Pantalonul Scurt Incepand de la Proiectarea Acestuia Pana la Confectionarea Produsului Finit

Capitolul I

DESCRIEREA PRODUSULUI

Generalități

Pantalonul scurt e un bun vestimentar destinat în general celor mici pentru vremea mai puțin rece, se realizează din fire fine și moi.

Pantalonul scurt poate fi realizat din materiale în culori pastel. cu diferite imprimeuri sau de culoare albă. E un ansamblu care poate fi lucrat și pentru cei mici dar și pentru alte categorii de vârstă.

Pantalonașul, în funcție de vârstă, poate fi purtat scurt sau lung, cu sau fără bretele și se poate fixa pe corp printr-un cordon sau o betelie simplă sau cu elastic. Pe linia de mijloc a spatelui și în continuarea celei de mijloc a feței,

pantalonașul are o cusătură care îi dă forma.

Pantalonul scurt se proiectează la fel ca pantalonul clasic, fiind mai redus la lungime.

Acest produs de îmbrăcăminte se folosește de către toate categoriile de vârstă, sex, în funcție de model.

Pantalonașul scurt se folosește în excursii sau alte activități sportive, deoarece conferă o lejeritate maximă el se folosește în funcție de model și de destinație.

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folosesc pentru apărarea corpului de intemperii și în scop estetic. Ambele funcții au determinat o varietate de produse și de modele care să satisfacă cerințele omului în funcție de necesități.

După materia primă folosită, îmbrăcămintea poate fi:

din țesături,

din tricoturi,

din blănuri.

După anotimpul în care se poartă, îmbrăcămintea poate fi folosită în anotimpuri călduroase, răcoroase și friguroase. În cazul de față, îmbrăcămintea confecționată se folosește în special în anotimpuri călduroase, fiind destinată timpului liber și orelor de sport, deoarece este o ținută foarte lejeră care asigură confort.

Fiabilitatea îmbrăcămintei este determinată de factori tehnologici și naturali, cum ar fi:

Mulajul produsului pe conformație;

Comoditatea utilizării produsului;

Aerisirea corpului;

Capacitatea de reținere a căldurii corpului;

Absorbirea transpirației;

Impermeabilitatea la apă.

PANTALONUL SCURT

În cazul de față, vom confecționa un pantalon scurt, clasic și totodată lejer, din material de bumbac în amestec cu fibre sintetice.

Pantalonul scurt, pentru a putea fi îmbrăcat de orice persoană cu vârsta între 14 -18 ani se va confecționa dintr-un material de culoare albă, cu buzunare la cant în părțile laterale, fiind prevăzut cu un șliț cu fermoar la partea din față și o betelie la partea superioară, iar la partea inferioară este prevăzut un tiv de 2 cm.

Pentru a ajusta produsul pe corp, vom realiza pense de ajustare și vom confecționa patru găici pentru susținerea cordonului sau a curelei. Finisarea produsului se va face prin tratamentul umidotermic și tăierea ațelor și nu în ultimul rând, coaserea butonierei și nasturelui.

Vedere din față

Vedere din spate

Capitolul II

ALEGEREA MATERIALULUI

Materialele de bază

Pentru prelucrarea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază și materiale auxiliare. Aceste materiale au roluri diferite și se adaugă în funcție de specificul produsului la care se aplică, dar și de destinația acestuia în procesul utilizării. Rolul principal în componența unui obiect vestimentar îl îndeplinește materialul de bază.

Țesăturile sunt materiale textile obținute prin încrucișarea firelor textile, iar ca urmare a modului de realizare a țesăturilor prezintă o bună stabilitate și rezistență la purtare.

Industria textilă din țara noastră realizează o diversitate de țesături care sunt utilizate atât pentru confecționarea îmbrăcămintei cât și pentru destinația lor.

Materialele folosite pot fi țesături sau tricoturi uni sau în dungi, carouri scămoșate, iar alegerea materialului se face în funcție de model și se va ține cont de destinație și de modă, de vârsta și sexul purtătorului, care determină linia produsului, cum ar fi: pentru copii, pentru adolescenți și adulți, pentru femei și bărbați.

Procesul de elaborare a prototipului cuprinde două etape principale:

1. Proiectare

2. Confecționare.

Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare, se consideră materialele utilizate la confecționarea îmbrăcămintei, care în funcție de produs și de model pot lipsi din componența produsului. Principalele materiale auxiliare sunt căptușelile, întăriturile, ațele de cusut furniturile și garniturile.

Ața de cusut

Este o materie auxiliară folosită la asamblarea și prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri. In industria de confecții, ața de cusut are diferite întrebuințări și se produce din fibre naturale sau sintetice.

În general la alegerea aței de cusut se cer respectate următoarele condiții:

Ața folosită pentru confecționare trebuie să corespundă cu materialul de bază;

Culoarea aței de cusut să aibă o nuanță mai închisă decât materialul de bază.

Fermoarul.

După cum se știe, fermoarul este un dispozitiv practic folosit frecvent în croitorie la diferite confecții, ca: rochii, fuste, pantaloni și bluze, etc. Un fermoar incorect montat compromite de cele mai multe ori, întreaga muncă depusă la croitul și confecționarea unei îmbrăcăminți, fapt pentru care trebuie acordată foarte multă atenție.

Nasturii

Sunt furnituri utilizate la încheiat, fixarea și ajustarea produsului pe conformația corpului.

Au un rol funcțional (încheie și ajustează produsul) cât și un rol ornamental (de a înfrumuseța produsul confecționat).

Un nasture supune țesătura pe care este cusut la un efort de tracțiune.

