Palatul Episcopiei Romano Catolice

Construcția palatului a început în anul 1805 comform proiectului lui Josef Bittheuser. La început s-au construit aripile laterale cu planul în formă de “U”, în anul 1823, arhitectul maghiar Ferenc Povolny a elaborat un nou proiect pentru execuția fațadei principale,dar care nu sa mai construit.Construcțiile s-au continuat între anii 1837-1940, în timpul episcopului János Hám când au fost legate cele doua aripi de clădire existente,fiind realizată și intrarea principală în axa noii aripi, tot în această aripă fiind amenajate și capela episcopală și sala festivă. În 1859 se termină construcția unei noi aripi care servea ca seminar teologic, iar in 1892 s-a construit aripa care facea legatura dintre seminar și palat. Fațadele clădirii neoclasiciste au un caracter unitar.

În palatul episcopal se găsesc biblioteca și arhiva episcopală, precum și o importantă colecție de picturi episcopale. Cele mai importante picturi sunt: pânza în ulei al pictorului Lucas Kracker (1719-1779), considerat unul dintre importanți maeștri ai barocului central-european, întitulat Cina din Emmaus, precum și două tablouri de altar reprezentând figurile Sfântului Ștefan și Sfântului Ioan, pictate în 1836 de József Pesky la Budapesta în aceeași perioadă cu pictura altarului principal al catedralei din Satu Mare.

Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”

Construcția bisericii a început în anul 1932, finalizându-se în anul 1937 sub conducerea arhitectului Victor Smigelschi, respectă planimetria bizantină care este îmbinată cu elemente specifice arhitecturii românești, a fost păstrată structura spațiului ecleziastic în pronaos, naos și altar.Coloanele exterioare au au capitelurile sculptate iar placajul soclului este realizat sub forma unui brâu decorativ.

Biserica – capelă „Aurel Popp”

A fost construită între anii 1935-1936 sub inițiativa artistului plastic Aurel Popp, construcția îmbină din punct de vedere structural stilul neobrâncovenesc cu elemente tradiționale. Capela are planul dreptunghiular, cu absidă pătrată. Pereții navei și ai absidei sunt încinși cu un motiv ce imită cununa de spini a Mântuitorului. Coloane adosate sprijină arcade semicirculare, împărțind nava și pe verticală. Coloanele au capitelurile sculptate cu motivul viței de vie și a florii de acant. Zidul navei este străpuns sub arcade de ferestre împărțite prin menouri din piatră, sub formă de coloane cu capitel corintic. Sculpturile decorative exterioare sunt executate din piatră artificială. Intrarea în capelă se face printr-un portal semicircular tratat în retrageri succesive, având așezate în unghiurile retragerilor câte trei coloane cu capitel corintic, cu fus canelat și cu fus în torsadă. Capela este înzestrată cu un foișor caracteristic arhitecturii românești, sprijinit de două coloane. Fațada este încununată de un fronton triunghiular străpuns de o rozetă. Ferestrele sunt străjuite pe interior, de o parte și alta, de alte două coloane. Bolta sanctuarului are patru segmenți, în centrul lor aflându-se o rozetă. O parte a iconostasului provine de la biserica veche din Aciua și o altă parte de la biserica din Rușeni. Întreaga sculptură are un aspect dantelat, fiind realizată cu o deosebită migală, predominând culoarea aurie, ce-i conferă o prețiozitate evidentă. Fiind inițial o capelă funerară de familie, subsolul are rolul de criptă, în care sunt așezate osemintele marelui artist sătmărean Aurel Popp.

Biblioteca Județeană

Clădirea este în stil neoclasic și datează din secolul trecut. Tradiția cărții pentru public și a lecturii organizate este veche în Satu Mare. Petru Bran fondează la 1862-1869 “Societatea de lectură”. Biblioteca, spune el, este pentru tinerii iubitori de carte ceea ce este câmpia pentru albine. În această perioadă colecțiile bibliotecii au evoluat de la 3421 volume la sfârșitul anului 1951, la 320.000 volume la sfârșitul anului 1997. Acest număr cuprinde atât colecțiile curente, cât și colecțiile special bibliophile de peste 70.000 volume, din care 5 incunabule, 1673 tipărituri din sec. XVI-XVII, aproximativ 10.000 tipărituri din sec. XVIII, 430 manuscrise, peste 200 periodice românești și străine începând cu sec. XVIII, iar restul carte din sec. XIX. Există un bogat fond de carte maghiară (din fondurile Liceului reformat Satu Mare, Liceului piarist din Carei, a bibliotecii Emerich Teleki din Satulung), carte franceză și germane. Directorul bibliotecii este prof. Gh. Toduț.

