezvoltarea sănătoasă a economiei, în acord cu
regulile comune adaptate în vederea salvgardării interesului general, sunt
nevoite să se confrunte cu situația unor sume imense de bani puse la
păstrarea offshore . Aceste sume sunt protejate de interese enorme și de
capacitatea de a corupe și de a servi proprilor interese guverne întregi. La
nivel microeconomic, există un dezechilibru între întreprinderile mari, cele
mici și microîntreprinderi: într -adevăr cu cât u na dintre cele trei categorii de
operatori este mai mică, cu atât posibilitatea de a beneficia de pe urma
evaziunii sau măcar a unei planificări agresive a declarațiilor fiscale,
posibilitatea oferită de paradisurile fiscale, este mai redusă3.

1 Comitetul Economic și Social – Avizul ”Paradisurile Fiscale și Financiare” (
http://www.curierulfiscal.ro/2012/09/26/comitetului -economic -si-social -european -aviz-paradisurile -fi… )
2 T. Godefroy, P. Lascoumes, Convergențe și disonanțe în lupta contra utilizării teritoriilr offshore, Ed. La
Decouverte, Paris, 2006, p. 203.
3 ( http://www.curierulfiscal.ro/2012/09/26/comitetului -economic -si-social -european -aviz-paradisurile -fi… )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
37
La nivel E uropean, ” Planul de acțiune pentru combaterea fraudei și
evaziunii fiscale1 ”prevede măsuri pe termen scurt, mediu și lung menite să
soluționeze problema și să conducă la recuperarea banilor datorați2. UE
recomandă ca această campanie să înceapă cu acțiuni împotriva
paradisurilor fiscale și a lacunelor juridice pe care unele companii le
folosesc pentru a evita plata taxelor. Țările din UE au prezentat standarde
variate cu privire la definirea paradisurilor fiscale și, prin urmare, au metode
diferite de acți une. Aceasta înseamnă că tranzacțiile care implică paradisuri
fiscale se pot derula cel mai uș or prin intermediul țărilor care au legislația
cea mai tolerantă.
Febra paradisurilor fiscale care de -a lungul timpului a cuprins din ce
în ce mai multe teritorii cu infrastructuri financiar -fiscale propice face ca la
nivelul comunității europene, funcționarea corectă a piețelor financiare și
comerciale, precum și dezvoltarea sănătoasă a economiei întregii uniuni în
acord cu regulile comune adoptate în vederea salv gardării interesului
general, să se confrunte cu mișcări masive a unor sume de bani imense
puse la păstrare în zone și țări cu o politică fiscală atrăgătoare3.

1 Comunicarea Comisiei către Parla mentul European și Consiliu – Un plan de acțiuneîn vederea
consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscal (
http://ec.europa .eu/taxation_customs_resources/documents/taxation/tax_fraud_evasion/com_2012_722_r
o.pdf )
2 E. Staicu, Măsuri mai dure pentru combaterea evaziunii fiscal în UE ( http://legestart.ro/masuri -mai-dure-
pentru -combaterea -evaziunii -fiscala -in-ue/ )
3 Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema ”Paradisurile fiscale și financiare, o amenințare
pentru piața internă a UE” ( aviz din proprie inițiativă ), 2012/C 229/02. La 14 iulie 2011, în conformitate cu
art.29 alin. (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să
elaboreze un aviz din propria inițiativă pe tema Paradisurile fiscale și financiare, o amenințare pentru pița
internă a UE.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
38
CAPITOLUL IV ECONOMIA ÎN PARADISURILE FISCALE

