Paleontologie ș i arhitec tură [620355]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Ș I URBANISM ”ION MINCU” BUCURE Ș TI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

Paleontologie ș i arhitec tură

COORDONATOR:
STUDENT: [anonimizat]. ​ Ana Maria Zahariade Sabina Lucia
Spînoiu

BUCURE Ș TI
2017
CUPRINS

ARGUMENT
METODOLOGIE

CAPITOLUL I -Arhitectură pentru educa ț ie
1. Muzeul. Defini ț ii, roluri
2. Evolu ț ie
3. Muzeul contemporan

CAPITOLUL II -Paleontologie pentru public
1. Introducere
2. Implica ț ii ș i efecte sociale
3. Fauna fosilă din Piatra Neam ț
4. Expunerea fosilelor

CAPITOLUL III -Compara ț ii
1. Muzeul de ș tiin ț e naturale Piatra Neam ț
2. Muzeul Na ț ional de istorie naturala „Grigore Antipa” Bucure ș ti
3. CosmoCaixa -muzeul de ș tiin ț e al Barcelonei

CAPITOLUL IV Concluzii

BIBLIOGRAFIE

1

Argument

Această lucrare este motivată de proiectul de diplomă, ce constă într-un centru paleontologic
la Piatra Neam ț , unde exi stă mai multe locuri fosilifere valoroase. Fosilele descoperite aici
compun una dintre cele mai bogate ș i valoroase colec ț ii de pe ș ti fosili din Oligocen din
Europa. Ora ș ul a fost dec larat sta ț iune turistică în anul 2007 dator ită cadrului natural deosebit
de care se bucură, fiind situat pe cursul râului Bistri ț a, la ie ș irea acestuia din Carpa ț i.
Ora ș ul Piatra Neam ț a cunoscut în ultimul deceniu o perioadă de cre ș tere economică ș i
culturală, fiind declarat sta ț iune turistică în anul 2007, concomitent cu intrarea României în
Uniunea Europeană. În acest deceniu, ora ș ul a primit o nouă fa ț ă, având loc lucrări de
repara ț ii, cosmetizări, luc rări de infrastructură ș i de reabilitare a patrimoniului. Dintre
acestea, cel mai important impact l-a avut restaurarea ș i punerea în valoare a zonei istorice ș i
culturale Curtea Domnească, fiind extins pietonalul ș i reabilitate clădirile valoroase din jur:
Muzeul culturii Cucuteni, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Teatrul Tineretului, turnul
clopotni ț ă ș i biserica Sf. Ioan, precum ș i ruinele beciurilor ș i zidurilor de incintă ale Cur ț ii . 1
Pe acela ș i fond al dezvolt ării pe plan turistic, încep să aibă loc diverse evenimente adresate
atât locuitorilor cât ș i celo r din afara ora ș ului. O parte dintre aceste evenimente func ț ionează
pe baza ini ț iativelor ș i voluntariatului tinerilor, cum ar fi festivalu l de film scurt „Filmul de
Piatra”, competi ț iile spor tive „Tare ca Piatra”, Festivalul dedicat sporturilor de iarnă, „Piatra
pe zăpadă” ș i multe altele . Astfel se creează în ora ș noi metode de petrecere a timpului, noi
motoare economice iar acestea îmbunătă ț esc calitatea vie ț ii urbane.
Simultan cu noua deschidere culturală se dezvoltă un curent contrar de religiozitate,
manifestat inclusiv printre elevii de liceu, ale cărui efecte variază de la negarea evolu ț iei
darwiniene până la refuzul cardurilor de sănătate ale sistemului de asigurari medicale ș i
refuzul vaccinurilor pentru copii.
Având toate acestea în vedere, apare necesitatea unui proiect care să valorizeze ceea ce au de
oferit locurile fosilifere atât pentru publicul general cât ș i pentru cel specializat, în forma unui
nou muzeu ș i centru de ce rcetare dedicat acestora.
1 Dumitroaia, Gheorghe (coord.) „Piatra Neam ț . Curtea Domnească: rapoarte arheologice” editura
„Constantin Mătasă” Piatra Neam ț 2016
2

În acest context, propunerea urmăre ș te să ofere un cadru propice cercetării paleontologice
locale, precum să joace ș i un rol important pentru public, educând pe tema paleontologiei ș i
încurajând interesul pentru ș tiin ț e în general, eventual conturând o comunitate în jurul ei, dat
fiind că mul ț i dintre locui tori au găsit ei în ș i ș i fosile în plimbările lor din împrejurimi.
Totodată acest centru poate deveni atractiv pentru persoane venite dinafara ora ș ului,
creându-se un nou punct de interes turistic.

Scopul lucrării de fa ț ă este de a fundamenta demersul arhitectural al proiectului pentru ca
acesta să satisfacă toate aceste obiective.

METODOLOGIE

Dată fiind natura publică a programului, studiul se va concentra pe arhitectura muzeală ș i în
mod special pe a muzeului de istorie naturală, încercând să urmărească evolu ț ia acesteia până
în contemporaneitate, ce tranformări a suferit ș i ar putea suferi în viitor.

Demersul este de a realiza un studiu bibliografic în ceea ce prive ș te muzeul, din punct de
vedere teoretic ș i func ț ional, precum ș i a domeniului paleontologic, pentru a afla cu ce se
ocupă, ce metode de cercetare utilizează ș i ce nevoi muzeografice au exponatele de această
factură.

În final, un studiu comparativ va arăta ce probleme există în muzeele române ș ti din capitală ș i
din provincie, apoi cum tratează problemele un muzeu mare dintr-o ț ară occidentală, pentru a
afla cum putem ameliora situa ț ia muzeelor române ș ti sau, dacă se poate, să anticipăm alte
schimbări ce sunt pe cale să se petreacă în muzeografia contemporană.

Structura lucrării:

Capitolul I -Arhitectură pentru educa ț ie
Acest capitol va discuta despre muzeu ca program, concentrându-se pe muzeul de istorie
naturală.. Subcapitolul 1 va defini muzeul ș i va stabili func ț iile sale precum ș i importan ț a lui
3

în societate. Mai departe, subcapitolul 2 va urmări evolu ț ia programului, marcând schimbările
importante care se reflectă în muzeele din prezent. Subcapitolul 3 va discuta despre muzeul
contemporan -ce anume se păstrează din trecut, ce urmează să se schimbe ș i pe ce bază. De
asemenea vor fi analizate modurile noi de transmitere a informa ț iilor ș i cum creează muzeele
contemporane o atmosferă specifică.
Capitolul II -Paleontologie pentru public
Acest capitol va prezenta domeniul paleontologic ș i îl va conecta cu nevoile sale
muzeografice. Subcapitolul 1 va defini paleontologia ș i va prezenta succint metodele sale de
cercetare. În continuare în partea a 2-a, va fi discutată importan ț a paleontologiei pe plan
social, ce anume implică ș i de ce este important ca aceste implica ț ii să fie cunoscute pe larg
de către cetă ț eni. Subcapi tolul 3 va discuta despre cazul particular al faunei fosile din Piatra
Neam ț , explicând pe scur t originile ș i importan ț a lor. În final, subcapitolul 4 va acoperi
moduri în care fosilele pot fi tratate muzeografic.

Capitolul III -Compara ț ii
Pentru a discuta pe cazuri concrete nivelul ș i problemele muzeelor române ș ti va fi făcut un
studiu comparativ a trei muzee din ț ară ș i din afara ei. Vor fi com parate Muzeul de ș tiin ț e
naturale din Piatra Neam ț , Muzeul Na ț ional de istorie naturală „G rigore Antipa” din
Bucure ș ti ș i Muzeul de ș tiin ț e al Barcelonei, „CosmoCaixa”.

Capitolul IV -Concluzii
Pe baza celor discutate în lucrare, vor fi formulate o serie de concluzii critice aplicabile în
proiectul de diplomă.

4

CAPITOLUL I -Arhitectură pentru educa ț ie

1.Muzeul. Defini ț ii ș i scopuri

Conform Consiliului Interna ț ional pentru Organizarea Muzeelor (ICOM), ultima defini ț ie a
muzeului, dată în 2007 este aceea de institu ț ie permanentă, non-profit, aflată în serviciul
societă ț ii pentru dezvolta rea ei, deschisă către public, care ob ț ine, conservă, cercetează
comunică ș i expune mo ș tenirea tangibilă ș i intangibilă a umanită ț ii ș i a mediului înconjurător
cu scopul de a educa, de a studia si de a ne bucura de ea. 2

Aflăm din această defini ț ie func ț iile cele mai importante pe care t rebuie muzeul să le
îndeplinească:
-colec ț ionarea de bunuri c ulturale în legătură cu subiectul tratat
-conservarea ș i păstrarea acestor bunuri
-cercetarea
-comunicarea, prin publicarea de cataloage, monografii etc. care prezintă obiectele din
posesia muzeului ș i infor ma ț iile noi rezultate din cercetarea lor
-expunerea bunurilor culturale -cea mai importantă func ț ie, deoarece prin aceasta institu ț ia
intră în contact cu publicul ș i doar a ș a î ș i poate îndeplini scopul ultim, acela de a educa.

