Page 2 of 15 Tema acestui proiect este segregarea școlară a copiilor romi. Am ales aceasta temă doarece este un fenomen prezent în școlile din… [610212]

Universitatea București Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Master Antropologie, Dezvoltare regional și Comunitară Segregarea școlară a copiilor romi -studiu de caz documentarul “Școala noastră”- Bucur Andreea Mădălina Rasă și etnicitate Ianuarie 2013

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
2
of
15

Tema acestui proiect este segregarea școlară a copiilor romi. Am ales aceasta temă doarece este un fenomen prezent în școlile din România în ciuda eforturilor de desegregare care par a fi în van. Statisticile arată că în anul 2011, 60% din copiii romi învățau în școli segregate. În acest proiect doresc să prezint acest fenomen de segregare, măsurile legislative care au fost luate în acest sens și ca studiu de caz voi prezenta documentarul „Școala noastră”, cel care m-a determinat să scriu despre această temă în urma vizionării lui. Segregarea ca mecanism al excluziunii sociale – în domeniul educației școlare – conduce la un grad ridicat de neșcolarizare și de abandon școlar, la menținerea prejudecãților la nivelul populației majoritare și al celei de romi, dar și la scăderea calității educației în școlile/clasele de romi. Conceptul de segregare a fost folosit pentru a descrie procesele care conduc la apariția unor clase omogene de romi sau se poate referi la existența unor asemenea clase independent de procesul prin care au fost create. Segregarea a fost adesea evaluată pozitiv sau ambivalent. Este considerată cauza unor probleme precum distanța socială mare dintre grupurile etnice, discriminarea și eșecul școlar, dar și soluția pe termen scurt pentru exact aceleași probleme. Romii o condamnă, dar par să o aleagă sau să o accepte mai ales în situații, care par din punctul de vedere al unui observator extern să cauzeze cele mai mari prejudicii (comunități de romi închise). De exemplu, Mariana Goina (2007) analizează în detaliu situația școlii segregate pentru romi din Curtici și opiniile împãrțite ale populației. Pe de o parte crește probabilitatea frecvenței, pe de altã parte o face sã fie lipsitã de sens, întrucât nu existã un conținut educațional adecvat. școala pentru romi funcționeazã mai degrabã ca o instituție socialã și, în cel mai bun caz, ca o unitate de combatere a analfabetismului.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
3
of
15

Totuși datele calitative și cantitative prezintă o concluzie lipsită de orice ambiguitate segregarea școlară afectează dramatic calitatea experiențelor educaționale și sociale ale copiilor. În țara noastră politicile educaționale pentru romi s-au elaborat în două cadre generale: 1. Politicile privind minoritățile naționale. 2. Politicile privind accesul la educație al grupurilor dezavantajate. Acestea se structurează în politici pentru oportunități egale, politici privind segregarea / desegregarea și politici referitoare la limbă și cultură și la educația multiculturală sau la cea interculturală în ultimii ani. Primele măsuri vizând politicile pentru oportunități egale au fost acțiunile afirmative care asigurau locuri speciale pentru romi la universitate (mai ales la specializarea de Asistență Socială, la facultatea noastră, 9 locuri,) și la liceu. Mai departe, crearea de poziție de inspector pentru romi la inspectoratele școlare județene și a consilierului pentru romi la Minister , lansarea programului de mediere școlară „A doua șansă”, precum și inițiativa privind grădinițele estivale se înscriu în perimetrul măsurilor reparatorii care și-au propus să îmbunătățească accesul copiilor de etnie romă la educație. Toate aceste măsuri sunt eforturi lăudabile, dar în realitate și în viața de zi cu zi ele nu întotdeauna funcționează bine pentru că nu sunt însoțite de investiții financiare adecvate și de atitudini favorabile. Politicile împotriva segregării școlare s-au conturat în urma acțiunilor unor organizații neguvernamentale pentru romi care au reușit să conștientizeze în rândurile factorilor guvernamentali existența acestui fenomen și au impus recunoașterea lui ca o manifestare a discriminării.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
4
of
15

