Palmira, Imperiu Roman, ruta comerciala [308295]

[anonimizat]-o oaza cu doua izvoare pe drumul caravanelor ce facea legatura dintre Damasc si Eufrat. A fost mentionat in Vechiul Testament ca si o asezare fortificata de Solomon ce a inflorit in timpul stapanirii romane. [anonimizat]. Ansamblul ruinelor face parte din patrimoniul UNESCO si a fost una dintre cele mai populare destinatii turistice din Siria. Palmira este denumirea greaca a [anonimizat] ‘’palmier’’. Astazi mai exista un mic oras cu aceasta denumire situat langa ansamblul actual de ruine si nu insumeaza mai mult de 36000 de locuitori ce traiesc din turism. [anonimizat] a inceput sa capete influenta in secolul 3, inHr, cand este mentionat drumul ce-l [anonimizat]. In anul 41 [anonimizat] a incercat sa cucereasca orasul dar a esuat, palmirienii reusind sa scape de cealalta parte a Eufratului in urma unui avertisment. Acest lucru denota faptul ca orasul era bine pozitionat strategic si putea fi avertizat din timp. [anonimizat] a [anonimizat]-i [anonimizat], China si Imperiul Roman. In anul 129, Hadrian a vizitat orasul si l-a proclamat oras liber sub denumirea de Palmira Hadriana. In anul 217, asezarea a fost denumita colonie avand ca privilegii excluderea de la plata taxelor catre Imperiu. Secolele 2 si 3, au reprezentat perioada de inflorire maxima a Palmirei marcate de comertul extensiv si de statutul favorizat. Principalul zeu al Aramenilor a fost Bol ce in timp si-a [anonimizat]. In onorarea lui a [anonimizat]. Bel era templul dedicat zeilor Soare si Luna. Religia a inceput sa fie monoteista incepand cu secolul 2 in Hr cu inchinarea la Zeul fara nume. Limba vorbita in Palmira era aramaica si aveau doua fonturi de scris: [anonimizat]. Textele scrise si inscriptiile lasate pe baza statuilor marilor conducatori de caravane ne dau informatii despre tipul de organizare al comertului in zona. [anonimizat]. Odata cu ocuparea de catre sasanizi a gurii raurilor Tigru si Eufrat in 227, [anonimizat] s-a diminuat. In anul 255, Septimius a [anonimizat] 5 ani a devenit guvernator al intregului Est. In anul 266, [anonimizat]-araba. [anonimizat] a fost declarat independent fata de Roma. [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat]. In secolul 6, [anonimizat], desi mare parte din oras era inca ruinat. In anul 634, Palmira a fost cucerita de arabii musulmani. Acestia au construit un castel in varful muntelui ca si punct de observatie asupra oazei. [anonimizat] posibil doar printr-un pod retractabil. [1]

In anul 1089, orasul ramas a fost distrus in intregime de un cutremur, ramanand sub anonimat pana in anul 1678 cand a fost redescoperit de doi comercianti englezi ce locuiau in Aleppo. Sapaturile de cercetare au inceput abia in anul 1924, fiind declarat sit protejat de catre UNESCO in anul 1980. Ruinele ramase ale orasului dezvaluie planul orasului antic compus din monumente de influente corintice, mesopotamiene, iraniene, romane si persane. Particularitatea orasului este data de axa est-vest, denumita si strada cu colonade de catre arheologi si alcatuita din 1500 de coloane corintice, prezenta si la ora actuala. Arcul monumental de la capatul acestei strazi a fost reconstruit partial. De-a lungul colonadei se afla un portic dublu ornat cu trei nimfe. In sudul axei se afla agora, casa senatului si teatrul. Pe langa acestea mai sunt si ruinele unui complex vast denumit dupa numele lui Diocletian, precum si un templu sanctuar dedicat lui Bel, Aglibol so Yarhibol. Obiectele escavate de pe sit se afla in muzeul orasului. [2]