Colectare, conservare, cercetare
Colectarea ș i conservarea sunt parte din func ț iile „ascunse” pe care muzeul le îndepline ș te,
dincolo de rolul său în via ț a publică. Nu reprezintă doar modul prin care un muzeu î ș i
creează materialul de expunere, ci fac parte din activitatea de cercetare care poate prezenta
interes pentru speciali ș ti mai mult decât pentru public. Muzeele sunt, printre altele, ș i
depozitări pentru diferite obiecte de valoare dintre care doar o parte se fac publice, expozi ț ia
putând fi modificată cu timpul.

Educare
2 http://icom.museum/the-vision/museum-definition/
5

Scopul cel mai înalt al muzeului este acela de a educa publicul, de a-l face con ș tient de
patrimoniul său cultural ș i natural. Succesul umanită ț ii s-a bazat dintotdeauna pe cuno ș tin ț ele
transmise de la o genera ț ie la alta, pentru mare parte din istorie ș i pentru majoritatea
covâr ș itoare a oamenilor, acest proces avea loc prin viu-grai. În ziua de azi, societatea asigură
într-o mare măsură accesul maselor la materiale care documentează patrimoniul umanită ț ii
într-un mod bine structurat,cu ajutorul ș colilor, bibliotecilor, muzeelor. Muzeul are un rol
deosebit pentru acest scop pentru că este singura institu ț ie care caută, prin defini ț ie, să pună
publicul în contact direct cu obiectele de patrimoniu, făcând în ț elegerea noilor no ț iuni mai
u ș oară decât în cazul lect urii. Desigur că obiectele expuse în muzeu nu sunt îndeajuns pentru
a în ț elege un anumit fapt, în lipsa unor explica ț ii oferite de texte, ghizi, materiale audio ș i
video ș i a aplica ț iilor practice. Astfel muzeul nu are obliga ț ia doar de a expune obiecte ci ș i
de a le înso ț i de informa ț ii legate de natura a ceea ce este expus.

Autoarea Corina Nicolescu vorbe ș te în cartea sa, „Muzeologie generală” (1979) despre
tendin ț a muzeului de a co labora cu ș coala, prin organizarea de tur uri împreună cu profesorii
claselor, dinainte instrui ț i pentru a conduce grupul de elevi pe traseul muzeului, prin crearea
de organiza ț ii de elevi car e să ajute activitatea muzeului, prin implicarea elevilor în
activită ț ile de cercetare p e care muzeul le întreprinde. 3
Programul ș i programa ș colară însă, cel pu ț in în ț ara noastră, se dovedesc a fi prea rigide
pentru a facilita în mod curent astel de colaborări. Mai ales ț inând cont de func ț ia ș colii de a
avea elevii în grijă pe timpul activită ț ii didactice, este dificil să se organizeze ie ș iri la muzee
în timpul programului, iar înafara lui devine discutabilă interven ț ia ș colii în timpul liber al
elevului.

Corina Nicolescu discută în contextul României socialiste, când în ciuda existen ț ei
principiilor pe care le considerăm ș i astăzi de actualitate (aplica ț iile practice în muzeu,
materialele multimedia, muzeul ca loc de delectare ș i medita ț ie), materialele din muzee erau
organizate -ca ș i în progra mele ș colare-după criterii ș tiin ț ifice specifice domeniului. Ori, în
prezent tendin ț a este de a nu mai organiza materialul astfel ci mai de grabă organic, având în
minte procesul de învă ț are.

3 Nicolescu, Corina, „Muzeologie generală” Editura didactică ș i pedagogică, Bucure ș ti, 1979 p181-184
6

În ț elegerea noastră asupra modului în care învă ț ăm s-a schimbat în ultimele decenii. Muzeul,
nefiind încorsetat cum este ș coala de o anumită programă ș i un set strict de cuno ș tin ț e ș i
aptitudini pe care elevul trebuie să le dobândească, a fost liber să evolueze mult mai mult în
modul în care comunică informa ț iile. Din acest punct de vedere, disocierea sa de cadrul
ș colar, academic a fost be nefică. Acum, muzeul este, mai mult decât un loc destinat învă ț ării
clasice, un loc de petrecere a timpului liber ș i, foarte important, nemaifiind atât de puternic
asociat cu ș coala, devine atractiv inclusiv pentru publicul matur, stimulând învă ț area pe tot
parcursul vie ț ii.

2. Evolu ț ie

Func ț ia educativă a muze ului a apărut de dată relativ recentă. În continuare, va fi discutată
evolu ț ia programului: ce forme a luat, ce roluri a îndeplinit de-a lungul timpului.
Etimologia termenului de „muzeu” provine din grecescul „museion”, sau latinescul
„museum” care defineau sanctuarele muzelor -locuri de unde filosofi ș i învă ț a ț i se întâlneau
pentru a fi inspira ț i. Aces te locuri func ț ionau ca insistu ț ii de învă ț ământ ș i cuprindeau
colec ț ii ș tiin ț ifice folosite pentru studiu, săli de anatomie, parcuri zoologice sau botanice. 4
Este semnificativ să notăm că aceste colec ț ii asociate institu ț iilor de învă ț ământ reprezintă
germenele muzeului de istorie naturală de mai târziu.

În Grecia antică, obiectele aduse în dar zeită ț ilor la templu erau strânse în colec ț ii sub formă
de ​ ex-voto ​ . Dintre aceste obiecte, cele care nu erau expuse în templu erau păstrate în mici
monumente construite în apropiere, numite ​ thesaurus ​ , ș i, asemenea muzeelor de astăzi, erau
vizitate de către pelerini dar ș i de amatori de artă sau călători dornici să înve ț e despre
caracterul local al zonei vizitate.
În Asia Mică, atalii includ în planurile de reconstruc ț ie ale ora ș ului Pergam o bibliotecă în
care se prevedea o sală de întâlniri pentru învă ț a ț ii vremii ș i în care ar fi fost dispuse statui ale
poe ț ilor, filosofilor ș i istoricilor celebri. În această perioadă există un accentuat interes pentru
artă ș i istorie ș i ia na ș tere ideea de a strânge obiecte de valoare din păr ț i diferite ale lumii.
4 ibidem
7

În cazul romanilor, după cucerirea Peninsulei Balcanice, arta se dezvoltă influen ț ată fiind de
cultura grecească. Romanii exprimau prin artă ideea imperială, for ț a lor de a cuceri ș i domina
teritorii îndepărtate, a ș adar împăra ț ii ș i patricienii căpătau prestigiu prin colec ț iile lor de
obiecte de artă valoroase, adeseori ob ț inute ca pradă de război. Acestea erau expuse în locuri
publice -grădini, therme, temple, bazilici, unde puteau stârni admira ț ia . Pentru romani, 5
expunerea obiectelor valoroase nu servea unui ideal cultural neapărat, ci avea scopul de a
sublinia un anumit statut.

După căderea Imperiului, ora ș ele romane se dezurbanizează ș i depopulează. Calitatea vie ț ii
scade foarte mult datorită stării permanent conflictuale, pe fondul invaziilor barbare. Interesul
pentru vestigiile trecutului ramâne în urmă iar monumentele sunt abandonate, adeseori
distruse pentru refolosirea materialelor în alte construc ț ii. Acest fapt are ș i o motiva ț ie
religioasă, anume respingerea idolilor anteriori. De asemenea,cre ș tinismul timpuriu fiind
aniconic, respinge orice reprezentări figurative. În ciuda acestui fapt, mo ș tenirea grecească va
dăinui, impunându-se în final ș i în cre ș tinism. Se revine la ideea d e „tezaur” însă dependent
de noi lăca ș uri de cult. Ar ta medievală gravitează în jurul ideilor religioase, obiectele noi sunt
făurite folosindu-le pe cele vechi, ș i sunt în folosul cultului -cruci, încheitori pentru scripturi,
etc. Astfel lăca ș urile de c ult -catedralele, mănăstirile devin principalii păstrători de obiecte
valoroase. Mănăstirile sunt de asemenea centre de cunoa ș tere în Evul Mediu, fiind adesea
singurele locuri în care se putea ob ț ine o educa ț ie. Colec ț iile lor includeau ș i obiecte de
interes ș tiin ț ific . 6