În 2004 MECT a elaborat și publicat o notificare prin care a condamnat segregarea și a lansat apelul către factorii centrali și locali privind elaborarea strategiilor de desegregare eficiente. Din cauza structurii administrative descentralizate , a lipsei legislației și a măsurilor de sanționare a unităților școlare în care se înregistrase fenomenul de segregare această notificare nu s-a pus în practică la nivelul inspectoratelor școlare. În 2006, Romani Criss, în raportul său către Comisia Europeană a observat exact aceste lucruri, și-a continuat activitatea de monitorizare a școlilor segregate în multe regiuni ale țării, iar în 2007, mobilizând alte câteva organizații și MECT a lansat un Memorandum privind colaborarea instituțională în lupta împotriva segregării. În urma acestor acțiuni în iulie 2007, a fost adoptată o ordonanță ministerială și a fost explicită în definirea segregării ca formă a discriminării care funcționează ca un obstacol în calea accesului copiilor de romi la educație de calitate. Ordonanța interzice formarea claselor I și a V-a segregate având preponderent sau numai elevi romi și consideră că segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării condiției de egalitate, a drepturilor la educație, precum și a demnității umane. Dincolo de prejudecățile și tratamentele discriminatorii față de copii rromi, care desigur nu se elimină automat de pe urma legislației în domeniu, și care mențin / acceptă / legitimează inegalitățile între ei și copii majoritari în raport cu această chestiune avem de-a face și cu concepțiile culturale despre relația dintre diferență și egalitate sau despre ce înseamnă să asiguri șanse egale indivizilor aflați în situații socio – economice diferite. Ordonanța amintită s-a emis împreună cu alte două ordine ministeriale, unul referitor la ocupația de mediator școlar iar celălalt la asigurarea diversității culturale în manualele școlare.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
5
of
15

Drept consecință, au început să se creeze în școli conduite pentru predarea limbii romani precum și a tradiției și istoriei romilor. Printre acestea se află formarea în cadrul învățământului superior a cadrelor didactice de specialitate. Cu toate acestea se poate observa că limba romani este subapreciată și stigmatizată în societatea românească și există riscul ca dreptul la învâțământul în limba maternă, în cazul romilor, să fie manipulat în direcția legitimării învățământului segregat. Ideea de a introduce în manualele de literatură și de istorie și elemente de cultură și istorie a minorităților ( inclusiv a romilor ) este binevenită deoarece astfel ar crește șansele ca și majoritarii să audă măcar despre acestea. Desigur, acest proces va fi de lungă durată și va necesita și fonduri materiale ( rescrierea manualelor existente, pregătirea cadrelor didactice în acest sens). Practica larg răspândită a segregării etnice a fost analizată în cercetări sociologice. Cercetările în domeniu ne arată că printre cauzele segregării școlare găsim atît unele de natură structurală, cît și unele care țin de prejudecăți și alte concepții culturale privind conviețuirea între persoane de diferite etnii. Printre primele, cu siguranță, se află segregarea rezidențială a comunităților de romi – fenomen provocat, la rîndul său, și de stabilirea/mutarea lor la marginile localităților și/sau de pauperizarea zonei în care trăiesc ( un exemplu foarte bun de fenomen de segregare rezidențială este cel din Cluj unde în decembrie 2010, 76 de familii, în cea mai mare parte romi de pe strada Coastei din Cluj-Napoca – o zonă cu un potențial economic substanțial – au fost mutate în proximitatea gropii de gunoi din Pata-Rat, în 40 de locuinte construite în 10 module. La Pata-Rat mai locuiesc în acest moment alte două comunități de romi: una dintre ele – Dallas– aflată la câțiva metri de cea mutată în 2010, iar cealaltă – Cantonului fără număr, situată în vecinătatea căii ferate. Camerele pe care familiile de pe strada Coastei le-au primit la Pata-Rat au o suprafață de 13-14 mp, într-o cameră ajung să locuiască și 10 persoane, nu au apă