4.1 ECONOMIA ÎN PARADISURILE FISCALE

Dezvoltarea continuă a activităților economice la nivel mondial, mai
ales începând cu anii `90 și -a pus amprenta și asupra evoluției sectorului
offshore, accelerând în mod simțitor dezvoltarea acestor teorii, nu doar din
punct de vedere economic. Totodată, elanul global al investițiilor străine a
condus la o cerere din ce în ce mai ridicată pentru operațiunile care includ
transferuri de capital în state de tip offshore, în scopul evitării sau diminuării
taxelor. Având în vedere acest aspect econom ico-financiar, paradisurile
fiscale au avut o creștere economică explozivă atrăgând valori
disproporționate din volumul investițiilor străine la nivel mondial1.
O caracteristică generală a paradisurilor fiscale este aceea că
facilitează optimizarea fiscală în sensul că permit contribuabililor să realoce
veniturile din jurisdicții cu impunere mare în jurisdicții cu impunere redusă2.
Problema paradisurilor fiscale a fost readusă în discuție în perioada cea
mai gravă a crizei financiare la începutul anului 200 8, odată cu reuniunea
de la Paris a unor state membre ale Uniunii Europene, la inițiativa
Germaniei și Franței. Astfel, statele implicate au solicitat Organizației pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică să reactualizeze listele privind evoluția
sectorulu i offshore la nivel mondial, în mod special, lista neagră. Cu acest
scop, statele europene au solicitat includerea Elveției în topul paradisurilor
fiscale3. Deși nu există date precise în acest scop sau nu pot fi făcute
publice, s -a evaluat de diverse orga nizații de specialitate că există la nivel
mondial 73 de paradisuri fiscale. De altfel, nu se cun osc cu precizie nici
sumele care tranzitează aceste state. Fiind considerate atât de persoanele
fizice, cât și de agenții economici ”raiuri ale finanțelor ”.
Totodată, la nivel european, se consideră că scopul urmărit prin
finanțarea sectorului offshore, constă, pe de o parte, în promovarea și
externalizarea fluxurilor de capital, iar pe de altă parte în atragerea
fondurilor de pe piața externă prin participarea la acțiuni de finanțare în
cadrul aceleiași piețe și stimularea relațiilor financiar -bancare internaționale.
Echilibrul financiar -fiscal este influențat, astfel, prin absorbția de fonduri
externe, mărindu -se astfel volumul resurselor interne.

1 J.R. Hines Jr., Prosperă paradisurile fiscale?, Ed. University of Michigan & NBER Michigan, 2004, p.15.
2 D. Dharmapala, J.R. Hines, Wich countries become tax havens?, National Bureau of Economic
Research, Working Paper Series, Working Pap er nr. 12802/2006 ( www.nber.org/papers/w12802 )
3 Listele cu paradisuri fiscal publicate după Summitul G20, 6 aprilie, 2009 (
http://www.ft.com/intl/cms/s/0/39e2eeb4 -030a -11e6 -af1d-c47326021344.html#axzz4AKlPZWHy )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
39
Astfel, în activitatea financiar -fiscală internațională, fluxurile de valută, de
fonduri, de mijloace de plată internaționale, circulă de la un stat la altul, fiind
atrase de piața financiară mondială1.

4.2 SITUAȚIA ECONOMICĂ A PARADISURILOR FISCALE

Termenul de ”j urisdicție” este utilizat pentru a descrie orice teritoriu,
indiferent dacă este vorba despre un stat independent sau suveran, dacă
este o componentă a unui federal sau cofederal (Dubai), un teritoriu
dependent asociat sau situat de -a lungul mării (Insulel e Cayman, Insula
Man) sau o zonă internă în care se aplică un regim legal special2.
Paradisurile fiscale nu sunt văzute cu ochi buni de statele lumii care
practică o fiscalitate ridicată. Această bunăvoință este deseori rezultatul
ideii că disponibilitatea paradisurilor fiscale ar avea ca efect devierea
activității economice din țările cu rate de impozitare mari și erodarea
bazelor impozabile – ca sursă de venit pentru guvernele acestor țări.
Activitățile economico -financiare desfășurate în/sau prin intermediul
paradisurilor fiscale sunt complementare cu fenomenul de investiții de
capita l în țările cu taxe ridicate și situate în apropierea acestora. Astfel,
posibilitatea de a înființa o filială a unei societăți într -o jurisdicție offshore
determină investiții mai mari în țările vecin e, dar care nu garantează
aceea și lejeritate fiscală, de și beneficiază de o piață consistentă3.
Comite tul Economic și Social European apreciază într -un raport emis
în anul 2012, că la nivel mondial, situația paradisurilor fiscale trebuie
analizată în funcție de trei dimensiuni principale: reglementarea fiscală și
eventualitatea eva ziunii fiscale care derivă din deficiențele acesteia; apariția
de breșe în strucutra legislației financiare și deci pericolele la adresa
stabilității financiare; lipsa de transparență informațională, așadar
posibilitatea ca activitățil e infracționale să se sprijine pe paradisurile
fiscale4. În acest sens, principala caracteristică a jurisdictțiilor offshore