Rena ș terea restructurează fundamental modul de gândire al intelectualilor europeni.Este o
epocă extrem de efervescentă din punct de vedere al în ț elegerii asupra lumii: descoperirea
unor noi continente, schimbarea modelului Sistemului Solar de la cel Ptolemeic la cel
Copernician, apari ț ia bus olei, a prafului de pu ș că etc. sunt doar câteva exemple ale
schimbărilor de paradigmă ce au loc în evolu ț ia civiliza ț iei europene . 7
În această perioadă, termenul de „muzeu” define ș te colec ț iile de obiecte rare ș i pre ț ioase. La
Roma, cea mai ferventă activitate de strângere a astfel de obiecte o au papii, fapt care ș i
5 Nicolescu, Corina, „Muzeologie generală” Editura didactică ș i pedagogică, Bucure ș ti, 1979 p14-17
6 https://en.wikipedia.org/wiki/Monastery
7 https://www.britannica.com/event/Renaissance
8

generează ideea de a păstra ș i respecta monumentele ș i obiectele antice. Papii vor avea un rol
deosebit ș i în salvarea fon dului antic valoros al actualei Italii. Se va interzice folosirea
materialului monumentelor de către Papa Nicolae V, precum ș i exportul antichită ț ilor, de
către Papa Sixt IV.
Rena ș terea este o epocă d eosebită ș i pentru descoperirea unor noi continente, lărgind astfel
imaginea europenilor despre lume. Ca urmare, interesul muzeal nu mai ț ine doar de operele
antichită ț ii, ci capătă univ ersalitate -o transformare foarte importantă pentru muzee.
Con ț inutul lor se îmbogă ț e ș te cu obiecte preistorice, etnografice ș i ceea ce ț ine de sfera
ș tiin ț elor naturii (botanică, mineralogie, zoologie etc) care puteau proveni din zone străine. În
ansamblul palatelor ș i grădinilor apar a ș a numitele „cabinete de c uriozită ț i” sub forma unor
pavilioane destinate observa ț iilor astronomice, experimentelor alchimice, strângerii de
obiecte preistorice, roci cu compozi ț ie deosebită ș i fosile. Acestea reprezintă o primă formă
arhitecturală a muzeului ș tiin ț ific sau de istorie naturală.
Sfera de interes a muzeelor a ș adar se lărge ș te. În următoarele două secole, vor dezvolta un
interes pentru organizarea riguroasă, ș tiin ț ifică a obiectelor expuse. Începând cu secolul XVI
încep să apară clădiri somptuase care adăpostesc noile colec ț ii, unele dintre ele fiind de acum
deschise unui public de amatori de artă, arti ș ti, în general persoane din clasele înalte ale
societă ț ii . Din această pe rioadă putem vorbi despre muzeu ca un loc fizic, precis, pe când 8
până în acest moment „muzeul” reprezenta mai mult o mul ț ime de obiecte.
În secolul XVI deja se conturase o formă arhitecturală -galeria- ce constă într- cameră
alungită, luminată prin goluri dispuse pe laturile sale lungi, în care se expuneau deopotrivă
sculpturi ș i tabouri. Galer iile erau bogat decorate ș i aveau atât un rol de reprezentare cât ș i de
recreere . Propor ț ia acestu i tip de spa ț iu aminte ș te de bazilică, o formă iconică demult 9
consacrată ca având valoare de
reprezentare. Galeriile erau un spa ț iu
laic, închinat nu unei divinită ț i ci
proprietarului ș i mai precis, puterii lui
financiare. Este posibil însă ca
morfologia să fi fost preluată fără
inten ț ie din arhitectura religioasă. Un
8 Nicolescu, Corina, „Muzeologie generală” Editura didactică ș i pedagogică, Bucure ș ti, 1979 p21-22
9 ​ Henderson, Justin „Museum Architecture” Rockport Publishers, Gloucester, 2001 p79
9

exemplu care ne poate duce cu gândul la un astfel de împrumut este Antiquariumul din
Munich (fig), unde acoperi ș ul boltit al sălii aminte ș te de spa ț iul bisericii. Decorurile erau
adesea de inspira ț ie clasic ă, denotând faptul că reconstituirea ambian ț ei ce înconjura obiectul
(de artă) la originea lui era o grijă a celor care amenajau muzeul, încă din secolul XVI.
A ș a cum primele „muzee” de artă apar
aservite fiind palatelor, primele muzee
ș tiin ț ifice pr opriu zise apar pe lângă
universită ț i, devenind reale laboratoare
de studiu. Primul muzeu de istorie
naturală accesibil publicului general,
Ashmolean Museum(fig), se deschide la
Oxford în 1683. Este cea mai veche
clădire existentă construită cu scopul de
a fi muzeu. 10
Muzeul a ș a cum îl cunoa ș tem astăzi se conturează după Revolu ț ia Franceză din 1789.Pe
fondul ideilor iluministe, ra ț ionale ș i liberale, se abole ș te monarhia franceză ș i se proclamă
republica seculară . Proprietă ț ile nobilimii ș i ale Bisericii se conf iscă ș i sunt na ț ionalizate, 11
incluzând colec ț iile varii de obiecte valoroase. Muzeele devin astfel pentru prima dată
institu ț ii de stat, menite s ă educe publicul, colec ț iile nemaifiind proprietate privată ce permit
doar accesul restrâns al unor cunoscători.
În această perioadă apar proiecte pentru muzee publice, care chiar dacă nu se realizează,
conturează programul într-o formă arhitecturală independentă, spre deosebire de exemplele
din epoca anterioară ce erau, după cum am văzut, ata ș ate unui alt program (palat,
universitate). Aceste planuri aproape întotdeauna aveau forma crucii grece ș ti (de asemenea o
formulă arhitecturală de inspira ț ie religioasă religioasă) -planuri pătrate cu o sală centrală,
împăr ț ite în patru cur ț i de aripi interioare ș i laterale amenajate ca galerii . Un exemplu 12
notabil este proiectul lui Étienne-Louis Boullée (fig)
10 https://en.wikipedia.org/wiki/Museum_of_the_History_of_Science,_Oxford
11 https://www.britannica.com/event/French-Revolution#toc219315main
12 Henderson, Justin „Museum Architecture” Rockport Publishers, Gloucester, 2001 p22
10

Cunoscut ca Templul Gloriei, muzeul are, ca ș i alte proiecte ale arhitectului o scară uria ș ă,
nefiind proiectat cu scopul de a fi construit. Este un templu închinat muzelor ș i un memorial
pentru mai-marii istoriei omenirii . Prin dimensiunile sale, eclipsează complet formele 13
anterioare ale muzeelor ca păr ț i din palate regale, ș i chiar palatele însele. Muzeul lui Boullée
nu se înclină în fa ț a nimă nui: este un obiect independent ș i impunător care sărbătore ș te astfel
universalitatea spiritului uman.

Un alt proiect notabil al lui Boullée îl
reprezintă Cenotaful lui Newton(fig). Chiar
dacă acesta nu poate fi descris ca muzeu,
caracterul său memorial ș i de reprezentare îl
duc înspre această sferă. Se aseamănă mai
mult cu un templu, asociere pe care o vedem
ș i în cazul muzeului proiectat de arhitect,
discutat anterior. Cenotaful în schimb nu mai
este este închinat în mod general umanită ț ii,
ci în mod particular lui Isaac Newton, a ș adar
unei figuri istorice clar asociate cu inova ț ia
ș tiin ț ifică.

În secolul XIX, caracterul de reprezentare al muzeelor devine capătă importan ț ă datorită
formării noilor state -printre care ș i România modernă, care caută să î ș i exprime caracterul
na ț ional prin arhitectură. În a doua parte a secolului XIX se construiesc foarte multe muzee
13 ibidem.
11

(Galeria Na ț ională din Lo ndra, British Museum, Ermitaj în Sankt Petersburg, muzeul
Metropolitan din New York etc). Pe fondul Revolu ț iei Industriale epoca este caracterizată de
un interes deosebit pentru tehnologie. Bunurile de consum se răspândesc din ce în ce mai
mult, dând na ș tere culturi i consumeriste moderne, iar muzeele încep să se concentreze ș i pe
artele aplicate. Muzeul South Kensington
-actualul Victoria and Albert Museum(fig) este
fondat ca o consecin ț ă directă a primei
Expozi ț ii Universale de la Londra iar colec ț ia
sa este menită să inspire produc ț ia de alte
obiecte noi. Acest exemplu este relevant pentru
că subliniază schimbarea percep ț iei publicului
asupra muzeului. Avântul tehnologic ș i noile
produse sunt văzute ca un semn al avansului civiliza ț iei, iar vizita la muzeu devenise necesară
acestui proces. Vedem deci că imaginea muzeului în societate se schimbă.Muzeul capătă
pentru prima oară rolul de a educa masele după Revolu ț ia Franceză, însă în secolul XIX nu
mai este o ofertă lipsită de răspuns, ci ș i societatea face un efort de a lua în primire ceea ce
muzeul are de oferit.

În secolul XX tematica muzeelor se diversifică ș i mai mult, cuprinzând obiecte istorice sau
contemporane, iar în func ț ie de subiect, necesită ț ile func ț ionale diferă. Astfel în această
perioadă nu mai există o singură tipologie care să le includă pe toate.