Ansamblul sinagogii

A fost construit între anii 1889-1892 în stil maur, mai poartă denumirea și de Sinagoga de pe strada Decebal. A fost inclus pe lista monumentelor istorice în anul 2004 și este alcătuit din 2 obiective: – Sinagoga, care datează din anul 1889

Casa de rugăciune, care datează din anul 1889

Întâia sinagogă a fost construită între anii 1852-1858, pe locul căreia a fost construit mai apoi templul de astăzi. Ca proiect seamănă cu sinagogile din Oradea și Dej, are 846 de locuri și are în dotare o orgă.

Din punct de vedere arhitectural Templul Mare din Satu Mare este una dintre cele mai reprezentative și originale clădiri din oraș, remarcându-se prin stilul său maur (cu turnuri și turnulețe fațetate) și prin monumentalitate.

Biserica Calvaria

Prima construcție certă al locului actualei biserici, aflată în imediata apropiere a bastionului nordvestic al cetății pentagonale a Sătmarului, numită colina toboșarilor, a fost capela Calvaria construită în anul 1844 de către episcopul Hám János, după planurile lui Tischler Albin, canonic titular și paroh al comunei Urziceni, spre a servi călugărilor iezuiți. Datorită solului netasat al dâmbului artificial pe care fusese înălțată, pereții bisericii au început să se fisureze astfel încât, în anul 1908, a devenit necesară reconstruirea clădirii.Reconstrucția a fost realizată în anii 1908 și 1909.Noua biserică Calvaria, construită în locul vechii capele, a fost consacrată Preasfintei Inimi a lui Isus.

Colegiul “Mihai Eminescu”

Liceul isi are originile prin anul 1634, cand iezuitii primesc aprobarea de a deschide un colegiu in oras. Noua institutie este sustinuta printr-un edict de intarire dat in 1639 la Viena de catre imparatul Ferdinand al III-lea. Functioneaza cu putine exceptii pana in 1804 cand printr-un decret dat de Francisc I este sustinut din fondurile statului. Tot in 1804 se infiinteaza si un liceu episcopesc care in 1850 se uneste cu gimnaziul. Pe baza unui demers energic al episcopului romano-catolic gimnaziul este preluat de stat in 1863, fiind decretat gimnaziu regesc catolic – gimnazium regium. Cu toate ca in acest liceu au invatat tineri apartinanad tuturor etniilor din acest tinut , este de remarcat faptul ca tot timpul numarul elevilor romani a fost cel mai mare. Limba de predare s-a modificat odata cu anii evoluand de la latina la maghira, la germana si apoi la romana.Nedreptatea de veacuri indurata de romanii satmareni este reparata incepand cu 15 iulie 1919 cand ia nastere Liceul "Mihai Eminescu", prima institutie de invatamant secundar cu limba de predare romana din orasul Satu Mare.

La 5 octombrie 1919, intr-un cadru festiv, a avut loc deschiderea primului an scolar al liceului "Mihai Eminescu", scoala cu limba de predare romana.

Teatrul de Nord

Teatrul sătmărean are o tradiție veche de 220 de ani. Primele spectacole au fost susținute în 1790 de către trupe ambulante, după care, până la finalizarea lucrărilor de construire a clădirii teatrului, spectacolele fuseseră găzduite de Breasla Cismarilor (dar și de hambarul familiei Jeney și de scena ocazională din grădina „Kotrókert”).

Începând cu anul 1847, teatrul orașului are clădire proprie, care se numără, în același timp printre primele clădiri de teatru ale regatului ungar. Această clădire funcționează până în 1892. Scena teatrului a găzduit evoluțiile celor mai importanți artiști ai epocii (printre ei numărându-se și Arany János, care, pentru o scurtă perioadă, se alătură unei trupe de actori ambulanți). Conducerea teatrului este asigurată de asemenea de personalități de o importanță deosebită a lumii teatrale, cum ar fi Szigligeti Ede, director al teatrului în anul 1865.