Cuvinte cheie

Palmira, Imperiu Roman, ruta comerciala

Orasul Antic Palmira

Figura 1 Imagine de ansamblu

1.1 Localizare

Palmira se afla la o distanta de 215 km de capitala siriana Damasc. Denumirea ii vine de la oaza inconjurata de palmieri. Orasul este asezat intre doua formatiuni muntoase : una la nord ce face parte din centura palmiriana iar cealalta se afla la sud vest fata de acesta. In sud se deschide desertul sirian. Terenurile inconjuratoare sunt abundate cu izvoare ceea ce a reprezentat un avantaj in pozitionarea strategica a orasului. [1]

1.2 Evolutia asezarii

Figura 2 Evolutia in timp

Istoria Palmirei a inceput ca si o asezare in vecinatatea izvorului Efqa, in sudul malului Wadi al- Qubur. Asezarea era cunoscuta ca fiin elenistica se se intindea pana in nordul malului in timpul secolului 1 in Hr. In timpul imparatului Diocletian, zidul de incinta a fost construit numai in zona nordica a asezarii unde au fost construite si cele mai importante proiecte monumentale precum Templul elenistic al lui Bel, Colonada de 1.1 km ce imbratisa axa principala a orasului, denumita si Decumanus, pornind de la Templul lui Bel in est pana la Templul funerar in vest. La capatul estic avea un arc monumental si un tetrapilon situat in centru. Baile lui Diocletian au fost construite peste o veche constructie despre care se presupune ca ar fi un palat vechi roial si se afla situate in stanga colonadei. In apropiere se aflau locuinte, Templul lui Baalshamin si bisericile bizantine: Basilica ‘’IV’’, cea mai mare biserica a Palmirei ce dateaza din epoca iustiniana. Coloanele au 7m inaltime, iar baza masoara 27.5 pe 47.5 m. Templul lui Nabu si Teatrul roman au fost construite in sudul colonadei. In spatele teatrului se afla o cladire a senatului si o agora ce pastreaza ruinele unei camere cu bancheta (triclinium) si o curte a justitiei. In capatul vestic al colonadei se afla o strada perspendiculara orientata spre tabara lui Diocletian construita de catre guvernatorul roman al Siriei Sosianus Hierocles. In apropierea acesteia se afla Templul Al-Lat si Poarta Damascului. [1]

1.3 Cultura

Orasul Palmira a avut o cultura aparte bazata pe traditia locala semitica dar si pe influentele grecesti si romane. Pentru a fi considerati parte din Imperiul Roman, palmirienii au adoptat nume greco romane, sau in aditia numelui initial. Influentele persiene se gasesc in tacticile militare, in vestimentatie si in cadrul ceremoniilor. Orasul avea o agora de dimensiuni mari dar care era asemuita cu piata si nu cu un spatiu public de adunare precum cele grecesti. [3]

Figura 3 Bust funerar

Palmirienii isi ingropau mortii in mausolee de familie unde peretii erau segmentati de camere mortuare unde erau introduse corpurile decedatilor. Pe perete era decorata in relief persoana decedata. Sarcofagul a aparut la sfarsitul secolului al doilea si era folosit doar in anumite cazuri. Unele mumii descoperite au fost imbalsamate prin aceleasi metode precum cele egiptene. [1]

1.4 Religia

Figura 4 Zeii Bel, Yarhibol, Aglibol si Baalshamin

Zeii Palmirei apartineau pantheonului semitic cu aditia zeilor mesopotamieni si arabi. Principalul zeu pre-elenistic a fost Bol. Cultura babiloniana a schimbat denumirea in Bel incepand cu anul 217 in Hr. In zonele rurale, zeitatile erau vazute ca si un calaret pe cal si aveau nume arabe. Paganismul a fost inlocuit cu crestinismul odata cu raspandirea Imperiului Roman. Aproape fiecare templu a devenit biserica, in afara de Templul lui Al-Lat ce a fost distrus in anul 385 din ordinele lui Maternus Cynegius. Dupa cucerirea musulmana, crestinismul a fost treptat inlocuit de islamism. [1]

1.5 Economia si comertul

Figura 5. Intrarea in Agora

Economia inainte si dupa perioada de stapanire romana a fost bazata pe agricultura, pastorit, schimburi si a servit ca si loc de campare pentru caravanele ce traversau desertul. Taxele erau una din sursele principale economice pentru guvern. Caravanele plateau taxe in Curtea de Tarife conform unei legi ce data din anul 137. Oaza avea 1000 de hectare de teren irigabil ce inconjura orasul. Au fost construite sisteme de extensive de irigare ce constau in rezervoare si canale de colectare si stocare ocazionala a apei pluviale. Zona rurala era cultivata intensiv cu maslini, smochini, fistic si grane. Cu toate acestea, agricultura locala nu acoperea nevoia de consum a locuitorilor, drept pentru care mancarea a fost importata.