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
6
of
15

caldă, nu au bucătărie și un modul deține 4 camere cu baie comună) . În condițiile în care înscrierea la școală nu mai este condiționată de locuirea în vecinătățile unde se află unitatea de învățămînt, segregarea rezidențială în sine n-ar trebui să fie un obstacol în înscrierea copiilor romi în alte școli decît cele aflate în cartierul în care ei trăiesc. Dar alte cauze, ce țin tot de condiția materială a ghetoului și a familiei (lipsa transportului în comun în aceste zone și imposibilitatea de a asigura transportul copiilor prin alte căi), reproduc relația dintre segregarea rezidențială și cea școlară. Mai departe, cea din urmă se poate datora și faptului că părinții majoritari își retrag copiii din clasele și/sau școlile unde copiii romi se află într-un număr mai mare, lucru perceput a fi „insuportabil“ pentru ei. Venind în preîntîmpinarea retragerii copiilor români din școlile lor, cadrele didactice, de multe ori, preferă să refuze să înscrie copiii romi. Segregarea poate să apară și din cauza temerii părinților romi de a-și trimite copiii la școlile mixte și a dorinței lor de a-i proteja, înscriindu-i „printre cei care sunt la fel ca ei“. Este de asemenea important de remarcat faptul că segregarea sau omogenitatea clasei poate fi înlocuită cu o segregare invizibilă în interiorul clasei, dacă elevii romi sunt tratați de facto diferit față de elevii români. Toleranța crescută față de eșecurile școlare ale elevilor romi și atenția scăzută acordată progreselor lor poate duce la o situație în care școala nu înseamnă mult mai mult decât un alt tip de locuință. Datele din anchetã cu privire la analfabetismul în rândul absolvenților de școală primară susțin acest punct de vedere. Firește, mai există și alți factori implicați pe lângă neglijență – cum ar fi preocuparea pentru viitorul copilului dacă acesta nu este școlarizat, speranța cã analfabetismul va fi în cele din urmã depășit și altele. În urma cercetărilor s-a mai observat că după ce s-a pus în aplicare legislația în ceea ce privește segregarea a început să se practice o formă de segregare „mascată” care nu putea fi sancționată legal. Aceasta se manifesta astfel copiii romi erau înscriși la școli cu elevi majoritari

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
7
of
15

români dar în momentul în care nu țineau pasul cu restul clasei erau transferați la școli speciale. Astfel avea loc tot un proces de segregare pe motiv că aceștia ar suferi de retard mintal. Unii copii erau puși acolo fără să fie evaluați, alții erau puși cu evaluare, dar sistemul de evaluare era bizar. În multe locuri, singura evaluare consta din întrebarea: “Părinții tăi au fost la școală specială?” Dacă răspunsul era da, copilul intra automat într-o școală specială. În alte locuri aplicau niște teste de inteligență care erau făcute de profesori de capul lor și care nu luau în considerare diverse diferențe culturale, chestiuni simple. De exemplu, noi creștem cu cărți în casă și ni se dau creioane colorate. Copiii romi cresc de multe ori fără cărți în casă, iar creioanele nu sunt o distracție pentru ei. Faptul că un copil nu știe să țină un creion în mână la 5 ani nu înseamnă că are un IQ mai scăzut, înseamnă doar că a fost crescut altfel, din punctul meu de vedere. Din punctul de vedere al celor care făceau evaluările, de multe ori însemna că este retardat într-un fel sau altul. Profesorii din școlile speciale recunoșteau de multe ori că nu li se pare că acești copii ar avea vreo dizabilitate. Unii profesori tineri și idealiști se specializau în școli speciale pentru că voiau să lucreze cu romii. Un alt lucru care reiese din cercetări este că unele locuri aveau școli numai pentru romi, școli care mergeau după o curiculă de școală normală și toată lumea știa că aceea este o școală proastă, că profesorul nu e neapărat cel mai bun, că administrația școlară nu investește atât de mult în dotarea ei și, teoretic, chiar dacă în acele locuri pot să meargă și majoritarii, nu mergea nimeni, pentru că este considerată o școală proastă. Mai mult, din acele școli, copiii nu puteau fi transferați în școlile majoritarilor, ori pentru că nu reușesc să țină pasul, ori pentru că li se zicea în față: “Voi aveți școala voastră”.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
8
of
15

