Panti Paula Adelina Grupa1 Tema63 [603124]

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie

INTRODUCERE ÎN PSIHANALIZĂ

Temă eseu:
Psihoterapia jungiană ( psihoterapia analitică)

Student: [anonimizat] 2, grupa 1

2016

Carl Gustav Jung (1875 -1961), psiholog și psihiatru elvetian și întemeietorul psihoterapiei
analitice ( junginiană). S -a născut la Keβwil, , și medic -șef la clinica psihiatrică universitară
Burghölzii.S -a consacrat ca valoare a psihoterapiei clinice și a cercetării experimentale și
teoretice.
În anul 1904 întemeiază, la Zürich un laborator de psihopatologie experimentală , prin acesta
valorifi că observațiile personale și descoperiri in domeniul asociaților verbel normale și
patologice, la demențe precoce și complexe. Între anii 1907 -1912 colaborează intens cu Freud,
atras de cercetările acestuia legate de isterie si de vise. Apoi se distanțea ză de Freud, aceasta
este provocată de rigiditatea concepției lui Freud, și reprezintă pentru Jung începerea unui nou
drum. Ruptura dintre cei doi, îl va duce la elaborarea unui sistem autonom de gândire, care se
axează pe reintroducerea spiritului ca dime nsiune fudamentală a ființei și pe ansamblul de
concepte noi, deduse în baza experinței clinice vaste și îndelungate. Între anii 1921 -1938 face
călatorii pentru studii în : Africa de nord, indieni Pueblo din Arizona,lumea arabă, Kenia,
Unganda și India. În anul 1935 este ales președinte al „ Societății elvețiene pentru psihologie și
domenii conexe”. În 1944 se creează la Basel o catdră de „ psihologie medicală”. În 1948, la
Zürich, se înființează institutul care îi poartă numele, iar în 1958 apare „ Societa tea interațională
de psihologie analitică” inspirată de cercetările sale. Ultimii ani din viață ii petrece la Bollingen,
lângă Zürich, locuind in faimosul turn, acolo unde își redacteazș memoriile.
Ce este psihologia analitică?
Psihologia analitică este ac ea orientare din psihologie care se ocupă în principal cu așa –
numitele fenomene psihice complexe. ( C.G. Jung , „Puterea sufletului I). Denumirea
de psihologie analitică provine din faptul ca s -a dezvoltat din psihanaliza lui Freud.
Faptul care l -a determ ina pe Jung să evite sintagma de psihanaliză, a fost acela că Freud
să identifice , psihanaliza cu teoriile sale privind sexualitatea si refulările.
Jung consideră că omul trebuie să fie adaptat în două direcții, o data la viața exterioară –
profesie, famil ie, societate – apoi la cerințele vitale ale propriei sale naturi. Neglijarea
uneia sau alteia dintre aceste directii poate duce la boală.
Analiza jungiană are ca obiectiv autodescoperirea care permite persoanei să devină ceea
ce era destinat să fie și să ducă o viață plină de înțeles și satisfacții.
Diferențele dintre teoria lui Freud și teoria lui Jung