Dupa distrugerea aureliana in 273, orasul a devenit piata pentru satenii si nomazii din zonele inconjuratoare. Palmira a fost un mic centru de schimb pana la distrugerea sa din 1400 cand orasul a fost limitat la dimensiunea unei asezari ce se ocupa cu cultivatul porumbului si a vegetalelor. [1]

Figura 6. Drumul matasii

Principala ruta comerciala era orientata in esot, spre Eufrat unde se conecta cu orasul Hit. Ruta orientata in sud de-a lungul raului spre portul Charax Spasinu al Golfului Persic, facea legatura cu barcile ce calatoreau spre India si inapoi.Bunurile erau importate din India, China si Transoxiana si exportate in vest spre Emesa si apoi spre porturile mediteranene, de unde erau distribuite in Imperiul Roman. O ruta alternativa era prin Marea Rosie din cauza razboaielor romano- partiene. Bunurile erau transportate de la porturile marii spre cel pe Nil si apoi duse la cele egiptene pe Mediterana pentru export.

Deoarece Palmira nu facea parte din ruta principala de comert, locuitorii orasului s-au asigurat ca trecerea sa fie facuta prin oras. Astfel ei au conectat orasul cu valea Eufratului asigurand comerciantilor cu caravane sursa de apa si adapost. Ruta a conectat Drumul Matasii cu Mediterana. Comertul a facut ca orasul sa fie printre cele mai bogate din regiune.

1.6 Armata

Datorita caracterului militar si al eficientei in lupta, Palmira a fost descrisa de Irfan Shahîd ca fiind Sparta printre orasele din Orient, unde pana si zeii purtau uniforme militare. Armata palmiriana proteja orasul, ajuta autoritatile sa-si extinda influenta si dincolo de zidurile orasului si proteja rutele comerciale. In secolul al treilea in Hr. armata insuma 10 000 de militari, iar Zenobia a condus o armata de 70 000 in lupta de la Emesa. Palmirienii foloseau sabii, lanci, si scuturi mici si rotunde, precum si sulite lungi si grele de 3.65 m lungime. [1]

1.7 Arhitectura si arta

Chiar daca arta era considerata de influenta greaca, avea o unicitate distincta fata de celalalte zone din regiunea Eufratului. Arta palmireana este caracterizata prin reliefurile busturilor ce decoreaza peretii camerelor mortuare. Reliefurile sunt simbolizate de imbracaminte, bijuterii si o reprezentare frontala a persoanei, caracteristici ce sunt premergatoare stilului bizantin. Pictura de mici dimensiuni si statuile de bronz ale cetatenilor proeminenti de pe coloanele marei colonade nu au supravietuit. Sculpturile din Templul lui Bel si o friza au putut fi salvate si sunt depozitate in cadrul muzeurilor din Siria, dar si in diaspora. Multe din busturile funerare au ajuns in muzeurile vestice de-a lungul secolului XIX. Busturile palmiriene sunt spre deosebire de cele romane, portrete rudimentare, chiar daca reflecta individualiate in reprezentare. Arhitectura palmiriana a fost influentata de stilul greco-roman, dar in acelasi timo a pastrat si elemente locale. Templul lui Bel este inchis de un zid masiv cu coloane traditionale romane, dar planul sanctuarului a fost la origini semitic. Sanctuarul avea o curte mare cu o zeitate orientata spre intrare. In vestul zidurilor antice, au fost construite un numar mare de monumente funerare la scara mare, ce acum formeaza Valea Mormintelor de 1km lungime formand un necropolis. Cele aproximativ 50 de monumente au fost avut primar forma de turn cu o inaltime de pana la 4 etaje.Turnurile au fost inlocuite de temple funerare in prima jumatate a secolului I, in Hr. Orasul avea si alte cimitire in nord, sud si sudest unde mormintele erau ingropate. [1]

1.7.1 Complexul de ruine

Figura 7 Cladirea Senatului

Cladirea Senatului este intr-o stare avansata de degradare. Este o cladire mica ce consta intr-o curte peristil si o incapere ce are o apsida la un capat si un sir de scaune de jur imprejur.