1 C. Floricel, Relații valutar financiare internaționale, Ed. 3, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997,
p. 87. La 14 iulie 2011, în conformitate cu art. 29 (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic
și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema ”Paradisurile fiscal și
financiare, o amenințare pentru piața internă a UE”, INT/587 – CESE 18 3/2011 fin (IT) CBERB/CMUJ/dg (
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX:52012IE1289 )
2 S. Gifei, Sustragerea de la plata taxelor prin utilizarea companiilor offshore și a paradisurilor fiscale, în
Dreptul nr. 9/2008, p. 209.
3 R. de Mooij, A. Minimum Corporate Tax Rate in the EU Combines the Best of Two Worlds, în
Intereconomics, vol. 39, nr. 4/2004, p. 98; M.Salsman Richard, Capital on Strike: Th e Tax Haven
Controversy, Part One, The Capitalist Advisor, 2002, p. 109 (
http://www.academia.edu/9827708/Capital_on_Strike_The_Tax_Haven_Controversy )
4 Comitetul Economic și Social European. Aviz. Paradisurile fiscale și financiare (
http://www.curierulfiscal.ro/2012/09/26/comite tului-economic -si-social -european -aviz-paradisurile -fiscale –
si-financiare/ )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
40
constă în caracterul secret al datelor și al tranzacțiilor financiare sau de
dificultatea de a dobândi acces la informații. Astfel, se consideră la nivel
mondial că eliminarea sau scăderea opacității informaționale ar permite
reducerea considerabilă a problemelor și a pericolelor reprezentate de
paradisurile fiscale1.
Având în vedere studiile recente, se estimează la nivelul Uniunii
Europene faptul că teritoriile offs hore au luat amploare datorită î nființării a
peste un milion de societăți. Astfel, doar în Insulle Virgine Britanice sunt
înregistrate peste șase sute de mii de societăți, aproximativ 20 de societăți
pentru fiecare locuito r2. Prin natura lor, jurisdicțiile offshore nu functționează
întotdeauna transparent.
Cadrul economic actual este caracterizat de globalizarea schimburilor
de bunuti și servicii, de liberă circulație a capitalurilor și de folosirea extinsă
a noilor aplicații tehnologice din domeniul tranzacțiilor financiare
internaționale și comerciale. În ciuda faptului că în majoritatea instituțiilor
financiare există un departament de verificare a conformității, normele care
reglementează numarul enorm de tranzacț ii desfășurate zilnic sunt
insuficiente3.

4.3 ASPECTE PRACTICE ȘI LEGISLATIVE PRIVIND
PARADISURILE FISCALE

Companiile offshore reprezintă instrumente financiare de planificare
internațională și totodată de evitare a taxelor, de ridicare a profitabilități i
unei afaceri, de coordonare a unei activități productive lasând posibilitatea
anonimatului și creând în același timp o libertate valutară deplină4. Aceste
companii de tip offsh ore pot fi utilizate atât în schemele legate de
optimizarea fiscală, cât și pe ntru efectuarea unor afaceri ilegale. Legalitatea
tranzacțiilor cu o companie offshore este determinată de legislația țărilor în
care au fost efectuate tranzacțiile și de prevederile acordurilor
internaționale.
Multe state dezvoltate impun restricții pentru tranzacții cu companiile
offshore, dar niciun stat nu poate interzice efectuarea acestor tranzacții. Pot
fi aplicate unele măsuri discriminatorii pentru agenții economici care au
tranzacții cu companiile offshore. De exemplu: majoritatea cotelor de

