Panfil Teodora Doctrine Si Cultura 2018 [620409]

1 UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI,
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă
„JUSTINIAN PATRIARHUL”,
MASTERAT – DOCTRIN Ă ȘI CULTUR Ă CRE ȘTIN Ă,
ANUL UNIVERSITAR 2017-2018,
SERIA 2016-2018

PERSPECTIVE DE ABORDARE INTEGRATIV Ă
A BOLILOR GRELE, ÎN CONTEXTUL ACTUAL
AL TEOLOGIEI ORTODOXE

TEZ Ă DE DISERTA ȚIE

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC, M ASTERAND,
CONF. DR. ADRIAN LEMENI PANFIL D. TEODORA

BUCURE ȘTI,
2018

2 PLANUL LUCR ĂRII

INTRODUCERE (CONSIDERA ȚII INTRODUCTIVE ȘI
METODOLOGICE)

I. BOAL Ă ȘI TERAPIE ÎN TEOLOGIA ORTODOX Ă
I.1. SEMNIFICA ȚIA TEOLOGIC Ă A BOLII
I.2. PRINCIPII TERAPEUTICE
I.3. BOALA, IUBIRE ÎN HRISTOS
I.4. CONCLUZII.

II. CANCERUL. FATALITATE SAU UN NOU ÎNCEPUT?
II.1. CE ESTE CANCERUL?
II.2. ATITUDINEA FA ȚĂ DE BOLILE GRELE A OMULUI DUHOVNICESC
II.3. CONCLUZII.

III. METODE INOVATIVE ÎN TRATAREA BOLILOR GRELE
III.1. TERAPII INOVATIVE (IMUNOTERAPIA, MELOTERAPIA)
III.2. BISERICA, SPITAL DUHOVNICESC
III.3. CONCLUZII.

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE.

3 INTRODUCERE (CONSIDERA ȚII INTRODUCTIVE ȘI METODOLOGICE)

Cuvinte cheie : boal ă, hran ă (vie), iubire, îndumnezeire, p ăcat, risc (asumat),
rug ăciune, sănătate, spital (duhovnicesc), suferin ță , t ămăduire,
terapie (integrativ ă).

Omul contemporan, postmodern, caracterizat de socie tatea informa țional ă,
secularizat ă, globalizat ă, este un om strâns legat de realitatea epocii în c are tr ăie ște, cu o tr ăire
sincretist ă, tr ăind, de cele mai multe ori, în lipsa iubirii, într- o libertate aparent ă, într-o dram ă
a comuniunii. În aceast ă efervescen ță , omul postmodern este un om bolnav, plin de boli
suflete ști, al ături de multe boli trupe ști.
Mersul, al ături de un bolnav, suferind de o boal ă grea, sau, recent, de o boal ă
neoplazic ă, s-a dovedit a fi foarte dificil. Este mult ă suferin ță , triste țe și durere. Cancerul a
devenit o problem ă major ă de s ănătate, este aproape un flagel, chiar dac ă, în ță rile avansate
ale Europei, aceast ă boal ă nu mai este asociat ă cu moartea, fiind considerat ă boal ă cronic ă.
Sugestia distinsului profesor, conferen țiar doctor Adrian Lemeni, de a eviden ția
terapiile integrative în bolile grele și, nu în ultimul rând, ale celor neoplazice, m-a de terminat,
în contextul cercet ărilor mele în materie de telomeraz ă și regenerare celular ă, s ă actualizez o
cercetare bazat ă pe vindecarea omului în form ă integrativ ă, care poate fi realizat ă exclusiv în
condi ție euharistic ă.
Dialogul tainic cu Dumnezeu, al imenta ția prin hrana vie, mobilitatea, ca aplecare
spre nevoile intrinseci ale semenilor no ștri, comportamentul bazat pe o în țelegere sensibil ă a
problemelor celor din jur și chiar zâmbetul, ca r ăspuns la provoc ările cotidiene, sunt tot atâtea
mijloace, prin care omul bolnav: [anonimizat] î și (re)dobânde ște s ănătatea
sufleteasc ă și trupeasc ă.
Cercet ările omului postmodern, în ceea ce inseamn ă preven ție și tratare a bolilor
grele, î și g ăsesc, cu prisosin ță , în metodele integrative, un r ăspuns cu greutate, cuprinz ător,
sigur și deosebit de promi ță tor, confirmat de anumite descoperiri din știin ța actual ă.
Nevoia de t ămăduire a omului are obâr șii str ăvechi, îns ă, ast ăzi, a devenit o
nevoie stringent ă, datorit ă evolu ției galopante a bolilor, care, nu de pu ține ori, întrerup firul
existen ței umane. Necesitatea t ămăduirii impune ast ăzi metode complexe, terapeutice, metode
care au condus la gândirea și elaborarea prezentei teze de Diserta ție, intitulat ă : „ Perspective
de abordare integrativ ă a bolilor grele, în contextul actual al Teologiei Ortodoxe” , f ără a se

4 avea preten ția eshaustivit ății unui subiect atât de vast, ținându-se seama de adâncimea
spiritual ă și experien ța terapeutic ă, t ămăduitoare, taumaturgic ă a Bisericii Ortodoxe, relevat ă
de Sfânta Scriptur ă și Sfin ții P ărin ți. Aceast ă lucrare nu pretinde a oferi r ăspunsuri finale, știut
fiind faptul c ă r ăspunsurile autentice sunt, de fapt, experien țe de via ță , ci î și asum ă
responsabilitatea deschiderii unei teme de cercetar e în viitor.
Apreciem c ă tema aleas ă spre cercetare este una original ă, întrcât opteaz ă pentru
o abordare integrativ ă a bolilor grele în contextul Teologiei Ortodoxe, a dic ă subliniaz ă
abordarea spiritual ă, mental ă și trupeasc ă, încercând o contribu ție destul de modest ă pe o
terapie în cazul tinerilor bolnavi de cancer.
Scopul acestui demers știin țific este diseminarea solu țiilor de vindecare
(îns ănăto șire) a omului contemporan, dar și a întregii crea ții v ăzute, întrucât t ămăduirea
sufleteasc ă și trupeasc ă a omului înseamn ă scoaterea sa din izolare și redarea bucuriei
comuniunii.
Din punct de vedere metodologic, pentru prezenta lucrare s-a avut în vedere
stabilirea surselor de informa ții și, apoi, colectarea datelor, prin cercetarea biblio grafiei de
specialitate din literatura român ă și nu numai. Pentru argumentarea complexit ății temelor care
sunt prezentate, a fost consultat ă literatura de specialitate, care se refer ă la problematica bolii,
în special a bolilor în faz ă terminal ă și la experien ța terapeutic ă a Bisericii Ortodoxe, relevat ă
de Sfânta Scriptur ă și Sfin ții P ărin ți, s-au parcurs studii care privesc moartea și suferin ța din
punct de vedere teologic și terapeutica bolii, sub diversele sale atribute și forme, fiind
consultate site-uri specializate. Au fost urm ărite cele trei etape ale demersului știin țific:
1. Acumularea de infirma ții, utilizându-se metodele : observarea știin țific ă și documentarea
bibliografic ă;
2. Prelucrarea informa ției, prin analiz ă, cantitativ ă și calitativ ă;
3. Formularea concluziilor și solu țiilor, apelându-se la compara ție și sistematizare.
Lucrarea de fa ță însumeaz ă 59 de pagini, fiind împ ărțit ă în 3 capitole, precedate
de considera țiile introductive și metodologice. Fiecare parte se încheie cu concluz iile, care se
impun, iar la finalul lucr ării se afl ă concluziile generale și, nu în ultimul rând, bibliografia,
care este alc ătuit ă din : 52 de referin țe bibliografice și 2 adrese de internet accesate, care
constituie suportul celor 99 de note de subsol.

5 Capitolul I : BOAL Ă ȘI TERAPIE ÎN TEOLOGIA ORTODOX Ă
I.1. SEMNIFICA ȚIA TEOLOGIC Ă A BOLII

Asumarea suferin ței, ca esen ță a iubirii, define ște real și concret semnifica ția
teologic ă a bolii, eviden țiind esen țial rolul con știin ței și al iubirii în asumarea suferin ței și în
procesul de t ămăduire a omului bolnav. Suferin ța este, de cele mai multe ori, un îndemn de
con știentizare, de urmare a lui Hristos, conform spusel or Mântuitorului : „Adev ăr v ă spun :
dac ă bobul de grâu care cade în p ământ nu moare, r ămâne singur; dar dac ă moare, aduce
road ă mult ă” (Ioan 12,24).
Boala este o consecin ță a c ăderii omului, însemnând c ă boala este legat ă de p ăcat
și nu de natura uman ă și, deci, nu ar fi natural ca omul s ă se îmboln ăveasc ă, este contrar
naturii! Pe fondul acesta au ap ărut patimile, ca boli ale sufletului 1, deoarece sufletul este
sănătos când nu are patimi. S ănătatea sufletului, spune Sf. Vasile, este o virtute.
Omul este o fiin ță unitar ă, psihosomatic ă, o fiin ță personal ă, frumoas ă, zidit ă de
Dumnezeu, ,,dup ă chipul S ău” 2, Cel ve șnic, personal și iubitor. Dumnezeu dore ște ca omul s ă
tr ăiasc ă via ța lui Dumnezeu, via ța ve șnic ă și fericit ă a comuniunii dumnezeie ști. Iar aceast ă
des ăvâr șire, fiin ța uman ă, nu o poate experia departe de Dumnezeu, în afara Dumnezeului
Celui Viu și Iubitor de oameni. Omul nu este pentru sine izvor al vie ții, ci a primit via ța ca dar
infinit de la Dumnezeu. Cu cât omul se une ște mai mult, prin iubire, cu Creatorul s ău, cu atât
se poate învrednici de prezen ța harului divin, iar cu cât tr ăie ște mai intens via ța dumnezeiasc ă,
cu atât devine „p ărta ș dumnezeie știi firi” 3. Trupul devine „templu al Duhului Sfânt” 4, se
umple de har, dep ășind limitele firii create. În felul acesta, omul po sed ă o stare natural ă de
via ță spiritual ă, încât s ănătatea integral ă reprezint ă cre șterea continu ă a vie ții omene ști in
via ța ve șnic ă.
Starea uman ă de s ănătate paradisiatic ă s-a alterat prin p ăcatul str ămo șesc, încât
ast ăzi nu exist ă pe nic ăieri un organism perfect s ănătos! Ceea ce conduce la afirma ția conform
căreia : Suferin ța, boala și moartea fac parte integrant ă din condi ția uman ă!
Boala, în sensul ei explicativ, înseamn ă lipsa s ănătății (din latinescul infirmitas ), o
stare a organismului în care procesele vitale se ab at de la normal. Literatura antic ă din Biblie
și din afara Bibliei aminte ște de boli la modul general.

1 Sf. Isaac Sirul, Epistola 4 , p. 380; Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron , PG 29, 196 C.
2 Facere I, 27.
3 II Petru I, 4.
4 I Cor. 6, 19.

6 Boala, ca stare fizic ă sau stare sufleteasc ă, amenin ță bun ăstarea bunului mers al
omului. Îns ă boala nu se poate reduce numai la anomaliile biolo gice de func ționare.
Boala are capacitatea de a modific a raporturile celui aflat în suferin ță cu
divinitatea, de a influen ța rela țiile cu semenii și, nu în ultimul rând, de a reconstrui psihicul.
Aceasta ne arunc ă de multe ori în dezn ădejde sau ne ofer ă speran ță și r ăbdare, remodelându-
ne ca oameni. Boala este pus ă în aceea și ecua ție cu suferin ța și chiar cu moartea, ceea ce
schimb ă fundamental modalitatea de percepere a vie ții înse și5.
Părin ții Bisericii al ătur ă atât boala, cât și suferin ța și moartea, p ăcatului
str ămo șesc. Boala implic ă o suferin ță atât exterioar ă, cât și interioar ă6.
„S ănătatea nu este un scop în sine, ci este o condi ție a calit ății vie ții, o modalitate
prin care persoanele pot participa la dezvoltarea e conomic ă, social ă, cultural ă, spiritual ă și
colectiv ă”7!
Despre paradigma bolii și spa țiul asociat tr ăirii ei au fost f ăcute cercet ări înc ă din
cele mai vechi timpuri. Boala a fost v ăzut ă întotdeauna ca un accident în via ța omului, de
aceea preocup ările pentru în țelegerea cauzei ei au avut forme diverse, care au c ulminat cu
categoriile umane sociale, aceea a medicilor, care sunt pu și în slujba bolnavilor.
Înv ăță tura de credin ță ortodox ă arat ă c ă boala este consecin ța c ăderii omului în
păcat, îng ăduit ă de Dumnezeu ca pedagogie spiritual ă, îns ă nedorit ă de Creator. Tradi ția
Ortodox ă nu în țelege prin boal ă „nici un imperativ esen țial sau un pre ț ce trebuie pl ătit pentru
mântuirea sau iertarea noastr ă”8.
Pentru cre știnii ortodoc și, epicentrul vie ții nu este aici, în lumea material ă, ci
dincolo, în lumea ve șnic ă, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspi n, ci via ță f ără de
sfâr șit”, conform Condacului de la Slujba Înmormânt ării.
Boala nu este altceva decât o fo rm ă sublim ă de descoperire dureroas ă și, de ce nu,
un dialog cu tot mai pu ține cuvinte și tot mai multe lacrimi 9.
Boala, în general, este exponen ta unor încerc ări majore din via ța omului, care ne
aminte ște, cu țint ă precis ă, c ă s ănătatea și via ța nu sunt bunuri permanente, c ă „trupul pe care
îl avem se va mistui încet-încet și apoi va muri” 10 .

5 Ștefan Iloae, Medicii și Biserica , Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 79.
6 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, știința Sfinților Părinți , Editura Învierea, Arhiepiscopia
Timișoarei, 1998, p. 144-145.
7 Adina Rebeleanu, „Sănătatea, domeniu de referință pentru calitatea vieții” în Medicii și Biserica , Editura
Renașterea, Cluj-Napoca, 2007, p. 75.
8 Pr. prof. dr. John Breck, Darul sacru al vieții , Editura Patmos, Cluj-Napoca. 2001, p. 268.
9 Pr. prof. dr. C. Teșu, „Suferința, dialog al lacr imilor”, în Ziarul Lumina , din 08. 01. 2012.

7 În viziunea reputatului teolog fr ancez Jean Claude-Larchet, „s ănătatea este un
echilibru provizoriu între for țele vie ții și for țele care i se opun, cele dintât neavând decât o
fragil ă suprema ție” 11 !
Din punct de vedere știin țific, boala fizic ă este o alterare, un dezechilibru, care
atrage dup ă sine o suferin ță , o simptomatologie, care , de cele mai multe ori, este mai pu țin
exprimat ă12 . În accep țiunea distinsului medic Pavel Chiril ă, exist ă deosebit de numeroase
cazuri de neîn țeles, adic ă : „Bolnavi la care boala apare din senin, oameni c are nu se
îmboln ăvesc, în ciuda expunerii la noxe agresive, sunt și oameni grav bolnavi care se vindec ă
ușor, de și boala este aceea și” 13 . Pentru omul bolnav, în spe ță suferind de o boal ă grea sau de
cancer, se deschide o via ță nou ă, cu totul diferit ă, via ță despre care se știe c ă va fi scurt ă,
dureroas ă moral și fizic. În func ție de cum va fi tr ăit ă aceast ă via ță , ea poate fi de sfin țenie și
nădejde sau de iad și dezn ădejde 14 .
Pentru mul ți dintre cre știnii ortodoc și, boala este aduc ătoare de mult folos
duhovnicesc. Aceasta este necesar ă tuturor, indiferent dac ă suntem drep ți sau p ăcăto și,
„pentru a ne întoarce la adev ărata via ță spiritual ă și pentru a ne ajuta s ă înaint ăm spre
asem ănarea cu Dumnezeu” 15 .
Semnifica ția teologic ă a bolii se poate traduce, ca amprent ă verosimil ă, cu
asumarea suferin ței ca esen ță a iubirii,eviden țiindu-se rolul decisiv, esen țial al iubirii în
asumarea suferin ței și în procesul de t ămăduire a omului bolnav. Dac ă în rândurile de mai sus
subliniam faptul c ă viața unui bolnav, încercat de o maladie grea sau de ca ncer, poate fi
nădejde sau dezn ădejde, func ție de cât de mult este ancorat în credin ța mântuitoare a Fiului lui
Dumnezeu, urmeaz ă o expunere, a faptului c ă boala reprezint ă o șans ă la s ănătate, prin
despătimire în iubire și, totodat ă, un îndemn de asumare a suferin ței, ca esen ță a iubirii, de
urmare a Mântuitorului Iisus Hristos, conform Ioan 12, 24 , care spune : „Daca bobul de grâu
care cade în p ământ nu moare, r ămâne singur; dar dac ă moare, aduce road ă mult ă.
Consider ăm c ă orice boal ă constituie o interpretare cu atât mai vie și mai
profund ă, cu cât ea nu este, în nici un caz, abstract ă sau gratuit ă, ci se înscrie într-o experin ță
ontologic ă, de cele mai multe ori, zdrobitoare. Boala constit uie încercarea duhovniceasc ă,
care angajaz ă întreaga fiin ță , punându-și amprenta decisiv asupra dinamicii vie ții. Se impune,

10 Ștefan Oproiu, Terapeutica duhovnicească și terapeutica medicală î n lumina Teologiei Ortodoxe , teză de
doctorat, București, 2008, p. 20.
11 Jean Claude-Larchet, Introducere în teologia bolii , Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997, p. 7.
12 Pavel Chirilă, Mihai Valica, Meditație la medicina biblică , Editura Christiana, București, 1992, p. 11.
13 Ibidem , p. 12.
14 Domenique Beaufils, Credința ta te-a mântuit , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 268.
15 Sfântul Isaac Sirul, „Cuvinte despre nevoințe”, în Filocalia , vol. 10, p. 140.

8 deci, în condi țiile unei vie ți religioase autentice, dep ăș irea, într-o form ă sau alta, a
încerc ărilor, se impune asumarea bolii, ca esen ță a iubirii cre știne.
Fiecare dintre noi, în cursul exi sten ței sale, trebuie nu numai s ă se a ștepte la
suferin țe și boli, ci trebuie s ă știe s ă continue a tr ăi, a experia și „a-și afla implinirea”16 !
Potrivirea terminologiei medic ale cu natura subiectului în discu ție este justificat ă
de faptul c ă natura uman ă c ăzut ă este, cu adev ărat, bolnav ă, din punct de vedere duhovnicesc,
iar în Mântuitorul Hristos, prin Duhul Sfânt, se lu creaz ă o adev ărat ă t ămăduire a ei, prin
mijlocirea tainelor și a nevoin țelor ascetice, având drept c ălăuz ă lumina ve șnic nestins ă a
rug ăciunii.
Sursa patimilor este p ăcatul str ămo șesc. P ăcatul lui Adam s-a transmis întregului
neam omenesc, fiind cauza primordial ă a bolilor spirituale și trupe ști. Prin p ăcat, omul a c ăzut
din starea de comuniune cu Dumnezeu și din nemurire, conform Romani 5,12. Prin urmare,
izvorul tuturor bolilor și suferin țelor, ca și a tuturor neajunsurilor, care afecteaz ă ast ăzi natura
uman ă, este eviden țiat ă de c ătre Sfin ții P ărin ți în voia liber ă a omului, în p ăcatul comis în
Eden. Starea de împ ătimire reprezint ă treapta cea mai de jos pe care poate p ăși fiin ța
omeneasc ă. Numele lor ilustreaz ă faptul c ă, prin ele, omul este adus într-o stare de robie.
Patimile sunt „adev ărate boli ale sufletului”, spune Clement Alexandrin ul 17 , sfântul Isaac
Sirul 18 sau sfântul Macarie Egipteanul 19 , iar sfântul Nichita Stihatul vorbe ște despre „boala
patimii” 20 . Sfântul Maxim M ărturisitorul arat ă, de asemenea, c ă „precum se raporteaz ă
sănătatea și boala la trupul animalului, și lumina și întunericul la ochi, tot a șa se raporteaz ă
virtutea și p ăcatul la suflet” 21 .
Posibilitatea na șterii patimilor este dat ă prin existen ța afectelor naturale.
„Tr ăsăturile p ătimitoare”, de care vorbe ște Sfântul Maxim M ărturisitorul, sunt afectele,
considerate ca tr ăsături ira ționale, p ătrunse în firea omului dup ă c ăderea în p ăcat și care îl

16 Jean Claude-Larchet, Teologia bolii , Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997, p. 8.
17 Cuvânt de îndemn către elevi (Protrepticul) , cap. XI, 115, 2, în Scrieri. Partea întâia , traducere, introducere,
note și indici de Pr. dr. Fecioru, colecția PSB, vo l. 4, Editura Institutului Biblic și de Misiune a B isericii Ortodoxe
Române, București, 1982, p. 156.
18 Cuvinte despre sfintele nevoințe , în Filocalia , vol. X, Editura Humanitas, București, 2008, p. 36 8.
19 Scrieri. Omilii duhovnicești , Omilia XLIV, traducere Pr. prof. dr. Constantin C ornițescu, introducere, indici și
note de Prof. dr. N. Chițescu, colecția PSB, vol. 3 4, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bise ricii Ortodoxe
Române, București, 1992, p. 260.
20 Cuviosul Nichita Stihatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, Suta a doua a
capetelor naturale : despre curățirea minții, ale a celuiași, 22 , în Filocalia , vol. VI, traducere din grecește,
introducere și note de Dumitru Stăniloae, Editura H umanitas, București, 2004, p. 254.
21 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Cele 400 de capete despre dragoste, a patra sută… , 46, în Filocalia , vol. II,
traducere din grecește, introducere și note de Dumi tru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 1999, p.112.

