Paradisurile fiscale [608110]

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

LUCRARE DE LIC ENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚ IFIC:
Lector dr. Ciobanu Ramona

Autor:
Boar Maria – Alexandra

BRAȘOV
2020

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA-ALEXANDRA

2

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA:

Drept fina nciar și fiscal

TEMA:

Paradisurile fiscale

Subsemna ta _____Boar Maria-Alexandra_______________ declar pe proprie
răspundere, sub incidența legii penale și a Legii dreptului de autor, că lucrarea
de licență/disertație prezentată este elaborată de mine și am respectat
normele deontologice de folosire a bibliografiei.

Data predării lucrării, Semnătură,

10.06.2020

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

3 CUPRINS

ASPECTE INTRODUCTIV E………………………… ………………………. ………. 4
CAPITO LUL 1. CONCEPTUL DE PARADIS FISCAL …………………. ……5
1.1. Apariția sistemelor fiscale moderne – tendințele fiscalității ……5
1.2. Conceptul de paradis fiscal …………. …………….. ………… ………. 9
1.3. Nașterea și evoluț ia par adisurilor fiscale .. ………… …………… ..10
1.4. Caracteristicile paradisurilor fiscale . ………………….. …………..16
1.5. Clasificarea paradisurilo r fiscale …………….. ………………….. …18
1.6. Factorii care determină ale gerea paradis urilor fiscale …….. …22
1.6.1. Factori generali …………. ………… …………………… ……… 23
1.6.2. Factori particulari .. …………………….. ……….. ………… ….28

CAPITOLUL 2 . JURISDICȚIILE OFFSHORE ÎNTRE LEGAL ȘI
ILEGAL ………………………………………………………………………………….. ..31
2.1. Noțiunea și situația actuală a centrelor financiare offshore …31
2.2. Crearea unei compan ii offshore ……………. ………. …………….. 33
2.3. Tipuri de companii offshore ………………… ………… ……………… 34
2.3.1. Forme clasice de entități offs hore …………………… …..34
2.3.2. Tipuri de companii offshore prin prisma act ivității
desfășurate. ………. ……………………………………. ……………………… ..39
2.4. Specificul jurisdicțiilor offshore înt re legal și ilegal …….. ……..51
2.4.1. Utilizări legale ……… ……… ……………… ………… ……….. 53
2.4.2. Utiliză ri ilegale ……… …………………. ……………… ………. 57

CAPITOLUL 3 . PARADISUL FISCAL CA MODALITATE DE EVAZIUNE
FISCALĂ …………………………………… ………………….. ……………………….. 60
3.1. Creșterea econom ică în paradisurile fiscal e ……………. …….. 60
3.2. Modele de paradisuri fiscale ……………….. …………………. …….62
3.3. Potențiale paradisuri fi scale ………………… ………… …………. ….80
CONCLUZII ……………. ………………………. ………………………………… …….82
BIBLIOGRAFIE ………………… …………………………. ………………… ……….. .85

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

4

ASPECTE INTRODUCT IVE

Orice persoană fizică sau juridică obliga tă prin lege să plătească un
impozit poate fi atrasă de un sistem fiscal care pune la dispoziție cât mai
multe avantaje, astfel unele țări au creat un sistem fiscal în care
impozitele sunt reduse sau foarte reduse ori nu există, motivul principal
fiind atr agerea investitori lor prin oferirea facilităților fiscale .Țările
practicante ale unui astfel de sistem , cu taxe mici, se numesc paradisuri
fiscale.
Doctrina susțin e că fenomenul offshore și dezvoltarea acestuia în
economia mondială actuală necesită o cercetare juridico -economică la
diferite niveluri, mondia l, național ( macro și microeconomic), iar motivul
principal al cercetării constă în faptul că jurisdicțiile offshore, în contextul
economiei contemporane, înseamnă o parte a sistemului economic
mondial și a economiilor naționale, acceptată tacit de instituțiile abilitate
în domeniu.1
Rezultatele cercetării acestui fenomen sunt următoarele:
 este precizată geneza și definit conceptul de paradis fiscal ;
 sunt analizate și d efinite corpora țiile offshore, cu tipurile de
companii offshore , care au cunoscut o evoluție permanentă;
 este prezentat paradisul fiscal ca modalitate de evaziune fiscală .

1 Daniela Iu liana Radu, Dan Drosu Șaguna, Paradisurile fiscale, implicații economico -juridice , Editura
C.H. Beck, București, 2016, p.2 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

5
CAPITOLUL 1.
CONCEPTUL DE PARADIS FISCAL

1.1. Apariția sistemelor fiscale moderne – tendințele fiscalității

Geneza și evo luția sistemelor fiscale actuale își au rădăcinile în
marea reacțiilor împotriva t axelor, izbucnit la nivel mondial .
În Europa, creșterea taxelor a fost de terminată de costurile
crescânde ale războiului, care a scos la iveală conflictele dintre clasele
sociale2. În jurul taxelor s -au creat tensiuni, chiar și în acele sisteme mult
tolerante . Importanța istoriei impozitelor a fost dată în principal de modul
în care revoltele au fost coordonate și totodată de comp romisurile pe
care le -au făcut cei din cadrul legislativ. Literatura de specialitate
identifică două momente istorice de tranziție. Primul moment , care a avut
loc între sfârșitul secolului al XVIII -lea și începutul secolului al XIX -lea, a
înlocuit un regim de impunere absolutist cu unul capitalist. În absolutist,
dările erau plătite, în mod special, de persoanele sărace . Nobilimea,
clerul și clasa avută a orașelor erau în mare măsură scutiți de la plată, cu
excepția perioadelor de război. Economiștii și pol iticienii vremii au făcut
campanie împotriva acestor privilegii, argumentând că fiecare cetățean
ar trebui să -și plătească partea sa de taxe, taxele interne ar trebui
reduse și acumulările de venit să se realizeze pe seama chiriilor și
averilor. Deși aces ta a fost, cu mici excepții, programul miniștrilor de
finanțe și al persoanelor cu perspective economice mai largi, a fost
nevoie de revoluția din Franța, pentru ca acest program să se
răspândească în Europa. 3
Trăsăturile care defineau acum așezarea obie ctivelor presupunea :
sfârșitul privilegiilor și al obligațiilor feudale; creșterea taxelor directe
asupra comerțului exterior și al consumului casnic, odată cu micșorarea
taxelor asupra bunurilor de primă necesitate și creșterea dependenței de
taxele asupr a băuturilor și tutunului; deschiderea către taxarea chiriilor și
averilor; creșterea centralizării finanțelor publice și a deciziilor de
cheltuieli din trezoreriile naționale, precum și subordonarea administrației
fiscale și finanțelor publice controlului parlamentar, prin intermediul
bugetului4.
În funcție circumstanțele politice și naționale, acestea au avut
urmări diferite însă, împreună au creat o nouă ordine fiscală. Al doilea
moment important a avut loc în anul 1890, ca răspuns la o extindere

2 Geoff Mulgan, R obin Murray, Reconnecting Taxation , Demons, Londra, 1993, p . 34.
3 Geoff Mulgan, Robin Murray, op.cit, p . 3.
4 Cristian Bișa, Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune fiscală legală și fraudă fiscală , BMT
Publis hing House, București, 2005, p . 14

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

6 bruscă a cheltuielilor publice și a creșterii mișcării muncitorești. Acesta a
implicat o trecere de la un impozit unic, la impozite progresive, centrate
pe un nou rol al impozitului pe venit, bazat pe ideea că prin plata
impozitelor, oamenii trebuie să contribui e proporțional cu mijloacele de
care dispun. Secolul al XX -lea a fost caracterizat de creșterea constantă
a numărului de plătitori de impozite directe și creșterea randamentului
acestora. Reținut la sursă de către angajatori după al Doilea Război
Mondial, impozitul pe venit a devenit o sursă importantă pentru
finanțarea serviciilor și s -a integrat bine în noile forme de producție în
masă, contribuind nu numai la acumularea de venituri publice, da r și la
redistribuirea acestora și, începând din anii ’30, la reglarea
macroeconomiei.5
În anii ’70, în cadrul țărilor membre ale Organizației pentru
Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD), impozitul pe venit și
contribuțiile la asigurările sociale au reprezentat majoritatea ve niturilor
din taxe, care a însemnat în multe țări două treimi din totalul impozitelor.
Pe de altă parte, trebuie menționat că încă din antichitate, facilitățile
fiscale au fost în vizorul celor care încercau să aibă calitatea de
comercianți, iar modalitățile de eludare a taxelor fiscale abuz ive s -au
aflat în atenția negustorilor acelor vremuri6. Aceste tendințe continuând
să se manifeste, cu atât mai mult în condițiile tendinței de extindere a
impozitării.
La finalul secolului al XVIII -lea, aumentarea cheltuielil or a fost
rezultatul costuril or externe ale războiului, iar la sfârșitul secolului al XIX –
lea a fost cauzată de costurile interne de menținere a păcii.
În prezent, creșterea cheltuielilor publice este determinată de
majorarea costurilor de menținere a serviciilor publice, de pensii și de
creșterea numărului de oameni ce depind de stat.7
În actualul mediu economic , nivelurile crescute ale impozi telor
sunt mai greu de întreținut , deoarece concomitent cu dezvoltarea
economică, indivizii și companiile câștigă o mai mare libertat e de a
profita de posibilitățile economice din străinătate. Nivelurile ridicate de
impozitare cauzează mari pierderi economice în condițiile mobilității
capitalului, iar competiția fiscală internațională devine din ce în ce mai
acerbă pe măsură ce crește mobilit atea forței de muncă și a capitalului.
În ultimii ani, majoritate a statelor cu un bun statut economic au
supravegheat îndeplinirea de reforme fiscale pentru a se asigura că
economiile lor se mențin atractive pentru investițiile străine. În țările
industri alizate membre ale OECD, impozitul mediul pe venit (cotele

5 Geoff Mulgan, Robin Murray, op.cit., p. 5
6 A. Beauchamp, Le guide mondial de paradis fiscaux , Grasset, Lyo n, 1983, p. 224.
7 Geoff Mulgan, Robin Murray, op. cit., p. 6

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

7 maximale) a scăzut cu 20% din 1980, iar impozitul mediu pe profit (cotele
naționale maximale) a scăzut cu 6% în ultimii 6 ani.
În aceste condiții, apare tot mai evidentă tendința de a deplasa
obiectul impozitului de la capital și profituri către elemente mai puțin
mobile, cum ar fi munca, proprietățile imobiliare și consumul, fapt ce se
poate constata și în România ultimei perioade, prin relaxarea fiscală
pentru companii cu activitate consi stentă, în contrapartidă cu aplicarea
altor taxe cu obiect mai stabil și mai ușor verificabil.
Pe măsura accentuării fenomentului de globalizare, guvernele
descoperă că bazele lor de impozitare sunt din ce în ce mai nesigure și
instabile, mai ales în zona repre zentată de profitul companiilor.8
Cu toate că în perioada 1980 – 2001, statele membre UE au redus
nivelul de impozitare a profitului de la 44,8% la 31,8%, iar nivelul mediu
de impozitare a câștigurilor persoanelor superior remunerate, de la
62,3% în 1985 la 48,3% în 2001, un număr tot mai mare de cetățeni
bogați ai statelor din UE își trimit resursele financiare în bănci din afara
UE, acumulând dobânzi libere de impozit, deoarece acestea se feresc să
impoziteze veniturile din dobânzi datorate nerezidențilo r.9
Cauzele evoluției sistemelor fiscale naționale se regăsesc în
presiunea de a reduce nivelurile de impozitare, generată de pierderea
directă de capital și de forță de muncă calificată, provenind din țări care
nu și -au reformat sistemele de impunere, în beneficiul țărilor care
prosperă folosind regimuri de taxe reduse. De exemplu, Irlanda a
înregistrat un succes economic intens mediatizat, prin introducerea unui
impozit de 10% asupra serviciilor financiare și de producție, atrăgând
astfel în ultimii ani investiții directe mai mari decât Japonia sau Italia. Ca
rezultat, Irlanda a prosperat și are acum unul dintre cele mai ridicate
niveluri de trai din lume.
Astfel de reduceri de taxe îi îngrijorează pe unii economiști, care
consideră competiția fiscală ca fiind o mișcare de distorsionare. Un motiv
de îngrijorare este generat de ideea că dacă nivelurile diferențiale de
impunere determină migrarea capitalului și a forței de munc ă în afara
granițelor unei țări și este posibil ca resursele să nu fie consumat e în cel
mai productiv mod. Așadar, nivelurile ridicate de impunere fac să
stagneze creșterea economică.
Expansiunea est -europeană a Uniunii Europene pare să aducă
accentuarea acestei tendințe descendente a fiscalizării capitalurilor
mobile, cea mai mare parte a statelor dispunând de cote de impozitare
scăzute, cu o cotă medie de impozit pe profit de doar 23,6%. România
este cel mai viu exemplu în sensul „cosmetizării fiscale”, prin
introducerea c otei unice de impozitare de 16% prin care a concurat cu

8 Cristian Bișa, op. cit., p . 16
9 Cristi an Bișa, op. cit., p. 19

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

8 paradisurile fiscale reconvertite ale UE, Cipru cu 15% și Irlanda cu
12,5%. În prezent, cotele aplicate au scăzut și mai mult, la 10% și chiar
5%, spre exemplu la dividende.
Un studiu recent publicat de Fondul Monetar Internațional (FMI) a
reafirmat faptul c ă investițiile străine directe sunt afectate de nivelul de
impozitare, astfel că măsura adoptată de statul român va avea un efect
pozitiv cert pe termen mediu și lung, deoarece legile fiscale interne au
potențialul de a influența în mare măsură comportamen tul corporațiilor și
întreprinzătorilor individuali, determinând în cel mai direct mod
localizarea afacerilor lor și nivelul de internaționalizare a acțiunilor
economice ale acestora.10
Dacă fluxurile de capital internațional sunt din ce în ce mai
sensibil e la diferențele între nivelurile de impozitare, atunci stimulii de
reducere a fiscalității evoluează în aceeași direcție. Țările care persistă
în intenția de a supraimpozita profitul câștigat de investitorii străini vor
avea venituri din impozite mai mici decât cele care nu o fac.11
Prin urmare, aceste sensibilități față de caracteristicile fiscalității
naționale fac ca paradisurile fiscale să fie foarte atractive pentru
investițiile străine, nu numai pentru că profiturile brute câștigate aici sunt
impozit ate mai lejer, dar și pentru că operațiunile derulate prin
intermediul lor pot facilita evitarea taxelor pe venituri generate în orice
altă parte a lumii.
Țările nu optează la întâmplare să fie sau să devină paradisuri
fiscale. Politica fiscală este o pr oblemă de alegere conștientă și
fundamentală din partea guvernelor, în funcție de situația economică
prezentă, resursele disponibile, contextul politic mondial și regional,
precum și alte considerente. Orice „mișcare” înspre sau dinspre condiția
de paradis fiscal atrage după sine nu numai impactul politicii fiscale ci, de
asemenea, și efectele de creștere ale altor dimensiuni, economice,
politice, sociale, care sunt corelate cu această alegere de a deveni
paradis fiscal.12
Momentul apariției și dezvoltării p aradisurilor fiscale este strâns
legată de evoluția sistemelor fiscale care generează o impunere fiscală
excesivă pentru activitățile economice și tranzacțiile financiare derulate
în interiorul statului în cauză13.

10 Cristian Bișa, op. cit., p . 22.
11 James R. Hines Jr., Do Tax Havens Flourish? , în University of Michigan & NBER, Michigan,1.12 .
2004, p .6.
12 Cristian Bișa, op. cit., p . 26.
13 Daniela Iuliana Radu, Dan Drosu Șaguna, op. cit., p . 6.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

9
1.2. Conceptul de paradis fiscal

În mod oficial, termenul de paradis fiscal a fost definit prima oră în
anul 1981, odată cu lansarea unui raport privind paradisurile fiscale,
intitulat The Gordon Report – An Overview14. Conform acest ui studiu,
paradis fiscal poate fi orice stat în care ratele d e impozitare sunt
inexistente asupra unor categorii de venituri și care totodată oferă
secretului bancar și comercial un nivel mai ridicat.
Există o serie de state de pe toate continentele, denumite generic
paradisuri fiscale, care oferă căi și metode de protecție fiscală.
Prin paradis fiscal s e înțelege un stat sau o zonă geografică având
un regim de impozitare aproape zero și un grad ridicat de discreție
fiscală. În aceste zone se pot suprima obligațiile fiscale în deplină
legalitate și sunt aproape imp osibil de controlat.
Denumirea de paradis fiscal tinde să fie înlocuită de alți termeni:
paradis financiar sau centru financiar internațional . Acești termeni sunt
mai puțin provocatori, mai ales în epoca anti -paradisurilor fiscale.
Potrivit doctrinei , paradisul fiscal este „un instrument prin care se
realizează evaziunea fiscală internațională de către contribuabilii care
caută un tratament financiar avantajos”.15
Stricto sensu , aproape fiecare țară din lume poate fi considerată un
paradis fiscal deoarec e, într -o formă sau alta , companiilor și persoanelor
fizice străine le sunt oferite unele facilități pentru a încuraja investițiile lor
și a promova astfel creșterea economică. Orice stat poate servi ca
paradis fiscal unor persoane, în baza unor tratate de impozitare care
asigură un regim favorabil unor tipuri de venituri și investiții efectuate de
străini în țara respectivă.
Termenul de „paradis fiscal” este vag definit și include orice țară
care percepe zero impozite sau impozite reduse pe toate sau doa r pe
unele categorii de venituri, un anumit nivel de secret bancar sau
comercial, cerințe minime din partea băncii centrale și nici un fel de
restricții asupra schimburilor valutare. Scopul utilizatorilor paradisurilor
fiscale este simplu: să plătești mai puțin, să câștigi mai mult. Americanii
explică utilizarea paradisurilor fiscale de către firme americane prin
scopul lor: expansiunea în străinătate prin mijloace legale care sunt
lăsate la dispoziția lor de către legiuitorii țării lor. Oricum, asimilăm
paradisurile fiscale fraudei fiscale.16
Tot un fel de paradisuri fiscale, într -un anumit sens, pot fi definite și
zonele libere , respectiv zonele defavorizate care, potrivit legislației ce

14 G. Richard, The Gordon Report – Tax Havens and Their Use by United States Tax Payers – An
Overview , 1981 , http.//www.charitabl esystems.com/C/Cl -al- GR02.html.
15 Vasile Bîrle, Frauda fiscală , Editura Teo ra, București, 2005, p . 58-59.
16 Dan Drosu Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal , Editur a All Beck, București, 2001, p . 653 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

10 reglementează funcționarea lor, profită de diverse înlesniri fiscale sau de
altă natură.17
Dese ori paradisurile fiscale intră în organizarea unor afaceri și sunt
considerate responsabile pentru dificultatea d e a menține cheltuielile
publice în țările în curs de dezvoltare.

1.3. Nașterea și evoluția paradisurilor fiscale

Paradisul fiscal apare ca o supapă în cadrul sistemelor economico –
financiare național, fiind favorizat de existența mijloacelor tehnice
moderne, care fac posibilă circulația capitalului bănesc din și către orice
colț al lumii18.
Aspectul sens ibil al sistemului fiscal este reprezentat de -a lungul
anilor, de impunerea fiscală excesivă; impozitarea a stat în centrul
economiilor regimurilor despotice și feudale timpurii, precum și a taxelor
colonialiste, iar istoriile acestora sunt pline de revolt e îndreptate
împotriva taxelor. Totuși existența unor mici entități juridice cu statut
special sau de tip statal, numite în literatura secolului XX, paradisuri sau
oaze fiscale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane.19
Încă în Grecia veche, in sulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de
către comercianți pentru stocarea mărfurilor. În felul acesta se evita un
impozit de 2%, perceput de cetate asupra importurilor și exporturilor. În
secolele XVI – XVIII, Flandra a devenit un paradis fiscal, î ntrucât
comerțul efectuat prin porturile sale era supus la obligații fiscale și
restricții minore. În anul 1889, Bank of Nova Scotia din Canada, a doua
ca mărime din țară, a deschis un birou în Jamaica. Astfel, clienți i săi
beneficiau de avantajele fiscale și financiare acordate de această țară
pentru operațiunile de comerț internațional.20
Din cele mai vechi timpuri, de când romanii, fenicienii și
cartaginezii își mutau capitalurile în zone mai sigure, mai îndepărtate,
activitățile financiare au fost prin definiție foarte mobile. Un investitor
avizat își căuta cel mai favorabil mediu de afaceri în care activitățile sale
mobile se puteau dezvolta în voie .
Nașterea paradisurilor fiscale are o istorie complexă. Unele țări,
precum Elveția, au o lungă istorie în păstrarea secretului bancar, pe
când altele (Bah amas, Liechtenstein, Delaware, Jersey) au excelat prin
oferirea de canale de refulare de sub presiunile reglementărilor legale

17 Ștefan Popa, Adrian Cucu, Economia subterană și spălarea banilor , Editura Expert, București, 2000,
p. 41
18 A. Letia, Unele puncte de vedere referitoare la paradisurile fiscale , în Dreptul nr. 9/2012, p. 210.
19 Cristian Bișa, op. cit., p . 37.
20 Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în știința finanțelor , Editura Code cs, Bucureș ti, 1998, p . 352 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

11 din zone onshore, iar altele au apărut ca rezultat al rivalităților dintre
state și al unor interpretări noi asupra legilor fiscale.
O parte din insulele din largul coastelor europene sau nord –
americane au devenit clasicele centre financiare offshore (OFC). Ele
erau caracterizate de taxe foarte mici sau aproape inexistente,
prosper ând pe baza afacerilor din zonele învecinate cu taxare ridicată.
Dacă la început denumirea a provenit de la poziționarea acestor centre
financiare, termenul definește acum și jurisdicțiile continentale, precum
Luxemburg, Andorra, Monaco etc.
Ca urmare a p resiunilor exercitate de autoritățile fiscale ale statelor
dezvoltate au apărut și nemulțumirile contribuabililor. Acest context a
determinat o serie de mici state să profite de suveranitatea lor pentru a
atrage banii fierbinți din zonele cu fiscalitate ri dicată. Prin urmare,
paradisurile fiscale au apărut ca o zonă de depresurizare a sistemului
financiar – fiscal internațional, iar dezvoltarea globală accentuată a
alimentat acest fenomen.21
Încă de la începutul secolului al XIX -lea, acțiunile grupurilor de
lobby au determinat acceptarea principiului „pavilionului de
complezență”. Unele companii de transport maritim au exploatat această
victorie pentru a plăti salarii mai mici și a evita reglementările legale și
fiscale. La sfârșitul secolului al XIX -lea, o serie de decizii ale tribunalelor
britanice au dat o nouă turnură evoluției acestui fenomen, tratând
companiile străine controlate de persoane cu rezidență engleză ca
având rezidența fiscală britanică și supunându -se reglementărilor fiscale
britanice. Imed iat a fost intuită posibilitatea operării unor companii în
Marea Britanie, conduse din afara ei de nerezidenți britanici, scăpând
astfel de reglementările fiscale britanice.
Aceste decizii juridice au avut impact nu numai asupra englezilor,
ci și asupra a ltor țări componente ale Imperiului Britanic. De asemenea,
aceste idei au fost fructificate de multe paradisuri fiscale dornice să -și
întărească poziția prin oferirea rezidenței fiscale companiilor străine.
Până în anii 1920, această practică a fost încetă țenită și în Elveția care,
pe lângă secretul bancar și legislația permisivă în domeniul investițiilor
offshore, oferea și directori nominalizați, devenind astfel un centru
important pentru protejarea activelor.
Începând cu anii 1920, companiile americane , bri tanice și
scandinave au folosit Panama și Liberia pentru a -și înscrie vasele. În
aceste condiții (de schimbare de „rezidenței” și „domiciliului”), firmele
încercau ocolirea plății impozitului pe profitul activității lor, precum și
reținerea la sursă a dividendelor plătite către eventualii acționari
nerezidenți. Din acel moment, offshore -ul a devenit din ce în ce mai
important: cetățenii britanici, canadieni și americani își protejau activele

21 Cristian Bișa, op. cit. , p. 37

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

12 și „se relaxau fiscal”, înființând trusturi offshore în Baha mas și Insulele
Channel , iar companiile multinaționale își înmatriculau companii de
asigurări captive în Insulele Bermude și Cayman .
După al doilea război mondial, majoritatea petrolierelor ce aduceau
materie primă din Orientul Mijlociu navigau sub pavili onul Hondurasului,
Liberiei sau Republicii Panama, asigurând proprietarilor anonimitate
completă și taxare minimală. E de la sine înțeles că prezența navelor în
țările de mai sus se limita doar la ocuparea unei poziții în registrele
autorităților portuare.
Momentul care marchează creșterea importanței îl reprezintă
sfârșitul celei de -a doua mari conflagrații militare mondiale. Specialiștii
americani în societăți multinaționale, D.K. Eiteman și A.L. Stonehill
consideră că aceasta se datorează creșterii numă rului filialelor unei
societăți -mamă. Aceste filiale, la origine, au servit extinderii societăților –
mamă în străinătate, fiind astfel pe picior de egalitate cu alte societăți din
țări care permiteau anumite facilități fiscale și pentru a servi ca loc de
refugiu pentru capitalurile destinate a fi reinvestite sau repatriate.
Ulterior, filialele străine au început să fie utilizate ca mijloc de evaziune
fiscală.22
Pentru a servi acestui scop, filialele au început să fie implantate în
țări cu monedă stabilă, car e nu exercitau un control al schimburilor,
aveau un sistem bancar fiabil, un guvern care încuraja investițiile străine
pe teritoriile lor și care impuneau slab profiturile investitorilor străini sau
beneficiile societăților rezidente, precum și dividendele vărsate de filialele
societății -mamă.
Tradiția amplasării paradisurilor fiscale în imediata apropiere a
mărilor și oceanelor, reprezenta una dinte cele mai importante
caracteristici ale unui stat paradis fiscal, această caracetristică fiind
respectată și astăzi, câteva excepții făcând unele paradisuri fiscale din
centrul Europei23.
După 1948, SUA le -au revenit rolul de principal motor al dezvoltării
economiei mondiale. Pentru a nu periclita echilibrul intern prin stimularea
exportului de capital, autoritățile americane au optat pentru finanțarea
creșterii economiei mondiale prin intermediul împrumuturilor și rezervelor
reținute din profiturile societăților nou -înființate, profitul subsidiarelor fiind
impozitat la repatrierea dividendelor în SUA. A ceste facilități fiscale,
precum și deductibilitatea reținerilor la sursă au determinat companiile
multinaționale să -și creeze o vastă rețea de subsidiare fictive, cu scopul
reducerii obligațiilor fiscale la nivel național și internațional. Intuind
oportun itatea ivită, din 1950 o serie de mici state -insulă, ce nu dispuneau

22 Cristian Bișa, op. cit., p . 38
23 C. Corduneanu, op. cit., p . 353.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