Capitolul III

ADAUSURI FOLOSITE LA PROIECTAREA TIPARULUI

Adausurile care se folosesc la proiectarea tiparelor sunt niște mărimi cifrice care se introduc în dimensionarea tiparelor atât pe lungime cât și pe lățime.

După funcția pe care o îndeplinesc adausurile pot fi:

adausuri de lejeritate

adausuri de contracție

adausuri de corectare sau modă

Adausuri de lejeritate – adaosurile de lejeritate reprezintă o mărime numerică exprimată în centimetrii care se introduce în calculul lățimii tiparului. Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, de destinația produsului și de linia modelului.

Adaosuri de contracție – reprezintă mărimea cifrică care se introduce în calcului proiectării tiparelor pe lungimea acestora. Acest adaos are rolul de a compensa contracțiile care se produc în timpul prelucrării și purtării produsului.

Se calculează cu relația:

Adaosuri de corectare sau de modă se notează cu K și este un coeficient care se aplică pentru corectarea dimensiunilor unui produs în funcție de modă, valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.

Capitolul IV

UNELTE ȘI UTILAJE FOLOSITE LA CONFECȚIONAREA ÎMBRĂCĂMINTEI

Unelte în cadrul procesului de producție sunt următoarele:

Unelte pentru măsura și desen

Unelte pentru tăiat

Unelte pentru cusut

Unelte pentru călcat

Unelte pentru măsură și desen

Panglica centimetru se utilizează la lucrarea măsurilor și la construirea tiparelor. Aceasta este realizată dintr-o țesătură de bumbac imprimată cu o soluție chimică care constituie o peliculă protectoare.

Panglica centimetru are lungimea de 150 cm și lățimea de 8 cm fiind gradată pe ambele părți, la capete este prevăzută cu două plăcuțe metalice protectoare de circa 1 cm.

Echerul, rigla și florarul sunt instrumente confecționate din lemn sau material plastic și sunt folosite la trasarea liniilor drepte (echerul sau rigla), curbe (florarul)

Ruleta cu dinți sete folosită la trasarea unor linii sau detalii în timpul construirii unui tipar. Ruleta este formată dintr-un mâner de lemn sau plastic și un disc cu dinți de metal.

Creta de croitorie – se folosește la construirea tiparului pe material, la croirea semnelor după probă și la alte însușiri. Are formă pătrată sau dreptunghiulară și nu trebuie confundată cu creta colorată. Urmele lăsate pe material se șterg foarte ușor.

Pantograful – se folosește la executarea desenelor în miniatură în vederea determinării consumului specific.

Unelte pentru tăiat

În producția de serie mică (unică), după încadrarea tiparului pe material urmează decuparea acestora care se face cu foarfecele de croitorie.

Foarfecele de croitorie – sunt formate din două părți prinse printr-un bolț cu piuliță, fiecare parte este compusă dintr-o ureche și o lamă iar pentru protecția utilizatorului un mâner de plastic sau de fier cu două găuri pentru a putea fi mânuită pe material.

Atât urechile cât și lamele au forme și dimensiuni diferite în funcție de destinația foarfecelui și de grosimea materialului.

În croirea de comandă se utilizează foarfece :

pentru material subțire

pentru țesături mai groase

pentru broderie

În general lamele foarfecelui sunt executate din oțel inoxidabil asigurând condiția primordială de a putea fi ascuțite periodic.

Lungimea foarfecelor variază:

100 – 160 mm – subțiri

120 – 240 mm – groase

Unelte pentru cusut

În confecționarea îmbrăcămintei, una din principalele operații o constituie cusutul propriu-zis.

Operațiile de coasere se realizează manual folosindu-se:

Acul de cusut

Degetarul

Acul de cusut

Este un instrument perfecționat cu care se pot realiza cele mai deosebite tipuri de consum manuale. În funcție de felul țesăturii și a cusăturilor de executat se folosesc diverse tipuri de ace de cusut.

Acul de cusut e un instrument format din ureche, corp și vârf.

Urechea acului poate avea formă circulară sau ovală în funcție de destinația acului, de grosimea aței sau a materialului, și reprezintă locul pe unde se înșiră ața de cusut.

Corpul acului se află între ureche și vârf, având forma și dimensiunea în funcție de natura operației sau de grosimea materialului. Acele de cusut se fabrică din oțel inoxidabil.

Acele se clasifică în trei grupe după dimensiuni: ace scurte, semilungi și lungi.

Fiecare grup de ace e confecționat pe mărimi: numărului 7 îi corespunde acul cel mai gros iar numărului 10 cel mai subțire.

Din familia acelor face parte și acul cu gămălie. Acul cu gămălie este folosit pentru prinderea detaliilor.

Degetarul

Degetarul este un instrument în realizarea cusăturilor manual.

Este executat din metal în formă de trunchi de con și se fabrică în două variante:

trunchi de con fără fund: acest tip îl folosesc special croitorii deoarece obijnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetarului, prevăzută cu lăcașuri în con se așează capul acului, fiind ușurată astfel introducerea lui în țesături.

trunchi de con cu fund: acest tip îl folosesc în special croitoresele, obijnuiesc să împingă acul în țesătură cu această parte.

Utilaje folosite pentru confecționarea îmbrăcămintei

Mașina simplă de cusut

Mașina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de confecții. Este întrebuințată la majoritatea operațiilor din produsul confecționării datorită cusăturilor clasice pe care le realizează.