9 apropie de animalitate 22 ; ele nu sunt p ăcătoase, dar u șureaz ă na șterea p ăcatului, ca de
exemplu : pofta de mâncare este doar un afect, îns ă exagerarea ei devine un p ăcat 23 . Sfântul
Maxim M ărturisitorul le nume ște patimi conforme firii, deoarece reprezint ă o tr ăsătur ă de
pasivitate a firii umane. Ele au odr ăslit în fire dup ă c ăderea omului din starea de des ăvâr șire,
reprezentând aspectul de animalitate al firii noast re, actualizat prin întreruperea comuniunii cu
Dumnezeu, îns ă ele nu sunt condamnabile, fiindc ă nu țin de voin ță , atâta vreme cât r ămân în
grani țele lor, servind existen ței biologice; exemple : pofta dup ă mâncare, pl ăcerea de
mâncare, frica, întristarea. Aceste pot deveni pati mi, printr-o mi șcare neorânduit ă sau pot
deveni porniri bune, prin orientarea setei umane du p ă infinit spre Dumnezeu, de pild ă : pofta
poate fi convertit ă în dor spiritual dup ă cele dumnezeie ști, frica în grija pentru evitarea
pedepsei ve șnice sau întristarea în poc ăin ța mântuitoare.
Sfin ții P ărin ți s-au str ăduit s ă clasifice toate aceste boli (patimi), întemeind as tfel
o adev ărat ă „nosografie duhovniceasc ă”24 .
Descrierea am ănun țit ă și metodic ă a patimilor ( bolilor ), pe care o g ăsim la Sfin ții
Părin ți, constituie o adev ărat ă nosologie, dar și o autentic ă semiologie medical ă, care au drept
scop elaborarea metodic ă, riguroas ă și eficace a unei terapeutici a acestor boli. T ămăduirea
începe odat ă cu definirea acestor patimi, ea permi țându-i omului s ă-și cunoasc ă și s ă-și
în țeleag ă mi șcările sufletului, s ă le descopere semnifica ția profund ă și s ă taie iute r ăul care l-a
cuprins sau e pe cale s ă-l cuprind ă. Astfel, omul înceteaz ă de a mai fi determinat orbe ște de
mecanisme pe care nu le cunoa ște, care-l tulbur ă și îi produc suferin ță .
Suferin ța și boala, oricât de grele și chinuitoare, sunt un semn al prezen ței și a
lucr ării lui Dumnezeu în via ța omului, o dovad ă a iubirii Sale nem ărginite și, totodat ă,
concrete. Suferin ța se contureaz ă ca un instrument pedagogic pe care Dumnezeu îl fol ose ște
spre binele omului., care-l scoate pe om din captiv itatea autosuficien ței, a pl ăcerilor
trec ătoare. Asumarea acesteia de c ătre om reprezint ă o în țelegere a acestei pedagogii divine și
o intrare pe f ăga șul firesc al unei c ăi mântuitoare.
În mod paradoxal, boala este o ca le scurt ă de mântuire. Ea poate redresa
pervertirea pe care a generat-o p ăcatul, reîndreptând firea uman ă la verticalitatea fireasc ă, de

22 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie , 1, și nota 1, în Filocalia , vol. III, traducere din
grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 1999, p. 40-41.
23 Părintele profesor Dumitru Stăniloae ( Filocalia , vol. III, p. 78, nota 1) apreciază, în același co ntext, caracterul
natural al căsătoriei în raport cu existența pământ ească și caracterul natural al fecioriei în raport cu existența
eternă la care e chemată firea.
24 Sintagma îi aparține profesorului Jean Claude-Larc het, conform Terapeutica bolilor spirituale , p. 114.

10 dinaintea c ăderii. Boala devine, prin purtarea de grij ă a lui Dumnezeu, un mijloc, un
medicament de t ămăduire a sufletului și un prilej duhovnicesc.
Dac ă pentru omul contemporan, viteza și lipsa timpului, în mijlocul unei lumi din
ce în ce mai agitate, agasante și stresante, este o stare general ă, atunci, o cale potrivit ă și
scurt ă care conduce spre scopul dorit, adic ă scopul mântuirii, este suferin ța. O atitudine
potrivit ă nu las ă timpul suferin ței s ă se iroseasc ă, ci, indiferent de loc și moment, îl
înve șnice ște, transformându-l în cale c ătre cer. În acest sens, un p ărinte în Pateric spune c ă :
„Diminea ța se poate s ă fii în iad, iar spre sear ă s ă te afli în rai” 25 .
Șansa de a p ărăsi starea de boal ă st ă într-o atitudine dinmic ă de a șteptarea a
ajutorului dumnezeiesc, care presupune fuga continu ă de pasivitatea suport ării unei boli, adic ă
fără sens, acoperit ă de o adâncire în materialitate, stare corespunz ătoare omului trupesc.
Întârzierea ajutorului divin sau a t ămăduirii are ca o cheie de în țelegere pedagogia divin ă :
plinirea vremii, înt ărire în credin ță , r ăbdare. Boala trebuie s ă fie dep ăș it ă duhovnice ște și
transfigurat ă în Hristos! Preferarea s ănătății este fireasc ă, îns ă doar cu condi ția ca ea sa fie
tr ăit ă în și pentru Dumnezeu.
Încercarea, prin boal ă, nu trebuie s ă aduc ă dezn ădejde și desp ărțire de
Dumnezeu! Nimeni nu se poate opune suferin ței fizice. Refuzul reprezint ă o modalitate de
exprimare a la șit ății. Chinul bolii trupe ști nu este strict necesar mântuirii sufletului, dar poate
reprezenta un mod deosebit de îndreptare și izb ăvire. Sfântul Ioan Gur ă de Aur, vorbind
despre r ăbdarea în suferin țe, afirm ă : „Iubi ților, nu mai zice ți c ă s ărăcia, boala și primejdia ne
silesc a cârti împotriva lui Dumnezeu și a-L huli! Nu s ărăcia, ci nebunia, nu boala, ci
obr ăznicia, nu primejdia, ci lipsa de fric ă a lui Dumnezeu ne îndeamn ă la hulirile cele de
judecat ă, ca și la toate r ăut ățile” 26 . A r ăbda suferin ța este un lucru atât de mare, încât chiar pe
cei mai mari p ăcăto și îi scute ște de pedeapsa lor, iar celor cu adev ărat drep ți, suferin ța le d ă
mult ă n ădejde pentru via ța ve șnic ă.
Necazurile, suferin țele, încerc ările și bolile fac parte din îns ăș i condi ția uman ă, o
condi ție supus ă durerii și mor ții, din cauza p ăcatului str ămo șesc. Boala poate fi mântuitoare,
dac ă este asumat ă în duhul smereniei des ăvâr șite, îns ă este de subliniat c ă boala se poate
transforma într-o povar ă greu de suportat, dac ă este în țeleas ă ca pedeaps ă asupra omului
păcătos, care merite s ă sufere, datorit ă multor sale gre șeli. Potrivit înv ăță turii Sfintei Scripturi
și a Sfin ților P ărin ți, boala este fie urmare a p ăcatului, fie o încercare prin care Dumnezeu

25 Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Taina suferinței , traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Bizant ină,
București 2007, p. 23.
26 Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la duminica a XX XI după Rusalii”, în Predici la duminici și sărbători , Editura
Bunavestire, Bacău, 2005, p. 246.

11 dore ște s ă ne înt ăreasc ă în virtute și s ă ne apropie mai mult de El. De multe ori, Dumnezeu nu
ne împline ște cererile, fie pentru c ă suntem nevrednici, fie pentru c ă nu este înc ă timpul, fie
penrtu c ă nu ne sunt de folos pentru mântuire.
Indiferent dac ă trupul va fi sau nu vindecat, suferindul are o alt ă imagine în
comunitatea bisericii din care face parte, tr ăind în comuniune cu Hristos, Cel care a biruit
moartea. În Hristos, suferin ța nu dezumanizeaz ă, ci transfigureaz ă!

I.2. PRINCIPII TERAPEUTICE
Bolile și bolile grele sunt o realitate universal ă a vie ții și lumii postmoderne în
care tr ăim, încât putem afirma c ă nu exist ă în aceast ă lume persoan ă care, de la na ștere și pân ă
la moarte, s ă aib ă parte numai de fericire, a șa cum, în mod similar, subîn țelegem c ă nimeni nu
poate spune c ă și-a tr ăit întreaga via ță , având parte numai de durere sau de osteneal ă. Exist ă în
univers o compensa ție și un echilibru. O compensa ție, în sensul c ă suferin țele trupe ști pot
duce la mari beneficii spirituale și un echilibru, în sensul c ă bucuriile, în general cele
materiale, dac ă nu sunt experiate curat, superior spiritual, se tr ansform ă, adeseori, în cauze ale
regresului și necazului viitoare.
Încerc ările și necazurile, boala și moartea constituie, pentru om, probleme
ontologice, care privesc întreaga existen ță vremelnic ă. De multe ori, nu în țelegem de ce ne
îmboln ăvim, îns ă bolile sunt „examene pentru cealalt ă via ță și cruce de fiecare zi” 27 , „calea
lui Dumnezeu” 28 .
Considerând c ă Dumnezeu pedepse ște trupul, ca s ă în țelep țeasc ă sufletul 29 ,
Sfântul Ioan Gur ă de Aur afirm ă c ă, atunci când boala este asumat ă cu noble țe și mul țumire
sufleteasc ă, ea este amanetul unei r ăspl ătiri și „arvun ă a cununilor cere ști” 30 .
Cuvântul – mijloc de comunicare și de comuniune este considerat un principiu
terapeutic sine qua non. Nevoia de comunicare și comuniune este o nevoie fundamental ă a

27 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe. Cuvântul V : Desp re depărtarea de lume și despre toate
cele ce tulbură mintea , în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Pări nți, care arată cum se poate omul
curăți, lumina și desăvârși , vol. X, traducere, introducere și note de Pr. pro f. dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR,
București, 1981, p. 42.
28 Ibidem.
29 Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre nemărginita putere a diavolului. Omilia I, 4 , în vol. Despre nemărginita
putere a diavolului. Despre căință. Despre necazuri și biruirea tristeții , traducere de Pr. prof. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, București, 2002, p. 15.
30 Idem , Primele patru Omilii despre statui. Omilia I , în vol. Primle patru Omilii despre statui ale Sfântului Ioa n
Hrisostom , traducere din original de Stoenescu Apostol, Noua tipografie, Dimitrie C. Ionescu, București, 1980,
p. 29.

12 omului. Fiin ță social ă, politic ă, dialogic ă, el este o „fiin ță cuvânt ătoare”, hommo loquens 31 . În
aceea și accep țiune, teologul occidental Paul Evdokimov considera c ă „nu exist ă decât o
suferin ță , aceea de a fi singur” 32 .
Un analist contemporan aprecia c ă „am pierdut momentul uman” 33 . Este suficient
referindu-ne la boala timpului nostru s ă men țion ăm doar estimarea pe care o face Organiza ția
Mondial ă a S ănătății, care prive ște depresia ca pe o epidemie.
Mutând discu ția pe plan medical, un inspirat autor contemporan a r ăta c ă în
dialogul dintre medic și bolnav : „Pentru pacient, orice întâlnire cu asis tenta sau cu doctorul
poate fi o șans ă de a ob ține informa ții lini știtoare, de a g ăsi mângâiere, consolare sau, atunci
când situa ția este abordat ă în mod nefericit, de a descoperi o invita ție la dezn ădejde. Din
păcate, mult prea adesea, personalul medical este gr ăbit sau indiferent fa ță de disperarea
pacien ților. Desigur c ă exist ă și asistente în țeleg ătoare sau medici care- și g ăsesc timp s ă
lini șteasc ă sau sa informeze și nu doar s ă administreze un tratament. Tendin ța este, îns ă, spre
un univers profesional, în care imperativele instit u ționale pot face personalul medical s ă uite
de punctele vulnerabile ale pacien ților sau s ă fie prea gr ăbit pentru a le lua în seam ă”34 .
În lucrarea fericit intitulat ă „De ce se îmboln ăvesc oamenii?”, autorii arat ă c ă
„pacien ții din ziua de ast ăzi se plâng, adesea, c ă sae simt ca ni ște fenomene pur periferice din
agenda înc ărcat ă a medicilor sau a celor care-i consult ă. Dintr-un studiu a reie șit c ă pacien ții
din spitale sunt mai pu țin satisf ăcu ți de modul în care comunic ă pesonalul medical cu ei, decât
de mâncarea pe care o primesc. Apari ția utiliz ării computerelor în practica medical ă
presupune c ă doctorii introduc datele în timp ce vorbesc cu pac ien ții, de mult ori, uitându-se
la ace știa doar în treac ăt. În Statele Unite, timpul mediu pe care îl are la dispozi ție un pacient
într-o prim ă consulta ție, înainte de a fi întrerupt de medic, este de 23 de secunde” 35 .
Motiva țiile sunt numeroase. Cei mai mul ți medici trebuie s ă fac ă fa ță e șalon ării volumului de

31 Pr. lect. dr. Nicolae Dură, Propovăduirea și Sfintele Taine. Valoarea lor în lu crarea de mântuire , EIBMBOR,
București, 1998, p. 24.
32 Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe , ediția a II-a revăzută,
traducere de Gabriela Moldoveanu, Asociația filant ropică medicală creștină Christiana, București, 199 9, p. 127.
33 „Televiziunea, telefoanele mobile, walkman-urile, internetul, jocurile video, jocurile Game Boy, faxu rile,
e-mail-urile, terminalele BlackBerry și restul mijl oacelor și dispozitivelor electronice pe care le iu bim își croiesc
drum cu atâta posesivitate în viețile noastre, că p etrecem din ce în ce mai puțin timp unii cu alții f ață-n față.
Momentul electronic înlocuiesște ceea ce eu numesc momentul uman. Fără să vrem, pierdem legătura unii cu
alții”. Cf. Edward Hallowell și John Ratey, Delivered from Distraction , New-York, Ballantine Books, 2006, pp.
156, 159, apud Nance Guilmartin, Puterea pauzei. Cum să fii eficient într-o lume sol icitantă, 24/7 , traducere de
Cătălina Necula, Editura Trei, București, 2012, p. 76.
34 Daniel Goleman, Inteligența emoțională , traducere de Irina-Margareta Nistor, Editura Curt ea Veche,
București, 2001, p. 205.
35 Darian Leader și David Corfield, De ce se îmbolnăvesc oamenii? , traducere de Cristina Spătaru, Editura Trei,
2012, p. 45.

13 munc ă și a birocra ției tot mai mari, a șa încât nu ne surprinde faptul c ă au din ce în ce mai
pu țin timp la dispozi ție pentru a-l putea asculta pe pacient.
Mul ți bolnavi se plâng de faptul c ă nu li se acord ă suficient ă aten ție și c ă primesc
sfaturi pripite. Trebuie s ă recunoa ștem c ă ne sim țim, pur și simplu, nelua ți în seam ă de
medici.
În perioada interbelic ă, medicii se plângeau de faptul c ă studierea bolii începe s ă
obtureze observarea pacientului. Și este un fapt recunoscut c ă, ast ăzi, medicul nu te mai
trateaz ă ca pe o persoan ă, ca pe un întreg, ci doar o buc ățic ă din tine, adic ă exact locul pe care
trebuie s ă-l trateze. Cuvântul, leacul t ămăduitor, dialogul, terapia cu cele mai multe rezulta te
nu-și mai g ăse ște loc, a șa cum scriitorul austriac Stefan Zweig spunea c ă „Acum boala nu mai
înseamn ă ceva ce se întâmpl ă omului întreg, ci ceva ce atac ă unul din organele sale”!
Îndep ărtarea masiv ă de biografia și particularit ățile pacientului a încurajat, în
mod inevitabil, o gam ă foarte larg ă de terapii. În America, num ărul de vizite f ăcute celor care
practic ă medicina alternativ ă îl dep ășește pe cel al vizitelor f ăcute medicilor obi șnui ți.ast ăzi,
mai mult de o treime din popula ția Americii beneficiaz ă de pe urma terapiilor alternative. Și,
în mod semnificativ, „mai mult de 70% dintre ace știa nu î și informeaz ă medicii curan ți despre
aceste tratamente” 36 .
Cuvântul este piatr ă de hotar în devenirea noastr ă spiritual ă. Un cuvânt rostit
indiferent sau r ăuvoitor, într-o situa ție limit ă, într-un moment critic, de cump ănă în via ța
cuiva, îl poate arunca în bra țele dezn ădejdii. Cuvântul are valoare terapeutic ă în alinarea bolii.
Cercet ările în domeniul medical demonstreaz ă faptul c ă „durerea , oricare ar fi
ea, se adreseaz ă întotdeauna cuiva și con ține un strig ăt de ajutor sau de reconfort. O persoan ă
care sufer ă, se recunoa ște u șor dup ă grimasele, gesturile, intona țiile, dup ă mersul nefiresc,
dup ă precau țiile pe care și le ia când se a șaz ă. Imediat, aten ția se centreaz ă asupra ei și
reac țiile anturajului vor contribui la deschiderea sau î nchiderea por ții durerii. O atitudine
marcat ă de compasiune, calmeaz ă și lini ște ște. Dimpotriv ă, o reac ție de indiferen ță sau de
respingere intensific ă durerea” 37 .
Cuvântul are o valoare terapeutic ă imens ă în actul medical, referindu-ne la
comunicarea sau anun țarea diagnosticului.
Aflarea diagnisticului în suferin ță oncologic ă are un impact zguduitor asupra
fiin ței umane! „Mul ți pacien ți resimt rostirea diagniosticului <<cancer>> precum pronun țarea

36 Ibidem , pp. 46-47.
37 Monique Brillon, Emoțiile pozitive, emoțiile negative și sănătatea , traducere de Cristina Vasilescu, Editura
Polirom, Iași, 2010, p. 183.

14 unei sentin țe de condamnare la moarte. Ei nu subscriu mai depar te la aceast ă via ță . Pentru cei
mai mul ți, aceast ă etap ă devine începutul. De cele mai multe ori, rezid ă, aici, începutul unei
vie ți noi. Prognoza medical ă are, și dup ă experien țele medicilor alopa ți, mult mai pu țin ă
influen ță asupra speran ței de via ță , decât atitudinea l ăuntric ă. Depinde dac ă cei afecta ți mai
așteapt ă ceva de la via ță și atunci îi mai a șteapt ă și pe ei ceva” 38 !
Omul bolnav se afl ă într-o stare special ă de vulnerabilitate și labilitate psihic ă, iar
un diagnistic nea șteptat poaste c ădea asupra lui ca o lovitur ă cumplit ă. Poate c ă ar fi potrivit
dac ă acestuia i s-ar cere s ă se prezinte la un nou consult, sub pretextul unei noi investiga ții și
expertize, cu unul dintre membrii familiei sale, pe cât se poate posibil apropiat și cu mare
influen ță asupra sa, și de a-i fi comunicat acestuia diagnosticul, neuitâ ndu-se a fi înt ărit ă
credin ța sa în vindecare, încrederea în metodele de terapi e și schemele de tratament în
eficien ța acestora, în progresele neîncetate ale știin ței medicale, precum și în speran ța unui
ajutor de Sus 39 !
Boala și, în special o boal ă grea, constituie un prilej de adânc ă medita ție asupra
vie ții personale, cu reu șitele sau înfrângerile ei materiale și spirituale, un moment de adânc ă
introspec ție, urmat, adeseori, de poc ăin ță și smerenie. Prin boal ă, omul experiaz ă fragilitatea
vie ții și a s ănătății sale, vulnerabilitatea sa în fa ța suferin ței, iar aceasta constituie, de multe
ori, un prilej de schimbare a vie ții. Ceea ce i se cere de acum omului activ și energic de
alt ădat ă, deplin st ăpân pe bunurile sale, între care și via ța personal ă, este r ăbdarea, lupta
împotriva bolii sale.
Încrederea în personalul medical și, în mod deosebit în medicul s ău curant,
conduce la încredere în actul medical și d ă speran ță de vindecare. „Boala na ște nevoia de
comunicare, de iubire, de întâlnire cu Cineva…” 40 , iar personalul medical poate constitui astfel
de intermediari între bolnavi și semeni, între acesta și Dumnezeu! Conform formulei lui Jean

38 Ruediger Dahlke, Boala ca șansă. Cum descifrăm mesajul ascuns al bol ii , traducere de Daniela Ștefănescu,
Editura Trei, 2008, p. 64.
39 Studiile au arătat că investirea religioasă poate reduce riscurile apariției a numeroase boli, atât f izice, cât și
psihologice, poate ameliora starea de sănătate gene rală și favoriza longevitatea. Într-o metaanaliză a lucrărilor
referitoare la efectul religiei asupra sănătății s- a constatat că aceasta este benefică vindecării în 81% din cazuri,
neutră în 15% din cazuri și dăunătoare doar în 4% din situații. Autorul a concluzionat că un medicame nt sau o
terapie medicală cu un raport beneficiu – risc atât de favorabil ar avea, fără îndoială, un succes ime diat! O altă
sinteză a studiilor celor mai fiabile indică faptul că practica religioasă ar avea un efect protector împotriva
deceselor cauzate de cancere, boli cardiace și resp iratorii, ca și împotriva sinuciderilor. S-a arătat că persoane
de orice religie, care se supun unei practici relig ioase, o dată sau de mai multe ori pe săptămână, po t spera să
trăiască cu aproape șapte ani față de ceilalți. Înt r-adevăr, religiozotatea a fost asociată cu o prelu ngire a
existenței în 80% din studiile care au căutat o cor elație între cei doi factori. Cf. Dr. Olivier de Ladoucette, Forța
minții. Cum să rămâi mereu tânăr și să te bucuri de viață , traducere de Liliana Urian, Editura Trei, 2008,
pp. 247-248.
40 Prof. dr. Pavel Chirilă, Prof. dr. Lucian Gavrilă, Conf. dr. Cristina Gavrilovici, Asist. soc. Drd. A ndreea Băndoiu,
Principii de bioetică. O abordare ortodoxă , Editura Christiana, București, 2008, p. 143.