13 de suficiente resurse naturale, au început să ofere companiilor facilități
de înmatriculare.
Creșterea cea mai accentuată a acestui sector s -a înregistrat în
anii ’60 – ’70, ca urmare a reglementărilor restrictive și perfecționiste
practicate de țările dezvoltate. Acestea se caracterizează prin blocarea
fluxurilor de capital spre/ dinspre alte țări, plafonarea dobânzilor acordate
de bănci, creșterea costurilor de operare a băncilor prin c reșterea
rezervelor minime obligatorii. Aceste presiuni au dus la descoperirea
supapei de depresurizare a mediului economic onshore – paradisurile
fiscale și bancare, denumite generic zone offshore .24
Firmele multinaționale și instituțiile financiare și -au relocat/ extins
activitățile în aceste jurisdicții permisive și tentante, astfel luând naștere
piața financiară offshore a eurodivizelor. Aceste operațiuni au început în
centrele financiare ale Europei, cu Londra cap de afiș, ulterior
extinz ându -se și în alte jurisdicții, spre exemplu Insulele Cayman . În anii
’60 – ’70, multe bănci americane și -au deschis filiale în offshore pentru a
colecta (la adăpost de taxe și reglementări restrictive) împrumuturile
acordate statelor europene. Încercările SUA de a lim ita acest tip de
acțiuni au jucat un rol important în crearea pieței interbancare offshore.
Începând din 1962, SUA a devenit pionierul luptei statelor
dezvoltate împotriva proliferării utilizării jurisdicțiilor offshore. Între 1968 și
1971, IRS – Agenția Guvernamentală responsabilă cu colectarea taxelor
în SUA, a identificat aproximativ 50.000 de evazioniști fiscali, fotocopiind
plicurile trimise lor de băncile elvețiene. IRS a demarat 168 de audit -uri
în scop fiscal25, fără a reuși însă să pedepsească pe c ineva, din lipsă de
probe, documente.
Un studiu al Departamentului de Comerț al SUA a arătat că între
1968 și 1978, câștigurile entităților din paradisurile fiscale au crescut de
9 ori, pe când profiturile companiilor neînmatriculate în aceste zone, doar
de 3,5 ori.26 Mai mult, investițiile în entități din offshore controlate de
americani au crescut de cinci ori (de la 4,7 mld la 23 mld USD), pe când
cele în statele obișnuite doar de 2,5 ori (de la 57,2 mld la 145,1 mld).27
Paradoxal însă, scânteia utilizăr ii excesive a paradisurilor fiscale a
fost lansată tot de SUA, în anii ’80, prin schimbarea Codului fiscal din
1962; „văpaia” s -a întins treptat și a cuprins Marea Britanie, Australia și
Germania, iar „paradisurile fiscale” tradiționale s -au transformat în
„centre offshore” ce beneficiază de serviciile unor consultanți financiari
profesioniști și companii de management al operațiunilor offshore.
Deși în anii ’80 – ’90 statele dezvoltate au realizat o liberalizare
financiară, totuși centrele financiare off shore au rezistat acestei lovituri

24 Cristian Bișa, op. cit., p . 39.
25 W. Diamond, D. Diamond, Tax Havens of the world , Lexis Nexis, New York, 2003, p . 102 .
26 Cristian Biș a, idem.
27 W. Diamond, op. cit., p . 104 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

14 concurențiale, aruncând în luptă o serie de argumente suplimentare:
regim fiscal mult mai atrăgător, confidențialitate strictă a operațiunilor,
infrastructură și personal bine puse la punct.
La sfârșitul anilor ’80, un expert al firmei internaționale de
consultanță Coopers&Lybrand din Londra redactează așa -numitul
Raport Gallagher. Fiind un precursor al mulțimii de rapoarte privitoare la
centrele financiare offshore (OFC – Offshore Financial Center), Raportul
Gallagher a bordează doar cinci OFC -uri, teritorii dependente din zona
Caraibelor, scoțând la iveală atât punctele slabe ale acestora, cât și cele
forte.
Cele mai mari aprecieri le -a primit Cayman Islands, urmat de
British Virgin Islands și Turks&Caicos. Celelalte d ouă state, Anguilla și
Montserrat, au fost însă criticate. Vedeta studiului, Cayman Islands
(Insulele Cayman) , a fost inclusă în eșalonul de top al centrelor offshore,
alături de Insulele Chanell, Bermude și Insula Man. La rândul lor , British
Virgin Island s au fost apreciate pentru le gislaț ia flexibilă, fiind văzute ca o
deschizătoare de drumuri. Turks&Caicos au fost sfătuite de Marea
Britanie să -și diversifice portofoliul de produse offshore pentru a atrage
instituțiile f inanciare reputabile ale lumii – această țară găzduiește în
prezent în special companii d e asigurări captive și trusturi .
Ca urmare a atacurilor asupra paradisurilor fiscale, lansate de G7,
UE, OECD, Trezoreria Marii Britanii și IRS, British Home Office a
comandat și el un raport detaliat – Raportul Edwards – referitor la
abuzurile ce au avut loc și concluziile ce se impun în privința teritoriilor
offshore. Acest raport a atacat puternic insulele Je rsey, Guernsey, Sark
și Man, identificând trei abuzuri principale : refuzul de a colabora cu
autoritățile fiscale străine pentru a identifica operațiunile de evaziune
fiscală prin intermedi ul Jersey; utilizarea în Insula Man a mii de companii
nesupervizate și cu proprietari anonimi și utilizarea de directori
nominalizați fictiv în Sark și Guernsey.
Un atac asupra spălării banilor murdari prin intermediul zonelor
offshore a fost lansat la Viena în martie 1999 , cerând închiderea
paradisurilor fiscale care nu reușesc în 5 ani să implementeze
standardele recomandate de un consiliu al OFC – urilor cu re putație.
Numit Inițiativa Offshore, acest proiect, realizat de Programul Națiunilor
Unite Împotriva Spălării Banilor Murdari, a generat o „listă albă” a OFC
care îndeplinesc recomandările privind tratarea acestei probleme
sensibile . Se credea că această „l istă albă” are efecte mai benefice
decât „lista neagră” a OECD. Spre deosebire de inițiativa OECD
împotriva practicilor fiscale neconcurențiale, acest program al Națiunilor
Unite nu atacă statutul offshore (fiscalitate avantajoasă) al acestor
zone.28 Ulteri or, așa numita „listă albă” formată din 74 de țări a fost

28 Cristian Bișa, op. cit., p . 41.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

15 redusă la 67, prin trecerea pe „lista neagră” a Armen iei, Azerbaidjanului,
Georgiei, Kîrgîstanului, Tadjikistanului, Turkmenistanului și
Uzbekistanului, în privința taxării dobânzil or și a câștiguri lor de capital .
Tot în martie 1999, guvernul britanic a lansat un document – White
Paper – ce conține termenii și condițiile ce se așteaptă a fi îndeplinite în
toate teritoriile sale controlate în Caraibe: Anguila, British Virgin Islands,
Cayman Islands, Montserrat, Turks and Caicos și Bermuda. Urmare a
White Paper, Marea Britanie și cele șase teritorii dependente din Caraibe
au angajat KPMG29 să întocmească un raport detaliat asupra activității
offshore a acestor teritorii.
În final, într -un raport foart e cuprinzător (aproximativ 850 de
pagini), KPMG face o serie de recomandări – autonomizarea agențiilor
naționale de reglementare prin scoaterea lor în afara sferei de influență
guvernamentală, interzicerea autorității de reglementare de a intra în
programe promoționale, pentru a nu crea conflicte de interese, mărirea
aparatului administrativ guvernamental, restricționarea acțiunilor la
purtător, posibilitatea dezvăluirii identităților proprietarilor societăților,
licențierea providerilor de servicii de mana gement și reprezentare în
offshore, realizarea unor legături efective de cooperare internațională,
întărirea măsurilor de prevenire a spălării banilor murdari.
O altă măsură importantă a evoluției acestei industrii este
semnarea de către 18 din cele 24 d e națiuni caraibiene a unor tratate de
schimb de informații cu SUA în privința unor aspecte strict legate de
traficul de droguri, fraudă, spălare de bani, etc. Incidentele fiscale sunt
excluse din acest tratate.30 În ciuda temerilor inițiale că aceste trata te vor
fi în defavoarea statelor offshore, Cayman Islands a înregistrat în primul
an după încheierea acestui acord intrări suplimentare de 20 mld. USD,
ajungând la valoarea de 240 mld. USD în acest moment.31
Extinzând zo na geografică analizată, state precum Australia,
Canada, Franța, Italia, Japonia, Spania, Olanda, Noua Zeelandă, Marea
Britanie, inspirate de așa -numitul Amendament Kenedy (1962) al Codului
fiscal american abordează strict problema taxării companiilor străine
controlate. Australia a mers ce l mai departe, identificând 25 de paradisuri
fiscale în care dividendele distribuite de o CFC (companie străină
controlată) dintr -o astfel de țară, către o alta de pe listă, vor fi incluse în
venitul impozabil al acționarului australian.
Un nou val al uti lizărilor zonelor offshore s -a produs în anii ’90.
Tipurile tradiționale de operațiuni offshore sunt puternic concurate de

29 KPMG este o rețea internațională de firme specializate care oferă servicii de consultanță și audit.
Operează în 148 de țări, printre care și România, având peste 113.000 de speci aliști angajați în
firmele membre din întreaga lume. KMPG și -a deschis primul birou în România în 1994, iar în prezent
are sedii la București și Timișoara.
30 Cristian Bișa, op.cit., p. 42 .
31 W. Diamond, D. Diamond, op.cit., p .94

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

16 noua manieră de a face afaceri, rezultată din era transferurilor
electronice, a Internetului și globalizării. S -au înmulțit companiil e cu
răspundere limitată ce activează în zonele offshore, fondurile mutuale și
alte scheme de investiții menite să atragă persoanele bogate.32

1.4. Caracteristicile paradisurilor fiscale

În primul rând aceste entități juridice oferă avantaje fiscale ,
comparativ cu alte entități juridice, societăților care își stabilesc sediul
social sau persoanelor fizice care își au rezidența pe teritoriul acestora.
Scopul îl constituie atragerea societăților în expansiune, atragerea de
capital și stimularea apariției d e activități necesare asigurării echilibrului
economic și social. Facilitățile fiscale utilizate în vederea îndeplinirii
scopului urmărit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor și
profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse.33 Pe
lângă fiscalitatea zero sau aproape zero, în mod normal, companiile
offshore datorează o taxă de înregistrare anuală fixă.34
O altă caracteristică esențială o constituie protecția prin lege a
operațiunilor financiare sau comerciale realizate de persoane le fizice sau
juridice, discreția promovată de sistemele financiare și fiscale ale statelor
considerate paradisuri fiscale.35
Avantajele fiscale legate de delocalizarea operațiilor și profiturilor
din onshore în offshore sunt ușor de înțeles. Profitând de legislația
fiscală favorizantă a acestor state speciale, companiile offshore și implicit
proprietarii lor pot obține economii considerabile de la plata taxelor și
impozitelor datorate statului sursă a veniturilor . Există însă și alte tipuri
de beneficii ce pot fi accesate în zonele offshore:
– eliminarea controlului schimbului valutar – de regulă, companiile
offshore își pot derula tranzacțiile financiare în orice valută și -și pot
păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune
specială36; în R omânia, tranzacțiile interne se execută numai în
moneda națională, iar mișcările valutare sunt strict supravegheate
de Banca Națională37.
– lipsa obligativității ținerii evidențelor contabile – multe paradisuri
fiscale nu cer companiilor offshore să țină evi dențe contabile, fapt
ce conduce la economii substanțiale;

32 Cristian Bișa, op. cit., p. 42
33 Cristian Bișa, op. cit. ,p . 55.
34 Adrian Mănăilă, Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală , Editur a All Beck, București, 2004,
p.8.
35 Vasile Bârle, Frauda Fiscală , Editura Teora, București, 2005, p . 59.
36 Cristian Bișa, op. cit., p . 56.
37 Adrian Mănăilă, op. cit., p .9.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

17 – considerații legate de prestigiu – de multe ori, și mai ales în
economiile în tranziție sau în curs de dezvoltare, o companie
străină poate beneficia de termeni și condiții mai avantajoase decât
o companie națională, autohtonă, iar prezența capitalului străin
într-o societate națională conduce la obținerea unei imagini mai
bune a acesteia;
– flexibilitate și operativitate în înmatricularea companiei – în
majoritatea jurisdicțiilor, o entitate juridi că poate fi creată în 24 de
ore, fără ca prezența proprietarului să fie necesară, dar există și
firme gata încorporate, care pot fi achiziționate pe loc de la
agențiile specializate, iar derularea operațiunilor economice și
comerciale este foarte rapidă.

În cazul centrelor offshore, în afara legislației stabile și a fiscalității
avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizării acestor zone sunt:
exploatarea posibilităților oferite de evoluția sistemelor de tratate și
acorduri fiscale internaționale, uti lizarea facilităților oferite de unele state
privind neimpozitarea dobânzilor plătite nerezidenților și protejarea
activelor (în special în SUA) și utilizarea celor aproximativ 1.500 de zone
de comerț liber din lume.
Aceste entități, pentru a asigura un r egim fiscal privilegiat, își
adaptează permanent legislația fiscală în concordanță cu evoluția
acesteia pe plan internațional. Nu este de neglijat faptul că unele
paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei
impuneri a venituril or cu țările industrializate. Prin aceasta se urmărește
asigurarea reducerii impozitului aplicat în mod normal investițiilor străine
față de cel din țările semnatare.
Alte caracteristici privesc : dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de
reglementări restr ictive și constrângeri, care asigură rapiditatea
operațiunilor din interiorul și în afara granițelor, absența/ limitarea unui
control asupra schimburilor valutare, cu excepția operațiunilor legate de
devize străine, precum și asigurarea unor mijloace de co municații
(telefon, conexiuni Internet, servicii aeriene) la un înalt nivel funcțional.
Totuși, orice avantaj la un anumit nivel poate genera un dezavantaj
major la un alt nivel. Pornind de la această supoziție, FMI a demarat în
anul 2000 un program de ev aluare a centrelor financiare offshore din
punct de vedere a l caracteristicilor acestora și potențialelor influențe
negative asupra stabilității sistemului financiar internațional.
Multe tehnologii pentru a ocolii impunerea fiscală în contextul
dezvoltării globale sunt facilitate de paradisurile fiscale și de centrele
financiare offshore (OFC),care au fost denumite generic în literatura de

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

18 specialitate internațională38 ,,termite financiare”, schimbând baza
sistemului fiscal mondial și în aceeași timp însemnâ nd chiar profesori de
reformare a economiei globale.
Pentru a atrage afacerile internaționale și a fi competitive la scară
internațională, aceste jurisdicții trebuie să vină cu produse și instrumente
financiare noi și costuri mai mici ale serviciilor fina nciare. Întrebarea care
se pune este dacă aceste costuri mai mici nu sunt obținute pe seama
unor lipsuri în sistemul de reglementare și supravegherea bancară a
riscurilor asumate. În plus, statele din care provin persoanele fizice/
juridice care acționează în zonele offshore sunt interesate de a cuantifica
pericolul constituit de aceste jurisdicții permisive pentru sistemul financiar
național și internațional.
În condițiile globalizării și integrării piețelor financiare, problemele
unei instituții localiz ate offshore pot avea repercusiuni asupra unor
elemente ale sistemului financiar aflate în orice parte a lumii. Spre
exemplu, o bancă din onshore care înființează o subsidiară în offshore
trebuie să fie capabilă să controleze riscurile asumate de banca din
offshore. Aceasta din urmă ar putea prelua riscuri prea mari, în lipsa
reglementării și supravegherii sistemului bancar în jurisdicția onshore a
băncii -mamă. Dacă o proporție semnificativă a riscului unui sistem
bancar este localizată în offshore, atunci viabilitatea întregului sistem ar
putea fi compromisă, accentuând riscurile băncii -mamă.39 Toate aceste
caracteristici menționate contribuie la crearea unui cadru propice
dezvoltării operațiunilor economice cu sau fără motivație fiscală, singura
condiție fi ind compatibilitatea cu legislația acestor entități teritoriale.
Prin ansamblul de beneficii pe care le oferă, paradisurile fiscale
garantează utilizatorilor confidențialitatea investițiilor realizate, fie prin
sancțio narea scurgerilor de informații, fie prin întărirea legislației în
domeniu40.

1.5. Clasificarea paradisurilor fiscale

Scopul acestei clasificări nu îl constituie împărțirea entităților
teritoriale într -un mod permanent viabil, ci mai mult de a reliefa
considerentele pentru care se atribuie unor entități un astfel de calificativ,
procedând la câteva exemplificări. În realitate, orice țară poate deveni
într-o bună zi un paradis fiscal sau poate să înceteze a mai fi considerată
astfel.

38 V. Tanzi, Globalization, technological developments and the work of fiscal termites. Working Ppeper
00/181 , Washington DC, International Monetary Fund 2000.
39 Cristian Bișa, op. cit., p . 57.
40 A progress report on the juris dictions surveyed by the OECD global forum în implementing the
internationally agreed tax standard , http://www.oecd.org/ctp/42 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

19 Paradisurile fiscale se pot împărți în principale și secu ndare. În
cadrul paradisurilor ficale principale se pot identifica șapte tipuri de
țări41. Această împărțire are la bază principalele dispoziții legale, căci în
realitate multe țări aparțin mai multor categorii:
1. Țări în care nu se aplică nici un fel de impuneri asupra veniturilor
și creșterilor de capital, numite „zero heavens” sau „pure heavens”:
Anguilla, Aruba, Bahrein, Bahamas, Bermude, Dominica, Insulele
Cayman, Insulele Cook, Madeira, Insulele Marshall, Mauritius, Nauru,
Turks and Caicos, Samoa;
2. Țări în care impozitul pe venit sau beneficiu este redus, adică
rate fixe stabilite de autorități sau în combinație cu scutiri sau reduceri
provenite din tratatele de evitare a dublei impuneri: Cipru, Liechtenstein,
Malta, Elveția, Jersey, Guernsey, Insu lele Virgine Britanice;
3. Țări în care impozitul este stabilit pe o bază teritorială: Marea
Britanie (pentru societățile nerezidente), Costa Rica, Hong Kong,
Malaezia, Panama, Filipine, Venezuela. În aceste țări, contribuabilii
beneficiază de o exonerare a beneficiilor obținute prin operațiuni
realizate în afara teritoriului.
4. Țări care oferă tratamente speciale companiilor offshore și
companiilor holding: Austria, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Singapore,
Thailanda;
5. Țări în care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru
export: Irlanda și Madeira;
6. Țări în care sunt oferite avantaje fiscale companiilor de afaceri
internaționale (IBC) – companii orientate sau nu spre investiții, dar care
se califică drept companii financiare offshore privileg iate: Antiqua,
Bahamas, Bermude, Barbados, Dominica, Insulele Virgine Britanice, Isle
of Man, Montserrat;
7. Țări care oferă avantaje fiscale specifice societăților bancare sau
altor instituții financiare cu activități offshore : Hong Kong, Madeira,
Filipine, Singapore, Malaezia și Vanuatu.
Paradisurile fiscale principale fac referire la faptul că dispozițiile
legale referitoare la impozitare au aplicare generală pentru toat e
categoriile de investitori, spre exemplu Bahamas, Bermude, Insulele
Cayman, Nauru, Principatul Monaco .42
Marea majoritate a acestor state reprezintă foste colonii britanice
rămase fără suportul fina nciar al Coroanei după destrămarea imperiului
colonial britanic. Fiind țări mici din punct de vedere geogra fic, cu
populație restrânsă și în general fără prea multe resurse naturale (pentru
dezvoltarea unei industrii), aceste state s -au orientat către exploatarea
frumuseților naturale (turismul și serviciile diverse joacă un rol important

41 W. Diamond, D. Diamond, op. cit., p .116.
42 Daniela Iuliana Radu, Dan Drosu Șaguna, op. cit. , p. 20.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

20 în economia acestor ță ri) și închirierea suveranității fiscale43. Practic,
scopul acestor țări mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic
este atragerea de investiții străine, dezvoltarea unor ramuri economice
sau realizarea de venituri colaterale. Astfel, acestea relaxea ză sistemul
fiscal peste limitele normale și reduc controlul în anumite sfere de
activitate financiar -economică, creând condiții de activitate fie pentru
investitori, fie pentru anumite categorii de afaceri.44
Companiile offshore asigură acestor țări venit uri substanțiale prin
crearea de locuri de muncă pentru persoane superior calificate (ceea ce
înseamnă salarii și impozite pe salarii mai mari), exigența unor firme de
avocatură, instituții de stat înregistrate, bănci și instituții financiare
înregistrate pe aceste teritorii . Pe de altă parte, chiar și în situația unor
sume modeste, taxele obligatorii către stat (taxe de înmatriculare și de
reînmatriculare) și impozitele contribuie la obținerea unui venit
considerabil pe cap de locuitor.
Paradisurile fisc ale secundare , caracterizate în general printr -o
suprafață mică și o populație redusă numeric, fără a îndeplini toate
caracteristicile paradisurilor fiscale principale, sunt state mici care, fie nu
aplică nici o impunere fiscală, fie nu impun anumite venit uri realizate de
persoane fizice sau de societăți, dar uneori acordă exonerări pentru
activitățile desfășurate de anumite societăți sau reduc mult cotele de
impunere.
Paradisurile fiscale secundare spre deosebire de paradisurile
fiscale principale au excepții legislative care pot fi aplicate anumitor
operațiuni comerciale în desfășurare și excepții legislative care se aplică
anumitor investitori.
Există însă multe insulițe și țări în curs de dezvoltare deficitare la
nivelul mediului economico – social, dar care nu prevăd impozite și taxe
pentru entitățile offshore. Ele nu sunt calificate paradisuri fiscale eficiente
deoarece nu oferă celelalte facilități cerute de această industrie. De
exemplu Tonga, în Oceanul Pacific, nu impozitează profiturile, ci impune
numai o taxă anuală plătită de companii; acest stat este însă practic
inaccesibil pentru afaceri. În aceeași situație se află insula Pitcarin și
Noua Caledonie, aceasta din urmă foarte populară printre francezi
pentru stabilirea domiciliului și r ezidenței fiscale.
În Marea Nordului, pe coasta germană, în statul Schleiswig
Holstein, se află un sătuc de aproximativ 50 de locuitori, utilizat în
scopuri fiscale de 70 de companii. După ce, în 1996, satul a început să
fie căutat pentru a beneficia de a vantajele sale fiscale, autoritățile au
încercat să stăvilească profitorii fiscali condiționând facilitățile fiscale de

43 Cristian Bișa, op. cit., p. 58.
44 Vasile Bârle, op. cit., p . 59.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

21 derularea operațiunilor societății din satul respectiv și de ținerea
evidențelor tot în aceeași locație.45
Albania a fost inițial recuno scută ca un posibil paradis fiscal în
zona est -europeană, ca urmare a fiscalității reduse, dar politica
guvernului și lipsa de entuziasm față de investițiile străine au compromis
potențialul de dezvoltare al acestei țări.
Bahrein a fost multă vreme pe lis ta de atenție a operatorilor în
offshore, ca urmare a lipsei taxelor, dar în ultimul timp a înregistrat o
evoluție rapidă, consecință a perspectivelor de a lua locul Libanului, ca
paradis fiscal al lumii arabe. În acest fel, Bahrein va putea colecta și o
mare parte a petrodolarilor din zonă, într -un mod nesperat înainte de
autoritățile statului.
Alte jurisdicții de acest gen sunt: Vatican, Republica Malteză,
Polinezia Franceză, Insulele Norfolk, Insula Christmas, Djibouti (fost
teritoriu francez ce are con sulate în Geneva și Motreal și în care o
companie poate fi înmatriculată în 24 de ore de la data prezentării
documentelor cerute), St.Bartolomeu (o mică insulă franceză în
apropiere de Antilele Olandeze), Emiratele Arabe Unite și Oman.
Totuși, în această grupă se inculd atât țări mici, cât și țări
industrializate, în care nivelul de impunere a anumitor forme de venit
este ridicat, dar în care există dispoziții legale cu caracter particular, care
pot fi utilizate într -o operațiune de „tax planning” de către investitori. La
rândul lor, țările industrializate pot deveni un punct de atracție pentru
activitățile desfășurate de unele societăți. Țări precum SUA, Franța,
Belgia, Austria sunt câteva exemple care reflectă faptul că denunțarea
paradisurilor fiscale ca instrumente eficiente de evaziune fiscală este
uitată repede când interesul primează46.
Paralel cu lupta împotriva fraudei fiscale, țările industrializate sunt
tentate să acorde facilități fiscale atrăgătoare, prin acordarea de reduceri
sau scutiri de imp ozite, pentru atragerea capitalului străin sau creșterea
exporturilor.
După funcția principală pe care o îndeplinesc, paradisurile fiscale
se clasifică în:
– paradisuri de producție , acestea atrăgând în mod general
operațiuni de producție care se concretizează în investiții
străine;
– paradisuri fi ctive (sham havens), aceste jurisdicții
găzduiesc activitățile care nu există în realitate ale unor
societăți care se afl ă în țări cu un impozit excesiv;

45 Cristian Bișa, op. cit., p . 58.
46 Cristian Bișa, op. cit, p . 59.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

22 – paradisuri care se adresează multinaționalelor , state care
oferă mai multe oportunități fiscale pentru soci etățiile
comerciale încorporate;
– paradisuri fiscale specializate în confidențialitate
(secrecy havens), sunt acele paradisuri fiscale rolul cel mai
important îl joacă secretul activităților comerciale și
bancare.

„În contextul globalizării economico -financiare, dezvoltarea
tehnologică, mai ales în domeniul bancar , a permis accentuarea
tranzacțiilor efectuate de investitori în afara teritoriului de rezidență
fiscală, în beneficiul statelor para dis fiscal aflate, în special, în apropierea
marilor centre financiare, tocmai în scopul de a genera capital bănesc
care să eficientizeze economia statului în cauză47.”

1.6. Factorii care determină alegerea paradisurilor fiscale

Indiferent de natura j uridică a unui investitor și de motivația
acestuia, în cadrul deciziei de a apela la avantajele pe care le oferă un
paradis fiscal, problema primordială este aceea a obiectivelor de realizat
și a costului acestora. Prin urmare, este necesară o analiză juri dică
financiară și fiscală a situației sale, precum și consultarea unui specialist
în fiscalitate internațională. Acesta cunoaște legislația fiscală a diverselor
paradisuri fiscale și avantajele care se pot obține. În general, aceste
servicii sunt oferite de marile bănci internaționale (clienților proprii) și de
prestigioase firme internaționale de consultanță.
Potrivit doctrinei, e xistă o serie de criterii generale de alegere a unui
paradis fiscal , și anume:
 existența unui acord politic , subliniin d faptul că trebuie evitate
statele în care sistemul legislativ față de capitalul străin adus nu
reprezintă liniaritate, putându -se modifica cu rapiditate ;
 poziția geografică , modul de desfășurare a obiectului de activitate
a companiei respective este în m od cert strâns legată și de
existența unui transport comod și rapid, aerian, terestru și maritim,
ceea ce include o infrastructură bine dezvoltată, pentru că marimea
distanțelor influentează costurile operațiunilor și eficiența
afacerilor48.
 stabilitatea ec onomică și politică , reprezintă un criteriu important,
datorită faptului că, niciun investitor nu ar dori să investească bani
într-un stat care nu prezintă stabilitate economică și politică;

47 Daniela Iuliana Radu , Dan Drosu Șaguna , op. cit., p. 21.
48 C. Cordureanu , op. cit., p . 355.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

23  o monedă stabilă și realizarea unui schimb flexibil .
,,Existența unor structuri bancare conectate la toate centrele
financiare ale lumii și existența unei monede stabile reprezintă factorii
determinanți în alegerea unui paradis fiscal pentru dezvoltarea unei
activități economice profitabile49.”