Termele lui Diocletian sunt ruinate complet si nu se mai vad urme desupra fundatiei. Accesul in complex este marcat de coloane egiptene de granit, fiecare de 1.3 m in diametru, 12.5 m inaltime si cu o greutate de 20 de tone. Inauntru linia exterioara a bazinului este inconjurata de o colonada corintica, inca vizibila, aditionata unei camere pentru schimbat ce avea un sistem de drenaj al apei in centru.

Figura 8 Agora

Agora face parte din complexul ce contine si curtea tarifului si tricliniumul. Ea a fost construita pe o amprenta de 71 pe 84 m, cu 11 intrari. In interiorul agorei, exista un sistem de 200 de coloane ce tineau in trecut busturile figurilor importante. Inscriptiile aflate la baza coloanelor ne arata metoda dupa care erau grupate: in est erau senatorii, in nord oficialii palmirei, la vest se afau soldatii, iar in sud sefii caravanelor.

Curtea Tarifului era aditionata in sudul colonadei impartind zidul nordic cu ea. Numele l-a primit prin faptul ca pe fatada acesteia era inscriptionata legea taxelor.

Cladirea Triclinium din cadrul Agorei era localizata in nord-vestul cornului acesteia si putea adaposti pana la 40 de persoane. Holul mic de 12 pe 15 m era decorat cu motive greceesti ce alcatuiau un brau continuu de-a lungul acestuia.

Figura 9. Teatrul

Teatrul

Teatru din secolul II a fost construit in centrul unei pietre semicirculare inconjurata de coloane ce se deschidea spre Poarta de Sud a Palmirei. Este localizat in sud vestul strazii colonada si masura in dimensiuni 82 pe 104 m. Tribunele au un diametru de 92 de m si sunt organizate in 11 coloane cu cate 12 randuri fiecare orientate nord-nord est fata de cardo maximus . Aditus maximi este poarta principala si are o latime de 3.5 ce se deschide spre o zona orchestra cu un diametru de 23.5m. Orchestra este inconjurata de un perete circular cu un diametru de 20.3 m. Peretele proscenium esra decorat cu nise rotunde si rectangulare amplasate alternativ. Scena masoara 45.5 m pe 10.5 m. Scena avea 5 intrari : cea principala construita in nisa rotunda, doua pentru oaspeti pe de-o parte si alta fata de cea a reginei, si inca doua amplasate la cele doa capete ale scenei. Coloanele scenei sunt decorate in ordinul corintic. [4]

1.7.2 Templele

Figura 10 Templul lui Bel – dupa explozii in 2015

Templul lui Bel a fost ridicat in anul 32 in Hr si este alcatuiut dintr-o linie continua de porticuri. Avea o forma rectangulara fiind orientat pe axa nord-sud. Peretele exterior avea o lungime de 205 m cu o poarta monumentala mare greceasca ( prophylaea) iar cella (cladirea interioara) era asezata pe un podium in mijlocul inchiderii exterioare.

Figura 11 Templul lui Baalshahim inainte de explozii

Templul lui Baalshahim dateaza din secolul al II-lea, altarul fiind construit in anul 115 d Hr. Este alcatuit dintr-o cella centrala si doua curti inconjurate de colonade asezate pe axa sud-nord fata de structura centrala. Cella era precedata de un vestibul cu 6 coloane si avea peretii laterali decorati cu pilastri in ordin corintean.