3.Muzeul contemporan

Muzeul de astăzi este nevoit să concureze cu o miriadă de surse de informa ț ii, precum ș i cu
alternative de petrecere a timpului. Ideea de muzeu devine la un moment dat desuetă, publicul
privindu-l mai mult ca un depozit de obiecte vechi lipsite de interes sau relevan ț ă. În
România acest sentiment este accentuat de faptul că majoritatea muzeelor nu au progresat în
modul de expunere ș i com unicare a informa ț iei din perioada comunistă, a cărei estetică
func ț ionalistă ș i rigidă persistă în ciuda puternicei rupturi cultural e ce s-a produs în ultimii 27
de ani.
12

Muzeele au fost nevoie să evolueze, să devină interactive, să se bazeze pe o atmosferă
imersivă. Nu mai este îndeajuns să fie expus obiectul, ci ș i să i se recreeze contextul.
În cazul muzeelor de astăzi tendin ț a nu mai este
musai de a crea un cadru neutru pentru
exponate, ci arhitectura începe să conlucreze cu
materialul pentru a creea o experien ț ă
memorabilă. Fa ț ă de secolele anterioare, când de
asemenea ambian ț a nu era neutră ci încerca să
creeze un context pentru exponate, acum nu se
mai lucrează doar cu decora ț ia ci cu forma
arhitecturală în sine. Mai mult, în ultima perioadă în care sustenabilitatea devine un subiect
din ce în ce mai discutat ș i abordat în construc ț ii, chiar ș i aceasta poate deveni parte din
spectacolul muzeului, cum este cazul Academiei de Ș tiin ț e din California, a lui Renzo Piano.
(fig)

Urmărind evolu ț ia istoric ă a muzeului am putut vedea că el îndepline ș te ș i astăzi, chiar dacă
din motiva ț ii diferite, ni ș te nevoi care au existat dintotdeauna.
Articolul „Proiec ț iile ima ginarului” din revista Arhitext nr. 223 argumentează că spa ț iile
culturale (muzee, galerii, biblioteci) reflecta aspira ț ii, temeri, angoase ș i bucurii, pornind de
la limbajul arhitectural inedit, plin de fantezie al acelor spa ț ii proiectate recent. Începând cu
arhitectul, a cărui imagina ț ie se manifestă direct in aceste proiecte, se merge spre scări mai
mari, spre imaginarul colectiv ș i în final ajungând la arhetipuri care exprimate prin
arhitectură, reverberează cu noi to ț i . 14
Concluzia acestui ra ț ionament inductiv nu este valabilă doar astăzi, ci în general în timp,
începând de la primele „muzee”. În trecut limbajul lor arhitectural reflecta mai pu ț in
imagina ț ia autorului-restr ânsă de exigen ț ele stilistice ș i de exprimare a unui statut- ș i mai mult
imagina ț ia colectivă, spir itul vremurilor.
A ș adar limbajul se schim bă ș i el în func ț ie de momentul istoric în care ne aflăm, însă nu
putem avea preten ț ia ca m uzeul să se schimbe fundamental având în vedere că el are func ț ii
foarte similare de la geneza lui ș i până astăzi. Fiind vorba de o clădire menită să găzduiască
obiecte de valoare ș i să le expună pentru public, clădirea -coaja lor- se schimbă însă nu poate
14 Con ț u Mălina, „Proiec ț iile Imaginarului” Arhitext nr3 (223) mai-iunie 2012 p34-36
13

eclipsa artefactele pe care le are în grijă. Se schimbă mai de grabă modul de abordare al
expunerii, el căutând să fie cât mai inclusiv ș i să comunice cât mai eficient ce are de spus.

In cartea sa, “Ways of Seeing”(1972), John Berger critică aerul de monumentalitate ce
înconjoară obiectele de artă din muzeu. Sustine că acest cult al operelor vine în compensa ț ie
pentru noua abilitate tehnologică de a le copia, ș i porne ș te din nostalgia unor pături înstărite
ale societă ț ii pentru o vre me în care inegalitatea socială era de partea lor.
Berger argumentează însă ș i că obiectul original nu ș i-a pierdut în totalitate valoarea în era
copiilor (si mai nou a distributiei online). Modul în care percepem arta in exteriorul muzeului
este acompaniat în general de un nou context care îi dă valen ț e diferite -imaginea poate fi
fragmentată, sau utilizată pentru a ilustra ceva anume. Originalul are o valoare istorică- este
impresionant prin faptul că a supravietuit unor perioade foarte lungi de timp, până în zilele
noastre, ș i are o valoare d e autenticitate prin transmiterea directă către privitor a gesturilor
imediate ale artistului. Vectorul prin care aceste valori ale originalului ajung la public este
muzeul. Acesta ramâne însă rezervat unui segment mic de popula ț ie care apreciază aceste
valori. Numarul de vizitatori ai muzeelor scade odata cu nivelul lor de educatie.
Publicul larg are astăzi acces la operele de artă prin alte căi mai facile: albume, documentare,
internet etc însă neluând parte la obsesia -aproape religioasă, in opinia lui Berger- pentru
exponate, individul riscă să nu în ț eleagă cu adevărat obiectul, căruia muzeul îi oferă cadrul
neutru pentru a fi perceput ș i informa ț iile necesare pentru a-i reco nstitui contextul. 15
Problema monumentalită ț ii alienante a muzeului rămâne actuală. În timp ce limbajul
arhitectural s-a modificat într-adevar, în tandem cu limbajul tuturor functiunilor, muzeele in
continuare vor să fie obiecte singulare, reprezentative, atipice in expresie.
Între timp în schimb a început să fie din ce în ce mai importantă atmosfera muzeului, anume
că trebuie să fie primitoare, comprehensivă, spectaculoasă ș i interactivă. Dacă principiile de
bază ale configurării spa ț iilor muzeelor au rămas acelea ș i, modul de expunere a început să
difere. Interactivitatea a reprezentat un semnificativ pas inainte, sus ț inut fiind de noi tendin ț e
în educa ț ie si învă ț are.

15 Berger, John ” Ways of Seeing” 1972 p 23-33

14

Odată ce au existat mijloacele tehnice, s-au putut include în prezentarea muzeelor elemente
multimedia, care ajută la crearea acestui context ș i la comunicarea informa ț iilor. De
asemenea componenta interactivă a devenit importantă, vizita la muzeu devenind mai activă
ș i mai interesantă.

„Muzeu” vs. „Centru”

Diferentele dintre “muzeu” si “centru” sunt nesemnificative pentru public. Ele sunt mai
evidente pentru cunoscători, pentru cei care lucreaza in astfel de locuri. Centrul se
concentrează mai mult pe cercetare, sau mai bine zis pe expunerea cercetării. Se preocupă
mai mult de atmosfera ș i de modul în care vizitatorii î ș i însu ș esc noile informa ț ii. Muzeul este
mai formal si bine inchegat ca program, având parte de o identitate clară conturată de tradi ț ie.
Aceasăa tradi ț ie ar putea fi ș i motivul pentru care muzeul pare să fi stagnat într-o masură, iar
modurile în care acesta încearcă să revină în actualitate se materializează în proiectele
contemporane, mai greu de încadrat in categoria de “muzeu” sau “centru”, ele părând mai de
grabă să se contopească. Poate că diferen ț ele lor sunt irelevante, însă denomina ț ia are totu ș i o
însemnătate pentru public.Centrul pare să se fi conturat cumva în con ș tiin ț a publică, creând
a ș teptarea ca vizita la un centru să fie mai interactivă fa ț ă de aceea la un muzeu, unde vizita
este văzută ca pasivă, concentrându-se pe observa ț ie, citire, activită ț i individuale, etc. Joe
Hastings, director al Don Harrington Discovery Center din Texas spune că în prezentările
destinate turi ș tilor, institu ț ia sa este încadrată la „atrac ț ii” alături de restaurante, parcuri de
distrac ț ie ș i o fermă locală de ș erpi, ș i nu ca „muzeu” ceea ce probabil îl face mai atractiv
pentru public. 16

Ceea ce este nou în muzeu, mijloacele interactive ș i multimedia,se adresează unor acelora ș i
sim ț uri(auz, văz) ș i nu au cum să se modifice radical. În viitor, m uzeele pot căuta să se
adreseze ș i celorlalte sim ț uri (tactil, olfactiv) pentru a-i include ș i pe cei cu deficien ț e de văz
ș i auz. Expozi ț iile contemporane se adresează afectului, nu numa i intelectului. Atmosfera
creată face ca informa ț iile să fie memorabile. Nu în ultimul rând, se caută moduri în care
muzeul să fie într-adevăr pentru to ț i, indiferent daca ace ș tia au resursele financiare sau de
timp pentru a vizita muzeul.
16 http://www.idea.org/blog/2011/03/31/difference-between-a-science-museum-and-a-science-center/
15