1.6.1. Factori general i

În lucrarea ,, Paradisurile fiscale ale lumii” – una din cele mai
complete lucrări publicate în domeniu, Walter și Dorothy Diamond trec în
revistă aproximativ 28 de factori utilizați în alegerea unui par adis fiscal.
Ordinea de importan ță a acestor facto ri a fluctuat de -a lungul timpului, în
funcție de evoluția economiei mondiale și amenințările, respectiv
oportunitățile existente la un moment dat în relațiile economice
internaționale. În anii ’50 – ’60, primul loc era deținut de facilitățile și
stimulent ele investiționale acordate de guvernele acestor state. Astăzi,
ca urmare a numărului mare de naționalizări și exproprieri realizate de
unele state ale lumii, rolul cel mai important este jucat de garanțiile
guvernamentale în privința protecției împotriva exproprierii și
naționalizării.50
Cei 28 de factori generali în alegerea paradisului fiscal sunt:
 Garanțiile guvernamentale în privința exproprierii și naționalizării:
pentru a se proteja împotriva riscurilor, de regulă, companiile
importante ce doresc să investească într -un anumit paradis fiscal
solicită direct autorităților competente autohtone garanții scrise în
scopul protejării afacerilor inițiate împotriva apariției riscului unei
atitudini negative față de străini, contrar angajamentelor luate și în
același timp, investitorii se asigură că regimul fiscal favorabil va fi
menținut, că vor putea repatria capitalurile și transfera profiturile în
caz de naționalizare sau expropriere.
 Tratament nediscriminatoriu al investițiilor străine: prin acest tratament
se urmărește contracararea limitării libertății societății la un moment
dat sub un anumit pretext, prin schimbarea bruscă a legi slației față de
capitalul străin .
 Stimularea investițiilor străine: guvernele care decid să stimuleze
atragerea capitalului str ăin trebuie să asigure condiții competitive și
costuri rezonabile comparativ cu alte guverne. În plus, formalitățile
legale trebuie să fie simple și ușor de realizat.
 Impozitarea redusă: cele mai importante aspecte pe care firmele
multinaționale le iau în considerare, din perspectiva fiscalității, atunci

49 Daniela Iuliana Radu, Dan Grosu Șaguna, op. cit., p . 31.
50 W. Diamond, D. Diamond, op. cit., p . 4.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

24 când decid unde să investească sunt rata impozitului pe profit și
modul în care țările impozitează venitul global.
 Stabilitatea politică și economică: istoria a demonstrat că guvernele
purtând stigmatul u nor scandaluri, acte de corupție sau eșecuri
răsunătoare au avut nevoie de perioade prelungite de revenire la o
imagine de normalitate. Un investitor care este dispus să abordeze
zona offshore este interesat de două elemente extrem de importante:
profit și siguranța investiției, preferând zone în care avantajele fiscale
sunt mai mici comparativ cu altele, dar în care stabilitatea politică este
sigură.
 Sistemul legislativ: paradisurile fiscale tradiționale beneficiază de un
sistem legislativ și un aparat exe cutiv extrem de bine organizate, ceea
ce conduce la întrunirea tuturor condițiilor de formă și fond pentru
asigurarea unui tratament fiscal favorabil companiilor offshore.
 Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri : guvernul unui
paradis fiscal p oate încheia cu guvernele altor țări acorduri privind
evitarea dublei impuneri, în condițiile acordării unor facilități fiscale
parțiale sau totale, contribuind astfel la atragerea investitorilor străini.
Cel mai important dezavantaj generat de încheierea unui astfel de
tratat este că acest tip de document include, de cele mai multe ori,
prevederi referitoare la schimbul de informații fiscale , fapt ce încalcă
principiul confidențialității operațiunilor desfășurate în acea locație.
 Răspunsul la cruciada glo bală împotriva evaziunii fiscale: la ora
actuală există o controversă destul de însemnată asupra impactului
paradisurilor fiscale asupra țărilor cu un nivel mai ridicat al fiscalității.
Unii specialiști consideră că succesele economice ale paradisurilor
fiscale vin pe seama economiilor țărilor cu un nivel ridicat al fiscalității,
în timp ce alții consideră că paradisurile fiscale încurajează activitatea
economică, contribuind la prosperitatea economică mondială. În
primăvara anului 2000 a fost declanșată o ofensivă fără precedent
asupra paradisurilor fiscale. Fără a se limita la a preciza generalități,
trei instituții internaționale „au arătat cu degetul” spre statele care, în
opinia acestora: privează statele dezvoltate de încasarea impozitelor
la care aces tea ar fi îndreptățite, permit o excesivă confidențialitate
bancară și corporatistă pe teritoriul lor și nu instituie măsuri eficiente
de luptă împotriva spălării banilor murdari.51 Piesa de rezistență în
ofensiva împotriva paradisurilor fiscale a fost emit erea de către cei 30
de membri ai OECD (Organisation for Economic Cooperation and
Development – Organizația pentru Colaborare și Dezvoltare
Economică) a unui raport în care include o listă neagră a paradisurilor
fiscale, formată din 37 de stat și o listă g ri, ce cuprinde alte 47 de
state. Sub pretextul că politicile fiscale ale acestor state determină

51 Cristian Bișa, op. cit , p. 68.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

25 impozite și taxe neîncasate de țările membre OECD de zeci de mld.
USD, acestea din urmă au dat un ultimatum de modificare a
legislațiilor fisc ale ale jurisdic țiilor vizate: 1 ianuarie 2006 pentru
statele nemebre OECD și aprilie 2003 pentru statele membre OECD.
Printre sancțiunile cu care sunt amenințate statele necooperante se
numără abrogarea tratatelor de evitare a dublei impuneri și acordurilor
fiscale (even tuale) încheiate cu statele dezvoltate cu aceste jurisdicții.
Aceste state nu dispun totuși de un număr prea mare de astfel de
acorduri bilaterale. În raportul de activitate pentru anul 2004 privind
Proiectul Competiției Fiscale Dăunătoare, OECD mai identi fică doar
cinci jurisdicții pe lista paradisurilor fiscale necooperante: Andorra,
Liberia, Liechtenstein, Insulele Marshall și Monaco. Probabil
Liechtenstein va fi șters de pe listă în cele din urmă, el planificând să –
și modifice legile bancare pentru a fa ce pe placul OECD. Andorra este
a doua țară din acest grup reticent ce începe să lase garda jos. De
remarcat este faptul că o parte din paradisurile fiscale populare n -au
fost incluse pe lista jurisdicțiilor necooperante: Bermuda, Cayman
Islands, Costa Ric a, Cipru, Grecia, Hong Kong, Irlanda, Jersey,
Labuan, Luxemburg, Madeira, Malta, Mauritius, Olanda, Filipine, San
Marino, Singapore, Elveția. Pentru a scăpa de includerea pe lista
neagră, șase din aceste state (Bermuda, Cayman Islands, Cipru,
Malta, Maurit ius și San Marino) au scris către OECD, promițând că
până la data limită vor elimina practicile fiscale păgubitoare pentru
statele OECD, nu vor mai adăuga altele noi și vor adopta standardele
internaționale în privința competiției fiscale și a cooperării
internaționale pentru schimbul de informații52. Cele care inițial au
cedat presiunilor OECD pentru a fi șterse de pe lista neagră sunt:
Anguilla, Andorra, Antiqua, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, British
Virgin Islands, Guernsey, Jersey, Cook Islands, Domi nica, Gibraltar,
Granada, Isle of Man, Montserrat, Antilele Olandeze, Niue, Panama,
Saint Kitts, Nevis, St. Lucia, St. Vincent, Seychelles, Turks&Caicos,
US Virgin Islands și Samoa.
 Evitarea restricțiilor monetare: în evaluarea climatului de afaceri a
unui paradis fiscal, după garanțiile autorităților și perspectivele de
câștig ale investitorului, controlul schimburilor reprezintă un punct de
interes major. Cei mai mulți investitori ocolesc jurisdicțiile
caracterizate de acest gen de restricții sau zonele u nde controlul
schimburilor este prea birocratic și complicat.
 Control guvernamental minim: paradisurile fiscale au adoptat, în
general, prevederi legale stimulative privind exceptarea importurilor
de la control, contingentări sau taxe vamale. Rezultatul s -a
materializat în crearea de zone libere în care ambalarea,

52 Cristian Bișa, op. cit., p . 69.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

26 reetichetarea, manufacturarea sau procesarea pentru export se pot
face fără plata taxelor vamale sau cu taxe minime53. În toate
paradisurile fiscale, fără excepție, companiile offshore nu sunt sup use
controalelor valutare de nici un fel. Ele pot primi fonduri fie cash, fie
sub orice altă formă, în orice tip de valută și de asemenea pot face
plăți către orice persoană, în orice țară sau pot face retrageri de
fonduri fără nici o explicație sau docume ntație cerută de bancă54.
 Secretul bancar: paradisurile fiscale sunt cunoscute mai ales pentru
confidențialitatea bancară. Aproape prin definiție, paradisurile fiscale
oferă reguli restrictive de secret sau confidențialitate persoanelor care
efectuează afa ceri, în special cu băncile. Gradul de secret și
amploarea restricțiilor variază de la țară la țară. Unele mențin o
distincție între evaziunea fiscală și alte infracțiuni, cooperând când
este vorba de investigarea cazurilor infracționale din sfera taxelor, dar
refuzând să coopereze în cazurile de evaziune fiscală. În altele,
gradul de confidențialitate este direct corelat cu tipul de licență sau
autorizație de funcționare55.
 Libertatea repatrierii profitului și a capitalului: exercitarea controlului
guverna mental nu se limitează doar la nivelul importurilor. Controlul
schimburilor, limitarea repatrierii câștigurilor, capitalurilor și valutei
sunt elemente extrem de sensibile pentru un investitor internațional.
 Cooperarea guvernamentală: multinaționalele evi tă stabilirea
operațiunilor lor în paradisurile fiscale în care procedura de
încorporare e dificilă. Taxele de încorporare și funcționare trebuie să
fie moderate și în acord cu nivelurile practicate în zona respectivă.
Atitudinea guvernului se reflectă în politica de stimulare a investițiilor
și de asigurare a unui mediu de încorporare primitor.
 Taxe vamale minimale: în vederea echilibrării bugetelor naționale,
pentru a compensa caracterul lax al impozitării profiturilor societăților,
multe jurisdicții off shore își susțin o bună parte din cheltuielile
naționale din taxele vamale.
 Mărimea pieței interne: în special când societățile se confruntă cu
limitarea unor operațiuni în exterior, datorate unor evenimente politice,
monetare și sociale, existența unei p iețe locale care să constituie o
bază sigură pentru dezvoltarea unor operațiuni în străinătate
reprezintă un factor important care influențează volumul afacerilor.
 Localizarea economică a jurisdicției: după 1957, anul încheierii
Tratatului de la Roma, pri n care ia naștere oficial Comunitatea
Economică Europeană, multe companii s -au orientat către

53 Cristian Bișa, idem,, p. 73.
54 Gheor ghe Caraiani, Zonele Libere și paradisurile fiscale , Editura Lumina Lex, București, 1999, p .
58-59.
55 Ștefan Popa, Adrian Cucu, op. cit. , p. 43.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

27 paradisurile fiscale ce se aflau în centrele unor astfel de piețe comune
regionale, pentru a beneficia de reducerile de tarife vamale, restricții
comerciale minim e, armonizarea legislativă și piețe potențiale mai
vaste56.
 Oportunițățile oferite pe termen lung: multe dintre companiile
multinaționale, mărturisesc că aleg centrele offshore în funcție
oportunitățile oferite pe termen lung
 Inflația și politica de credita re: în general, corporațiile evită zonele cu
politici antiinflaționiste și de creditare ineficiente.
 Disponibilitatea capitalului local: ca o consecință firească a politicilor
de creditare, infrastructura financiară a unei jurisdicții offshore ar
trebui să aibă la dispoziție capitaluri necesare atunci când acestea
sunt cerute. Elveția a fost inițial cunoscută ca paradis fiscal datorită
imenselor resurse financiare disponibile în băncile sale57.
 Resursele umane disponibile: o companie care dorește șă -și
stabilească sediul într -un paradis fiscal manifestă un pronunțat interes
pentru existența unui nivel de educație ridicat al personalului angajat
autohton și pentru asigurarea unor condiții de viață și de instruire a
copiilor angajaților din țara de origine.
 Poziția geografică, sistemul de comunicații și de transport: existența
unui sistem de comunicații prin telefon, fax este esențială în
desfășurarea unei afaceri. Deplasarea și stocajul bunurilor comerciale
sunt influențate de existența unui transport comod și rapid, aerian,
terestru și maritim. Următorul factor pe scara criteriilor de atractivitate
a paradisurilor fiscale este proximitatea resurselor naturale, așezarea
geografică, rețelele de tecomunicații, unitățile și sistemele de
transport disponibile.
 Obligațiile managementului: multe companii au renunțat la stabilirea
unei baze în străinătate pentru că legislațiile țării vizate nu permiteau
un management adecvat și eficace. Puține paradisuri fiscale sunt însă
caracterizate de diferențe majore între obliga țiile managementului
local și cele ale managementului străin. În același timp, e imperativ
pentru o societate -mamă să permită companiilor înființate în
străinătate suficientă autonomie pentru a îndeplini condițiile de
calificare ca entitate juridică distin ctă din punct de vedere juridic, fiscal
și contabil58.
 Respectarea cu sfințenie a înțelegerilor contractuale: majoritatea
companiilor multinaționale își investesc banii acolo unde contractul
are valoare de lege și unde, în cazul violării lui de către guver n, se
acordă compensații corecte, acceptabile de către partea vătămată.

56 W. Diamond, D. Diamond, op. cit., p . 66
57 Cristian Bișa, op. cit., p .77.
58 Cristian Bișa, op. cit., p .79.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

28  Respectarea dreptului de proprietate: corelată cu respectarea
contractelor, respectarea proprietății este dorința oricărui agent
economic, oriunde s -ar afla acesta. După Panama, Elveți a are cel mai
mare număr de companii offshore înregistrate, ca urmare a
importanței acordate în acest stat drepturilor nerezidenților în tratarea
redevențelor, licențelor și în general a tuturor drepturilor intelectuale.
 Situația și istoricul datoriei exte rne: marile companii caută acele zone
care se bucură de cea mai mare credibilitate internațională în calitate
de debitor. Când rating -ul unui guvern înregistrează evoluții negative,
companiile înmatriculate în zona lui de influență au de suferit și caută
locații cu poziții mai sigure.
 Existența unor tratate internaționale (în afara celor de evitare a dublei
impuneri): SUA și multe din statele puternic industrializate au
încheiate Tratate de Parteneriat, Comerț și Navigație cu majoritatea
paradisurilor fisc ale, astfel încât multe dispute referitoare la derularea
afacerilor pot fi teoretic eliminate.
 Delegațiile oficiale și de afaceri: când un guvern străin dorește să
atragă investitori străini în țara sa, va trimite delegații oficiale pentru a
promova avant ajele oferite de țara sa.
 Promovarea guvernamentală: majoritatea statelor paradisuri fiscale
finanțează deschiderea de birouri de promovare a lor în SUA, Europa
și Orientul Îndepărtat59, firmele multinaționale intrând astfel în contact
cu facilitățile ofer ite de respectivele guverne.

1.6.2. Factori particulari

Factorii particulari care influențează alegerea unui paradis fiscal
sunt determinați de motivația individuală a persoanelor fizice și juridice
implicate în proiect. Aceștia privesc:
 Domiciliul sa u rezidența persoanelor fizice și influența schimbării
acestora: pe lângă caracteristicile clasice ale zonei offshore, opțiunea
înmatriculării depinde și de rezidența/ domiciliul fiscal al beneficiarului
real, de legislația antievitare existentă în țările cu care compania va
face afaceri.
 Sediul societății și transferul acestui a: schimbarea sediului unei
societăți comportă riscuri legate de evoluțiile politice și economice, iar
acestea trebuie evaluate în consecință. La aceste evoluții se adaugă
evaluarea reglementărilor fiscale.
 Transferul capitalurilor: o problemă deosebit de importantă cu privire
la înmatricularea unor companii offshore o reprezintă modul de

59 Cristian Bișa, op. cit., p .81.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

29 constituire a capitalului social. Aceasta presupune analiza modului de
reglementare a schimburil or în țara de plecare. Reglementările sunt
diverse, unele țări, de exemplu Franța, aproape au lichidat controlul
schimburilor pentru societăți, menținând doar o dispoziție privind
interzicerea mișcărilor de capital pentru persoanele fizice. Alte țări nu
aplică nici o interdicție pentru transferul parțial sau integral al activelor
sau fondurilor de comerț.
 Accesibilitatea paradisurilor: complexitatea acestui factor presupune
analizarea unor elemente ce țin de posibilitatea obținerii unei vize, de
a închiria sau cumpăra o locuință, existența unor condiții de viață
convenabile, costuri rezonabile la operațiunile de stabilire, mijloace de
transport rapide la prețuri avantajoase, limba vorbită/ utilizată, etc.
 Asigurarea secretului operațiunilor: constituie un factor important în
alegerea unui paradis fiscal. Investitorii din offshore își desfășoară
activitatea prin intermediul entităților înființate în țări cu tradiție în
domeniul confidențialității, în care, uneori este amendată chiar și
numai investigarea sit uației financiare.60 Regula generală este că
paradisurile fiscale nu publică informații cu privire la societăți61,
asigurând companiilor: anonimat total (identitățile directorilor și ale
proprietarilor nu sunt verificabile, dat fiind că aceste detalii nu tre buie
raportate autorităților în paradisuri fiscale ca Insulele Virgine Britanice,
Belize, Niue, Seychelles, etc.), publicitate parțială (proprietarii unei
companii nu figurează în Registrul Companiilor, în timp ce toate
detaliile privind directorii sunt di sponibile publicului) și publicitate largă
(Registrul Companiilor oferă acces la informații detaliate privind
acționarii și directorii companiilor, un astfel de exemplu fiind Cipru). În
Elveția, secretul operațiunilor bancare și în toate operațiunile
comer ciale sau economice este starea de lucruri normală62.
 Rezidența fictivă: în paradisurile fiscale, se pot înființa societăți fictive
în biroul unui jurist, contabil, bănci sau a unei instituții specializate.
 Costurile de operare ce caracterizează activitatea unei companii
înmatriculate într -un paradis fiscal pot fi structurate în costuri
obligatorii (taxe/ impozite guvernamentale anuale, fixe, forfetare sau
reprezentând un procent din profit și taxe plătibile pentru agentul și
sediul înregistrat) și costuri o pționale (remunerații plătibile directorilor
și proprietarilor nominali, cheltuieli de retransmitere a corespondenței,
costuri de administrare a spațiului pentru sediu, telefon și fax, și taxe
plătibile pentru emiterea – reemiterea diferitelor documente).
Majoritatea statelor impun ca înmatriculările să fie făcute de agenți
locali care să facă dovada cunoașterii cl ientului. De cele mai multe ori

60 Cristian Bișa, idem, p .85.
61 Carmen Corduneanu, op. cit.8, p . 359 .
62 Ștefan Popa, Adrian Cucu, op. cit., p . 56.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

30 este suficientă prezentarea pașaportului sau a unei copii autentificate,
dar se pot adăuga și alte cerințe63.
 Restricții de organizare: deși există o serie de jurisdicții offshore în
care pot fi înființate companii fără nici un fel de restricții cu privire la
directori sau acționari, de regulă sunt instituite două tipuri de restricții
la nivelul acestui capitol, care privesc: numărul minim de directori și
acționari (în Panama o companie trebuie să aibă cel puțin trei
directori) și naționalitatea directorilor (cel puțin unul sau toți directorii
trebuie să fie cetățean/ cetățeni ai statului de înmatriculare, în scopul
creării de locuri de muncă pentru cetățenii jurisdicției offshore.)64
Directorii răspund de întreaga activitate a companiei, atât în fața
acționarilor, cât și a autorităților. Ei răspund pentru acțiunile firmei în
fața tribunalului65.

63 Manuela Preoteasa, Impozite mai mari și în paradisuri fiscale , Capital, nr. 46, 14 noiembrie 1992 .
64 Bișa Cristian, op. cit., p . 87-88.
65 Gheorghe Caraiani, op. cit., p . 52.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

31 CAPITOLUL 2.
JURISDI CȚIILE OFFSHORE ÎNTRE LEGAL ȘI ILEGAL

2.1. Noțiunea și situația actuală a centrelor financiare offshore

„Offshore” înseamnă în traducere directă „î n larg”, adică, dincolo
de țărm, o companie offshore înregistrată în larg și localizată într -o țară
străină considerat paradis fiscal, care își dezvoltă totuși activitatea în
afara acestei jurisdicții.
Originea termenului este dedusă prin opoziție cu activitățile
„onshore”, din statele cu taxe ridicate. Probabil că, inițial, expresia de
offshore a fost legată de începuturile jurisdicțiilor care oferă anumire
condiții fiscale avantajoase. Printre primele state care au adoptat acest
comportament s -au numărat insulițele din largul Coastei de est a Statelor
Unite și cele din Canalul Mânecii. O formă foa rte populară de a utiliza
aceste facilități a devenit investiția offshore. Indiferent de forma sub care
se realizează, scopul urmărit este evitarea impozitării veniturilor realizate
din investițiile personale. Cele mai importante fonduri de investiții
britanice sunt localizate în Guernsey, Luxemburg sau Gibraltar, în afara
razei de acțiune a fiscului Majestății Sale. Este de remarcat că cei mai
buni clienți ai paradisurilor fiscale sunt rezidenți ai țărilor dezvoltate, în
care serviciile fiscale își fac dat oria temeinic, evitarea fiscului fiind
posibilă numai în condițiile unei perfecte legalități66.
Multe firme încearcă să folosească beneficiile oferite de
înmatricularea offshore în așa -zisele „paradisuri fiscale”, care constituie
adevărate oaze ale afaceri știlor de toate naționalitățile. Companii de
prestigiu din întreaga lume își stabilesc bazele operaționale în țări
precum Antigua, Barbuda, Belize, Barbados, Liechtenstein, Mauritius,
Nauru sau Vanuatu, singurul numitor comun al acestor state constând în
facilitățile fiscale oferite instituțiilor financiare și companiilor care își
stabilesc o reprezentanță pe teritoriul lor. Entitățile offshore create au un
singur scop, care constituie obiectivul principal al managementului
oricărei societăți comerciale: ma ximizarea profitului, prin mijloace legale,
prin diminuarea obligațiilor fiscale pentru profit, profit reinvestit sau
creșteri de capital.
Este necesară totuși o diferențiere de evaziunea fiscală, deoarece
practicile offshore se înscriu între tehnicile d e evitare fiscală, în România,
acestea fiind cuprinse în conceptul evaziune fiscală legală.
Paradisurile fiscale oferă investitorilor străini un nivel de impozitare
foarte avantajos, alături de alte caracteristici non – fiscale desemnate să
atragă invest iții și deci să stimuleze activitatea economică. Paradisurile

66 Adrian Mănăilă, op. cit. , p. 1.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

32 fiscale importante găzduiesc mai puțin de 1% din populația lumii
(excluzând populația SUA) și generează 2,3% din produsul intern brut la
nivel mondial, în același timp atrăgând 5,7% din angajați i străini și de
8,4% din imobilizările corporale ale companiilor americane. Produsul
intern brut pe locuitor în paradisurile fiscale a crescut între 1982 și 1999
cu o rată medie anuală de 3,3% față de media la nivel global de 2,3%,
situându -l pe o poziție net superioară67. Măsuri le legislative din SUA au
urmărit împiedicarea relocării fiscale a corporațiilor în jurisdicții offshore
precum Bahamas, Barbados sau Bermuda. Conform datelor disponibile68
și opiniei specialiștilor se constată o recesiune la nivel gl obal a
investițiilor în offshore. Fluxurile financiare către zona Caraibelor și
Americii Latine au scăzut de la 328 miliarde USD în 1996 la 126 miliarde
USD în prezent. Axându -se numai pe jurisdicțiile offshore, intrările de
fonduri au scăzut de la 100 mil iarde USD anual – 1995 la numai 50
miliarde USD în primele 20 de luni ale noului mileniu.
Cu toate acestea, așa cum concluziona un judecător britanic „Nici
un individ nu are nici cea mai mică obligație, morală sau de altă natură,
de a-și conduce afaceril e de așa manieră încât să verse cât mai mult din
veniturile sale fiscului”. Așadar, această mentalitate, dublată de faptul că
pentru multe state din categoria paradisurilor fiscale, veniturile realizate
din activitățile offshore constituie baza încasărilor bugetare va conduce
la dezvoltarea tot mai puternică a acestui sector.
Avantajele fiscale acordate companiilor offshore, în funcție de
jurisdicțiile alese sunt:
 impozitarea zero( sau foarte mică)
 confidențialitatea și anonimatul pentru antrepre norii, care, în
virtutea secretului bancar, pot deschide activități în centre offshore
pentru a -și ascunde averea.
Modelul companiei off -shore poate fi folosit și pentru a obține alte
avantaje, cum ar fi: simplificarea birocrației, protejarea patrimoniul ui și
amelionarea costurilor. „ În totalitate, companiile offshore nu sunt
folosite doar pentru a sustrage impozitele, ci servesc și pentru a
ascunde proprietățile: de la protecția capitalului de la soți sau credit
până la excluderea impozitelor referitoare l a plafonul fiscal. De
exemplu, în Principatul Monaco nu se plătesc impozite pe veniturile
personale, în timp ce companiile sunt foarte impozitate. În statul
Panama, se întâmplă exact opusul”69.

67 Jame s R. Hines Jr., op. cit., p. 22.
68 W. Diamond, D. Diamond , op. cit., p . 16.
69 Cfr. M. De Filippis, L. Rota, I paradisi fiscali , Roma, 2010, p. 12 -13.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

33

2.2. Crearea unei companii offshore

Companiile off shore sunt acele instrumente financiare de planificare
internațională și în aceelași timp de evitare a taxelor, de ridicare a
profitului unei afaceri, de gestionare a unei activități productive lăsând
oportunitatea anonimatului și creând în acelasi timp o libertate valutară
deplină.
O societate offshore se poate deschide în maximum 48 de ore, în
care nu ai nevoie de muncitori și birouri, însă desigur trebuie respectate
normativele fiscale naționale.
Tehnicile actuale de evitare efiscală pun la dispo ziția oamenilor de
afaceri avantaje incredibile: un individ cetățean al unei țări, poate
înregistra o companie într -o altă țară și face afaceri într -o a treia, fără a
plăti impozite în niciuna! Acest mod de viață și de îmbogățire are
surprinzător de mulți adepți.
Până nu demult, de binefacerile fiscale offshore se bucura numai o
elită bine dotată financiar, dar odată cu dezvoltarea mijloacelor de
comunicare, înmatricularea de companii offshore a devenit un lucru
simplu. Dacă proprietarii știu de ce au nev oie, documentele necesare
înmatriculării pot fi completate și returnate firmelor care se ocupă cu
serviciile de înmatriculare prin fax sau poștă.
În cele ce urmează, prezentăm pe scurt principalele elemente
juridice și administrative ce caracterizează et apa de început a unei
companii offshore:70
Certificatul de înmatriculare – se emite de Biroul de Înmatriculare și
certifică întregistrarea societății în Registrul Companiilor, în ziua dată și
sub numele specificat. De regulă, Certificatului de înregistrare îi este
atașată o așa -numită Apostilă, constând într -un certificat emis de
autoritatea centrală (de obicei, registrator). Apostila este un document
recunoscut, acceptat și utilizat pe plan internațional, reglementat prin
Convenția de la Haga din 5 octombr ie 1961.
Actul constitutiv / Statutul – cuprinde reglementările de bază în
legătură cu funcționarea companiei, precum și definirea elementelor
standard întâlnite în astfel de documente: numele companiei, activitățile
desfășurate, cuantumul și structura ca pitalului social, ordinul de numire a
directorilor, drepturile directorilor, reguli legate de emiterea de acțiuni,
etc. În cea mai mare parte a lui este un document cu format standard,
alcătuit de obicei pe baza textului de lege din țara respectivă.
Actul de numire a primului ( -ilor) director (i) – este documentul prin
care, în virtutea documentelor de înființare, proprietarul va numi primul/

70 Bișa Cristian, op. cit., p . 60.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

34 primii director/ directori și le va delega acestora drepturile legate de
companie.
Procesul -verbal al primei întâ lniri a directorilor – cuprinde de obicei
primii pași ce urmează a fi făcuți de companie, în special, actul fondării,
aprobarea sigiliului și timbrului sec al companiei.
Sigiliul societății – jurisdicțiile offshore sunt caracterizate, de obicei,
de cerinț a legală ca societatea să aibă un așa -numit sigiliu, aprobat la
prima întâlnire a directorilor. Acest sigiliu nu este ceea ce utilizăm în
România, ca ștampilă, nefiind folosit pentru ștampilarea contractelor și
facturilor. Sigiliul este utilizat pentru „ma rcarea” acțiunilor emise de
companie, a reglementărilor interne și a proceselor -verbale ale
companiei.