Psihologia analitică a fost influențată de experiențele de viață ale lui Jung. În teotia
jungiană nu există complexul Oedip, deoarece considera că nu este relevant pentru
copilăria sa, nu a înțeles niciodată insitența lui Freud, că baieții în copilărie dezvoltă
dorințe sexuale față de mamele lor. Jung își percepea mama ca fiind corpolentă și puțin
atrăgătoare, dar nu a dezvoltat complexul oedip, prin urmare nu a dezvoltat, în perioada
adultă, nesiguranță, inhibiții sau anxietăți legate de sex, cum era descris în teoria lui
Freud. Jung nu a și -a limitat activitățile sexuale, ca în cazul lui Freud. Carl Jung s -a
înonjurat de prezența pacientelor sau a discipo lelor. Când acestea se arătau interesate de
el, nu ezita să înceapă o legătură sexuală, cu unele au durat câțiva ani. Acest lucru arată
că „ pentru Jung, care își satisfăcea liber și frecvent dorințele sexuale, sexul juca un rol
minim în motivația umană. P entru Freud, asaltat de frustrări și tulburat de dorințe
potrivnice, sexul juca un rol central” ( Schultz,1990,p148).
Un alt punt de vedere diferit intre psihologia junginiană si cea freudiană priveste
libidoul. În timp ce Freud definea libidoul prepondere nt în termeni sexuali, Jung îl
considera o energie generalizată a vieții, în care sexul îi este doar o parte. Pentru Jung,
energia libidoului se exprimă în creștere, reproducere și în alte activitați, în funcție de
ce e crucial pentru un individ la un mome nt dat.
Se mai poate observa o deosebire și în ceea ce privește personalitatea. Freud descria
oamenii ca pe niște victime ale evenimentelor din copilărie, iar Jung credea ca suntem
modelați nu doar de trecut, dar și de credințele, aspirațiile și scopurile noastre.
Jung a explorat inconștientul mai profund decât Freud. El i -a adăugat o nouă
dimensiune, inconștientul colectiv, pe care l -a descris ca reprezentând experiențele
moștenite de la specia umană și de la strămoșii lor animali.
Structura personalități i
Stucturile personalității sunt:
 Eul reprezintă structura psihică conștientă.Este responsabilă cu percepția,
gândirea și emoțiile, acestea fiind procese psihice specifice stării de veghe.Are
rolul de a selecționa și admite în câmpul conștiinței numai o parte a stimulilor
cu care ne confruntăm.
 Inconștientul individual reprezintă porțiunea superficială a inconștientului, dar
nu este echivalentul preconștientului freudian. Acestă structură este partea în

care se depoziteaza conținuturi ce au fost conștiente, dar au fost uitate pentru că
au fost banale sau periculoase.
 Inconștientul colectiv reprezintă calea prin care experințele de viață se
transmit generatiilor urmatoare.
Modelul de personalitate propus de Carl Gustav Jung
Modelul de personalita te propus de Jung are la bază două criterii tipologice: atitudinile eului si
funcțiile psihice, prin combinarea acestora apar tipurile de personalitate, pe care le a numit „
tipuri psihologice”.
Atitudinile eului
 Extraversia, a fost defintită de Jung ca" t ip de comportament, caracterizat printr -o
concentrație de interese cu privire la obiectele exterioare" (lumea din afara).Extraversia –
se manifestă prin sociabilitate, deschidere și prin agresivitate uneori, prietenos,
vorbăreț, energic.
 Introvecasia fost definită ca „tip de comportament, caracterizat prin viață orientat
pe sodezhanie mental subiectiv" (se concentreze pe activitatea mentală intern).
Introversia se manifestă prin timiditate, inchidere, retras, centrat pe sine.
Funcțiile psihice
Pentru Jung nu a fost suficiend doar cele două tipuri ( etraversia și introversia) pentru a explica
diferențele dintre oameni, astfel a introdus termenul de funcții psihice. Funcțiile psihice
definesc modul în care percepem sau înțelegem atât lumea interioară cât și pe cea exterioara.
Funcțiile psihice sunt:
 Funcțiile raționale – în această categorie se găsesc afectivitatea și gândirea deoarece
includ evaluarea experienței. Afectivitatea și gândirea sunt complet diferite, Jung
consideră că ambele au legătură cu abilita tea de a categoriza și organiza experiența, în
ciuda faptului că acestea funcționează contrar, găndirea prin judecăți conștiente (
fals/adevărat) iar afectivitatea prin judecăți inconștiente ( plăcut/neplăcut,
atrăgător/neatrăgător).
 Funcțiile iraționale – sunt definite ca fiind „ iraționale” deoarece nu folosesc evaluări.
Percepția și intuiția formează o categorie de funcții opuse. În cazul percepției, prin