În industria de confecții se folosesc o diversitate de mașini simple, care pot fi clasificate în funcție de diverse criterii astfel:

1. În funcție de destinație:

mașini de cusut industriale

mașini de cusut casnice

2. În funcție de model de acționare:

mașini acționate mecanic

mașini acționate prin pedală

mașini acționate manual

3. În funcție de forma suveicii:

mașini de cusut cu suveica rotundă

mașini de cusut cu suveica lungă

mașini fără suveică (cu apucător)

4. În funcție de mișcarea apucătorului:

mașini cu apucător rotativ

mașini cu apucător oscilat

5. În funcție de numărul firelor de ață, mașinile de cusut simple pot fi:

două fire de ață

trei fire de ață

patru fire de ață

6. În funcție de forma cusăturii:

mașini de cusut cu tighel simplu

mașini de cusut cu două ace în paralel

mașini de cusut în zig-zag

Mașina de cusut simplă C4 310

Mașina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în întreprinderile de confecții.

Este întrebuințată la majoritatea operațiilor din procesul confecționării datorită cusăturii clasice pe care o realizează.

Mașina simplă de cusut e utilizată pentru formarea cusăturii tighel formată din două fire de ață, unul la suveică și unul la ac.

Este acționată de un motor electric cu puEste acționată de un motor electric cu putere de la 0,23 – 0,4 W asigurând o viteză de coasere de la 2000 – 6000 impulsuri /minut.

Întreprinderile de confecții sunt dotate cu mașini simple de tipul: Metalotehnica, Super PFAFF, Dűrkopp, Singer, NEECHI, Minerva Hazuic.

Pentru studiul de forță e folosită mașina Metalotehnică C4 310 fiind o mașină modernizată la Întreprinderea Metalotehnică din Tg. Mureș.

Mașina C4 310 funcțio-nează cu o viteză de coasere până la 550 impulsuri /minut.

Mașina funcționează cu ace de tip 135 x 5 având finețea de 100 pentru materiale groase și 80 pentru materiale subțiri. Ața recomandată este de 562 mm lățime și 1100 mm lungime.

Mașina triploc

Caracteristicile tehnico-funcționale

Mașina triploc face parte din categoria mașinilor speciale de cusut și realizează cusătură de încheiere – surfilare.

Cusătura se realizează cu trei fire de ață înfilate astfel: unul la ac și două la cele două apucătoare.

Acționarea mașinii se face de la un motor electric cu puterea de 0,25 KW și turația n = 3000 rot/min, viteza de coasere fiind între 4000 – 4500 impulsuri pe minut.

Mașina poate avea unul sau două ace și poate funcționa cu 2,3,4 sau 5 fire de ață. Această mașină funcționează cu două apucătoare:

Aparatul superior aflat în partea dreaptă

Aparatul inferior aflat în partea stângă

Descrierea mașinii Triploc

Se compune din două părți principale: masa și corpul mașinii.

Organele de lucru ale mașinii Triploc sunt:

acul

apucătorul inferior și cel superior

transportatorul

piciorușul de presare

placa acului

cuțitele

Acul: transportă firul prin material și formează bucle pentru împletire. Acele utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având finețea de 70 – 80 – 90 în funcție de materialele prelucrate.

Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în vederea formării punctului de legătură a cusăturii.

Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir și-l depune în fața acului.

Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.

Transportorul: care este format din:

transportorul principal

transportorul secundar

Transportorul principal e montat în față, iar cel secundar este montat în spate.

Piciorușul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de cusut pe transportor.

Cuțitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea materialului înaintea coaserii.

Formarea cusăturii triploc este destinată în special operațiilor de surfilare sau încheiat surfilat.

Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălțimea de 2,5 – 6 mm cele trei fire de ață se înfileză astfel:

firul de coasere este înfilat la ac și trece prin straturile de material îmbinând detaliile.

un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului având rolul de festonare a marginilor.

al treilea fir este condus la apucătorul superior care se află în dreapta acului și are rolul de legătură a firului de la ac și de la apucătorul inferior.

Deservirea mașinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să respecte toate regulile de pregătire pentru lucru cum ar fi:

înfilarea aței

reglarea cusăturii

coaserea și încheierea lucrării

Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin acționarea pedalei care ridică piciorușul pentru a introduce materialul sub picioruș.

Curățirea mașinii se face zilnic de deșeuri textile.

Normele de întreținere a mașinii prevăd următoarele lucrări:

curățire

ungere

intervenții accidentale

Procesul umidotermic

Cunoscut sub denumirea de călcare, tratamentul umidotermic consumă între 10 – 30% din totalul tipului destinat confecției unui produs.

Îmbrăcămintea confecționată din materiale textile tip lână necesită o trecere umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac necesită o tratare mai ușoară.

Materialele din fire sintetice, față de cele din lână și bumbac, necesită o călcare ușoară la temperaturi și presiuni reduse.

Procesul umidotermic cuprinde operații:

De cutezire

De descălcare a cusăturilor

De presare

De aburire

Netezirea se aplică atât la materiale prime și semifabricatelor cât și la produse finite. La netezirea semifabricatelor sau la produse finite, netezirea se face normal cu o mașină de călcat iar la țesături și tricoturi cu ajutorul calendrelor.

Descălcarea cusăturilor are ca scop fixarea prin călcare a rezervelor. Cusăturile se descalcă cu mașina de călcat normal, aplică direct pe fața interioară a produsului sau detaliului.

Presarea și subțierea produsului se aplică la detalii de îmbrăcăminte. Astfel de operații se întâlnesc la presarea gulerului, a reverelor, a buzunarelor, a mânecilor.

Modelarea este operația de tratare umidotermică prin care produsul și detaliile de îmbrăcăminte se modelează prin călcare.

Modelarea se face prin tensionarea sau scăderea detaliilor îmbrăcămintei, operațiile executate pe baza proprietăților fizico-mecanice ale materialelor textile.