2.3. Tipuri de companii offshore

Companiile offshore pot fi grupate astfel:
 Offshore clasic
 Companii offshore prin prisma activității desfășurate

2.3.1. Forme clasice de entități offs hore

Jurisdicțiile ce fac parte din sistemul offshore sunt caracterizate de
o tipologie va riată a entităților posibil de înmatriculat în aceste locații.
Aceste entități clasice offshore în majoritatea cazurilor, socie tățiile se
arhivează în state situate pe insule. Țările unde sunt amplasate, nu sunt
bine dezvoltate, însă prezintă o situație bună și de durată pe plan politic
(Panama, Republica Dominicană, Insulele Virgine etc.).

Există însă câteva forme clasice de co mpanii offshore :71

1. Compania exceptată (Extempt company)

Este compania scutită de la plata obligațiilor fiscale normale, sub
rezerva respectării anumitor condiții. În situația în care nu ne referim la
activități offshore, aceste companii pot funcționa foa rte bine în jurisdicții
cu un regim fiscal normal, ele beneficiind de un set important de facilități
fiscale.
Exceptarea (scutirea) este acordată anual pe baza unei declarații a
responsabililor firmei, care se angajează că nu vor face afaceri în sau cu
firme înmatriculate în acel stat, altele decât cele nerezidente sau

71 Cristian Bișa, op. cit., p . 92.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

35 exceptate. Pentru a putea beneficia de avantajele caracteristice acestui
tip de societăți (confidențialitatea operațiunilor, aplicabilitatea sistemului
legislativ local, tratament fiscal pre ferențial, utilizarea acordurilor fiscale
în care statul de înmatriculare este parte), companiile exceptate trebuie
să îndeplinească toate cerințele legate de asigurarea prezenței în
jurisdicție, aspect ce poate fi rezolvat prin intermediul unor firme de
consultanță sprecializate în reprezentare, cu costuri într e 700 și 1.500 de
USD anual. Acești furnizori de servicii de reprezentare se ocupă de toate
condițiile necesare a fi îndeplinite pentru păstrarea statutului de
„companie exceptată”: asigurarea sediul ui, echipa de management,
agent, secretar, registrul acționarilor, etc.

2. Compania nerezidentă (Non -Resident Company)

Este cea mai puțin pretențioasă entitate, utilizată în special în zona
de influență a legilor britanice. Acest tip de companie se car acterizează
prin faptul că poate fi încorporată într -un anumit centru offshore, iar
rezidența fiscală o poate avea într -un alt stat, în funcție de interesele
părților .
Într-o asemenea situație, obligațiile față de statul de încorporare
sunt reduse considerabil: se evită obligația de a menține un sediu și
personal în statul de încorporare, nu este necesară depunerea bilațului
contabil, iar obligațiile față de autorități constau într -o taxă anuală care
se poate ridica la câteva sute de dol ari.
Pe de altă parte, deși acest tip de companie este înmatriculat ă în
cele mai multe cazuri într -o zonă caracterizată de fiscalitate redusă, ea
se va supune legislației fiscale din țara de domiciliu (fiscal). În general,
aceste companii se folosesc atun ci când se dorește creșterea
complexității (și în același timp a siguranței) montajului financiar prin
interpunerea unei jurisdicții cu prestanță. Astfel de companii -ecran
înregistrate în Anglia se folosesc de către firme din statele dezvoltate
pentru a in terpune o țară cu prestigiu în relațiile lor cu entități din centrele
offshore notorii72 (Bahamas, Cayman Islands, Bermuda, etc).
Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile nerezidente
sunt domiciliate fiscal tot în jurisdicții offshore73. În c oncluzie, se poate
aprecia că as tfel de companii sunt create pentru a beneficia de imag inea
și caracteristicile dăruite de o anumită jurisdicție offshore sau onshore,
fără a -și asuma costurile administrative și de operare exagerate, aferente
și direct prop orționale cu nivelul jurisdicției de înregistrare.

72 Bișa Cristian, op. cit., p . 93.
73 Gheorghe Caraiani, Managementul companiilor offshore din zonele libere , Editura Lumina Lex,
București, 2002, p . 115 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

36
2. Compania de Afaceri Internaționale
(International Business Company – IBC)

Acest tip de companie reprezintă o categorie relativ nouă, foarte
asemănătoare cu cea a companiilor exceptate, fiind un produs foarte
apreciat și frecvent utilizat de comunitatea oamenilor de afaceri din zona
Caraibelor și Asia -Pacific.
Apariția acestei structuri este legată de sistemul legislativ din
British Virgin Islands. În anul 1894, ca urmare a eșecului tratativelor de
prelungire a Tratatului de evitare a dublei impuneri dintre SUA și BVI,
autoritățile din British Virgin Islands au creat IBC -ul ca instrument de
întreținere a relațiilor de afaceri cu importanți clienți americani interesați
de garantarea unei confidențialităț i impenetrabile și de sistemul fiscal
lejer.
Trăsăturile definitorii ale International Business Company sunt:
 flexibilitate și operativitate la încorporare;
 admiterea companiilor cu un singur acționar (care poate fi și
singurul director);
 posibilitatea e miterii de acțiuni la purtător;
 obligații sumare de asigurare a sediului (o adresă poștală și
un agent) ;74
 scutiri de taxe ;
 scutirea încorporatorului de a fi nevoie să depună declarațiile
anuale sau a conturilor.
Ca urmare a succesului rapid al acestei str ucturi, multe jurisdicții
offshore au fost practic obligate să „fie la modă” și să introducă
posibilitatea înmatriculării și operării acestora.
International Business Company sau IBC este prezentă aproximativ
în toate jurisdicțiile offshore, deși în unele state este recunoscut sub alte
nume, de exemplu: Non Rezident Company, Global Business Company,
trăsăturile definitorii fiind similare. Aceste companii offshore pot fi
angajate și în achiziționarea și înstrăinarea de bunuri și servicii, pot avea
cont deschis la o bancă.
IBC- urile permit proprietarului să își mențină mijloacele care îi pot
asigura un venit în condiții de confidențialitate și tot odată să păstreze
controlul 100%.

74 Bișa Cristian, op. cit, p . 94.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

37
3. Asociația cu Răspunere Limitată
(Limited Liability Compan y – LLC)

Reprezintă poate cel mai utilizat tip de entitate offshore, fiind o
structură relativ nouă – a fost creată în Wyoming în 1977. Florida i-a
urmat exemplul în anul 1987 și acum toate statele americane au legiferat
entități similare.
LLC-ul este î n fapt un parteneriat (o asociere de persoane fizice) în
care răspunerea acționarilor este limitată și este definită superior de cota
de participare la capitalul social. Această entitate este practic o structură
hibrid a două tipuri fundamentale ce caracte rizează sistemul economic
anglo -saxon: parteneriatul și compania.
Parteneriatul reprezintă din punct de vedere legal o asociere de
persoane fizice în cadrul căreia, fiecare partener (asociat) răspunde cu
toată averea personală. Practic nu mai există o dep artajare între bunurile
și rezultatele companiei și cele ale partenerilor. Un mare avantaj al
acestei structuri este faptul că profiturile generate de parteneriat pot fi
contrabalansate cu pierderile individuale și impozitate numai ca venituri
personale al e partenerilor.
Compania reprezintă din punct de vedere legal o persoană juridică
în care averea acționarilor este protejată prin răspunderea limitată, iar
profiturile acesteia sunt impozabile atât la nivelul firmei, cât și la nivel
individual, odată cu d istribuirea dividendelor.
Așadar, LLC reprezintă îmbinarea fericită între cele două tipuri de
organizații comerciale: o companie (ce beneficiază de protecția dată de
răspunderea limitată) și un parteneriat (în care profitul este considerat de
Fisc venit p ersonal și impozitat în consecință). Prin urmare, această
structură are personalitatea și forma juridică a unei corporații, dar din
punct de vedere fiscal e tratată ca un parteneriat (nu e o entitate taxabilă
separat, ci se taxează împreună cu proprietarii ei).
În mod frecvent, LLC -urile sunt utilizate în special pentru stabilirea
companiilor străine pe teritoriul SUA. Combinând un LLC cu practica
fiscală americană (ce impune numai veniturile persoanelor fizice –
cetățeni americani) și cu politica unor sta te americane de a nu impune
companiile înregistrate în jurisdicția lor, dar care își desfășoară afacerile
în afara teritoriului american, rezultă o tehnică de planificare fiscală
frecvent utilizată de firmele străine, dar mai ales de persoanele fizice
care doresc să confere operațiunilor lor imaginea investiției și controlului
din partea unui reprezentant din Statele Unite.
Nerezidenții SUA sunt taxați numai pentru veniturile provenite din
relații de afaceri cu rezidenții SUA. Dacă societatea obține venit uri din

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

38 afara SUA și deținătorii LLC -ului sunt din afara țării, societatea și
acționarii nu datorează impozit pe profit către IRS.
Din acest motiv, o strategie performantă este reprezentată de
crearea unei LLC înmatriculată în SUA și deținută de companii
înmatriculate în offshore. Deoarece deținătorii nu sunt rezidenți
americani, profiturile obținute din activități cu nerezidenții vor fi taxate în
țara de rezidență a companiilor proprietare. De avantajele acestor
strategii se pot bucura numai nerezidenții americani.
Printre statele americane cu experiență în domeniu se numără
Wyoming, Washington, Delaware, Nevada, Utah și Vermont. Delaware
este preferat datorită lipsei birocrației și cerințelor de reglementare
statală75.
În prezent, în sta tul Delaware sunt înregistrate mai mult de 50%
din cele 500 de companii ale SUA76.

5. Fundațiile Anglo -Saxone

Pentru o perioadă suficient de lungă, fundațiile din Liechtenstein și
Panama au fost instrumentele preferate ale rezidenților țărilor bazate pe
Codul civil, în scopul protejării averilor în favoarea generațiilor viitoare.
Common Law -ul britanic nu recunoaște conceptul specific de fundație,
dar creează un tip de organizare similar, cunoscut sub numele de
fundație anglo -saxonă. Această entitate jur idică este creată de un
fondator, transferând active către fundație (ce nu are acțiuni) ca o
subscriere. Fondatorul alege membrii și numește directorii, iar calitatea
de membru nu e transferabilă și încetează prin deces sau demisie, dar
directorii pot aleg e însă noi membri.
În mod frecvent există două clase de directori: directori fondatori și
directori generali. Directorii fondatori pot proveni numai dintr -o anumită
clasă, de regulă fondatorul și familia lui. Ei sunt cei care au puterea de a
alege noi mem bri, iar membrii sunt singurele persoane ce pot beneficia
de companie, controlul acesteia rămânând în interiorul familiei. Directorii
generali sunt în mod obișnuit profesioniști, consultanți ce conduc
operațiunile zilnice, dar nu pot beneficia decât de rem unerația serviciilor
lor.
Principala trăsătură a fundației este că însăși fundația este
proprietarul bunurilor pe care le ar e în grijă. Astfel, bunurile amplasate în
fundație nu aparțin în nici un fel averii personale a indivizilor care

75 Bișa Cristian, op. cit., p . 95.
76 L. Kiss, Statele Unite – paradis fiscal , http://www.dailybusiness.ro/ști ri- companii/stat ele-unite –
paradis -fiscal -16735/

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

39 alcătuiesc fundați a. Fundația, ca și trustul, are beneficiari care pot fi, în
parte sau în totalitate, aceleași persoane care alcătuiesc fundația.
„Cel mai interesant aspect legat de fundațiile anglo -saxone îl reprezintă
faptul că fiind o creație specifică sistemului offsh ore, acestea sunt private
de interese, de aceea facturile sunt perfect deductibile de impozite și
interese.
Totuși există și o limitare a activităților desfășurate de aceste entități
care constă în imposibilitatea de dezvoltare a activităților come rciale
stabile, permanente”.77

2.3.2. Tipuri de companii offshore prin prisma activității desfășurate

Din punct de vedere al activității desfășurate se disting mai multe
tipuri de companii offshore78:

1. Companii de comerț exterior

În contextul unei tran zacții comerciale încheiate între două
companii, există o dublă mișcare de aceeași valoare și de sens contrar:
bunurile/ serviciile, documentele contabile și de transport pleacă de la
vânzător la cumpărător, iar contravaloarea activelor/ serviciilor circul ă în
sens invers. Jurisdicția în care sunt realizate profiturile din această
tranzacție va impozita aceste profituri, ce reprezintă (grosso -modo)
diferența între prețul la care aceste bunuri au fost achiziționate și prețul
(aproximativ) la care acestea sun t vândute.
În tranzacțiile comerciale internaționale se practică destul de des
introducerea unei companii offshore în mijlocul tranzacției, între vânzător
și cumpărător, companie ce va reține cea mai mare parte a profiturilor
reale ale tranzacției. În ace st fel, profiturile taxabile sunt transferate dintr –
o jurisdicție cu taxe ridicate într -una cu taxe scăzute sau chiar fără taxe.
Un producător care importă din diverse țări materii prime utilizate
de fabrici, poate crea o companie offshore care cumpără v rac stocurile
de materii prime pentru tot grupul de fabrici producătoare. Avantaje
obținute: reduceri comerciale datorate achizițiilor masive și adaosul
comercial reținut în offshore prin vânzarea la preț mai mare decât
unitățile producătoare. Poate exista un aranjament de stocare în
depozitele furnizorului, eliminând necesitatea transportului de la furnizor
către jurisdicția offshore. Refacturarea se va face de la firma care
produce întregul montaj pe baza informațiilor referitoare la transport ce

77 Daniela Iuliana Radu, Dan Drosu Șaguna, op. cit, p . 83.
78 Bișa Cristian, op. cit, p . 97.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

40 sunt tra nsmise de furnizor, iar plățile pentru achiziții și vânzări sunt
efectuate pe bază de factură proformă.
Beneficiul obținut prin înmatricularea unei companii offshore în
scop comercial rezultă din caracteristicile țării unde proprietarul este
rezident. Pe ntru a obține cel mai bun rezultat, este bine ca entitatea
offshore să nu fie o subsidiară controlată de compania ce are interes
fiscal și ar fi și mai bine dacă acționarii acesteia din urmă nu ar fi
rezidenți ai țării companiei avantajate. Dar, chiar dacă aceste ipoteze nu
sunt îndeplinite în totalitate, tot sunt o serie de avantaje importante ce
pot fi exploatate.
E bine de știut că unele paradisuri fiscale încurajează activitățile de
comerț prin oferirea unor zone duty -free, facilități de depozitare, et c.
Acest lucru este important mai ales atunci când se încearcă evitarea
creării unui „sediu permanent” în țara de destinație (prin stocarea
bunurilor înainte de livrare).
Pentru alegerea unui paradis fiscal pentru operațiunile de comerț,
cei mai importanț i factori de influență sunt: facilitățile de transport
existente, pregătirea forței de muncă existente, ușurința în obținerea
accesului și permisului de muncă, apropierea de piețele de destinație,
nivelul costurilor locale, eficiența serviciilor bancare și comerciale locale,
telecomunicații moderne și infrastructura e -commerce, existența zonelor
duty-free și ușurința în înființarea unei companii79.
Nu este necesar ca zonele de înmatriculare să dispună de facilități
de stocare, având în vedere că în operați unile de acest gen nu este
neapărat ca bunurile, mărfurile să tracă prin țara de înregistrare a
companiei.
Exemplu : o companie americană vinde componente de computere
în Europa. Î n scop fiscal, își înființează î n zona liberă Shannon (Irlanda),
o companie de asamblare, manufacturare a produselor sale, strategie
ce-i va permite și obținerea unor avantaje comerciale în relația Irlanda –
țările UE. Această societate nu va fi impozitată pe profiturile generate din
operațiuni în afara Irlandei, iar pentru profit urile obținute din operațiuni în
interiorul zonei libere Shannon va fi impozitată cu 10 – 15%, situație
incomparabilă cu varianta unei taxări considerabil mai mari în cazul
rămânerii în SUA.

2. Companiile de investiții

Zonele offshore oferă deseori un med iu excelent pentru companiile
de investiții sau fondurile de investiții. Rațiunea acestei activități este că
profiturile din aceste investiții făcute vor fi netaxabile (sau foarte puțin
taxabile), iar reglementările legale sunt mai blânde decât în țările c u

79 Bișa Cristian, op. cit., p . 99.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

41 fiscalitate mare, unde deținătorii fondurilor investite sunt localizați. Un
fond de pensii poate fi izolat în offshore de influența politică și controlul
guvernamental.
O companie offshore poate cumpăra acțiuni, obligațiuni și poate de
asemenea să le vâ ndă în mod liber. Dacă analizăm rapoartele majorității
burselor importante ale lumii (New York, Londra, etc.) putem observa să
majoritatea acțiunilor aflate în circulație sunt în mâinile companiilor
offshore și că se schimbă între aceste companii. Companii le offshore
sunt principalii pioni ai proprietății în piețele de capital dezvoltate. Ele se
ocupă și de piețele unor materii prime și combustibili.
Deoarece fondurile offshore oferă un câștig (și un risc) mai mare
decât cele onshore, multe țări au restri cționat investițiile în astfel de țări
pentru cetățenii lor, precum și marketingul acestor fonduri pe teritoriul lor
sau către rezidenții lor. SUA este foarte strictă în această privință, iar
fondurile de investiții offshore se feresc să încalce legea Stat elor Unite și
nu acceptă investiții din partea unor cetățeni americani. Regimul fiscal
din Marea Britanie e mai permisiv, dar totuși inflexibil. În cazul țărilor cu
fiscalitate ridicată, legile privitoare la utilizarea fondurilor offshore sunt
direcționate nu numai către limitarea accesului propriilor cetățeni la
aceste fonduri, dar și către prevenirea spălării banilor murdari prin aceste
fonduri.
Desigur, persoanele fizice sau juridice care sunt rezidente ale unui
stat care impozitează câștigurile rezide nților pe criteriul cetățeniei nu
beneficiază de avantajele offshore. Unele fonduri „rotesc” sumele de
bani din acest motiv, permițând proprietarului să -și amâne impozitele
până la momentul distribuirii câștigurilor din unitățile de fond deținute.
Repatrie rea profiturilor reale se poate face sub mai multe forme:
dividende, facturarea unor servicii de management și reprezentare,
redevențe, etc. Un investitor care dorește să realizeze astfel de
investiții trebuie să analizeze tratatele de evitare a dublei im puneri,
încheiate cu țara respectivă. Alternativa aleasă este cu atât mai
avantajoasă cu cât țara folosită ca intermediar are un regim scăzut al
taxelor, conducând la limitarea taxelor percepute, precum și la evitarea
taxării dividendelor la primirea în ța ra investitorului. Un exemplu foarte
bun de astfel de intermediar este Cipru, care are astfel de acorduri
semnate cu peste 25 de țări.
Fondurile unor companii de investiții offshore pot fi investite/
depozitate oriunde în lume. Câștigurile din fondurile a stfel investite, deși
vor fi impozitate în locul unde se află – deoarece nu sunt implicate în
tranzacții offshore, pot fi investite în titluri financiare libere de taxe sau în
bănci unde dobânzile sunt plătite într -o formă brută și unde nu există
impozit p e câștigul de capital. Deoarece astfel de companii nu au
legătură, în general, cu marele public, o structură relativ simplă va fi

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

42 suficientă la încorporarea companiei. Multe persoane înființează astfel
de companii pentru a deține investiții confidențiale ( Bahamas, British
Virgis Islands, Mauritius, Turks&Caycos)80.

3. Companii holding

În general, multinaționalele utilizează paradisurile fiscale pentru
înmatricularea companiei ce deține acțiunile celorlalte companii ale
grupului. La acest nivel trebuie anal izate avantajele și oportunitățile
fiscale accesibile, în contrapartidă cu costurile suplimentare, dificultatea
și riscul unei astfel de opțiuni.
Pentru a înclina balanța în favoarea lor, o serie de jurisdicții
offshore au depus eforturi serioase astfel î ncât să nu mai existe
diferențieri față de statele din Europa vestică sau SUA din punct de
vedere al infrastructurii financiare, calității sistemului de telecomunicații,
nivelului personalului local, etc. Mai mult, Internetul a anihilat dificultățile
operă rii în offshore, rămânând deci avantajele fiscale. Cele peste 500 de
bănci din Cayman Islands sunt acolo pentru a reduce nivelul taxelor lor și
pentru a -și servi clienții ce fac afaceri offshore.
Compania holding este compania a cărei activitate se limite ază la a
deține și conduce investiții/ proprietăți fără a avea activități comerciale
obișnuite. Cerințele de încorporare și utilizare a acestui tip de companii
diferă de la stat la stat (în special Liechtenstein, Luxemburg, Nauru și
Olanda). Pentru a avea maximum de eficiență fiscală, compania holding
va fi încorporată într -una din jurisdicțiile offshore potrivite și utilizată
pentru finanțarea firmelor localizate în zone cu impozitare ridicată. Iată
câteva din cele mai importante utilizări ale paradisurilo r fiscale la această
secțiune81:
– deținerea filialelor străine și primirea dividendelor/ dobânzilor la
împrumuturi de la acestea în condiții de eficiență fiscală (existența
unor tratate cu țările de localizare a filialelor și taxare redusă în
cadrul jurisdic ției de înmatriculare a companiei holding);
– concentrarea rezultatelor firmelor grupului într -o zonă cu fiscalitate
redusă (mult mai eficient decât taxarea lor separată în țările cu
fiscalitate ridicată);
– obținerea de finanțare de la instituții ce sunt și e le înmatriculate
într-o zonă cu fiscalitate redusă și prin urmare pot oferi finanțare la
un cost mai redus decât cele din țările cu fiscalitate ridicată;
– desfășurarea operațiunilor de management financiar (inclusiv
trezorerie) la nivelul grupului în zone u nde pot fi oferite cele mai

80 Bișa Cristian, op. cit., p . 105 .
81 Bișa Cristian, op. cit., p. 105 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

43 bune și mai ieftine servicii către companiile de pretutindeni ale
grupului:
– acordarea de împrumuturi firmelor din cadrul grupului, cu
practicarea unor rate ale dobânzii atrăgătoare și beneficiind de
stimulente oferite de tratate le de evitare a dublei impuneri; astfel,
impozitul la sursă care ar trebui în mod normal reținut la plata
dobânzii poate fi redus sau (rareori) eliminat, iar dobânda va fi
deductibilă din profiturile debitorului;
– posibilitatea (la nivelul grupului) vânzări i acțiunilor subsidiarului fără
a se aplica taxe pe câștigurile din capital (în anumite condiții).

Din cele menționate anterior, rezultă că e de preferat încorporarea
companiilor -holding în jurisdicții care au încheiate tratate de evitare a
dublei impune ri cu țările în care se află sau se vor înființa companiile
grupului.
Următoarele state pot fi folosite pentru aceste gen de operațiuni:
British Vorgin Islands, Cayman Islands, Jersey, Luxemburg, Panama,
Cipru, Malta, Mauritius, etc.

4. Companii pentru tra nsporturi navale

A devenit obișnuință înmatricularea navelor într -o astfel de
jurisdicție offshore, iar competiția dintre jurisdicțiile care oferă acest gen
de serviciu s -a intensificat. Aceasta a dus la oferirea unor regimuri fiscale
și operaționale din ce în ce mai avantajoase. Un loc important îl
reprezintă reglementările privind impozitarea navigatorilor.
Utilizarea companiilor offshore pentru derularea activităților de
transporturi navale/ aeriene sau înregistrarea (aero)navelor poate evita
impozita rea directă și indirectă a firmelor de transport internaționale.
Regulamentele fiscale și legale cer ca o companie deținătoare a
unui vas să fie încorporată în jurisdicția al cărei steag îl arborează
respectivul vas. Cirpu, Panama și Liberia sunt paradisu ri fiscale cu o
istorie îndelingată de registratori de companii offshore de transport naval.
Pe măsura evoluției sistemelor legislative naționale și registrele navale
ale altor paradisuri au început să fie vizate (Insula Man, Gibraltar).
Proprietatea, înr egistrarea, administrarea și conducerea navelor
reprezintă 4 aspecte distincte și sunt deseori situate în 2,3 sau chiar 4
jurisdicții pentru a se ajunge la optimizarea rezultatelor. Un proprietar din
onshore nemaritim ar putea înmatricula nava într -un para dis fiscal, o
poate conduce tot de acolo și o poate administra dintr -un port european.
E uzuală crearea unei companii offshore pentru fiecare vas pentru a se
asigura izolarea în condițiile unei eventuale probleme.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

44 Firmele private ce dețin vase/ avioane, d eseori crează o companie
de transport captivă în offshore, percepând astfel tarifele pieței și
obținând profitul offshore. Liberia și Panama au fost o lungă vreme cele
mai cunoscute „pavilioane de complezență”, dar acum o serie de alte
state vin puternic d in urmă: Cipru, Bahamas, Antilele Olandeze, Cayman
Islands, Malta, Maderia82.

5. Companii pentru drepturi de autor

Una dintre cele mai comune utilizări a paradisurilor fiscale este de
a le folosi pentru exploatarea drepturilor de autor, a proprietății
intelectuale, colectarea taxelor de franciză etc. În general, transferul
activelor necorporale se face dinspre țările dezvoltate către cele mai
puțin dezvoltate, iar transferul banilor se face în sens invers.
Aceste plăți pentru utilizarea drepturilor de auto r sunt supuse
reținerilor la sursă și vor fi probabil dublu taxate la ajungerea la
destinație. Din acest motiv, un paradis fiscal ce dispune de tratate de
evitare a dublei impuneri cu piețele emergente va fi o locație potrivită
pentru o companie intermedia r. Dacă această companie poate fi
independentă de compania originară (proprietarul drepturilor intelectuale)
este cu atât mai bine.
O companie offshore poate achiziționa drepturile de proprietate
sau de exploatare a acestora, precum și dreptul de a revi nde activul
necorporal mai departe. După încheierea acestei achiziții, compania
offshore intră în tranzacții de exploatare a acestor drepturi în toată
lumea. Un astfel de activ necorporal este preferabil să fie achiziționat
înainte de a deveni prea valoros , astfel încât capitalul investit în
cumpărarea acestuia să fie cât mai mic și să nu atragă atenția
autorităților fiscale prin subevaluarea sa cu ocazia tranzacției cu entitatea
offshore ce va prelua exploatarea/ proprietatea sa.
Exemplu: un programator p rofesionist crează un nou soft
specializat și primește oferte din partea unor mari corporații pentru a
achiziționa licența programului respectiv. Una din variantele
recomandate poate fi următoarea: programatorul vinde licența unei
companii străine ce e con trolată de un trust nerezident, încasând la
început o sumă modică și plătindu -i-se regulat drepturi de autor. Noua
companie va vinde softul altor companii străine, ce -i vor plăti acesteia
licența respectivă. Anguilla poate fi jurisdicția de înmatriculare a trustului,
iar societatea ce va deveni proprietara softului va fi înființată în St.
Vincent, ce oferă o legislație avantajoasă și costuri de înmatriculare și
operare rezonabile. Banca de colectare a licențelor vândute va fi una de

82 Bișa Cris tian, op. cit., p . 111 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

45 prim rang, din, să spune m Austria. În acest fel, veniturile din exploatarea
drepturilor de autor se vor acumula libere de taxe până în momentul
repatrierii lor în țara de rezidență a programatorului.83

6. Companii pentru servicii bancare

Aproape toate jurisdicțiile offshore contro lează activitatea bancară,
prevenirea spălării banilor murdari fiind cel mai important motiv. Băncile
autohtone și băncile offshore sunt de obieci distincte și beneficiază de
licențe distincte. Cele offshore nu sunt taxate sau sunt taxate doar cu o
sumă fo rfetară. Secretul bancar este de obi cei păstrat cu sfințenie și
protejat de lege. Totuși, aceste jurisdicții manifestă din ce în ce mai
accentuat tendința de a semna acorduri care să permită obținerea de
informații în anumite circumstanțe.
Pentru companii le multinaționale este mai avantajos să înființeze o
subsidiară cu un cont bancar consistent într -un paradis fiscal, subsidiară
care apoi împrumută bani unei alte firme străine (dar din cadrul grupului).
Dobânzile primite pentru depozitul la termen se acum ulează libere de
taxe în paradisul fiscal, în multe țări cheltuielile cu dobânzile plătite
pentru împrunuturi fiind deductibile din profitul impozabil.
Băncile pot opta pentru a deschide filiale în paradisuri fiscale în
scopul extinderii potofoliului de c redite atunci când resursele disponibile
nu le permit înregistrarea unei filiale într -un centru financiar sigur, de
clasa Londrei. Filialele băncilor înmatriculate în jurisdicțiile offshore
colectează depozite de pe diverse piețe și le canalizează apoi căt re țara –
mamă. Pentru persoanele bogate, acestea prestează și alte servicii:
managementul activelor, planificarea averii, schimb valutar, scheme de
pensii private, servicii de trustee, etc.
Jurisdicțiile care oferă posibilitatea înmatriculării băncilor of fshore
sunt caracterizate de următoarele facilități84:
– taxele de licență pentru înființarea băncii sunt reduse, comparativ
cu cele necesare deschiderii unei astfel de instituții în onshore;
– procedurile de intrare pe piață sunt relativ simple, dar se complic ă
pe măsura aderării la practicile impuse de organismele
internaționale;
– impozitele și prelevările asupra operațiilor financiare efectuate în
străinătate sunt reduse sau inexistente. În unele jurisdicții există
totuși impozitul pe profit.