4. Muzee de istorie naturală

Istoria naturală se ocupă cu studiul organismelor vii în mediul lor, incluzând speciile
existente în prezent cât ș i în trecut. Dic ț ionarul Merriam Webster define ș te istoria naturală ca
fiind „studiul obiectelor naturale, mai ales pe teren, dintr-o perspectivă amatoare, populară” 17
Studiul se bazează mai mult pe observa ț ie decât pe experimentare ș tiin ț ifică, ș i apar astăzi
mai des în reviste de specialitate decât în jurnale academice. Are a ș adar o înclina ț ie deosebită
pentru public, fiind ș i un subiect de interes inerent. Se pretează astfel ca temă a muzeelor
contemporane ce tind din ce în ce spre a fi prietenoase ș i ludice în rela ț ia lor cu publicul.
Muzeele de ș tiin ț e naturale reprezintă fonduri de specimene curen te ș i istorice pentru studiul
cercetătorilor, precum ș i o sursă de informa ț ie valoroasă pentru mase ce îmbunătă ț e ș te
în ț elegerea asupra lumii n aturale.
Ideea de muzeu ș tiin ț ific capătă importan ț ă în secolul XVIII, în Anglia, odată cu deschiderea
British Museum ce cuprindea o colec ț ie vastă de căr ț i ș i obiecte de interes ș tiin ț ific. Acesta
devine o institu ț ie na ț ională prestigioasă, destinată savan ț ilor ș i studen ț ilor atât englezi cât ș i
străini. ​ Concep ț ia activită ț ii de cercetare în cadrul muzeului se va dezvolta în od special după
perioada Revolu ț iei Franc eze.
Muzeul de istorie naturală capătă formă în secolul XIX, ș i capătă cu atât mai multă aten ț ie
odată cu emergen ț a teorie i evolu ț iei propuse de Darwin ș i participă la formarea concep ț iei
generale a scocietă ț ii desp re locul omului în lume, nu ca stăpân peste natură ci ca parte
integrantă a ei.

17 https://www.merriam-webster.com/dictionary/natural%20history?utm_campaign=sd&utm_medium=s
erp&utm_source=jsonld
16

Muzeele contemporane de ș tiin ț e, sub umbrela cărora intră ș i muzeele de istorie naturală,
prezintă un interes deosebit pentru public, putând să atragă ș i de 4 ori mai mul ț i vizitatori
decât muzeele de artă ș i istorie. Fiind orientate mai ales către publicul tânăr, acestea 18
urmăresc să fie distractive, să creeze experien ț e memorabile. Aceste goluri sunt îndeplinite
par ț ial prin arhitectură. În cazul Muzeului Na ț ional de istorie naturală din Utah, forma clădirii
este în sine deosebită, căutând inspira ț ie în rocile ro ș iatice din mediul ambiant (fig). La
interior, pliurile pere ț ilor creează un cadru interesant pentru exponate, fără să concureze cu
ele.(fig)

CAPITOLUL II -Paleontologie pentru public

Acest capitol va aduce în discu ț ie diverse no ț iuni ș i aspecte tehnice legate de paleontologie,
pentru a în ț elege scopul e i, obiectul de studiu ș i modul de cercetare, pentru a stabili
exigen ț ele arhitecturale p e care le va impune în final proiectului.

1.Introducere

Paleontologia este o ramură a geologiei – ș tiin ț a care se
ocupă de studiul vie ț ii existente pe Pământ în epocile
anterioare, care ni se fac cunoscute prin resturile fosile
păstrate în straturile sedimentare.
Când un organism decedează într-un context propice,
el va fi conservat un timp îndeajuns de lung pentru a
lăsa o amprentă în mediul în care se află (de regulă o
mla ș tină, fundul unui lac sau al unei mări). Acea
amprentă se va umple treptat cu sedimente care în
timp se vor pietrifica, rezultând într-un mulaj -fosila.
Procesul de formare durează mii de ani. Fosilele nu
con ț in materie organică, c are nu poate supravie ț ui o
18 http://www.jobmonkey.com/museumjobs/types-of-museums/
17

durată atât de lungă de timp, ele fiind compuse din minerale.
Cercetarea paleontologică se petrece pe de-o parte pe teren. De-a lungul istoriei descoperirile
de fosile s-au petrecut accidental, însă în func ț ie de caracteristicile geologice ale unui anumit
sit -vechimea ș i natura ro cilor, geologii pot determina dacă este posibil ca resturi fosile să
poată fi descoperite în subsol. Fosilele se găsesc în roci sedimentare, pe locul fostelor
mla ș tini, lacuri, mări. În c azul vietă ț ilor de mici dimensiuni, cum este cazul faunei fosile din
Piatra Neam ț , extragerea lor presupune doar spargerea rocilor, care adesea au o granula ț ie
fină ș i clivează u ș or, ș i alegerea fragmentelor care con ț in fosile. Prezen ț a unui specimen
poate fi intuită din stratigrafia rocii de către un paleontolog cu experien ț ă.
În laborator(fig), prepararea fosilei constă în cură ț area ei de excesul de rocă -un proces dificil
ș i migălos, pentru că cerc etătorul trebuie să aibă grijă să nu distrugă specimenul. În cazul
animalelor mici, scheletele nu se separă de rocă, aceasta permi ț ând specienului să rămână
intact. După cură ț are, fo sila va fi studiată la microscop, scopul ultim fiind de a reconstitui 19
aspectul organismului precum ș i detalii legate de dieta ș i în general de traiul său în contextul
erei geologice respective. Va fi încadrată ca apar ț inând unei anumite specii, sau va fi folosită
ca suport pentru a descrie o specie nouă dacă este cazul. Apoi fosila va fi inventariată ș i
depozitată într-un mediu în care se pot evita varia ț iile prea mari de umiditate sau temperatură,
fosilele fiind formate din roci clivante ș i gelive.

Studiul paleontologiei contribuie la cunoa ș terea în domeniile geologiei, biologiei, ecologiei,
chimiei, osteologiei, geneticii, anatomiei etc.
Fondul fosil reprezintă o parte importantă a dovezilor aduse în favoarea teoriei evolu ț iei.
Paleontologia continuă studiul acesteia, oferind o imagine din ce în ce mai completă a
dezvoltării vie ț ii pe Pămâ nt. Ne oferă informa ț ii despre cum se petrece o extinc ț ie în masă ș i
astfel putem aprecia dacă ne aflăm ș i noi într-un asemenea moment -o extinc ț ie majoră are
loc chiar în timpul Oligocenului ș i afectează în mod special animalele marine, fapt ce poate fi
documentat de fondul fosil de la Piatra Neam ț .
De asemenea, oferă informa ț ii despre evolu ț ia climei, sus ț inând ipoteza că schimbările
climatice recente, foarte accelerate intr-un timp atât de scurt, sunt cauzate de activitatea
umană. Prezice efectele schimbărilor climatice care au loc, astfel că putem anticipa
consecin ț ele schimbărilor de climă pe care le trăim noi în ș ine în prezent.
19 Benton, Michael J. „Vertebrate Paleontology”, Blackwell Publishing, Bristol, 2005, p17-20
18

2. Implica ț ii. Semnifica ț ia pentru public

De-a lungul istoriei fosilele descoperite accidental erau explicate prin supersti ț ie: puteau fi
oase ale unor animale fantastice sau amulete magice în cazul obiectelor mici cum ar fi
amonitele fosilizate. Alte oase puteau fi considerate ca fiind parte a unui animal
contemporan. În prezent, paleontologia este cel mai adesea asociată cu teoria evolu ț iei.

Teoria evolu ț iei ne face c on ș tien ț i de un context mai larg în care ne situăm. Implică faptul că
prezentul este, ca orice alt moment din istorie, unic ș i trecător -rezultat ​ ​ din tot ceea ce îl
precedă ș i un factor de in fluen ț ă pentru tot ceea ce îl succede. Poa te de asemenea fi
considerată un ​ memento mori ​ pentru întreaga umanitate, sco ț ând la iveală faptul că, la fel ca
alte specii de animale, ș i noi vom dispărea cândva -acest fapt este invocat astăzi pentru a
sus ț ine folosirea judicioas ă a resurselor naturale ș i sustenabilitatea, inclusiv în arhitectură.

Teoria evolu ț iei a fost fol osită ca justificare pentru rasism, sexism, colonialism etc. fără a lua
în considerare factori adi ț ionali sociali, politici ș i economici care dau societă ț ii umane o
complexitate ce nu-i mai permite să fie supusă procesului evolutiv tipic. Aceste acuza ț ii sunt
folosite ș i în prezent pent ru a o men ț ine sau scoate înafara progra melor ș colare, inclusiv în
România, în ciuda faptului că au fost demonstrate ca fiind gre ș ite. Notabil, biologul Thomas
Henry Huxley în eseul său „Evolu ț ie ș i etică” compară societatea umană cu o grădină sau un
stup pentru a sublinia că de ș i ingineria genetică poate părea ini ț ial logică, este improbabil ca
liderii imperfec ț i ai socie tă ț ilor umane să aplice o selec ț ie corectă sau justă. El subliniază că
oamenii nu sunt organisme la fel de simple ca o plantă sau o albină ș i că dorin ț ele lor precum
ș i empatia, doar două asp ecte ale complexită ț ii fiin ț ei umane, ar încurca procesul de selec ț ie.
De asemenea instinctul natural de înmul ț ire ș i astfel cre ș terea popula ț iei ar trebui suprimate,
ori niciun om nu este în măsură să decidă care indivizi ar trebui elimina ț i ș i care nu. Este de 20
men ț ionat de asemenea c ă astfel de idei de control a popula ț iilor umane prin selec ț ie artificală
nu sunt musai justificate de teoria evolu ț iei, ele existând din antichitate – presupusul
20 Huxley, Thomas H. Evolution and Ethics, Macmillan, London, 1894
19

infanticid al nou născu ț ilor cu defecte congenitale sau considera ț i prea slabi în Sparta ar fi
avut scopul de a produce o popula ț ie puternică, întotdeauna pregătită de război.