Studiu de caz: Târgu Lăpuș – Documentarul „Școala noastră” Acest documentar ne prezintă concret un caz de segregare scolară a copiilor de etnie romă ce are loc în Târgu Lăpuș. Autorii documentarului vroiau să realizeze la început tip de documentar ca un întreg portret al unui orășel sau sat. Căutau un loc în care să vadă cum se face integrarea și la Târgu Lăpuș au găsit un loc favorabil în care oamenii susțineau că vor integrare, că urmează ca copiii să fie mutați la școala din centru (cea destinată majoritarilor). Părinții, și români, și romi, voiau acest lucru. Părea ca proiectul să aibă șanse foarte mari, iar autorii căutau o poveste de succes și aveau de gând să filmeze un an de zile. Cam astea erau planurile când au început să lucreze la proiectul “Școala noastră”. Ca în multe alte țări est-europene sistemul de învățământ românesc îi plasează adesea pe copiii romi în școli și clase segregate unde au parte de o educație precară. În 2006 UE a pompat subvenții în 30 de orașe pentru a încuraja desegregarea școlară. Unul dintre ele a fost Târgu Lăpuș din Maramureș. Aici Alin, Beni și Diana trei copii romi și-au pus speranțele în educația promisă de școala majoritarilor din centru în care trebuia să fie integrați. Dacă, la început, povestea se anunța de succes, protagoniștii s-au trezit la final într-o școală pentru copii cu dizabilități, unde sunt și acum. Mai mult, autoritățile locale au cheltuit banii europeni pe renovarea unei foste școli numai a romilor, din cartierul periferic pe care îl locuiau. Ce se întâmplă în Târgu Lăpuș din ce reiese din documentar? În Târgu Lăpuș existase o școală segregată pentru romi, cel puțin din anii ’30. Era o școală cu o încăpere, avea o sobă care afuma tot timpul, ocazional avea apă curentă, dar nu avea toaletă.. Era din cărămidă făcută de mână de cei din comunitatea romilor, că sunt cărămidari

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
9
of
15

acolo, netencuită, vai și amar de ea. În școala aceea au învățat generații și generații de romi. Acolo învățaseră părinții romi, dar o singură persoană din comunitatea respectivă ajunsese până în clasa a VII-a. Majoritatea sunt analfabeți. Făceau cărămizi pe vremea când se putea face bani din asta, dar după ’90, când au venit cărămizile, nu a mai fost nevoie de cărămizi făcute de mână. Acum trăiesc în principal din lucrări publice, li se dau niște slujbe temporare de la primărie, și curățenie publică, măturatul pe străzi. Părinții înțelegeau foarte bine că școala din centru, a majoritarilor, e o școală mai bună. Aveau speranțe foarte mari că proiectul de integrare înseamnă o șansă la o educație mai bună pentru copii ca să aibă și ei o slujbă reală, nu din astea temporare, nu ca ei. Pe de altă parte, existau și temeri: ce se întâmplă cu copiii mei în momentul în care ajung la școală cu majoritarii, dacă râd ceilalți copii de ei, dacă nu cumva îi trimite, ceea ce s-a întâmplat, profesorul acasă pentru că nu sunt îmbrăcați sau spălați suficient de bine. A devenit o obsesie pentru întreaga comunitate să îmbrace și să spele copiii romi ca să-i poată trimite la școală. Iar copiii trăgeau speranțe, ca orice copil, că se duc la o școală unde poate că lucrurile sunt mai interesante și unde își fac mai mulți prieteni, voiau să aibe slujbe, ideea de a avea o slujbă care să le asigure un venit constant era foarte atrăgătoare pentru ei și înțelegeau foarte bine că dacă ai o anumită educație, poți să capeți o slujbă și un venit din care să-ți întreții familia. Mulți, mai ales la vârste mici, își doreau să fie polițiști sau jandarmi. Nimeni nu se gândea la doctor, avocat, așa ceva, dar înțelegeau că poți să capeți o slujbă cu o educație adecvată. La Târgu Lăpuș comunitatea pare extrem de primitoare. Și românii, și romii par extrem de deschiși. Dar după o vreme a devenit destul de clar pentru ei și nu se mai așteaptau ca integrarea să funcționeze. Mai mult, din banii de integrare, administrația locală a renovat o fostă școală amărâtă, părăginită, care era a romilor. Exista o speranță, care era la un moment