Aburirea se aplică îmbrăcămintei prin faza finală, cu scopul de a definitiva forma și aspectul final al produsului. Aburirea constă în umezirea prin căldură a detaliilor, a produsului de confecționare.

Operația de aburire se efectuează cu mașina de călcat sau la prese. Pentru realizarea acestei operații, se folosește o pânză de călcat bine umezită sau mașina de călcat cu aburi. Aburirea asigură produsului un aspect mai plăcut, elimină tensiunea și luciul apărut la operațiile de călcare.

Parametrii tratamentului umidotermic

Tratamentul umidotermic se bazează pe slăbirea moleculară a materialului care determină trecerea la starea superelastică.

Tratamentul umidotermic se realizează în prezența parametrilor funcționali ca:

Umiditatea

Temperatura

Presiunea

Timpul

Umiditatea (W) respectiv cantitatea de apă necesară în procesul umidotermic poate fi:

Umiditatea termică (W1) cantitatea de apă ce se găsește în compoziția chimică a fibrelor și care nu poate fi eliminată din material în timpul prelucrării

Umiditatea relativă (W2) este cantitatea de apă determinată de higroscopicitatea materialului și de umiditatea mediului ambiant. Umiditatea relativă absorbită efectiv la tratarea umidotermică a țesăturii și a tricoturilor.

Umiditatea tehnologică (W3) este cantitatea de apă care se adaugă în timpul tratamentului umidotermic.

Această umiditate are rol activ prin adăugarea surplusului de apă, ambiența căldurii și obține încălzirea țesăturii iar firele trec din starea sticloasă în starea supraelastică.

Conținutul umidității se determină prin însemnarea celor trei umidități, exprimarea procentei astfel ca:

-W = W 1 + W 2 + W 3 –

Temperatura de călcare a materialelor textile e determinată de:

Materialul

Felul

Operațiile

Procedeul de călcare

Durata expunerii la temperatură

Presiunea de călcat

În funcție de natura materialului, temperatura de lucru în acest proces variază între limite ca:

Pentru materialele din lână ca 150 – 220C

Pentru materialele din bumbac ca 110 – 150C

Pentru materialele din mătase ca 90 – 120C

Pentru materialele din in si cânepă ca 115 – 150C

Pentru materiale din fire sintetice ca 40 – 120C

Presiunea (p) În procesul umidotermic presiunea exprimă, fața de presare pe suprafața materialului. Această presiune este în funcție de modul cum se efectuează operația de călcare (manual sau cu ajutorul presei) și de natura operației (netezirea, modelarea, aburirea, presarea) fiind necesare presiuni diferite astfel:

La operații de netezire p = (0,1……5) x 105 N/M2

La operații de modelare p = (0,5……1) x 105 N/M2

La operații de aburire p = (0,5……1) x 105 N/M2

La operații de presare p = (1,1……10) x 105 N/M2

Timpul (T) de tratare umidotermică exprimă durata expunerii materialului textil în tratament umidotermic.

Timpul de expunere a materialului la călcare trebuie corelată umiditatea, temperatura și presiunea de lucru.

În funcție de operațiile ce se execută (cutezire, modelare, presare) timpul de expunere pot fi:

Pentru operații de cutezire T = 5…..159

Pentru operații de modelare T = 10…..259

Pentru operații de aburire T = 5…..109

Pentru operații de presare T = 20…..309

Utilaje pentru tratamentul umidotermic

În procesul industrial de confecții, procesul umidotermic este dotat cu diferite utilaje pentru tratarea prin călcare a confecțiilor.

Utilajele de călcat manuale se folosesc pentru așezarea materialului și produselor în procesul de călcat și se compun din:

Mese pentru călcat, care pot fi: simple, cu dispozitive de aburire și cu aburi.

Forme de călcat, care pot fi: perne (simple și cu aspirator de aburi ) sau piese portabile montate la masa de călcat.

Masa de călcat poate fi:

Masă simplă de călcat

Masă de călcat cu aburi

Masă de călcat produse plane

Masă de aburire

Masă de călcat produse tubulare

Masă de călcat cu alimentare centrală

Masă de călcat cu alimentare de călcat

Generator de aburi

Forme de călcat:

Forme portabile

Formele rondabile la masa de călcat

Formele fixe pentru călcat

Formele pentru pantaloni

Formele pentru mâneci

Formele pentru contur

Mașina simplă de călcat

În producția industrială se folosesc mașini de călcat manual încălzite electric sau cu aburi. La această mașină căldura se transmite prin tabla metalică care este în contact direct cu materialele textile sau cu produsul călcat. Mașina de călcat manual se construiește în diferite forme în funcție de fabricație și de caracteristici.

Mașina de călcat cu termostat

Progresul termic a determinat obținerea unor materiale pentru confecții care necesită prelucrări umidotermice la temperaturi diferite.

Încălzirea mașinii de călcat la temperaturi impuse de tehnologia prelucrării materialului se face cu un aparat special denumit termostat sau termoregulator. Rolul termostatului este asigurarea funcționării mașinii de călcat la temperatura terminală de caracteristicile prelucrate. Trecerea curentului prin termostat are loc numai când contactoarele sunt apropriate (lipite în poziția îndepărtată alimentarea se întrerupe). La punerea regulatorului prin termostat are loc funcționarea bună a mașinii de călcat. Se ține seama de temperatura de lucru (t) care în funcție de materialul cu ce se prelucrează este în funcție de materialul cu ce se prelucrează este:

Pentru materialul din mătase +100C + 20C

Pentru materialul din bumbac +160C + 20C

Pentru materialul din In și cânepă +130C+ 20C

Pentru materialele din lână +150C……200C+20C

Mașina de călcat cu aburi

Are o construcție asemănătoare cu a mașinii simple de călcat fiind dotată cu un dispozitiv de aburire. Mașina de călcat cu aburi poate fi încălzită fără exigență folosindu-se aburi supraîncălziți.