15 Claude-Larchet, „Prin harul S ău, prin puterea Sa, prin virtu țile Sale, prin energiile Sale,
medicii, credincio și sau nu, con știen ți sau nu, pot ac ționa spre bine, în mod eficient” 41 . În
accep țiunea acestei formul ări, ar trebui s ă redescoperim factorul și evenimentul uman și, s ă
facem din fiecare întâlnirea a noastr ă cu medicul o s ărb ătoare, iar din fiecare consulta ție și
tratament, o Liturghie!
Vindecarea pooate s ă înceap ă în spa țiul câtorva cuvinte atent alese, spuse atunci
când doctorul sau pacientul î și ia r ăgazul de a intra în leg ătur ă unul cu cel ălalt ca fiin țe
umane 42 .
Prin vindec ările și ajutorul dat celor în suferin ță , Mântuitorul Hristos a ar ătat c ă
durerea nu este necesar ă, nici suferin ța bolii nu este starea fireasc ă a bolii, ci s ănătatea
sufleteasc ă și trupeasc ă este starea normal ă! Prin minunile s ăvâr șite asupra celor din jur, dar și
asupra Sa, Domnul Hristos ne-a ar ătat firescul la care trebuie s ă ne ridic ăm, pentru a descoperi
sensul adev ărat al acestei vie ți. „R ăstignirea duce la Înviere, moartea la via ță , suferin ța la
fericire, plânsul la mângâiere, s ărăcia la bog ăție; acesta este unul din marile paradoxuri ale
Cre știnismului” 43 !
De foarte multe ori, în pagini le „Jurnalului fericirii”, monahul Nicolae Steinhar dt
eviden țiaz ă aparentul nonsens ce guverneaz ă via ța cre știnului : dobândirea fericirii nu se
poate ob ține decât prin suferin ță . „Fericirea este prima noastr ă datorie, iar prima datorie a
cre știnului este s ă știe a suferi” 44 !
Nici pe bolnavii cu credin ță statornic ă nu-i ocole ște întrebarea : De ce am c ăzut
prad ă cancerului? Cel mai firesc r ăspuns este c ă nici o alt ă suferin ță nu se dovede ște mai
trebuincioas ă în vederea mântuirii, deoarece po ți deveni cet ățean al Împ ărăției lui Dumnezeu,
fiind bolnav fizic! Se știe c ă numero și sfin ți au înfruntat boli grele sau chiar cancerul :
Sfântul Nectarie a suferit de cancer, iar Sfântul S erafim de Sarov a suferit de ulcera ții
deschise la picioare. Condi ția sine qua non pentru mântuire este ca sufletul s ă r ămân ă s ănătos,
chiar dac ă durerea devoreaz ă trupul! Dintr-o astfel de perspectiv ă am putea considera boala
drept o cruce. Or’ Sfin ții P ărin ți ne înva ță c ă f ără Cruce nu vom reu și s ă dobândim mântuirea!
Tot ei ne spun c ă boala, asumat ă cre știne ște, reprezint ă o busol ă, indicându-ne locul unde ne
afl ăm în drumul c ătre Cer. În acest sens, bolile grele, în spe ță cancerul, pot fi considerate boli

41 Jean Claude-Larchet, Teologia bolii , traducere de Pr. prof. Vasile Mihoc, Editura Oast ea Domnului, Sibiu,
1997, p. 120.
42 Nance Guillmartin, Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui , traducere de Smaranda Nistor,
Editura Trei, București, 2010, p. 126.
43 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și Românism , Editura Albatros, București, 1998, p. 222.
44 Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii , pp. 50-53.

16 tămăduitoare, c ăci to ți cei afecta ți r ămân statornici în credin ță , primind de la Dumnezeu
putere s ă lupte cu afec țiunea, iar, concomitent, ei î și t ămăduiesc sufletele de orgoliu, mândrie
și necredin ță .
Cre știnismul recunoa ște deschis realitatea suferin ței ca principiu fundamental
terapeutic. Dac ă o persoan ă suferind ă prime ște un cuvânt bun, ea, în schimb, va da o suferin ță
asumat ă, în vederea îns ănăto șirii. Nici m ăcar pentru un moment nu ni se sugereaz ă c ă o
persoan ă, devenind cre știn ă, ar putea evada sau sc ăpa din lumea suferin ței! A duri vindecarea
nu este un lucru contrar voin ței divine.
Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire (Rudyard
Kipling)! Suferin ța bolii este o realitate universal ă a lumii în care tr ăim. Credin ța și
spiritualitatea ortodox ă subliniaz ă, în leg ătur ă cu aceste adev ăruri, câteva postulate : adev ărata
stare a primilor oameni o constituia s ănătatea. C ăderea în p ăcat este cea care a deschis poarta
bolilor și suferin țelor, culminând în moarte. Boala suferin ța și moartea constituie adev ărate
căi de apropiere de El, fiind forme de cercetare din partea P ărintelui Ceresc. P ăcatul este o
boal ă a sufletului, iar patimile sunt considerate cancer ul vie ții spirituale. În privin ța cauzelor
bolilor, întreaga literatur ă duhovniceasc ă r ăsăritean ă consider ă c ă adev ărata și ultima cauz ă o
constituie p ăcatul str ămo șesc, la care se adaug ă p ăcatele personale. Al ături de aceste dou ă
cauze este men ționat ă și o mo ștenire genetic ă vulnerabil ă.
Pentru cei p ăcăto și, boala constituie o a doua form ă de ascez ă, cauzat ă tocmai din
lipsa de înfrânare, de disciplin ă și de nevoin ță 45 .
Sfin ții P ărin ți se refer ă, adesea, la limitele încerc ărilor. Principiul fundamentul
enun țat este acela c ă, indiferent de cauzele lor, suferin țele sau necazurile din aceast ă via ță
sunt în limitele firii, suportabile, adaptate puter ilor noastre fizice și morale 46 .
În efervescen ța zilelor de ast ăzi, un zâmbet are o valoare infinit ă, iar un cuvânt d ă
speran ță și încredere unui bolnav împov ărat de o boal ă grea sau de cancer. Într-o astfel de
situa ție, par mai adev ărate ca oricând cuvintele lui Nicolae Iorga : „Un c uvânt bun cost ă atât
de pu țin, dar pre țuie ște atât de mult”!

45 O discuție interesantă, dintr-o perspectivă teolog ică, dar și medicală, este cea referitoare la trans miterea
slăbiciunilor și a bolilor părinților la descendenț ii lor.
46 Știința medicală, în mod deosebit algeziologia, vo rbește despre pragul durerii sau capacitatea de a s uporta
ori îndura a fiecărei persoane, aceasta fiind în st rânsă legătură cu tipul de personalitate și valoril e morale sau
spirituale ale fiecăruia. Spre exemplu, studii amăn unțite demonstrează că femeile sunt capabile să sup orte o
durere de opt ori mai mare decât bărbații, că tempe ramentele mai pasionale sau colerice sunt tentate s ă dea
proporții mai mari sau mai intense suferințelor lor , după cum prezența în viața cuiva a unor valori mo rale
înalte, precum credința și răbdarea înjumătățesc du rerea, așa cum spune Sfântul Isaac Sirul.

17 I.3. BOALA, IUBIRE ÎN HRISTOS
Boala, în general, este o pedagog ie divin ă, prin intermediul c ăreia Creatorul ne
cerceteaz ă via ța. Este, mai curând, un moment de reflec ție și o vreme de poc ăin ță . Dac ă
Dumnezeu îng ăduin ță , este spre binele nostru, deoarece „El nu vrea moa rtea p ăcătosului, ci s ă
se întoarc ă și s ă fie viu” (Iezechel 33, 11)!
În Antropologia cre știn ă, starea de normalitate a omului este perceput ă în unitatea
manifest ărilor suflete ști și trupe ști, „atunci când duhul, care-L caut ă pe Dumnezeu, st ăpâne ște
trupul” 47 . Orice boal ă are o cauz ă spiritual ă, duhovniceasc ă și, apoi, una medical ă.
S-a spus despre Ortodoxia contemp oran ă c ă reactualizeaz ă sensul no țiunii de
psihoterapie. Sintagma „psihoterapie ortodox ă” a ap ărut pe firmamentul lingvistic ca o
adaptare fireasc ă a Bisericii, al c ărei mesaj fundamental este chemarea universal ă, este
dobândirea ve șniciei, împreun ă cu Iisus Hristos. Psihoterapia ortodox ă reprezint ă „ acela și
crez al Bisericii lui Hristos, prezentat, dar, mai ales practicat, dup ă un principiu foarte concret
și anume : promovarea artei vindec ării sufletului prin mijlocirea înv ăță turii Sfin ților
Părin ți” 48 . Psihoterapia ortodox ă actualizeaz ă dimensiunea terapeutic ă a ortodoxiei, care este,
în esen ța sa, o educa ție și o metod ă terapeutic ă, care-și propune, în principal, s ă-l orienteze pe
om spre Hristos, Care are puterea de a-l t ămădui, Acela despre care psalmistul David spune c ă
„vindec ă toate bolile” (Psalmul 102, 3), sa-l a șeze într-o rela ție corect ă cu Dumnezeu, pentru
ca, din interiorul acesteia, s ă I se închine dup ă lege 49 .
Procedeele terapeutice folosite î n Ortodoxie sunt și metode de purificare a
sufletului, reperezentând, totodat ă, condi ții ale t ămăduirii înscrise, al ături de t ămăduirea prin
Sfintele Taine (condi ții obiective), în condi țiile generale ale t ămăduirii, având drept model pe
marele t ămăduitor, care este Hristos. Procedeele psihoterapeut ice încearc ă refacerea drumului
căderii omului în robia patimilor, inversând mi șcarea descendent ă a sufletului, dându-i
acestuia o orientare ascendent ă.
Scopul terapiei ortodoxe este realizarea unei rela ții corecte , fire ști și permanente
cu Dumnezeu, r ămânerea în aceast ă rela ție însemnând persisten ța în s ănătate. Finalitatea
psihoterapiei ortodoxe nu este doar o stare de elim inare a p ăcatelor și a patimilor, care
genereaz ă bolile psihice, ci ea n ăzuie ște spre o reorientare a energiilor sufletului c ătre

47 Dr. Dimitri Avdeev, Psihiatria pentru duhovnici , traducere de Adrian Tănăsescu Vlad, Editura Sofia , București,
2011, p. 8.
48 Nicușor Deciu, Nevoia universală de terapie și răspunsul Bisericii , în Hierotheos Vlachos, Psihologia
existențială și psihoterapia ortodoxă , pp. 8-9.
49 În Tradiția Biblică și Patristică sunt vehiculate o multitudine de expresii, precum : vindecare, tămă duire sau
terapia sufletului. Sensul primar al cuvântului gre cesc „terapia” este acela de „închinare sau adorare a lui
Dumnezeu”, ulterior, el dobândind sensul de „tămădu ire / vindecare”.

18 primirea vedereii duhovnice ști a lui Dumnezeu, ceea ce în limbajul nou testamen tar este
echivalent cu îndumnezeirea omului. Procesul terape utic este considerat încheiat doar atunci
când omul ajunge pe aceast ă ultim ă treapt ă a vie ții duhovnice ști, când, aflat în starea de
îndumnezeire, nu se mai preocup ă de patimi, ci se bucur ă de nesfâr șita comuniune cu
Dumnezeu 50 .
„Dumnezeu l-a f ăcut pe om și a vrut s ă r ămân ă în nestric ăciune. Dar oamenii,
nesocotind aceasta, gândind și n ăscocind r ăutatea, au c ăzut sub osânda mor ții, cu care au fost
amenin țați” 51 . Cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare arat ă cauza care a adus asupra omului
boala mor ții, care începe prin r ăutate. Astfel, to ți oamenii care s-au n ăscut, au primit în firea
lor destinul de neocolit al bolii, indiferent de m ăsura în care au cultivat în via ța lor virtutea și
credin ța în Dumnezeu și nemurire.
Din marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu nu a r ăbdat s ă vad ă neamul omenesc
chinuit de boal ă și de moarte, hot ărând, înc ă din momentul c ăderii omului, izb ăvirea acestuia
din stric ăciune : „C ăci Hristos, v ăzând neamul omenesc pierdut și moartea împ ărățind asupra
Lui prin stric ăciune, S-a milostivit de neamul nostru și S-a îndurat de neputin ța noastr ă. Și,
astfel, luând din cele ale noastre un trup, l-a pre dat mor ții pentru to ți, aducându-l jertf ă
Tat ălui. Și face aceasta cu iubirea de oameni, pentru ca, mur ind to ți în El (Romani 6, 8), s ă se
desfiin țeze în El legea stric ăciunii oamenilor și s ă-i aduc ă din nou din moarte la via ță ”52 .
Via ța omului este un dar de la Dumnezeu și, de aceea, ar trebui s-o p ăstr ăm
nealterat ă! Îns ă, în realitate, ea este st ăpânit ă de durere și de moarte, din cauza c ăderii în
păcat, iar motivul acestei st ăpâniri este libertatea gre șit în țeleas ă. Durerea fizic ă și cea
sufleteasc ă a început odat ă cu neascultarea lui Adam și, prin el, boala s-a transmis la
genera țiile viitoare, printr-un întreg lan ț de na șteri naturale.
Originea bolilor suflete ști și trupe ști a suferin ței omului trebuie privit ă, în primul
rând, ca o consecin ță a libert ății întrebuin țate în mod eronat de primul om în Rai și, prin el,
transmis ă tuturor oamenilor. Din pricina neascult ării și îndep ărt ării omului de Dumnezeu, prin
săvâr șirea p ăcatelor, omul trece din pl ăcere în durere și, în final, sfâr șește prin moarte.
Prin acceptarea bolii, omul se las ă în purtarea de grij ă a lui Dumnezeu, Singurul
care este Doctor al sufletelor și al trupurilor : „Domnul m ă pa ște și nimic nu-mi va lipsi”
(Psalmul 22, 1)!

50 Cf. Viața și învățătura starețului Siluan Atonitul scri se de ucenicul său, arhimandritul Sofronie , ediția a II-a,
traducere de Pr. prof. dr. Ioan Ică, Editura Deisis , Sibiu, 2004, pp. 259-260.
51 Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului , în Scrieri. Partea I , col. „Părinți și Scriitori
Bisericești”, vol. 15, traducere de Pr. prof. dr. D umitru Stăniloae, Editura EIBMBOR, București, 1987, p. 93.
52 Ibidem , pp. 99-100.

19 Când vorbim de boal ă și de suferin ță , de iminen ța bolii trupe ști a omului p ăcătos,
trebuie s ă medit ăm și asupra darurilor oferite nou ă de Bunul Dumnezeu! Iov, în suferin ța sa,
avut puterea și credin ța s ă spun ă : „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnulu i
binecuvântat” (Iov 1, 21)! Suferin ța asumat ă poate fi și în folosul omului, „ea devenind un
adev ărat itinerar, care îi aduce adev ărata maturitate spiritual ă”53 . Prin suferin ță „ni se deschid
și ochii duhovnice ști și, astfel, începem s ă în țelegem și s ă contempl ăm tainele lui Dumnezeu,
care sunt izvorul credin ței și n ădejdii” 54 .
Termenii „boal ă” sau „bolnav” sunt men ționa ți în Sfânta Scriptur ă în peste 140
de versete. O parte din bolile men ționate în textul scripturistic, sunt reg ăsite și în exemplele
contemporane : ciuma – „S ă nu pierim de cium ă sau de sabie” (Ie șirea 5, 3)!; lepra – „Aceasta
este rânduiala pentru cel bolnav de lepr ă” (Levitic 14, 32)!; frigurile – „Voi trimite asupra
voastr ă groaza și frigurile” (Levitic 26, 1)!; râia – „Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu
râie și cu pecingine, de care s ă nu te po ți vindeca” (Deuteronom 28, 27)!; sterilitatea – „Sarai,
îns ă, era stearp ă și nu n ăș tea copii” (Facerea 11, 30)!; orbirea – „S ă nu gr ăie ști de r ău pe surd
și înaintea orbului s ă nu pui piedic ă” (Levitic 19, 14)!; surditatea – „Cine a dat omului gur ă și
cine face pe om mut sau surd sau cu vedere sau orb” (Ie șirea 4, 11)!; gârbovirea – „Iat ă o
femeie care avea de 18 ani un duh de neputin ță și care era gârbov ă” (Luca 13, 11)!; nebunia –
„Ochii celui nebun se uit ă la cap ătul p ământului” (Pilde 17, 24)!; obezitatea – „S-au f ăcut
gra și și cu pielea lucioas ă și în rele au trecut orice m ăsur ă” (Ieremia 5, 28)!; paralizia – „A
găsit pe un om, anume Enea, care de 8 ani z ăcea în pat, fiindc ă era paralitic” (Fapte 9, 33)!
Boala este un fenomen complex, ea fiind de natur ă trupeasc ă și sufleteasc ă. Un
trup suferind implic ă o alterarea puterilor fizice și necesit ă un ajutor din partea semenilor,
pentru a se manifesta în deplin ătatea func țiilor sale. Suferin ța sufleteasc ă apare atunci când
omul se dep ărteaz ă de Dumnezeu și începe s ă-și vicieze via ța și, pentru o restaurare
sufleteasc ă, trebuie ajutor divin în conlucrare cu voin ța omlui! Astfel, exist ă „o
complementaritate între suferin ța trupului și a sufletului : omul sufer ă pentru, sau / și din
cauza celuilalt” 55 .
În fa ța unei afec țiuni suflete ști sau trupe ști trebuie s ă ne gândim la mesajul pe
care aceasta ni-l poate transmite, la faptul c ă nimic nu este întâmpl ător în via ța omului și c ă
tot ce se petrece în via ța omului este cu voia lui Dumnezeu : „La voi îns ă și perii capului sunt

53 Dominique Beaufils, Credința ta te-a mântuit , traducere de pr. lect. dr. Adrian Dinu și asis. d r. Claudia Dinu,
Editura Trinistas, Iași, 2009, p. 126.
54 Ibidem , p. 128.
55 Prof. dr. Pavel Chirilă, Pr. dr. Mihai Valică, Spitalul creștin : introducere în medicina pastoral ă , Editura
Christiana, București, 2008, p. 11.

20 num ăra ți” (Matei 10, 30)! Aceast ă afec țiune trebuie privit ă ca o pedagogie divin ă, iar boala nu
trebuie considerat ă o pedeaps ă. Ea preînchipuie crucea vie ții, care îl conduce pe bolnav spre
introspec ție, spre vindecare, spre mântuire în Împ ărăția Cerurilor.
Parcurgând paginile Sfintei Scrip turi, remarc ăm c ă via ța și s ănătatea sunt
prezentate ca daruri ale lui Dumnezeu, care trebuie p ăstrate și cultivate, spre slava Lui și
binele oamenilor! Boala spiritual ă influen țeaz ă s ănătatea trupeasc ă, încât trebuie tratat omul
bolnav în întregul s ău, trup și suflet! Astfel, „Vindecarea sau terapia bolilor î n via ța și
activitatea Bisericii este deodat ă necesitate practic ă și înt ărire a vie ții spirituale, potrivit
mesajului Evangheliei iubirii lui Hristos, Care est e, în acela și timp, Vindec ător și Mântuitor”
(Isaia 53, 5; I Petru 2, 24) 56 .
În func ție de perspectiva pe care o avem asupra încerc ărilor, dac ă ne bucur ăm sau
ne sup ărăm, noi suntem privi ți de Dumnezeu ca fiind buni sau r ăi. Bun ătatea conduce la o
acceptare a suferin ței și la o dragoste filial ă fa ță de „Dumnezeu, Care este Iubire și cel ce
rămâne în iubire, r ămâne în Dumnezeu și Dumnezeu r ămâne întru el” (I Ioan 4, 16)!
Dumnezeu trimite boala, uneori, ca pe o pedeaps ă, alteori, spre înv ățare, iar alteori s ă se
cur ățeasc ă de patimi, ca și din alte pricini 57 .
Sfântul Paisie Aghioritul ne în demna s ă iubim boala și durerea. Boala este o mare
binecuvântare pentru om. Când omul con știentizeaz ă acest lucru, o prime ște și cânt ă cu
bucurie 58 . Sunt oameni, care, prin r ăbdarea suferin țelor, din cauza unor boli incurabile, sunt
precum ucenicii și vor avea r ăsplat ă : „Atunci când Hristos vede c ă poate suporta o boal ă
grea, i-o d ă, astfel încât, prin pu țina suferin ță din aceast ă via ță p ământeasc ă, s ă primeasc ă
răsplat ă mult ă în cea cereasc ă și ve șnic ă”59 .
Dezvoltarea, f ără precedent, și glorificarea tehnicii în epoca postmodern ă a
determinat îmboln ăvirea omului, f ără echivoc, favorizând dispari ția sentimentului unei iubiri
autentice, precum și ștergerea identit ății personale. Pe Dumnezeu Îl putem cunoa ște doar prin
participare. În starea de individ, omul este bolnav și nu se poate mântui. El trebuie s ă înl ăture
egoismul, egocentrismul și egolatria, s ă se d ăruiasc ă pe sine celuilalt, s ă se lupte cu patimile,
pentru a deveni nep ătimitor, având nevoie de o via ță în comuniune, dup ă modelul Treimii!

56 †Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Responsabilitate și cooperare pentru o viață sănăto asă, în
duhul dreptei credințe , în vol. Comuniune și înnoire misionară. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2013 ,
Editura Basilica, București, 2014, p. 214.
57 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și Moartea – lămuriri, sfaturi, mângâieri , traducere de Adrian și Xenia
Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2007, p. 25.
58 Cuv. Paisie Aghioritul, Despre rugăciune , traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editur a Evanghelismos,
București, 2013, p. 118.
59 Idem, Viața de familie , traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editur a Evanghelismos, București, 2003,
p. 227.