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
10
of
15

solidificată aproape în certitudine în interiorul comunității din Târgu Lăpuș, că romii vor vrea să se mute în acea școală, nouă, frumos făcută, cu două încăperi, cu băi, doar pentru ei. Proiectul inițial propus de școala de la Târgu Lăpuș prevedea mutarea copiiilor din școala segregată în școala integrată, din centru, și mai prevedea ca fosta școală segregată din cartierul romilor să fie transformată într-un an pregătitor și un centru de după-amiază, ceea ce ar fi fost foarte bine pentru copiii romi. Cu vremea, însă, construcția acestei noi școli a fost înțeleasă ca o construcție a unei școli pentru romi. A venit însă o decizie a Curții Europene pentru Drepturile Omului care spunea că segregarea nu-i bună, au mai venit și niște instrucțiuni suplimentare de la Ministerul Educației, iar copiii au rămas un timp în școala din centru, împreună cu majoritarii. Copiii fuseseră mutați, însă, în școala mixtă fără nici un fel de pregătire și nici un fel de sprijin suplimentar, nici pentru copii, nici pentru profesori. Profesorii aveau resentimente majore față de acești copii care erau mult mai prost pregătiți decât majoritarii, aveau așteptări foarte reduse de la ei, iar copiii, de la bun început, au fost marginalizați. Cei din clasele mixte erau puși în ultima bancă, de obicei, și li se dădea să facă ceva complet diferit de ce făceau majoritarii. Majoritarii făceau lucruri vag mai interesante, citeau Amintiri din Copilărie, dădeau teste. Copiii romi, de multe ori, pe parcursul unei întregi zile, erau puși să facă litera a sau litera b până se plictiseau. Mulți dintre ei au început să chiulească foarte repede de plictiseală. Singura chestie cu adevărat interesantă era fotbalul și joaca cu copiii români. Interactiunea dintre copiii romi și cei români la școala a fost una buna. Copiii romi voiau să-și facă prieteni, iar copiii români erau foarte încântați că sunt mai mulți copii în școală. Astfel puteau să joace fotbal fiind mai mulți băieți. Mai mult, copiii romi, care trăiseră extrem de fizic până atunci, erau buni la fotbal. Aveau mușchi, alergau, aveau energie, aveau o valoare adăugată. Nu s-au împrieteni toți copiii cu toți copiii, dar mulți dintre ei și-au făcut prieteni și au rămas prieteni. La nivelul copiilor, rasismul