Caracteristicile mașinii de călcat încălzit cu aburi sunt:

Asigurarea unui tratament umidotermic uniform pe toată suprafața materialului de călcat.

Reducerea timpului de lucru prin eliminarea timpului de utilizare.

Eliminarea de ardere a materialului, prin reglarea (termostatului) temperaturii cu ajutorul termostatului.

Dispozitive de umezire prin presiune a materialului

Umezirea materialului în procesul călcării poate fi realizat cu un burete din material textil sau cu mol cu stropitoare.

Dispozitive de umezire prin presiune sunt utilizate la operațiile de călcare cu mașini normale. Aceste dispozitive funcționează datorită presiunii apei din conducta de alimentare.

Dispozitivul pneumatic: are forma unui pistol cu aer comprimat.

Presele de călcat

Presa de călcat este utilajul principal al producției în procesul umidotermic.

Presele de călcat sunt întrebuințate la operațiile de presare, modelare, netezire a semifabricatelor sau a produselor finite.

Clasificarea și caracteristicile preselor de călcat.

Clasificarea se face după:

Poziția organelor de lucru

Destinație

Fața de presare

Sistemul de acționare

Modul de așezare a produselor pentru călcat

Unelte folosite la confecționarea produsului

Unelte manuale

Unelte pentru călcat

Mașini folosite în confecționarea unui produs

Capitolul V

PREGĂTIREA MATERIALELOR PENTRU CROIT

Etapa de pregătire a materialelor pentru croit și croirea acestora este o componentă a procesului de producție din fabricile sau secțiile de confecționare produselor de îmbrăcăminte.

În cadrul acestei secții sunt executate faze premergătoare confecționării, a căror complicitate depinde de calitatea și tipul materialului.

În întreprinderile de confecții procesul de producție este astfel organizat încât înainte ca materialul să intre in procesul de croire să fie pregătite în acest scop.

Acest lucru este necesar atât pentru folosirea aproape integral a suprafeței țesăturilor și tricoturilor, prin determinarea materialelor cât și pentru obținerea unor produse de bună calitate.

Pregătirea materiilor prime în întreprinderile de confecții se bazează pe un control cantitativ și calitativ finalizat cu sortarea baloturilor pe lungimi, lățimi, desene poziții coloristice.

Controlul în secția de preparație se realizează în aceleași condiții și cu aceleași condiții și cu aceleași utilaje, marcându-se vizibil toate defectele însemnându-se lungimea și lățimea se dă la fiecare balot de material.

Croirea materialului realizată prin metodele clasice sau moderne implică corectarea următoarelor operații de bază:

Șablonarea

Șpănuirea

Tăierea șpanului

Rihtuirea detaliilor

Împachetarea semifabricatelor

Croirea clasică se deosebește de cea modernă nu prin operațiile în sine care se regăsesc în orice sistem și prin modul de realizare gradul de tehnicitate și automatizare.

Șablonarea materialelor este operația de conturare a șabloanelor pe materialul ce trebuie croit, conturarea se poate realiza în cretă sau creion.

La operația de șablonare trebuie respectate o serie de condiții cum ar fi:

Așezarea șabloanelor pe material se va face respectând firul de urzeală.

Pentru așezarea șabloanelor pe material se va face respectând desenul de pe material și aducând pierderi cât mai mici de material.

Șablonurile pot fi de mai multe feluri:

Prin conturare

Cu trafaletele

Cu ajutorul calculatorului

Șpănuirea materialului este operația prin care materialul se așează în straturi suprapuse cu lungimi și lățimi egale.

După modul de așezare al straturilor, șpănuirea poate fi realizată pe material dublu sau desfăcut cu fața întru-un singur sens sau față la față.

Șpănuirea dublată se aplică la anumite țesături dublate și la tricoturile tubulare unde detaliile se desenează pe jumătate iar piesele rezultate sunt perechi.

În practică numărul structurilor de material dintr-un șpan au următoarele valori:

Țesături subțiri pentru lenjerie 60 – 120 foi

Țesături flanșate pentru lenjerie 60 – 80 foi

Țesături din bumbac pentru rochii și bluze 60 – 80 foi

Țesături din In, cânepă 50 – 60 foi

Țesături din mătase 60 – 80 foi

Țesături lână pt costume 30–50 foi, sau paltoane 25–40 foi

Țesături simple pentru rochii 40 – 50 foi

Pentru a stabili numărul de straturi de material dintr-un șpan se vor ține cont de aspectul lucios al materialului care este diferit, acesta se va așeza în linie dreaptă pe una din laturi.

Șpănuirea se poate efectua:

Manual

Manual – mecanic

Mecanizat

Secționarea șpanului:

Pentru a putea fi transportat cu ușurință la secția de croit șpanul se va secționa.

Șpanul se va secționa transversal, iar numărul secțiunilor va fi determinat de lungimea șpanului.

Operația de secționare a șpanului se va efectua ținând cont de următoarele cerințe:

Respectarea liniilor de trasaj și evitarea abaterilor de la conturul șabloanelor.

Păstrarea pozițiilor în șpan fără ca acesta să se încline.

Dimensiunea optimă a secțiunilor rezultate din șpan pentru a fi transportate la secția de croit.

Fixarea prin puncte de coasere sau cleme specifice a straturilor de material pentru a nu se deplasa.