În România teoria darwiniană este asociată în parte cu regimul comunist, care o corela cu
propria ideologie, ceea ce poate provoca reaua ei percep ț ie. După revolu ț ia din 1989, Biserica
Ortodoxă Română s-a putut folosi de această asociere pentru a milita împotriva predării
teoriei în ș coli, asigurând u-se de perpetuarea influen ț ei ei în rândul noilor genera ț ii. Acest
conflict între religie ș i ș tiin ț ă, amorf ini ț ial, capătă noi dimensiuni odată cu răspândirea
accesului la Internet ș i astfel a influen ț ei contextului nord-americ an, căruia disputa asupra
predării evolu ț iei în ș coli era aproape exclusivă (conform Rezolu ț iei 1580/2007 a
Parlamentului European) ș i s-a născut odată cu lansarea ei de către Darwin.
În prezent teoria evolu ț iei se predă în România doar în clasa a VIII-a în cadrul ultimului
capitol de biologie. Aceasta a fost eliminată din programa ș colară de clasa a XII-a printr-un 21
ordin al Ministerului Educa ț iei, în anul 2006, care a intrat însă în vigoare în 2008, în ciuda 22
Rezolu ț iei 1580 a Parlam entului European din 2007 privind pericolele crea ț ionismului.
Aceasta subliniază faptul că suntem martori la emergen ț a unor moduri de gândire care
contravin no ț iunilor stabi lite despre natură ș i ș tiin ț ă în general ș i mai ales pericolul de a
corupe în ț elegera a ceea c e este sau nu este ș tiin ț a legitimă, întrucât cei care propun variantele
crea ț ioniste sus ț in adeseori că ș i acestea sau doar acestea sunt sus ț inute de ș tiin ț a „reală”.
Într-adevăr pericolele sunt evidente: în ultimii 10 ani au luat amploare nu doar scepticismul
fa ț ă de evolu ț ia lumii vii cât ș i fa ț ă de alte lucruri altădată necontestate din respect fa ț ă de
cercetători ș i exper ț i în general, cum ar fi vaccinarea -sau în gene ral tratamentele medicinei
vestice ș i schimbările clim atice. Acestea au în mod deosebit consecin ț e nefaste asupra
societă ț ii: scăderea ratei v accinărilor duce la reapari ț ia unor boli periculoase care fuseseră
aproape de eradicare completă; diversele teorii nutri ț ionale care sus ț in că ar vindeca boli
oncologice împiedică luarea măsurilor necesare de tratament în timp util; negarea
schimbărilor climatice încetine ș te progresul în ce prive ș te sustenabilitatea.

21 http://www.contributors.ro/cultura/e-timpul-sa-primim-cu-adevarat-evolutia-in-scoli-o-pledoarie/
22

Teoria lui Darwin a fost scoasa din programa elevilor romani

20

Astăzi prin internet se ia contact cu miriade de idei care se prezintă ca ș tiin ț ifice însă în
realitate nu sunt sus ț inute de niciun studiu legitim. Fenomentul este agravat de faptul că
inclusiv concluziile unor studii reale sunt prezentate simplist, în tonuri senza ț ionaliste de
către presă, astfel că nu se mai poate face diferen ț a între faptele reale ș i cele false. Situa ț ia nu
este unică pentru ț ara noa stră, însă imaturitatea gândirii ș i lipsa de obi ș nuin ț ă de a folosi
internetul ș i în general de a ne informa corespunzător ne accentuează vulnerabilitatea.

Într-un articol pentru contributors.ro, Virgil Iordache, cercetător ș i profesor în cadrul
Facultă ț ii de Biologie a U niversită ț ii Bucure ș ti, scrie:

„În România până acum a fost dificil să receptezi doar partea ș tiin ț ifică a teoriei darwiniene,
decuplată de instrumentalizările ei ideologice pseudo- ș tiin ț ifice inevitabile social. Presiunea
socială asupra intelectualilor este de a te pozi ț iona ca ateist sau crea ț ionist și se reflectă ș i
asupra atitudinii oamenilor de ș tiin ț ă.
Biologii români au adoptat în timp:
● fie pozi ț ii ​ eugeniste ​ la catedră, cu excese ideologizante în textele lor nu doar
jenante, ci și periculoase (a se vedea lucările istoricului Marius Turda, ​ link ​ ; recent
s-a publicat și o traducere a unei din cărțile sale la Ed. Polirom: ​ aici ​ ; un detaliu
semnificativ este acordul patriarhului Miron Cristea la institu ț ionalizarea
eugenismului),
● fie ​ ateiste ​ (tipic este cazul lui Nicolae Botnariuc în contextul stalinist coordonat
de Traian Săvulescu în ș tiin ț a română, reverberat în m anuale ș colare ș i lucrări de
popularizare proletcultiste în perioada comunistă din anii ‘50 și ‘60),
● fie ​ crea ț ionist e ​ (cazul lui Nicolae Paulescu în antebelic, urmat de noii biologi
crea ț ioni ș ti după 1989).” 23
Articolul citat argumentează mai departe că a avea de ales între aceste extreme discutând
despre teoria evolu ț iei de notă imaturitatea pie ț ei de idei din România ș i subliniază că
ideologizarea educa ț iei ș tiin ț ifice a popula ț iei reprezintă o vulnerabilitate importantă a ț ării.
23 Iordache, Virgil
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/teoria-evolutiei-trebuie-sa-se-predea-din-nou-in-scolile-din-ro
mania/ ​ 2015
21

El men ț ionează de aseme nea că biologia românească a contribuit nesemnificativ la studiul
evolu ț iei în ultimii 150 de ani , în ciuda faptului că există în ț ară resurse fosilifere valoroase, 24
printre care ș i Acvariul de Piatră, în jurul căruia se concentrează proiectul de diplomă.

Ne facem astfel o idee despre gradul de responsabilitate pe care îl poartă proiectul, un nou
muzeu paleontologic încrajând atât prezen ț a teoriei evolu ț iei ș i nu numai pe pia ț a ideilor în
România, precum ș i cerce tarea ș tiin ț ifică autohtonă. Pentru public ar fi de o importan ț ă
deosebită o sursă de informa ț ie impar ț ială ș i care nu este for ț ată asupra lor, spre deosebire de
ș coală, unde atât program a cât ș i profesorii pot fi părtinitori sau c onsidera ț i părtinitori.
Centrul paleontologic propus prin proiect ar avea ca scop principal cercetarea, nefiind
interesat în alte sensuri ș i astfel neputând fi acuzat de diseminarea informa ț iilor cu vreun
motiv ideologic, altul decât informarea onestă a celor interesa ț i. Propunând o arhitectură
prietenoasă a centrului, speran ț a este ca numărul acelor indivizi să crească în mod natural, în
special în rândul tinerilor.

3. Fauna fosilă de la Piatra Neam ț

Oligocenul este o epocă geologică, care a durat de acum 33,9 ± 0,1
milioane de ani, până acum 23,03 milioane de ani. Este o perioadă
timpurie a Neozoicului, în linii mari epoca de după dispari ț ia
dinozaurilor, în care dezvoltarea mamiferelor începe să ia amploare
ș i la finalul căreia vor lua na ș tere formel e de via ț ă moderne.
În timpul Oligocenului, o suprafa ț ă însemnată a Eurasiei era
acoperită de marea antică Paratethys, iar Carpa ț ii erau în curs de a se
forma. Fiind o mare fără curen ț i puternici, dezvoltă un mediu bogat
în hidrogen sulfurat pe fund, care nu permite dezvoltarea vie ț ii (de
adâncime) dar este propice conservării ș i fosilizării organismelor
decedate ș i depuse pe fundul mării.
Ora ș ul Piatra Neam ț , situat în nord-estul României, este a ș ezat pe
cursul râului Bistri ț a, la ie ș irea lui dintre mun ț ii Tarcăului ș i mun ț ii
24 ibidem.
22

Stâni ș oarei. S-a dezvoltat între patru culmi montane: Cozla(679m), Pietricica(590m)
Cernegura(852m) ș i Cârlo man(617m) 25
Pe aceste culmi, anumite zone au fost declarate rezervatii paleontologice de interes na ț ional,
datorită unor straturi geologice puternic fosilifere, în care au fost descoperite rămă ș i ț ele
faunei marine din Oligocen. Ansamblul acestor locuri fosiliere este supranumit „Acvariul de
Piatră” ș i reprezintă un in teres deosebit pentru oamenii de ș tiin ț ă . 26
Cercetările în zonă au început la sfâr ș itul secolului XIX de către cercetătorul Leon C.
Cosmovici, care stabile ș te ș i că fauna descoperită trăia în ape cald e, sărate, de mică adâncime
ș i apropiate de ț ărm . Aici se vor descoperi de-a lungul timpului mai multe specii cu totul 27
noi.