simțuri se formează imaginea, ca o copie a obiectului, iar intuiția nu provine din lumea
externă, re prezintă mai degrabă „ o ghicire spontană”.
Fiecare persoană are tendințe de extravesie sau introversie, are și capacitatea de a folosi oricare
din cele patru funcții psihice, dar numai una dinre ele poate fii dominantă, în timp ce celelalte
devin parte a inconștientului individual.
Tipurile psihologice
Jung a combinat cele două atitudini ( introversia și extraversia) cu cele patru funții psihice (
afectivitatea, gândirea, intuiția și percepția) în urma cărora au reultat tipurile psihologice.
Acestea sunt u rmătoarele:
1. Tipul extravert -gânditor – are tendința de a -și reprima emoțiile , e obiectiv în toate
împrejurările și este dogmatic în concepții și pinii, trăiește în concordanța cu regulile
rigide.
2. Tipul extravert -afectiv – ține cont de așteptările celorlalți , este foarte emoțional și își
reprimă tendința de a gândi, se agața de tradițiile și valorile cu care a fost educat.
3. Tipul etravert -perceptiv – se adaptează ușor persoanelor și situațiilor noi, este mereu
în căutarea de senzații și percepții noi ( de bucurie, plăcere), este realist.
4. Tipul extravert – intuitiv – este creativ, are abilitatea de ae -i mobiliza pe cei din jurul
lui ,se poate folosi de împrejurări, atras de ideile noi
5. Tipul introvertit -gânditor – nu are simț practic,are dificultăți in relaționare și
comunicare, nu este influențat de emoții.
6. Tipul introvertit – afectiv – este tăcut, pare innaccesibil,copilăros, lipsit de respect față
de sentimentele altora.
7. Tipul introvertit -perceptiv – reprimă ituiția, se concentrează pe senzații,este
interiorizat, privește lumea cotidiană cu umor și detașare.
8. Tipul introvert -intuitiv – este un neînțeles,ciudat, excentric, visător, detașat de realitate.
Rolul arheotipurilor în sistemul de personalitate
Arheotipurile sunt imagini prin care se manifestă, în co nștiința individuală, continuturi din
inconștientul colectiv – idei sau tendințe înăscute, referitoare la organizarea experinței conform
unor patternuri predeterminate genetic. Ele nu reprezintă amintiri complete, ci doar

predispoziții care așteaptă o expe rință actuală pentru a -și clarifica conținutul și se poate
manifesta în vise și în fantezi.
Persoana reprezintă un arheotip al măștii, sau un rol pe care îl adoptăm în conformitate cu
lumea. Devalorizarea persoanei are loc în momentul în care se identifică cu masca, pierzându –
și identitatea reală. Jucând prea mult tipm un rol: aspectele care nu se conformează cu masca
sunt împiedicate să se dezvolte și să se manifeste fapt de duce la scăderea personalității reale.
Acest lucru constituie un pericol pentru ec hiliblul personalității, deoarece ne "păcălim" pe noi
înșine.
Anima și animusul
Anima reprezintă latura feminină interioară a unui bărbat. Tot acesta este atât un complex
personal cât și o imagine arhetipală a femeii în psihicul masculin. Jung a împărțit a cest complex
în patru stadii, analoage nivelurilor cultului lui Eros, din perioada clasică târzie. Stadiile sunt
următoarele:
Primul stadiu l -a numit Eva, reprezintă anima care este inseparabila de mamă. În acest stadiu,
bărbatul nu funcționeză bine fără s ă aibă o strânsă legătură cu o femeie. În cel de al doilea
stadiu,anima reprezintă o imagine sexuală ideală și colectivă. Acest stadiu la numit Elena,
facând referire la figura Elenei din Troia. Al treilea stadiu, numit Maria. În acest stadiu se
manifestă sentimentele religioase și capacitatea de a avea relații de lungă durată. În ultimul
stadiu, numit Sophia ( reprezentând Înțelepciunea din Biblie). Anima bărbatului realizează
medierea dintre conștiință și conținuturile inconștiente, funcționză ca un ghid pentru viața
interioară și colaborează în căutarea sinelui.
Animusul reprezintă latura interioară masculină a unei femei, asemenea animei la bărbat,
animusul este atât un complex personal cât și o imagine arhetipală. Jung a descris și această
dezvoltare a Animusului în patru stadii:
În primul stadiu, se manifestă în vise și fantezie, reprezintă întruchiparea puterii fizice, un
răufăcător, atlet sau bărbat musculol. În al doilea stadiu, Animusul oferă capacitatea de acțiune
planificată și inițiativă. În sta diul al treilea, Animusul reprezintă „cuvântul”, personificat în vise
ca preot sau profesor. În ultimul stadiu Animus este întruchiparea sensului spiritual, echivalent
Animei Sophia. El mediază între conștiința femeii și inconștientul său.
Umbra