Templul lui Nabu este in mare parte ruinat. Templul era orientat spre est. Propylea era asezata pe un podium cu dimensiuni de 20 pe 9 m printr-un portic ale caror baza a stalpilor inca mai este vizibila. Cella peristila era deschisa spre un altar exterior.

Figura 12 Leul zeitei Al-Hat

Templul lui Al- Hat este vizibil doar prin podiumul si coloanele ramase, precum si rama usii de la intrare. In interiorul lui a fost descoperit in urma sapaturilor arheologice un leu in relief. Leul apartinea zeitei Al- Hat. Statuia a fost sculptata din piatra alba in secolul I d. Hr si masura 3.5m in inaltime, avand o greutate de 15 tone. Leul simboliza iubirea zeitei Al-Hat. In 27 iunie 2015, statuia a fost distrusa de Statul Islamic din Iraq si Lecant dupa ce au asediat Palmira.

Templul lui Baal-Hamon era localizat in varful dealului Jabal-Muntar cu o priveliste desupra izvorului Efqa. A fost construit in anul 89 d Hr si era alcatuit dintr-un vestibul cu doua coloane si o cella. Templul acea un turn de aparare atasat lui. In urma descoperirilor arheologice s-a descoperit un mozaic ce acoperea sanctuarul. [1] []

Figura 13 Marea colonada

Marea Colonada a Palmirei avea 1.1 Km si reprezenta strada principala de-a lungul careia erau dispuse coloane ce dateaza din secolul al II-lea d Hr, masurand fiecare 9.5 m inaltime.

Figura 14. Templul funerar Nr 86

Templul funerar nr. 86 era localizat in capatul vestic al strazii- colonada si a fost construit in secolul al III-lea d. Hr si avea un portic cu 6 coloane. In interiorul camerei mortuare se aflau trepte ce coborau spre cripta boltita conectata cu familia roiala, fiind singurul mormant conectat cu orasul.

Figura 15 Tetrapilonul

Tetrapilonul a fost construit in timpul renovarilor facut de Diocletian la sfarsitul secolului al III-lea. El avea o platforma patrata si la fiecare colt se afla un grup de cate 4 coloane. Fiecare grup sustinea o cornisa de 150 de tone. In centru se afla un piedestal pe care era asezata initial o statuie. Din cele 16 coloane numai una este originala, celalalte fiind reconstructii din timpul directoratului sirian al antichitatilor in anul 1963, folosind beton. Coloanele originare erau aduse din Egipt fiind scuptate din granit de culoare roz.

Zidul de incinta actual a fost construit in timpul lui Diocletian si inconjura o suprafata de aproximativ 80 de hectare, o arie mul mai mica decat cea originara de 273 ha. Zidul de incinta era prevazut cu turnuri de aparare si cu porti fortificate.

1.8 Descoperiri arheologice

Palmira a devenit un centru turistic important de-a lungul timpului si a fost vizitata un numar impresionat de turisti precum si de arheologi In anul 1678 un grup de comercianti englezi au vizitat orasul si in urma calatoriei a aparut prima descriere a descoperirilor a in cartea lui Abegnego in anul 1705. In urmatorii ani, mai multe grupuri de cercetatori au studiat arhitectura orasului. In anul 1882, in cladirea tarifului a fost descoperita piatra pe care se afla inscriptionata legea taxelor de catre printul Abamelek -Lazarev. In anul 1901 piatra a fost donata tarului Rusiei de catre sultanul turc Abdul Hamid, in prezent ea aflandu-se in muzeul de patrimoniu din Sankt Petersburg. Primele sapaturi arheologice au fost realizate in anul 1902 de catre Otto Puchstein. In aanul 1929, directorul generral al antichitatilor Siriei si Lebanonului au inceput sapaturile la scara mare. Intre anii 1929 si 1939 a fost descoperita agora. Intre anii 1954 si 1956, a fost realizata o expeditie elvetiana de catre UNESCO si a fost descoperit Templul lui Baalshamin. Din anul 1958 situl a fost explorat numai de catre directoratul general de antichitati din Siria, precum si de numerosi polonezi arheologi precum Kazimierz Michałowski si Michael Gawlikowski pana in anul 2011. Expeditia poloneza s-a axat pe tabara lui Diocletian, iar cea siriana au descoperit Templul lui Nabu.Templul lui Baal Hamon a fost descoperit de catre Robert du Mesnil du Busson in anul 1970. Sistemul de irigare a fost descoperit in anul 2008 de Jorgen Meyer, care a studiat zona inconjuratoare si a facut studii de cercetare pe teren, precum si cu ajutorul imaginilor din satelit. Cercetarile au incetat odata cu inceperea razboiului civil in Siria in anul 2011. In anul 1980, situl istoric ce cuprindea si necropola din afara zidului de incinta a fost declarat sit protejat de catre UNESCO.