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
11
of
15

era mult mai scăzut. Mai mult, părinții copiilor români, în afară de mici vorbe aruncate că “aștia vin cu păduchi, nu sunt suficient de curați” etc., n-au avut probleme majore. În ciuda faptului că era de așteptat să se întâlnească o oarecare rezistență din partea lor se pare că nu a fost cazul. Rezistența cea mai mare a venit din partea profesorilor, parțial din bagajul de rasism pe care îl avem toți și parțial dintr-un resentiment bine justificat al profesorului pus să facă mult mai multă treabă fără nici un fel de sprijin suplimentar. Din punctul meu de vedere, e o problemă foarte mare de alocare a banilor. Banii care au fost alocați pentru reconstrucția școlii din cartierul romilor puteau foarte bine să intre într-un salariu de profesor de sprijin la școala mixtă. Banii au fost cheltuiți pe reconstrucția școlii din cartierul romilor. Dar copiii n-au mers în cele din urmă la școala aceasta nouă, segregată. Au rămas repetenți și au fost mutați la școala pentru copii cu dizabilități. Cei mai mari dintre copiii romi au fost puși de la bun început într-o clasă separată, unde teoria era că vor face progrese până vor fi integrați. În practică, nu li s-au dat profesori foarte buni, iar progresele au fost destul de mici. Inițial era vorba de 18 copii, dar acești copii, mutați în diferite clase, deveneau sarcina și povara profesorului în fiecare din aceste clase. Profesorul respectiv trebuia să se întindă, să funcționeze pentru toată clasa care era aproape la același nivel și pentru cineva care era foarte în urmă. Și nu este greu de ghicit care era prioritatea. Evident, copiii romi nu au fost prioritatea pentru profesorii respective și au început să rămână repetenți. Conform sistemului din România, dacă rămâi repetent doi ani de zile, școala te poate recomanda pentru evaluare pentru școala specială. Au fost evaluați, nu se precizează prin ce tip de evaluare au trecut și cât de relevant era acea evaluare, dar se pare că a fost suficientă pentru a da un verdict. Cert e că până și directorul școlii mixte spunea că acești copii nu au nici un fel de

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
12
of
15

dizabilități intelectuale, dar s-a crezut de bună cuviință că se vor descurca mai bine la școala specială, pentru copii cu dizabilități. Astfel au fost mutați la școala specială toți cei care fuseseră integrați inițial. Erau și români, dar proporția romilor este surprinzător de mare. Cei trei protagoniști ai documentarului sunt acolo în continuare. Alin, cel mai mic, care avea 8 ani când au început să filmeze, are acum aproape 14 ani și este în aceeași școală, Beni, care are acum aproape 18 ani, este tot în școala specială, iar Dana, care avea 16 ani când au început să filmeze, are acum aproape 22 și a părăsit școala mai devreme, pentru că s-a măritat. Astfel copiii romi, care dacă ar fi avut parte de profesori care să dedice mai mult timp lor ar fi putut să învețe ca toți ceilalți, au ajuns să învețe la școli pentru copii cu nevoi special. Care ar fi soluțiile? Ar trebui puse la bătaie mai multe resurse, atât financiare, dar în principal umane. Ar trebui mobilizată o schimbare culturală, o schimbare de atitudine la nivelul tuturor, dar în principal al profesorilor, și o schimbare a școlii ca a atare. Școala nu este pregătită să se ocupe de copii care sunt altfel. Ar trebui regândită pregătirea profesorilor și felul în care școala se deschide față de diferențe. Cred că ar fi bine ca Ministerul să gândească o educare fundamentală a profesorului despre rolul profesorului, care nu are de-a face doar cu performanța academică, doar cu marea masă a elevilor, ci are de-a face și cu sprijinul față de elevii care nu merg la fel de bine la școală sau au alte nevoi față de marea masă a elevilor. Mai ales că avem multe de învățat de la cei care sunt altfel decât noi. Concluzii Segregarea ca mecanism al excluziunii sociale – în domeniul educației școlare – conduce la un grad ridicat de neșcolarizare și de abandon școlar, la menținerea prejudecãților la nivelul