21 Iubirea reprezint ă împlinirea chipului lui Dumnezeu în om, ea constit uind
sănătatea omului. Omul care a dobândit-o, este chemat s ă sfin țeasc ă lumea, nel ăsându-se
contaminat de accesele sau predispozi țiile ei bolnave. Aceasta este și marea tain ă a iubirii :
a-L urma pe Hristos, a p ăși pe urmele Lui, asumând via ța celuilalt, sacrificându-ne, renun țând
complet la sine și r ăstignindu-ne pentru cel de lâng ă noi!
Caracterul de iubire în Hristos p resupune o permanent ă d ăruire de sine, o
permanent ă r ăstignire a sinelui pentru via ța celuilalt, modelul sublim fiind oferit de Jertfa lui
Hristos. A te abandona iubirii, când iube ști cu adev ărat, reprezint ă întotdeauna un risc
incontestabil, având chipul unei risipiri sau al un ei boli grave, dar care trebuie asumat, chiar și
cu riscul vie ții, urmând poruncii și exemplului Mântuitorului (Ioan 15, 13)!
Bolile îi ajut ă pe oameni s ă-și isp ăș asc ă p ăcatele și pot fi o binefacere, deoarece,
cu cât omul este mai mult suferind, cu atât mai mul t îi va fi r ăspl ătit ă r ăbdarea! Sufletul
omului este ca un metal pre țios, care se purific ă în focul bolilor și al suferin țelor, precum
Domnul îi spune Sfântului Apostol Pavel : „Puterea Mea se des ăvâr șește în sl ăbiciune”
(II Corinteni 12, 9)!
Părin ții R ăsăriteni au p ăstrat o viziune echilibrat ă, potrivit c ăreia voin ța omului,
care nu este deplin corupt ă, este chemat ă la o sinergie cu harul dumnezeiesc. Cre știnul are
datoria de a lucra la mântuirea sa, printr-o ascez ă bine chibzuit ă, drept rânduial ă de via ță , care
duce la un progres duhovnicesc! Aceast ă ascez ă a fost elaborat ă, de-a lungul genera țiilor, de
monahi și este definit ă ca art ă a artelor și știin ță a știin țelor, roadele ei fiind, îns ă, întotdeauna
socotite drept „daruri ale harului dumnezeiesc” 60 .
În urma unei sinteze a scrieril or Sfin ților P ărin ți, putem men ționa faptul c ă bolile
au cauze personale, care țin de p ăcatele fiec ărei persoane în parte, dar au și alte cauze, care țin
de p ăcatul str ămo șesc și de voin ța divin ă intrinsec ă. Astfel, pe fondul unei vulnerabilit ăți
îndep ărtate, reprezentat ă de p ăcatul str ămo șesc, se suprapun componentele gentice,
reprezentate de bolile și p ăcatele arborelui genealogic și, în mod covâr șitor, excesele sau
faptele rele personale, conducând spre o multitudin e de dureri, boli și suferin țe trupe ști și
suflete ști, toate culminând în moarte!
Sfin ții P ărin ți spun c ă boala este iubire în Hristos, având rol terapeutic de
îndreptare a omului suferind. Prin boala, de fapt, noi ne restabilim leg ătura cu Dumnezeu, prin
accentuarea st ărilor suflete ști, deta șându-ne st ările trupe ști. În interiorul fiin ței umane se duce

60 Jean-Claude Larchet, Creștinul în fața bolii, suferinței și morții , traducere de Marinela Bojin, Editura Sofia,
București, 2004, p. 149.

22 o lupt ă continu ă, în care sufletul tinde spre nemurire, iar trupul are o predispozi ție spre
vremelnicie.
Boala este o realitate sui gener is, inevitabil ă în via ța noastr ă! Oricât încerc ăm s ă o
evit ăm, oricâte eforturi facem, str ăduindu-ne s ă ne p ăstr ăm s ănătatea, totu și, la un moment dat
al vie ții noastre, ne vom îmboln ăvi; ne vom afla și noi pe patul durerii! To ți, f ără nici o
deosebire, trecem prin proba de foc, care se nume ște boal ă! Dac ă Dumnezeu îng ăduie
suferin ța din boal ă, nu o face decât cu o pedagogie divin ă. Durerea trupeasc ă are scopul de a
ne apropia de Hristos. Nu trebuie s ă fim dezam ăgi ți, dac ă Hristos ne refuz ă ceea ce Îi cerem,
deoarece El ne d ă ceva mult mai important : mântuirea noastr ă sufleteasc ă! S ănătatea
sufleteasc ă este infinit mai scump ă fa ță de cea trupeasc ă! Este mult mai pl ăcut în fa ța lui
Dumnezeu ca în via ța aceasta p ământeasc ă, trec ătoare, s ă fii bolnav cu trupul, dar s ănătos cu
sufletul! Esen țial pentru om, în general, și pentru cel bolnav în special, este ca el s ă ob țin ă
trezvia l ăuntric ă, p ăzirea min ții și cur ăția inimii, singurele mijloace de a ne întoarce la h arul
des ăvâr șit al duhului, ce ne-a fost dat prin sfânta tain ă a Botezului.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne înva ță c ă „Strâmt ă este poarta și îngust ă este
calea care duce la via ță și pu țini sunt cei care o alf ă” (Matei 7,14)! Astfel, El ne arat ă c ă,
pentru a avea o via ță des ăvâr șit ă, conform perceptelor Sale evanghelice, vom avea și necazuri
și suferin țe în timpul vie ții noastre p ământe ști (Ioan 16, 33), dar, prin r ăbdare și n ădejde, vom
afla odihna cea ve șnic ă în Împ ărăția lui Dumnezeu! Atunci când omul se na ște, trebuie s ă
realizeze c ă va trece în via ța sa și prin necazuri și prin suferin țe, și, c ă acestea sunt o cale spre
poc ăin ță , îndreptare și des ăvâr șire! Odat ă cu aceast ă în țelegere duhovniceasc ă a vie ții
pământe ști, boala, suferin ța și durerea sunt nu numai suportabile, ci și folositoare!
Numai o persoan ă care este dispus ă s ă moar ă sie și, s ă moar ă oric ărui impuls, care-
i poate aduce confortul prin relaxare, detensionare , izb ăvire de suferin ță poate accepta și
în țelege boala, ca iubire în Hristos!

I.4. CONCLUZII
Boala este o realitate învederat ă a istoriei contemporane, consecin ță a c ăderii
omului, exponenta p ăcatului originar, ceea ce înseamn ă c ă nu ține de sorgintea uman ă și c ă
îmboln ăvirea omului este, de fapt, împotriva naturii! Cre știnul autentic, omul duhovnicesc,
percepe boala și suferin ța ca pe o metod ă de transfigurare, știind c ă întreaga existen ță
vremelnic ă nu înseamn ă decât un examen, pe care trebuie s ă-l treac ă pentru via ța Ve șnic ă!
Omul postmodern, tr ăitor în și spre Hristos, recupereaz ă con știin ța de comunitate
și respir ă, prin Biseric ă, încrederea c ă aceasta este o corabie cu destina ția mântuirii! În nici un

23 moment al existen ței sale, cre știnul con știent de valoarea sa uman ă, incomensurabil ă, nu va
confunda Biserica, în spe ță , parohia din care face parte, cu o farmacie! Nu va alege drept
tratament terapia euharistic ă, ci, în permanen ță , el se va împ ărt ăș i de Duhul Sfânt în manier ă
euharistic ă, întrucât, pentru el, Ortodoxia este un stil de vi a ță ! Și, dac ă, totu și, se întâmpl ă ca
într-o zi… s ă se îmboln ăveasc ă, va crede, cu t ărie, c ă acest accident în fiin ța lui este doar un
moment, o adiere și o pedagogie divin ă, semn c ă Dumnezeu îl cerceteaz ă, știind c ă acest
episod nu-i va aduce decât bucurie, în final!
Scopul unei terapii corecte este sinonim ă cu permanentizarea rela ției cu
Dumnezeu, având ca apogeu îndumnezeirea.
În Teologie, terapia are orient are ontologic ă, deoarece tinde s ă ofere t ămăduire,
prin rena șterea iubirii!
Numai o persoan ă, care în țelege boala, care poate muri sie și, în fiecare ceas, poate
sim ți și tr ăi orice stare patologic ă, indiferent de natura ei, con știentizându-o ca pe o iubire în
Hristos!

24 Capitolul II : CANCERUL. FATALITATE SAU UN NOU ÎNCEPUT?
II.1. CE ESTE CANCERUL?

„Cancerul este o boal ă c ăreia îi este fric ă de rug ăciune”, afirma cu mult ă putere
Sfântul Sofronie Saharov, la sfâr șitul mileniului 2.
Lumea tr ăie ște ast ăzi în una din cele mai importante și privilegiate perioade ale
progresului știin țific, încât modul eronat de a privi lucrurile condu ce la o concluzie pe cât de
bombastic ă, pe atât desuet ă, dup ă care, orice problem ă uman ă și-ar g ăsi o soluție tehnologic ă
rapid ă, a șa cum orice boal ă și-ar g ăsi remediul într-o pastil ă.
Pe m ăsur ă ce știin ța progreseaz ă, în ciuda descoperirilor tot mai spectaculoase,
tr ăim o zon ă de umbr ă în jurul cuno știn țelor noastre, care devine tot mai mare. Certitudini le
nu mai sunt ferme, reperele se ștreg, iar c ăile noastre devin neb ănuite. A șadar, este imperios
necesar ă o abordare cu mult mai complex ă cu cât am fi tenta ți s ă avem în prim ă faz ă, cu
privire la problemele grav existen țiale, ce țin de via ța concret ă a omului și de întâlnirea lui cu
moartea, trecând prin calea durerii suflete și și a durerii fizice, dublate de umilin ță și neputin ță .
Cancerul con ține toate aceste pe deplin! Când rostim cuvântul „cancer”, asimil ăm în el
pacien ți ancora ți într-un spital de oncologie, prin care trec sau s e sfâr șesc, având o
specificitate aparte, din cauza mare a cazurilor de decese. Asociem pân ă și disperarea
bolnavului sau a rudelor, întreb ările dramatice pe care ace știa le rostesc, sentimentul autentic
al slujitorului Bisericii, care realizeaz ă contactul cu misterul existen țial, cu Via ța din spatele
vie ții. Se potrivesc aici cuvintele : „Institu țiile de spitalizare sunt locul unde se pr ăbujesc
toate constantele acestei lumi” 61 !
Mântuitorul Hristos a f ăcut o leg ătur ă de cauzalitate clar ă între faptele oamenilor
și starea lor de s ănătate, între iertare și vindecare, încât cercet ătorii zilelor noastre sunt
preocupa ți s ă identifice în ce fel poate fi urm ărit concret, clinic, adev ărul acestor cuvinte. În
aceast ă ecua ție, un rol extrem de important îl are plânsul, ca f actor de vindecare, cu
implica țiile lui spirituale, dar și emo țional-chimice! Lacrimile au un rol pozitiv, prin
înc ărc ătura lor biochimic ă asupra st ării emo ționale și de s ănătate fizic ă a omului, ceea ce ne
ajut ă s ă în țelegem valen țele duhovnice ști ale plânsului, despre care au vorbit Sfin ții P ărin ți.
A vorbi despre cancer, într-o ab ordare teologic-ortodox ă, și de provoc ările legate
de boala oncologic ă, înseamn ă s ă demonstrezi c ă Biserica se implic ă și cunoa ște bine

61 Nikolaus, Mitropolit de Mesogheea și Lavreotiki, Acolo unde Dumnezeu nu Se vede, Asumarea suferinței și a
bolii , Editura Sophia / Metafraze, București, 2014, p. 71.

25 problematica neoplasmului în contextul suferin ței umane, dar și c ă știin ța medical ă este
compatibil ă cu mesajul Evangheliei.
Tema propus ă în aceast ă cercetare este cât se poate de actual ă, implicând cel pu țin
dou ă motive. Pe de-o parte, este nevoie de a în țelege mai bine mecanismele unei boli atât de
grave, precum neoplasmul, care treze ște nelini ște și fric ă printre bolnavi și familiile lor. „Cu
circa 14 miloane cazuri noi și 8 milioane decese pe an, cancerul trebuie v ăzut ca o cauz ă
major ă de morbiditate și mortalitate, care afecteaz ă popula țiile în toate ță rile și în orice
regiune. Nu trebuie s ă privim cu indiferen ță aceste cifre” 62 ! Boala cancerului creeaz ă o und ă
teribil ă de șoc în societate! Pe de alt ă parte, Biserica, prin preo ții ei, este, în mod evident,
provocat ă de num ărul tot mai mare de credincio și cre știn-ortodoc și bolnavi, de dramele
familiale sau sociale ale acestei pandemii. Pe lâng ă centrele din Cluj și Bucure ști, s-a înfiin țat
și la Ia și un Institut de Oncologie, care demonstreaz ă „amploarea unui fenomen fa ță de care
Biserica trebuie s ă dezvolte un mesaj specializat” 63 .
Stadiul cercet ărilor este dezvoltat semnificativ. Mul ți medici cre știni practican ți
au publicat c ărți de o valoare știi țific ă incomensurabil ă despre cancer și spiritualitatea cre știn ă
ortodox ă64 .
Mesajul biblic și patristic, coroborat cu adev ărurile medicinei alopate (preventive,
curative, dar și paliative), au ajuns s ă se întâlneasc ă în foarte multe puncte, astfel încât folosul

62 Prof. dr. Pavel Chirilă, Lect. dr. Cristian George Popescu, Prevenirea cancerului cu un studiu economic
comparat , Editura Presa Universitară Clujană, 2014, p. 15.
63 „În anul 2016, aproximativ 12,7 milioane de persoa ne din întreaga lume au fost diagnosticate cu cance r și 7,6
milioane au decedat, în urma acestei boli. Aceasta înseamnă că 13% dintre toate decesele pe caz de boa lă,
înregistrate în întreaga lume, se datorează canceru lui. Potrivit Instituțiile Guvernamentale SUA, în a nul 2016 se
înregistrau în această țară 19.441.000 de pesoane, peste 18 ani, bolnave de cancer, adică 11,8% din po pulația
adultă a Americii. Riscul ca o persoană din America să dezvolte cancer de-a lungul vieții este : de 44 ,85% pentru
bărbați și de 33,8% pentru femei – adică una din trei femei și aproape unul din doi bărbați se îmbolnăvesc de
cancer în timpul vieții. Incidența cazurilor de cancer în anul 2016 în Amer ica a fost de : 1.596.6670 cazuri noi și
571.950 de decese. Europa stă, însă, la fel de pros t, precum America, în această problemă. Astfel, inc idența, în
2016, a cancerului în Europa a fost de 3,2 milioane de noi cazuri și o mortalitate de 1,7 milioane. Riscul de a fi
diagnosticat cu un cancer, de-a lungul vieții, este aproape la fel de mare ca în America. Care este situația
României? Din păcate, în țara noastră, statisticile nu sunt deloc transparente. Știm doar că s-a decla rat oficial în
2009, că ne situăm pe un loc fruntaș la incidența c ancerului în Europa. Din datele oferite presei, se știe că
avem, la ora actuală, aproximativ 500000 de persoan e diagnosticate cu cancer, dintre care 5000 sunt co pii
(adică una din 38 de persoane suferă de cancer), și că, în fiecare an, se înregistrează 63000 de cazur i noi de
cancer, creșterea ratei fiind de 3000 de cazuri pe an. Din punct de vedere al mortalității, România se situează în
etalonul fruntaș al Europei cu 49000 de decese (500 copii) anual, ceea ce înseamnă că în 5 ani mor de cancer
aproximativ jumătate din câți au murit în cel de-Al Doilea Război Mondial” (informații furnizate de Dr . Pavel
Chirilă și Virgiliu Gheorghe în revista „Familia ortodoxă” , Nr. 3, (38) / 2012, pp. 35-37).
64 Prof. dr. Pavel Chirilă, Lect. dr. Cristian George Popescu, Op. Cit. , 2014, p. 112; Prof. dr. Pavel Chirilă,
Vindecarea , Editura Christiana, București, p. 256; Prof. dr. Pavel Chirilă, Întâmplări din Biserică și Spital , Editura
Christiana, București, 2014, p. 96; Pof. dr. Pavel Chirilă, Pr. prof. Mihai Valică, Spitalul creștin. Introducere în
medicina pastorală , Editura Christiana, București, p. 196; Prof. dr. Pavel Chirilă, Dr. Popescu Mădălina, Nu hrăni
cancerul! Alimentația este aliatul tău împotriva ca ncerului , Editura Christiana, p. 28.

26 bolnavului credincios s ă fie pe m ăsur ă! Un exemplu elocvent, în sprijinul acestei afirma ții,
sunt lacrimile emo ționale, pe care Sfin ții P ărin ți le apreciaz ă foarte mult, mai ales pe cele
înso țite de poc ăin ță 65 . Biochimia a descoperit c ă aceste lacrimi emo ționale con țin și foarte
multe reziduri hormonale, toxice corpului nostru, i ar homeostazia corpului se regleaz ă prin
acest mecanism excep țional, numit aparat lacrimal, d ăruit de Dumnezeu doar pentru oameni.
În literatura interna țional ă exist ă o lucrare foarte valoroas ă în domeniul biochimiei, în limba
englez ă, care con ține o multitudine de informa ții pe aceast ă tem ă, a doctorului
William H. Frey 66 , lucrare citat ă și în lucrarea de fa ță .
Postul, înso țit de rug ăciune și de milostenie, devine terapeutic, somatic și
spiritual. În ultimele decenii au ie șit la lumin ă multe studii curative în boala oncologic ă, dar și
de mare folos în domeniul preven ției oncologice 67 . Aceste informa ții se știau, nici pe departe
nu sunt noi, postitorii nu se îmboln ăvesc de cancer 68 , îns ă era important s ă fie înt ărit mesajul
Bisericii cu ultimele studii medicale. Valoarea afi rma țiilor de mai sus sunt puternic înt ărite de
o variat ă surs ă bibliografic ă, electronic ă, în limba român ă și limbile de circula ție
interna țional ă69 .
S-a pus o întrebare în ultimul ti mp, dac ă r ăzboiul cu cancerul este un e șec sau,
dimpotriv ă, dac ă poate fi considerat un nou început. În ultimii ani , s-a vorbit, adesea, desore
criza citostaticelor. Și, întrebarea care, evident, urmeaz ă, dac ă num ărul de cazuri de vindec ări,
în urma chimioterapiei, este mai mare fa ță de num ărul de vindec ări, prin metode integrative.
Societatea în care ne sunt invers ate vie țile, are o atitudine ambivalent ă și
contradictorie fa ță de subiectul sensibil al cancerului și, mai mult, al schemelor de tratament.
Pe de o parte, exist ă voci ale pacien ților sau ale medicilor care deplâng absen ța citostaticelor,
subliind importan ța acestora în tratarea acestei boli nemiloase, iar, pe de alta, sunt vocile care
văd în citostatice o povar ă, un flagel, o otrav ă împins ă pe gâtul pacien ților de o conspira ție
motivat ă de interese dubioase, ale unui corp medical insens ibil 70 . Când diverse autorit ăți
medicale par s ă afirme sau chiar afirm ă efectele catastrofale ale terapiilor conven ționale
utlizate în cancer, atitudinea sceptic ă este cu atât mai de în țeles, iar lamenta țiile despre „criza

65 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune , în Filocalia , vol. I, Ediția a II-a, traducere din greacă de
Pr. stavrofor dr. Dumitru Stăniloae, Institutul de Arte Grafice „Dacia Traiana”, S.A., Sibiu, 1947, pp . 75-76.
66 William H. Frey, II, Ph. D., Crying, the Mystery of Tears , Winston Press, 1985, Minneapolis, USA, p. 174.
67 Prof. dr. Pavel Chirilă, Lect. univ. dr. Cristian George Popescu, Op. cit. , p. 112.
68 Dr. Pavel Chirilă, Postul , în Medicii și Biserica , vol. II, volum coordonat de Dr. Gelu Buta, Editur a Renașterea,
Cluj-Napoca, 2004, p. 147.
69 Thierry de Lestrade, Postul negru : o nouă terapie , Editura Philobia, Ediția a III-a, traducere din l imba franceză
de Oana Zaharia, București, 2016; Edward H. de Wey and George F. P. Entecost, The true sience of living. The
New Gospel of Hild , The Henrybill Publishing Company, The sience and find art of festing , volume III, by Natural
Hygiene Press, 1978.
70 www.semneletimpului , iulie 2017.

27 citostaticelor” devin și mai inteligibile! Ce ar putea crede credinciosul de rând, când se
documenteaz ă și cite ște c ă „aproape 75% dintre doctori ar refuza chimioterapi a pentru ei
în șiși și pentru membrii familiei lor, dar, totu și, o prescriu pentru 75% dintre pacien ții lor”?
Sau, și mai grav, ce s ă crezi, când un medic romând declar ă la final de carier ă : „Nu exist ă
tumor ă pe lumea asta și este dovedit chistul patologic, care s ă fie tratat ă cu chimioterapie și s ă
dispar ă. Nu am v ăzut asta în 40 de ani de carier ă”71 !
Dac ă pentru persoana de rând, cancerul înseamn ă o singur ă boal ă, pentru
speciali ști, cancerul înseamn ă 100 de boli diferite, cu inciden ță , factori de risc, tratament și
prognostic diferit. Din punct de vedere istoric, în țelegerea medical ă a cancerului a progresat
continuu, ini țial vorbindu-se doar despre un termen provenit din limba latin ă, care înseamn ă
„rac”, poate o aluzie la aspectul morfologic al uno ra dintre primele tumori, descrise în
literatura medical ă antic ă. Ulterior, s-a constat c ă tumorile care afecteaz ă diverse organe nu
sunt deloc la fel și c ă, treptat, s-au deosebit subtipuri de cancer, iar, odat ă cu progresele
recente, s-a constat c ă diversele tipuri pot prezenta diferen țe, în prezent fiind posibil ă
descrierea mai multor genotipuri, adic ă tipuri care prezint ă anumite particularit ăți genetice.
De-a lungul timpului, mai ales în ultimele decenii, cancerul s-a studiat atât de
mult, încât ast ăzi exist ă progrese evidente și șanse mari de vindecare pentru mai toate formele
de cancer, ceea ce a f ăcut ca-n lumea medical ă occidental ă s ă nu se mai vorbeasc ă despre
diagnosticul „cancer”, ci „boal ă cronic ă”.
De cele mai multe ori, cancerul nu se exprim ă în mod vizibil în exterior; nu exist ă
un semn pe trup, prin care pacientul s ă în țeleag ă c ă are o boal ă. O tumor ă malign ă, dac ă are
dimensiuni suficient de mari poate fi detectat ă prin mijloace imagistice. Exist ă și reversul
situa ției, faptul c ă intrumentele imagistice nu detecteaz ă nici o tumor ă, nu este neap ărat o
dovad ă a absen ței cancerului. O singur ă celul ă canceroas ă nu poate fi detectat ă cu mijloacele
de investigare actuale. Pe de alt ă parte, o tumor ă ar putea fi eliminat ă definitiv, dar peste 10
sau 15 ani ar putea ap ărea în corpul pacientului o tumor ă nou ă!
În contextul situa ției analizate mai sus, se pune o întrebare pertinen t ă, în sensul
ideii dup ă care pacientul a fost vindecat sau doar vindecabil ? Spre deosebire de alte boli, nu
este u șor de stabilit ce înseamn ă „vindecare” în cazul cancerului, din punct de vede re medical.
Speciali știi în domeniu utilizeaz ă mai multe abord ări, îns ă un medic va declara un pacient
vindecat, considerând supravie țuirea pentru o perioad ă relativ ă drept o dovad ă a vindec ării. Se
consider ă, c ă pentru tumorile cu recidiv ă rapidă, se ia în calcul perioada de supravie țuire de

71 www.semneletimpului , iulie 2017.