1 Ibidem
2 Ibidem; Raport susținut de Raymond Baker, director al organizației Global Finance Integrity, în cadrul
summit -ului G20 ( http://www.transparency.org/news/feature/open_letter_to_g20_leaders )
3 Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema ”Paradisurile fiscal și financiare, o amenința re
pentru piața internă a UE”, Bruxelles, 24 mai 2012 ( http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX:52012IE1289 )
4 C. Neacșu, op. cit., p. 11.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
41
impozitare pentru operații cu companiile offshore, control valutar
suplimentar pentru aceste operații etc.
Agenții economici care doresc să efectueze tranzacții în zonele offshore
sau cu companiile offshore trebuie să țină cont de principiile de bază ale
plani ficării fiscale internaționale:
 diversitatea politicilor fiscale – fiecare stat are aspecte specifice ale
politicii fiscale, astfel diferă baza impozabilă, veniturie impozabile și
neimpozabile, principiile de impozitare. De exemplu: același tip de
venit poate fi considerat neimpozabil în țara unde a fost obținut, dar
impozabil în țara unde agentul economic este rezident;
 regimul fiscal al agenților economici depinde de forma organizatorico –
juridică de înregistrare a întreprinderii;
 același tip de venit poate fi perceput în mod diferit. În unele state se
utilizează impuneri separate a veniturilor (rețineri la sursă) în altele
impunerea globală a veniturilor, iar în unele state se utilizează
impunerea combinată;
 utilizarea corectă a prevederilor acorduril or internaționale încheiate
între țara rezidentă și țara unde va fi înregistrată această companie
offshore.
Companiile offshore pot fi grupate astfel:
1) Offshore clasic – caracteristicile de bază:
 în majoritatea cazurilor companiile se înregistrează în statele
situate pe insule; s unt scutite de impozite cu condiția că nu vor
desfășura activitate pe teritori ul țării unde sau înregistrat; n u se
ține evidența contabilă și financiară și nu se prezintă dări de
seamă; O condiție pentru prelungirea termenul ui de înregistrare
a companiei este achitarea unei taxe anuale care nu depășește
1.000 euro / 1.000 dolari USA; a ceste zone offshore se
caracterizează printr -un grad înalt de confidențialitate a
propi etarilor companiilor offshore; ț ările unde sunt amplasat e
aceste zone nu sunt înalt dezvoltate, dar reprezintă o stabilitate
politică (Insulele Bahamas, Insulele Virgine, Panama, Republica
Dominicană etc.)

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
42
2) Companiile înregistrate în zone cu baza legislativă cu un regim
fiscal mai lejer – caracteristici de bază:
 de obicei în aceste state se percepe un impozit minimal de la
companiile offshore; Prin intermadiul companiilor înregistrate în
aceste zone sunt efectuate t ranzacții de către firmele mari.
Companiile offshore din aceste zone sunt obligate să țină o
evidență contabilă și financiară (de obicei prin intermediul
firmelor specializate).
Mișcările internaționale de capital au explodat în cursul ultimilor ani în
aceeași măsură cu deficitele financ iare proporțional cu PIB -ul mondial.
Începând cu anii 2000 comerțul internațional a crescut cu 12% față de PIB –
ul mondial de 25%. În același timp, miscările de capital au fost stimulate de
dezvoltarea instrumentelor de gestiune a riscului financiar1. Orice investitor
are dreptul de a -și alege drumul pe care să -l parcurgă profitul sau investiția
sa. Astfel, sistemele offshore, de cele mai multe ori, au prioritate în
alegerea investitorilor ca teritorii de migrație a investițiilor .

4.4 IMPACTUL PARADISURILOR FISCALE ASUPRA ECONOMIEI
ROMÂNEȘTI

În lupta împotriva monopolului jurisdicțiilor offshore asupra investițiilor
financiare, specialiștii confirmă faptul că oamenii de succes nu trebuie
penalizați pentru abilitatea lor de a face bani2. Până nu de mult, în
România, tipologia acestor companii nu era foarte bine dezvoltată, însă
companiile offshore încep să prindă contur și pentru investitorii români, dar
și pentru cei străini care investesc în companiile române, jucând astfel un
rol foarte important în dezvol tarea economiei de piață.
Într-o eră în care briocrația și taxele abuzive par să -și pună amprenta
și să guverneze toate activitățile comerciale și nu numai, companiile
offshore tind să devină o cale de acces către creșterea profitabilității, a
competitivit ății, precum și un instrument valoros pentru pro tejarea
dezvoltării afacerilor î ntr-un mediu optim. În România, orice investiție
străină trebuie efectuată numai cu acordul Băncii Naționale. Astfel,
dispozițiile Regulamentului bancar nr. 3 din 23 decembrie 19973
reglementează că ”operațiunile valutare de capital pot fi efectuate numai cu