În 1892 este inaugarată noua clădire a teatrului în care începe să funcționeze un teatru permanent până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial (Teatrul de Nord de azi își desfașoară activitatea în incinta acestei clădiri monumentale). În momentul inaugurării, clădirea teatrului se număra printre cele mai moderne ale vremii, era dodată cu scenă rotativă și curent electric. Pe scena acestui teatru modern, la acea vreme, au evoluat artiști ca: Beregi Oszkár, Márkus Emília, Jászai Mari, Neményi Lili, Borovszky Oszkár, Poór Lili sau Gróf László. În urma bombardamentelor celui de-al doilea război mondial, clădirea a fost deteriorată, ceea ce a împiedicat continuarea activității teatrale a orașului pe o perioadă de zece ani, mai exact până în 1956, dată la care Harag György și tinerii lui discipoli întemeiază un nou teatru.

Teatrul are o clădire principală (clădirea veche a teatrului),care se numără printre cele mai frumoase clădiri de teatru din Ardeal. Teatrul are o sală mare, un studio și o sală podium în care funcționează teatrul de păpuși al secției maghiare. Sala mare și sala studio sunt folosite atât de secția română, cât și de cea maghiară. În vecinătatea imediată a teatrului se află Studioul „Ács Alajos” (numit după celebrul actor și fost director Ács Alajos) care găzduiește recitaluri și spectacole studio.

Ansamblul urban “Strada Mihai Viteazul”

Ansamblul urban “ B-dul Vasile Lucaciu”

Ansamblul urban “Strada Stefan cel Mare”

Hotel Dacia

Cea mai importantă și cunoscută clădire secession din Satu Mare este cea a hotelului Dacia (fosta Pannónia), amplasată în centrul vechi al orașului. Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii orașului. Cel mai important și constant susținător al proiectului a fost primarul orașului, Hermán Mihály (1895-1902). El susținea fervent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificile unui oraș oglindesc și statutul acestuia, ele constituind și un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui, și s-au iscat mai multe discuții legate de aces proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deși ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată și finalizată doar în 1900. Cele mai importante trei săli ale construcției au primit o decorație bogată. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivități, care la ora actuală este ocupat de Filarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mărime, ea păstrându-și funcția de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împărțit în două, și asfel a devenit recepția hotelului Dacia și un magazin.

Casa Albă

Este o cladire destinata locuirii, realizata in stil secession in anii 1911-1912.

Decoratia este realizata cu ajutorul reliefurilor si a motivelor ornamentale din faianta alba si pictata, printre care si stema orasului. Pe aleea pietonala din partea opusa Casei Albe se ajunge in Centrul Nou.

Aici se ridica Palatul Administrativ, care, cu o inaltime de 96,5 m, domina nu doar aceasta piata, ci si intregul oras. In palat functioneaza institutii de interes judetean si municipal.