Secționarea șpanului se realizează cu mașini speciale de secționat șpan care pot fi:

Mașini de tăiat cu disc

Mașini de tăiat cu cuțit vertical

Șpănuirea manuală: este o operație de așezare manuală a straturilor de material cu lungimi și lățimi egale pe mese simple.

Pentru executarea șpănuirii manuale sunt necesare următoarele faze de lucru:

Alimentarea mesei de lucru cu material

Derularea materialului la capătul activ al mesei

Măsurarea lungimii șpanului cu ajutorul șabloanelor ce trebuie încadrate

Așezarea foii de material cu lungimi și lățimi egale în straturi suprapuse

Tăierea foilor de șpan la capăt

Fixarea șpanului prin coasere sau cu ajutorul unui dispozitiv special

Pentru formarea șpanului trebuie respectate următoarele condiții tehnice:

În cazul aceluiași șpan se vor folosi materiale de aceiași lățimi

Așezarea materialului în șpan se va face în funcție de materialul ce trebuie șpănuit

Tăierea capetelor de șpan se va face cu precizie pentru ca marginea să fie dreaptă

Straturile de material se depun în șpan fără a fi tensionate sau cutate

Formarea capătului de șpan se face prin așezarea și tăierea straturilor de material în mod egal pentru ca suprapunerea să rezulte o linie dreaptă

Șpănuirea manual – mecanică

Procesul de șpănuire manual – mecanic este asemănător cu cel al spănuiri manuale cu deosebirea că operațiile de cutezare a țesăturii de fixare și de tăiere a acestuia se realizează mecanic, în cazul acestui proces numai așezarea foii în șpan se face manual de către operator.

Celelalte operații executându-se mecanizat.

Șpănuirea manual – mecanizată se realizează pe un agregat alcătuit din:

Mecanismul pentru derulat țesătura

Masa de lucru

Mecanismul de fixat capetele șpanului

Mecanismul de tăiat țesătura

Șpănuirea mecanizată este asemănătoare cu cel al șpanului manual – mecanizată cu deosebirea că toate operațiile se realizează mecanizat.

Decuparea detaliilor

Decuparea detaliilor este operația în care detaliile conturate pe șpan se taie contur, la efectuarea acestei operații se vor respecta următoarele condiții:

Decuparea detaliilor se va face după linia de tiraj pentru a nu se modifica forma și dimensiunile detaliilor.

La decupare se vor tăia întâi detaliile mari și apoi cele mici.

Șpanurile formate mai întâi din materialele lucioase se vor fixa cu cleme speciale pentru ca la decuparea straturilor de material să nu se deplaseze

Cu detaliile decupate di șpan se vor forma pachete pe mărimi.

Pentru decupare se folosesc mașini de tăiat cu cuțit, bandă.

În țara noastră se folosesc de obicei mașinile de tăiat cu bandă tip TM cu 3 – 4 roți.

Această mașină se folosește pentru tăierea materialelor depuse în șpan până la grosimea de 20 cm.

Decatarea materialelor

Operația de decatare și de călcare a materialelor textile se aplică la începutul pregătirii pentru croit cu scopul de a le da acestora un aspect plăcut și pentru a le asigura stabilitatea dimensională.

Decatarea materialelor are ca scop eliminarea luciului și contracțiilor din țesături, operația se realizează prin umezirea țesăturilor și uscarea lor cu scopul fixării dimensiunii.

Decatarea se poate realiza manual cu fierul de călcat sau mecanizat cu ajutorul mașinilor de decatat.

Pentru materialele din lână decatarea se face prin aburirea acestora și apoi prin călcarea lor pe o masă de călcat fără a fi tensionate.

La țesăturile din bumbac decatarea se face prin introducerea acestora în apă timp de 6 – 8 ore după care se usucă și se calcă pe direcție diagonală.

Călcarea este un proces umidotermic care se aplică materialelor textile cu scopul de a le netezi și a le da un aspect mai plăcut prin eliminarea denivelărilor.

Călcarea țesăturilor din bumbac se face cu scopul de a le da acestora un aspect mai plăcut, de a le imprima luciul și moleciunea corespunzătoare.

Țesăturile din in se calcă cu o mașină specială numită mangăl, iar operația de călcare fiind numită măngăluire și constă în înfășurarea țesăturilor pe un cilindru de lemn care se introduce între 2 – 3 cilindri metalici.

Țesăturile de in astfel călcate devin mai pline și mai lucioase.

Călcarea țesăturilor din lână se face asemenea cu cele din bumbac.

Această operație având ca scop de a fixa tricotul la lățimea necesară.

După călcare tricotul se lasă să se odihnească cu ajutorul procedeului de relaxare el se face cel puțin 24 ore timp în care tricoturile sunt așezate pe rafturi în magazii sub formă rulantă sau pliantă.

Pentru asigurarea relaxării corespunzătoare magazia trebuie să îndeplinească anumite condiții:

Umiditatea trebuie să fie între 60 – 65%

Să fie ferită de curenți de aer

Temperatura să nu fie prea ridicată

Lumina să fie indirectă

Controlul și sortarea materialelor

Aparține operației de pregătire a materialelor pentru croit și se împarte în două grupe:

Controlul – Materialele destinate pentru croit se controlează din punct de vedere cantitativ și calitativ. Controlul calitativ are ca scop cunoașterea caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor. Datorită faptului că sub aspectul chimic, materialele textile se controlează în cadrul recepției, la pregătirea țesăturilor pentru croit se controlează numai din punct de vedere dimensional și al aspectului. Controlul cantitativ are ca scop cunoașterea dimensiunilor fiecărui balot de material destinat operației de croit, o atenție deosebită acordându-se lățimii materialului dintr-un balot.