În paradisurile fiscale se pot constitui două tipuri de societăți
bancare: bănci de tip A – Unrestricted, cu autorizație de funcționare

83 Bișa Cristian, op. cit., p . 112 .
84 Bișa Cristian idem , op. cit., p . 114 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

46 nerestricționată, putând opera atât pe piața națională, cât și pe cea
externă și bănci de tip B – Restricted, care nu pot interveni pe piața
bancară națională.
Principalele astfel de centre bancare sunt: Anguilla, Bahamas,
Barbados, Cayman Islands, Emiratele Arabe Unite, Guernesey,
Luxemburg, Insula Man, Panama, Seychelles, Singapore.

7. Companii pentru asigurări

Există un număr de cent re financiare offshore care permit
încorporarea de companii de asigurări care, ca și companiile banacare,
creează locuri de muncă și investesc în țara de încorporare și, în
general, cresc reputația acestei țări și gama de servici financiare oferite.
Confo rm literaturii de specialitate85 companiile de asigurări din
centrele financiare offshore se împart în:
A. companii de asigurări
B. companii captive de asigurări.

A. Companiile de asigurări sunt principalii cumpărători de
reasigurări pe piața internațională a r easigurărilor. Ele își grupează
polițele de asigurare vândute după criteriul naturii și mărimii riscului
preluat de la asigurații săi și le cedează sub forma unei singure oferte
către compania de reasigurare. Această ofertă se înaintează de obicei
mai mult or reasiguratori, fiecăruia propunându -i-se preluarea unei cote
de risc, lăsând la latitudinea acestuia dacă acceptă sau nu. Saint Vincent
și Seycelles sunt două dintre țările în care se pot încorpora cu ușurință
companii de asigurări.
B. Companiile capti ve de asigurări sunt entități create de
companii multinaționale pentru a asigura riscurile filialelor, companiilor
afiliate. Dicționarul Webster definește compania captivă de asigurări
drept „compania deținută sau controlată de o altă întreprindere al căre i
obiect de activitate este, în primul rând acoperirea necesarului de
asigurări și, în al doilea rând efectuarea de operațiuni de piață”. Din alte
puncte de vedere, ele sunt considerate o formă de „autoasigurare
oficializată” sau „companii de asigurări sau reasigurări deținute sau
controlate de o societate, cu altă activitate decât asigurări, create în
principal pentru a asigura sau reasigura riscurile societății -mamă sau ale
filialelor acesteia”86. Deși această definiție induce și ideea unor companii
de rea sigurări captive, de regulă, reasiguratorii sunt instituții financiare
extrem de solide și de experimentate.

85 Gheorghe Caraiani, Managementul companiilor offshore din zonele libere , op. cit., p . 111 .
86 Bișa Cristian, op. cit., p . 116 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

47 Ele sunt în special utile pentru activități de transport, industria
petrolieră și pentru asigurările riscurilor ce altfel se pot asigura numai la
costuri foarte mari. Așadar, acest tip de companii constituie o categorie
aparte a cumpărătorilor de reasigur ări, cunoscând o puternică dezvoltare
postbelică, determinată de evoluția marilor corporații și de nevoia
resimțită de acestea, de eficientizare a planificării financiare și fiscale.
Printre zonele folosite în acest scop se numără: Bermuda, Guernsey,
Turks &Caycos, Insula Man, Gibraltar, etc.
Din punct de vedere al operațiunilor de asigurare externă a
companiilor americane, o serie de paradisuri fiscale au fost și sunt în
mod oficial utilizate pentru înmatricularea companiilor de asigurări
captive: Bermuda , Cayman Islands, Luxemburg, etc.
Avantajele 87acestei opțiuni sunt următoarele:
– costuri de asigurare mai mici, ca urmare a eliminării costurilor de
marketing, vânzare și a comisioanelor:
– creșterea rezervelor de lichidități, doarece primele de asigurare
sunt la dispoziția companiei și pot fi utilizate pentru finanțarea
operațiunilor sale, în locul plăților pentru companii străine;
– posibilitatea de a acoperi unele riscuri speciale (nucleare,
transporturi speciale, greve) și de a realiza o protecție mai
eficientă;
– acoperire superioară prin întocmirea unei polițe de asigurare 100%
customizate.
Companiile offshore de asigurări captive sunt societăți
înmatriculate în țara gazdă ce își desfășoară activitatea în afara acelei
țări, în conformitate cu legislația di n țara gazdă. Ele constituie majoritatea
covârșitoare a companiilor captive, respectiv 85% din total și sunt situate
în țările ce oferă facilități fiscale, impozite reduse sau chiar scutiri și alte
avantaje.
Companiile captive au structuri și mărimi vari abile. Unele sunt
organizate sub forma asociațiilor mutuale (reciproce), altele sub forma
societăților pe acțiuni. O companie captivă îndeplinește teoretic toate
funcțiile unei companii de asigurări tradiționale (subscriere,
documentație, funcții juridice, comercializare, investiții, reglarea
pagubelor), dar în practică unele dintre acestea sunt transferate unor
experți sau consilieri externi.
Pentru a beneficia de avantajele obtenabile offshore de companiile
captive, un grup de companii de asigurări capti ve și instituții financiare
formează (tot în offshore) o companie de reasigurare. Acționarii
societăților plătesc prime de asigurare care trebuie să fie în majoritatea
lor, nu neapărat în totalitate, pentru afaceri în afara țărilor de rezidență/
operare a reasiguratorului. Contractele cu reasiguratorul vor limita aria

87 W. Diamond, D. Diamond, op. cit., p . 83.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

48 răspunderii în caz de pagube la primele plătite pe un număr de ani, plus
un anumit procent din câștigul provenit din reinvestirea fondurilor primite,
iar reasiguratorul reinvestește primele de asigurare fără a fi impozitat pe
venituri/ câștigul de capital. În general, paradisurile fiscale permit
acționarilor să planifice o strategie financiară de contracarare a riscurilor
unor evenimente catastrofice mult mai ușor față de alternativa asigurării
împotriva riscurilor în țara de origine.
Oamenii de afaceri ce activează într -o industrie expusă conflictelor
de muncă își unesc uneori forțele și înființează o companie captivă în
offshore, companie din care vor acoperi pierderile unui membru aflat în
dificultate ca urmare a unor greve/ mișcări sindicale. De asemenea,
multe companii multinaționale își înființează companii de asigurări
captive pentru a acoperi riscuri maritime și alte riscuri speciale, în felul
acesta, compania -mamă având libertatea de a -și croi propriul program
de control al pierderilor.
În funcție de participarea la capitalul social și obiectivele asigurate,
companiile captive se clasifică în: companii captive private și companii
captive mixte88.
Companiile captive private asigură num ai riscurile proprietarilor,
iar la rândul lor pot fi exclusive – care asigură numai riscurile
proprietarilor lor și de interes comun, în situația în care aparțin și
asigură mai multe societăți. Acestea au fost create de către asociații
comerciale sau prof esionale pentru a răspunde necesităților membrilor
lor în materie de asigurări și, din acest punct de vedere, ele se apropie
de sistemul asigurărilor reciproce.
Companiile captive mixte sunt companiile ce preiau nu numai
riscurile proprietarilor lor, ci ș i pe cele ale altor companii terțe. Se
estimează că, în prezent, funcționează în lume circa 2.000 de astfel de
companii aparținând firmelor din țări dezvoltate (mai ales SUA și Marea
Britanie), a căror activitate se desfășoară în principal în paradisuri
fiscale.89

8. Trustul

Trustul este entitatea juridică prin care proprietarul unor valori
imobiliare sau mobiliare cedează temporar, din motive fiscale sau
succesorale, dreptul său de proprietate unui depozitar sau administrator.
Acest instrument este pe depli n reglementat și acceptat de legislația
anglo -saxonă90.

88 Bișa Cristian, op. cit., p . 119 .
89 Gheorghe Caraiani, Managementul companiilor offshore din zonele libere , op. cit., p . 113 .
90 Bișa Cristian , op. cit., p. 96.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

49 Această structură juridică reprezintă o entitate legal constituită, cu
o proprietate distinctă și care, spre deosebire de o companie, nu are
capital social. Pe de altă parte, trustul, în mod similar c ompaniei, este o
entitate înființată cu un obiectiv bine determinat.
Conceptul de „trust” este caracteristic sistemului de drept anglo –
saxon și jurisdicțiilor „Common law”. Specifică acestui sistem juridic este
posibilitatea disoluției proprietății, în p roprietate juridică și proprietate
economică. Fragmentarea voluntară a proprietății (în proprietate juridică
aparținând managerului -trustee și cea economică, aparținând
beneficiarului) reprezintă esența trustului, deosebindu -l de alte instituții,
cum ar fi cea de reprezentare (mandat, agency) sau de fiducia .
Forma cea mai obișnuită de contracte de trust este aceea în care,
din motive de securitate, moștenire sau protecție a averii, trustee -ul este
o persoană sau o companie rezidentă într -o jurisdicție care oferă
beneficii de ordin fiscal: ca urmare a acestui fapt se evită în mod legal
plata unor taxe ca urmare a exploatării și dezvoltării bunurilor (criteriul
impozitării pe baza locației de unde se face administrarea activelor).
Un trust este creat prin si mplu transfer de proprietate către o
persoană de încredere, în beneficiul alteia. Documentele de înființare a
trusturilor pot fi simple sau complexe, după preferință, trusturile putând fi
înființate uneori chiar și verbal, dar e preferabil ca un trust crea t în scop
de afaceri să fie înființat pe baza unui document scris.
Trusturile au trăsături care le fac în mod special eficiente pentru
investitorii internaționali. Aceste caracteristici sunt reprezentate de
confidențialitate, simplitate, flexibilitate.
Din moment ce un trust poate fi creat fără nici o formalitate de
înmatriculare, el poate fi la fel de confidențial ca orice contract. Nu va
exista nici o evidență publică referitoare la trust. Trustul își desfășoară
activitatea prin intermediul administra torului și atunci când trustul
cumpără sau vinde ceva, tot ceea ce arată înregistrările este că
administratorul a cumpărat sau vândut, înregistrările arătând ca și când
acesta ar acționa în interesul lui. Trusturile permit beneficiarului și
tutorelui să ev ite declarațiile anuale pe care guvernele le impun
corporațiilor autorizate.
Trusturile presupun relativ puține formalități, fiind ușor de înființat și
folosit, și implică în cele mai multe jurisdicții, foarte puțină activitate de
birou. Simplitatea se r eflectă în posibilitatea de a fi create fără cheltuieli
mari, putând fi folosite cu mai multă ușurință decât celelalte forme de
organizare. Un trust poate fi creat printr -un singur document și de obicei
fără a fi necesare diverse formulare, plata unor comi sioane și a unor taxe
anuale guvernamentale de înmatriculare.
Trustul nu este condiționat de nici o autorizație. Poate să dețină
proprietăți sub orice formă și să facă absolut orice face un individ. El

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

50 poate să -și schimbe domeniul de activitate în orice m oment, lucru foarte
important pentru lumea afacerilor internaționale. Flexibilitatea trustului se
extinde și asupra schimbării beneficiarului bunurilor (acesta poate
desemna persoana care va moșteni statutul de beneficiar după moartea
sa). Aceste prevederi pot fi stipulate în documentul de înființare al
trustului sau pot fi stipulate pe parcurs. Transferul se realizează
autonomat fără nici o formalitate sau întârziere.
Trusturile au însă față de corporații un mare dezavantaj: corporației
îi este acordată r ăspundere limitată de către statul care o autorizează, iar
răspunderea limitată a corporației la suma investită în afaceri a fost
întotdeauna unul din atuurile corporațiilor.
Cu toate acestea, beneficiile trusturilor arată că acestea pot fi
folosite ca un substituent pentru companiile holding și corporațiile străine
în cazul tranzacțiilor internaționale. Trusturile se numără printre cele mai
eficiente instrumente juridice ale afacerilor internaționale.
Utilizate ca un popular instrument de planificare fi scală a
impozitului pe proprietate, trusturile internaționale au avut o priză foarte
mare în SUA și în unele state din Europa. În anumite situații în care se
impozitează proprietatea, se pot utiliza montaje alternative de transfer a
activelor către un astf el de trust, cu costuri fiscale mai avantajoase decât
dacă s -ar vinde activele. Aceste trusturi sunt de regulă înmatriculate în
paradisuri fiscale, libere de taxe, fiind impozitate abia în momentul
reintrării activelor în proprietatea beneficiarilor.
Din puncte de vedere al unei companii, un trust poate fi folosit
pentru păstrarea activelor acesteia pentru o creștere pe termen lung sau
pentru deținerea acțiunilor unei/ unor companii internaționale.
În contextul globalizării economiei și dezvoltării corpo rațiilor
multinaționale, trusturile sunt utilizate în strategiile de planificare
financiară a activităților acestora, când se urmărește crearea unei
independențe între afacerile internaționale ale unei companii și
activitățile domestice. Această alternativ ă amână impozitarea profiturilor
obținute în cadrul celor internaționale până la momentul repatrierii
acestora.91
Componentele trustului sunt: persoana ce înființează trustul,
care transferă bunurile sale trustului, valoarea acestuia; proprietățile
transfe rate; managerul trustului – persoana care administrează
activele trustului în concordanță cu angajamentul luat în fața celui care a
creat trustul și care va avea un titlu „legal” de proprietate asupra
bunurilor trustului și beneficiarul trustului – specifi cat de creatorul
trustului și reprezintă individul sau organizația în folosul căreia a fost
creat trustul (soția, părinții, copii sau o fundație de întrajutorare).

91 Bișa Cristian, op. cit., p . 123 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

51 Selecția zonei offshore de înmatriculare a trustului trebuie să se
facă din rândul celor c are aplică sistemul anglo -american al Common –
Law-ului. Perfect operabile sunt jurisdicții precum: Cayman Islands (unde
trusturile exceptate pot exista până la 100 de ani și au garantată
exceptarea taxării pentru 50 de ani), Anguilla, Bahamas, Bermuda,
British Virgin Islands, Channel Islands, Cook Islands, Cipru, Gibraltar,
Grenada, Isle of Man, Labuan, Marshall Islands, Mauritius, Nevis, Niue,
Seychelles, St. Kitts și Vanuatu.
Odată înființat, un trust poate fi folosit la fel ca și orice altă entitate:
poate derula afaceri. Ceea ce poate face un trust este limitat doar de
imaginație.

2.4. Specificul jurisdicțiilor offshore între legal și ilegal

La ora actuală în lume există în jur de 70 de paradisuri fiscale, iar
numărul lor este în creștere. Acestea o feră o gamă largă de servicii și
oportunități de afaceri internaționale, printre utilizările licite ale
jurisdicțiilor offshore enumerând planificarea fiscală internațională,
încorporarea fondurilor de investiții, a societăților holding, a companiilor
de a sigurări „captive”, protejarea averilor personale prin înființarea de
trusturi offshore etc. În mod cert, paradisurile fiscale exercită o puternică
atracție pentru societățile multinaționale, ca o consecință a avantajelor
oferite în mod legal în scopul amâ nării taxării anumitor profituri obținute
în afara granițelor. În majoritatea statelor dezvoltate, profiturile devin
taxabile numai când se reîntorc sub formă de dividente în statul de
rezidență al societății beneficiare. Profiturile adăpostite în aceste o aze
fiscale permit capitalului să fie utilizat în forma cea mai ieftină.
Prin intermediul unor anumite montaje financiare, structurării
internaționale a grupului și practicării prețurilor de transfer, companiile își
pot permite opțiunea aplicării taxării într-o anumită țară. În acest fel
rezidenții fiscali (persoane fizice sau persoane juridice) ai unui stat cu
fiscalitate ridicată pot înființa companii în zone cu fiscalitate avantajoasă
și pot acumula profitul activității lor în aceste zone. Deținătorul a cestor
companii poate fi subiectul legislațiilor de restricție a acestor tipuri de
operațiuni (fapt ce poate afecta eficiența acestor strategii), însă o
structurare inteligentă poate dejuca eforturile coercitive ale acestor
prevederi legale. Dacă societate a face distribuția profiturilor, acestea vor
fi taxate la destinație și păstrând profiturile în cadrul societății, impozitele
sunt amânate sau uneori chiar evitate.
Ca o consecință, statele cu fiscalitate ridicată/ normală au intrat în
conflict cu centrel e financiare offshore, fiecare parte încercând să -și
protejeze interesele, respectând cât de cât normele internaționale de

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

52 drept. Jurisdicțiile onshore acuză centrele financiare offshore de
concurență fiscală neloială și de practicarea de reglementări lega le ce
favorizează operațiunile de spălare a banilor murdari. Unele guverne,
cum ar fi cel al Australiei, interzic rezidenților lor să înființeze firme
paradisuri fiscale și să intre în tranzacții cu rezidenți din astfel de state.
Succesul paradisurilor fi scale a determinat o reacție dură din
partea țărilor cu taxare ridicată: măsuri mai aspre au fost introduse
pentru lupta împotriva spălării banilor murdari și evaziunii fiscale. Astfel,
politica fiscală offshore influențează dezvoltarea fluxurilor de capit al
bănesc, iar orice creștere a prelevărilor obligatoriu suportate de către
companii ăn statul de rezidență fiscală riscă să atingă competitivitatea
economică a acestora influențând gradul de autofinanțare, precum și
capacitatea lor de investiții92.
Minișt rii țărilor aparținând grupului G7 au votat la începutul anului
1998 mai multe rezoluții referitoare la aceste aspecte, promovând în
luna aprilie un Cod de proceduri în privința taxării afacerilor. S -a pus
problema utilizării informațiilor obținute în c ercetările legale de spălare a
banilor murdari în cercetarea unor aspecte fiscale. Ca urmare a creșterii
numărului și volumului infracțiunilor fiscale internaționale, evaziunii
fiscale prin intermediul paradisurilor fiscale și a țărilor cu taxare redusă,
miniștrii G7 au mai organizat o întrunire la Londra, în mai 1998.
Globalizarea afacerilor și utilizarea Internetului au accentuat acest
pericol în fața țărilor G7, determinându -le să fie mai puțin tolerante în
privința secretului bancar din centrele offsho re și evaziunii fiscale a
rezidenților statelor dezvoltate cu impozitare ridicată.
Schimburile de informații nu reprezintă însă un acord unanim în
rândul membrilor G7: Marea Britanie a susținut cu tărie diseminarea de
informații între autoritățile fiscale , pe când Germania a avut obiecții
privitoare la încălcarea legilor sale referitoare la secretul bancar93. Deși
SUA doresc să sporească transparența informațiilor referitoare la
operațiunile offshore, totuși poziția oficială a guvernului american este de
a nu participa la nici o inițiativă de armonizare a sistemelor fiscale
naționale într -unul mondial/ regional, opunându -se schimbului de
informații pe scară largă și fără măsuri asiguratorii. SUA doresc să
abordeze acest aspect al informațiilor despre și din jurisdicțiile offshore
prin intermediul tratatelor fiscale bilaterale și a acordurilor de schimb de
informații.
În prezent, țările membre G7 lucrează la întărirea măsurilor de
detectare a spălării banilor murdari proveniți din infracțiuni fiscale și e

92 Ș. Mihu, Politica fiscală , Editura Europolis , Constanța, 2006, p.137.
93 W. Diamond, D. Diamond, op. cit., p . 34.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

53 aproape sigur că zonele offshore vor fi și mai presate să coopereze în
această direcție cu statele puternice.
O altă lovitură pe care o dă Uniunea Europeană a OFC -urilor este
cota comună de impozitare la sursă, cu scopul de a stăvili ieșirea de
fonduri către jurisdicțiile offshore. Comisia UE propune ca toți membrii
UE să rețină la sursă o cotă de minimum 20% din veniturile
nerezidenților proveniți din conturile de economii. Un rezident german
care deține conturi în Luxemburg va avea două opțiuni în situația în care
este obligat să participe la acest program: 20% – reținere la sursă la plata
dobânzii sau detaliile privitoare la dobânzile plătite vor fi trimise Fiscului
german.
Aceste prevederi vor fi valabile pentru toți membrii UE, extinzându –
se și asupra te ritoriilor dependente (Chanell Islands, Cayman Islands,
Bermuda, British Virgin Island, Turks&Caicos). Conform specialiștilor în
domeniu, o asemenea măsură nepopulară pentru străinii cu conturi în
UE ar avea efecte negative asupra monedei EURO și asupra si stemului
financiar comunitar. Guvernul Blair a luat poziție dură împotriva
paradisurilor fiscale, cerând teritoriilor controlate să introducă un set de
reglementări financiar e stricte. Această politică a fost în contradicție cu
cele anterioare ale premieri lor Thatcher și Major, când teritoriile
controlate erau îndemnate să -și dezvolte operațiunile offshore pentru a
minimaliza nevoia lor de ajutor financiar din partea U K. Aceste teritorii
străine au fosst puse în situația de a alege între ajutorul financiar dat de
UK și independența totală.94
Conflictul între organismele internaționale (alcătuite în principal din
state dezvoltate cu nivel ridicat de impozitare) și țările clasificate drept
paradisuri fiscale are o miză deloc de neglijat – jumătate din volumul
anual din comerțul mondial trece sau rămâne sub diverse forme prin, sau
în paradisuri fiscale.

2.4.1. Utilizări legale

Comparativ cu alte probleme internaționale, în ultima vreme se
constată o accentuare a preocupării cercetătorilor și oficialilor
guve rnamentali cu privire la problemele legate de evaziunea fiscală
organizată – legală – practicată de companii și persoanele bogate. Într –
adevăr acest fenomen a luat amploare în rândul companiilor și indivizilor
avizați. Prin intermediul tranzacții artificia le, fără substanță comercială,
sunt evitate în mod legal impozitele de profit sau venit, atrăgând
protestul celor care analizează impactul social al acestor planificări

94 Bișa Cristian, op. cit, p . 133 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

54 fiscale asupra plătitorilor de taxe neavizați (taxe mai mari și servicii
sociale insufi ciente).
Experții în domeniu creează scheme mai mult sau mai puțin
complexe de evaziune fiscală legală – planificare fiscală internațională,
jonglând cu interpretarea noțiunilor de tipul prețurilor de transfer,
rezidența fiscală, jurisdicție, pierdere sau profit, acorduri de evitare a
dublei impuneri, etc.
La începutul anilor ’80, Subcomisia Permanentă de Investigații a
Comitetului de Afaceri Guvernamentale din SUA a condus o serie de
audieri care au pus accentul nu numai pe exploatarea infracțională a
centrelor financiare offshore, dar și pe răspândirea utilizării ilegale a
sistemului bancar offshore pentru facilitarea evaziunilor fiscale. Datorită
dezvoltării comunicațiilor și a Internetului, acest fenomen a fost catalogat
ca mult mai răspândit decât fus ese cu 15 ani în urmă.
Utilizarea centrelor financiare offshore și a secretului bancar de
către organizații criminale și indivizii simpli în scop evazionist nu ar trebui
să ascundă rolurile legale pe care aceste centre continuă să le joace, în
special înt r-o lume în care banii se mișcă permanent în căutarea unor
mai bune rate de profit, în care sume imense de bani pot fi obținute prin
arbitraj și în care s -a înregistrat o deplasare de la o economie a
investițiilor spre aceea ce mulți observatori numesc o e conomie
speculativă sau “capitalism de cazino”.
Centrele financiare offshore oferă ceea ce un observator a numit
“libertăți, servicii și oportunități”. Printre “libertăți” se numără libertatea cu
privire la controlul schimbului valutar, libertatea de a co nstrui rezerve,
libertatea de a nu dezvălui informații, libertatea de a nu mai plăti o serie
de impozite și taxe împovărătoare. “Serviciile” înglobează oferte bancare
pentru persoane fizice sau corporații, custodia globală, managementul
fondurilor de inves tiții offshore, administrarea de companii și trusturi,
servicii legislative și de contabilitate și operațiuni bursiere. Noțiunea de
“libertăți” arată foarte clar că băncile onshore folosesc centrele financiare
offshore pentru a evita uneori reglementări îm povărătoare din onshore.
De exemplu, multe bănci din SUA trimit bani în Insulele Cayman și în alte
locuri pentru a evita cerința Sistemului Federal de Rezerve (FRS) ca un
procent din depozitele reținute în SUA, să fie plasate în fiecare seară la
Banca Fede rală de Rezerve (FRB) într -un cont pentru rezerve,
nepurtător de dobândă. Băncile cu un număr foarte mare de conturi ale
corporațiilor, conturi pentru care nu sunt dispuse să renunțe la dobânda
cuvenită (sau să priveze clienții de dobânda cuvenită chiar și pentru o zi)
pot stabili o filială în străinătate, creând centre de profit de unde
profiturile să fie repartizate în momentul cel mai convenabil pentru
minimalizarea taxelor.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

55 Investitorii individuali sau companiile transnaționale plasează
uneori banii of fshore din motive legate de managementul cash -flow-ului.
În mod similar, IBC -urile, care pot fi înființate cu minimum de formalități
în multe centre financiare offshore, oferă o multitudine de avantaje legale
cum ar fi deținerea de brevete, exploatarea leg ală a convențiilor privind
evitarea dublei impuneri, managementul tranzacțiilor comerciale
internaționale etc. IBC -urile pot fi folosite și pentru deținere de proprietăți
în onshore.
Țări precum Cayman Island – al V-lea centru financiar din lume –
sunt at ractive datorită facilităților fiscale și bancare acordate, nefiind
necesară nici publicarea situațiilor financiare. Aici au răsărit peste 600 de
bănci și instituții financiare, incluzînd 47 din cele mai mari 50 de bănci ale
lumii; totuși numai 50 de bănci au o prezență efectivă aici și numai 31
sunt autorizate să desfășoare operațiuni cu rezidenții din Cayman. În
portofoliul insulei există aproximativ 45.000 de companii ce -și desfășoară
afacerile în afara țării.
Monaco este țara marilor milionari. Nu exis tă impozit pe averea
personală și evaziunea fiscală nu este considerată un delict. Este
aproape imposibil de urmărit cele 340.000 de conturi bancare deținute
aici, autoritățile menținând o strictețe absolută în privința secretului
bancar.95
Belize, o altă jurisdicție notorie, este cunoscută ca fiind reședința
lordului Michael Ashcroft, membru al Camerei Lorzilor din Anglia. Belize
a acordat o “vacanță fiscală” de 30 de ani companiei conduse de lordul
Ashcroft – Carlisle Holdings. Această societate are însă o slabă activitate
în Belize – asigură servicii de aprovizionare, curățenie și pază pentru
companii și autoritățile municipale, având însă relații de afaceri cu câteva
studiouri de la Hollywood. Facilitățile fiscale acordate i -au generat o
economie de imp ozit de aproximativ 13,7 mil. GBP din 1997 până în
2001.
Departamentele care se ocupă cu plata taxelor în cadrul
corporațiilor multinaționale din zilele noastre dețin o pleiadă de
instrumente de reducere a obligațiilor fiscale. O caracteristică comună în
majoritatea cazurilor de evaziune fiscală descrise este faptul că ele se
axează pe deduceri folosite pentru compensarea veniturilor. Așadar, în
circumstanțele potrivite, fiecare instrument de evaziune fiscală poate fi
văzut ca o pârghie prin care managerul de taxe poate reduce obligațiile
fiscale într -un anumit an.
Să considerăm cazul lui News Corporation, imperiul mediatic al
miliardarului australian, Rupert Murdoch. Aceasta operează pe o rețea
de aproximativ 800 de subsidiare, multe întregistrate în țări precum