În arheoti pul umbrei sunt cuprinse acele dorințe care sunt mai puțin adaptate și mai slabe rămân
în afara conștiinței și formează subconștientul individual. În termeni generali, în umbră se
depozitează tot ceea ce este reprimat de o persoană, deoarece consideră nega tiv acel lucru , dar
și lucrurile dispărute, pentru că persoana îl crede fără valoare.
Pentru a cunoaște propria umbră este nevoie de multă rădare și curaj, în opinia lui Jung. Aceasta
însemna să dezvălui toate gândurile,emoțiile pe care le ascundem de n oi și de cei din jurul
nostru.
Sinele
În viziunea lui Jung, reprezintă unitatea și integritatea personalității totale. Sinele este cel mai
important arheotip. Arheotipul sine este simbolizat în diferite culturi pin cercul magic sau
mandala, și reprezint ă punctul de echilibrare a contrariilor dintre conștient și inconștient. Freud
a plasat sinele în faza inițială a dezvoltării personalității, și i -a atribuit rol cauzal. Jung plasează
sinele în viitor , ca un țel spre care tindem, fără a putea să -l atinge m întotdeauna. Sinele
reprezintă o forță prin care motivează dezvoltarea persoanei și orintarea sa către viitor. Acest
arheotip apare numai după ce toate celelalte procese psihice s -au format, la vârsta mijlocie.
Realizarea de sine presupune o percepție re alistă și o orintare clară a scopurilor, planurilor și
rezultatelor spre viitor.
Stadiile de dezvoltare a personalității
Jung avea o viziune diferită de a lui Freud și în ceea ce privesc stadiiile de dezvotare a
personalității. Freud considera că primii ci nci ani de viață sunt cei mai importanți pentru
modelarea personalității, dar Jung privea aceasta ca un continuu pe toată durata vieții.
Perioadele stadiilor din psihanaliza clasică, i se par forțate. El a adoptat noțiunea de perioadă
sau de nivel în proce sul de dezvoltare.
Copilăria, în viziunea lui Jung acesta nu are un rol decisiv în formarea structurii de
personalitate. În prima parte a vieții copilul este condus de instincte, iar formarea eului începe
în acel moment în care copilul este capabil să fac ă deosebirea dintre propriul corp și obiectele
din jurul său. Se conturează conștiința abea atunci când copilul poate să spună „eu”.
Pubertatea, în acest stadiu persoana trebuie să își limiteze fanteziile deoarece realitatea impune
adaptare. Jung numește a ceasta perioada nașterii psihice a individului, deoarece abia acum
psihismul primește formă și conținut definite.

Adolescența și vârsta adultului tânăr se caracterizează prin activități de pregătire pentru viața
independentă de la maturitate ( începutul vi eții de familie, finalizarea studiilor, găsirea unui loc
de muncă). De la naștere și până la această perioadă, atitudinea inițială este orientarea libidoului
către exterior.
Maturitatea ( vârsta mijlocie) schimbările majore din acest stadiu au lo în jurul vârstei de 35 -40
de ani. În această perioadă problemele de adaptare sunt rezolvate, are un statut social clar, are
o familie întemeiată și responsabilități. În ciuda acestor factori de stabilizare, multe persoane
parcurg perioada crizei profunde în jurul v ârstei de 40 de ani. Jung explică această experiență,
ca după ce entuziasmul, palpitațiile și aventura din timpul vârstei tinere s -au consumat,
persoanele se simt goliți și distruși în interior, și viața își pierde sensul vieții.Persoana la
maturitate face față cu succes cerințelor de zi cu zi, consumul de energie, pentru adaptare este
mult mai scăzut față de perioada tânără, surplusul de energie trebuie direcționat spre alte
activități. În a doua jumătate a vieții individul acordă mai multă importanță lumi i interioare,
atitudiea dominantă fiind introversia. Se aproprie dea spectele religioase , filosofice ale vieții.
Bătrânețea este mai puțin abordată în teoria lui Jung, dar vede similarități între primii și ultimi
ani de viață. Totusi, vâstinicii nu trebuie să se orienteze spre trecut, ei trebuie să -și stabilească
scopurile de viitor. Declinul valorilor religioase se vede și în faptul că puțini se mai agața de
promisiunea vieții după moarte. Moartea trebuie văzută ca un țel final al vieții, inevitabil și
acceptat ca atare, echilibrul sufletesc depinde de această atitudine ( Schultz,1986).
Recent Mihaela Minulescu ,a publicat un articol ,prin care își propune să exploreze aspectul
materialelor ce indică simbolic consecințele problemelor psihologice ale bunicilor asupra
generatiilor urmatoare. Pacientul trebuie asistat pentru a -și găsi propria identitate și trebuie să
găsească modalități de a lucra la separarea și diferențierea anxietății strămoșești și tulburarea
posttraumatică de stres.
Ca metodă ,de cercetare, a utilizat metoda calitativă pentru a colecta vise, amintiri ale familiei
și relatări ale unor evenimente din viața geneațiilor anterioare, pentru a identifica rădăcina –
sursă. A folosit metode analitice precum imaginația activă și creativă pent ru a spori spararea
coștientă și identitatea personală.
Rezultatele arată că cele mai traumatice evenimente de viață ale bunicului pot modela abordarea
vieții psihice a generațiilor următoare. Cu ajutorul analizei se poate intervenii și ajuta persoana
să își găsească adevărata identitate.