28 pân ă la 5ani, iar pentru tumorile care recidiveaz ă mai târziu, se utilizeaz ă de 10 sau 20 de ani.
Nu exist ă, înc ă, un consens în lumea medicinei alopate asupra a ce ea ce înseamn ă vindecare
în domeniul oncologic!
Mai multe forme de cancer sunt în prezent mai pu țin periculoase decât infarctul
de miocard! De și, se pare, c ă frecvent, oamenii sunt mai speria ți de primele decât de cel din
urm ă. Deoarece, de cele mai multe ori, problematic ă este, în special tratarea formelor
avansate, diagnosticul precoce în majoritatea forme lor de cancer este esen țial. Medicina face
progrese și în aceste progrese, de exemplu : f ăcând teste simple de screening, care, la urma
urmei, poate salva vie ți!
Deducem din aceast ă analiz ă c ă r ăzboiul cu cancerul nu este o fatalitate, nu este
un e șec, ci este un început, care presupune o responsabi litate, o voin ță și o credin ță de
invidiat! Oamenii, care supravie țuiesc unei boli grave, cum este cancerul, tr ăiesc ca ni ște
înving ători, în armonie cu boala de care sufer ă, uitând, de cel mai multe ori, de durere, de
suferin ță , având un aliat de nepre țuit, pe Hristos „Prietenul împreun ă-suferind cu noi în
ve șnicie” 72 !
În orice caz, lupta, pe care oa menii o duc cu cancerul, este par țial câ știgat ă, fiind,
mai degrab ă, un lung șir de progrese, mai mici sau mai mari, chiar dac ă, pe unele fronturi,
num ărul sacrificiilor r ămâne dureros de mare!
Bolnavii de cancer ancora ți în Biserica lui Hristos urm ăresc nu numai vindecare
trupeasc ă, ci vindecarea persoanei umane, trup și suflet, ceea ce determin ă schimb ări de
atitudine! De re ținut este c ă, bolnavul oncologic trece, de fiecare dat ă, printr-o fric ă aproape
paralizant ă la aflarea diagnisticului, iar teama, dac ă nu este gestionat ă corect, poate induce
rapid declinul calit ății vie ții 73 !
Despre cancer observ ăm un lucru foarte simplu, pe care mul ți oameni îl cunosc :
pentru unii este fatal, iar pentru al ții, nu! Și, ne întreb ăm : Ce face diferen ța? Am observat c ă
unii nu au puterea sau nu vor s ă lupte cu boala cumplit ă și, atunci, a șteapt ă neputincio și
sfâr șitul. În aceast ă situa ție, nimeni nu poate determina un om s ă fac ă ceva împotriva voin ței
lui! Orice comportament exterior ai putea modifica la cineva, este inutil, dac ă transformarea
nu se produce în forul lui interior! A șa este și cu boala : po ți ajuta un om s ă o înving ă, dac ă el
vrea, cu adev ărat, dac ă el crede c ă are un sens lupta, dar nu-l po ți obliga s ă lupte, când el a
depus deja armele!

72 Pr. prof. dr. George Remete, Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu , Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005,
p. 117.
73 Ileana Gafton Dragoș, Cancerul : o călătorie prin urechile acului , cu o postfață de Prof. dr. Pavel Chirilă,
Editura Lumea credinței, București, 2013, pp. 38-39 .

29 Așadar, diferen ța o face credin ța, credin ța c ă te po ți vindeca! – conform
Matei 13, 58 : „Îndr ăzne ște, fiic ă, credin ța ta te-a mântuit”!
Via ța și tr ăirea omului bolnav este plin ă de provoc ări și riscuri. Provoc ările sunt
numeroase, fie din cauza unei p ărți a personalului medical rece, indiferent, distant, fie din
cauza refuzului lor, acuzând Biserica sau pe Dumnez eu de r ăul pe care sunt nevoi ți s ă-l
suporte. Este un paradox, având în vedere c ă majoritatea dintre ei se declar ă cre știni-
ortodoc și. În acest sens, p ărintele profesor Constantin Coman spunea c ă : „Nu o dat ă mi-a fost
dat s ă aud din partea intelectualilor c ă Biserica nu face eforturile necesare pentru a veni în
întâmpinarea lor. Aceste critici se refer ă atât la misiunea intern ă, care prive ște recuperarea sau
înt ărirea credin ței în sânul propriului popor, cât și la misiunea extern ă a Bisericii, care are
drept scop propov ăduirea evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos la o ameni și la popoare care
nu au auzit, pân ă acum, de Hristos” 74 !
Riscul la care este supus un bol nav, în condi țiile în care el însu și nu este într-un
dialog viu și constant cu Dumnezeu, este de a pierde prilejul d e implicare într-o rela ție
constructiv ă „spre o comunicare pentru comuniune” 75 ! C ăci „Sensul vie ții omului în plan
spiritual este acela de a cunoa ște pe Dumnezeu și a fi cunoscut de Dumnezeu” 76 !
Abordarea integrativ ă a bolilor grele, și în special a cancerului, în contextul actual
al Teologiei Ortodoxe, reprezint ă o adânc ă provocare legat ă intrinsec de boala oncologic ă,
care demonstreaz ă implicare și bun ă cunoa ștere a problematicii neoplasmului vizavi de
suferin ța uman ă, dar și un fapt incontestabil, acela dup ă care știin ța medical ă la început de
mileniu III, este compatibil ă cu mesajul Evangheliei. Doar astfel, bolnavi sau c adre medicale
în țeleg c ă buna cunoa ștere a sinergiei dintre Teologie și Știin ță duce la un drum sigur c ătre
vindecare, t ămăduire și alinarea suferin ței!

II.2. ATITUDINEA FA ȚĂ DE BOLILE GRELE A OMULUI DUHOVNICESC
Bolile grele, în spe ță cancerul, nu despart niciodat ă pe omul duhovnicesc de
Dumnezeu, ci, dimpotriv ă, acestea devin, exponen țial, un mijloc de apropiere, de introspec ție
și de medita ție, pentru aceia care râvnesc la drumul mântuirii!

74 Pr. prof. dr. Constantin Coman, Prin fereastra Bisericii sau o lectură teologică a realității , Editura Bizantină,
București, 2007, p. 257.
75 Pr. Nicolae Dascălu, Comunicare pentru comuniune , cu un Cuvânt înainte de Rrof. dr. Vlassios Phidas , de la
Universitatea din Atena, Editura Trinitas, Iași, 20 00, p. 158.
76 Pr. prof. dr. Gheorghe Petraru, Teologie Fundamentală și Misionară. Ecumenism , Editura Performantica, Iași,
2006, p. 130.

30 Este foarte adev ărat că boala, care decimeaz ă zilnic mii de vie ți, pe plan mondial,
este cancerul! Necru ță toarea boal ă a devenit atât de îngrijor ătoare, încât Uniunea
Interna țional ă pentru Controlul Cancerului, Organiza ție nonguvernamental ă, a proclamat ziua
de 4 februarie drept Ziua Mondial ă de Lupt ă împotriva Cancerului, încercându-se, prin
diferite mijloace, con știentizarea popula ției privind prevenirea, dar și combaterea acestui
adev ărat flagel!
Omul duhovnicesc în țelege c ă boala neoplazic ă este o boala care apare când exist ă
conflicte interioare nerezolvate, fiind un conflict între minte și suflet! Cine nu în țelege aceast ă
axiom ă, nu poate în țelege nici cauza apari ției bolii, nici derularea în sine a ei, iar vindeca rea
ar putea r ămâne undeva, departe, la orizont! Dac ă nu ne exers ăm r ăbdarea în a concilia
sufletul cu trupul, lovim, f ără s ă con știentiz ăm, în propriile organe, în func ție de fricile
noastre și, în felul acesta, având resentimente, fric ă și nelini ște, nu numai c ă nu putem r ămâne
sănăto și, dar agrav ăm boli în incipien ța lor, încât, de cele mai multe ori, sfâr șitul este
dramatic! Iar dac ă tr ăim cu mul țumire, c ăin ță , transformându-ne spiritual, boala ne trimite
spre introspec ție, având o rela ție bun ă cu Dumnezeu, fiind dependen ți numai de El!
„Suferin ța poate oferi multe sufletului nostru, pe care feri cirea nu le poate oferi.
Adeseori, fericirea ne stoarce, ne dilueaz ă, iar suferin țele cur ăță , purific ă. Suferin ța are ceva
special, pe când fericirea este un bun comun” 77 !
Suferin ța survenit ă din boal ă este nu numai un fenomen, ci și un eveniment! Omul
modern și, cu mult mai mult, cre știnul trebuie s ă o trateze cu mult ă con știin ță , în sens
personal, ca pe o experien ță a vie ții! Este un fapt care ne prive ște pe fiecare în parte! Biserica
ofer ă singurul r ăspuns valabil în fa ța suferin ței, pentru c ă acesta este r ăspunsul lui Hristos. El
a ar ătat tuturor c ă tr ăirea experien ței suferin ței deriv ă din modul vie ții prezente, via ța
adev ărat ă și ve șnic ă!
Organiza ția Mondial ă a S ănătății define ște s ănătatea ca fiind nu doar absen ța bolii
sau a infirmit ății, ci „starea de maxim ă bun ăstare fizic ă, psihic ă și social ă”78 . Cu alte cuvinte,
sănătatea este multidimensional ă și nu poate fi realizat ă decât prin echilibrul dintre câmpul
vie ții sociale și cel al implic ării individuale!

77 Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie , Editura PIM, Iași, 2014, pp. 48-51.
78 Mircea Gelu Buta, Dialogul dintre știință și credință în definirea no țiunii de boală , în Medicii și Biserica ,
Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2007, p. 234.

31 „S ănătatea nu este un scop în sine, ci este o condi ție a calit ății vie ții și o
modalitate, prin care persoanele pot participa la d ezvoltarea economic ă, social ă, cultural ă,
spiritual ă, personal ă și colectiv ă”79 !
În opinia teologului francez Jean -Claude Larchet, s ănătatea este „un echilibru
provizoriu între for țele vie ții și for țele care i se opun, cele dintâi neavând decât o fra gil ă
suprema ție” 80 ! Factorii externi ai sistemului de s ănătate sunt considera ți factorii social-
politici, economici, socio-cultarali și tehnico-știin țifici.
Știin ța a dovedit c ă boala fizic ă sau trupeasc ă este o alterare, un dezechilibru
fiziologic, morfologic, biochimic, atr ăgând dup ă sine o suferin ță , o simptomatologie, mai
mult sau mai pu țin, exprimat ă. Teoreticienii și filosofii medicinei au încercat s ă umanizeze
aceast ă defini ție, dându-i un sens mai larg, ca fiind „o lips ă a st ării de bine” 81 . Doctorul Pavel
Chiril ă m ărturise ște c ă, boala trupului este, de cele mai multe ori, de ne definit, deoarece, dup ă
mul ți ani de practicare a medicinei, a putut observa mu lte cazuri de neîn țeles : bolnavi, la care
boala apare din senin; oameni, care nu se îmbolbn ăvesc, în ciuda expunerii la noxe agresive;
gravi bolnavi, care se vindec ă; u șor bolnavi, cu evolu ție lent ă; forme total diferite de evolu ție
și complica ții, de și boala este aceea și82 .
Experien ța bolii trupe ști reprezint ă un moment foarte delicat în via ța omului,
deoarece integritatea fizic ă și emo țional ă este perturbat ă! Trupul care se afl ă în suferin ță este
cel care controleaz ă, practic, via ța! Acest lucru duce la o tulburare a armoniei emo ționale, la
teama la ceea ce prive ște viitorul 83 . Via ța nu mai poate fi tr ăit ă, a șa cum a fost pân ă în
momentul îmboln ăvirii, totul se schimb ă, omul intr ă într-o alt ă dimensiune și ajunge chiar s ă
perceap ă altfel lucrurile, intervenind frustr ările, incapacit ățile și neajunsurile! Omul, care intr ă
sub influen ța bolii, are, pentru început, un moment de respinge re a simptomelor resim țite.
Prima m ăsur ă, la care recurge, este aceea de a- și acorda singur un diagnostic, în func ție de
starea sa general ă de s ănătate, acest lucru fiind valabil de la caz la caz. V ăzând c ă toate
acestea nu dau roade, el apeleaz ă la un medic specialist, care poate stabili care es te situa ția
exact ă.
Suntem, aproape, neputincio și în fa ța neoplasmului, c ăci acesta nu cru ță pe
nimeni : îi cad victime oameni de rând, persoane pu blice, vedete, politicieni, preo ți, c ălug ări,

79 Adina Rebeleanu, Sănătatea, domeniu de referință pentru calitatea vi eții , în Medicii și Biserica , Editura
Renașterea, Cluj-Napoca, 2007, p. 75.
80 Jean-Claude Larchet, Introducere în teologia bolii , Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997, p. 7.
81 Pavel Chirilă, Mihai Valică, Meditație la medicina biblică , Editura Christiana, București, 1992, p. 11.
82 Ibidem , p. 12.
83 Paul Meyendorff, Taina Sfântului Maslu , Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 20111, p. 54.

32 intelectuali, oameni simpli! Aceasta este o situa ție, cu adev ărat, îngrijor ătoare, determinându-
ne s ă ne reevalu ăm modul de vie țuire și alimenta ție, evitând, pe cât posibil, cauzele
declan șatoare ale nemiloasei maladii.
Analizând evolu ția bolii în ansamblul ei, vorbind de o suferin ță peste puteri, cum
este cancerul, Dominique Beaufils analizeaz ă schimatic 4 fraze :
Faza ini țial ă o reprezint ă anun țarea diagnosticului, fiind o adev ărat ă stare de șoc,
un moment în care p ământul î ți fuge de sub picioare, se accelereaz ă ritmul cardiac, ap ărând
nelini ștea și st ări de ame țeal ă. În acest moment, toate planurile de viitor ale pe rsoanei în cauz ă
se n ăruie! Cursul vie ții se schimb ă, brusc, apare, inevitabil, gândul la moarte și la timpul care
mai r ămâne de tr ăit! Bolnavul cade prad ă disper ării și are impresia c ă se afl ă într-o pr ăpastie
fără fund! Este clipa când î și pune problema real ă a mor ții. De și con știent de acest sfâr șit pân ă
atunci, acum se izbe ște, cu adev ărat, de zidul mor ții! Se gânde ște c ă, poate fi vorba de o
gre șal ă medical ă și cere repetarea analizelor, încercând s ă se aga țe de orice speran ță ! Se
deschide o via ță nou ă, via ță care va fi scurt ă, iar, în func ție de cum va fi tr ăit ă, pentru omul
duhovnicesc, va fi de sfin țenie și de n ădejde 84 !
A doua faz ă a bolii este aceea de abordare, dup ă ce șocul va fi trecut, moment în
care pacientul este dispus s ă lupte cu boala, devenind încrez ător în puterea medicilor 85 !
A treia faz ă este numit ă de Beaufils „faza de stare”, faza în care bolnavul este
supus diferitelor tratamente, care, de multe ori, a u și efecte secundare. Îns ă, pentru omul
duhovnicesc, sufletul r ămâne în pace, știind c ă, mai devreme sau mai târziu, el merge la
întâlnire cu Hristos!
Ultima etap ă este reprezentat ă, practic, de consecin ța evolu ției bolii și a st ării
bolnavului. În acest stadiu se schimb ă și rela țiile cu familia, aceasta din urm ă trecând printr-o
angoas ă, asem ănătoare cu cea a suferindului, printr-un doliu antici pat, manifestat prin
oboseal ă și satura ție 86 .
Nu exist ă om, care s ă poat ă spune c ă în via ța lui nu a avut o suferin ță , fie ea fizic ă,
fie ea spiritual ă! De și atât de prezent ă în via ța oamenilor, suferin ța nu se bucur ă de mult ă
aten ție, nefiind, pe deplin, în țeleas ă, decât atunci când omul îi simte durerea sau am ărăciunea,
con știentizând, într-o oarecare m ăsur ă valoarea ei 87 ! „Ferice de omul pe care-l mustr ă
Domnul! Nu nesocoti mustrarea celui Atotputernic! E l face ran ă și tot El o leag ă și o
tămăduie ște” (Iov, V, 17-18)! Boala trebuie în țeleas ă ca pe un instrument pedagogic, pe care

84 Dominique Beaufils, Credința ta te-a mântuit , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 168.
85 Ibidem , p. 169.
86 Ibidem , pp. 170-171.
87 Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina suferinței , Editura Bizantină, București, 2007, p. 16.

33 Dumnezeu îl folose ște întotdeauna spre binele nostru. Oricât ar fi de grea și de chinuitoare, ea
este un semn al cercet ării, al prezen ței lui Dumnezeu și al aten țion ării fa ță de om, izvorât ă
fiind tot din iubirea Lui fa ță de întreaga crea ție! Perceput ă astfel, ea devine, cu adev ărat,
izb ăvitoare și vindec ătoare pentru sufletul omului, fiind, cu mult mai u șor, de suportat!
Diavolul se folose ște, în mod concret, de durere! Provocând suferin ță , el încearc ă
să-l determine pe om s ă-și piard ă n ădejdea în Dumnezeu, s ă se r ăzvr ăteasc ă și, mai apoi, s ă se
lepede de Dumnezeu! Despre acest lucru afl ăm în Cartea lui Iov, în care, citim cum acest om
drept era îndemnat de diavol s ă-L învinov ățeasc ă pe Dumnezeu, pentru necazurile sale,
tăgăduindu-I astfel bun ătatea, dar, mai ales, s ă se ridice împotriva Lui și s ă se lepede de El!
Că aceasta îi este voia, afl ăm din spusele femeii lui Iov : „Te ții mereu în statornicia ta?
Blesteam ă pe Dumnezeu și mori” (Iov II, 9) 88 !
Omul duhovnicesc nu poatre s ă-L cunoasc ă pe Dumnezeu și s ă se bucure de
dragostea și bun ătatea Lui, f ără ca, mai înainte, s ă fi gustat, m ăcar o dat ă, din am ărăciunea
suferin ței! Sfântul Isaac Sirul afirm ă c ă drumul spre virtute trece, inevitabil, prin proba
încerc ărilor duhovnice ști, a ispitelor, a necazurilor, a sup ărărilor, f ără de voie 89 !
Con știentizarea și în țelegerea adev ăratei dimensiuni a suferin ței, împletit ă cu
răbdarea, smerenia și iubirea, ne conduc c ătre ținta vie ții cre știne.
Pentru mul ți dintre noi, o boal ă grea este folositoare, „oricânt te-ai ruga, nu te
folose ști de rug ăciune, cât te folose ști de suferin ță ”90 ! Sfântul Isaac Sirul spune c ă suferin țele
izvorâte de încerc ări sunt „neap ărat folositoare oamenilor, indiferent de treapta du hovniceasc ă
pe care ace știa se afl ă. Ele ne sunt necesare tuturor, indiferent dac ă suntem drep ți sau
păcăto și, pentru a ne întoarce la adev ărata via ță spiritual ă și pentru a ne ajuta s ă înaint ăm în
asem ănarea cu Dumnezeu” 91 ! Pentru omul duhovnicesc, suferin ța intr ă în iconomia mântuirii,
știind c ă cel ce o prime ște, este izb ăvit de suferin țele și chinurile ve șnice!
Rolul unei boli grele este acela d e a cultiva r ăbdarea! Încercarea prin boal ă nu
trebuie s ă aduc ă dezn ădejde și desp ărțire de Dumnezeu! Vindecarea poate deveni un proces
de lung ă durat ă. Nimeni nu se poate opune suferin ței fizice! Refuzul reprezint ă o modalitate
de exprimare a la șit ății și a sl ăbirii duhovnice ști! Chinul bolii trupe ști nu este strict necesar
mânturii sufletului, dar poate reprezenta un mod de osebit de îndreptare și de izb ăvire! Omul
nonduhovnicesc are porniri de blesteme și de hul ă la adresa lui Dumnezeu. Nu de pu ține ori
ne este dat s ă auzim : „Dac ă exist ă Dumnezeu, de ce m ă încearc ă cu asemenea suferin țe? Ce

88 Jean-Claude Larchet, Op. cit. , p. 154.
89 Sfântul Isaac Sirul, Op. cit. , p. 139.
90 Arhim. Simeon Kraiopoulos, Op. cit. , p. 16.
91 Sfântul Isaac Sirul, Op. cit. , p. 140.