Muzeul de artă

A fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neogotic, azi monument de istorie și arhitectură, cunoscută în oraș sub numele de casa Vecsey. Clădirea care găzduiește astăzi secția de artă a Muzeului Județean, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neogotic, fiind declarată monument de istorie și arhitectură – cunoscută în oraș sub numele de – casa Vecsey. Pe acest teren se afla în secolul al XVIII-lea o clădire ce servea ca depozit al cetății Satu Mare.În această clădire a fost semnată în anul 1711 pacea de la Satu Mare, în urma înfrângerii răscoalei lui Francisc Rakoczy al II-lea. Clădirea are o planimetrie în formă de L fiind compusă din două corpuri diferite ca stil arhitectural, provenind din perioade diferite de construcție.Pe locul acestor două edificii era o veche clădire cu un etaj, cu un portal de intrare încadrat de un arc în plin centru, aparținătoare cetății Satu Mare.În 1798, baronul Vecsey cumpără clădirea realizată în stil baroc în formă de L având un coridor deschis cu arcade semicirculare.Astăzi se mai păstrează un corp din această construcție, care este socotită cel mai vechi edificiu civil păstrat din oraș.În anul 1842 s-a ridicat corpul de clădire în stil neogotic, cu parter și un etaj. Fațada este construită din două registre cu nouă deschideri ogivale reprezentând la parter uși de acces, din care doar aceea din centru este funcțională, iar la etaj, dispuse simetric, ferestrele delimitate de ancadramente simple, cu excepția ferestrei centrale, de deasupra porții de intrare care este înscrisă într-un ancadrament-acoladă, terminat în partea superioară cu un fleuron stilizat în manieră gotică. Imaginea de ansamblu a clădirii este echilibrată, un plus de monumentalitate oferindu-i un fronton triunghiular suprasituat ferestrei centrale de la etaj, cu o deschidere circulară în care se află montat un grilaj polilobat.Sistemul de boltire este diferențiat: a vela, semicilindric sau plat.Ulterior, în partea dinspre curte s-a adăugat un corp menit să adăpostească casa scărilor. Expoziția de bază a secției de artă a Muzeului județean cuprinde operele unor personalități artistice reprezentative ale artei plastice românești din secolul nostru : Henri Catargi, Dumitru Ghiață, Eustație Stoenescu, Iosif Iser, Corneliu Baba, Aurel Ciupe, Petre Abrudan, Ștefan Popescu, Bene Jozsef, Ion Sima, Ion Jalea, Ion Irimescu, Vida Gheza, Ion Vlasiu, Ovidiu Maitec, precum și sătmărenii Aurel Popp și Paul Erdos.Colecția mai cuprinde lucrări ale unor reprezentanți de seamă ai Centrului artistic de la Baia Mare precum: Ziffer Sandor, Mikola Andras, Kadar Gheza, Eugen Pascu, Mund Hugo etc.Colecția de artă plastică contemporană cuprinde lucrările unor artiști de prestigiu ca Ion Sălișteanu, Ion Pacea, Constantin Piliuță, Ion Gheorghiu, Vasile Kazar, Octav Grigorescu, Marcel Chirnoagă, Brăduț Covaliu, Vasile Dobrian, Paulovics Laszlo, Toros Gabor și mulți alții, precum și numeroși artiști sătmăreni.

Catedrala romano-catolică “Înălțarea Domnului”

Ridicată în anul 1798 în stil neoclasic. În firidele de pe fațadă sunt așezate statuile sfinților Ladislau și Ștefan. Altarul principal este sculptat din marmură de Carrara, iar pictura altarului, reprezentând "Înălțarea Domnului", se presupune a fi opera artistului József Pesky și datează din 1836. Piatra de altar păstrează moaștele sfinților Iustin și Modest.În naosul bisericii (la dreapta) se află altarul Sfântului Ștefan, la stânga altarul Sfântului Ioan. Ambele (ca și celelalte din biserică) sunt făcute din imitație de marmură gri. Pietrele de altar conțin moaștele sfinților Benedict, Vetustus, Iustin respectiv Celestin, Crescenția și Benedict.La pereții nișelor dintre ultimii stâlpi din naosul bisericii (pe partea de sud) se situează altarul Sfântului loan de Nepomuc iar în partea de nord altarul Sfântului Alois. Piatra de altar a primului conține moaștele sfinților Coloman, Crescenția și Concordia, iar cealaltă a sfinților Vetustus și Iustin. Sub turnul din sud a fost construit altarul Sfintei Maria din Lourdes de către episcopul Dr. Schlauch Lőrinc.La nord, sub cor, a fost construită în 1960 capela Sfântului Anton.

Biserica “Adormirea Maicii Domnului”

Respectă stilul bisericilor romănesti cu brâul exterior specific. Pictura a fost executată de frații Eugen și Eremia Profeta. Biserica are un cor renumit – cu o tradiție de peste 75 de ani și un bogat fond documentar care vorbește despre bisericile româneștidin interiorul cetății Sătmar, despre schismaticii de pe aceste locuri și lupta românilor împotriva campaniei de deznaționalizare a episcopiei de Muncaci. Intrarea se face printr-un portal monumental-arcade sprijinite pe șase coloane. Exonartexul este deschis pe cele trei laturi.

Turnul Pompierilor

Turnul Pompierilor are o înălțime totală de 47 m și o înalțime cursivă de 34 m, a fost construit în anul 1904 din inițiativa episcopului Gyula Meszlényi, fiind proiectat de Ferencz Dittler și construit de Lajos Vajnay. Datorită înălțimii, turnul oferea o privire de ansamblu asupra orașului fiind folosit în acest sens pentru prevenirea incendiilor și protecția împotriva lor. Astăzi, turnul este un obiectiv turistic de mare atracție fiind vizitat zilnic de ca. 50 de vizitatori.