95 Bișa Cristian, op. cit., p . 137 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

56 Cayman Island, Bermuda, Antilele Olandeze și British Virgin Islands –
locuri în care nu se pun prea multe întrebări, nu se cer situații financiare
auditate și se asigură o deplină confidențialitate a operațiunilor. Conform
publicației „The Economis t”, în perioada 1994 – 1998 această corporație
a înregistrat un profit brut de 5,4 mld. dolari australieni, dar a plătit
impozite de 325 mil. dolari (aproximativ 6%) – ca urmare a planificării
financiare în offshore. În Marea Britanie, imperiul Murdoch deț ine ziarele
The Sun, The Sunday Times, News of the World, The Times și postul de
televiziune BskyB. O investigație a activității celor 101 de subsidiare
aparținând holdingului Newscorp Investments pe o perioadă de 11 ani a
scos la iveală un profit de 1,4 m ld. GBP și taxe aproape de 0!! Utilizând
rata de impozitare britanică (30%), ar fi trebuit să plătească taxe de
aproximativ 350 mil. GBP – un randament satisfăcător al taxelor plătite
consultanților specializați în astfel de operațiuni. Nimic ilegal – totul este
simplă planificare fiscală internațională.
Richard Desmond deține, de asemenea, un important imperiu
publicistic: Daily Express, Sunday Express, precum și OK!Magazine,
Asian Babes și Channel X. Cele două holdinguri britanice ale sale
(Northern & Sh ell Group și Portland Investment Ltd.) sunt deținute de
trusturi înmatriculate în J ersey. În perioada 1992 – 1999, cifra de afaceri
totală înregistrată de concernul său a fost de 301 mil. GBP, un profit brut
de 91 mil. GBP și un profit net de 5,6 mil.GBP. Situațiile sale financiare
auditate arată că societățile sale au plătit taxe de 200.000 GBP! (3,6% –
față de cota standard în Marea Britanie de 30%)96.
Pe lângă colectarea profitului în offshore, companiile mai utilizează
aceste locații și pentru a micșora taxele aferente salariilor angajaților.
Barclays Capital, compania de investiții a Barclays Bank, a plătit
bonusurile salariaților săi printr -o structură offshore complexă, utilizînd
Abacus Corporate Trustee Ltd – o companie din Jersey. Se pare că
angajaț ii au primit unități de fond evaluate la 1 GBP/unitate, dar cu o
valoare de 100 GBP la o scadență de 10 ani. Această strategie nu
generează nici un beneficiu suplimentar pentru angajat, însă determină o
economie de cost de 12% pentru angajator.
În lucrar ea ,,T he End of Globalization”, Rugman afirma că există
aproximativ 3.600 de companii americane înmatriculate în US Virgin
Inslands și Barbados, ce păstrează aici câteva zeci de angajați (care se
ocupă de facturare). În felul acesta capătă rezidență fiscal ă și-și reduc
considerabil taxele și impozitele plătite. Și alte companii foarte mari
utilizează zonele offshore pentru creșterea competitivității lor
internaționale: Boeing, Caterpillar, Chevron, Daimler – Chrysler, Eastman
– Kodak, Exxon, General Motors, Microsoft . 97

96 Bișa Cristian, op. cit., p . 138 .
97 Bișa Cristian , idem .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

57

2.4.2. Utilizări ilegale

Luând în considerare declinul rapid al plăților din impozitarea
profitului din ultimul deceniu, există posibilitatea ca paradisurile fiscale să
fie o problemă foarte răspândită și din ce în ce mai serioasă. Util izarea
paradisurilor fiscale acționează atât asupra statelor dezvoltate, cât și
asupra celor în curs de dezvoltare, acestea din urmă fiind în mod special
afectate de imposibilitatea colectării de taxe la bugetul național și de
realizarea de investiții în i nfrastructuri și servicii sociale. În același timp,
prin utilizarea zonelor offshore, companiile multinaționale dobândesc un
avantaj concurențial neloial față de competitorii naționali sau firmele care
nu-și permit astfel de opțiuni. Evaziunea fiscală orga nizată permite
fotbaliștilor, vedetelor de cinema, milionarilor în EUR și companiilor să
“fenteze” fiscalitatea, pe când persoanele cu venituri medii (profesori,
muncitori și doctori) plătesc Fiscului o cotă importantă din veniturile lor.
Ca o consecință a liberalizării economiilor naționale, fostele țări
comuniste au rămas descoperite în fața tranzacțiilor cu paradisurile
fiscale. Pentru fiecare dolar intrat în anii ’90, Rusia a “pierdut” între 10 și
20 de USD, canalizate în conturi offshore deținute de e lita rusă.
Economia rusă a fost devastată de transferul în offshore a aproximativ
16,5 mld. GBP anual, iar Departamentul Trezoreriei din SUA estimează
că, în 1998, aproximativ 70 mld. USD au părăsit Rusia și au intrat în
conturi bancare din Nauru (ce are 1 0.000 de locuitori, un singur drum
principal și 400 de bănci).
Pentru a înțelege modul în care evaziunea fiscală și utilizarea
paradisurilor fiscale acționează congregat, vom schița un exemplu
reprezentativ98 pentru industria petrolieră ca mărime din Rusia și una
dintre primele companii pedepsite pentru evaziune fiscală.
Pe per ioada mandatului președintelui Ielt in, cotele de impozitare
ridicate și nivelul redus al controlului au încurajat companiile din Rusia să
practice o planificare fiscală agresivă și u neori abuzivă. Multitudinea de
taxe plătibile către o gamă largă de autorități guvernamentale putea să
ducă la o valoare a taxelor mai mare decât cea a profitului99. În ciuda
acestui lucru, managerii companiei nu -și făceau probleme în privința
fiscalității excesive, iar Khodorkovski, managerul general al Yukos,

98 Mihir A. Desai, Alexander Dyck, Luigi Zin gales, Thift a nd Taxes , Editura NBER, decembrie, 2004, p .
21.
99 În indu stria petrolieră, taxele includ nu numai taxa pe valoare adăugată și impozitul pe profit, ci și o
serie de accize, obligații pentru export, taxe de prospectare geologică și redevențe – pentru
sucursa lele de producție .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

58 spunea: “Atâta timp cât regimul fiscal este nedrept, voi încerca să găsesc
modalități de ocolire a lui”.100
O schemă frecventă de evaziune fiscală și de păgubire a
acționarilor minoritari era vânzarea de petrol sub valoarea de piață către
companii de comerț din afara Rusiei. Pentru a ne face o părere asupra
agresivității practicării prețurilor de transfer – rapoartele analiștilor indică
faptul că sucursalele de producție ale Sibneft vindeau petrol la d oar 2,20
USD/baril, cu mult mai puțin decât media prețurilor de export, de 13,50
USD/baril (fără costuri de export aferente și accize), în timp ce prețul
mediu de tranzacție la intern (fără taxe) era de 7,20 USD/baril.
În aceste condiții, nu e de mirare c ă situațiile financiare ale
companiei petroliere reflectau o cotă efectivă de impozitare de doar 2,6%
(comparativ cu cota standard de 30%). De fapt Sibneft recunoaște în
documente publice că, pentru optimizarea fiscală și de trezorerie,
compania utilizează companii terțe în activitățile de rafinare și distribuție.
Aceste aranjamente s -au bazat în principal pe utilizarea unor companii
de comerț înmatriculate în anumite regiuni rusești, efectul general fiind
de reducere a profitului impozabil.
Utilizarea de companii terțe pentru disimularea profitului impozabil
a permis acționarilor majoritari să se îmbogățească pe seama
acționarilor mai puțin informați. Pentru a reloca profitul și a -l scoate de
sub controlul fiscului, majoritatea profiturilor au fost trimise către firme
intermediare localizate în paradisuri fiscale sau regiuni defavorizate din
Rusia. În cazul Sibneft, intermediarul principal a fost compania de comerț
Runicom, prin care Sibneft a efectuat marea majoritate a operațiunilor
sale de export în anul 2000.
Exportul profiturilor din Sibneft către Runicom era beneficiul
acționarilor Runicom, pe seama acționarilor Sibnef (care nu aveau
acțiuni și în Runicom) și a sucursalelor sale de rafinare și extracție. Atâta
vreme cât managementul are opțiunea cana lizării profiturilor grupului
către un anumit intermediar, este puțin probabil să nu se profite pe
seama poziției sale de decizie și să canalizeze o parte din profituri către
companii controlate în totalitate sau parțial de persoane de decizie.
Această op ortunitate este cu atât mai pregnantă, cu cât legislația
rusă permitea menținerea lipsei de transparență în privința proprietarilor
companiilor rusești. În acest caz, de exemplu, Runicom a fost asociat cu
numele lui Roman Abramovici, care se pare că deține controlul Sibneft.
De asemenea Runicom era și un acționar semnificativ la Sibneft, și nu
viceversa, așa cum ar fi fost normal pentru a exista o tratare echitabilă a
tuturor acționarilor Sibneft.

100 Simon Piran i, Oligarh? No, I’m just an oil magnate…Yukos Chairman Mikhail , în ,,The Observer”,
iulie, 2000 , p. 3.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

59 După alegerea președintelui Putin în 2000, controlul fiscal din
Rusia a sporit în intensitate, fără o modificare imediată a nivelului de
impozitare. Una din primele măsuri ale președintelui Putin a fost
publicarea unui memorandum cu o listă a celor mai mari evazioniști
fiscali, în care Sibneft apărea ca plătind ce a mai mică cotă de impozit din
întreaga industrie petrolieră a țării. În luna imediat următoare, autoritățile
fiscale au declanșat un control la sediul Sibneft și la cel al firmei sale de
export, urmate de grave acuzații aduse companiei și procese penale.
Sibnef a rămas ținta acțiunii guvernametale, suportând sancțiuni
penale și civile. Ace astă înăsprire a acțiunilor de control fiscal asupra
industriei petroliere în general și asupra Sibneft, în particular, a condus la
o creștere masivă a viramentelor fisc ale făcute de această companie:
taxele asupra activității de producție au crescut de 10,4%. Și mai
interesant este faptul că, în urma presiunilor făcute de oficialii
guvernamentali, Sibneft a anunțat că nu va mai face afaceri cu Runicom,
ci cu o nou creată sucursală (SibOil), ale cărei rezultate vor fi raportate în
situațiile financiare consolidate ale grupului.
După un an, compania anunță că va achiziționa pentru aproximativ
1.800 USD două sucursale nedezvăluite anterior, localizate în
paradisurile fiscal e interne ale Rusiei, Vester and Olivesta – ce raportase
profituri de 300 mil. USD. La puțin timp după aceea, Sineft anunța că -și
va închide mai multe sucursale și că -și va vinde petrolul prin sucursale
controlate integral și nelocalizate în paradisuri fi scale.
Pe lângă aceste evoluții, și atitudinea Sibneft față de acționari s -a
modificat drastic: pentru prima dată a plătit dividente – 53 mil.USD în
primul an și 1 mld.USD în următorul, o sumă egală cu aproximativ 67%
din capitalizarea bursieră a Sibneft înainte de atacurile autorităților
fiscale.101
Chiar și SUA a avut parte de lovituri grele cauzate de spălarea de
bani prin bănci de pe teritoriul său. Prin investigarea unui caz la sfârșitul
anului 2000 s -a descoperit că, în 1990, aproximativ 1,4 mld. USD au fost
transmise de Citibank și Banca Comercială din San Francisco către
conturi suspecte din offshore, fără a se face investigații adecvat e din
partea acestor bănci. Ș i aceste cazuri nu sunt singulare.
Deși operațiunile offshore sunt departe de ochii p ublicului larg, ele
joacă un rol deosebit de important în fuga capitalurilor, în ceea ce
privește crizele financiare globale, tran sfserul averii, creșterea sărăciei și
a inegalităților sociale.

101 Bișa Cristian, op. cit., p . 148 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

60
CAPITOLUL 3.
PARADISUL FISCAL CA MODALITATE DE EVAZIUNE
FISCALĂ LEGALĂ

3.1. Creșterea economică în paradisurile fiscale

Expansiunea enormă a activității economice globale începând cu
anul 1890 a avut menirea de a contribui în mod simțitor la dezvoltarea
economiilor paradisurilor fiscale, întrucât avântul mondial al investițiilor
străine directe a mărit simțitor cererea de operațiuni în țări de acest tip,
cu scopul evitării sau diminuării taxelor.
Țările așa zise “paradisuri fiscale” au fost printre primele care au
beneficiat de această dezvoltare, atrăgân d, în trecut ca și în prezent,
valori disproporționate din volumul investițiilor străine la nivel mondial.102
Irlanda ne oferă unul din cele mai bune exemple de performanță a
economiei unui paradis fiscal. Irlanda a fost timp de mulți ani o țară cu
venituri mici comparativ cu standardele vest – europene. Economia ei s -a
dezvoltat într -un ritm alert, pe măsură ce investițiile străine directe au
crescut la nivel global, iar astăzi Irlanda posedă unul din cele mai ridicate
niveluri de trai în Europa. Irlanda ar e o rată a impozitului pe profit foarte
mică (momentan 12,5%), menită să atragă investiții străine – unele de
succes, întrucât aproape jumătate din manufacturile irlandeze aparțin
unor firme cu capital străin. Unele studii demonstrează că recentele
perform anțe remarcabile ale economiei irlandeze reflectă o împletire de
factori, care includ educația și reformele macroeconomice, evoluția
demografică și schimbările de pe piața muncii, alături bineînțeles de
politica fiscală.103
În timp ce succesele economice al e unor țări pot fi puse aproape
cu certitudine pe seama unei combinații extinse de factori, putem spune
că experiențele fericite ale paradisurilor fiscale se bazează pe explozia
investițiilor străine directe și pe accentuarea fiscalității mondiale în
decen iile trecute.
Pe de altă parte, fluxurile de investiții de portofoliu au devenit din
ce în ce mai receptive; FMI notează că, în contextul liberalizării contului
de capital și al creșterii încrederii în bursa de valori, fondurile ce pot fi
investite au de venit mai receptive la oportunitățile și riscurile unui grup
mai mare de regiuni și țări. Unele țări au eliminat impunerea anumitor
fluxuri de investiții financiare, ca o consecință a creșterii sensibilității la

102 James R. Hines Jr. , op.cit. , p. 15.
103 Bișa Cristian, op. cit., p . 43.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

61 impunere. De exemplu, depozitele bancare ame ricane și dobânzile
titlurilor de portofoliu plătite străinilor sunt scutite de taxarea americană.
Aceste legi au atras mai mult de 1,1 trilioane USD, în depozite străine, în
băncile americane și au făcut din Miami un centru bancar al Americii
Latine104.
Efectele competiției fiscale asupra fluxurilor de investiții se observă
cel mai bine în țările Uniunii Europene. Țările cu taxe ridicate, cum ar fi
Germania și Suedia, au pierdut depozite bancare ale rezidenților lor în
favoarea altor țări din UE, cu taxe ma i scăzute asupra dobânzilor
generate de asemenea depozite. În 1989, Germania a introdus un
impozit de 10% pe veniturile din dobânzi obținute de persoanele fizice,
cauzând o masivă migrare de fonduri către Luxemburg; în consecință,
impozitul a fost eliminat . Adoptarea monedei Euro a intensificat
competiția, deoarece a eliminat riscul de schimb valutar și a limitat
diferențierea dobânzilor pe teritoriul Europei.
Este necesară o mențiune legată de faptul că statisticile oficiale în
privința PIB -ului în țările care atrag investiții străine însemnate, nu se pot
interpreta corect, deoarece veniturile raportate de companii nu
corespund cu câștigurile ce pot fi atribuite factorilor de producție locali. În
principiu, PIB reprezintă rezultatul economic produs de fact ori localizați
înăuntrul granițelor unei țări, însă, în practică, acesta ar putea fi modificat
de relocarea, motivată de fiscalitate, a veniturilor raportate de către
filialele corporațiilor multinaționale deținute de rezidenți străini. O
alternativă ar fi să se evolueze performanța economică în funcție de
Produsul Național Brut, care reprezintă venitul realizat de rezidenți, și
care, în principiu, nu include profiturile raportate de firmele deținute de
străini.
Economiile paradisurilor fiscale diferă ca m ărime, caracteristici și
bunăstarea materială de economiile celorlalte țări. S -a încercat o
estimare printr -o funcție de regresie ce determină nivelul creșterii
economice (pe o bază de date ce cuprinde 199 țări). Rezultatele obținute
indică faptul că econo miile unor țări mai mari și mai bogate s -au
dezvoltat mai rapid decât cele ale altora în perioada 1982 – 1999.105
Totodată, din studiu a reieșit că țările paradis – fiscal și -au dezvoltat
economiile într -un ritm anual cu 2,3% mai rapid decât s -ar fi prevăzu t
luând în considerare mărimea și bogăția lor inițială. Acest efect important
al condiției de paradis fiscal este remarcat în studii și susțin faptul că
acestea au avut experiențe economice neobișnuite între anii ’80 și ’90.106
Așadar, performanța economică a paradisurilor fiscale nu poate fi
atribuită în principal mărimii lor sau nivelurilor inițiale ale veniturilor.

104 Bișa Crist ian, op. cit., p . 44.
105 Bișa Cristian , op. cit., p . 47.
106 James R. Hines Jr. , op. cit. , p. 22.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

62 Acest fenomen al globalizări i pieței financiare conturează un alt
indiciu că economiile diferitelor țări avansează spre un sistem global mai
puternic intergrat. Creșterea competiției pe piețele financiar -fiscale
internaționale forțează anumite instituții financiare să se lanseze în
operațiuni de mare anvergură în întregii lumi, sfidând, astfel,
suveranitatea națională107.
În momentul de față , factorii implicați în această luptă nu reușesc,
de ani buni, să întocmească o listă comună cu țările declarate paradisuri
fiscale. Astfel, pe list a ONU erau 48 de țări, pe cea a OCDE – 35 de ț ări și
pe cea a FMI – 62 de țări. UE a întocmit o listă neagră care cuprinde 17
state din afara UE, necooperante în privința combaterii evaziunii fiscale.

3.2. Modele de paradisuri fiscale

 Andorra
Andorra ocu pă o suprafață de 468 km2 în Munții Pirinei, la granița
dintre Franța și Spa nia. Capitala principatului Andorra este la Vella, cu
16.000 de locuitori.
Pârtiile de schi, lipsa de taxe și free -shopping -ul (cumpărăturile la
prețuri lipsite de taxe) reprezin tă atracțiile care aduc anual 10 milioane
de vizitatori în principat. Turismul și comerțul ocupă 95% din produsul
intern brut.108
În iulie 2004, populația din Andorra a fost estimată la 69.865
locuitori, majoritatea andorrani și spanioli. Limba oficială est e catalana,
deși franceza, castiliana și spaniola sunt de asemenea vorbite. Andorra
a adoptat moneda Uniunii Europene – Euro (Eur).
Andorra și -a obținut independența în 1278, iar la conducerea țării
se află un președinte francez și episcopul spaniol de Ur guel, dar cei doi
au atribuții separate. Andorra este un stat european independent, cu un
parlament ales în mod democratic. Un guvern de coaliție a înlocuit co –
administrarea exercitată de Spania și Franța, iar noua administrație are
intenții foarte clare î n ceea ce privește transformarea țării într -un paradis
fiscal specializat, orientat spre atragerea investitorilor privați și, într -o mai
mică măsură, a instituțiilor financiare internaționale.109
Legile andorrane se înspiră din legislațiile franceză și spa niolă, iar
sistemul juridicar trece printr -o perioadă de tranziție, fiind dependent
până în 1993 de instituțiile franceze și spaniole.
În Andorra, profitul, dividendele, veniturile, câștigurile de capital nu
sunt impozitate și nu există nici impozite cu r eținere la sursă, impozite pe

107 I. Bari, Economie mondială , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 468.
108 Adrian Mănăilă, op. cit. , p. 22.
109 Bișa Cristian, op. cit., p . 368 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

63 avere, proprietăți, donații și moșteniri sau taxe pe valoare adăugată.
110Taxele guvernamentale ce trebuie plătite anual de companiile
înregistrate la Registrul Companiilor sunt de 400 USD pentru o societate
limitată (SL) și de 600 USD pentru o societate anonimă (SA). Dacă
societățile sunt înregistrate și la Registrul Comerțului, ele datorează în
plus o taxă guvernamentală de 200 USD pe an.111
Firmele înregistrate în Andorra nu plătesc impozit pe profit, însă
obligația ca minim 2/ 3 din capital să fie deținut de rezidenți sau cetățeni
andorrani reprezintă principala frână în dezvoltarea unui sector offshore
corporatist.
În ce privește sistemul financiar bancar, infiltrarea instituțiilor
financiare străine este minimă, însă, conform intenției declarate a
guvernanților, această situație se va schimba. În prezent funcționează
șapte bănci locale: Banc Agricol, Banca Cassany, Banc Internacional,
Banca Mora, Banca Reig, Credint Andorra și La Caiza.
Condițiile de confidențialitate sunt a cceptabile, pentru obținerea de
informații privind beneficiarii conturilor bancare locale fiind necesară o
hotărâre judecătorească, care la rândul ei nu poate fi eliberată decât în
cazul acuzațiilor de trafic de droguri și terorism. Despre conturile tip
număr, destinate numai clienților importanți, se spune că sunt cunoscute
numai de către client, bancher și Dumnezeu.
Andorra, deși este considerată un paradis fiscal pefect, are puține
de oferit în afara lipsei de taxe: pârtiile de schi și cele 21.000 de l ocuri în
hoteluri, „expedițiile” de cumpărături și o rată redusă a criminalității.
Așadar, Andorra constituie pentru moment un loc de atracție în special
pentru persoanele fizice bogate și mai puțin pentru entitățile juridice
offshore, care nu pot deține c ontrolul absolut al afacerilor. Din acest
motiv, Andorra este preferată pentru înființarea, de către persoane fizice
bogate, de trusturi ce beneficiază de impozitare zero. Poziția sa între
două mari puteri ale Europei și infrastructura bine pusă la punct s unt
aspecte ce ar putea atrage mulți investitori dornici să -și stabilească
afacerile aici. Tocmai de aceea, guvernul din Andorra studiază
posibilitatea de a deveni un paradis fiscal al companiilor offshore, în
adevăratul sens al cuvântului, prin impozitare a cu cote minime profiturilor
acestora. De asemenea, se are în vedere încheierea de tratate de
evitare a dublei impuneri cu anumite state, tratate de care Andorra nu
dispune în prezent.112
Din 2000 Andorra este nominalizată de OECD pe lista neagră a
statelo r non -cooperante, care nu au aderat la măsurile organizației de
eliminare a spălării banilor. În mai 2003, Andorra încă mai figura pe

110 Adrian Mănăilă, op. cit, p . 23.
111 Bișa Cristian, op. cit., p . 369 .
112 Bișa Cristian, op. cit, p . 370 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

64 această listă, alături de Liechtenstein, Liberia, Monaco, Marshall Islands
și Nauru.113

 Bahamas
Situat la mai puțin de 80 de k m sud -est de Florida, arhipelagul
Bahamas numără aproximativ 700 de insulițe, din care în jur de 30 sunt
populate și se întinde pe o suprafață de 13.880 km2. Capitala, Nassau,
se găsește pe Insula New Providence, iar al doilea oraș ca mărime,
Freeport , pe Insula Grand Bahamas, la 40 mile de Miami.
Din cei 297.500 de locuitori ai arhipelagului, peste 200.000 sunt
concentrați în insulele New Providence și Grand Bahamas. Majoritatea
locuitorilor sunt de origine africană, iar limba oficială este engleza.
Moneda națională a statului Bahamas este Dolarul Bahamian
(BSD) cotat la paritate fixă de mai mulți ani cu dolarul SUA.
Din 10 iulie 1973, Bahamas este stat independent în cadrul
Commonwealth -ului britanic.
Legislația Bahamas -ului se bazează pe mode lul britanic. Deoarece
în Bahamas nu sunt percepute impozite directe, tratatele de evitare a
dublei impozitări nu și -ar avea obiectul. Totuși, pentru prevenirea
tentativelor de spălare a banilor negri, sunt în vigoare înțelegeri privind
schimbul de informa ții cu SUA, Canada și Marea Britanie.
Legislația admite încorporarea a două tipuri de companii IBC –
International Bussines Company (până în prezent fiind create peste
40.000 de astfel de companii internaționale) și cele bazate pe legea
companiilor din 18 66, utilizate de rezidenți pentru afaceri în jurisdicție. De
asemenea, în Bahamas se agrează și trustul, care este scutit de orice
taxă.
Taxa anuală de înregistrare este de 350 USD pentru companiile cu
un capital mai mic de 50.000 USD și 1.000 USD pentru cele cu capital
mai mare decât această sumă. Exceptarea de taxe este totală, limitată
totuși la o perioadă de 20 de ani.114
În Bahamas, pentru operațiunile offshore nu se percep impozite pe
venit, pe câștigurile de capital, nu există TVA sau taxe pe vânzări și nu
se percep impozite cu reținere la sursă. Taxele anuale se rezumă la cele
de înregistrare, cele guvernamentale și costurile licențelor de funcționare
în cazul trusturilor, băncilor și companiilor de asigurări. De asemenea,
entitățile offshore sunt ex ceptate de la controlul valutar115 și nu sunt
cerute bilanțuri sau alte declarații financiare.

113 Adrian Mănăilă, op. cit, p . 24.
114 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 38.
115 Bișa Cristian, op. cit., p . 395 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

65 Un alt motiv de mândrie locală îl constituie timpul de încorporare al
noilor companii: autoritățile declară să certificatul de încorporare poate fi
obținut în nu mai 20 de minute.
Sectorul bancar este foarte dezvoltat, situându -se pe locul doi în
ierarhia jurisdicțiilor offshore după insulele Cayman. Sunt cunoscute
peste 300 de bănci în Bahamas, cu depozite totalizând 186 de miliarde
USD. Toate puterile financiar e mondiale sunt bine reprezentate în insule,
după cum se poate observa din lista următoare: Bank of Nova Scotia,
Barclays, Chase Manhattan, Coutts, Credit Suisse, Hongkong
&Shanghai Bank, Royal Bank Canada, Westpac116. Circa 95% din
volumul total al tranzacț iilor financiare care se desfășoară aici sunt legate
de tranzacții internaționale pentru străini.117
Legea Mutual Funds Act din 1995 a creat un cadru de care
investitorii au profitat din plin. Fondurile deschise de investiții (700 la
număr) domiciliate în Bahamas depășesc 90 miliarde USD (decembrie
2001).
În 2000 a fost inaugurată bursa din Bahamas – Bahamas
International Securities Exchange (BISX) – care listează companii locale
și din 2001 titlurile fondurilor de investiții.
Legislația din Bahamas ofer ă prin IBC un vehicul offshore deosebit
de flexibil. Înregistrarea unei firme în 24 de ore, taxe modice, scutirea
totală de impozite și o reputație solidă plasează Bahamasul între
preferințele investitorilor offshore. La cele de mai sus se adaugă
infrastru ctura financiară bine dezvoltată, stabilitatea politică și
comunicațiile excelente.
Bahamas are în funcțiune și un Registru Maritim care acordă
pavilioane de complezență în baza legii Merchant Shipping Act din 1976.
Clienții cei mai numeroși provin din N orvegia, Marea Britanie, Statele
Unite și Danemarca. Pentru companiile de transport maritim, cheltuielile
de întregistrare sunt cele de înregistrare a unui IBC, având în vedere că
multe dintre ele funcționează sub această formă118.
Bahamas, considerată un paradis fiscal pur, se află în topul
jurisdicțiilor offshore cu servicii financiare de calitate și cu legislație ce
permite o mare libertate de mișcare a investitorilor. Presiunile făcute în
ultimii ani de organizațiile internaționale de monitorizare a act ivității
paradisurilor fiscale și de luptă îm potriva spălării banilor și a criminalității
financiare au dus la modificări ale legislației Bahamasului și la
armonizarea acesteia cu noile cerințe. Secretul bancar și cel al identității
proprietarilor de firme offshore nu mai sunt atât de stricte. Aceste măsuri

116 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 40.
117 Ștefan Popa, Adrian Cucu , op. cit. , p. 51.
118 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 40.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

66 au făcut ca FATF să reconsidere Bahamasul o jurisdicție sigură pentru
investitori și o retragă din lista neagră a paradisurilor fiscale119.
Principalele avantaje ale offshore banking în Bahamas:
 conturi multi -valutare;
 carduri de debit și credit;
 internet banking și posibilitatea efectuării transferurilor bancare 24
ore/24 ore;
 limba engleză este limba primară folosită în afaceri;
 confindențialitate, secret bancar;
 nu este necesară prezența fizică pen tru deschiderea unui cont,
aceasta putându -se realiza prin intermediul agenților bancii.
In concluzie, Bahamas este o locație destinată tuturor genurilor de
investitori, având o infrastructură bine pusă la punct și servicii financiar –
bancare dezvolta te, iar evoluțiile din ultimii ani, urmare a acțiunilor
întreprinse de FATF și OECD vor face din Bahamas un centru financiar
offshore modern și sigur, ocolit de afacerile necurate.