1 P. d”Arvis enet, Finance Internationale, Ed. Dunod, Paris, 2000, p. 228.
2 C. Neacșu, Reducerea impozitelor în Romania prin companiile offshore, Ed. Tehnică, București, 2001,
p. 9
3 Regulament nr.3 din 23 decembrie 1997, intrat în vigoare la 31 decembrie 1997 privind efectuarea
operațiunilor valutare ( http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404%actId=124527 )

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
43
autorizarea prealabilă a Băncii Naționale a Romăniei, orice investiție în
străinătate trebuie să aibă avizul Băncii Centrale. Numai că în foarte multe
zone, companiile off shore se înregistrează fără niciu fel de capital social,
deci nu este vorba de investiție directă și, deci, nu e nevoie de acordul
BNR”1.

1 V. Baur, op. cit.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
44
CONCLUZII
Paradisurile fiscale au fost și ramân un mod cât se poate de fiabil de
a ocoli fiscalitatea excesivă din anumite țări și cât timp vor fi diferențe
semnificative de legislație fiscală între state, ele vor prospera. Companiile
de consultanță și de intermediere a înființării de companii offshore în aceste
"oaze fiscale" cunosc toa te portițele legale prin care clienții lor pot obține
beneficii maxime, și sunt mereu la curent cu modificările în legislația
internațională care ar putea limita folosirea acestor mijloace, adaptibilitatea
fiind cuvântul cheie în activitatea lor.
Marea maj oritate a investitorilor ce constituie companii offshore
caută doar un regim fiscal mai "blând" însă există și organizații criminale
care găsesc în paradisurile fiscale instrumentul cel mai eficient pentru
spălarea banilor din afaceri ilegale, atingând ast fel un nivel destul de ridicat
de legalitate, destul cât să nu mai intre în vizorul autorităților din țările lor de
origine sau destul cât să le evite permanența intruziune în "afacerile lor".
Din acest punct de vedere, în cazul în care legile unei anumite țări
lasă loc de interpretări sau pot fi ocolite, recurgerea la paradisurile fiscale
poate fi o adevărată ”cutie a Pandorei”, care poate duce la o scurgere
majoră de fonduri peste graniț e, afectând grav nu numai venituril e fiscale,
dar ș i Produs ul Intern Brut al respectivei țări. Din acest motiv, autoritățile
române au început sa facă pași mici, dar hotarâți pentru a corecta legislația
și pentru a minim iza modurile de ocolire a ei, fără a putea emite pretenția
că ar putea eradica fenomenul.
Un prim pas tre buia făcut în direcția limită rii exploziei de contracte
de prestă ri servicii "fictive" în legatură cu tra nsportul pe parcurs extern al
mărfii importate sau a contractelor de management sau de consultanță
folosite deseori pentru a masca veniturile impozabil e și care constă într -o
evaziune fiscală aflată la marginea legislaț iei. Acest obiectiv poate fi atins
fie pr intr-o impozitare mai accentuată a partenerului român ce solicită
aceste servicii în condiții ce pot da de bă nuit, fie printr -un control mai
accent uat.

Paradisurile Fiscale și Economia Contemporană Muntean Livi u-Radu
45
BIBLIOGRAFIE

 C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dăncău, Utilizarea
paradisurilor fiscale între evaziune fiscală legală și fraudă
fiscală, Editura BMT Publishing Hous e, București, 2005.

 C. Bogdan, Spălarea banilor. Aspecte teoretice și de practiă
judiciară, Editura Universul Juridic , București, 2010.

 M. Boulescu, Regimul fiscal intracomunitar și internațional,
Editura Tribuna Economică, București, 2013

 N. Hoanță, Evaziunea Fiscală, Editura C. H. Beck, București,
2010

 Ș. Popa, A. Cucuc, E conomia subterană și spălarea banilor,
Editura Expert, București, 2000.

 D. I. Radu & D. D. Șaguna, Paradisurile fiscale, Implicații
economico -juridice, Eitura C. H. Beck , București, 2016.

 D. D. Șaguna, Tratat de drept financiar -fiscal, Editura Universul
Juridic, București, 2011

 C. Trandafir, Societățile off -shore între reglementare legală și
ilicit, Editura Universul Juridic , București, 2012.

 British Virgin Island Tax Guide 2013

 Listele cu paradisurile fiscale publicate după Summitul G20, 6
aprilie 200 9.