În concluzie, psihicul poate fi purtătorul moștenirii psihice părintești ca dramele din generațiile
anterioare afectează sănătatea mintală și modul în care ,a doua și a treia generație, reacționează
la evenimente de viață.
Un alt studiu își propune să abordeze stresul deoarece are efecte negative atât asupra individului
cât și a societății. Rezultatele pozitive au demonstrat ca exista o legătură între bolile legate de
stres și atentie. Acesta este un studiu calitativ, acc entul se pune senzațiile corporale, gânduri și
sentimente. Datele se bazează pe 12 interviuri semi -structurate cu 6 participanți, care au
beneficiat de programul MBSR ( Mindfulness Based Stress Redu ction).Rezultatele studiului
arată că oamenii atenți pot avea rezultate pozitive în reducerea stresului. Atenția are două
dimensiuni: prima este cea formală poate oferi un sentimet de control, și a doua , cea informală
poate oferi acceptare. În concluzie atenția poate ajuta la obținerea păci în conflicte minore sau
majore ale vieții cotidiene.
Acest studiu prezintă ,din perspectiva jungiană, că există un model psihologia în timpul sarcinii,
lactației, înțărcării, și procesul post -înțărcării, care are o „inițiere fiziologică” în maternitate, și
este relativ necun oscută în cultura occidentală actuală. Acest model propus de Carl G. Jung
poate fi elucidat, luând forma unie hărți interioare a sarcinii. Această hartă ar trebui să ajute
mamele să se adapteze mai bine la maternitatea incipientă, inainte de naștere, și să formeze o
legătură mai bună cu copii lor.
Concluzii
Psihologia analitică s -a dezvoltat din Psihanaliza inițiată de Sigmud Freud.
Carl Gustav Jung nu a pus atât de mult accent pe sexualitate în conceperea teoriei.
Structura personalității este compusă din: eu, incoștient individual și inconștient colectiv.
Compomentele modelului personalității sunt: atitudnile eului, funțiile psihice și tipurile psihologice.
Arheotipurile sunt imagini prin care se manifestă, în conștiința individuală, referitoare la organiz area
experinței conform unor patternuri predeterminate genetic.
Anima reprezintă partea feminină a unui bărbat, iar animusul partea masculină a unei femei.Fiecare
arheotip are patru stadii.
În umbră putem depozita amintire, evenimente care nu au fost rele vante pentru noi.
Sinele reprezintă punctul de echilibrare a contrariilor dintre conștient și inconștient. Realizarea de sine
presupune o percepție realistă și o orintare clară a scopurilor, planurilor și rezultatelor spre viitor.