4. Expunerea fosilelor

Fosilele sunt în mod esen ț ial roci. Astfel, nu au condi ț ii de conservare foarte preten ț ioase,
fiind însă important ca ele să nu sufere varia ț ii prea mari de umiditate ș i temperatură, fiind
vorba adeseori de roci gelive, care pot crăpa.
Fosilele pot fi foarte fragile, de exmplu în cazul în care roca amprentată este foarte sub ț ire. În
aceste cazuri ele pot fi fixate în mulaje care să le asigure inegritatea ș i uneori o formă
potrivită pentru montaj în expozi ț ie. Acela ș i procedeu este utilizat ș i în cazul fragmentelor
unui întreg incomplet (fig) când mulajul poate fi lucrat astfel încât să completeze artificial
fosila.

25 ​ Apăvăloae, Mihail „Piatra Neam ț -studiu monografic” editura „Cetatea Doamnei” Piatra Neam ț 2005,
p37
26 *** „Memoria Antiquitatis XXVII” editura „Constantin Mătasă” Piatra Neam ț 2011 p444-445
27 ibidem
23

Pentru exemplarele foarte mici se poate monta o lupă care facilitează observa ț ia detaliilor ei,
cum se întâmplă la CosmoCaixa. (fig)
Chiar dacă discutând despre fosile, suntem du ș i cu gândul la animale mari, cum sunt
dinozaurii, balenele sau mamu ț ii, cele mai multe fosile din muzee sunt de mici dimensiuni,
însă au o valoare la fel de mare sau mai mare. La muzeul
CosmoCaixa din Barcelona, o rampă conduce vizitatorul într-o
călătorie în timp, ilustrativă pentru evolu ț ia vie ț ii. Din loc în
loc, o cutie con ț inând o mică fosilă ne localizează în timp ș i
explică importan ț a speciei respective pentru parcursul istoric al
vie ț ii pe Pămînt.
În cazul animalelor mari, în general expozi ț iile urmăresc să
creeze o spa ț ialitate deosebită care să permită vizitatorului să
umble printre specimene, cum este cazul la muzeul Na ț ional de
istorie naturală din Utah. Aceste schelete sunt adeseori
compuse din rămă ș i ț ele mai multor animale ș i arareori sunt
complete, fiind completate eventual cu replici ale oaselor lipă.

CAPITOLUL III -Compara ț ii

Acest capitol va discuta diferen ț ele arhitecturale, de prezentare ș i activitate a trei muzee, din
Piatra Neam ț , Muzeul Na ț ional de istorie natruală „Grigore Antip a” Bucure ș ti, ci Muzeul de
ș tiin ț e al Barcelonei, „CosmoCaixa”. Cele trei muzee sunt ierarhi zate ca localizare, resurse
financiare ș i dimensiuni i ar compararea lor va duce la stabilirea problemelor tipice muzeului
românesc din provincie precum ș i a celui din capitală ș i observarea solu ț iilor adoptate de un
muzeu mare din Occident. Descrierile ce urmează au fost documentate prin vizite la fa ț a
locului, constituind un studiu direct, de valoare pentru elaborarea mai târziu a proiectului de
diplomă.

1.Muzeul de ș tiin ț e naturale Piatra Neam ț

Muzeul de ș tiin ț e naturale din Piatra Neam ț a fost
deschis în anul 1965, fiind amenajat într-o clădire
24

proiectată ca locuin ț ă ind ividuală, după cum e cazul multor muzee române ș ti. Pretextul
pentru deschiderea lui au fost chiar resursele fosilifere foarte bogate ale localită ț ii, însă
muzeul tratează de asemenea teme de geologie, relief local ș i diversitatea faunei locale.
Această limitare teritorială a tematicii nu reprezintă un atu pentru muzeu din perspectiva
publicului venit din afara jude ț ului Neam ț sau chiar a ora ș ului Piatra Neam ț .
De ș i colec ț ia de care dispune, în mod deosebit cea paleontologică , este foarte valoroasă,
muzeul a fost omis din raza investi ț iilor ce au avut loc în Piatra Neam ț după declararea
ora ș ului ca sta ț iune turistică. Acest fapt se datorează pe de o parte pozi ț iei sale în ora ș -pe o
arteră importantă de circula ț ie însă mai îndepărtat de centru decât restul muzeelor, spre o
zonă predominant reziden ț ială, însă ș i lipsei sale de posibilită ț i, care se referă în principal la
arhitectură.
Clădirea, o locuin ț ă indiv ifuală la origine, este relativ veche dar neremarcabilă. Spa ț iul nu
este ideal pentru func ț ionarea unui muzeu: amenajarea intrării este practic inexistentă, accesul
făcându-se printr-un hol foarte mic iar apoi direct în prima sală a expozi ț iei. Încăperile sunt
mici, făcând vizitele dificile. Publicul constă cel mai adesea grupuri de elevi, câte 20-30 de
persoane.
Prezentarea se face cu ajutorul panourilor informative, machete de relief ș i fotografii care
înso ț esc exponatele -fragm ente de piatră, fosile, animale împăiate sau conservate în formol.
Expozitia nu s-a modificat cu nimic dinaintea revolutiei din 1989. Materialele informative
prezintă deteriorări iar con ț inutul lor nu a fost nici el actualizat.

Pere ț ii sunt acoperi ț i cu panouri informative din
lemn, majoritatea lucrate de mână, care astupă
ferestrele asigurând protec ț ia exponatelor de
lumina directă a soarelui. Ca în cazul multor
muzee române ș ti acestea sunt în urmă în ceea ce
prive ș te maniera de expunere ș i transmitere a
informa ț iei, care este organizată academic ș i nu
organic, în favoarea receptării ei eficiente.
Exponatele sunt aglomerate în vitrine mici, multe dintre ele fiind nedenumite.
25

Clădirea are avantajul de a avea încăperi comunicante, ceea ce face posibil un circuit al
muzeului care însă este unidirec ț ional, ie ș irea facându-se prin
spatele casei, prin curtea complet neamenajată.
Cercetarea fosilelor se petrece în acest muzeu, geologul în cauză
având un mic birou la ultimul etaj. Îi lipse ș te spa ț iul de lucru,
fiind nevoit să se folosească inclusiv de podea, ș i mai ales spa ț iul
de depozitare, în prezent folosindu-se în acest scop de hol.
Necesitatea de spa ț iu pen tru activitatea lui curentă nu este
mare(fig), dar chiar ș i a ș a spa ț iul său de lucru este impropriu, ș i
nu ar putea fi utilizat în cazul în care s-ar descoperi un specimen
de mai mari dimensiuni.
Muzeul organizează conferin ț e pe subiecte de specialitate care se
desfă ș oară în sălile din M uzeul de istorie ș i din Muzeul de artă din ora ș , săli de care poate
dispune întregul Complex Muzeal Neam ț . De asemenea, se organizează periodic expozi ț ii
temporare, de data aceasta în clădirea muzeului, dintre care cel mai mult succes l-au avut
expozi ț iile cu reptile ș i arahnide vii, organizate odată la câ ț iva ani. 28

2.Muzeul Na ț ional de is torie naturală „Grigore Antipa”

Clădirea muzeului a fost construită între anii 1903-1906 ș i a fost proiectată cu acest scop
expres -de a găzdui un muzeu de istorie naturală -ca atare, este mult mai bine adaptat pentru a
primi publicul. Astfel, după modelul altor clădiri destinate institu ț iilor, Antipa are un hol larg
la intrare, săli succesive într-un circuit închis, finalul turului aducând vizitatorii în acela ș i
punct. Spa ț iul muzeului e ste mai bine adaptat pentru expunerea unor obiecte. Dimensiunile
spa ț iilor permit expunere a de obiecte de mari dimensiuni însă ele doar încap, nu sunt puse în
valoare la poten ț ialul max im. În perioada în care a fost proiectat, muzeul nu avea tentative de
a educa în aceea ș i manier ă ca în zilele noastre. Scopul era de a vizualiza exponatele-cât mai
multe, eventual cu ajutorul unui ghid care să ofere ș i explica ț iile necesare. Tematicile sunt
segregate clar, exponatele a ș ezate după clasificări ș tiin ț ifice -acest mod de organizare este
axat pe eficien ț ă ș i corectitudine academică însă nu este propice î nvă ț ării.
28 http://msnpn.muzeu-neamt.ro/expozitii-temporare.html
26

A fost reamenajat intre 2009-2012, introducându-se displayuri electronice ș i audioghiduri,
deci dându-se expozi ț iei o dimensiune multimedia ș i ameliorând modul de transmitere a
informa ț iei, însă compon enta interactivă lipse ș te în continuare.