Palatul Justiției

Istoria Justiției independente în orașul Satu Mare își are începutul prin anii 1870, când administrația publică se desparte de justiție. Orașul Satu Mare la 1 august 1871 primește aprobarea , pentru construirea unui Tribunal propriu. Astfel că, autoritățile orașului oferă drept clădire a Tribunalului vechea primărie a orașului până la construirea grandiosului Palat al Justiției 1894-1896.După aprobarea primită de la Ministerul Justiției , la colțul străzii Rakoczy și Verbocy, se construiește clădirea Tribunalului și a Penitenciarului, care susține și în prezent activitatea justiției din Satu Mare.Până în anul 1918 sunt amintiți, în scrierea lui Tankoczi Gyula intitulată „Város képes tükre”, printre președinții Tribunalului Satu Mare: Boros Pal , Moricz Lajos, Gelba Lajos , Dr. Roth Ferencz și Dr. Papolczy Gyula, în vremea cărora instituția cunoaște o dezvoltare deosebită diferențiindu-se astfel de restul Tribunalelor. În anul 1936 prim-peședinte al Tribunalului era Dr. Erdos Francisc, președinte dr. Mărcuș Valer, judecător Spineanu Victor, ajutor judecător dr. Toma Gavril , grefier Cionca Dumitru.Palatul Justiției, situat pe strada Mihai Viteazu nr. 8 este construit într-o manieră neo-clasică cu influențe de secession rural și figurează pe lista monumentelor de arhitectură .Edificiul este compus din parter si două etaje fațada principală perfect simetrică găzduiește în partea sa centrală, ieșită în afară față de aliniament , accesul monumental în clădire. Acesta este încadrat de către două coloane în torsadă ce susțin balconul de la etajul întâi.Fațada este împărțită în două registre, cel al parterului și cel al nivelurilor superioare, tratate diferit. Ca elemente decorative caracteristice se pot aminti : ancadramentele ferestrelor, coloanele adosate pereților de la etaje, balconul central , consolele și triglifele cornișei , precum și întreaga compoziție a fațadei.În prezent în clădirea Palatului de Justiție își desfășoară activitatea : Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la parterul clădirii, iar Judecătoria Satu Mare și Tribunalul Satu Mare la etajele superioare. Tribunalului Satu Mare îi sunt arondate trei judecătorii : Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Carei și Judecătoria Negrești- Oaș, iar activitatea acestuia se desfășoară conform legii 304/2004 de organizare judiciară și Regulamentului de organizare interioară a instanțelor judecătorești emis de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea 387/2005, în cadrul celor trei secții : secția civilă , secția penală și secția comercială și de contencios administrativ.

Muzeul Județean

Muzeul Județean este una dintre cele mai importante instituții de cultură ale județului Satu Mare.

Clădirea actuală a sediului central a fost construită în 1936 după planurile arhitectului G.P. Liteanu. Ea a avut destinații administrative-Prefectura județului (în perioada interbelică); sediul consiliului popular județean și al Comitetului județean Satu Mare al P.C.R. Realizată în maniera școlii de arhitectură românească din deceniul al patrulea al secolului nostrum, are două niveluri, remarcându-se ca element characteristic linia dreaptă ce alternează cu arcurile semicirculare ale ferestrelor clădirii, care articulează cele două fațade (cea principală de pe str.V. Lucaciu și cea de pe calea Traian). Clădirea câștigă în monumentalitate prin cele 5 coloane adosate fațadei principale.(De aici aveau loc discursurile cuplului ceaușist în vizitele la Satu Mare. După revoluție aici a fost aplaudată cuvântarea regelui Mihai și a reginei Ana). Director al muzeului este prof. Viorel Ciubotă.

Filarmonica “Dinu Lipatti”

Clădirea este o aripă a Hotelului Dacia construită în 1902 pe vechul vechii primării a orașului datând din anii 1768-1772. Stilul este secession, pe zidărie portantă, planșe din arce de cărămidă pe traverse metalice. Holul are coloane și două scări care duc la mezanin. Sala de concerte este flancată de colonade. Cupola este bogat ornată și pictată în elemente de mozaic floral. Capacitatea sălii este de 320 locuri, acustica este renumită.