34 am f ăcut eu, ca s ă merit aceasta? Sfântul Ioan Gur ă de Aur vorbind despre r ăbdarea în
suferin ță , spune : „Iubi ților, nu mai zice ți c ă s ărăcia, boala și primejdia ne silesc a cârti
împotriva lui Dumnezeu și al hulii! Nu s ărăcia, ci nebunia; nu boala, ci obr ăznicia; nu
primejdia, ci lipsa de fric ă de Dumnezeu ne îndeamn ă la hulirile cele de judecat ă, ca și la toate
răut ățile” 92 ! Dumnezeu niciodat ă nu îng ăduie o ispit ă, f ără a ne da și puterea de a ie și din acea
încercare! Tot astfel și în suferin ță : o îng ăduie asupra noastr ă, îns ă înmul țește și puterea
noastr ă de a o r ăbda! A r ăbda suferin ța este un lucru atât de mare, încât chiar pe cei ma i mari
păcăto și îi scute ște de pedeapsa lor, iar celor cu adev ărat drep ți, suferin ța le d ă mult ă n ădejde
pentru via ța ve șnic ă!
Omul, adesea, sufer ă pentru p ăcatele sale, r ăscump ărând, prin suferin ță , tot binele
pe care îl putea face și nu l-a lucrat! P ărintele St ăniloae ne atrage aten ția asupra faptului c ă
sunt și oameni nevinova ți, într-un anumit fel, care pot s ă sufere, prin încerc ări ce vin nu
pentru c ă Dumnezeu vrea s ă-i încerce, ci pentru c ă duhurile cele rele, care ispitesc și care
aduc, prin du șmăniile altor necazuri, acelea provoac ă suferin ță 93 !
Boala reprezint ă, pentru omul duhovnicesc, mijlocul pedagogic de c ăutare a
vindec ării, prin apropierea de Dumnezeu. Dumnezeu are cu f iecare om o pedagogie, o lucrare
aparte de a ne apropia de El : „Pe unii oameni îi a propie printr-o s ănătate puternic ă, pentru
care ei mul țumesc lui Dumnezeu, iar pe al ții îi apropie prin încerc ări, prin îng ăduin ța unor
boli. Trebuie s ă ne îngrijim, totodat ă, și de vindecarea sufletului și de vindecarea trupului.
Foarte adesea nu ne poc ăim de voie, ci de nevoie. Nu ne poc ăim când ne merge bine, ci când
suntem încerca ți de necazuri și suferin țe” 94 !
În ceea ce prive ște boala, omul duhovnicesc nu se consider ă un nedrept ățit f ără
motiv, mai greu încercat decât are el puterea de a suporta, ci s ă se întrebe de ce acestea au
ap ărut în via ța sa, c ăror cauze se datoreaz ă. În starea de suferin ță , nu cârtirea sau împotrivirea
sunt atitudinea corect ă, ci identificarea rapid ă a sursei ei, precum și a mijloacelor medicale și
spirituale de vindecare a ei!
S-a constatat medical c ă fiecare persoan ă î și tr ăie ște suferin ța într-un mod absolut,
personal, în func ție de arhitectura lui sufleteasc ă, de structura sa proprie, c ă acelea și boli și
acelea și persoane, în acelea și stadii de evolu ție produc, totu și, efecte diferite și sunt suportate
în mod deosebit.

92 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la duminica a XXXI-a după Rusalii , în Predici la duminici și sărbători , Editura
Bunavestire, Bacău, 2005, p. 246.
93 Filocalia , vol. 10, introducere și note de Pr. prof. dr. Dum itru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1981, p. 140.
94 †Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Să biruim suferința din interiorul ei! , în Misiune pentru
mântuire. Lucrarea Bisericii în societate , Editura Basilica, București, 2009, p. 489.

35 Dac ă tr ăim într-o moral ă de invidiat, asta nu garanteaz ă o bun ă vie țuire! Boala
devine o oglind ă, în care omul î și vede întreaga falsitate a existen ței sale și simte, pentru
prima dat ă, singur ătatea l ăuntric ă!
Boala reprezint ă o form ă de desp ătimire, chiar dac ă este o form ă, pe care omul nu
mai are posibilitatea s ă o aleag ă!
Sfântul Ioan Gur ă de Aur afirm ă c ă boala este mai mare decât pustia! În cele mai
multe cazuri, suferin ța are rol soteriologic, pentru ca omul s ă nu-și piard ă mântuirea, prin
via ța sa p ătima șă , pe care o duce!
Necazurile, suferin țele, încerc ările și bolile fac parte din condi ția uman ă, condi ție
supus ă durerii și mor ții, din cauza p ăcatului str ămo șesc!

II.3. CONCLUZII
O boal ă grea, în general, și cancerul, în special, nici pe departe, nu poate f i în țeles
în con știin ța teologic ă actual ă drept fatalitate, pedeaps ă sau, de ce nu, corijare. Putem afirma
ast ăzi, cu deplin ă t ărie, c ă aceast ă realitate este o șans ă de negr ăit a omului c ătre s ănătatea cea
trupeasc ă și cea sufleteasc ă! Reu șind s ă percepem partea plin ă a paharului, nu jum ătatea cea
goal ă, intuim sau sim țim, de cele mai multe ori, mesajul ascuns al bolii, pe care ni-l aduce la
cuno știn ță un organ sau o regiune a corpului și avem perspectiva eliber ării în toat ă evolu ția ei!
Responsabilitatea individual ă este o prioritate în p ăstrarea s ănătății, pentru omul
contemporan! Preocup ări pentru starea de s ănătate au existat, din cele mai vechi timpuri.
Riscul de boal ă a atins cote alarmante, la început de mileniu, în țelegând dou ă tipuri de risc :
individual și colectiv. Riscul la nivelul popula ției depinde de num ărul persoanelor expuse și
nivelul expunerii, cu alte cuvinte, comportamentul popula ției și al societ ății și factorii de
mediu. Riscurile includ predispozi ția genetic ă, pentru o anumit ă afec țiune, riscul de a fi r ănit
într-un accident de circula ție sau riscul de a dezvolta o boal ă infec țioas ă. Aceste riscuri sunt
considerate ca fiind fortuite. Se presupune c ă nimeni nu se expune, în mod eliberat, riscului de
a se accidenta sau a se îmboln ăvi. Din orice punct de vedere am privi boala și riscul de
producere al ei, îngrijirea s ănătății, într-o mare m ăsur ă, depinde de o op țiune individual ă,
reprezentând o problem ă de șans ă, care implic ă în tratarea ei mult ă responsabilitate social ă!
Cre știnul tr ăitor are o viziune, cu totul și cu totul, dosebit ă în fa ța bolii și a
recuper ării dup ă boal ă, în virtutea faptului c ă acesta con știentizeaz ă c ă via ța sa reprezint ă un
tip de poc ăin ță , de îndreptare și cur ățire și, în felul acesta, suferin ța și durerea devin nu numai
suportabile, ci și folositoare!

36 În mod paradoxal, antinomic, om ul poate primi, cu bucurie, boala și neputin ța, și
nu este afectat, într-o m ăsur ă degradant ă, de crucea acestei suferin țe. Îns ă, pentru un
necredincios, acest lucru este, într-adev ăr, de neîn țeles. El nu poate împ ăca faptul suferin ței
umane cu propria sa concep ție despre Dumnezeu! Pentru el, însu și gândul c ă Dumnezeu
îng ăduie suferin ța, este resping ător! De obicei, el vede fiecare tip de suferin ță ca un r ău, în
sens absolut.
Omul înduhovnicit, merg ător pe calea desp ătimirii, în țelege c ă boala este una
dintre c ăile prin care putem înv ăța ceea ce suntem, cu adev ărat!

37 Capitolul III : METODE INOVATIVE ÎN TRATAREA BOLILOR GRELE
III.1. TERAPII INOVATIVE

În ultimul deceniu, medicina a în registrat numeroase progrese în tratamentul
bolilor grele și, în special, cel al cancerului. Inova țiile împotriva cancerului se adreseaz ă, cu
prec ădere, formelor avansate de neoplasm, cu metastaze și, care, de obicei, nu mai pot fi
tratate cu terapii oncologice clasice, ca de exempl u : chirurgie, radioterapie sau chimioterapie.
De curând, publica ția francez ă Le Point a f ăcut o sintez ă a noilor tratamente
inovative pentru bolile grele și cancer, printre acestea num ărându-se : medicina personalizat ă,
imunoterapia, tratamentele țintite, diagnosticarea precoce, radiologie interven țional și, nu în
ultimul rând, dezescaladarea terapeutic ă. Acestea sunt concepte și metode noi de tratare a
cancerului.
De la studiul celulelor și al țesuturilor canceroase, medicii au trecut la analiza
infinitezimal ă a moleculor. Medicina personalizat ă const ă în încercarea de a determina, la
nivel de individ, care sunt procesele moleculare, c are explic ă progresia cancerului.
Odat ă identificat mecanismul progresiei tumorale, aceast a este blocat ă, în 90%
dintre cazuri, cu un tratament țint ă. Sunt 4 procese de progresie a cancerului : o muta ție
genetic ă, ce declan șaz ă boala, eterogenitatea în interiorul unei tumori, c are permite instalarea
rezisten ței, incapacitatea celulei canceroase de a- și repara ADN-ul, în timp ce organismul
sănătos corecteaz ă muta țiile și o afectare a imunit ății, diferit ă pentru fiecare tip de cancer.
Tocmai de aici rezid ă obiectul medicinei personalizate, acela de a în țelege aceste 4
mecanisme.
În gama de terapii inovative, în medicina de ast ăzi, folosirea unui medicament,
care blocheaz ă proteina implicat ă în cancerogenez ă se nume ște terapie țintit ă, îns ă
tratamentele țintite, care exist ă în acest moment, nu vindec ă total formele avansate de cancer,
doar prelungesc speran ța de via ță a pacien ților care au metastaze.
Ca și medicamentele țintite, imunoterapia prelunge ște speran ța de via ță a
bolnavilor de cancer. Ast ăzi, oncologii francezi studiaz ă asocierea medicamentelor țintite cu
imunoterapia, pentru eradicarea tumorilor. Din p ăcate, aceste tratamente inovative sunt
extrem de scumpe. Un an de tratament poate costa în tre 5000 și 100000 de euro. Exist ă,
totu și, speran ța c ă, pe m ăsur ă ce vor avansa cercet ările în domeniu, tratamentele s ă fie mai
ieftine.

38 Din momentul diagnostic ării cu cancer, începe c ăutarea celor mai bune tratamente!
Pentru c ă modalit ățile de diagnosticare au evoluat, a existat tendin ța de a trata și cele mai mici
tumori, ca și cazurile clasice de cancer. Îns ă celule care nu sunt agresive pot fi deosebite de
cele inactive, prin controale regulate.
„Postul, o nou ă terapie” este un documentar, care a fost difuzat p e Canal Arte,
documentar care s-a ocupat de post, ca metod ă de vindecare total ă a anumitor boli ale lumii
moderne. Ancheta desf ășurat ă demonstreaz ă c ă terapia cu ap ă poate constitui un remediu
miraculos în maladii grave, precum cancerul.
Speciali știi subliniaz ă c ă, în timp ce în unele p ărți ale lumii, medicina a evoluat,
remediile str ăvechi sunt, înc ă, folosite de majoritatea bolnavilor. Potrivit expe r ților ru și,
metoda a fost descoperit ă din întâmplare, cu aproape 70 de ani în urm ă, în perioada sovietic ă,
când un psihiatru a f ăcut leg ătura între greva foamei, pe care o ținea un pacient, și
îmbun ătățirea st ării lui psihice. Rezultatele studiilor, întreprinse de atunci în Rusia, au fost
validate de Academia de Știin țe din țar ă. Principiul este simplu. Postul se poate dovedi
benefic în cazul multor boli, caracteriste modului de via ță actual, cum ar fi : obezitatea,
diabetul sau hipertensiunea, dar și în cazul unor boli psihice. Spre exemplu : la San atoriul din
Goriatcinsk, din câmpia siberian ă, dou ă treimi din pacien ți, suferind de alergii, astm și
reumatism s-au sim țit mai bine dup ă o cur ă cu ap ă, ce poate cura pân ă la 3 s ăpt ămâni,
efectuat ă sub supraveghiere medical ă. Cum amintit, principiul este simplu : în lipsa hr anei,
corpul uman se hr ăne ște singur din rezervele sale de glucoz ă și lipide. În acela și timp, are
suficient ă energie și spa țiu s ă se purifice și s ă se vindece. La Goriatcinsk, postul cu ap ă
dureaz ă în medie 2 s ăpt ămâni, în timpul c ărora pacien ții beau doar ap ă și fac sport, pentru a- și
între ține musculatura. Urmeaz ă 7zile de readaptare la obiceiurile alimentare echi librate. Cea
mai grea este a treia zi de privare de hran ă, potrivit m ărturiilor celor care au ținut un astfel
post. Un medic chiar precizeaz ă c ă, în faza de dezintoxicare, organismul trece printr -o criz ă
de acidoz ă, nivelul de aciditate crescând brusc. Dar, cu sp ălături intestinale și masaje, se poate
dep ăși criza, f ără probleme!
În Europa Occidental ă, postul terapeutic este un tratament neconven țional și nu
benefiziac ă, deci, de o recunoa ștere oficial ă. Totu și, în Germania, se fac astfel de cure, fiind
aplicat ă metoda Buchinger, numele unui medic militar, care a reu șit s ă tr ăiasc ă într-un scaun
cu rotile, ținând post. Mai pu țin dure decât în Siberia, curele propuse de acest m edic, în
centrul medical de pe malul lacului Constantz, reco mand ă ingerarea a 250 de calorii/zi, sub
forma sucurilor cu presare la rece, pentru a evita criza de acidoz ă.

39 La modul general, dup ă cum subliziaz ă autorii documentarului „Postul, o nou ă
terapie”, este evident c ă, în lipsa hranei, corpul reac ționeaz ă mai bine decât la excesul de
mâncare. De și enigmele lui nu au fost elucidate complet, este u nanim acceptat c ă postul
alimentar are un efect anti-îmb ătrânire celular ă și reduce, drastic, riscul de dezvoltare a unor
st ări patologice.
În ultimii 10 ani, postul terapeuti c a început s ă capteze aten ția cercet ătorilor.
Posibilele aspecte psihologice și spirituale ale postului alimentar reprezint ă, înc ă, un mare
mister, pentru lumea medical ă știin țific ă, la acestea concurând și s ărăcia modalit ăților actuale
de cuantificare și monitorizare a unor procese mai pu țin concrete.
Pe lâng ă postul terapeutic, conceptul de hran ă vie devinde tot mai des auzit și
răspândit, îns ă nu pu ține sunt persoanele care nu știu la cel se refer ă acest concept : hrana vie!
În ideea multora, hrana vie presupune consumarea al imentelor în stare, pur și simplu, crud ă,
dar nu este tocmai a șa : doar CRUD nu înseamn ă HRAN Ă VIE, de și conceptul de hran ă vie
se asociaz ă, automat, cu hrana crud ă!
Oare, de ce nu orice „cruditate” poate fi intepretat ă ca fiind hran ă vie? R ăspunsul
este simplu : hrana vie se refer ă doar la acele alimente care sunt înc ărcate de energie, adic ă
sunt vii și poart ă în ele esen ța vie ții! Hrana vie se refer ă, strict, doar la acele alimente de
origine vegetal ă, care, în momentul consum ării lor, se afl ă, mai mult sau mai pu țin, într-un
stadiu de cre ștere, evolu ție sau dezvoltare a ansamblului din care face parte . A șadar, orice
plant ă, pe care o alegem spre consum, ea și-ar putea continua ciclul de via ță , în condi țiile în
care nu am culege-o. Orice fruct, pe care îl alegem s ă îl consum ăm, în condi țiile în care nu am
face-o, el s-ar putea transforma, mai târziu, într- o nou ă plant ă, datorit ă matur ării și, ulterior,
germin ării semin țelor și a informa țiilor genetice, con ținute în nucleul celulei vegetale.
Hrana vie vizeaz ă, în special, doar acele alimente care poart ă în ele energia vie ții!
Este în alegerea omului contempor an tipul de alimenta ție pe care și-l promoveaz ă
și tot în puterea lui st ă acceptarea tratamentului / terapiei, pentru tipul de boal ă / încercare pe
care o poart ă!
Orice modificare în alimenta ție trebuie f ăcut ă treptat și cu informare sus ținut ă, în
prealabil! Este evident c ă organismul nostru s-a adaptat vremurilor, în care omul consumă
carne în cantit ăți mari și exist ă convingerea dup ă care exist ă p ăcate mai mari decât o friptur ă
la cuptor! Avem, îns ă, toat ă admira ția, pentru oamenii de ast ăzi, care reu șesc s ă se hr ăneasc ă,
nu numai s ă se alimenteze! „Primul desfrâu al omului nu este s exul, ci desfrâul mânc ării și,
din aceasta, vine și cel al sexului. Oprirea desfrâului mânc ării este condi ționat ă opririi

40 desfrâului sexului. Aici este insuficien ța medicinii psihanalizei, c ă inverseaz ă raportul dintre
sex și mâncare și chiar uit ă de libidoul de început al mânc ării” 95 !
De cele mai multe ori, suntem ter apeu ți, chiar f ără s ă realiz ăm acest lucru, când,
dup ă o zi obositoare, ajungem acasa și, primul lucru pe care îl facem, pentru a ne relax a, este
să ascult ăm muzica preferat ă. MELOTERAPIA poate tratata tulbur ările mintale sau afective,
anumite bloc ări mintale, agresivit ăți ascunse, dar și boli psihosomatice. Muzica treze ște
spiritul de libertate, con știin ța, îndep ărteaz ă pesimismul și melancolia, îmbun ătățește calitatea
somnului, reducând st ările de stres și de depresie. Meloterapia poate avea un puternic e fect
contra durerilor și oboselii, deoarece stimuleaz ă eliberarea de endorfine, a șa-numi ții hormoni
ai fericirii!
Meloterapia este cunoscut ă din Antichitate, ea fiind folosit ă în acele timpuri pentru
a-i încuraja pe cei care plecau la lupt ă, iar în papirusurile medicale egiptene, care datea z ă de
acum 2600 de ani, men ționându-se incanta țiile, ca remedii pentru sterilitate, dureri reumati ce
și mu șcături de insecte. În secolul I dup ă Hristos, aceast ă modalitate de vindecare a bolilor a
devenit foarte folosit ă, vestitele școli din Padova și Salermo, introducând cursuri despre
aceast ă tehnic ă programul de formare a medicilor.
De-a lungul timpului, mari compozi tori ai lumii au creat opere, care au un efect
demonstrat și incontestabil în ameliorarea st ărilor de panic ă, oboseal ă interioar ă, nervozitate și
stres.
Ast ăzi, muzica liturgic ă a devenit un palier muzical, implementat, încet-în cet în
terapiile de cabinet 96 . Autoarea cercet ării arat ă c ă meloterapia poate fi utilizat ă cu succes,
într-o abordare metodic ă și tehnic ă specific ă. „În terapiile de cabinet, repertoriul utilizat es te
ales, organizat și aplicat de meloterapeut, pe baza metodelor specif ice procesului
meloterapeutic” 97 .
Dac ă în ță rile avansate ale lumii, tratamentele inovative pen tru cancer sau bolo=ile
grele sunt puse, cu mult ă grij ă, la îndemâna popula ției bolnave, în România, lucrurile, în
aceast ă spe ță , nu stau atât de încurajator. Mass-media este plin ă de informa ții, care, mai mult
sau mai pu țin, atest ă c ă sunt multe persoane suferinde în țara noastr ă și, cu toat ă bun ăvoin ța
personalului medical, datorit ă costurilor, nu se poate face fa ță , la timp, pentru perioada de
speran ță de via ță , la care orice bolnav tânje ște atât de mult!

95 Ier. Ghelasie, Op. cit.
96 Oprea Severina-Maria, Muzica liturgică în practica meloterapeutică , Cluj-Napoca, 2016, p. 14.
97 Ibidem , p. 14.

41 Diferen țele de consum de medicamente inovatoare, în mai mul te arii terapeutice
majore, demonstreaz ă că România se afl ă nu doar în urma unor ță ri dezvoltate din V Europei,
dar și în urma multor ță ri, din regiunea Central și Est European ă. Datele au fost aflate, în urma
studiului „Accesul pacien ților români la medicamente inovatoare”, realizat în noiembrie 2017,
pentru ARPIM.
În articolul „De ce nu au români i acces la tratamente inovative?”, publicat în data
de 23 noiembrie 2017, pe cotidianul.ro, se afirm ă c ă : „În domenii, precum cardiologia,
diabetul, unele forme de cancer sau psihiatria, con sumul de medicamente inovatoare este cu
50% mai mici decât media european ă, acesta fiind un indicator, care confirm ă faptul c ă
România nu reu șește s ă ofere tratamente noi, la nivelul la care au acces al ți pacien ți din ță rile
din jur”. Și, mai mult, ne arat ă acela și articol, „din momentul în care un medicament nou este
aprobat de autorit ățile competente și pân ă când acesta este introdus la compensare, trec 43 d e
luni, de dou ă ori mai multe ca în Bulgaria sau Cehia”.
Oamenii de știin ță din întreaga lume au studiat asiduu, de câteva dec enii, rolul pe
care-l poate avea sistemul imunitar (supranumit al doilea creier) în lupta împotriva cancerului.
Îns ă, de-abia recent, s-a constat c ă terapiile imuno-oncologice ofer ă beneficii anticancer
durabile. Terapiile imuno-oncologice sunt medicamen te, care utilizeaz ă sistemul imunitar al
organismului, pentru a lupta împotriva cancerului. Cum? Sistemul imunitar este sistemul
natural de ap ărare a organismului. Acesta este format dintr-un an samblu de organe, celule și
molecule speciale, care ne protejaz ă de infec ții, de boli. Atunci când un organism str ăin
pătrunde în corp, de pild ă : o bacterie, sistemul imunitar îl recunoa ște, îl atac ă și îl împiedic ă
să fac ă r ău. Acest proces se nume ște : r ăspuns imun. Terapiile imuno-oncologice activeaz ă
sistemul nostru imunitar, f ăcându-l capabil s ă recunoasc ă celule tumorale și s ă le distrug ă.
Așadar, terapiile imuno-oncologice ofer ă sistemului imunitar o memorie de lung ă durat ă,
astfel încât acesta s ă se poat ă adapta continuu și s ă poat ă furniza un r ăspuns durabil și pe
termen lung fa ță de cancer, ceea ce înseamn ă, de fapt, supravie țuire de calitate, pe termen
lung, pentru bolnavi!
Dovezile din studiile clinice arat ă c ă efectele terapiilor imuno-oncologice
ac ționeaz ă pe o durat ă îndelungat ă, antrenând sistemul imunitar s ă lupte împotriva celulelor
tumorale, chiar și dup ă remisia bolii. Aceast ă caracteristic ă important ă a terapiilor imuno-
oncologice ofer ă, pentru prima dat ă, speran ța unei supravie țuiri de calitate, pe termen lung,
multor pacien ți, pentru care prognosticul bolii era anterior foar te rezervat. Mai mult, reac țiile
adverse asociate terapiilor imuno-oncologice pot fi controlate, în compara ție cu multe alte
terapii împotriva cancerului. Prin urmare, terapiil e imuno-oncologice pot avea un impact

42 pozitiv deosebit de important asupra capacit ății pacien ților de a putea munci din nou și
conduc la o via ță s ănătoas ă și activ ă. Ele sunt disponibile ast ăzi pentru multe dintre cancerele
în stadiu avansat, unele dintre ele foarte dificil de tratat.
Dac ă pân ă de curând, cancerului i se spunea „boal ă nemiloas ă / necru ță toare /
crunt ă / bub ă neagr ă” și tot atâtea apelative, care induceau imposibilitat ea vindec ării, ast ăzi, i
se spune „boal ă cronic ă” și, nu în ultimul rând, „boal ă intelingent ă”! Și nu este de mirare c ă
bolnavul de cancer cu o speran ță mare de via ță (dep ăș ind 20 de ani), ca și cei care au uitat de
când boala a debutat, sunt precum sportivii, care, în cursa lor, ating linia de sosire neobosi ți și
înving ători!