 Bermude
Arhipelagul Bermudelor, format dintr -un grup de mici insule, est e
situat în Oceanul Atlantic, la 966 de km est de Carolina de Nord și la
1241 km sud -est de New York. Cele aproximativ 150 de insule se întind
pe circa 53 de km2 și au un total de 64.000 de locuitori. Capitala este
Hamilton, cu 6.000 de locuitori, iar limb a oficială este engleza.
Moneda locală este Dolarul Bermuda – BMD, cotat la paritate cu
moneda americană.
Bermude este un teritoriu dependent al Marii Britanii, statutul de
colonie britanică fiind înlocuit prin acordarea unei autonomii limitate în
1968 .
Cea mai mare parte a legislației en gleze se regăsește și în
Bermude . Autonomia internă acordată de britanici s -a manifestat sub
forma renunțării la impozitele pe dividende, creșterile de capital, donații
și la taxa pe valoare adăugată. Regimul fiscal f avorizează în special
persoanelele cu mijloace materiale mai mult decât îndestulătoare.
Bermude nu are încheiate tratate de eliminare a dublei impuneri.
Legislația care guvernează entitățile corporative offshore este
cuprinsă în Companies Act din 1981 și Investment Business Act din
1998.
Încorporarea unei companii exceptate, care este în același timp și
nerezidentă, este o întreprindere dificilă și costisitoare, durata normală
de înregistrare fiind de trei săptămâni.
În Bermude nu sunt impuse taxe p e venituri și profit, iar impozitele
cu reținere la sursă nu există. Companiile exceptate primesc un certificat

119 Bișa Cristian, op. cit., p . 396 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

67 de exceptare și, Exempt Undertakings Tax Protection Act din 1996,
reprezintă garanția guvernului că acest statut va fi valabil până în 2016.
Capitalul minim autorizat este de 1 USD, nu sunt permise acțiunile
la purtător, iar confidențialitatea deținătorilor companiei nu este
asigurată.
Sistemul bancar este dominat de trei instituții locale – Bank of
Bermuda, Bank of Butterfield & Son și Commerc ial Bank of Bermuda,
cărora li se adaugă nume prestigioase ca Bank of Nova Scoția, Royal
Bank of Canada, Chase Manhattan, Schroder și Coutts & Co.120
Valoarea totală a acțiunilor deținute de băncile locale din Bermuda a fost
apreciată la peste 12 miliarde US D.
Domeniul asigurărilor este de asemenea bine reprezentat, cu circa
1600 de firme de asigurare și reasigurare ce dețin active de peste 30
miliarde USD și un capital de circa 12 miliarde USD.
Bermude se constituie într -o jurisdicție offshore adresată
investitorilor mari cu afaceri curate cărora le poate oferi toată gama de
servicii financiar bancare de care au nevoie, precum și siguranță și
încredere. Politica guvernamentală a fost de natură să descurajeze
activitățile de spălare a banilor sau alte ileg alități, aducând Bermudei o
poziție de top în rândul centrelor financiare ale lumii cu legislație clară și
bine pusă la punct. Îmbinând această poziție cu cea de destinație
turistică de e xcepție, concluzionăm că Bermude este o locație offshore
de inegalat.121

 Cipru
Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană. Vecinii
cei mai apropiați sunt Turcia, la 65 km nord și Siria, la 96 km est.
Capitala este la Nicosia, cu 170.000 de locuitori, cea mai mare așezare
urbană și principalul centru de afaceri . Din 1974, Insula Cipru este este
împărțită în două zone: teritoriul ciprioților turci la nord și cel al ciprioților
greci.
Populația insulei numără 770.000 de locuitori, dintre care 85% sunt
greci și 12% turci. Limbile oficiale sunt greaca și turca, iar engleza este
folosită intens în cercurile guvernamentale, financiare și de afaceri.
Venitul anual este de 15.000 USD pe locuitor, în 2001.
În Cipru circulă Lira cipriotă CYP, echivalentă cu aproximativ 2,18
USD.
Cipru este o republică prezidențială, s tat independent din 1960,
fostă colonie britanică, făcând parte din Commonwealth. În 1997 Ciprul a
fost invitat să adere la Uniunea Europeană.

120 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 49.
121 Bișa Cristian, op. cit., p . 411 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

68 Ciprul a devenit un centru financiar și de afaceri de talie
internațională după 1976, când, alături de o rețea d ensă de tratate de
evitare a dublei impuneri, a fost adoptată o legislație fiscală relaxată.
Inițiativa a contribuit la bunăstarea insulei, în 1994 rata încorporării de
firme offshore fiind de peste 300 de entități pe lună, iar veniturile anuale
înregistra te de activitatea offshore ridicându -se la 350 milioane USD.
Evoluția politică și economică din Europa de Est și vecinătatea cu lumea
arabă au transformat jurisdicția într -un centru offshore de primă mărime.
Un studiu efectuat pentru perioada 2001 – 2004 a rată că numai 25% din
firmele înregistrate provin din Europa Comunitară, 6% din Asia, 7% din
SUA și 60% din alte țări europene, între care o pondere importantă o
ocupă fostele state comuniste.122
Măsurile de încurajare a sectorului offshore au dus la dezv oltarea
serviciilor financiare și a mediului de afaceri la standarde vest -europene.
Infrastructura este și ea la standarde ridicate, Ciprul dispunând de
legături ale sistemului bancar la nivel internațional bine puse la punct. Pe
de altă parte, legăturile maritime internaționale sunt de asemenea
dezvoltate.
Serviciile bancare sunt din cele mai variate, o serie de bănci
străine având aici unități offshore pentru a veni în sprijinul companiilor
străine sau a celor offshore. În Cipru pot desfășura activități bancare
companiile limitate și sucursalele băncilor străine care au obținut licența
de la banca centrală. Alături de banca centrală, în Cipru își desfășoară
activitatea nouă bănci comerciale locale, 30 de bănci offshore, trei
instituții financiare speciali zate și câteva societăți de leasing. Sistemul
bancar funcționează după modelul britanic.123 Secretul bancar este
garantat prin lege și înlăturarea lui poate fi obținută numai în urma unei
hotărâri judecătorești. Deși sectorul bancar este deosebit de activ,
jurisdicția nu oferă servicii la nivelul celorlalte centre offshore
europene.124
În ciuda renumelui său de paradis fiscal, Cipru are încheiate 27 de
tratate de evitare a dublei impuneri cu țări în special din Europa.
Legea companiilor este foarte asemănăto are cu legea engleză din
1948 și definește două categorii mari de firme: publice și private. Pentru
încorporarea unei companii offshore este necesară aprobarea prealabilă
a autoritărităților. O altă aprobare trebuie trebuie obținută pentru
exceptarea fondu rilor companiei de la controlul valutar, iar exceptarea
este acordată numai firmelor cu un capital minim de 10.000 CYP. Toate
companiile trebuie să mențină un birou înregistrat în Cipru, iar
informațiile referitoare la directori și secretarul companiei sun t de

122 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 59.
123 Bișa Cristian, op. cit., p . 422 .
124 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 60.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

69 domeniu public. Adunările generale ale acționarilor și ședințele consiliului
de administrație se pot desfășura în orice țară, dar anual trebuie depus
bilanțul întocmit potrivit legilor cipriote. De obicei, înregistrarea unei
companii offshore standard durează trei săptămâni.
Entitățile offshore nu pot desfășura activități comerciale cu
companiile rezidente în Cipru. Singurele operațiuni permise în cadrul
jurisdicției pentru acestea sunt cele de management și control. De
asemenea, sunt permise, dar num ai cu acceptul băncii centrale, comerțul
de tranzit, reambalarea în vederea exportului la tarife prestabilite,
tipărirea de reviste străine și distribuirea lor în afara jurisdicției,
depozitarea bunurilor ce urmează a fi utilizate în străinătate, înființar ea
de depozite pentru expunerea mărfurilor străine în vederea exportului.
Regimul fiscal al sectorului offshore din Cipru a suferit modificări
odată cu intrarea țării în Uniunea Europeană și încheierea de acorduri cu
OECD. În iunie 2000, Cipru a fost sco asă de pe lista neagră a OECD ca
urmare a angajamentelor făcute în privința ajustării politicii fiscale.
Companiile offshore și, de asemenea, sucursalele companiilor
străine datorează un impozit pe profit de 4,25%. Sucursalele ale căror
management și con trol sunt în afara Ciprului sunt scutite de impozit pe
profiturile obținute din surse străine. Parteneriatele offshore nu sunt
impozitate pentru profiturile realizate în afara țării, iar companiilor
offshore, nu li se percepe impozit cu reținere la sursă p entru dividendele
distribuite.
Din 2002, în Cipru, impozitul pe profit este datorat de toate
companiile încorporate sau înregistrate conform legilor jurisdicției,
precum și de companiile străine care derulează afaceri sau au sediul
stabil în Cipru. Cota unică de impozitare a profitului este de 10%,
aplicabilă atât companiilor offshore, cât și celor onshore.
În cazul investițiilor directe, investitorii străini au posibilitatea de a
participa în aproape toate sectoarele economice , în proporție de 100%,
în orice campanie cipriotă, fără a fi necesar un nivel minim al capitalului
investit125.
Prin poziția sa geografică, fiscalitatea redusă și legislația coerentă,
Cipru este o jurisdicție offshore foarte utilizată de către europeni pentru
derularea afac erilor având ca scop o planificare fiscală mai eficientă.
În ultimii 20 de ani, Cipru a constituit puntea de legătură pentru
investițiile din și către Orientul Mijlociu. Peste 22.000 de companii pentru
afaceri internaționale sunt înregistrate în Cipru, d in care 10% dețin sediu
pe insulă. Cum era de așteptat, facilitățile fi scale și poziția geografică au
atras și afaceri mai puțin legale. Guvernul cipriot nu este străin de aceste

125 P. Lane, M. Ferretti, Financial Globalizations and Exchange Rates , IMF Working Paper, 2005,
International Standards: Strengthening Surveillance, Domestic Institutions, and International Market ,
www.imf.org .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

70 practici și din acest motiv a introdus măsuri legislative menite să stopeze
acest fenomen126.

 Dubai
Dubai face parte din Emiratele Arabe Unite, situate în Peninsula
Arabia, pe țărmul sudic al Golfului Persic. Suprafața ocupată de Dubai
este de 3.900 km2. Se estimează că Dubaiul are o populație de 1 milion
de locuitori, din care num ai 50% sunt arabi. Limba oficială este araba,
dar se folosesc și persana, engleza, hindu și urdu.
Moneda locală este Dirham (dinar) – AED, iar rata de schimb este
fixă de mai mulți ani: 1USD = 3,65 AED127.
În Emiratele Arabe Unite și implicit în Dubai, nu există alegeri sau
partide politice. Conducerea este în mâinile a șapte șeici sau emiri care
conduc cele șapte emirate. Din rândul celor șapte, care formează
Consiliul Suprem este ales președintele.
Petrolul este sectorul dominant al economiei. Mediul de afaceri
dispune de infrastructură modernă și de toată gama de servicii
profesionale. Rețeaua rutieră și de transport bine pusă la punct,
legăturile maritime și aeriene, de asemenea, foarte bune, fac din Dubai și
Emiratele Arabe o locație căutată de oameni i de afaceri.
Cu excepția companiilor din industria petrolului și a sucursalelor
băncilor străine, celelalte companii nu plătesc impozit pe profit. De
asemenea, nu există taxe pentru persoanele fizice.
Cerințele de bază pentru orice firmă care dorește să funcționeze în
Dubai este obținerea uneia dintre cele trei licențe: licențe pentru comerț
ce acoperă toate tranzacțiile, licențe profesionale, respectiv licențe în
domeniul industrial pentru activitățile industriale sau de producție.
Pe lângă acestea, de la caz la caz este nevoie de aprobări
specifice din partea ministerelor de resort sau alte instituții centrale.
O altă cerință de bază este ca 51% din capital să fie deținut de
localnici, exceptând anumite situații: când legea impune 100%
participare a localnicilor, firmele din zona liberă Jebel Ali și sucursale ale
companiilor străine.
Deși Dubai este o jurisdicție fără taxare, restricțiile în privința
procentajului de deținere a capitalului social de către străini face ca doar
zona liberă Jebel Ali să poată constitui o opțiune pentru investitorii
străini. Sunt diverse tipuri de licențe care permit operatorilor să
funcționeze în zona liberă, însă cei mai mulți aleg stabilirea în acea
zonă. Stabilirea în zona liberă presupune înființarea și înregistra rea
companiei în zona Jebel Ali, unde taxarea este zero: nu există impozit pe

126 Bișa Cristian, op. cit., p . 423 .
127 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 73.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

71 profit, rețineri la sursă, taxe vamale pentru bunurile importate aici și
lipsește și controlul valutar.
În privința impozitării companiilor locale, Emiratele Arabe Unite nu
percep impozite directe, ca urmare a uriașelor resurse de petrol care
asigură necesitățile guvernamentale. Există însă și companii plătitoare
de impozit de profit, și anume, companiile petroliere 55% și băncile
20%128 .
Sistemul bancar își desfășoară activitat ea sub supravegherea
directă a băncii centrale din Emirate, 47 de bănci comerciale operează în
această țară, din care 28 sunt bănci străine și multe dintre ele sunt
poziționate în zona liberă Jebel Ali.
Serviciile bancare sunt din cele mai variate, existâ nd o concurență
acerbă în acest sector. La dispoziția clienților sunt în acest moment
serviciile gen Internet banking și mobile phone banking, iar prin
deschiderea Internet City se anunță lansarea unor noi produse bancare.
Dubai a încheiat tratate de evi tare a dublei impuneri cu 20 de state,
printre care și România.
Constituind o oază în materie de fiscalitate și servicii financiare
într-un mediu de afaceri atât de diferit de cel occidental, Dubai asigură
legătura Occidentului cu lumea arabă a afacerilo r. Cu cele peste 100 de
linii maritime și circa 100 de linii aeriene, Dubaiul mai are avantajul de a
fi un important centru de legătură în transportul maritim și aerian între
Occident și Asia.129 Totuși, legislația restrictivă de încorporare a
companiilor fa ce ca centrul să fie aproape inutilizabil în afacerile extra –
arabe, excluzând oportunitățile din zona liberă Jebel Ali și Dubai Internet
City (DIC). Autoritățile își pun mari speranțe în proiectul financiar
internațional care va dezvolta o piață arabă de c apital, unde se vor lista
cele mai mari firme arabe. Facilitățile promise investitorilor occidentali
sunt extrem de generoase și pot constitui temelia unei inițiative de
succes.130

 Insulele Cayman
Insulele Cayman sunt în număr de trei: Grand Cayman, Cayman
Broc și Little Cayman și sunt situate în vestul Caraibelor, la 240 km sud
de Cuba, suprafața lor ajungând la 262 km2. Insula Grand Cayman este
cea mai mare dintre ele, aici aflându -se și capitala țării, George Town.
Conform Constituției, Cayman este un teritoriu dependent de
Marea Britanie, condus de un guvernator numit o dată la patru ani de
Regina Marii Britanii.

128 Bișa Cristian, op. cit., p . 436.
129 Bișa Cristian, op. cit. , p. 439 .
130 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 75

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

72 Populația de aproximativ 43.000 de locuitori trăiește în mare parte
în Insula Grand Cayman, iar limba oficială este engleza, vorbită alătur i
de dialecte jamaicane.
Moneda națională este Dolarul Cayman, cu o paritate 1USD =
0,8198 CI $.
Resursele insulelor sunt foarte limitate, turismul fiind cea mai
dezvoltată ramură a economiei, cu o pondere de 70% la PIB, urmat de
serviciile financiare. PIB-ul pe cap de locuitor este de 35.000 USD,
nivelul de trai fiind printre cele mai ridicate din zonă.
Timp de 25 de ani, guvernul din Cayman a făcut eforturi pentru
dezvoltarea sectorului financiar, activităților bancare, sectorului de
asigurări, trust urilor și fondurilor mutuale, acestea din urmă fiind cele
care predomină industria serviciilor financiare. Aici sunt înregistrate peste
30.000 de companii străine ce beneficiază de lipsa taxelor sau
impozitelor.
Mediul de afaceri se bucură de infrastruct ură și condiții la cele mai
înalte standarde ca urmare a eforturilor pe termen lung depuse de
guvern. Serviciile profesionale sunt de asemenea bine reprezentate și au
tarife pe măsură.
Legea companiilor are la bază legea engleză. Există patru tipuri de
companii care sunt cele mai des utilizate: companii rezidente, companii
nerezidente, companii exceptate și companii exceptate cu durată limitată
de existență. Încorporarea și înregistrarea unei companii poate dura o zi
sau chiar mai puțin și ele trebuie îns crise în Registrul Companiilor.
Numărul minim de acționari este de unu și nu există limită de capital, iar
situațiile financiare anuale nu sunt obligatorii. Până în prezent, în
Cayman sunt înregistrate 35.000 de firme, anual adăugându -se acestora
alte 3.00 0. Toate companiile trebuie să dețină sediu înregistrat în
Cayman, iar costurile de înregistrare a unei firme sunt de aproximativ
2500 de dolari.
În Cayman, politica fiscală este favorabilă activităților offshore,
care, cu excepția taxelor de încorporare și a celor anuale, beneficiază de
scutire de taxe și impozite.
În Cayman sunt aproximativ 600 de bănci, dintre care 30 cu licență
din clasa A, ce permite desfășurarea tuturor tipurilor de activități, inclusiv
servicii offshore. Serviciile bancare sunt fo arte variate și de calitate, mare
parte datorate numărului mare de astfel de instituții.
Cayman constituie o destinație atractivă și în domeniul asigurărilor,
fiind înființate peste 450 de astfel de companii.
Insulele Cayman nu au încheiate tratate de ev itare a dublei
impuneri, dar au semnat un acord privind schimbul de informații cu
Statele Unite ale Americii. Acesta se referă la informații legate de

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

73 tranzacții ilegale, spălare de bani sau alte activități de criminalitate
financiară.131
Insulele Cayman su nt recunoscute ca una dintre zonele de paradis
fiscal cele mai prolifice și atractive132, reprezentând o bună destinație
pentru băncile offshore și pentru companii de asigurări, în special pentru
cele captive. Infrastructura și legislația bine puse la punct fac atractivă
această jurisdicție și pentru alte tipuri de companii, precum trusturi,
fonduri mutuale sau companii de servicii maritime și comerț.

 Irlanda
Insula Irlandei este localizată în vestul Marii Britanii. Republica
Irlandeză ocupă 83% din supraf ața insulei (70.282 km2).
Irlanda este o republică democraticǎ și membră a Uniunii
Europene (din anul 1973), cu o populație de aproximativ 3,5 milioane,
dintre care 1 milion de persoane locuiesc în Dublin, centru administrativ
și comercial.
Moneda națio nală este lira irlandeză, dar Irlanda a adoptat moneda
euro, care a fost indrodusă în anul 2002.
Limba oficială este irlandeza, dar engleza este limba folosită uzual.
Sistemul legislativ este în mare parte copiat după cel britanic, deși
începe să se simtă influența sistemului Uniunii Europene.
Sectorul economic este încă dependent într -o mare măsură de
agricultură, însă Guvernul face eforturi susținute pentru diversificarea
economică prin intermediul unor măsuri care promovează investițiile
străine. Cele mai importante astfel de măsuri sunt: „taxa de 10% asupra
manufacturilor” care se aplică în arii extinse și în afara acestui sector,
Zona Liberă a Aeroportului Shannon și Centrul Serviciilor Financiare
Internaționale din Dublin (IFSC), care țintesc spre s ectorul bancar, al
asigurǎrilor și fondurilor mutuale.
Cea mai puternică influență în ultimii cinci ani, a avut -o dezvoltarea
puternicǎ a investitiilor în tehnologie. Peste 50.000 de locuri de muncǎ
au fost create în acest sector. Irlanda a devenit în ult imii ani, punctul de
lansare preferat pentru firmele străine, în special din Statele Unite care
vor să pătrundă în Europa.
Irlanda a stabilit taxa pe profitul corporațiilor la 12,5% și a
soluționat divergențele cu Uniunea Europeană legate de regimul
„offshore” existent, într -o manierǎ care pare să fie foarte avantajoasă
pentru irlandezi.133
Începând cu 1 octombrie 1999, toate companiile cu capital
irlandez, cu câteva excepții, sunt considerate ca fiind companii rezidente.

131 Bișa Cristian, op. cit, p . 480 .
132 Vasile Bîrle, op. cit, p . 62.
133 Bișa Cristian, op. cit., p . 486 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

74 Pentru o vreme, companiile cu răs pundere limitată, care aveau
acționariatul și conducerea în afara Irlandei, au beneficiat, în calitate de
companii nerezidente, de condiții favorabile de impozitare. Noua
legislatie reduce aceste posibilități, însă nu anulează toate avantajele
oferite com paniilor nerezidente.
Orice companie străinǎ poate opera în Irlanda ca sucursală, dar
trebuie să fie înregistrată la Registrul Companiilor. La înregistrarea unei
asemenea societăți se vor prezenta copii ale actelor societății și
informații despre director i. Trebuie să existe un reprezentant autorizat în
Irlanda, iar sucursala trebuie să depunǎ anual situațiile financiare la
Oficiul Registrului Companiilor.
Ca urmare a acordului semnat cu Uniunea Europeană, taxa
generală cu care se impozitează profitul com paniilor este de 12,5% (se
aplică de la 1 ianuarie 2003), mai puțin în Zona Liberă Shannon, care
beneficiază de prelungirea facilităților fiscale până în 2010, când cota de
impozitare va fi de 12,5%.
Chiar și în condițiile acordurilor semnate de Irlanda c u Uniunea
Europeană, ca rata de impozit pe profit să fie de 12,5% pentru toate
companiile irlandeze începând cu data de 1 ianuarie 2003, aceasta nu
se aplică companiilor care se află sub regimul taxei de 10%.134
Impozitul cu reținere la sursă asupra dividen delor, se aplică tuturor
companiilor irlandeze și este de 24%. Totuși, 25% dintre companiile
mamă ale companiilor irlandeze nu sunt supuse acestei rețineri ca
urmare a tratatelor de evitare a dublei impuneri în vigoare. Irlanda a
semnat tratate pentru evit area dublei impuneri cu 30 de state, printre
care și România.
În calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, Irlanda aplică
taxe vamale comune cu cele ale Pieței Unice.
Instituțiile financiare în Irlanda sunt foarte bine dezvoltate și
folosesc ins trumente sofisticate în care circuitul documentelor este rapid
și eficient. Banca Centrală a Irlandei este cea care supravegheazǎ
sectorul bancar.
În ultimii ani, sectorul bancar s -a dezvoltat extrem de rapid, la
sfârșitul anului 2000 existând câteva sut e de bănci sau organizații de
această natură care operau în IFSC, cu un total al activelor nerezidente
de peste 100 miliarde lire irlandeze și un total al activelor rezidente cu
puțin sub acest nivel. Până la mijlocul anului 2002, activele bancare în
cadru l IFSC atinseserǎ valoarea de 214 miliarde EUR, fapt care nu
surprinde, în condițiile în care o bancă irlandeză cu licență are în mod
automat acces la alte țǎri în UE prin intermediul subsidiarelor.135

134 Bișa Cr istian, op. cit., p . 488 .
135 Bișa Cristian, op. cit., p . 489 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

75 Irlanda oferǎ o excelentă infrastructură pentru afaceri , care alături
de un sistem funcțional de telecomunicații, folosirea răspandită a limbii
engleze, calitatea de membru al Uniunii Europene și un sistem legislativ
de inspirație britanică, fac din aceastǎ țară o destinație foarte atractivă
pentru afaceri.
Există deja un sector financiar puternic încǎ de la lansarea de cǎtre
IFSC (în 1987) a zonei de dezvoltare „cvasi -offshore”. Acest program a
avut un succes deosebit și astăzi găzduiește un număr mare de bănci,
companii de asigurări și fonduri de investiții.
De asemenea, comerțul electronic reprezintă o activitate foarte atractivǎ
pentru societǎțile ce caută să reducă cheltuielile cu taxele.
În Irlanda nu există forme specifice de companii sau alte genuri de
entități create special pentru activități offshor e. Existǎ o serie de regimuri
speciale care oferǎ rate de impunere scăzute, iar companiilor
nerezidente le sunt oferite diferite instrumente prin care să reducă
taxarea profiturilor, în pofida faptului că aceste avantaje au fost reduse
prin introducerea Le gii Financiare 1999 și semnarea acodurilor cu UE.