2. Palmira in viziunea personala

Palmira reprezinta ruinele unui oras ce odata era unul dintre cele mai importante centre culturale si comerciale ale lumii antice. Arta si arhitectura locala s-au impletit armonios fiind inspirate din cultura si civilizatia greco-romana si au fost delicat influentata de catre cultura decorativa persana. La inceputuri, Palmira reprezenta doar o asezare strategica in largul desert pentru caravanele ce cautau adapost. In prima jumatate a secolului I ea a devenit parte a Imperiului Roman si a inflorit prin importanta faptului ca a legat cele mai importante rute comerciale intre India, Persia, China si Imperiul Roman. Simbolul planimetric distinctiv si importanta acestui oras era strada colonada in lungime de 1100 m, fiind o axa monumentala in jurul careia erau presarate functional teatrul, Templul lui Baal, Tabara lui Diocletian, Agora si alte monumente semnificative. Decoratiunile sunt de inspiratie greco-romana cu influente persiene. In afara zidurilor de incinta se aflau sisteme de irigatie riguroase, extinse si necropole bogate in ornamente. Acestea au influentat stilurile arhitecturale odata cu descoperirea lor in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Templul lui Baal a fost considerat unul dintre cele mai importante cladiri religioase ale secolului I. Sculptura ornamentala a arcului ce intampina oaspetii orasului este un exemplu remarcabil de arta palmiriana. Monumentele funerare intalnite in exteriorul incintei zidurilor de aparare, cunoscuta ca si Valea Mormintelor este remarcata artistic si arhitectural prin decoratiunea distincta si metodele de constructie. Palmira reprezenta un centru turistic important inaintea ocuparii ei de catre ISIL. Turismul fiind principala sursa de venit a zonei.

2.1 Bombardamentele

Un pericol real si fizic il reprezinta gruparile islamiste ce au distrus si continua sa distruga monumentele simbol ale Palmirei. In 23 Mai 2015 islamistii au demolat statui leului zeiteii Al-Lat precum si alte statui reprezentative culturii greco-romane, Templul lui Baalshamin in 23 August si Templul lui Bel o saptamana mai tarziu. In septembrie au fost bormabardate si trei dintre cele mai bine pastrate turnuri mormant. In data de 5 octombrie s-a inceput demolarea si a altor simboluri care nu erau neaparat religioase precum Arcgul de Triumf. Desi Guvernul Sirian a reusit sa elibereze zona in Martie 2016, in Decembrie ISIL a preluat conducerea profitand de distragerea atentiei cauzata de bombardamentele din Aleppo. Atunci au demolat Tetrapilonul si o parte semnificativa din Teatru. In urma acestor evenimente a fost creat un proiect nou de remodelare virtuala pe baza documetarilor arheologice si arhitecturale existente a monumentelor distruse. Acest lucru atesta din nou importanta arheologiei deoarece in lipsa acestor date, o eventuala reconstructie virtuala sau fizica nu ar fi fost posibila, orice marturie fiind stearsa. [2] [5]

Bibliografie

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Palmyra

[2] http://whc.unesco.org/en/news/1620/

[3] http://www.sacred-destinations.com/syria/palmyra

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_Theatre_at_Palmyra

[5] Francoise Choay, Editura Ozalid, Patrimoniul la rascruce

Ilustratii:

Figura 1, 2, 3, 4, 5 ,6, 7, 8, 9,10,11,12 : https://en.wikipedia.org/wiki/Palmyra ,

http://www.sacred-destinations.com/syria/palmyra