III.2. BISERICA, SPITAL BISERICESC

Biserica este spitalul bisericesc , unde omenirea, bolnav ă de p ăcat, se trateaz ă cu
medicamentele harice, date de Dumnezeu : Poc ăin ța, Trupul și Sângele lui Hristos. și,
bineîn țeles, „Biserica este soare duhovnicesc în lume, ce lumineaz ă și înviaz ă pe to ți cei ce
sunt în întuneric și în umbra mor ții, și sunt omorâ ți de p ăcate” 98 !
Sfânta Biseric ă a manifestat, întotdeauna, dorin ța de a r ăspunde provoc ărilor
epocii în care și-a desf ășurat ac țiunea de a-l conduce pe om pe calea mântuirii. Fie c ă a trebuit
să formuleze dogme, fie c ă a dat r ăspunsuri punctuale la diferitele probleme ap ărute în sânul
comunit ăților cre știne, s-a folosit, acolo unde a fost cazul, de term inologie sau modele
teoretice, explicative, care se dovedeau a fi un in strument util în elaborarea r ăspunsurilor.
Veacul în care tr ăim este traversat de progrese știin țifice și tehnologice, realizate
într-un ritm ame țitor. Îns ă acest lucru nu a r ămas f ără consecin țe, în sensul c ă, pe lâng ă
aspecgtele pozitive oferite de mult de facilit ăți, via ța omului postmodern a devenit agitat ă,
desf ășurându-se într-un ritm care a tulburat și tulbur ă, în continuare, echilibrul interior al
omului! Alterarea tot mai profund ă a comuniunii omului cu Dumnezeu a condus la apari ția
sau la adâncirea diverselor patologii, între care : boli grele, precum cancerul, privit ca un
flagel.
În lipsa unor repere spirituale, î n lipsa unei siguran țe și p ăci interioare, pe care
cre știnul o dobânde ște din con știentizarea faptului c ă nimic nu se întâmpl ă f ără voia lui
Dumnezeu, omul devine prad ă propriilor conflicte interioare, hr ănindu-se cu iluzii! Nu

98 Sfântul Ioan de Kronstadt, Adevărurile în care cred , Editura Sofia, București, 2012.

43 întâmpl ător, evolu ția bolilor grele este monitorizat ă de c ătre Organiza ția Mondial ă a S ănătății,
fiind un fenomen în cre ștere exponen țial ă.
În acest context, Biserica este ob ligat ă s ă vin ă în întâmpinarea m ădularelor
bolnave, având propriile metode de interven ție, dar folosindu-se și de datele consemnate de
către știin țele medicale, care manifest ă, de asemenea, preocup ări în vindecarea celor care
sufer ă de boli grele.
Biserica, prin statutul s ău, are îndatorirea s ă ias ă în întâmpinarea nevoilor
membrilor ei suferinzi, mai ales, în contextul aces tor timpuri fr ământate de numeroase
probleme, mediu propice dezvolt ării unor numeroase patologii! A șa cum am men ționat, omul
tr ăie ște într-o lume iluzorie și este m ăcinat de numeroase complexe și conflicte interioare.
Fără a psihologiza modul în care se s ăvâr șește lucrarea slujitoare a Bisericii, dincolo de
dialogul știin țific și academic, este nevoie de formarea și informarea duhovnicilor, legat de
orice fel de mijloace, care sunt utile în lucrarea pastoral ă!
Taina m ărturisirii pune accentul în, Biserica Ortodox ă, pe rolul
terapeutic-tămăduitor. Poc ăin ța se define ște ca fiind o lucrare continu ă și o permanent ă stare
de trezvie. În esen ță , aceasta presupune reorientarea min ții, inimii, valorilor, intereselor și
grijilor c ătre Dumnezeu. Dincolo de aspectul sacramental, poc ăin ța înseamn ă întreaga
varietate a ascezei și nevoin ței cre știne, orientate c ătre dobândirea asem ănării cu și prin
Hristos, care este singurul izvor al poc ăin ței și singurul s ău scop autentic.
Un rol aparte, în abordarea temei poc ăin ței, l-a avut Sfântul Ioan Gur ă de Aur. Una
dintre ideile sale fundamentale se refer ă la sus ținerea rolului terapeutic al Bisericii în opozi ție
cu cel legalist, Sfântul Ioan Hrisostom afirmând c ă : principala calitate a Bisericii este aceea
de spital, nu de tribunal! Iar ceea ce subliniaz ă Sfântul in acest context este fundamentarea
poc ăin ței, ca lucrare continu ă pe via ța fundamental ă a Bisericii, un rol important avându-l
taina m ărturisirii, cu rol de cur ățire a problemelor suflete ști, acumulate, din cauza bolilor
sufletului.
Lucrarea poc ăin ței în parohie are o latur ă practic ă de integrare a lucr ării acesteia
în parohie. Devierea de la acest obiectiv înseamn ă înstr ăinarea, în esen ță , a ceea ce reprezint ă
parohia și transformarea acesteia într-un concept lumesc. Ad ev ăratul sens al parohiei este de
spital duhovnicesc, locul unde se desf ășoar ă restabilirea s ănătății sufletului, deci, se
îndepline ște obiectivul vie ții cre știne! Alc ătuit ă din membri, care tr ăiesc în societatea marcat ă
puternic de secularizare, parohia are mereu nevoie de o permanent ă reevaluare a obiectivului
principal și, în consecin ță, de corectarea disfunc ționalit ăților, pe care le-a c ăpătat datorit ă
influen țelor și deform ărilor, pe care membrii ei le sufer ă sub influen ța secularismului.

44 Biserica, dincolo de diferen țele specifice comunit ății monahale, trebuie s ă fie tot
un : „cadru de via ță și de independen ță fa ță de societatea lumeasc ă”, a șa cum apare definit ă în
Faptele Apostolilor (F. A. 2, 42, 4, 37). Calea urm at ă este, deci, cea a lep ădării de lume, în
sensul de înstr ăinare fa ță de etosul acesteia, pentru a se integra deplin în via ța în Hristos.
Aceast ă comunitate îl prime ște om, în integralitatea sa psihosomatic ă, datorit ă unit ății
indestructibile, care exist ă între cele dou ă componente ale omului. Astfel, principala misiune a
parohiei și justificarea rostului existen ței o avem, în țelegând itinerariul, pentru care fiecare
cre știn este chemat s ă-l parcurg ă : purificare, luminare și îndumnezeire!
Dificult ățile întâmpinate pe calea vindec ării sufletuluisunt, uneori, foarte dificile.
Din aceast ă cauz ă, practica a demonstrat necesitatea fundamental ă a unui îndrum ător, a unui
părinte duhovnicesc, iar în parohie, acesta coincide cu preotul comunit ății parohiale. Acest om
nu este doar un simplu înv ăță tor, ci este cel care îl na ște pe om în Hristos (1 Cor. 4, 15). Pe
măsur ă ce are loc aceast ă na ștere, se petrece o deplin ă integrare a cre știnului în via ța Bisericii.
Biserica devinde astfel ,,spital duhovnicesc”, deoa rece comport ă o puternic ă latur ă
terapeutic ă, datorit ă faptului c ă, dincolo de înv ăță tura primit ă, cre știnul se lupt ă cu propriile
sale sl ăbiciuni și este marcat de c ăderi. Toate aceste aspecte eviden țiate, mai sus, reclam ă
faptul c ă, în primul rând, preotul duhovnic este el însu și un autentic purt ător al Duhului Sfânt
(pnevmatofor), c ă a trecut el însu și prin procesul de t ămăduire a sufletului, sub asisten ța unui
alt duhovnic, care s ă-i fi fost și un adev ărat mentor.
În cadrul Bisericii, parohiei di n lume, duhovnicul r ămâne singurul îndrum ător în
lupta duhovniceasc ă de vindecare din mul țimea patimilor și singurul care-l poate c ălăuzi pe
bolnav, prin h ățișul capcanelor spirituale și a suferin țelor trupe ști.
Calit ățile unui p ărinte duhovnic, care ne ajut ă, de cele mai multe ori, s ă dep ăș im
traumele psihice, care survin odat ă cu aflarea unui diagnistic fatal, sunt extraordina re, în
sensul c ă acesta poart ă harisme duhovnice ști, precum : clarviziune și discern ământ, o însu șire
de a str ăba intuitiv realit ățile inimii celuilalt. Aceast ă harism ă se manifest ă, mai ales, în
discern ământul gândurilor. O alt ă harism ă este capacitatea de a-i iubi pe ceilal ți și de a-și
împropria suferin țele altora, ceea ce înseam ă c ă p ărintele îl ajut ă pe ucenic să vad ă întreaga
crea ție a lui Dumnezeum, conform sensului ei.
Tot acest complex de factori duh ovnice ști nu elimin ă, îns ă, necesitatea acumul ării
de experien ță și cunoa ștere a omului și a societ ății, în care ne desf ăș ur ăm via ța. Un lucru
trebuie experiat, cu foarte mult ă con știenciozitate, din partea preotului din parohie : a cela de a
fi format, indispensabil, în epoca noastr ă! Cum ar fi cu putin ță , de exemplu, s ă întreprinde
vindecarea unor suflete, dac ă nu de ține și cuno știn țe elementare de psihologie contemporan ă?

45 Taina m ărturisirii sau bucuria vindec ării nu trebuie limitat ă la cadre pur
moralizatoare! Este ceea ce am expus, mai sus, în s ensul c ă, rolul p ărintelui duhovnic este de
a-l c ălăuzi pe om, prin iubire și smerenie , și a cre ște, împreun ă cu el, ajutându-l s ă se vindece,
cu discre ție, cu discern ământ, cu claritate, deoarece, f ără cunoa șterea patimilor și a modului
lucr ării lor, și f ără o experien ță personal ă în combaterea și transfigurarea patimilor, nu este
posibil ca un penitent s ă fie ajutat în restaurarea s ănătății lui, suflete ști și trupe ști!
Un aspect foarte important, cu i mplicare intrinsec ă, în aspectul de Biseric ă-Spital
duhovnicesc este în țelegerea adânc ă a persoanelor suferinde de diverse patologii, în g eneral,
forme grave de boal ă, cum este cancerul. Gestionarea acestor suferin țe reclam ă, din partea
preotului duhovnic, o purtare mai mult decât delica t ă, plin ă de compasiune, dar și o cercetare
atent ă, pentru a în țelege tipul bolii, gravitatea ei și capacitatea de responsabilitate a celui
suferind. Preotul este solicitat, în calitate de în drum ător spiritual, în scaunul de spovedanie, s ă
fie înarmat și cu elementare cuno știn țe de psihologie : „Nu pentru a pune diagnostice sau
pentru a se ocupa de vindecarea propriu-zis ă, fapt ce intr ă în competen ța medicului de
specialitate, ci pentru a dispune de mai mult ă putere de p ătrundere, de în țelegerea st ării de
suflet, de acomodare și armonizare a tratamentului duhovnicesc cu cel ind icat de medicina
uman ă”99 !
Mărturisirea p ăcatelor este eliberatoare, eliminând r ăul cuib ărit în adâncul
sufletului, de unde, dac ă omul îl poart ă de unul singur, rode ște ascuns și conduce la sporirea
bolii. Din punctul de vedere terapeutic, spovedania , prin dezlegarea p ăcatelor, lecuie ște
sentimentul de vinov ăție, sentiment, care, de multe ori, se reg ăse ște în mai toate patologiile,
dar care este neutralizat, prin prezn ța lucr ării Duhului Sfânt în aceast ă tain ă.
O practic ă uzual ă, în primele veacuri ale cre știnismului, era m ărturisirea
gândurilor. De și asem ănătoare cu spovedania, se deosebe ște de aceasta, neavând un caracter
de tain ă sacramental ă. Rolul ei este, îns ă, foarte important, deoarece, prin practica aceasta se
opereaz ă o cunoa ștere mai profund ă și mai am ănun țit ă a sufletului, adic ă a sl ăbiciunilor și
patimilor care-l st ăpânesc, ceea ce poate îmbun ătății eficien ța și lucrarea sacramental ă a
preotului. Trebuie precizat c ă spovedania nu este psihoterapie, chiar dac ă vorbim despre
aceasta ca act terapeutic și nici nu poate fi înlocuit ă de psihoterapie! Spovedania nu se
întemeiaz ă pe tehnici ra ționale, ci pe luminarea de c ătre Duhul Sfânt. Chiar dac ă au loc și
desc ărc ări de ordin psihologic, în primul rând, este un act de poc ăin ță , iar puterea de
vindecare nu face parte dintr-o metod ă pl ăsmuit ă de mintea omeneasc ă, ci se bazeaz ă pe

99 Pr. Petre Vintilescu, Spovedania și duhovnicia , Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 1995, p. 197.

46 lucrarea harului dumnezeiesc. Taina spovedaniei are consecin țe în ordinea ontologic ă a
existen ței umane fa ță de terapiile psihologice, a c ăror îng ăduin ță de la Dumnezeu nu poate fi
negat ă.
Creat dup ă Chipul lui Dumnezeu și tinzând spre asem ănarea cu El, omul are s ădit,
în fiin ța sa, o serie de elemente, care, conform rostului i mprimat de c ătre Dumnezeu, îl
sprijin ă pe om, în procesul de dobândire a asem ănării de îndumnezeire și care au fost afectate
de c ăderea în p ăcat : inima, mintea, con știin ța. C ăderea în p ăcat a determinat pierderea unit ății
interne a puterilor suflete ști, care f ăceau ca sufletul s ă fie simplu, unitar și având acela și scop :
unirea cu Dumnezeu. Hristos, prin împlinirea planul ui de mântuire, a f ăcut, ca în Umanitatea
asumat ă, s ă fie restaurat ă ordinea fireasc ă a acestor elemente constitutive. Astfel, omul are
posibilitatea s ă devin ă un om nou, s ă ias ă de sub tirania p ăcatului, s ă-și reînnoiasc ă și s ă-și
înnobileze sufletul. Facult ățile posedate de suflet au fost instrumentele, prin care omul a putut
să în țeleag ă și s ă experieze starea de îndumnezeire, înainte de c ădere. Momentul c ăderii a
însemnat o orientare gre șit ă a acestei capacit ăți și o întoarcere spre lumea sim țurilor.
Refacerea a fost posibil ă în Hristos, prin harul Sfântului Duh.
Potrivit Sfin ților P ărin ți, o încercare sau o boal ă grea poate fi un prilej, prin care
diavolul încearc ă s ă-l arunce pe om în pr ăpastia dezn ădejdii. Aceasta poate reprezenta o
serioas ă piedic ă în înaintarea omului pe calea mântuirii. Potrivit Sfântului Ioan Casian,
principala lupt ă a omului este împotriva demonului dezn ădejdii sau triste ții, care îngr ăde ște
capacitatea sufletului de contemplare, rug ăciune, citire a Sfintei Scripturi, cu folos și
perseveren ță și, în consecin ță , împiedicându-l de la toate lucrurile bune.
Pentru a oferi un suport temein ic procesului de vindecare spiritual ă a bolnavilor
cu boli grele, au putut fi stabilite cinci aspecte fundamentale de preven ție și desp ătimire :
men ținerea concentr ării min ții c ătre Dumnezeu, prin rug ăciune, post, aducerea aminte de
moarte și judecat ă, studierea Sfintei Scripturi și, în mod special, practicarea Rug ăciunii lui
Iisus sau Rug ăciunii inimi; paza min ții si a puterilor suflete ști, stimulându-le pozitiv, folosind
înv ăță turile Sfintei Scripturi; evitarea între ținerii gândurilor de inspira ție demonic ă în minte și
diminuarea activit ății imagina ției; lupta pentru înl ăturarea mândriei; exersarea
autocontrolului, cu scopul de a progresa în aceste deprinderi, prin practicarea ascezei, postului
și supunerea voii p ărintelui duhovnicesc. Tot acest proces de desp ătimire a omului bolnav
face parte din lucrarea ampl ă a poc ăin ței, ce comport ă dou ă aspecte : unul subiectiv, ce ține de
angajarea tuturor puterilor suflete ști ale bolnavului, și unul obiectiv, ce ține de asistarea
acestuia de c ătre duhovnic, prin îndrumare spiritual ă și actul sacramental al iert ării p ăcatelor

47 în taina spovedaniei, toate acestea având o compone nt ă puternic ă terapeutic ă în vindecarea
bolilor spirituale, cauze fundamentale ale bolilor psihosomatice, în majoritatea lor.
În acest demers se au în vedere implica țiile practice ale preotului de parohie, nu
de pu ține ori, numit ă : „spital duhovnicesc”. Acesta este dator s ă în țeleag ă complexitatea
universului interior al omului, etiologia diverselo r boli, tocmai pentru a știi s ă modele
interven ția sa, în func ție de datele pe care le ob ține și le interpreteaz ă : fie limitându-se, dac ă
este cazul, la mijloacele pastorale proprii, fie du blând interven ția la nivel spiritual, cu
interven ție de specialitate. F ără cunoa șterea profund ă a structurii omului, a problemelor cu
care se confrunt ă și a cauzelor acestora, nu se poate realiza un act d e îndrumare
duhovniceasc ă, corect și complet! Taina spovedaniei cur ăță urmele l ăsate de p ăcat, îns ă
procesul de desp ătimire, vindecare și îndumnezeire cere o lucrare constant ă și sus ținut ă în
timp! Interven ția preotului în aceast ă direc ție nu este deloc simpl ă, îns ă este important ca el s ă
în țeleag ă c ă suferin ța poate deveni un mujloc de întoarcere spre sine și de cunoa ștere de sine,
un moment în care cel care o tr ăie ște, se deschide mai u șor spre primirea ajutorului
dumnezeiesc.
Cunoa ștem cu to ții c ă bolile grele sunt ni ște suferin țe adânci, amare, care pot
con ține puternice accente de revolt ă, îns ă arta preotului este aceea de a-l ajuta, în m ăsura
posibilit ăților, pe bolnav s ă ajung ă la momentul de cur ățire sufleteasc ă, de lep ădare a
rezisten ței interioare, plin ă de tensiune și de revolt ă și de a ajunge la c ăin ța, care izb ăve ște și
vindec ă.
Cre știnismul este o știin ță care vindec ă, o metodologie terapeutic ă, a șa cum
Teologia nu este filosofie, ci un sistem psihoterap eutic. Teologia este atât rod al terapiei, cât și
îndreptarul ei. A șa c ă, numai cei care au fost vindeca ți și au atins comuniunea cu Dumnezeu,
pot fi numi ți teologi și numai ei sunt cei care pot c ălăuzi pe ceilal ți cre știni, pe calea care duce
spre locul vindec ărilor! Teologia nu este o disciplin ă intelectual ă, ci rod al vindec ării omului
de patimi! De aceea, terapia sufletului este, în re alitate, dobândirea și rodul Sfântului Duh.
Fundamentul duhovniciei și al terapiei ortodoxe st ă în evenimentul unic al
Întrup ării Fiului lui Dumnezeu, care, prin acest act, Î și asum ă firea uman ă, în integralitatea ei,
și pe care, apoi, o trece printr-un proces complex d e vindecare, numit proces terapeutic.
Grija duhovniceasc ă de cel ălalt și îndrumarea lui nu sunt u șor de împlinit! Datoria
părintelui duhovnicesc nu este aceea de a distruge li bertatea omului, ci de a-l ajuta s ă vad ă el
însu și adev ărul. Nu s ă suprime personalitatea omului, ci s ă-i dea posibilitatea de se descoperi
pe sine însu și, s ă creasc ă pân ă la deplina maturitate și s ă devin ă ceea ce este în realitate.

48 Părintele duhovnic nu- și impune propriile idei și virtu ți, ci îl ajut ă pe ucenic s ă î și g ăseasc ă
voca ția proprie, printr-o rela ție personal ă și nu în urma unui cod de legi impuse!
Strategia terapeutic ă a bolnavilor este sus ținut ă, dup ă puterea fiec ăruia, de asceza
trupeasc ă și condus ă de virtu țile generice. Terapeutica spiritual ă are ca scop s ănătatea
spiritual ă!
Valoarea preo ției a p ărintelui duhovnic din „spitalul duhovnicesc” este a ceea de a-
l c ălăuzi pe bolnav spre vindecare, c ăci îndumnezeirea este vindecare și îndumnezeire!