Sortarea – Operația este specifică țesăturilor și se efectuează deoarece la operațiunile următoare este necesar să se folosească țesături cu aceeași lățime. Pentru aceasta, după ce s-a stabilit lățimea reală a țesăturii, se sortează pe dimensiuni și se așează în rafturi speciale.

Capitolul VI

ÎNCADRAREA ȘABLOANELOR PE MATERIAL

Această operație are ca scop determinarea formațiilor în care se amplasează șabloanele pe suprafața materialului de croit. Procesul se desfășoară pe mese de lucru în cdrul serviciului tehnic din întreprindere.

După formare combinațiilor se procedează la stabilirea consumului de material pentru fiecare combinație iar operația de trasare a conturului șabloanelor constituie o lucrare de studii, analizându-se toate posibilitățile de amplasare și reducere a consumului. Șabloanelor se pot așeza pe material dublu sau desfăcut iar după model de încadrare pe lățimea materialelor acestea pot fi:

Încadrări pe material dublat iar șabloanelor se amplasează numai pe jumătate, avantajul acestor încadrări constă în faptul că timpul de șablonare este mai mic și detaliile decupate la croit sunt perechi.

Încadrări pe material desfăcut în care șabloanele se așează pe întreaga lățime iar această metodă este larg utilizată având o serie de avantaje economice.

Șabloanele au mai multe posibilități de așezare și astfel rezultă mai puține deșeuri.

Operația de asamblare a șabloanelor pe material se numește încadrare și poate fi realizată prin diferite procedee.

Încadrarea simplă – pe suprafața materialului se amplasează șablonul unui singur proces.

Încadrarea combinată – pe suprafața materialului se amplasează șabloanele a două sau mai multor produse.

Consumul specific pentru croit trebuie însoțit de schițe în miniatură care să reprezinte încadrarea șabloanelor pe material.

Miniaturile se execută cu ajutorul pantografului, în cadrul serviciului tehnic.

Capitolul VII

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECȚIONARE

A PRODUSULUI „PANTALON SCURT”

Pantalonul scurt se confecționează din două detalii cum ar fi:

Detalii principale,

Detalii secundare

Detaliile principale sunt:

Față

Spate

Detaliile secundare sunt:

Buzunare

Nasturi și fermoar

Găici

Cordon

După croirea detaliilor se vor verifica dacă toate detaliile sunt croite egale. După aceea vom confecționa detaliile secundare prin coaserea buzunarului cu punga, executarea găicilor și a cordonului. Executarea șlițului drept și stâng.

Asamblarea detaliilor principale:

Încheierea șlițului la partea inferioară,

Asamblarea feței și spatelui pe linia laterală,

Încheierea pantalonului între picioare, cusătura interioară,

Încheierea pantalonului în prelungirea șlițului până la partea superioară a spatelui,

Finisarea pantalonului la partea superioară (poziționarea găicilor împreună cu betelia)

Finisarea beteliei,

Finisarea pantalonului la partea inferioară cu manșeta simplă sau dublă,

Călcatul interfazic,

Finisarea finală: poziționarea butonierelor, coaserea nasturilor și a butonierei, coaserea fermoarului, curățarea de ațe și călcarea.

Capitolul VIII

FINISAREA PRODUSULUI

Procesul de finisare cuprinde următoarele operații:

Montarea

Proba

Executarea cusăturilor

Călcatul

Etichetarea

Împachetarea

Finisare produsului se face cu ajutorul tratamentului umidotermic. Acesta constă în umezirea și apoi presarea detaliilor de îmbrăcăminte și a produselor finite la temperatura stabilită într-o perioadă de timp determinată de natura operației și caracteristicile materiilor prelucrării.

Operațiile tratamentului umidotermic diferă de la un produs la altul în funcție de materialul din care este confecționat, de destinație și întrebuințarea lui, ca și de locul unde este purtat.

Ținând cont de aceste caracteristici operațiile tratamentului umidotermic se clasifică astfel:

Operația de netezire: se aplică țesăturilor și tricoturilor în scopul de a le pregăti pentru croire.

Operația de descălcare constă în desfășurarea cusăturilor și de încheiere și fixare a reverelor respective prin îndoirea și fixarea lor prin, umezire, căldură și călcare.

Operațiile de modelare: sunt operații ale tratamentului care se aplică la unele detalii în scopul obținerii formei necesare fabricației produsului.

Operațiile de presare: se aplică părților de produse care în timpul confecționării au căpătat în grosime cum ar fi: manșete, tivuri.

Operații umidotermice finale: sunt operații complexe și diferit de la un produs la altul. Au ca scop presarea și modelarea, obținându-se prin aceasta forma definitivă a produselor.

Tot de procesul finisării aparține și tăierea ațelor, coaserea butonierelor și coaserea nasturilor.

Urmează etichetarea acestora, controlul tehnic final, ambalarea și formarea loturilor comerciale pentru expedierea la beneficiar.

Capitolul IX

NORME GENERALE DE PROTECȚIA MUNCII

Definiție:

Protecția muncii constituie un ansamblu activității instituționale având scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul muncii.

Normele de protecția muncii reprezintă un sistem unitar de măsuri și reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de muncă. Ele se aplică cursanților, salariaților, persoanelor angajate, cu convenție civilă precum și elevilor, studenților în perioada efectuării practicii profesionale.