Cu toate că fa ț ă de muzeu l din Piatra Neam ț este clar mai func ț ional, îi lipsesc chiar ș i după
renovare partea activă ș i interactivă a vizitei ș i mecanismele de transmitere a informa ț iei care
să fie eficiente nu în ce prive ș te structura ei ci măsura în care este receptată ș i re ț inută de
către public.

3.Muzeul de ș tiin ț e al Barcelonei CosmoCaixa

Muzeul CosmoCaixa a fost proiectat în anii ‘90 ș i deschis în 2005. Este compus dintr-o
clădire construită între anii 1904-1909 în stilul Art Nouveau specific Cataloniei care în
prezent găzduie ș te birour i, clase pentru workshopuri ș i o cafenea, ș i o clădire nouă -muzeul
propriu-zis. Partea nouă are o volumetrie simplă -o prismă dreptunghiulară de mari
dimensiuni care formeaza o pia ț ă (Plaza de la Ciencia) împreună cu clădirea veche, fiind
a ș ezată în spatele acesteia spre lateral, astfel încât fa ț ada centenară să devină capăt de
perspectivă ș i să defineas că într-o mai mare măsură spa ț iul.
Pentru a nu concura cu predecesorul ei, această nouă cladire se dezvoltă în mare parte în
subteran, ferind astfel ș i exponatele de lumina directă a soarelui.

Toate nivelurile sunt conectate între ele de rampe astfel încât limitele lor să nu fie sesizabile,
generând un circuit fluid, continuu prin muzeu. Fiecare circula ț ie importantă este înso ț ită de o
atrac ț ie deosebită: o ramp ă spiralată în jurul unui arbore Acariquara în vârstă de 300 de ani, o
alta urmăre ș te pere ț ii unei păduri tropicale inundate recreate -una din atrac ț iile principale ale
muzeului, scări în jurul unui pendul uria ș a cărui oscila ț ie este vizibilă de la toate nivelurile.
Spa ț iul principal al muze ului de la ultimul nivel subteran este foarte amplu ș i acoperă un
număr de subiecte cu ajutorul unor amenajări pavilionare. Acest spa ț iu comunică vizual cu
sera de 1000 de metri pătra ț i în care se găse ș te pădurea mai sus men ț ionată, ș i cu o supantă ce
27

deserve ș te peretele geolo gic, unde pot fi vizualizate ș apte exemple majore de stratifcări de
roci, fiecare înso ț ită de un mic joc mecanic ce explică modul lor de formare.

Fa ț ă de muzeul Antipa di n Bucure ș ti, muzeul CosmoCaixa are de limitări mai pu ț in clare atât
între spa ț ii, care sunt mul t mai fluide datorită planului liber fa ț ă de succesiunea structurală de
încăperi a muzeului bucure ș ten, cât ș i în ceea ce prive ș te expozi ț ia: subiectele sunt
intercalate, asociate, împart acelea ș i spa ț ii, permi ț ând mai u ș or vizitatorului să coreleze ș i să
re ț ină mai u ș or no ț iunile: modul de distribu ț ie a informa ț iei asigură revenirea asupra lor la un
timp după contactul ini ț ial. De asemenea în cazul muzeului CosmoCaixa există o parte
interactivă care la Antipa lipse ș te. Diversele experimente, jocuri demonstrative fac informa ț ia
mai u ș or de în ț eles ș i este de apreciat faptul că nu par orientate strict către copii ci pot
prezenta interes ș i pentru adult.

4. Propunere pentru Muzeul de istorie naturală al Danemarcii

Actualul Muzeu de istorie naturală al Danemarcii este de fapt un ansamblu format din grădina
botanică, muzeul ș i biblio teca de botanică, muzeul de geologie ș i muzeul de zoologie . Până 29
în 2021 se a ș teaptă constr uirea unui nou muzeu dedicat istoriei naturale. Kengo Kuma ș i
asocia ț ii au propus un mu zeu în grădină ale cărui limite între exterior ș i interior să fie aproape
insesizabile.

Muzeul s-ar dezvolta în principal în subteran. Por ț iunile de la suprafa ț ă s-ar ridica treptat, în
armonie cu terenul, creând spărturi vitrate care să permită perspective în interior ș i celor care
se plimbă în grădina botanică, cu scopul de a atrage ș i de a stârni curiozitatea trecătorilor.
Spa ț iul plantat ar continu a pe acoperi ș urile verzi ale clădirii, care ar încada aceste spărturi,
făcându-le să pară fire ș ti. Volumetria sugerează fluiditatea circula ț iilor, care, similar cu
muzeul din Barcelona, se bazează mai mult pe rampe ș i treceri continui între zone ș i niveluri
diferite(fig) . 30
29 http://snm.ku.dk/english
30 Alison Furuto
http://www.archdaily.com/267564/natural-history-museum-proposal-kengo-kuma-associates-erik-moll
er-arkitekter-jaja-architects ​ 2012
28

Piesa centrală a muzeului ar fi scheletul de balenă albastră, singurul complet din lume, vizibil
din exterior ș i dând impre sia de a pluti în grădină(fig).

Ce este notabil la acest exemplu de muzeu este caracterul lui contextual. Muzeele tind, după
cum am observat, să fie obiecte unice, memorabile ș i chiar monumentale, inclusiv în prezent.
Atunci când nu se pot izola într-un context în care ele să devină centrul de interes al
compozi ț iei (cazul muzeu lui din Utah, Grigore Antipa din Bucure ș ti) î ș i crează un spa ț iu
propriu la interior (pia ț a Ș tiin ț elor, CosmoCaixa). În cazul de fa ț ă, având în vedere natura
multidisciplinară a complexului din care va face parte cât ș i valoarea istorică în sine a
grădinii botanice din Copenhaga, clădirea nu are preten ț ia de a- ș i defini propriul spa ț iu ș i de a
fi un obiect singular ci mai curând caută să ia parte la contextul în care se inserează, fiind
memorabil în schimb ca atmosferă(fig). Arhitectura sa devine parte din spectacol fără a
eclipsa exponatele propriu-zise ci conlucrând cu ele -nu caută să le fie un fundal neutru.
De asemenea importantă este ș i vizibilitatea muzeului -astfel el devine cu adevărat accesibil
tuturor, si nu doar celor care au posibilitatea de a intra, grădina botanică fiind un parc public.

În concluzie, acest muzeu conturează ultimele tendin ț e în ceea ce prive ș te arhitectura
muzeelor. Atmosfera capătă o importan ț ă mai mare, fiind definită nu doar de natura
expozi ț iei ci ș i de arhitectura clădirii în sine; contextualitatea -nu mai dore ș te să fie un obiect
singular, alienant ș i este a ccesibil publicului care nu are posibilitatea de a-l vizita.

29

BIBLIOGRAFIE

Căr ț i
*** „Memoria Antiquitatis XXVII” editura „Constantin Mătasă” Piatra Neam ț 2011
p444-445
Apăvăloae, Mihail „Piatra Neam ț -studiu monografic” editura „Cetatea Doamnei” Piatra
Neam ț 2005, p37
Benton, Michael J. „Vertebrate Paleontology”, Blackwell Publishing, Bristol, 2005
Berger, John “Ways of Seeing” editura Penguin, United Kingdom, 1972
Dumitroaia, Gheorghe (coord.) „Piatra Neam ț . Curtea Domnească: rapoarte arheologice”
editura „Constantin Mătasă” Piatra Neam ț 2016
Giebelhausen, Michaela (coord.) ​ ”New Museum Theory and Practice: an introduction the
architecture of the museum: symbolic structures, urban contexts” 2008
Henderson, Justin „Museum Architecture” Rockport Publishers, Gloucester, 2001
30

Nicolescu, Corina „Muzeologie generală”, Editura didactică ș i pedagogică, Bucure ș ti 1979

Articole
Con ț u Mălina, „Proiec ț iile Imaginarului” Arhitext nr3 (223) mai- iunie 2012 p34-36
Huxley, Thomas „Evolution and Ethics” 1893

Pagini web
http://www.archdaily.com/267564/natural-history-museum-proposal-kengo-kuma-associates-
erik-moller-arkitekter-jaja-architects
http://snm.ku.dk/english
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/teoria-evolutiei-trebuie-sa-se-predea-din-no
u-in-scolile-din-romania/
http://www.descopera.ro/dnews/2418504-teoria-lui-darwin-a-fost-scoasa-din-programa-elevil
or-romani
http://www.idea.org/blog/2011/03/31/difference-between-a-science-museum-and-a-science-c
enter/

Types of Museums

http://icom.museum/the-vision/museum-definition/

31

32