III.3. CONCLUZII
Avem dovada c ă, pe plan mondial, o singur ă terapie, în general, cea conven țional ă
nu merge pentru toat ă lumea și, c ă este nevoie de o abordare adânc ă personalizat ă! Rata de
răspuns apare în timp, iar concluzia medicilor este c ă pacien ții trebuie s ă primeasc ă terapie
țintit ă, înc ă din prima linie de tratament! În România, la acest moment, este o lips ă acut ă de
centre moderne, specializate în tratamente inovativ e de tratare a cancerului. Pân ă se vor pune
speciali știi de acord cu autorit ățile, bolnavii sufer ă, pentru c ă, de cele mai multe ori, nu au
acces la terapiile de care au nevoie, pentru a se r ecupera!
Conform Sfântului Ioan Gur ă de Aur, Biserica este un spital duhovnicesc, unde se
pot vindeca bolile suflete ști și trupe ști.
Omul contemporan nu se mai simte bolnav, de aceea nu mai simte nevoia acut ă de
a alerga la biseric ă, iar mul ți dintre cei care ajung în biseric ă, nu mai au con știin ța c ă se afl ă
într-un spital duhovnicesc! Atât de mult s-au desp ărțit de Dumnezeu, încât, ei se cred doar
trup! Și, într-o astfel de situa ție, pentru ei nu exist ă decât o singur ă vindecare, vindecarea
trupeasc ă, pe care, bineîn țeles, o caut ă dincolo de biseric ă! Omul nu este doar trup, este și
suflet! Și, nu doar trupul este afectat de p ăcat, ci întreaga fiin ță a omului, trup și suflet, iar
Biserica are putere s ă d ăruiasc ă nu doar vindecare sufleteasc ă, ci și trupeasc ă, pentru c ă
Hristos este Doctorul sufletelor și al trupurilor! Perceperea Bisericii, ca spital, p resupune și
recunoa șterea faptului c ă e ști bolnav și c ă ai nevoie de vindecare!
Modul de administrare a tratamen tului în Biserica lui Hristos este complex, unii se
vindec ă prin cuvânt, deoarece cuvântul este foarte puterni c, în timp ce al ții se vindec ă prin
simpla prezen ță pe lâng ă oamenii plini de Duhul Sfânt, ceea ce conduce la i deea c ă
medicamentele pentru vindecare sunt diverse și, c ă important este s ă nu intr ăm în Biseric ă
doar pentru satisfacerea curiozit ății!

49 Numai în Biseric ă se poate con știentiza c ă existen ța patimilor ne îngreuneaz ă
via ța cotidian ă. Aici vom înv ăța s ă lupt ăm împotriva lor, opunându-le virtu țile contrare!
Astfel ne vom deprinde s ă r ăzboim iubirea de sine cu dragostea pentru Dumnezeu și
aproapele nostru, l ăcomia cu cump ătarea, avari ția cu d ărnicia, desfrânarea cu abstine ța, mânia
cu virtutea blânde țe, dezn ădejdea cu pronia dumnezeiasc ă, trufia și slava de șart ă cu
smereneia, pentru c ă numai în Biseric ă ne putem preg ăti pentru via ța Ve șnic ă!

50 CONCLUZII GENERALE

Una dintre problemele cu care omul bolnav se confru nt ă, ast ăzi, este aceea c ă
tr ăie ște una dintre cele mai importante și privilegiate perioade ale progresului știin țific și al
afluen ței tehnologice, încât exist ă o tenta ție de a considera Știin ța ultima barier ă omni știent ă.
Acest mod eronat de a în țelege lucrurile, conduce la o concluzie inadvertent ă, dup ă care orice
problem ă uman ă are o solu ție tehnologic ă rapid ă, dup ă cum orice durere și-ar g ăsi remediul
într-o singur ă pilul ă.
Observ ăm c ă, pe m ăsur ă ce Știin ța progreseaz ă, în ciuda descoperirilor tot mai
spectaculoase, exist ă o zon ă de umbr ă, de jur împrejurul cuno știn țelor noastre, care devine tot
mai mare, a șa încât, certitudinile nu mai sunt ferme, reperele ni se șterg, iar c ăile devin, din ce
în ce, mai tenebroase! A șadar, exist ă o necesitate de abordare mult mai complex ă decât am fi
tenta ți s ă avem, într-o prim ă faz ă, referitoare la problemele grave ce țin de via ța concret ă a
omului și de interac țiunea lui cu moartea, trecând prin calea durerii su flete ști și a suferin ței
fizice, dublate de umilin ță și de neputin ță . Boala canceroas ă con ține toate acestea, pe deplin!
Totodat ă, este inevitabil s ă nu subliniem implicarea medicilor oncologi, a
preo ților de caritate, a membrilor familiei și, nu în ultimul rând, a oamenilor cu o generozitat e
covâr șitoare în dialogul direct cu bolnavul oncologic și, mai ales, cu cel aflat în stadiul
terminal al bolii, cum î și în țelege acesta suferin ța, cu o folose ște, pentru a se apropia de
Dumnezeu, care sunt etapele acesteia!
Întrucât, Mântuitorul a f ăcut o leg ătur ă de cauzalitate clar ă între faptele
oamenilor și starea lor de s ănătate, între iertare și vindecare, cercet ătorii din zilele noastre sunt
preocupa ți s ă identifice în ce fel poate fi urm ărit complet, clinic, adev ărul acestor cuvinte.
Astfel, se acord ă o însemn ătate deosebit ă cercet ării știin țifice, cu privire la impactul fricii și al
stresului asupra modului în care func ționeaz ă organismul uman, dac ă acestea îi modific ă în
vreun fel structura celular ă și mecanismele chimice și biologice, dar și asupra impactului
credin ței vii, înso țite de rug ăciune asupra unui trup afectat de cancer!
Un alt aspect deosebit, propus pe parcursul acestei cercet ări, este importan ța
alimenta ției oamenilor, în general, și a bolnavilor de cancer, în mod special, coroborat cu
însemn ătatea postului, în viziunea Sfin ților P ărin ți și a medicilor!
Studiile clinice, studiate pe parcursul mai multor ani, în mai multe ță ri, dovedesc,
pe deplin, c ă practica postului, înr ădăcinat ă de secole în Biserica Ortodox ă, are la baz ă o

51 intui ție justificat ă de autenticitatea vie ții sfinte a P ărin ților Bisericii și a celor trecu ți în rândul
Sfinților.
Preocuparea esen țial ă a Bisericii este problema vie ții, iar scopul și misiunea ei,
mântuirea omului! Este binecunoscut faptul c ă procesul t ămăduirii omului se poate înf ăptui
numai prin iubire! În conformitate cu scrierile pat ristice, pa șii t ămăduitori ai unui proces de
lung ă durat ă sfâr șesc, prin convertirea l ăuntrului și reîntoarcerea omului spre Dumnezeu,
deoarece numai cu ajutorul acestui procedeu, omul z ilelor noastre se poate îns ănăto și! Mai
mult, iubirea, care jertfe ște pentru cel ălalt, care-i face loc celuilalt, iubire, care î și are originea
în Sfânta Treime, este iubirea autentic ă, d ătătoare de via ță și mântuitoare!
Pe Dumnezeu Îl putem cunoa ște doar prin participare! El trebuie s ă înl ăture
egoismul, egocentrismul, s ă se d ăruiasc ă pe sine celuilalt, ca s ă poate tr ăi s ănătos!
Iubirea reprezint ă împlinirea „Chipului lui Dumnezeu” în om, ea const ituind
sănătatea omului! Omul, care a dobândit-o, este chemat s ă sfin țeasc ă lumea, nel ăsându-se
contaminat de procesele sau predispozi țiile ei maladive! Aceasta este și marea tain ă a lucr ării
tămăduitoare, aduc ătoare de s ănătate sufleteasc ă și trupeasc ă : a-L urma pe Hristos, a p ăși pe
urmele Lui, asumând via ța celuilalt, dar nu și p ăcatului lui, sacrificându-ne, chiar murind
pentru el, renun țând complet la sinele nostru și r ăstignindu-ne pentru cel ălalt! Asumarea
riscului de a iubi, înseamn ă un act de curaj!
Misiunea Bisericii Ortodoxe, în saloanele de spital, cu prec ădere, aripa
oncologic ă, este plin ă de provoic ări! Provoc ările sunt numeroase, fie din cauza personalului
medical indiferent, distant, adoptând o atitudine c hiar de respeingere în rela ție cu preotul sau
cu pacien ții, care solicit ă serviciile unui preot, fie din cauza pacien ților, care, afla ți în pragul
mor ții, acuz ă Biserica sau pe Dumnezeu de r ăul pe care sunt nevoi ți s ă-l suporte. Îns ă este de
remarcat c ă sunt și medici, care- și manifest ă bun ăvoin ța fa ță de preotul misionare sau
colaboreaz ă cu acesta, spre binele acestora.
Fiecare boal ă constituie o interpretare, vie și profund ă, care se înscrie într-o
experien ță ontologic ă, de cele mai multe ori, sfâ șietoare! Întotdeauna, boala pune în discu ție,
mai mult sau mai pu țin, fundamentele, cadrul și formele propriei noastre existen țe, echilibrele
dobândite, libera dispozi ție a facult ăților noastre suflete ști și trupe ști, valorile de referin ță ,
rela ția cu ceilal ți și îns ăș i via ța noastr ă. În multe cazuri, boala constituie o încercare spi ritual ă,
care angajaz ă întreaga fiin ță , punându-și amprenta decisiv asupra dinamicii vie ții! Se impune,
așadar, în condi țiile unei vie ți duhovnice ști autentice, dep ăș irea, într-o form ă sau alta, a
acestor încerc ări, asumarea bolii, ca esen ță a iubirii cre știne, a diferitelor forme de suferin ță ,
care o înso țesc și g ăsirea unor solu ții teoretice și practice la probleme care se pun! Fiecare

52 dintre noi, în cursul existen ței sale, trebuie nu numai s ă se a ștepte la suferin țe și boli, încerc ări
sau urm ări ale p ăcatelor, ci atunci când acestea survin, s ă continue a tr ăi și a-și afla, în ciuda
lor, împlinirea!
Dintre toate terapeuticile religi oase, prima este rug ăciunea, c ăci ea este temeiul
tuturor celorlalte și are împotriva bolilor o eficien ță maxim ă! În suportarea bolii, cu mult ă
răbdare și pacien ță , bolnavii cer ajutorul Doctorului Ceresc, strigând ca și orbul din Ierihon
(Luca 18, 38) : „Iisuse, Fiul lui David, miluie ște-mă!” F ăcând aceasta, bolnavul se va
deschide Atotputerniciei regeneratoare a Harului Du mnezeiesc!

53 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

SFÂNTA SCRIPTUR Ă
1. Biblia sau Sfânta Scriptur ă, Edi ție Jubiliar ă a Sfântului Sinod, tip ărit ă cu
binecuvântarea și prefa ța Preafericitului P ărinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortotoxe, versiune diortosit ă dup ă Septuaginta, redactat ă și adnotat ă de
Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului,s prininit pe numeroase alte
osteneli, EIBMBOR, Bucure ști, 2001.
2. Cartea Psalmilor sau Psaltirea Profetului și Regelui David , versiune revizuit ă
dup ă Septuaginta, redactat ă și comentat ă de Bartolomeu Valeriu Anania,
sprijinit pe numeroase alte osteneli, tip ărit ă cu aprobarea Sfântului Sinod,
Arhidiecezana, Cluj, 1998.
3. Noul Testament , tip ărit cu binecuvântarea și prefa ța
Preafericitului P ărinte Teoctist , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Româ ne, versiune
revizuit ă, redactat ă și comentat ă de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe
numeroase alte osteneli, Edi ția a II-a, rev ăzut ă și îmbun ătățit ă, EIBMBOR,
Bucure ști, 1995.

IZVOARE PATRISTICE
4. Cuvânt de îndemn c ătre elevi (Protrepticul) , cap. XI, 115, 2, în Scrieri.
Partea întâia , traducere, introducere, note de indici, de pr. dr .Dumitru Fecioru,
colec ția PSB, vol. IV, EIBMBOR, Bucure ști 1982.
5. Cuvinte despre sfintele nevoin țe, în Filocalia , vol. 10, Editura Humanitas,
Bucure ști, 2008.
6. Cuviosul Nichita Stihatul, Cele 300 de capete despre f ăptuire, despre fire și
despre cuno știn ță , în Filocalia , vol VI, traducere din grece ște, introducere și
note de pr. Dumitru St ănilae, Editura Humanitas, 2004.
7. Sfântul Ioan Gur ă de Aur, Predici la duminici și s ărb ători , Editura
Bunavestire, Bac ău, 2005.

54 8. Sfântul Maxim M ărturisitorul, Cele 400 de capete despre dragoste… , în
Filocalia , vol. II, traducere din grece ște, introducere și note de
pr. Dumitru St ăniloae, Editura Humanitas, Bucure ști, 1999.
9. Sfântul Maxim M ărturisitorul, Răspunsuri c ătre Talasie , în Filocalia , vol. III,
traducere din grece ște, introducere și note de c ătre pr. Dumitru St ăniloae,
Editura Humanitas, Bucure ști, 1999.

LUCR ĂRI DE SPECIALITATE
10. Andreicu ț, †Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Dinamica desp ătimirii .
Spiritualitate cre știn ă, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2001.
11. Antonie, Mitropolitul de Suroj, Taina iubirii , traducere din limba rus ă de
Adrian T ănăsescu Vlas, Editura Sophia, Bucure ști, 2009.
12. Avdeev , dr. Dimitri, Psihiatria pentru duhovnici , traducere de Adrian
Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, Bucure ști, 2011.
13. Beaufils, Dominique, Credin ța ta te-a mântuit , Editura Doxologia, Ia și,
2010.
15. Breck , pr. prof. dr. John, Darul sacru ak vie ții , Editura Patmos, Cluj-
Napoca, 2011.
14. Brillon, Monique, Emo țiile pozitive, emo țiile negative și s ănătate , traducere
de Cristina Vasilescu, Editura Polirom, Ia și, 2010.
16. Chiril ă, dr. Pavel, Valic ă, pr. Mihai, Medita ție la medicina biblic ă, Editura
Christiana, Bucure ști, 1992.
17. Chiril ă, dr. Pavel, Principii de bioetic ă. O abordare ortodox ă, Editura
Christiana, Bucure ști, 2008.
18. Chiril ă, dr. Pavel, Valic ă, dr. Mihai, Spitalul cre știn . Introducere în
medicina pastoral ă, Editura Christiana, Bucure ști, 2008.
19. Chiril ă, dr. Pavel, Popescu, lect. dr. Cristian George, Prevenirea cancerului
cu un studiu economic separat , Editua Presa Universitar ă Clujan ă, 2014.

55 20. Chiril ă, dr. Pavel, Popescu, dr. Mihaela, Nu hr ăni cancerul! Alimenta ția este
aliatul t ău împotriva cancerului , Editura Christiana, 2014.
21. Chiril ă, dr. Pavel, Postul , în Medicii și Biserica , vol. II, volum coordonat de
Dr. Gelu Buta, Editura Rena șterea, Cluj-Napoca, 2004.
22. Corfield, David, Leader, Darian, De ce se îmbog ățesc oamenii? , traducere de
Cristina Sp ătaru, Editura Trei, 2012.
23. Coman, pr. prof. dr. Constantin, Prin fereastra bisericii sau o lectur ă
teologic ă a reallit ății , Editura Bizantin ă, Bucure ști, 2007.
24. Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre rug ăciune , traducere de ieroschimonah
Ștefan Nu țescu, Editura Evanghelismos, Bucure ști, 2013.
25. †Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Responsabilitate și
cooperare pentru o via ță sănătoas ă, în vol. Comuniune și înnoire misionar ă.
Lucrarea Bisericii în societate în anul 2013 , Editua Basilica, Bucure ști, 2016.
26. Dahlke, Reudiger, Boala ca șans ă. Cum descifr ăm mesajul ascuns al bolii? ,
traducere de Daniela Ștef ănescu, Editua trei, 2008.
30. Dasc ălu, pr. Nicolae, Comunicarea pentru comuniune , Editura Trinitas, Ia și,
2000.
27. Deciu, Nicu șor, Nevoia universal ă de terapie și r ăspunsul Bisericii , în
Hierotheos Vlachos, Psihologia existen țial ă și Psihoterapia Ortodox ă.
29. Drago ș Ileana Gafton, Cancerul. O c ălătorie prin urechile acului , cu o
postfa ță de prof. dr. Pavel Chiril ă, Editura Lumea credin ței, Bucure ști, 2013.
28. Dur ă, pr. dr. Nicolae, Propov ăduirea și sfintele taine. Valoarea lor în
lucrarea de mântuire , EIMBOR, Bucure ști, 1998.
31. Evdokimov, Paul, Taina iubirii. Sfin țenia unirii conjugale în lumina
Tradi ției Ortodoxe , Edi ția a II-a rev ăzut ă, traducere de Gabriela Moldoveanu,
Christiana, Bucure ști, 1999.
32. Filipescu, Ier. Hrisostom, Pu ține lacrimi, mult ă bucurie , Editura PIM, Ia și,
2014.

56 32. Goleman, Daniel, Inteligen ța emo țional ă, traducere de Irina Margareta
Nistor, Editura Curtea Veche, Bucure ști, 2001.
33. Guillmartin, Nance, Cuvinte care vindec ă. Ce po ți spune când nu știi ce s ă
spui , traducere de Smaranda Nistor, Editua 3, 2010.
34. Kraiopoulos, Arhim. Simeon, Taina suferin ței , Editura Bizantin ă, Bucure ști,
2007.
35. Kronstadt, Sfântul Ioan, Adev ărurile în care cred , Editura Sophia, Bucure ști,
2012.
36. Larchet, Jean-Claude, Introducere în Teologia bolii , Editura Oastea
Domnului, Sibiu, 2007.
37. Lestrade , Thierry, Postul negru, o nou ă terapie , Editura Philobia, Edi ția a
III-a, traducere din limba francez ă de Oana Zaharia, Bucure ști, 2014.
38. Meyendorff, Paul, Taina Sfântului Maslu , Editura Rena șterea, Cluj-Napoca,
2014.
39. Oprea Severina Maria, Muzica liturgic ă în practica meloterapeutic ă,
Cluj-Napoca, 2016.
40. Oproiu Ștefan, Terapeutica duhovniceasc ă și terapeutica medical ă în lumina
Teologiei Ortodoxe , Bucure ști, 2008.
41. Nicolaus, Mitropolit de Mesogheea și Lavreotiki, Acolo unde Dumnezeu nu
Se vede, asumarea suferin ței și a bolii , Editura Sophia, Bucure ști, 2914.
42. Paisie, Cuviosul Aghioritul, Despre rug ăciune , traducere de Ieroschimonah
Ștefan Nu țescu, Bucure ști, 2013.
43. Paisie, Cuviosul Aghioritul, Via ța de familie , traducere de Ieroschimonah
Ștefan Nu țescu, Editura Evanghelismos, Bucure ști, 2003.
44. Petraru, pr. prof. dr. Gheorghe, Teologie Fundamental ă și Misionar ă,
ecumenism , Editura Performantica, Ia și, 2006.
45. Remete, pr. prof. dr. George, Suferin ța omului și iubirea lui Dumnezeu ,
Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005.

57 46. Reveleanu, Adina, „S ănătatea, domeniu de referin ță pentru calitatea vie ții”,
în Medicii și Biserica , Editura Rena șterea, Cluj-Napoca, 2007.
47. St ăniloae, pr. prof. dr. Dumitru, Ortodoxie și Românism , Editura Albatros,
Bucure ști, 1998.
48. Steinhardt, Nicolae, Jurnalul fericirii .
49. Te șu, pr. prof. dr. Constantin, Suferin ța, dialog al lacrimilor , în Ziarul
Lumina din 08.01.2012.
50. Vintilescu, pr. Petre, Spovedania și duhovnicia , Editura Reîntregirea, Alba-
Iulia, 1995.
51. Zăvorâtul, Sfântul Teofan, Boala și moartea – lămuriri, sfaturi, mângâieri ,
traducere de Adrian și Xenia T ănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucure ști, 2007.
52. www.semneletimpului , iulie 2017.

58 CUPRINS

PAGINA DE GARD Ă…………………………………………… …………………………………..p.1
PLANUL LUCR ĂRII………………………………………… ………………………………………p.2
INTRODUCERE………………………………… …………………………………………… ……….p.3
I. BOAL Ă ȘI TERAPIE ÎN TEOLOGIA ORTODOX Ă………………………………………p.5
I.1. SEMNIFICA ȚIA TEOLOGIC Ă A BOLII……………………………………. …………p.5
I.2. PRINCIPII TERAPEUTICE……………….. …………………………………………… ….p.11
I.3. BOALA, IUBIRE ÎN HRISTOS…………….. …………………………………………… ..p.17
I.4. CONCLUZII………………………….. …………………………………………… …………..p.22
II. CANCERUL. FATALITATE SAU UN NOU ÎNCEPUT?……. ………………………….p.24
II.1. CE ESTE CANCERUL?…………………… …………………………………………… …..p.24
II.2. ATITUDINEA FA ȚĂ DE BOLILE GRELE A OMULUI DUHOVNOCESC….p.30
II.3. CONCLUZII………………………….. …………………………………………… …………..p.35
III. METODE INOVATIVE ÎN TRATAREA BOLILOR GRELE…. ……………………….p.37
III.1. TERAPII INOVATIVE (IMUNOTERAPIA, MELOTER APIA)………………….p.37
III.2. BISERICA, SPITAL DUHOVNIVCESC……….. ……………………………………..p.42
III.3. CONCLUZII…………………………. …………………………………………… ………….p.48
CONCLUZII GENERALE…………………………… …………………………………………… ….p.50
BIBLIOGRAFIE………………………………… …………………………………………… ………….p.53
CUPRINS…………………………………….. …………………………………………… ……………..p.58
DECLARA ȚIE…………………………………………. …………………………………………… …..p.59