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
13
of
15

populației majoritare și al celei de romi, dar și la scăderea calității educației în școlile/clasele de romi. Problemele din domeniul școlarizării nu sînt, deci, problemele romilor, ci țin de relația dintre ei și majoritari, fiind generate de o serie de precarități materiale, ierarhii sociale și prejudecăți culturale, care, toate împreună, îngreunează accesul la educație școlară și la performanțele recunoscute drept adecvate în această sferă. Segregarea școlară (împreună cu ghetoizarea rezidențială) cu siguranță acutizează această problemă, făcându-i incapabili pe indivizi să se afirme altfel decât acest sistem le permite. Mai departe, ea privează atât romii, cât și neromii de beneficiile diversității culturale. O societate și un stat care permit ca segregarea școlară să existe sau nu fac totul (inclusiv prin politicile lor economice) pentru a o elimina au mari deficiențe în asigurarea drepturilor sociale, economice și culturale ale cetățenilor lor. În timp ce segregarea este în general condamnată în public atât de romi, cât și de ne-romi și este considerată, cel puțin la nivel discursiv, o prioritate a politicilor publice este impusă în practică de alegerea individuală: romii încearcă să evite stigmatizarea și dezavantajele mai mari, în timp ce ne-romii încearcă să evite ceea ce, în viziunea lor, ar fi niște colegi potențial periculoși pentru copiii lor. Clasele segregate aduc beneficii pe termen scurt părinților, profesorilor și elevilor –în special pentru romi. Efectele negative pe termen lung sunt adesea neglijate. Segregarea în educație este un subiect foarte dezbătut. Este încă experimentată în încercarea de a rezolva problema școlarizării romilor sau tolerată ca efect secundar al segregării rezidențiale aducând confort pe termen scurt, dar având efecte negative pe termen lung. Omogenitatea etnică este evaluată ambivalent de părțile interesate, fie ele de etnie romă sau nu, iar acest lucru perpetuează un sistem care operează în mod vizibil în dezavantajul copiilor romi.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
14
of
15

Pentru a remedia toate aceste lucruri și a diminua procesul de segregare este nevoie de multă muncă și determinare , dar și de colaboarare din partea celor implicați. Dacă lucrezi doar în drepturile omului, ai un set de unelte foarte simple care îți determină cine este victima, cine este făptașul și ce e bine și ce e rău. Treaba asta te duce foarte departe dacă vrei să scrii rapoarte și să spui ce e rău și ce trebuie schimbat, dar nu te duce foarte departe dacă vrei să spui cum trebuie schimbat. Dacă te duci într-un sat mic, de exemplu, unul care are o școală de romi și una de români și le zici acelora că sunt răi că-i segregează pe romi și aduci romii de-a valma, neinteligent, în școala majoritarilor, te trezești că faci mai mult rău decât bine. Introduci tensiuni majore în comunitate și te asiguri că romii vor fi dați afară din sistem, fiind tratați mult mai prost în școala majoritarilor. Profesorii se trezesc brusc cu elevi care sunt la niveluri diferite, încep să aibă resentimente și, încetul cu încetul, rămân reptenți și sunt încurajați să iasă din sistem. Aș fi foarte interesată să văd cum ar arăta un succes în materie de integrare pentru că până acum nu am întâlnit decât proiecte care funcționează la început dar se transformă în eșec ulterior.

Bucur
Andreea
Mădălina

Page
15
of
15

Bibliografie 1. Fleck Gabor și Rughiniș Cosima, „Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea romilor în societatea românească de azi”, Editura Human dznamics, București, 2008 2. Magyari-Vincze Eniko, „Excluziunea socială a romilor. Studiu de caz din Timișoara” cercetare realizată în cadrul proiectului „Consolidarea capacității instituționale și dezvoltarea de parteneriate pentru îmbunătățirea percepției și condiției romilor”, Octombrie 2007 3. Duminică Gelu și Preda Marian „Accesul Romilor pe piața muncii”, Editura Cărții de Agribusiness, București, 2003 4. http://www.unicef.ro/media/segregarea-scolara-a-romilor-boala-cronica-a-sistemului-de-educatie/ 5. http://www.acces-la-educatie.edu.ro/index.php/articles/c39/ 6. http://ourschoolfilm.blogspot.ro/ 7. http://veiozaarte.ro/video/documentare/prea-fericitii-din-groapa-de-gunoi-2.html 8. http://www.divers.ro/accent_ro?func=viewSubmission&sid=8574&wid=37454 9. http://www.tzigani.ro/?p=135