Carl Gustav Jung nu cons idera că stadiile de dezvoltare pot fi determinate de perioade limitate.
Anexa1
Abstract
Problem statement: Trans -generational traumas are deep hidden enduring issues difficult to
handle in current psychotherapy
approaches using awareness techniques. Resea rch questions: What approaches can separate
personal experiences from epigenetic
issues and how can be identified trans -generational trauma? Are symbol formation &
transcendent function useful approaches in
order to separate personal experiences from epigenetic issues? Purpose of the study: The
study aims to explore the appearance
during the analytical psychotherapy of symbolic materials pointing to consequences of
psychological wounds of the grandparents
upon next generations. Assisting the patient to find his/her own identity needs to find ways to
work on separation and
differentiation from ancestors’ anxieties, and PTSD.
Methods: Qualitative analysis was used to connect dreams and other symbolic expressions of
patient psychic condition with
family memories and legends of life events of previous generations to identify the root –
source. We used analytical methods as
active imagination and creative conjunctio as the carriers of transformation to enhance
conscious separation and personal identity
Findin gs and results: The traumatic life events of a grandparent can mould the psychic life
approach of the following
generations. The analytical can provide ways to intervene and help the person to find his true
identity. Conclusions: The psyche
can be the carr ier of parental psychic heritage as the dramas in previous generations affect the
mental health and the way the
second and third generation react to life events. The offspring are carrying an epigenetic
change as the same but more
empowering anxiety is act ive in their lives. Psychotherapy can liberate the carriers, and
redeem the ancestors.
© 2016 The Authors. Published by Elsevier Ltd.
Peer-review under responsibility of Future Academy® Cognitive Trading.
Keywords: Trans -generation wounds, Symbols, Separat ion, True identity
* Corresponding author. Tel.: +40724013534; fax: +4212551341.
E-mail address: mihaelaminulescu@yahoo.com
© 2016 Published by Elsevier Ltd. This is an open access article under the CC BY -NC-ND
license
Anexa 2
Introduction: Stress is a grow ing public health problem with negative consequences for
individuals and society. Mindfulness has shown positive results in relation to stress -related
diseases. However, most research to date counts efficacy studies, and less focus has been
given to how mi ndfulness is experienced and can be used in dealing with stress. This study
aims to address this shortage.

Methods: This qualitative study takes a phenomenological approach with focus on bodily
sensations, thoughts and feelings. Data is based on 12 semi -structured interviews with 6
participants from an 8 -weeks MBSR -course.
Results: This study elucidates how users of mindfulness can have positive experiences in
reducing their stress: a formal dimension of mindfulness can offer a practical tool and a sense
of control, while the informal mindfulness may pave way to approaching life and oneself with
a more accepting attitude. However, the study also illuminates how there appears to be a
paradox in the use of mindfulness since the modality can imply additional st ress when used as
a tool to perform still more efficiently in a never -ending pursuit for improvement.
Conclusions: Mindfulness can help gain peace in dealing with minor or major difficulties of
everyday life. Nevertheless, in a society where efficiency per vades, mindfulness can end up
being a tool for upholding a desire for constant improvement and yet another stress factor.
Additionally, using mindfulness as a way of dealing with stress can imply a risk of placing all
responsibility on the individual, ther efore neglecting to address stressful causes at a structural
level.
Anexa 3
From a Jungian perspective, there is a psychological pattern in the pregnancy, lactation,
weaning and post -weaning process, which amounts to a ‘physiological initiation’ into
moth erhood, which is relatively unknown in current Western culture. This paper shows how
this pattern in dream themes can be elucidated, forming an Inner Map of pregnancy. This
map should help mothers better adjust to incipient motherhood, before the birth, an d
consequently help them to bond better with their babies. Building on the Inner Map, a
research program is proposed into bone mineral metabolism post -weaning aimed at
empirically grounding Jungian psychology.
Bibliografie
Jung,C.G. (2004). Tipuri psiholog ice. București: Editura Trei
Jung,C.G. (2006). Dezvoltarea personalității.București: Editura Trei
Schultz,D.P., Schultz,S.E.(2012). O istorie a psihologiei moderne.București: Editura Trei
Minulescu,M.(2016). Approaching Trans -generational Trauma in Analyt ical Psychotherapy.
Procedia – Social and Behavioral Sciences (217) 1112 – 1117
Schiött,K.J. (2015) Peace of storm – A qualitative study on the use of mindfulness in dealing
with stress. European Journal of Integrative Medicine (7S) 1–53
Keenan,S. (2008) Listening to pregnancy dreams: Towards a Jungian Inner Map of
pregnancy, lactation, weaning and post -weaning.Women and Birth (21)3, 127 -132
http://psihologieanalitica.ro/ la 18 martie 2016
http://www.la -psiholog.ro/info/psihoterapie -jungiana -sau-analitica la 18 martie 2016