Din 1991 se numește “Filarmonica Dinu Lipatti”. Director artistic este în acest moment violonistul Rudolf Fatyol- solist cu un palmares international și national deosebit. Filarmonica sătmăreană are câteva manifestări proprii care i-au adus popularitate și prezențe concertiste deosebite: Zilele muzicale sătmărene, Festivalul tinerilor dirijori, Festivalul “Ștefan Ruha” .

Biserica reformată “cu lanțuri”

Monument semnificativ pentru imaginea arhitecturii orașului în sec. al XVIII-lea. Construcția s-a desfășurat pe parcursul a 19 ani (1793-1802) în concepția arhitecturală de manieră barocă a lui Preinlich Sigismund. Face parte din tipul planimetric al bisericilor, aulă cu turn acroșat. Este împrejmuită cu stâlpi legați între ei cu lanțuri forjate, de aici și denumirea de “biserica cu lanțuri”.

Păstrează valoroase piese de inventar: farfurii, discuri și potire, datate între 1657-1679, clopotul cel mare din turn (cel mai vechi clopot din orașul Satu Mare) datează din anul 1633. În anul 1814 biserica este dotată cu o orgă realizată de maestrul Galli.

Monumente istorice, statui,busturi, plăci comemorative

Monumentul Ostașului Român

Este un omagiu adus soldaților armatei aIVa care au purtat lupte grele pe aceste meleaguri in octombrie 1944, pentru eliberarea ultimei brazde din pământul țării. Pe un soclu în formă de trunchi de piramidă, placat cu travertin, se află așezată statuia, lucrată în piatră, a ostașului român, ținând în mâna stângă stindardul biruinței, tricolorul, ridicat în poziție verticală, iar în dreapta o ramură de stejar, lipită de faldurile tricolorului, simbol al tăriei armatei române. Statuia ridicată în 1963, are o înălțime de 3,50 m și este opera sculptorului Emil Mereanu.

Statuia Dr. Vasile Lucaciu

A fost ridicată în semn de cinstire și recunoștință pentru activitatea și viața luptătorului memorandist Vasile Lucaciu. Statuia are dimensiuni impunătoare: 4,50/1,58/1,90 m. Dr. Vasile Lucaciu este reprezentat în contrapost, cu o figură expresivă, plină de hotărâre și demnitate, cu privirile în zare. În mâna stângă ține o cruce, iar în dreapta o filacteră, pe care se află inscripția: „Procesul Memorandumului”.

Pe soclu este amplasat un basorelief cu reprezentarea unui soldat care străpunge cu sulița un balaur, semnificând Victoria binelui asupra răului.

Statuia lupoaica

Este o copie a celebrei lupoaice napocene(executată de sculptorul R. Ciobanu) simbol al latinității românilor.

Monumentul eroilor din Satu Mare

Situat în cimitirul de pe Bulevardul Cloșca a fost construit în deceniul al patrulea de către autoritățile administrației locale. Incinta cu coloane din beton legate între ele cu grinzi duble este prevăzută cu un obelisc, având o cruce și o placă din marmură. Pe laturile din stânga și din dreapta ale obeliscului este așezată câte o frunză de stejar, iar în partea din spate a obeliscului vulturul cu o ramură de stejar în cioc. Pe grinzile superioare care leagă coloanele incintei sunt medalioane cu inscripția 1914-1919. În interiorul incintei, în cadrul a cinci parcele separate se găsesc 72 de morminte ale eroilor români.

Monumentul “Cruce-Victimele Comunismului”

Este dedicate martirilor și deținuților politici morți în închisorile comuniste. A fost dezvelit în 1995.

Troița „Avram Iancu”

Este ridicată de către Uniunea “Vatra Românească” filiala Satu Mare și Baia Mare: „spre aducere aminte că neamul nostru se ridică spre culmile mântuirii prin jertfa de sânge a marilor bărbați”.

Bust – Mihai Eminescu

Este realizat în bronz, așezat în fața prestigiosului liceu, care poartă numele luceafărului poeziei românești (1850-1889). Bustul este opera sculptorului Mircea Bogdan, fiind creat în anul 1958, are o înălțime de 1 m și este așezat pe un soclu de marmură.