 Luxemburg
Situat între Belgia, Franța și Germania, Luxemburg -ul are o
suprafațǎ de 2.586 km2.
În perioada 1947 -1990, Belgia, Olanda și Luxemburg au format o
uniune vamală, ulterior economică, cunoscută sub numele Benelux.
Luxemburg -ul este membru fondator al Uniunii Europene, iar în
prezent este o monarhie constituțională, cu o populație ce numără
aproximativ 418.000 de locuitori, dintre care peste 90.000 locuiesc în
capitalǎ sau în împrejurimile aces teia. În jur de 32% din populație este
strǎinǎ. Franceza și germana reprezintă limbile oficiale, însǎ și dialectul
Luxembourgish a obținut în anul 1984 statutul de limbă națională.
Engleza este foarte răspândită, însă franceza este cea mai folositǎ în
public.
Economia este stabilă și prosperă, rata șomajului situându -se în
jurul valorii de 3%. Conform statisticilor furnizate de Banca Mondială, în
anul 1999, Luxemburg a fost cea mai bogată țarǎ din lume, înregistrând
un nivel al puterii de cumpărare mediu al populației de 41.230 USD.
În anul 2001 a fost introdusǎ moneda unicǎ Euro.
Societățile Holding și societățile „Soparfi” (societǎți cu participare
financiarǎ) sunt formele de societate prin care se desfășoară activitățile
offshore. Acestea nu sunt reg lementate legal și îmbracă forma diferitelor
tipuri de societăți precum: societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere
limitată sau societăți în comandită pe acțiuni.
Societățile holding sunt folosite în principal pentru avantaje
precum: colectarea într -un mediu fiscal eficient a dividendelor de la

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

76 subsidiarele internaționale; permisiunea de a acorda împrumuturi tuturor
membrilor din grup în care societatea a investit cel putin 10% din
capitalul sǎu și recuperarea ulterioară a dobânzilor într -un mediu fisc al
eficient.
O societate de tip holding poate deține patente și poate achiziționa
drepturi de autor și know -how în legătură cu patentele deja deținute și le
poate valorifica într -un mediu fiscal eficient. Deoarece legislația a fost
redactată în termeni sp ecifici patentelor, aceasta nu poate fi extinsǎ cu
ușurință către alte clase de proprietate intelectualǎ.
În Luxemburg există trei mari categorii de impozite: impozitul pe
venitul societăților, impozitul municipal pe profit și taxa pe capitalul
propriu. D e asemenea, existǎ TVA și impozite cu reținere la sursă.
Regimul fiscal aplicat societăților care desfășoară activități offshore
este diferit de cel aplicat societăților rezidente. Companiile holding sunt
scutite de impozit pentru profitul obținut din rep artizările de profit,
dividende, dobânzi la obligațiuni emise, drepturi de autor sau câștiguri de
capital. De asemenea, dividendele plǎtite de o companie holding sunt
scutite de impozitul cu reținere la sursǎ. Ceea ce datoreazǎ aceste
companii este o taxă anuală de 0,2% din valoarea capitalului și a
obligațiunilor emise, cu o valoare minimǎ (a taxei) de 53,75 USD și una
maximă de 53.755 USD.136 În general, societățile offshore sunt excluse
din tratatele de evitare a dublei impuneri.
Luxemburg a semnat trata te de evitare a dublei impuneri cu 38 de
state. Toate tratatele semnate respectǎ modelul propus de OECD. În
mare parte, aceste tratate prevăd ca entitǎțile comerciale să fie
impozitate în țara în care acestea sunt rezidente și prevăd impozite
reținute la s ursă asupra dividendelor, redevențelor sau dobânzilor, mai
mici decât în general. Impozitele plǎtite într -o țarǎ sunt în general folosite
drept credit în cealaltă țarǎ.
Sectorul financiar bancar internațional a cunoscut o dezvoltare
puternică prin prezenț a unor factori precum: regimul fiscal relativ relaxat,
reglementarea societăților „holding”, creșterea euro -piețelor și existența
Bursei Luxemburg unde sunt listate euroacțiuni. Peste 200 de instituții
bancare din 25 de țǎri cu active de peste 440 mld. USD , 30 dintre cele
mai bune 50 de bănci din lume sunt reprezentate în Luxemburg.
De asemenea, sectorul bancar este foarte bine dezvoltat datorită
absenței impozitelor reținute la sursă, reglementărilor stricte în ceea ce
privește secretul bancar, alături de o gamǎ largǎ de produse financiare
disponibile.

136 Bișa Cristian, op. cit, p . 519 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

77 Circa 20% din valoarea depozitelor bancare private la nivel
mondial au fost atrase de Luxemburg, care ocupă locul 2 în lume dupǎ
Elveția.137
Luxemburgul găzduiește peste 12.000 de companii holding, peste
1.300 de societăți de asigurări, 200 de bănci și există, de asemenea, un
sector de emisiune a euroacțiunilor bine dezvoltat.
Regimul fiscal, calitatea de membru UE, infrastructura modernă și
rețeaua vastă de tratate încheiate pentru evitatea dublei impuneri fac din
Luxemburg o ofertă foarte atractivă pentru diferitele tipuri de societǎți de
tip offshore.
În prezent, Luxemburg -ul se găsește într -o situație foarte delicată,
confruntându -se pe de o parte cu atacurile UE și OECD, și pe de altǎ
parte cu dependenț a sa fațǎ de sectorul offshore.138
Însă Marele Ducat consideră că nu își poate promova eficient
interesele pe plan extern, decât în cadrul UE, de aceea este interesat
atât de influențarea viitorului Uniuni, cât și de înforțarea politicilor
comune U E. În calitatea sa de membru nepermanent în Consiliul de
Securitate al ONU în perioada 2013 -2014, marele Ducat pune accent pe
o abordare integrată, care conjugă diplomația, creșsterea economică,
apărarea, promovarea drepturilor omului și a statului de drep t139.

 Panama
Republica Panama ocupă 75.990 de km2 în regiunea care leagă
cele două Americi, fiind învecinată la nord cu Costa Rica și la sud cu
Columbia. Canalul Panama facilitează trecerea din Oceanul Atlantic în
Oceanu Pacific. Capitala Panama, port la capătul dinspre Pacific al
canalului, are 615.000 de locuitori. Lângă portul Colon, aflat la capătul
atlantic al canalului Panama, funcționează zona liberă Colon, a doua ca
mărime în lume, după Hong Kong.
Populația numără aproape 3 milioane de locuitori, etnic,
majoritatea locuitorilor fiind metiși – 70%, iar restul indieni și albi. Limba
oficială este spaniola, iar engleza este folosită mai ales în centrele de
afaceri ale țării.
Panama a devenit stat independent în 1903, cu suportul SUA, în
prezent fiin d o republică prezidențială.
Climatul politic este frământat, în special datorită influenței
puternicelor grupări de traficanți de droguri care s -au infiltrat în toate
segmentele societății. Relațiile dintre Panama și SUA sunt dificile,
americanii acuzând permanent Panama de practici ilegale, mai ales în
legătură cu traficul de droguri provenite din Columbia.140

137 Bișa Cristian, op. cit., p . 521 .
138 Bișa Cristian, op. cit , p. 522 .
139 D.I.Radu, D.D. Șaguna, op. cit., p . 203.
140 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 138 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

78 Regimul fiscal panamez urmărește sursa veniturilor, astfel că
profiturile provenind din surse exterioare teritoriului panamez nu sunt
taxabile. Pen tru a fi complet scutite de impozitare, companiile panameze
trebuie să evite cu desăvârșire să facă afaceri în jurisdicție.
Cu toate că OECD și FATF au ridicat obiecțiuni cu privire la
regimul fiscal și supravegherea corporațiilor domiciliate în Panama, în
prezent, jurisdicția nu mai figurează printre țintele acestora.
Societatea pe acțiuni este cel mai utilizat vehicul offshore, deși
legea permite și alte forme de asociere. Legea statutului corporațiilor din
1927 reprezintă o adaptare a reglementărilor corespondente americane.
Corporațiile panameze sunt conduse potrivit prevederilor articolelor de
încorporare și trebuie să declare explicit numele și domiciliul fiecărui
asociat, denumirea firmei, capitalul emis sub formă de acțiuni și clasele
de acțiuni, participarea asociaților la constituirea capitalului firmei,
domiciliul corporației, numele, adresa și domiciliul agentului local, durata
firmei și numele și adresele directorilor.
Nu există un barem minim al capitalului corporației și nici obligația
de a exprima capitalul într -o valută oarecare. Cele mai multe companii
panameze declară un capital de 10.000 USD, pentru care vor plăti taxa
minimă de 60 USD. Acțiunile pot fi nominale și la purtător, iar
proprietatea companiei poate aparține unui singur indi vid sau unei
singure companii.
Toate întrunirile și ședințele trebuie convocate în Panama, în afara
cazurilor în care în articolele de încorporare se stabilește altfel. Nu este
necesară depunerea bilanțului. O taxă anuală de 150 USD se plătește
autorităț ilor la fiecare aniversare a companiei.
În funcție de aprobarea denumirii corporației, încorporarea poate fi
realizată în 24 de ore. Agențiile specializate de management offshore
dețin firme disponibile.
Pentru multă lume, Panama înseamnă doar comerț m aritim și
Canalul Panama141, astfel că demn de o mențiune aparte este Registrul
Naval. Panama oferă facilități deosebite firmelor de management și
armatorilor care își înmatriculează navele sub pavilion de complezență
panamez. La această oră, Panama deține î n catastifele sale o flotă de
4.860 de vase, din care nu mai puțin de 558 au proprietari chinezi (China
și Hong Kong) și 523 greci.
Depozitele bancare offshore din Panama sunt libere de orice fel de
impozite, iar secretul bancar poate fi înlăturat numai prin hotărâre
judecătorească. Deși relațiile cu SUA sunt puțin mai calde decât gheața,
mulți investitori nord -americani în mențin conturile în Panama. Aprope
100 de bănci, printre care nume cu greutate – Bank of Tokzo, Royal
Bank of Canada, Bank of Nova Sc otia, Swiss Bank Corporation, Union

141 Bișa Cristi an, op. cit, p . 565 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

79 Bank of Switzerland, Hong Kong & Shanghai Bank – operează în
Panama.
Statisticile privind numărul de companii încorporate în Panama
avansează cifre între 300.000 și 750.000, demonstrând aprecierea de
care se bucură jur isdicția și rolul său de lider în încorporarea entităților
offshore142. Experiența îndelungată, tarifele reduse și încorporarea
rapidă, dublate de posibilitatea obținerii unui grad înalt de dicreție sunt
avantaje majore, care reprezintă exact lucrurile pe ca re le apreciază
investitorii la un paradis fiscal.

 Elveția
Confederația Elvețiană este un stat de dimensiuni reduse,
cunoscută pentru peisajele sale montane, serviciile bancare și fabricarea
ceasornicelor de calitate. Cele 23 de cantoane din care este f ormată
Elveția, numără în jur de 7,3 milioane de locuitori, care vorbesc nu mai
puțin de patru limbi oficiale: ger mana, franceza, italiana și ret oromana.
Infrastructura este caracterizată de renumita calitate elvețiană în toate
domeniile.
Moneda național ă este Francul elvețian (CHF ). Avantajul fiscal
principal al Elveției îl consti tuie secretul bancar, combinat c u exceptarea
de la impozitare a nerezidenților, în baza tratatelor de evitare a dublei
impuneri, încheiate de Elveția cu numeroase state.
Astfe l, singurul produs offshore căutat în Elveția este „contul
elvețian”.143 Secretul operațiunilor bancare și în toate tranzacțiile
comerciale sau economice este starea de lucruri normală în Elveția.
Elvețienii fac toate eforturile pentru a asigura confidențial itatea
operațiunilor bancare ale clienților lor, mergând până acolo, încât să
folosească plicuri fără antet, adrese de cutii poștale pe cale le schimbă
frecvent, poșta prin mesageri personali și expedierea corespondenței
pentru clienții străini din Franța, Italia sau Germania, pentru a se evita
astfel ștampila poștei elvețiene.144 De menționat sunt serviciile bancare
croite după talia și dorințele fiecărui client, însă clienții care pretind
asemenea facilități trebuie să dispună de sume considerabile, deoarec e,
cele mai multe bănci elvețiene deschid conturi private numai pentru
sume de la un milion de franci în sus.
Deși în negocierile cu Uniunea Europeană autoritățile elvețiene s –
au oferit să impoziteze treptat cu 35% veniturile din dobânzi ale
nerezidențil or, chestiunea secretului bancar este în continuare
nenegociabilă. Elvețienii justifică inflexibilitatea lor în această problemă
prin ponderea de 11% pe care serviciile financiare o ocupă în PIB.

142 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 140 .
143 Adrian Mănăilă, op. cit., p . 77.
144 Ștefan Popa, Adrian Cucu, op. cit.,p . 56.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

80 Sistemul bancar nu este considerat la fel de sigur ca în urm ă cu 10 – 20
de ani, băncile fiind obligate, din 1994, să identifice fiecare client și să
raporteze autorităților financiare federale orice tranzacție dubioasă.
Evaziunea fiscală este privită ca o infracțiune civilă și din acest
motiv, autoritățile nu au permisiunea de a colabora cu serviciile fiscale
străine.
Atracțiile fiscale ale Confederației Helvetice sunt destinate în
special multimilionarilor (în dolari). Elveția nu este o jurisdicție offshore
propriu -zisă, dar este totuși o jurisdicție cu un ni vel redus al fiscalității,
oferind investitorilor internaționali și societăților multinaționale
posibilitatea de reduceri semnificative ale cheltuielilor fiscale.
În calitatea sa de centru mondial în domeniul serviciilor bancare
private, se estimează că peste 35% din averea privată a lumii este
depozitată aici.

3.3. Potențiale paradisuri fiscale

 Antilele Olandeze
Antilele Olandeze reprezintă un grup de cinci insule În Marea
Caraibelor, cu o suprafață totală de 960 km2 și 250.000 de locuitori,
majoritatea negri. Capitala, Willemstad are 150.000 de locuitori.145
Ocupate de olandezi în 1634, insulele devin teritoriu autonom în
cadrul Regatului Țărilor de Jos, prin Carta regatului Olandei din 1954.
Antilele Olandeze reprezintă un centru offshore cu priză la vorbitorii
de limba germană. Deși Antilele Olandeze nu pot fi considerate un
paradis fiscal perfect, nivelul redus de taxe, corelat cu rețeaua extinsă de
tratate de evitare a dublei impuneri, încheiate cu Olanda, constituie un
element interesant în strategiile de planificare fiscală. În Antilele
Olandeze pot fi înmatriculate și nave sub pavilion de complezență,
serviciile de registru Naval fiind încă restrânse.146 La toate acestea se
adaugă faptul că jurisdicția beneficiază de o reputație bună.

 Principatul Monaco
Caracteristica principală a Principatului este impozitarea favorabilă
pentru persoanele fizice. Lipsa impozitului pe venit se datorează de la o
Ordonanță dată de Prințul Charles al treilea în anul 1869. Nu există
niciun impozit p e capital, impozit pe proprietate sau consiliu fiscal anual.
Persoanele rezidente și cetătenii, exceptând persoanele de
cetățenie franceză conform cu reglementările Convenției bilaterale din
1963 între Franța și Monaco, nu sunt sunt supuși impozitu lui pe venit.

145 Bișa Cristian, op. cit, p . 385 .
146 Adrian Mănăilă, op. cit., p. 34.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

81 Principalele avantaje ale offshore banking în Monaco:
 acces rapid al fondurilor de oriunde din lume;
 conturi multi -valutare;
 carduri de debit sau credit;
 confidențialitate și secret bancar147.

 Singapore
Singapore este un stat insul ar format din insula omonimă, cu o
suprafață de 572 km2 și alte 54 de insule mici. Capitala este Singapore,
care, cu 2.558.000 de locuitori, cuprinde aproape întreaga populație a
țării. Etnic, populația este un amestec de chinezi (77%), cu malaiezieni,
indieni și pakistanezi. Limbile oficiale sunt engleza, chineza, tamil și
malaieza.
Moneda folosită în Singapore este Dolarul Singapore – SGD, cu o
rată de schimb de 1,69 SGD = 1 USD.
Sistemul legislativ este de inspirație engleză. După ce o perioadă,
Singa pore a acordat mari avantaje fiscale investitorilor de tot felul, în
ultimii ani, legislația s -a mai rafinat, oferind subsidii și derogări fiscale
numai acelor companii dispuse să investească serios în teritoriu.
Singapore a realizat o densă rețea de evita re a dublei impuneri, fapt care
demonstrează că guvernul intenționează să consolideze un centru
financiar de talie mondială. Reformele fiscale pe care Singapore
intenționează să le introducă în următorii ani se adresează în special
sectorului financiar. Pr intre numeroasele înlesniri care vor fi oferite
băncilor, societăților de asigurări și fondurilor de investiți, se remarcă
scutirea de taxe pentru firmele stabilite în Singapore care administrează
fonduri ce depășesc 5 miliarde SGD.148
Singapore se prezintă ca un „oraș -stat” cu realizări importante și
perspective foarte bune.

147 Daniela Iuliana Radu, D.D. Șaguna ,, Paradisuri f iscale, Implicații economico -juridice”, Ed.
C.H.Beck , București, 2016, pg. 224.
148 Adrian Mănăilă, op. cit., p. 154.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

82
CONCLUZII

„Nici un individ nu are nici cea mai mică obligație, morală sau de
altă natură, de a -și conduce afacerile de așa manieră încât să verse cât
mai mult din veniturile sal e fiscului” – aceasta fiind concluzia unui
judecător britanic.
Putem concluziona că acesta este motto -ul genezei și dezvoltă rii
paradisurilor fiscale, țări care pe lângă f iscalitate zero sau aproape
inexistenă , oferă avantaje incontestabile pentru oameni i de afaceri de
pretutindeni: flexibilitate și operativitate în înmatricularea companiei,
confidențialitate în ce privește rezultatele financiare și proprietarii firmei,
formalități contabile minime, absența controalelor și a restricțiilor
valutare, secret bancar, secretul operațiunilor, libertatea repatrierii
profitului și a capitalului, taxe vamale minime, rezidențe fictive, cos turi de
operare avantajoase . Toate mijloacele legale ce conduc la maximizarea
profiturilor oamenilor de afaceri și la înflorirea statelor paradisuri fiscale,
aduc însă și dezavantaje, dar acestea revin statelor cu fiscalitate ridicată,
care înregistrează pierderi importante, prin neîncasarea de taxe și
impozite, ca urma a evitării fiscale legale și practicării prețurilor de
transfer .
Motivul apariției paradisurilor fiscale, în unele cazuri, din lipsa
resurselor interne, compensată de autorită ți prin asigurarea de
oportunități fiscale firmelor și institu țiilor financiare interesate, scopul lor
fiind atragerea în teritoriu. L egislaț iei offsh ore duce, de regulă, la crearea
unor filiale ale marilor bănci, a firmelor de consultanță și a altor
profesioniști necesari lumii afacerilor: brokeri, avocați, manageri,
contabili, auditori. Acestă aglomerație de persoane calitative are nevoie
de locuințe, transport, telecomunicații, distracții și celelalte elemente de
confort, cel puțin la aceleași standarde ca î n țările lor de origine. În acest
mod, autohtonilor oferindu -se locuri de muncă și oportunitatea de a crea
afaceri avantajoase. Observând , situația statelor paradisuri fiscale, este
produsul intern brut remarcabil pe cap de locuitor, Gibraltar – 17.500
USD, Insulele Cayman – 35.000 USD, Dubai – 19.120 USD, nivelul de trai
ridicat și rata scăzută a șomajului, care în cele mai multe cazuri es te sub
1%.
Majoritatea statelor din categoria paradisurilor fiscale, veniturile
realizate din activitățile offshore constituie baza încasărilor bugetare, fapt
ce va conduce la dezvoltarea tot mai puternică a acestui sector.
În momentul de față, pa radisurile fiscale cuprind întreaga lume,
servind, toate centrele financiare și comerciale mari.
În ultimii 20 de ani, afacerile offshore au cunoscut o dezvoltare
puternică, iar specialiștii sunt de părere că jumătate din fluxul mondial se

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

83 derulează prin canale offshore: bănci, societăți de asigurări, fonduri
mutuale, fundații și holdinguri.
Din statisticile pres tigioasei publicații americane Fortune rezultă că
primele cele mai puternice 1.000 corporații americane plătesc impozite
pe profit foarte mici sa u nu plătesc deloc. Această realitate contravine
logicii „normale”, care nu poate fi de acord că în SUA, țară a profitului și
leagănul capitalismului modern, cele mai mari corporații sunt aproape
sau complet neprofitabile. Explicația se găsește în faptul c ă jumătate din
primele 500 de companii americane sunt înregistrate în Delaware, un
mini-stat american de pe Coasta de Est, care nu impozitează veniturile
realizate în afara teritoriului său. Astfel, înțelegem de ce 80% din firmele
americane care și -au schi mbat domiciliul după 1966 s -au stabilit în
Delaware, care a devenit sediul a 200.000 de corporații, la o populație de
717.000 de locuitori.
Un alt exemplu care atestă atractivitatea paradisurilor fiscale este
Cayman Islands, insulă în Caraibe, cu 30.000 de locuitori, care
găzduiește peste 35.000 de companii străine ce beneficiază de lipsa
taxelor sau impozitelor, aproximativ 600 de bănci și peste 450 de
companii de asigurări, în timp ce în București, care numără în jur de 2,5
milioane de locuitori sunt de schise ceva mai mult de zece filiale ale
băncilor străine și cam tot atâtea firme importante de audit și consultanță.
Entitățile offshore (corporații, bănci, societăți de asigurări, etc.) au
un singur scop, care constituie obiectivul principal al managem entului
oricărei societăți comerciale – maximizarea profitului, prin orice mijloace
legale. În acest context, este necesară detașarea de ceea ce înseamnă
evaziunea fiscală, deoarece practicile offshore se înscriu între tehnicile
de evitare fiscală, denumit e în mod curent în România evaziune fiscală
legală. Orice întreprinzător își poate dirija afacerile liber, din orice țară
dorește, cu condiția să respecte legile, atât în țara în care își derulează
afacerile, cât și în aceea în care este rezident. Dacă aut oritățile fiscale
consideră că o anumită firmă, acționând în limitele legii, prejudiciază
bugetul, singura lor alternativă este să ceară modificarea
corespunzătoare a legilor care permit asemenea acțiuni.
Prin intermediul unor anumite montaje financiare, structurării
internaționale a grupului de afaceri și practicării prețurilor de transfer,
companiile își pot permite opțiunea aplicării taxării într -o anumită țară. În
acest fel rezidenții fiscali, persoane fizice sau persoane juridice, ai unui
stat cu fis calitate ridicată pot înființa companii în zone cu fiscalitate
avantajoasă și pot acumula profitul activității lor în aceste zone.
Un paradis fiscal îi poate deveni util oricărui om de afaceri sau
chiar individului obișnuit cu venituri confortabile. În es ență, mecanismele
offshore constau în stabilirea și domicilierea unei entități juridice
oarecare (corporație, fundație, holding, etc.) prin intermediul căreia sunt

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

84 derulate afaceri cu alte entități, domiciliate în afara statului respectiv.
Aceste entități sunt denumite generic „firme offshore” și oferă scutiri de la
plata impozitelor pe profit, pe creșterile de capital, pe dividende
distribuite sau dobânzi, etc. Taxele totale de încorporare și operare a
unei astfel de companii variază între 2 și 5 mii de do lari anual, în această
sumă fiind incluse datoriile către autoritățile locale, cheltuielile pentru
menținerea prezenței fizice în teritoriu (adresă poștală, telefon, fax),
retribuția directorilor și a secretarului, precum și deschiderea contului
bancar.
Firmele și corporațiile folosesc din plin avantajele pe care le oferă
aceste paradisuri finaciare sau metodele de evitare fiscală. De exemplu,
o firmă multinațională dintr -o țară, exportă mărfuri în altă țară, utilizând în
acest scop serviciul a două fili ale ale sale: una încorporată în Bahamas
și una în țara importatoare. Societatea mamă din țara exportatoare
exportă inițial filialei din Bahamas, stabilind în mod artificial un preț de
transfer scăzut, astfel că profiturile operațiunii nu apar în țara
expo rtatoare, ci la filiala din Bahamas. La rândul ei, filiala din Bahamas
exportă mărfurile filialei din țara importatoare la un preț de transfer
artificial ridicat, astfel încât și de această dată profiturile apar în
bilanțurile firmei din Bahamas. Scopul ac estor operațiuni este
transferarea celei mai mari părți din profit în Bahamas, unde impozitele
pe venit sunt deosebit de scăzute. În fapt, mărfurile nu ajung niciodată în
Bahamas, totul este efectuat în scripte și, deși perceptorii de impozite din
țara exp ortatoare și din cea importatoare cunosc acest lucru, nu pot face
nimic, deoarece trebuie să impoziteze profiturile care apar în bilanțuri, iar
dacă acestea sunt întocmite cu documente în regulă, mecanismul de
evaziune fiscală legală este perfect.
Evoluț ia permanentă a jurisdicțiilor offshore a condus la
cristalizarea mai multor tipuri de companii, care tind să răspundă celor
mai diverse exigențele ale investitorilor.
Paradisurile fiscale pot fi foarte utile și persoanelor fizice, oferindu –
le acestora fa cilități fiscale, cu condiția de a avea rezidența pe teritoriile
lor. State ca Andorra și Monaco, sunt poate cele mai reprezentative
refugii fiscale care nu impozitează persoanele fizice și nici nu își
manifestă această intenție, oferind protecția prin leg e a operațiunilor
financiare sau comerciale realizate.
Oricine se poate bucura de oferta paradisurilor fiscale. Cel mai important
aspect pentru orice potențial utilizator al jurisdicțiilor offshore este
cunoașterea legislației și derularea operațiunilor s ale în limitele acesteia.
Nimeni nu poate fi împiedicat să exploateze facilitățile oferite prin lege și
procedând astfel, contribuabilii se mențin în limita strictă a drepturilor lor,
benficiind de un tratament fiscal avantajos.

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

85
BIBLIOGRAFIE

1. I. Bari, Economie mondială, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997 .
2. A. Beauchamp, Le guide mondial de paradis fiscaux , Grasset,
Lyon, 1983.
3. Cristian Bișa, Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune
fiscală legală și fraudă fiscală , BMT Publishing House , București,
2005 .
4. Vasile Bîrle, Evaziunea fiscală și corupția în sistemul fiscal ,
Editura Casei Corpului Didactic, Baia Mare, 2003 .
5. Vasile Bîrle, Frauda fiscală , Editura Teora, București, 2005 .
6. Gheorghe Caraiani, Zonele libere si paradisurile fiscale ,
Editura Lumina Lex, București, 1999 .
7. Gheorghe Caraiani, Managementul companiilor offshore din
zonele libere , Editura Lumina Lex, București, 2002.
8. Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în știința finanțelor ,
Editura Codecs, București, 1998.
9. Walter Diamond , Dorothy Diamond , Tax Havens of the
world , Lexis Nexis, New York, 2003 .
10. Elena Drăgoescu, Finanțe. Finanțe publice , Editura Dimitrie
Cantemir, Târgu Mureș, 2000.
11. Cfr. M. D e Filippis, L. Rota, I paradisi fiscali, Roma, 2010 .
12. Ioan Constantin Gliga, Evaziunea fiscală . Reglementare .
Doctrină. Jurisprudență , Editura C. H. Beck, București, 2007.
13. R. James Hines, Jr. , Do Tax Havens Flourish? University of
Michigan & NBER, Michigan, 1.12.2004.
14. L. Kiss, Statele Unite – paradis fiscal ,
http://www.dailybusiness.ro/știri – companii/stat ele-unite -paradis –
fiscal -16735
15. A. Letia, Unele puncte de vedere referitoare la paradisurile
fiscale , Dreptul nr. 9/2012 .
16. Adrian Mănăil ă, Companiile offshor e sau evaziunea fiscală
legală , Editura All Beck, București , 2004.
17. Charles McLure , Transfer Pricing and Tax Haves , Hoover
Institution Publishing, California , 2004 .
18. Desai A. Mihmir, Dyck Alexander, Zingales Luigi, Revista
Thift and Taxes , Editura NBER, dece mbrie 2004 .
19. Ș. Mihu, Politica fiscală, Editura Eu ropolis, Constanța, 2006.
20. Geoff Mulgan , Robin Murray, Reconnecting taxation , Demos,
Londra, 1993 .

PARADISURILE FISCALE BOAR MARIA -ALEXANDRA

86 21. OECD, A progress report on the jurisdictions surveyed by the
OECD global forum în implementing the internatio nally agreed tax
standard , http://www.oecd.org/ctp/42.
22. Simon Pirani, Oligarh? No, I’m just an oil magnate…. Yokos
Chaiman Mikail , în The Observer, 4 June 2000.
23. Ștefan Popa , Adrian Cucu, Economia subterană și spălarea
banilor , Editura Expert, București, 2 000.
24. Manuela Preoteasa , Impozite mai mari și în paradisuri
fiscale, Capital, nr.46, 14 noiembrie 1992.
25. Daniela Iuliana Radu, Dan Drosu Șaguna, Paradisurile
fiscale . Implicații economico -juridice , Editura C.H. Beck, București,
2016.
26. G. Richard, The Gordon R eport – Tax Havens and Their Use
by United States Tax Payers – An Overview ,1981.
27. Dan Drosu Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal , Editura
All Beck, București, 2001 .
28. Dan Drosu Șaguna, Eugenia Mihaela Tutungiu, Evaziunea
fiscală , Editura Oscar Print, B ucurești, 1995 .
29. V. Tanzi, Globalization, technological developments and the
work of fiscal termites. Working Ppeper 00/181 , Washington DC,
International Monetary Fund 2000.
30. Gheorghe Vizitiu , Evaziunea fiscală , Editura Lumina Lex,
București, 2001 .