Persoanele care desfășoară activități sunt obligate să-și însușească și să respecte normele de protecție a muncii în domeniul în care desfășoară activitatea:

să desfășoare activitatea în așa fel încât sa nu expună pericolului de accidentare profesională atât persoana proprie, cât și persoanelor participante la procesul muncii;

să aducă la cunoștință conducătorului de muncă orice defecțiune tehnică sau alte situații care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident și să informeze de îndată conducătorul locului de muncă;

să utilizeze echipamentul individual de protecție din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost aprobat;

să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă accidentele de munca suferite de persoana proprie participantă la procesul muncii;

să respecte regulile de protecție a muncii, condițiile în care se desfășoară activitatea de muncă;

să participe la activitatea de testare și perfecționare cu privire la normele de protecție a muncii.

Pe baza normelor elaborate de către Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, persoanele care lucrează în locuri de muncă cu condiții grele și vătămătoare, beneficiază și de alimente de protecție.

Nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, la locurile de muncă, se sancționează conform legii, deoarece se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționale, având drept scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții și a integrității corporale a persoanelor participante la locul de muncă.

Printr-un accident de muncă se înțelege starea, vătămarea violentă a organismului precum și intoxicarea profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea și care se poate proba ca: invaliditate, incapacitate, deces.

ECHIPAMENTUL DE MUNCĂ PRIVIND LOCUL DE MUNCĂ

Echipamentul individual de protecție reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva unor factori nocivi. Orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării de fiecare participant în procesul muncii, este pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor factori de risc sau îmbolnăvire profesională.

Echipamentul individual de protecție reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.

Factorii de risc sunt factorii proprii elementelor implicate în procesul de muncă și care pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale.

Accidentele de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația profesională, care are loc în timpul procesului de muncă sau în timpul îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, invaliditate sau deces, precum și accidentele suferite de elevi, studenți și ucenici în timpul efectuării practicii profesionale.

Bolile profesionale sunt afecțiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori fizici, chimici și de suprasolicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă precum și defecțiunile suferite de studenți, ucenici, în timpul efectuării practicii profesionale.

Practica profesională reprezintă însușirea practică specifică meseriei și specialităților în care se pregătesc elevii, studenții sau ucenicii în ateliere, laboratoare sau la agenții economici.

Documentația cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul protecției muncii cuprinde:

fișele de protecție a muncii;

cărți și broșuri de specialitate;

dispozitive specifice.

Măsuri de prevenire și stingere a incendiilor (P.S.I.)

Noțiuni generale despre incendiu

Incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se produc pierderi de bunuri materiale și uneori vieți omenești.

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai importante sunt:

Nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele lemnoase, chimice, electrice și textile.

Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin diferite forme:

jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă

ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase

pulverizată: când ard materiale combustibile, solide și lichide

abur: când ard materialele uscate și gazoase, iar arderea se produce în mediul închis.

Substanțe chimice: reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în care ard substanțe chimice și electrice

Spuma mecanică: este o substanță chimică care se produce prin amestec cu emulsie. Amestecul se realizează cu o instalație specială acționată mecanic

Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.

Capitolul X

RECLAMA PRODUSULUI

Pentru ca produsele să fie cunoscute și apreciate de către cumpărători este nevoie de a promova produsul și prin reclamă.

Prezint mai jos un model de reclamă sub formă de afiș într-un raion de confecții pentru copii și tineret.

Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 172 cm

Pb = 48 cm

Ad = 2 cm

Calculul dimensiunilor de bază:

Pt = Pb – 4 = 48 – 4 = 44 cm

Ps = Pb + 4 = 48 + 4 = 52 cm

Trasarea liniilor de bază:

AB = Ps + 12,5 = 52 + 12,5 = 25,5 : 5 = 5,1 cm

AL = AB + 4 = 25,5 + 6,5 = 32 : 5 = 6,4 cm

BB1 = Pb + 0,5 = 17 : 5 = 3 cm

B2B3 = PS + 0,5 = 6 : 5 = 1,2 cm

B2B4 = PS = 52 = 10,4 : 5 = 2,1 cm

Trasarea liniilor de bază:

A2A’2 = 0,5 : 5 = 0,1 cm

B3b = bb1 = B2B’3 = 6 = 2 : 5 = 0,4 cm

A’2A4 = Pt + Ll1= 44 + 3,5 = 25,5 : 5 = 5,1 cm

A1A3 = 3,5 : 5 = 0,7 cm

L2L3 = 1,5 : 5 = 0,3 cm

Construirea spatelui de pantalon:

AA5 = Pt + 0,8 = 44 + 0,8 = 5,2 : 5 = 1,4 cm

A5A6 = 22 + 2,5 = 29,5 : 5 = 5,9 cm

A6A7 = 4 : 5 = 0,8 cm

A5P’ = 11,4 : 5 = 2,3 cm

PP’ = 1: 5 = 0,2 cm

PP’2 = 10,4 : 5 = 2,1 cm

Pa = 10,4 : 5 = 2,1 cm

Lpt = PS + 0,5 = 17 : 5 = 3 cm

AB = Pb + 10 = 44 + 10 = 10,5 : 5 = 2,1cm

AT = Lt = 41 : 5 = 8,2 cm

AL = Lpr – l Lpr = 4,5 . 16,4 + 6 = 73,8 – 5 = 68,8 cm

AL = 68,8 – 4 = 64,8 : 5 = 12,9 cm

BB1 = Lsp + Ad = 18,6 + 4 = 18,6 + 1,2 = 19,8 : 5 = 3,9 cm

BB2 = Pb + Ad = 44 + 4 = 48 : 5 = 9,6 cm

B2B3 = Lpt + Ad – 1 = 18,6 + 4 – 1 = 18,6 + 1,2 – 1= 18,8 : 5 = 3,7

B1B4 = B1B3 + 0,5 AA’ = LL’ = 4 : 5 = 0,8

Bibliografie