Bust – George Coșbuc

Are o înălțime de 1,40 m lucrat în bronz, una dintre cele mai reușite și expresive transpuneri plastice ale poetului care a trăit între anii (1866-1918). Este opera sculptorului Ion Vlasiu, 1974.

Bust – Lucian Blaga

Lucrat în bronz de sculptorul Radu Ciobanu. A fost dezvelit în anul 1995 în cadrul Zilelor Culturale POESIS, ediția a VI-a, prin grija Primăriei Satu Mare și a Revistei Poesis. Este amplasat într-un frumos parc la intersecția străzilor L.Blaga-Independenței.

Bust – Ioan Slavici

Este amplasat pe un soclu de marmură în parcul din fața clădirii Liceului economic, este realizat în bronz de sculptorul Gavril Covalschi, în 1974, având o înălțime de 1,30 m.

Remarcabil scriitor și militant pentru drepturile politice ale națiunii române din Transilvania, Ioan Slavici și-a susținut examenul de bacalaureat la fostul Liceu catolic regal din Satu Mare în sesiunea din 20 iulie-13 august 1868.

Bust – Ion Creangă

Este amplasat în fața Școlii generale „Ion Creangă”

Bust – Nicolae Bălcescu

Este amplasat pe un soclu placat cu marmură (80 X 60 X 4,80 cm).

Bust – Iuliu Maniu

Este așezat în centrul orașului, într-un parc elegant, pe locul fostei Primării a orașului Satu Mare. Iuliu Maniu, reputatul om politic ardelean, a fost la Satu Mare (cu ocazia Congresului județean la PNȚ – Satu Mare din 3 mai 1936) însoțit de I. Mihalache. Bustul a fost dezvelit în 1995.

Bust – Corneliu Coposu

Bustul (bronz) a fost dezvelit în 1997.

Bust – Dr. Luko Bela

Doctorul Luko Bela (născut la Satu Mare în 1883- decedat tot aici în 1936) după studii de medicină la Budapesta renunță la cariera universitară și se întoarce în orașul său (1912) străduindu-se să organizeze și să lărgească spitalul care funcționa în condiții precare. În 1915 publică cartea „Concluzii despre răniții de război”. În perioada războiului din 1917 este pe front. Din 1918 este numit director al Spitalului Satu Mare. Pentru activitatea sa renumită de chirurg regele Carol al II-lea îi oferă „Ordinul Coroana României” în grad de cavaler și „Ordinul Steaua României”; în 1931 primește decorația „Răsplata Muncii”- brevetul fiind semnat de N.Iorga. Sculptorul Csapo Sandor i-a modelat bustul în piatră în 1941, (înălțime – 70 cm). Mâna sa de chirurg magic a fost turnată de metal de artistul Aurel Popp și este expusă la Muzeul de artă Satu Mare. Tot Aurel Popp a proiectat și capela unde a fost înmormântat.

Bust – Szilagyi Domokos

Amplasat de Cercul Kolcsey în 1993, opera sculptorului Kolozsi Tibor. Bustul a fost dezvelit la 3 iulie 1993 de către acad. Șt.Aug. Doinaș și Kantor Lajos. Poetul Sz. Domokos (1938-1976) a urmat studiile liceale la Satu Mare.

Bust – Kolcsey Ferenc

Amplasat în 1991 de Cercul Kolcsey și Asociația Româno-Maghiară „Prietenia-Baratsag”, Satu Mare; primit de la sculptorul Lakatos Pal.

Bust – Dsida Jeno

Amplasat de Cercul Kolcsey în 1997, cu ocazia aniversării a 90 de ani de la nașterea poetului. Este opera sculptorului Kurta Janos.

Placa comemorativă dedicată lui dr. Vasile Lucaciu

A fost așezată în anul 1968, pe clădirea în care și-a trăit ultimii ani ai vieții (1920-1922) dr. Vasile Lucaciu (1852-1922), personalitatea cea mai puternică a mișcării naționale a românilor de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea. S-a născut în loc. sătmăreană Apa. În 1878-1884 el este numit profesor de limba română și filosofie la Liceul regal catolic din Satu Mare (azi liceul „Doamna Stanca”). La ceremonia de înmormântare de la Satu Mare au fost prezenți: I.Brătianu, Octavian Goga, Cicio Pop, Traian Moșoiu. După slujbă (13 dec.1922) sicriul a fost transportat cu trenul la Șișești, Maramureș. În cadrul slujbei a participat corul din Tătărești cu un repertoriu de cântece religioase și patriotice.

Prima placă comemorativă a fost așezată pe fațada casei în 1926 de studenții din „Junimea sătmăreană”.

Placa comemorativă „Dr. Ilie Carol Barbul”

Este amplasată pe str. M. Viteazul nr.22. Ilie Carol Barbul a fost deputat și prefect sătmărean, a activat pentru despărțământul „Astrei” în ținutul nostru și pentru afirmarea românească.

Placa comemorativă Avram Iancu

Este așezată pe fațada Școlii gen. “Avram Iancu” de Soc. Culturală „Avram Iancu” – 1997.

Placa comemorativă “1000 de ani de menționare documentară a orașului Satu Mare”

În cronica lui Anonimus este relatată lupta românilor din Cetatea Sătmar („castrum Zotmar”) conduși de voievodul Menumorut împotriva armatelor ducelui Arpad.

Placa este realizată în bronz și are aplicate 3 medalioane: vechea stemă a orașului, cetatea în formă pentagonală din evul mediu cu inscripția „Castrum Zotmar” și emblema stilizată a actualului oraș cu inscripția „Satu Mare – 1000 – 1972”. Este amplasată pe clădirea Muzeului de Artă.

Placa comemorativă dedicată Păcii de la Satu Mare din 1711

Este dedicată răscoalei antifeudale și antihabsburgice condusă de Francisc Rakoczi al II-lea. Țăranii sătmăreni, români și maghiari, s-au integrat în această mișcare. În 1705 a fost ocupat și orașul Satu Mare. În fruntea lor se afla haiducul Pintea Viteazul. Pacea cu habsburgii s-a semnat la Satu Mare (27 – 28 aprilie 1719) prin trădarea marii nobilimi în frunte cu Alexandru Karoly.

Placa comemorativă dedicată lui George Enescu și Bartok Bela

A fost așezată de instituțiile de cultură sătmărene, in 1996, pe clădirea cinematografului Popular (fosta sală Urania). Bela Bartok a susținut un recital de pian în orașul nostru la 20 nov. 1922 iar George Enescu a concertat la 19 nov. 1923.

Placa comemorativă dedicată lui G. M. Zamfirescu

A fost așezată în 1968, pe clădirea unde a trăit G. M. Zamfirescu, în anii 1922 – 1924. Acest scriitor reprezentativ pentru literatura română a avut o contribuție însemnată la ridicarea culturală a orașului Satu Mare.

Placa comemorativă dedicată lui Dsida Jeno

A fost așezată de Cercul Kolcsey în 1992, cu ocazia comemorării a 85 de ani de la nașterea poetului (1907 – 1938), pe casa unde a trăit acesta cu părinții în anii de după primul război (Au stat la etaj, jos a fost prima fabrică de pâine).

Placa comemorativă dedicată primei linii de cale ferată din Satu Mare

A fost așezată în 1971 – cu ocazia aniversării Centenarului primei linii de cale ferată Satu Mare – Carei, construită în 1871 – pe fațada Gării din Satu Mare.

Placa comemorativă privind inundațiile din 1970

În 1970 Satu Mare a fost puternic afectat de revărsarea Someșului, fiind distruse sute de clădiri, multe avariate.

Placa comemorativă „În memoriam 1989”

Este dedicată martirilor revoluției din 1989 de către Uniunea Tinerilor Maghiari Democrați (MADISZ) și a fost amplasată în 1990.

Placa comemorativă dedicată eroilor sătmăreni căzuți în 1989

Este amplasată pe zidul Prefecturii Satu Mare. Placa este dedicată memoriei fiilor Sătmarului căzuți în decembrie 1989: Ciulian Marinel – lt. post mortem; Kiraly Mihaly – soldat; Sălăjan Raluca Mihaela – studentă; Sofalvi Gyorgy – soldat; Szabo Antal – soldat; Ziman Grigore – soldat. Aici se depun coroanele oficialităților locale în fiecare an la aniversarea revoluției din decembrie.

Placa comemorativă a P.N.L.

A fost așezată în 1997 de către P.N.L. Satu Mare. În această clădire, în perioada interbelică, și-a avut sediul P.N.L. Satu Mare – una dintre primele organizații liberale din Transilvania.